EXAMINAREA SCLEREI

1. Examinarea sclerei anterioare

Examinarea sclerei anterioare, preecuatoriale se face

prin conjunctiva bulbară care o acoperă, în condiţii
normale aceasta fiind de culoare roz-transparentă.

Metode de examinare a sclerei anterioare:

 Inspecţia la lumina zilei
 Inspecţia în camera obscură
 prin metoda luminatului lateral
 la biomicroscop
 Proba cu vasoconstrictoare
Inspecţia la lumina zilei

Se realizeză aşezând pacientul cu faţa spre

fereastră.
Examinatorul îndepărtează pleoapele pacientului şi
îl solicită să privească în diferite direcţii.
Se inspectează astfel toată suprafaţa sclerei
anterioare, care prin transparenţa conjunctivei
bulbare normale, apare de culoare alb-sidefie.
Inspecţia în camera obscură este realizată prin
metoda luminatului lateral simplu sau combinat
sau la biomicroscop. Ambele metode şi în special
biomicroscopia (prin metoda iluminării difuze sau
focale) permit detalierea aspectelor normale sau
patologice, evidenţiate prin examinarea la lumina
zilei.

Examinarea sclerei, prin metodele descrise

anterior, aduce informaţii pertinente despre
integritatea peretelui scleral, culoarea sau forma
acesteia.
Integritatea peretelui scleral
 Ruptura sclerală postcontuzivă sau plaga
sclerală perforantă se prezintă sub forma unei
soluţii de continuitate sclerală de culoare brun-
negricioasă; această culoare este dată de uveea
care herniază prin buzele rupturii respectiv
plăgii.
 Frecvent, ruptura sclerală poate fi mascată de o
hemoragie subconjunctivală; de aceea se
impune inspecţia atentă a oricărei hemoragii
subconjunctivale posttraumatice. O plagă
conjunctivală perforantă cu corp străin (înfipt în
buzele plăgii) se poate prelungi în profunzime cu
o plagă sclerală perforantă, în funcţie de
mărimea şi viteza de proiectare a corpului străin.
 Rarefierea ţesutului scleral, în procesele
degenerative (scleromalacie), poate
determina şi modificări de formă.
Modificări de culoare
 Hiperemie prin vasodilataţia vaselor episclerale,
localizată sau extinsă, de aspect roşu-violaceu,
congestie profundă – în procesele inflamatorii.
 Alb-gălbui – în icter
 Pete brune – în melanoza sclerală
 Nuanţă albăstruie – în sindromul sclerelor
albastre (datorită vizibilităţii uveei prin sclera
subţire)
Modificări de formă
Ectazia sclerală care se traduce prin existenţa unor
boselări însoţite de scleră subţire (predispusă la
rupturi), cenuşie, realizând stafiloame. Ectazia
poate fi:
 localizată - stafilom central;
 segmentară - stafilomul posterior în miopia
forte;
 difuză - buftalmia din glaucomul congenital;
 Proba cu vasoconstrictoare (adrenalină 1‰)
are o valoare deosebită în diagnosticul
diferenţial al hiperemiei profunde, cu hiperemia
superfcială, conjunctivală (vezi examinarea
conjunctivei).
 O atenţie deosebiă trebuie acordată examinării
regiunii limbului sclerocorneean, acesta fiind
sediul unei patologii particulare – inelul
pericheratic (inel violaceu limbic, determinat de
dilataţia ramificaţiilor anterioare ale arterelor
ciliare anterioare, a cărui prezenţă traduce un
proces inflamator iridociliar sau corneean.
Examinarea sclerei posterioare

Examinarea sclerei posterioare, retroecuatoriale, nu se poate

efectua în mod direct, astfel încât statusul acesteia se apreciază
în context clinic şi se investighează paraclinic prin metode
complexe.
Clinic, patologia (inflamatorie) de scleră posterioară este
sugerată de o motilitate oculară dureroasă asociată sau nu cu:
chemozis, ce debutează ecuatorial,
diplopie,
exoftalmie ireductibilă,
scăderea AV, modificări de tensiune intraoculară.
Paraclinic, se efectuează investigaţii ce pot oferi informaţiii
despre peretele scleral posterior (îngroşări, subţieri, ectazii).
Ecografie oculară
CT - scan oculo-orbital
Diafanoscopia sau transiluminaţia sclerală
 În examinarea sclerei îşi găseşte utilitatea doar în
evidenţierea unor modificări ale structurii peretelui
scleral în sensul unei subţieri a acestuia sau al unui
stafilom.

 Examinarea este obligatorie şi de o mare valoare în

diagnosticul pozitiv al proceselor tumorale
coroidiene şi în diagnosticul diferenţial al dezlipirii
de retină regmatogene cu dezlipirea de retină
secundară unei tumori coroidiene (motiv pentru
care această metodă va fi descrisă în capitolul
“Examinarea Uveei”).