Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cronologia Formării Dinţilor Şi Determinarea Vârstei Dentare Cronologia
Cronologia Formării Dinţilor Şi Determinarea Vârstei Dentare Cronologia
Cronologia Formării Dinţilor Şi Determinarea Vârstei Dentare Cronologia
ŞI DETERMINAREA VÂRSTEI
DENTARE CRONOLOGIA FORMĂRII
DENTARE
• Cronologia dezvoltării dentare a fost
prezentată:
• în 1935 de Kronfield şi Logan
• în 1974 de Lunt şi Law (care au modificat
cronologia lui Kronfield şi Logan )
• Cronologia dezvoltării dentare cuprinde mai
multe stadii cheie pentru formarea dinţilor:
• 1) debutul formării mugurelui,
• 2) debutul mineralizării coroanei,
• 3) terminarea mineralizării coroanei,
• 4) erupţia,
• 5) închiderea +apexului.
DINŢII TEMPORARI
• Particularităţi generale
• Particularităţi de grup
• Particularităţi individuale
PARTICULARITĂŢILE GENERALE ÎN
COMPARAŢIE CU DINŢII PERMANENŢI
• COROANELE
• Particularităţi de număr
• Sunt în total 20, câte 5 pe fiecare
hemiarcadă : IC, IL, C, M1, M2 Implicaţie
clinică: recunoaşterea M1 permanent care
ocupă poziţie a VI-a pe arcadă
Particularităţi de culoare
• Caractere de grup
• nr. 8: 4 sup (2Ic+2Il) şi 4 inf (2Ic+2Il)
• poziţie: a I-a şi a II-a
• forma incisivilor se aseamănă cu cea a
succesorilor
• incisivii prezintă: 4 feţe (v,o,m,d) şi o muchie
incizală cu 2 unghiuri
• unghiul mezial este drept iar cel distal este
rotunjit
• faţa V este convexă în special spre colet
• faţa orală este concavă cu un cingulum de
mărimi diferite, nu au foramen caecum
• incisivii nu au lobi de creştere
• până la 3-4 ani prezintă puncte de contact
• spaţierea fiziologică apare în zona frontală
după 3-4 ani: spaţiul pre şi retrocanin şi
interincisivi Implicaţii clinice: asigură alinierea
corectă a frontalilor permanenţi
• Camera pulpară este mare de formă de trapez
pe secţiune frontală cu baza mare spre incizal
cu 2 prelungiri pulpare M ŞI D dintre care cea
mezială este mai superficială
• Implicaţii clinice: deschideri ale c.p. de către
procesul de carie dar şi iatrogen
• monoradiculari cu 1 canal ovoidal pe secţiune.
½ apicală a rădăcinilor se înclină spre V pt a
permite oral să se dezvolte dinţii succesori
Caractere individuale
•
• rădăcina are formă conică şi pe secţiune
transversală ∆ şi un canal
• apexul rădăcinii este rotunjit
• 1/2 apicală a răd. este înclinată spre V iar la
apex se recurbează uşor spre D
• rădăcina aplatizată poate avea depresiuni de
creştere mezial şi distal
Incisivii centrali mandibulari:
• cei mai mici dinţi temporari fiind înalţi şi subţiri
• zona mezială a camerei pulpare este cea mai
superficială unde se deschide cp precoce de carie
sau terapeutic
• creste marginale şi cingulum atenuate
• coroana lor clinică este mai lungă în sens incizo-
cervical faţă de mezio-distal
• MV se deschide camera pulpară la 1,5 mm.
• rădăcina este aplatizată şi relativ dreaptă
Incisivii laterali superiori:
• se aseamănă cu incisivii centrali dar sunt mai
mici în toate sensurile
• au coroana mai puţin convexă
• înălţimea lor este mai mare decât lăţimea.
• rădăcina conică, recurbată spre vestibular şi
distal poate avea depresiuni de creştere
mezial şi distal
Incisivii laterali inferiori:
• coroana este uşor mai lungă în sens incizo-
cervical şi mai lată în sens m-d
• privit dinspre incizal nu este simetric
• are o rădăcină (1 canal) aplatizată care se
curbează spre distal în 1/3 apicală
CANINII
Caractere de grup
• nr. 4: 2 sup (dr/stg) şi 2 inf (dr/stg)
• poziţie: a III-a de la linia mediană
• forma caninilor temporari se aseamănă cu cea
a succesorilor
• prezintă 4 feţe (v,o,m,d), un cuspid cu 2 pante
M,D de dimensiuni diferite
• prezintă cingulum şi creste marginale orale bine
evidenţiate
• au creste longitudinale de smalţ vestibular şi oral
pronunţate care delimitează cu crestele
marginale bine evidenţiate 2 fosete M şi D
• frecvent caninii prezintă uzura vârfului cuspidului
(la copiii mai mari) Implicaţie clinică:
recunoaştere faţă de caninii permanenţi)
• prezintă spaţieri înainte şi după ei la copiii de
peste 4-5 ani (spaţiul precanin şi retrocanin)
• camera pulpară este mare de formă de romb
pe secţiune frontală cu zona pulpară mezială
mai superficială
• monoradiculari cu rădăcini duble ca lungime
faţă de inălţimea coroanei şi cu 1 canal
Caractere individuale
Caninul maxilar:
• este cel > d. frontal, având aspect scurt,
globulos, robust
• toaste elementele anatomice sunt mai
pronunţate faţă de caninul mandibular
• faţa V este foarte convexă prezentând 1
creastă cervicală, 1 constricţie la colet, 1
creastă longitudinală mai pronunţate
– faţa P este concavă prezentând: 2 creste
marginale, 1 cingulum, 1 creastă longitudinală, 2
fosete pronunţate
– un cuspid robust care dispare prin uzură
– panta mezială a cuspidului este mai lungă
– rădăcina este lungă, conică, aplatizată m-d
– vârful rădăcinii este rotunjit şi curbat spre distal
– rădăcina are formă ∆ pe secţiune transversală (cu
vârful spre oral şi baza spre V) şi cu unghiurile
rotunjite
Caninul mandibular:
– mai mic, înalt şi zvelt faţă de C maxilar
– toate elementele anatomice sunt mai reduse:
cingulumul, crestele marginale, creasta şi
constricţia cervicală, crestele long. şi fosetele M şi
D sunt mai reduse faţă de cele ale caninului
maxilar
– panta distală a cuspidului este mai lungă.
– răd. se aseamănă cu cea a C max. dar este mai
scurtă şi are un vârf mai ascuţit
MOLARII
Caractere de grup
• număr: 8 (4 maxilari şi 4 mandibulari)
• poziţie: a IV a şi a Va
• M1 sunt mai mari decât succesorii lor (PM) şi
M2 sunt mai mici decât M permanenţi
• molarii temporari sunt mai mari decât
premolarii, în special în dimensiune mezio-
distală, diferenţa variază de la 0,1-2,7 mm:
• Implicaţii clinice: asigură o rezervă de spaţiu după
exfolierea DT care poate compensa incongruenţele
dento-alveolare cu înghesuire uşoare
• coroana prezintă: 5 feţe (ocluzală,V,O,M,D)
• feţele ocluzale au un număr variabil de cuspizi: 3-5
cuspizi, trei fosete la fiecare molar (centrală, mezială,
distală)
• au creste marginale puternice.
• cuspizii sunt mai ascuţiţi înaintea instalării atriţiei
(recunoaştere)
• ariile de contact sunt mai plate şi mai întinse în S.
Implicaţii clinice: carii proximale frecvente,
extenzia preventivă dificilă
• pluriradiculari cu 2-3 rădăcini divergente, fără
trunchi comun şi 3-4 canale
• deşi cp este mare înălţimea ei este
proporţional mai redusă:
Implicaţii clinice: risc crescut de perforaţii
interradiculare
– pluriradiculari cu 2-3 rădăcini cu 3-4 canale
• rădăcinile puternic divergente (coroana DP)
fără trunchi comun
Implicaţii clinice: risc de perforaţie interradiculară
– canalele radiculare sunt înguste şi aplatizate în
formă de panglică, prezentând numeroase canale
accesorii, aberante, comunicari pulpo-
parodontale sau intercanalare în special la M1
superior
Caractere individuale