Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Ştiinţe Economice

Departamentul Finanţe şi Bănci

Lucru individual
la disciplina „Management financiar”
Varianta 15

Elaborat: Ghattas Victoria

Grupa BA 171

Chişinău 2019
Aplicația 1
Enumerați principalele responsabilități ale managerilor financiari.

Managerul financiar – descrierea postului

Managerul financiar se ocupă de toate întrebările legate de problemele financiare, de
modalitățile de finanțare, investire şi cheltuire a banilor, precum şi de cursurile de profit în
general.

Capacitatea unui manager financiar de a se adapta la schimbări, de a căuta surse de finanţare, de

investiții şi de a administra cu înţelepciune, aduce succes întregii companii.

Managerii învaţă cum să câştige bani şi totodată cum să păstreze banii câştigaţi. În acest
domeniu de afaceri se poate câştiga mult mai mult decât în orice alt sector.

Ironic, dar în prezent, în lume, foarte multe resurse se cheltuiesc pentru finanţare, motiv pentru
care managerii financiari au mari şanse de succes în lumea afacerilor moderne. Totuşi, este
adevărat faptul că dacă nu sunteţi buni cunoscători ai acestui domeniu, se poate distruge şi cea
mai puternică companie, şi se urmăreşte cu mare atenţie ca acest post să fie acordat persoanei
potrivite, celui mai bun manager financiar.

În domeniul economiei, s-a ajuns la modernizarea metodelor şi modalităţilor pentru realizarea

profitului şi majorarea capitalului. În primul rând, aceasta înseamnă că s-au separat proprietarii
capitalului de experţii care îl conduc. Aceşti experţi sunt managerii financiari care se bucură de
mare încredere şi în acelaşi rând de mare responsabilitate. De aceea, nu este o surpriză faptul că
managerii financiari se află în cel mai înalt rang în companie şi au câştiguri excelente.

Responsabilităţile de bază ale unui manager financiar

Managerul financiar se ocupă de planificarea, organizarea, alegerea cadrului adecvat pentru
anumite sarcini. De asemenea, se ocupă de adoptarea deciziilor, conducerea şi controlul financiar
în privința mijloacelor financiare. Având în vedere complexitatea acestei funcţii şi posibilităţile
pe care le oferă un manager financiar de calitate în cadrul companiei unde este angajat, este clar
că trebuie să dețină concomitent caracteristicile unui antreprenor şi ale unui expert în domeniul
finanţelor.

Sarcinile de bază ale unui manager financiar:

  Planificarea şi prudența financiară,
 Utilizarea capitalului,
 Sfaturi în luarea deciziilor de afaceri,
 Pregătirea rapoartelor financiare,
 Bugetarea şi planificarea,
 Măsurarea şi controlul rezultatelor,
 Analiza activităţilor financiare şi implementarea unor activităţi adecvate în baza analizei,
 Modelarea şi prudența financiară,
 Îmbunătăţirea controlului costurilor.

Aplicația 2

În baza datelor din tabelul de mai jos, să se determine nivelul eficienței economico –
financiare a întreprinderii exprimate prin indicatorii rentabilității.

Indicatori Suma (mii lei)

Venitul din vânzări 89 680
Costul vânzărilor 64 250
Profit brut 25 430
Profit din activitatea operațională 12 700
Profitul până la impozitare 9 700
Profit net 7230
Valoarea medie anuală a activelor 115 250
Capital propriu 82 500
Datorii pe termen lung 8 000

Analiza rentabilității întreprinderii

Indicatori

PPI 9700/115 250

Rentabilitatea activelor ( r −teaeconomic ă )= ∗100 % ,PPI –
VMA
profit până la impozitare, VMA - valoarea medie a activelor x 100 %=8,41%

Profit brut 25430/89680 x

Rentabilitatea vinzarior= ∗100 %
Veni turi din vinzari 100 %=28,35%

PN
Rentabilitatea capitalului propriu ( r−tea financiar ă ) = ∗100 %
VMCP 7230/82500 x
PN - profit net,
100 %=8,76%
VMCP - valoarea medie a capitalului propriu
 Profit Brut 25430/89680 x
Rentabilitatea comercială ( % )= ∗100 %
Cifra de Afaceri 100 %=28,35%

Profit net
7230/64 250
Rata rentabilitatii cheltuielilor aferente cifrei de afaceri= ∗100 %
Costul vânzărilor
x 100
%=11,25%

Profit Brut Nu avem datele

Rata rentabilitatii veniturilor= ∗100 %
Venit total privind celelalte
venituri

În cadrul analizei se vede că rentabilitatea economică este pozitiva, dar sub limita minima de
25%. Ceea ce înseamnă că compania a folosit ineficient activele. Rata rentabilităţii financiare se
află sub limita minima de 15%, acest indicator arată că întreprinderea are o capacitate rea de a
utiliza capitalul propriu pentru a obţine beneficciului ecconomic. Profitul brut a ocupat parte
semnificativă din VVenitul din vinzari, și anume peste 28,35%. Compania nu a fost gestionată
bine, avind un profit brut si net mic dar semnificativ 11,25% in raport cu costul vinzarilor.

Aplicația 3

În baza datelor din tabelul de mai jos, să se calculeze indicatorii de lichiditate. Concluzii.

Activ Suma (mii Pasiv Suma (mii

lei) lei)
Active imobilizate 73 224 Capital propriu 83 742
Active circulante, total inclusiv: 32 143
66- materiale 17 780 Datorii pe termen lung 4 800
- creanţe 15 590
- investiţii 1 650 Datorii curente 16 325
- numerar 1 623
Total activ 103 867 Total pasiv 103 867

Formula
Ratele Exercițiul Normativ
de calcul
Lichiditatea absolută Labs Labs= 1623+1650 0,2-0,3
Labs= = 0.20
MB+ ITS 16325
DTS
Lichiditatea intermediară Lint Lint= 32143−1 7780 0,7-0,8
Lint= =
AC−St 1 632 5
DTS 0. 87
Lichiditatea curentă Lcur AC 3 2143 1-2
Lcur = Lcur= =1.96
DTS 1632 5
 Solvabilitatea Solv TA 10 38 67 >1
Solv = Solv= =4.9
TD 48 00+1 63 25
1
În ceea ce privește capacitatea imediată de plată a companiei putem constata că ea are o
capacitate bună de achitare a datoriilor pe termen scurt. Toţi indicatorii lichiditatii sunt incadrati
în limitele normative. Lichiditatea intermediara arata supradisponibil, deci putem recomanda
întreprinderii de a mari stocurile. Întreprinederea are o capacitate bună de a-şi plăti datoriile
curente fără să apeleze la lichidarea unor active sau la noi împrumuturi. În urma analizei
efectuate am constatat că compania analizată are o capacitate buna de a achita datoriile, astfel la
1 leu de datorii revin 4. 91 lei de active (Solvabilitatea).
Aplicația 4

Calculați valoarea viitoare a sumei de 1000*N investită intr-un proiect cu rentabilitatea anuală de
12% cu capitalizarea trimestrială a veniturilor, durata proiectului 2 ani.

M= nr de perioade in un an: un an are 4 trimestre

N= nr de ani
mn

( )
2∗4
Rn 0.12
VV n=VP0 (1+ ) =1000∗15∗ 1+ =15000∗1.26=19001.55 um
m 4

Aplicația 5

O entitate economică a contractat un credit în valoare de 20000*N (15) = 300 000 pe o perioadă
de 2 ani cu achitarea semestrială a dobînzii. Rata anuală a dobînzii este de 15%. Să se elaboreze
tabloul de rambursare a acestui credit fără perioada de grație.

Calcule:

Se va determina valoarea ratei dobinzii pe semestru: 15/2=7,5

(7,5%*300 000 ) : 100% = 22 500

Tabloul de rambursare a creditului in suma unica la finele perioadei de creditare.

Intervalul Creditul Dobinda Achitarea Suma platita

nerambursat creditului semestrial

1 2 3 4 5=3+4

1 300 000 22 500 - 22 500

2 300 000 22 500 - 22 500

3 300 000 22 500 - 22 500

4 300 000 22 500 300 000 322 500

 Total 90 000

Deci daca se aplica prima schema de rambursare a imprumutului ,debitorul are de achitat
periodic (pe intervaluri stabilite – in cazul dat pe fiecare semestru ) doar dobinda.

In cazul dat perioada de gratie nu are nici o semnificatie , deoarece de regula ,perioada de gratie (
perioada de aminare a platilor) se aplica la stingerea sumei de baza. Comform schemei valoarea
de baza a imprumutului se stinge in suma totala , la finele perioadei.

Fara perioada de gratie.

Calcule:

1) Se va determina rata constanta de rambursare a imprumutului .

300 000 : 4 intervale de perioada ( 4 semestre) = 75 000

2) Dobinda se va calcula pe fiecare semestru in proportie de :

15% :2 semestre = 7,5%

3) Valoarea dobinzii se va calcula de la soldul creditului nerambursabil:

Pentru semestrul (1 ) (7,5% * 300 000) : 100% = 22 500

Pentru semestrul (2) 7,5% *(300 000 – 75 000) : 100% = 16 875

Pentru semestrul (3) 7,5% * (300 000 – 150 000) : 100% = 11 250

Pentru semestrul (4) 7,5% * 75 000 ; 100% = 5 625

Tabloul de rambursare a creditului in rate constante egale.

Intervalul Creditul Dobinda Achitarea Suma platita

nerambursat creditului semestrial

1 2 3 4 5=3+4

1 300 000 22 500 75 000 97 500

2 225 000 16 875 75 000 91 875

3 150 000 11 250 75 000 86 250

4 75 000 5 625 75 500 80 625

Total 56 250 300 000 356 250

Aplicația 6

Identificaţi structura optimă a capitalului pentru finanţarea unei investiţii, reieşind din criteriul
minimizării costului capitalului, dacă se cunoaşte următoarea informaţie:

Capital propriu Capital împrumutat Total

Situaţii
Ponderea, % Costul Costul (um) Ponderea, % Costul Costul (um)
Situaţia A 80 15 80*0.15=12 20 12 4 12+4=16
Situaţia B 60 17 10.2 40 15 6 16.2
Situaţia C 40 18 7.2 60 16 9.6 16.8

Comparind costul total calculat (ne luind in calcul si sumele initiale imprumutate care urmeaza a
fi rambursate la toate situatiile in suma totala egala) la fiecare dintre cele 3 situatii, se observa ca
situatia A este cea mai favorabila, deoarece costul total este minim si este destul de logic
deoarece in cazul A ratele sunt minime atit la capitalul propriu cit si la cel imprumutat.

Aplicația 7

O entitate economică produce un singur tip de produs, care se vinde la un preț de 45 Costurile
variabile unitare constituie 22 lei, costurile fixe pentru o lună constituie 50 000 lei. Determinați
pragul de rentabilitate îm unități fizice și valorice.

X - pragul de rentabilitate in unitati valorice

45 – 22 = 23

45x = 22 x + 50 000

45x – 22x = 50 000

23x = 50 000

X = 50 000 : 23

X = 2 173

2 173 *45 = 97 785

Aplicația 8

Argumentați structura activelor circulante în funcție de ramura de activitate a entității

economice.

Pentru desfasurarea activitatii economice, orice intreprindere dispune in patrimoniul sau de

bunuri economice, clasificate in mijloace fixe si active circulante. Spre deosebire de activele
imobilizate, au o miscare mai rapida, in cele mai multe cazuri ele participa la un ciclu de
productie si isi transmit valoarea dintr-o data, asupra valorii productiei obtinute. In structura
intreprinderii, activele circulante joaca rolul de obiect asupra caruia se realizeaza actiunea de
prelucrare si transformare specifica unitatii in cauza. Mijloacele circulante inglobeaza materii
prime si materiale aflate in diferite faze ale prelucrarii, dar si sub forma de produse finite.
Activele circulante circulante cuprind valorile economice sub forma stocurilor, creantelor,
investitiilor financiare si disponibilitatilor banesti. Ele sunt necesare bunei desfasurari a
activitatilor tehnico- economice dintr-o intreprindere. Activele circulante sunt o parte a activului
economic, care se caracterizeaza prin transformarea permanenta ale formelor functionale prin
consumarea lor intr-un singur ciclu de exploatare si transmiterea valorii integrale asupra
productiei in care se incorporeaza. Conform prevederilor Reglementarilor contabile, un element
patrimonial de activ se clasifica in categoria activelor circulante atunci cand: este achizitionat sau
produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta sa fie realizat in
termen de 12 luni de la data bilantului; este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;
este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar, a caror utilizare nu este restrictionata.

Activele sunt clasificate si prezentate in bilantul contabil pe patru capitole: stocuri; creante;
investitii financiare pe termen scurt; casa si conturi la banci. Valorile realizabile pe termen scurt
sunt alcatuite din creante ce apar din operatiunile de exploatare, adica odata cu vanzarea
produselor finite, elementele de active circulante nu dispar, valoarea lor transformandu-se in
creante, pana la incasarea valorii sub forma de bani. Elementul fundamental al activitatii il
reprezinta mijloacele banesti, adica disponibilitatile banesti din casa sau de la banca, care asigura
achizitionarea de materii prime si materiale necesare procesului de productie propriu-zis

Stocurile au ponderea cea mai mare in structura activelor circulante si nu trebuie sa fie nici foarte
mare si nici foarte mic. Ponderea mare este caracteristica intreprinderilor specializate in comert.

Activele circulante sub forma de stocuri si produse in curs de executie reprezinta o categorie de
active circulante care cuprind urmatoarele elemente:

- Materii prime: constituie de fapt, substanta productiei ce se realizeaza si detine un rol hotarator
in obtinerea sa. Orice unitate patrimoniala specializata in productie foloseste materie prima
pentru a produce.

- Materiale consumabile sunt si ele o prezenta frecventa in patrimoniul agentilor economici care
isi desfasoara activitatea, in productie.

Combustibilul care poate fi energetic, tehnologic sau administrativ. Piesele de schimb cumparate
pentru a inlocuii componente ale utilajelor in functiune, asigurand functionarea lor continua,
chiar daca din punct de vedere al duratei de functionare si al valorii ar indeplini conditiile pentru
a fi mijloace fixe. Dar sunt excluse din aceasta categorie prin efectul legii.

Materialele de ambalat se folosesc in multe ramuri de activitate, in special in sfera comertului,

pentru protejarea produsului vandut (ex. sticla, hartie de ambalat, pungi de plastic).
Prefabricatele sunt specifice activitatii din ramura constructiilor unde joaca un rol hotarator (ex.
oglinzi, panouri etc.). Seminte, medicamente, substante chimice, folosite evident in agricultura,
se inregistreaza in contabilitate, tot sub denumirea de materiale consumabile.

Obiectele de inventar participa la mai multe procese de productie din intreprindere si isi transmit
valoarea in mod treptat prin includerea pe cheltuieli in mod esalonat sau (integral) valoarea lor.
In aceasta categorie se includ: S.D.V.-urile (scule dispozitive si verificatoare) sunt necesare
pentru practicarea oricarei meserii. Echipamentul de protectie- menit sa protejeze integritatea
corporala a muncitorilor, care poate fi pusa in pericol de unele profesii. Alte obiecte de inventar
cum ar fi matritele, modelele etc.

Stocurile aflate la terti –includ acele bunuri care sunt in proprietatea intreprinderii, dar care se
gasesc la terti pentru prelucrare in custodie sau in consignatie. Ambalajele –sunt bunuri
achizitionate sau fabricate in unitate care servesc la protejarea produselor si marfurilor pe timpul
transportului si manipularii, dar si pentru a le prezenta intr-o forma atragatoare, usurand astfel
vanzarea. Produse in curs de executie –cuprinde productia care in ultima zi din luna se gaseste in
masini in curs de prelucrare. Ea se determina fie prin inventariere, fie pe cale financiar contabila
si se inregistreaza in contabilitate fiind necesara in vederea determinarii costului produselor
finite. La inceputul lunii urmatoare se reintroduce, din punct de vedere contabil in procesul de
productie in vederea continuitatii tehnologice de fabricatie.

Produsele – sunt acele bunuri care se gasesc in procesul de productie sub urmatoarele forme:
Semifabricatele sunt produse care nu au parcurs intregul proces de fabricatie, ci numai unele faze
ale acestuia. Produsele finite reprezinta produsul final obtinut din procesul de productie, insasi
sensul existentei unitatii patrimoniale. Marfuri – este un element patrimonial specific unitatilor
de comert. Marfurile sunt bunuri pe care intreprinderea le cumpara in vederea revanzarii, precum
si produsele obtinute de intreprindere si predate spre vanzare in magazinele proprii.

O parte din activele circulante ale unitatii patrimoniale trebuie sa se gaseasca si sub forma
baneasca, necesare pentru aprovizionarea cu stocuri, plata furnizorilor si a impozitelor, plata
salariilor si a multor alte obligatii.

Conturile curente la banci este folosit pentru a urmarii disponibilitatile in lei si in devize aflate in
conturi la banci, precum si miscarea acestora. Companiile specializate in operatii financiare pot
avea sume mari pe conturile date. Unitatile insa pot avea la banci nu numai lei ci si devize. Casa
urmareste monetarul aflat in casieria unitatii. Acreditivele – reprezinta acele disponibilitati
banesti rezervate la banca intr-un cont distinct, la dispozitia unui furnizor. Din aceste acreditive
urmeaza sa se faca plata furnizorului pe masura efectuarii livrarilor, executarii lucrarilor sau
prestarii serviciilor pentru intreprindere. Acreditivele au rolul de a asigura(garanta) plata in
favoarea furnizorului. Clienti, element patrimonial care cuprinde in mod semnificativ, produsele
finite, semifabricatele, marfurile care au fost expediate, respectiv livrate catre cumparatori si care
nu au fost inca incasate. Avansuri de trezorerie sunt avansuri banesti acordate administratorilor
sau unor angajati, in vederea efectuarii unor plati ale agentului economic, sau in vederea
rezolvarii unor probleme ale acestuia. Furnizori debitori sunt sumele ce au fost platite
furnizorilor in contul marfurilor ce vor fi trimise, care vor fi apoi scazute din obligatia fata de ei,
platind numai diferenta.

Volumul activelor circulante depinde de mai multi factori, intre care: nivelul aprovizionarii,
productiei, al cheltuielilor de productie si viteza de rotatie. Cresterea acestora atrage, in general,
o sporire a activelor circulante. In ceea ce priveste viteza de rotatie mentionam ca accelerarea
acesteia influenteaza in sensul reducerii activelor circulante, avand loc o eliberare de fonduri ce
pot fi folosite in alte directii, iar incetinirea vitezei de rotatie atrage dupa sine o crestere a
activelor circulante, o blocare de fonduri, reducand eficienta utilizarii capitalului. Pentru
aprecierea situatiei si profitabilitatii activelor circulante, se porneste de la structura acestora din
bilantul contabil. Se analizeaza nivelul si evolutia ratelor de structura ale activelor circulante si
ratele analitice precum si ratele de rotatie ale activelor circulante. Structura activelor circulante
variaza de la o firma la alta in functie de specificul si obiectivul de activitate.

Aplicația 9

Să se calculeze dividentele care urmează sa fie achitate dacă capitalul social al unei societăți pe
acțiuni este 5000000 lei și este format din:

- 1500 acțiuni preferențiale cu valoarea nominală de 1015 lei, dividentul este stabilit de
10% din valoarea nominală.
- 700 acțiuni ordinare cu valoarea nominală de 5000 lei.

Politica de divident a acestei societăți pe acțiuni prevede că în fondul de dividend se vor distribui
35% din pofitul net.Profitul net la sfărșitul perioadei de gestiune a constituit 700 000 lei.

Rezolvare:

1) Se va determina valoarea fondului de devidente:

(700 000 * 35%) : 100% = 245 000

2) Se va calcula valoarea devidentului pe o actiune preferentiala :

(1015 * 10% ) : 100 % = 101.5

3) Se va forma fondul de devidente pentru actiuni preferentiale:

( 1500 * 101.5) = 152 250

4) Se va forma fondul de devidente pentru actiuni ordinare :

245 000 – 152 250 = 92 750

5) Se va calcula valoarea devidentului pe o actiune ordinara :

92 750 : 700 = 132.5

Raspuns:

Devidentul pe o actiune preferentiala a alcatuit 101.5 lei :

Devidentul pe o actiune ordinara a alcatuit 132.5 lei

Aplicația 10

Identificați principalele metode de gestiune a riscurilor financiare.

 Stabilirea și implementarea măsurilor de control ale riscurilor (strategia adoptată şi

tipuri de strategii aplicabile în managementul riscurilor).
 Monitorizarea implementării măsurilor de control.
 Revizuirea riscurilor (determinarea riscului rezidual) şi raportarea periodică a situaţiei
acestora.

Pentru gestionarea eficientă a procesului

de management al riscurilor, la nivelul entităţii publice este necesar să existe:

a. O echipă de gestionare a riscurilor (EGR)

b. Responsabili cu gestionarea riscurilor la nivelul fiecărui compartiment din
cadrul entităţii publice (responsabilii cu riscurile)
c. O procedură de sistem (PS) privind managementul riscurilor (MR).

Riscul reprezintă posibilitatea apariţiei unui eveniment care să prejudicieze activitatea

întreprinderii;
reprezintă incapacitatea societăţii de a se adapta, în timp şi la cel mai mic cost, la variaţiile
condiţiilor de mediu economic şi social în care acţionează În practică, organizaţiile se
confruntă cu o mare varietate de riscuri, atât interne, cât şi externe

În general, întreprinderea este supusă la 3 categorii de riscuri majore:

- de exploatare (economic),
- de finanţare (financiar)
- de faliment (insolvabilitate).
Riscul economic exprimă volatilitatea rezultatului economic în condiţii de exploatare Riscul
financiar reflectă sensibilitatea rezultatului la modificarea condiţiilor de finanţare a activităţii
întreprinderii. Riscul de faliment caracterizează incapacitatea întreprinderii de a face faţă
obligaţiilor scadente care rezultă din angajamente anterioare contractate. Apariţia şi manifestarea
riscului de insolvabilitate este strâns legată de manifestarea celorlalte riscuri, fiind în fapt efectul
acţiunii acestora şi care se încadrează, pe de o parte, în categoria riscului financiar, dar care poate
fi inclus şi ca efect direct al riscului economic.
De aceea, identificarea şi evaluarea acestor riscuri este cea mai complicată etapă a sistemului
de gestiune a riscurilor întreprinderii.
Evaluarea riscurilor se divizează în analiza calitativă şi analiza cantitativă. Analiza calitativă
presupune evidenţierea surselor de formare a riscului, etapelor şi lucrărilor la îndeplinirea cărora
apare riscul. Este necesar să se evidenţieze riscurile suplimentare, care îl însoţesc pe cel
dominant, şi să se pregătească şi/sau completeze clasificatorul detaliat al riscurilor întreprinderii.
Analiza cantitativă permite determinarea probabilităţii matematice a apariţiei riscurilor
identificate, suma pierderilor (sau profitului) ca urmare a acţiunilor în situaţia de risc, şi gradul
de influenţă a unui system de factori asupra situaţiei de risc, a pregăti planul optim de
comportare a conducerii întreprinderii în situaţia de risc şi a obţine altă informaţie cu caracter
cantitativ referitor la riscurile evaluate
Evaluarea riscurilor se efectuează cu ajutorul metodelor de evaluare.
În literatura de specialitate sunt evidenţiate două metode de bază de analiza riscului financiar:
Analiza riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate;
Analiza riscului financiar pe baza efectului de levier.

Analiza riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate . Pragul de rentabilitate financiar

este acel nivel de activitate corespunzator caruia veniturile din exploatare acopera cheltuielile din
exploatare si cheltuielile din dobinzile.

Analiza riscului financiar pe baza efectului de levier. Efectul levierului financiar exprimă
variaţia ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii în funcţie de corelaţia dintre rata
rentabilităţii economice și rata dobânzii precum și faţă de gradul de îndatorare.
Efectul de levier financiar este un instrument important al managementului financiar prin
actiunea sa de prevenire ( minimalizare) a rascului financiar si care consta in a mentine acest
indicator la o valoare pozitiva cit mai inalta.