ASPECTELE TERAPIEI LOGOPEDICE LA COPII CU DIZABILITATE

INTELECTUALĂ
Victoria Maximciuc, dr., conf. univ., UPS „Ion Creangă”,
psiholog școlar, gr. did. I, școala auxiliară nr.7
Raisa Braga, logoped, , gr. did. I, școala auxiliară nr.7

Rezumat
În acest articol se abordează problema asistenței logopedice la copiii cu dizabilități intelectuale
(dizabilitate intelectuală moderată și severă). În urma studiului teoretic, am aflat că problema
acordării asistenței logopedice copiilor cu dizabilități intelectuale moderate și severe este slab
dezvoltată, metodele de studiere a vorbirii și comunicării la acest grup de copii nefiind bine dezvoltate
și cercetate. Acesta a fost punctul motivant al cercetării noastre. Am constatat că gradul de deficiență
intelectuală afectează direct proporțional dezvoltarea tuturor proceselor mentale, iar vorbirea și
comunicarea nu fac excepție. Nedezvoltarea vorbirii și a comunicării este adesea cauza manifestării
unui comportament inadecvat și, pe de altă parte, prezența hiper-tutelării și hipo - tutelării din partea
rudelor. Dezvoltarea vorbirii la copiii cu un grad mediu de dizabilitate intelectuală: percepția și
înțelegerea vorbirii - efectuează o acțiune conform instrucțiunilor verbale, arată obiectul numit în
imagine, selectează și indică elementul numit; în propriul său discurs folosește o frază simplă
192
obișnuită, repetă o propoziție simplă, pronunță cuvinte simple. Discursul la copii cu un grad sever:
percepția și înțelegerea vorbirii - înțelege vorbirea abordată situațional. Discurs propriu - pronunță
sunete izolate. A fost elaborat un program formativ, care și-a dovedit eficiența.
Cuvinte - cheie: dizabilitatea mintală moderată, severă, limbaj, comunicare, stimularea dezvoltării,
nedezvoltare.
Abstract

The issue of speech therapy to children with intellectual disabilities (moderate and severe
intellectual disability) is approached in this article. Following the theoretical study, we learned
that the issue of providing speech therapy to children with moderate and severe intellectual
disabilities is poorly developed, as the methods of studying speech and communication in this
group of children are not well developed and researched. This was the motivating factor of our
research. We found that the degree of intellectual impairment directly and proportionally
influences the development of all mental processes, and speech and communication are no
exception. The underdevelopment of speech and communication is often the cause of the
manifestation of inappropriate behaviour and, on the other hand, the presence of hyper- and
hypo- guardianship from relatives. Speech development in children with an average degree of
intellectual disability: speech perception and comprehension – he / she performs an action
according to verbal instructions, shows the named object in the picture, selects and points to the
named item; in own speech, he / she uses a simple ordinary sentence, repeats a simple sentence,
pronounces simple words. Speech in children with a severe degree: speech perception and
comprehension - he / she understands situationally addressed speech. Own speech - he / she
pronounces isolated sounds. A formative programme has been developed, which has proved
effective.
Key - word: moderate mental disability, severe mental disability, language, communication,
stimulation of language development, underdevelopment.

Activitatea logopedică la copiii cu dizabilități intelectuale este unul dintre cele mai
dificile domenii din ramura terapiilor compesatorii sau de recuperare logopedică.
Complexitatea se datorează naturii defectului primar la copiii cu - retard mintal de diferite
grade și, ca urmare, această categorie de copii au subdezvoltarea formelor superioare de
activitate cognitivă, concretizarea și superficialitatea gândirii, dezvoltarea lentă a vorbirii cât
și calitatea corectă a pronunției, încălcarea reglementării comportamentului verbal,
imaturitatea sferelor emoțional - volitive. Eficacitatea rezultatelor în aceste condiții, de
regulă, nu poate fi pe termen lung, prin urmare, munca planificată, etapele sale, scopul și
sistematicitatea devin deosebit de relevante.
Cercetători care s-au manifestat în domeniul stimulării și dezvoltării vorbirii la copiii
cu dizabilități intelectuale (retard mintal) sunt Е.Н. Алексеева, Е.Ю. Курышина [1], Л.С.
Выготский [2], Р.И Лалаева [3], А. Р. Маллер, Г. В. Цикато [4], В.Г. Петрова [5], С. Я.
Рубинштейн [6], Л. М. Шипицына [7].

193
 Intervenția logopedică la copiii cu dizabilități intelectuale este realizată ținând cont de o
abordare integrată, prin eforturile nu numai al specialiștilor logopezi dar și al educatorilor, și ale
întregului personal didactic al unei instituții de învățământ. Pe de altă parte, există puține studii și
puține dezvoltări metodologice privind stimularea dezvoltării vorbirii la copiii cu dizabilități
intelectuale moderate și severe.
Scopul cercetării: elaborarea și dezvoltarea unui program de intervenție logopedică
bazat pe studiul dezvoltării vorbirii la copiii dizabilitate intelectualăcu forme moderate și severe .
Descrierea rupului experimentar: În experiment au participat 4 elevi din clasele a II-a
și a III-a ai școlii auxiliare Nr.7 din mun. Chișinău
Realizarea experimentului de constatare.
Scop – studierea trăsăturilor, aspectelor dezvoltării vorbirii la copiii cu dizabilități
intelectuale moderate și severe.
Obiective: selectarea obiectivelor;formularea ipotezei cercetării; selectarea metodelor de
cercetare și structurarea modelului de diagnostic al studiului; selectarea grupului experimental;
selectarea metodelor de cercetare și structurarea modelului de diagnostic al studiului;selectarea
grupului experimental;aplicarea metodelor de cercetare; colectarea rezultatelor cercetării;analiza
și interpretarea rezultatelor;formularea concluziilor.
Ipoteza Cercetării: în tulburările moderate și severe ale deficienței intelectuale,
subdezvoltarea vorbirii se datorează particularităților acestei tulburări și afectarea ce țin de
limbaj și vorbire; gradul deficienței de intelect este direct proporţional cu subdezvoltarea
vorbirii.
Metodele de cercetare: diagnosticarea dezvoltării copiilor cu dizabilități intelectuale
moderate și severe; evaluarea subdezvoltării senzoriale și motorii a vorbirii (Г.В.Гуровец,
Л.З.Давидович).
În continuare, prezentăm rezultatele metodologiei de diagnosticare a dezvoltării copiilor
cu dizabilități intelectuale moderate și severe.
În Tabelul Nr. 1 se prezintă dezvoltarea sferei communicative.
Tabelul Nr.1
Dezvoltarea sferei comunicative
Aspectele S. Р. R. А.
cercetate
Interacțiune 1 3 2 1
Dezvoltarea 3 3 2 2
abilităților de
comunicare

194
Aspectul -1 -1 -1 0
comportamentului
neadecvat
Nivel de 3 (nivel mediu) 5 (nivel ridicat) 3 (mediu) 3 (mediu)
dezvoltare

În tabelul 2.3. observăm că la subiectul S. se atestă un nivel mediu de dezvoltare a sferei

comunicative, Р. nivel mediu ridicat, R. mediu , А. nivel mediu. Asemenea indicatori se explică
prin severitatea deficienței intelectuale și condițiile mediului educațional ca influență a hipo-
tutelării și sau hiper-tutelării.
În tabelul nr.2 prezentăm rezultatele de dezvoltare al limbajului
Tabelul nr . 2
Rezultate comparative privind dezvoltarea vorbirii a grupului de subiecți selectați
Aspecte S. Р. R. А.
cercetate
Percepția și 3 3 1 1
înțelegerea
vorbirii
Vorbirea 4 3 1 1
proprie
Nivel de 7 (nivel 6 (nivel 2 (nivel 1 (nivel
dezvoltare mediu) mediu sub - scăzut)
ridicat) mediu)

Analiza rezultatelor obținute a relevat că percepția și înțelegerea vorbirii subiecților S. -

realizează o acțiune conform unei instrucțiuni verbale, P. - realizează o acțiune conform unei
instrucțiuni verbale P. - înțelege vorbirea adresată situațional, la nivel cotidian, A. - înțelege
vorbirea adresată situațional, la nivel de zi cu zi.
Studiul a confirmat că dezvoltarea vorbirii la copiii cu un grad mediu de dizabilitate
intelectuală: percepția și înțelegerea vorbirii - efectuează o acțiune conform instrucțiunilor
verbale, arată obiectul numit din imagine, selectează și dă obiectul numit sau cerut; în propriul
său discurs folosește o frază simplă obișnuită, repetă o propoziție simplă, pronunță cuvinte
simple. Discursul la copii cu grad sever: percepția și înțelegerea vorbirii - înțelege vorbirea
abordată situațional, la nivel de zi cu zi. Discurs propriu - pronunță sunete aparte. Funcțiile non-
verbale se atestă la doi copii, sunt complet nedezvoltate, ceea ce este asociat cu o insuficiență
intelectuală profundă, ceea ce confirmă și nivelul de dezvoltare a activității de joc.
În continuare, prezentăm rezultatele conform metodei de Evaluare a subdezvoltării
senzoriale și motorii a vorbirii (Г.В.Гуровец, Л.З.Давидович). În Tabelul nr.3 prezentăm
rezultate comparative privind subdezvoltarea senzorială și motrică a vorbirii.
195
 Тabelul nr. 3
Rezultate comparative asupra nivelurilor de subdezvoltare senzorială și motrică a vorbirii
la subiecții cercetați
Copii cu dizabilități S. Р. R. А.
intelectuale moderate
și severe
Nivelul de Nivelul trei Nivelul trei Nivelul doi Nivelul doi
subdezvoltare
senzorială
Nivelul de Nivelul trei Nivelul doi Nivelul unu Nivelul unu
subdezvoltare motorie

Analiza rezultatelor a relevat o subdezvoltare senzorială a vorbirii, care s-a manifestat la

al treilea nivel, adică S. și R. percep vorbirea de zi cu zi, urmează instrucțiunile, ascultă texte
scurte și mențin un dialog. Dar au și o percepție insuficientă a structurilor complexe de vorbire și
a textului. Se obosesc repede și se distrag, fără să asculte o poveste interesantă până la final.
Nivelul doi de subdezvoltare senzorială a vorbirii a fost dezvăluit la copiii R. și A., care
percep vorbirea altora sub formă de fraze și instrucțiuni separate. Ei nu percep o frază mai lungă
sau un text care poate fi citit și nu răspund în mod adecvat întrebărilor.
Rezultatele subdezvoltării motorii a vorbirii sunt următoarele: la subiectul S. Se atestă un
vocabular de rutină și predomină o vorbire parafrazată. Aici se observă și polimorfismul, se
folosește o frază scurtă, în unele cazuri se notează agramatisme. Secvețierea vorbirii este
deficitară; unii copii au nevoie de întrebări suplimentare pentru arelata ce este prezent în
imagine. La un elev se atestă prezența bolboroselei cuvinte sau expresii separate pronunțate cu
diverse distorsiuni fonetice. Tulburările fonetice sunt de natură dizartrică, ceea ce face dificilă
organizarea unui program kinestezic cu o componentă apraxică, ceea ce complică foarte mult
formarea părții de pronunție a vorbirii. Modificări severe ale mobilității aparatului articulator,
încălcarea posibilității de organizare a posturilor articulatorii, dificultăți în menținerea kinesteziei
și o serie de acte motorii asociate cu încălcări ale corelației spațiale a pozițiilor articulatorii, fac
vorbirea acestor copii dificilă de înțeles, iar la copii care se atestă lipsa limbajului , „fără
vorbire” în prezența încercărilor de a folosi vorbirea, în comparație cu prclasa a I a , există o
tendință pozitivă de dezvoltare,însă se atestă anomalii în structura aparatului articulator. Doi
elevi, deseori sunt indiferenți față de mediul înconjurător, nu folosesc vorbirea, rostesc în mod
constant un sunet monoton, care nu este un mijloc de comunicare, dar pot folosi mijloace non-
verbale (arată spre obiectul sau jucăria dorită).

196
 Dezvoltarea programului de formare sa bazat pe rezultatele experimentului de
constatare.
1) Etapa pregătitoare
 Principalele domenii de lucru din etapa pregătitoare:
 Stabilirea contactului vizual și emoțional;
 Selectarea stimulărilor afective și senzoriale adecvate;
 predispunerea copilului pentru empatie emoțională;
 creşterea nivelului de activitate generală a copilului;
 organizarea atenției voluntare - dezvoltarea capacității de concentrare, distribuire și
comutare a atenției.
2) Sarcina principală este dezvoltarea abilităților lingvistice și a standardelor senzoriomotorii
necesare formării activității comunicative:
 Dezvoltarea percepției auditive.
 Dezvoltarea capacităţii de utilizare a componentelor non-verbale ale comunicării.
 Dezvoltarea coordonării vizual-motorii, motricitatea fină a mâinilor și abilitățile motorii
articulatorii..
 Dezvoltarea analizei și sintezei vizual-spațiale..
 Dezvoltarea capacității senzorial-perceptive.
 Dezvoltarea funcţiilor vocii şi respiratorii.
 Dezvoltarea simţului ritmului.
 Dezvoltarea simțului ritmului..
 Dezvoltarea vorbirii impresive și expresive..
Concluzie. Deficiența intelectuală este o tulburare sistemică cu o afectare predominantă a
proceselor cognitive, în special a vorbirii și a gândirii. Relevanța subiectului estemarcată de o
creștere a numărului de copii cu dizabilități intelectuale moderate și severe. Gradul de deficiență
intelectuală afectează direct dezvoltarea tuturor proceselor mentale, iar vorbirea și comunicarea
nu fac excepție. Nedezvoltarea vorbirii și a comunicării este adesea cauza manifestării unui
comportament inadecvat și, pe de altă parte, prezența hipertutelării și hipotutelării din partea
apropiaților. În vorbirea receptivă, doar doi copii realizează o acțiune conform instrucțiunilor
verbale, restul înțeleg vorbirea inversată situațional. Dezvoltarea vorbirii la copiii cu grad mediu
de dizabilitate intelectuală: percepția și înțelegerea vorbirii - realizează o acțiune conform
instrucțiunilor verbale, arată obiectul numit în imagine, selectează și dă obiectul numit; în
propriul său discurs folosește o frază simplă neobișnuită, repetă o propoziție simplă, pronunță
cuvinte simple. Discursul la copii cu grad sever: percepția și înțelegerea vorbirii - înțelege
vorbirea abordată situațional, la nivelactivităților de rutină zilnică. Discurs propriu - pronunță
197
sunete izolate. Funcțiile non-verbale se atestă la doi copii, iar la alții doi sunt complet
nedezvoltate, ceea ce este asociat cu o insuficiență intelectuală profundă, ceea ce confirmă și
nivelul de dezvoltare a activității prin joc. Nedezvoltarea senzorială a vorbirii la un grad mediu,
se notează cu al doilea și al treilea nivel, iar cu subdezvoltarea motorie a vorbirii, rezultatele
sunt mai scăzute, datorită funcționării mai complexe a acțiunilor de vorbire intenționate.
Dezvoltarea programului formativ s-a bazat pe principiile de bază: o abordare individuală, zona
de dezvoltare proximă, diferențierea diagnosticului și intervenției psihologice și pedagogice,
cooperarea cu părinții și munca în comisie interdisciplinară. Eficacitatea programului dezvoltat a
fost confirmată.

Bibliografie
1.Алексеева Е.Н. , Курышина Е.Ю. Специфика организации логопедической работы с
детьми с интеллектуальными нарушениями. În: Логопед, 2021, № 7, с. 6-19. ISSN 2218-
5089
2. Выготский Л. С. Собрание сочинений в 6-и Т. Т5 Основы дефектологии. М.: Педагогика
1983. 370 с. ББК 88 В 92
3.Лалаева Р.И Нарушение речи и система их коррекции у умственно отсталых школьников
Л. 1988.
4.Маллер А. Р., Цикато Г. В. Воспитание и обучение детей с тяжелой интеллектуальной
недостаточностью. Москва: «Академия», 2003. 208 c. ISBN 5-7695-1350-0
5. Петрова В. Г. Развитие речи учащихся вспомогательной школы. М.: Педагогика, 1977.
200 с. ББК 74.3 П30.
6.Рубинштейн С. Я. Психология умственно отсталых школьников. М: Ппросвещение
1986. 192 с. ББК 74.3
7.Шипицына Л.М. Необучаемый ребенок в семье и обществе. Санкт-Петербург: «Речь»,
2005г. 477 с. ISBN 5-9268-0386-1.

198