NUTRIŢIA COPILULUI ŞI

ADOLESCENTULUI
 NUTRIŢIA COPILULUI ŞI
ADOLESCENTULUI
Definiţie: Nutriţia = modificările suferite de o
substanţă alimentară în organism, în scopul
menţinerii vieţii.

Procesele de creştere, de întreţinere a organelor

şi sistemelor se fac pe seama aportului alimentar
de substanţe nutritive, plastice, energetice şi
biocatalizatoare.
 NUTRIŢIA COPILULUI ŞI
ADOLESCENTULUI

Nevoile nutritive:
 cantitative (energetice, calorice);
 calitative.
 NEVOILE NUTRITIVE CANTITATIVE
(ENERGETICE)
Procesele vitale din organism se efectuează cu
cheltuială de energie.
Principalele surse energetice sunt glucidele şi lipidele.

Nevoile energetice:
1. nevoile de întreţinere
2. nevoile pentru termoreglare
3. activitatea fizică sau activitatea musculară
4. nevoile pentru creştere
 NEVOILE ENERGETICE

1. Nevoile de întreţinere = nevoile pentru

metabolismul bazal şi nevoile de funcţionare:

a) Metabolismul bazal (M.B.) = totalitatea

cheltuielilor energetice ale organismului pentru
respiraţii, contracţii cardiace, secreţii etc.
 M.B. sugar = 2 x MB adult.
 M.B. mai scăzut la prematuri şi distrofici.
 M.B. creşte în stările febrile.
 Nevoile de întreţinere

b) Nevoile de funcţionare = necesităţile pentru

acţiunea dinamică specifică a alimentelor (A.D.S.) şi
acoperirea pierderilor prin excreţie.

A.D.S. = caloriile cheltuite pentru digestia şi

utilizarea alimentelor.

 cheltuieli energetice mai mari după ingestia de

proteine şi mai reduse după ingestia de lipide şi glucide
→ creştere mică în greutate în regimurile hiperproteice.
 Nevoile de întreţinere

 regimuri alimentare similare → consum de calorii

mai mic dacă numărul de mese este mai mare.

Acoperirea pierderilor prin excreţie crescută în:

 alimentaţia artificială (formulele hiperosmolare)
 diaree.
 NEVOILE ENERGETICE

2. Nevoile pentru termoreglare depind de:

 suprafaţa corporală mare în raport cu greutatea;
 subţirimea pielii;
 temperatura mediului ambiant.

3. Activitatea fizică sau activitatea musculară

necesită un consum energetic în funcţie de intensitatea
şi durata efortului depus.
 NEVOILE ENERGETICE

4. Nevoile pentru creştere variază cu:

 vârsta (cu atât mai mari cu cât copilul este mai mic)
 starea de sănătate a copilului,
 particularităţile individuale.

Aceste nevoi calorice sunt acoperite de către organism

prin arderea alimentelor care furnizează în medie:
4 kcal pentru 1 gram de proteine;
4 kcal pentru 1 gram de glucide;
9 kcal pentru 1 gram lipide.
 Nevoile pentru creştere

Raţia energetică globală a copilului diminuă cu vârsta:

 în primul trimestru de viaţă: 110-120 kca/kg/zi;
 în trimestrul al doilea: 100-110 kcal/kg/zi;
 în al treilea şi al patrulea trimestru: 90-100 kcal/kg/zi;
 copilul 1 – 3 ani: 90 kcal/kg/zi;
 preşcolar: 80 kcal/kg/zi;
 şcolar: 50-60 kcal/kg/zi.

Înaintea pubertăţii, accelerarea creşterii face necesară

mărirea aportului caloric.
 Nevoile pentru creştere

Regim hiperglucidic şi/sau hiperlipidic la sugar

↓
stimulează lipidogeneza
↓
hipertrofia ± hiperplazia celulelor adipoase
↓
obezitatea precoce
 Nevoile pentru creştere

Regim hipocaloric:
→ malnutriţie
→ deprimă sistemul nervos simpatic → economisirea
energiei pentru nevoile de funcţionare şi termogeneză.

Raţia calorică optimă:

 glucidele 45% din totalul caloriilor,
 lipidele 33-40%,
 proteinele 12-15%.
NEVOILE NUTRIŢIONALE CALITATIVE

a) Factori plastici: proteine şi unele minerale;

b) Factori energetici: glucide şi lipide;
c) Factori biocatalitici: vitamine, minerale, apă.

Proteinele:
 necesare pentru creştere,
 singura sursă de azot şi acizi aminaţi indispensabili.
Glucidele:
 elemente energetice uşor digestibile,
 necesare metabolismului lipidelor.
NEVOILE NUTRIŢIONALE CALITATIVE

Lipidele:
 sursă importantă de energie într-un volum mic,
 vitamine liposolubile şi acizi graşi nesaturaţi.
Nevoile nutriţionale calitative la sugari:
Alimentaţie Alimentaţie
naturală artificială
Proteine 2 – 2,5 g/kg/zi 3 – 3,5 g/kg/zi
Lipide 4 – 6 g/kg/zi 4 – 6 g/kg/zi
Glucide 10 – 12 g/kg/zi 10 – 12 g/kg/zi
NEVOILE NUTRIŢIONALE CALITATIVE

“Echilibrul alimentar”= raportul optim între principiile

alimentare:
 P:L:G = 1:2:4 (nou născut şi sugar).
 P:L:G = 1:1,2:3,5 (copil 1-3 ani).
 Proteinele
 nu sunt stocate în organism → aport zilnic obligatoriu
 dietă lipsită total de proteine → maxim 48 ore la
sugar şi copilul mic

Surse:
 carne, brânză, peşte, ficat, ouă
 făinoase, legume, fructe (cantităţi mai mici)
 Proteinele

Aminoacizii esenţiali (9):

 fenilalanina, lizina, leucina, izoleucina,
treonina, triptofanul, metionina, valina, histidina
 organismul nu-i poate sintetiza sau îi fabrică
într-o cantitate insuficientă
 trebuie să existe în anumite proporţii pentru
resinteza proteinelor orgamismului.
 Proteinele

 nevoile de aminoacizi esenţiali la sugar = 10 x la adult

 raţia alimentară corectă → cel puţin 50% din totalul
proteinelor să fie de origine animală

Aminoacizi semiesenţiali: în anumite condiţii

organismul are capacitatea de a-i sintetiza din
precursorii lor.
 Proteinele

Cistina, taurina şi tirozina trebuie considerate

aminoacizi esenţiali în perioada neonatală şi la copilul
cu greutate mică la naştere.

Acizii aminaţi neesenţiali:

 alanina, arginina, glutamina, glicina, acidul glutamic,
asparagina, acidul aspartic, cisteina (cistina), tirozina,
prolina, serina
 contribuie la acoperirea nevoilor de azot ale
organismului
 Proteinele

La sugarul alimentat natural necesarul de proteine

este mai redus decât la cel alimentat artificial (valoare
biologică mare şi digestibilitate rapidă a proteinelor
laptelui uman).

Pentru utilizarea maximă a proteinelor → raport

ideal de 32-35 kcal la 1 g proteine.
 Proteinele

Rol plastic:
 constituţia celulelor organismului,
 compoziţia hormonilor, enzimelor, factorilor de
coagulare,
 reînnoirea celulelor şi ţesuturilor,
 forţa fizică şi intelectuală,
 procesele de apărare ale organismului împotriva
infecţiilor şi intoxicaţiilor.
 Proteinele

Roluri funcţionale:
 vehiculează bilirubina, metalele (Fe, Cu, Zn, Co, I),
metaboliţii şi gazele în sânge,
 constituie dispozitivul contracţiei musculare,
 echilibrul acido-bazic.
 Proteinele

Excesul de proteine:
 depăşeşte capacitatea de excreţie a rinichilor →
filtrarea glomerulară ↑ → hipertrofia rinichilor.
 determină hipertrofie celulară → depozitare de
grăsimi → obezitate la adult.
 hiperamoniemie → coeficient de inteligenţă redus.
 Proteinele

Deficitul de proteine:
 încetinirea creşterii,
 reducerea sintezelor enzimatice, hormonale şi a
factorilor imunologici umorali.
 clinic: edeme hipoproteinemice şi malnutriţie proteică
(kwashiorkor).
 Glucidele

 substrat energetic al tuturor celulelor organismului,

 rol plastic în structura corpului uman
 servesc la biosinteza:
glicogenului,
galactocerebrozidelor creierului,
glucoproteinelor,
glucolipidelor,
aminoacizilor,
acizilor graşi.
 Glucidele

Glucidele alimentare:
 monozaharide (glucoza, fructoza şi galactoza),
 polimeri ai glucozei,
 dizaharide (lactoză, zaharoză şi maltoză),
 polizaharide (amidonul şi glicogenul).
 Glucidele

Glucoza:
 în fructe, legume, miere de albine,
 transfer transplacentar la făt dependent de
glicemia mamei,
polimerii glucozei sunt o sursă adecvată de
glucide pentru prematurii şi sugarii cu
malabsorbţie, fiind uşor de hidrolizat la nivelul
intestinului.
 Glucidele

Fructoza:
 în fructe, legume, miere de albine sau provine din
hidroliza zaharozei.

Galactoza:
 provine din hidroliza lactozei laptelui,
 influenţează favorabil dezvoltarea cerebrală la nou
născut şi sugar.
 Glucidele

Lactoza:
 în laptele uman cantitate > decât în laptele de vacă,
 rol important în dezvoltarea creierului sugarului.

Zaharoza:
 putere mare de îndulcire,
 obişnuieşte copilul cu gustul dulce,
 favorizează obezitatea.
 Glucidele
Maltoza:
 în seminţele de cereale încolţite,
 produs de hidroliză a amidonului,
 hidrolizată lent de maltază → 2 molecule de glucoză
 este bine tolerată.

Amidonul:
 în cereale, tuberculi, rădăcinoase, banane,
 hidroliza sa este iniţiată de amilaza salivară şi
pancreatică.
 Glucidele
Glicogenul:
 forma de depozitare a glucidelor în ficat şi în muşchi,
 structură asemănătoare cu amidonul,
 hidrolizat de aceleaşi enzime.

Fibrele alimentare:
 polizaharidele din pereţii plantelor,
 rezistă la acţiunea hidrolitică a enzimelor digestive
umane,
 digestibilitate dependentă de structura chimică, modul
de preparare, flora intestinală şi durata staţionării în
colon.
 Glucidele

Principalele acţiuni ale fibrelor alimentare:

 măresc volumul bolului fecal şi accelerează tranzitul
intestinal;

 reglează apetitul – au efect de saţietate;

 modifică flora intestinală prin legarea bacteriilor;

cresc excreţia de lipide, proteine şi calorii prin

materiile fecale;
 Glucidele

Principalele acţiuni ale fibrelor alimentare:

 cresc eliminarea de cationi prin reducerea absorbţiei
Zn, Fe, Ca, Mg, Na şi K;

 leagă colesterolul şi acizii biliari la nivelul intestinului;

scad absorbţia glucidelor prin formarea de geluri şi

modulează sensibilitatea ţesuturilor la insulină.

Surse de fibre alimentare: tărâţele cerealelor, fructele,

zarzavaturile.
 Glucidele

Cantitatea şi calitatea aportului glucidic din

primele luni de viaţă este hotărâtoare pentru tot
restul vieţii şi orice eroare în perioada de
constituire a celulelor cerebrale este ireparabilă.
 Glucidele

Nevoile de glucide:
 prematuri: 6 –8 g/kg/zi (prima săptămână – deficit
tranzitor de lactază), apoi 12 g/ kg/zi;
 nou - născut IUGR: 18-25 g/kg/zi în perioada
neonatală, pentru a combate hipoglicemia;
 sugar şi copil mic: 12 g/kg/zi;
 preşcolar: 10 g/kg/zi;
 şcolar: 8 g/kg/zi.
 Glucidele

Deficitul de glucide, în condiţiile unui aport adecvat

de proteine, determină utilizarea proteinelor în scop
energetic prin gluconeogeneză şi le sustrage de la rolul
structural.

Excesul de glucide duce la obezitate şi diabet zaharat

prin epuizare insulinică.
Excesul de lactoză în unele formule de lapte produce
diaree osmotică.
Excesul de amidon creează dezechilibrul unor factori
nutriţionali, cu apariţia distrofiei prin hipoproteinemie.
 Lipidele

 substanţe nutritive cu rol energetic şi plastic

(mielinizarea sistemului nervos)

 lipidele alimentare:
 trigliceride,
 fosfolipide,
 colesterol,
 derivaţi metabolici ai grăsimilor.
 Lipidele

Trigliceridele (TG):
 cea mai mare parte din raţia alimentară,
 au origine animală (lapte, unt, gălbenuş de ou, carne,
viscere) şi vegetală (ulei de soia, porumb, floarea-
soarelui, măsline),
 în TG de natură animală predomină acizii graşi
saturaţi, iar în cele de natură vegetală predomină
acizii graşi polinesaturaţi.
 Lipidele
Acizii graşi saturaţi: cresc nivelul plasmatic al
colesterolului şi favorizează ateroscleroza.

Acizii graşi nesaturaţi:

 mononesaturaţi: acidul oleic (rol în mielinizare)
 polinesaturaţi (seria omega 6 - acidul linoleic şi gama-
linoleic şi seria omega 3 - acidul alfa linolenic).
 consideraţi esenţiali,
 componente structurale ale membranelor,
 precursorii prostaglandinelor, leucotrienelor şi
trombhexanilor → creşterea şi funcţia celulelor.
 Lipidele

Rol în:
 sinteza hormonilor şi a lipoproteinelor serice,
 troficitatea tegumentelor şi fanerelor,
 integritatea structurală şi funcţională a peretelui
arterial şi a trombocitelor.
 Lipidele

Acidul linoleic:
 ulei de măsline, soia, porumb, floarea-soarelui,
bumbac,
 reduce nivelul plasmatic al LDL-colesterolului.

Acidul linolenic:
 ulei de peşte, de porumb, soia, floarea-soarelui,
 componentă majoră a fosfolipidelor din membranele
celulelor creierului şi retinei.
 Lipidele

Colesterolul:
 component al tuturor membranelor celulare,
 în structura mielinei, hormonilor steroizi, vitaminei D,
 rol în formarea sărurilor biliare.

Surse alimentare: lapte, unt, smântână, brânză topită,

viscere, gălbenuş de ou.
 Lipidele

Fibrele alimentare cresc eliminarea intestinală a

colesterolului ingerat.
Carenţă alimentară de colesterol → structurile nervoase
nu sunt afectate (sinteză endogenă).

Nevoile de lipide:
 sugar: 4-6 g/kg/zi;
 copil 1-3 ani: 4-5 g/kg/zi;
 şcolar: 2 g/kg/zi.
 Lipidele

Deficitul de lipide:
 reduce aportul energetic → perturbă procesul de
creştere,
 scade absorbţia vitaminelor liposolubile.

Carenţa de acid linolenic:

 neuropatie periferică,
 diminuarea acuităţii vizuale,
 tulburări trofice ale pielii şi părului,
 creşterea adezivităţii trombocitelor.
 Lipidele

Carenţa de acid linoleic:

 dermatită,
 tulburări ale troficităţii fanerelor,
 hipertensiune arterială,
 hiperlipidemie şi hipercolesterolemie.
 Lipidele

Excesul de lipide:
 creşte aportul de calorii → obezitate, asociată frecvent
cu hipertensiunea arterială.

Stabilirea unei raţii corecte de lipide cantitativ şi

calitativ constituie cea mai eficientă profilaxie a
aterosclerozei adultului.
 NECESITĂŢI HIDROMINERALE
Prezenţa apei:
 cea mai imperioasă nevoie a organismului,
 necesitate cu atât mai mare cu cât organismul este mai
tânăr:
 nou născut: 180-200 ml/kg/zi,
 sugar:150ml/kg/zi,
 copil 1-3 ani: 100-125ml/kg/zi.

Balanţa hidrică = echilibru între aportul şi eliminarea

lichidelor.
 NECESITĂŢI HIDROMINERALE

Aportul:
 ingestia de lichide;
 apa din constituţia alimentelor;
 apa de combustie.

Pierderile prin:
 urină;
 materii fecale;
 transpiraţie;
 perspiraţie cutanată;
 respiraţie.
 NECESITĂŢI HIDROMINERALE

Repartizarea lichidelor în organismul nou născutului şi

sugarului:
 apa totală = 75% din greutatea corporală,
 40% din apa totală → în lichidul extracelular.

Deshidratările se produc pe seama apei extracelulare.

 NECESITĂŢI HIDROMINERALE

Necesarul de apă creşte în următoarele condiţii:

 creşterea temperaturii ambientale;
 la nou născut;
 fototerapie,
 stări febrile;
 diaree/vărsături;
 scăderea umidităţii mediului ambiant;
 alimentaţia cu formule de lapte hiperosmolare şi
hipercalorice.
 MINERALELE

Roluri:
 structural: intră în componenţa citoplasmei celulelor,
în structura scheletului, Hb, al glandelor endocrine etc;
 reglator şi biocatalizator:
 menţinerea presiunii osmotice,
 menţinerea echilibrului acido-bazic,
 reglarea activităţii sistemului nervos, miocardului,
muşchilor,
 activarea enzimelor digestive.
 MINERALELE
Acţiuni:
 sinergice (Ca şi P; Cu şi Fe) = aportul unui ion creşte
cererea ionului sinergic
 antagonice (Na şi K ; Ca şi Mg) = aportul crescut al
unui ion determină eliminarea celuilalt.

Surse alimentare:
 produsele animale,
 produsele vegetale,
 apa de băut.
 MINERALELE

Aportul alimentar este necesar pentru formarea de noi

ţesuturi şi pentru acoperirea piederilor prin piele, păr,
lacrimi, urină şi fecale.

Nevoile organismului sunt mari:

 în perioadele de creştere accelerată,
 în timpul efortului,
 în stări febrile.
 MINERALELE - Sodiul
 principalul cation al lichidului extracelular
Roluri:
 reglarea presiunii osmotice,
 menţinerea echilibrului acido-bazic,
 menţinerea balanţei apei în organism,
 excitabilitatea neuro-musculare,
 contracţia cardiacă.
Surse: lapte, carne, ouă, zarzavaturi, sarea de bucătărie.
Pierderi: transpiraţii abundente, diaree gravă
Exces → retenţie hidrică, hipervolemie, hipernatremie
şi edeme la sugarii mici.
 MINERALELE - Potasiul

 cation fundamental al celulei

Roluri:
contracţia musculară,
conducerea impulsului neuromuscular,
ritmul cardiac.
K + Na + Cl participă la menţinerea:
echilibrului acido-bazic,
presiunii osmotice
balanţei hidrice.
 MINERALELE - Potasiul
Surse: lapte, carne, fructe (piersici), legume (morcovi).
Deficit:
• în acidoză,
• după corticoterapie,
• clinic: greţuri, vărsături, meteorism, tahicardie,
instabilitate neuromusculară.
Exces:
• în insuficienţa renală,
• administrări medicamentoase,
→ blocul atrio-ventricular.
 MINERALELE - Clorul
 anion extracelular,
Roluri:
• reglarea presiunii osmotice,
• echilibrul acido-bazic al lichidului extracelular,
• în structura acidului clorhidric din sucul gastric.
Surse: lapte, carne, ouă şi sarea de bucătărie.
Deficit în caz de:
• vărsături,
• transpiraţii profuze,
• terapia îndelungată cu ACTH.
→ alcaloză hipocloremică.
 MINERALELE - Calciul

 principalul constituent al scheletului

Roluri:
• contractibilitatea şi excitabilitatea neuromusculară,
• permeabilitatea membranelor celulare,
• coagularea sângelui,
• activarea unor enzime (tripsina, lipaza pancreatică).

Menţinerea calcemiei: echilibrul între fixarea şi

eliberarea Ca scheletic reglate de hormonul
paratiroidian, în prezenţa vitaminei D şi
tireocalcitoninei – hormon hipocalcemiant.
 MINERALELE - Calciul

Surse: laptele şi produsele lactate.

Deficit:
→ tetanie,
→ rahitism,
→ osteoporoză.

Excesul alimentar de calciu nu are efecte aupra

organismului, homeostazia fiind bine reglată.
 MINERALELE - Fierul

 în compoziţia:
 hemoglobinei,
 mioglobinei,
 a numeroase enzime şi catalizatori.

Rezervele de fier ale fătului:

• proporţionale cu durata gestaţiei:
 n.n. la termen→ 250mg (se epuizează la 4-6 luni)
 prematuri→ 125 mg (se epuizează la 2-3 luni).
 MINERALELE - Fierul

Nevoile de fier depind de:

• stocurile din organism,
• forma de aport (se absoarbe doar 5-10% din fierul
ingerat).

Alimente bogate în Fe: ficatul, carnea, ouăle, peştele,

cerealele, fasolea boabe, spanacul, tomatele, fructele.
 MINERALELE - Fierul
Aportul dietetic recomandat:
 0-6 luni → 6 mg/zi;
 6 luni–10 ani → 10 mg/zi;
 adolescenţi - fete → 12-24 mg/zi;
- băieţi → 9-18 mg/zi.

Deficitul de fier - mecanisme etiopatogenice:

 carenţa marţială de aport
 deperdiţii marţiale
 deturnarea marţială
 MINERALELE – Deficitul de fier
Carenţa marţială de aport
Insuficienţă a rezervelor de fier la naştere:
 prematuritatea;
 Gn < 3 000g;
 gemelaritatea;
 transfuziile feto-fetale la gemeni univitelini;
 transfuziile feto-materne;
 carenţa marţială la femeia însărcinată (multipare);
 MINERALELE – Deficitul de fier
Carenţa marţială de aport
Insuficienţă a rezervelor de fier la naştere:
 pierderile perinatale (placenta praevia, dezlipire de
placentă);
 hemoragiile neonatale (boala hemolitică a n.n.,
sângerările de cordon, ligatura precoce a cordonului
ombilical);
 exanguino-transfuzia.
 MINERALELE – Deficitul de fier
Carenţa marţială de aport
Insuficienţă de aport:
 creştere ponderală mare → nevoi ↑ Fe, nesatisfăcute
de rezervele şi aportul ↓ (prematuri, sugari cu ritm de
creştere rapid);
 prelungirea excesivă a regimului lactat (sugari
alimentaţi artificial cu l. v. / l. p. standard);
 alte greşeli alimentare:
• excesul de făinoase
• diversificarea alimentaţiei fără ouă, carne,
legume bogate în fier;
 MINERALELE – Deficitul de fier
Carenţa marţială de aport
Insuficienţă de aport:
 creşterea rapidă şi pierderile menstruale la
adolescente, neacoperite prin aport alimentar;
 cardiopatiile congenitale cianogene (şunt dreapta-
stânga), cu policitemie şi anemie hipocromă;
 dificultăţi de aport alimentar (encefalopatii severe).
 MINERALELE – Deficitul de fier
Carenţa marţială de aport
Malabsorbţia intestinală a fierului:
 tulburări digestive cronice
• sindroame de malabsorbţie,
• diarei prelungite,
• celiakie,
• mucoviscidoză,
• rezecţii gastrice.
 MINERALELE – Deficitul de fier
Deperdiţii marţiale:
 hemoragii mici şi repetate (melene mici şi repetate,
epistaxisul recidivant, recoltări frecvente de sânge la
sugarii mici).
 hemoragii digestive (alergia la proteinele laptelui de
vacă, infestări parazitare, anomalii digestive)
 alte cauze: hemoragii după intervenţii chirurgicale sau
traumatisme, renale (hematuria, hemoglobinuria).
 MINERALELE – Deficitul de fier
Deturnarea marţială:

 inflamaţii cronice (boala Chron, artrita reumatoidă);

 infecţii (tuberculoză, septicemie, osteomielită, infecţii
urinare);
 hemosideroză;
 malignităţi.
 MINERALELE – Fierul
Profilaxia anemiei carenţiale feriprive
Tratamentul profilactic antenatal (la mamă):
 regim alimentar echilibrat al mamei (legume verzi şi
fructe, ouă, carne);
 control sistematic al hemoglobinei (Hb) din luna V-
VI de sarcină;
 administrarea de preparate de fier în ultimul trimestru
de sarcină.
 MINERALELE – Fierul
Profilaxia anemiei carenţiale feriprive
Tratamentul profilactic postnatal (la copil):
 ligatura tardivă a cordonului ombilical, după încetarea
pulsaţiilor acestuia (asigură transferul a 40-60 mg fier);
 alimentaţia la sân precoce şi prelungită;
 diversificarea alimentaţiei (la 4 - 4 1/2 luni pentru
sugarii alimentaţi cu lapte praf standard sau lapte de
vacă; la 5-6 luni pentru cei alimentaţi natural) cu supă
de legume, carne, ficat, gălbenuş de ou, legume verzi,
cereale fortificate cu Fe;
 MINERALELE – Fierul
Profilaxia anemiei carenţiale feriprive
Tratamentul profilactic postnatal (la copil):
 suplimentare cu 1-2 mg Fe++/Kg/zi de la 6-8
săptămâni până la un an pentru prematuri, gemeni,
dismaturi, hemoragie maternă la naştere, tulburări
digestive, infecţii recurente, copii care au ritm rapid de
creştere;
 profilaxie sistematică cu Fe 10-25 mg/zi (sau 1-2
mg/Kg) pentru toţi nou-născuţii la termen cu greutate
normală, de la 6 luni (pentru minimum 3 luni).
 MINERALELE - Magneziul

 cation intracelular,
Roluri:
 scade excitabilitatea neuro-musculară,
 diminuă excitabilitatea şi conductibilitatea
miocardului,
 acţiune trofică vasculară,
 în fiziologia elementelor figurate ale sângelui,
 la nivel osos - favorizează acţiunea vitaminei D şi
formarea matricei osoase, stimulează osificarea
colagenului,
 stimulează formarea Ig, C seric şi fagocitoza.
 MINERALELE - Magneziul
Surse: carne, lapte, nuci, mazăre.

Deficitul → hipomagneziemie:
 convulsii,
 osteoporoză,
 diaree,
 modificări E.K.G.,
 rezistenţă la acţiunea vitaminei D.

Excesul: aport medicamentos crescut - rar (intervin

mecanismele compensatorii: diareea şi magneziuria).
 OLIGOELEMENTELE - Zincul

Roluri:
 sinteza aminoacizilor, cerebrozidelor, lecitinei şi
surfactantului.
 favorizează transportul glucozei prin membrană,
utilizarea ei de către adipocite şi răspunsul celular la
insulină.
 prelungeşte acţiunea insulinei.
 stimulează activitatea gonadotrofinelor hipofizare,
hormonului somatotrop, androgenilor.
 OLIGOELEMENTELE - Zincul

Roluri:
 vindecarea plăgilor chirurgicale şi a arsurilor
stimulând sinteza colagenului şi proliferarea
fibroblastică.
 reglarea simţului olfactiv şi gustativ,
 vederea nocturnă (menţine nivelul plasmatic al vit.A).

Surse: carne, ficat, peşte, lapte, gălbenuş de ou, cereale,

apa.
 OLIGOELEMENTELE - Zincul
Deficit:
 nanism hipogonadal,
 anorexie,
 hipoosmie,
 alopecie, keratită, ulceraţii cutanate,
 întârzierea osificării scheletului,
 lentoare psihică,
 anemie feriprivă.

Excesul:
 păstrarea alimentelor în vase galvanizate
 consumul apei de băut din vase zincate.
 OLIGOELEMENTELE - Iodul

 indispensabil în sinteza hormonilor tiroidieni.

Surse: peşte, legume, nuci, sare iodată.

Se recomandă suplimentarea aportului de iod:

 în timpul sarcinii,
 la femeia care alăptează.
 OLIGOELEMENTELE - Fluorul

Roluri:
 în structura scheletului, smalţului dentar
 în prevenirea cariei.
Suplimentarea lui în alimentaţia gravidei creşte
conţinutul său la făt.
Surse: alimente de origine vegetală, animală, apa.
Deficit → carii dentare.
Exces → fluoroză (leziuni ale smalţului dentar cu
marmorarea dinţilor).
 OLIGOELEMENTELE - Seleniul

Roluri:
 în structura membranelor celulare, mitocondriilor,
microsomilor şi lisosomilor,
 stimulează creşterea,
 favorizează sinteza IgM,
 absorbţia vitaminei E,
 în ciclul Krebs,
 în catabolismul hemului.

Surse: carne, rinichi, peşte oceanic, lapte, cereale şi

ciuperci.
 OLIGOELEMENTELE - Seleniul
Deficit:
 hemoliză,
 cardiomiopatie,
 ↑ incidenţa cancerului la sân şi al tubului digestiv.

Excesul cronic:
 fotodermatoze,
 alopecie,
 tulburări trofice ale unghiilor,
 tulburări respiratorii, hepatice cronice,
 creşterea porfirinuriei.
 VITAMINELE

 cofactori esenţiali într-o varietate de căi metabolice

Clasificare:
 liposolubile,
 hidrosolubile.

Necesarul variază cu vârsta şi/sau cu existenţa unor boli.

Suplimentare obligatorie:
 vitamina D în primii ani de viaţă;
 vitamina K (K1) la nou-născut, 1 mg i.m..
 VITAMINELE

Surse alimentare de vitamine liposolubile

 Vit. A (retinol): lapte fortifiat, ouă, ficat, unt,
morcovi, varză
 Vit. D: lapte fortifiat, peşte, gălbenuş de ou
 Vit. E: ulei de seminţe/cereale, nuci, fasole boabe,
soia, legume cu frunze verzi
 Vit. K: lapte de vacă, legume cu frunze verzi, ficat,
uleiuri vegetale
 VITAMINELE

Surse alimentare de vitamine hidrosolubile:

 Vit. B1 (tiamina): lapte, carne, cereale integrale,
legume
 Vit. B2 (riboflavina): lapte, carne, ouă, legume verzi,
cereale
 Vit. B3 (niacina, nicotinamida, PP): carne, peşte,
lapte, legume verzi, cereale integrale
 Vit. B5 (acidul pantotenic): carne, lapte, ouă, legume,
cereale integrale
 VITAMINELE

Surse alimentare de vitamine hidrosolubile:

 Vit. B6 (piridoxina): carne, ficat, lapte, cereale
integrale, soia
 Vit. B8 (biotina): ficat, gălbenuş de ou, alune
 Vit. B9 (acidul folic/folatul): legume cu frunze verzi,
cereale, ficat, nuci
 Vit. B12 (cobalamina): lapte, carne , ouă
 Vit. C (acidul ascorbic): citrice, tomate, varză
 Vitamina D

Surse:
 exogenă, alimentară, de origine:
 animală (vit. D3 - colecalciferol),
 vegetală (vit. D2 - ergocalciferol);

 endogenă: precursorul cutanat al vitaminei D (7-

dehidrocolesterol) + razele UV → colecalciferol (vit.
D3), metabolizat în ficat.
 Vitamina D
În primii doi ani de viaţă se impune administrarea zilnică
de vitamina D = profilaxia rahitismului.

Principalele cauze ale prevalenţei crescute a rahitismului

carenţial:
 aplicarea incorectă sau incompletă a profilaxiei cu
vitamina D;
 renunţarea la profilaxia cu vitamina D după vârsta de
1an;
 însorire insuficientă;
 grad crescut de poluare;
 regimuri alimentare neechilibrate, cu precădere exces
de făinoase;
 Vitamina D

Principalele cauze ale prevalenţei crescute a

rahitismului carenţial:
 eficacitatea mai redusă a stoss-profilaxiei faţă de cea
administrată zilnic;
 variaţii individuale ale nevoilor de vitamina D şi
neadaptarea dozei la acestea;
 menţinerea dozelor profilactice de vitamina D, fără
trecere la doze terapeutice după apariţia primelor semne
clinice de rahitism.
 Profilaxia rahitismului
Profilaxia prenatală - în ultimul trimestru de sarcină:
 vitamina D:
 1000 - 2000 UI zilnic per os sau
 4 000 - 5 000 UI pe săptămână per os sau
 200 000 UI per os la începutul lunii a VII-a de
sarcină.
 calciu 1-2 g/zi, 10 zile/ lună, per os.

Este contraindicată administrarea parenterală a vit. D

(poate determina stenoză aortică la făt).
 Profilaxia rahitismului

Profilaxia postnatală (fracţionată, fiziologică,

modernă) din a 7a –a 10a zi de viaţă până la 18 - 24 luni
 vitamina D zilnic, 400 - 800 UI/zi (~500 UI/zi) per os.

După vârsta de 2 ani - din septembrie până la sfârşitul

lunii aprilie:
 vitamina D - 500 UI/zi, zilnic sau
 Vit.A+D2 - 4 000 - 5 000 UI, per os, la 7-10 zile.
 Profilaxia rahitismului

Numai administrarea fracţionată de vitamină D este

fiziologică deoarece:
 se asigură o absorbţie bună, mai ales dacă se
administrează în timpul unei mese;
 nu este solicitat sistemul de transport şi nici cel de
activare a vit. D;
 organele ţintă nu sunt supuse salturilor de adaptare;
 nu există pericolul intoxicaţiei.
 Profilaxia rahitismului
Doze mai mari de vitamina D (2 000 UI/zi):
 copii cu greutate mică la naştere/prematuri,
 copii cu piele pigmentată,
 copii în tratament cronic anticonvulsivant / cu
corticoizi.

Nu este necesară administrarea de calciu dacă

alimentaţia copilului conţine minimum 500 ml lapte / zi.
 Profilaxia rahitismului

Suplimentarea cu calciu a raţiei alimentare:

 gravide în ultimul trimestru de sarcină,
 prematuri,
 copiii care primesc < 500 ml lapte/zi.

Doza: 50mg/kg/zi calciu elemental.

 Necesităţi dietetice recomandate pentru
vitamine
VITAMINE Sugar Copil mic
Vitamina A 1000 UI/zi 2000 UI/zi
Vitamina D 400-800 UI/zi 400-500 UI/zi
Vitamina E 3-5 mg/zi 5-10 mg/zi
Vitamina K 5 µg/zi 5-65 µg/zi
Vitamina B1 0.30-0,50 mg/zi 1-2 mg/zi
Vitamina B2 0,40-0,60 mg/zi 1 mg/zi
Vitamina B3 6-8 mg/zi 10-20 mg/zi
 Necesităţi dietetice recomandate pentru
vitamine
VITAMINE Sugar Copil mic

Vitamina B5 2-3 mg/zi 5-7 mg/zi

Vitamina B6 0,30-0,50 mg/zi 1-2 mg/zi
Vitamina B8 1 mg/zi 2 mg/zi
Vitamina B9 20-50 µg/zi 75-200 µg/zi
Vitamina B12 0,50-2 µg/zi 2 µg/zi
Vitamina C 30-50 mg/zi 50-60 mg/zi