ACHALAZIA ESOFAGIANA

Macroscopic: porţiunea tubulara a esofagului este dilatata, in timp ce vestibulul gastro-esofagian

se afla in stare de contracţie permanenta
Microscopic: au fost demonstrate anomalii ale celulelor ganglionare intramurale la nivelul
vestibulului.

In achalazie reflexul de relaxare a vestibulului la apropierea bolului alimentar nu are loc:

- bolul alimentar se blochează în esofag, determinând, înafara unor unde antiperistaltice,
staza continua cu dilataţia esofagului,
- urmate de esofagita de staza, regurgitaţii si, chiar, vărsaturi alimentare.
- Tranzitul esofagian devine din ce in ce mai dificil, hipertrofia musculaturii esofagului
tubular compensând pentru o vreme obstacolul vestibular
Tabloul clinic.
Când afecţiunea are debut precoce, la nou născut, simptomatologia apare curând după naştere si
se manifesta prin:
- tulburări de deglutiţie, senzaţie de voma, regurgitaţii cu alimente proaspăt ingerate
amestecate cu resturi alimentare ce datează de mai multe zile,
- ulterior subnutriţie, tulburări de creştere si dezvoltare, distrofie.
- La aceşti copii apar frecvent bronşite, bronhopneumonii prin aspiraţie.

Când debutul este tardiv, la copilul mare, după o perioada asimptomatica lunga, achalazia fiind
compensata de hipertrofia musculaturii esofagului tubular, simptomatolgia este provocata de
esofagita de staza si poate fi declanşata, ca si la adult, de tulburări afective sau psihice.
Manifestările sunt aceleaşi ca la nou născut,
- tulburări de deglutiţie, senzaţie de voma, vărsaturi cu aceleaşi caractere, cu alimente
proaspete si resturi mai vechi,
- denutriţie.

Radiologic, la examenul cu substanţa de contrast se constata dilataţia esofagului tubular, la

baza căruia apare o îngustare “in pâlnie”

Endoscopic se constata dilataţia porţiunii tubulare a esofagului, cu contracţia permanenta a

vestibulului, contracţie care, insa, se lasă cu uşurinţa penetrata de endoscop.
- Se constata, de asemeni staza alimentara la nivelul porţiunii dilatate + leziunile de
esofagita de staza.
Diagnosticul diferenţial,
se va face, in cazul “stenozelor” uşor de dilatat cu endoscopul cu maladia Riley
In cazul stenozelor organice, care de obicei nu se lasă dilatate, sau cu dificultate de dilatat
diagnosticul se face cu:
- stenozele congenitale ale esofagului,
- stenoza peptica din herniile hiatale,
- stenoze postoperatorii,
- stenoze după arsuri chimice (ingestie caustice) sau
- cele date de compresiune prin tumori.

Tratamentul. Exista mai multe atitudini terapeutice:

● Tratamentul conservator, ce urmăreşte corectarea esofagitei de staza, administrarea de
sedative si dilataţii esofagiene periodice.
● Tratamentul endoscopic, urmăreşte efectuarea unor dilataţii: dilataţie prin fibroscopie si
introducerea unor sonde flexibile, cu balonaş.
● Tratamentul chirurgical, cu rezultatele cele mai bune, consta in efectuarea operaţiei Heller
si care consta intr-o esofago-cardio-miotomie extramucoasă, la care se adaugă, de obicei un
procedeu antireflux (Nissen, Thall).