Sunteți pe pagina 1din 55

CRONOLOGIA FORMĂRII DINŢILOR

ŞI DETERMINAREA VÂRSTEI
DENTARE CRONOLOGIA FORMĂRII
DENTARE
• Cronologia dezvoltării dentare a fost
prezentată:
• în 1935 de Kronfield şi Logan
• în 1974 de Lunt şi Law (care au modificat
cronologia lui Kronfield şi Logan )
• Cronologia dezvoltării dentare cuprinde mai
multe stadii cheie pentru formarea dinţilor:
• 1) debutul formării mugurelui,
• 2) debutul mineralizării coroanei,
• 3) terminarea mineralizării coroanei,
• 4) erupţia,
• 5) închiderea +apexului.
DINŢII TEMPORARI

• debutul formării mugurelui: 6-10 săpt. VIU.


11/2 – 21/2 luni
• Mugurii încep să se formeze la mici intervale
de timp începând cu incisivii şi terminând cu
molarii.
• debutul mineralizării coroanei: 2-6 luni VIU
• (întâi frontalii şi apoi molarii)
DINŢII TEMPORARI
• nastere
• terminarea mineralizării coroanei: între 4 luni-
10-12 luni PN.
• erupţia între 6 - 30 luni (6 luni –2 ½ ani)
• închiderea apexului: 9 luni-19 luni deci între
1,5 ani-4 ani
DINŢII PERMANENŢI

1.debutul formării mugurelui:


• VIU M6 ani (4 luni viu, incisivii şi caninii (lunile
5-6 viu)
• PN: ceilalţi
• PM1 la naştere,
• PM2 7-8 luni postnatal, M2 la 8-9 luni
postnatal, M3 4 ani.
2.debutul mineralizării coroanei
• I centrali superiori şi inferiori: 3-4 luni postnatal
• I laterali superiori: 8-12 luni postnatal
• C 4-5 luni post natal
• - PM1 1-11/2-2 ani
• PM 2: 2 ani -21/2 ani
• M 6 ani: naştere
• M12 ani: 2ani-21/2-3 ani
• M3 :7-10 ani
3.terminarea mineralizării coroanei
• I central 4-5 ani
• Ilateral 4-5 ani
• C 6-7 ani
• Pm1 5-6 ani
• Pm2 6-7 ani
• M6 ani 2-3 ani
• M12 ani 7-8 ani
• - M3 12-14 ani
4.erupţia
5.închiderea apexului.
• Icentral 2-3 ani după erupţie
• I lateral 2-3 ani
• C 1-3 ani
• PM1 2 ani
• PM 2 2 ani
• M1 3-4 ani
• M2 2-3 ani
• M3 3-4 ani.
DETERMINAREA VÂRSTEI DENTARE

Se calculează apreciind principalele momente


ale formării dinţilor în raport cu vârsta când
ele se produc.
Principalele momente ale dezvoltării dentare
sunt notate cu scoruri de la 1-10 după NOLLA:
1. debut formare mugure
2. iniţierea calcificării coronare
3. 1/2 coroană calcificată
4.2/3 coroană calcificată
5.coroana aproape complet mineralizată
6.corona complet mineralizată
7.1/3 rădăcină formată
8.2/3 rădăcină formată
9.rădăcina aproape complet formată
10.închidere apicală.
• Procesul descris este similar pentru toţi dinţii,
temporari şi permanenţi; cu specificaţia, că el
apare la diferite momente şi cu diferite viteze
pentru diferitele grupe dentare.
• Există studii asupra vârstei dentare a unui individ
la o anume vârstă cronologică (tabele pe sexe)
• Cunoaşterea vârstei dentare este importantă
pentru ortodont pentru aprecierea vârstei optime
de tratament şi pentru pedodont pentru un dinte
în cursul tratamentului
• Se efectuează ortopantomograme şi se notează
pentru fiecare dinte în parte care este
dezvoltarea dentară (scoruri 0-10 pentru diferite
grade ale mineralizării de la debutul mineralizării
până la închiderea apexului). Scorurile fiecărui
dinte se adună şi se face o medie. Apoi se caută
în tabele şi se vede ce vârstă dentară corespunde
acestui scor mediu.
• Se apreciază dacă vârsta dentară corespunde cu
vârsta biologică.
PARTICULARITĂŢILE MORFOLOGICE
ALE DINŢILOR TEMPORARI

• Particularităţi generale
• Particularităţi de grup
• Particularităţi individuale
PARTICULARITĂŢILE GENERALE ÎN
COMPARAŢIE CU DINŢII PERMANENŢI
• COROANELE
• Particularităţi de număr
• Sunt în total 20, câte 5 pe fiecare
hemiarcadă : IC, IL, C, M1, M2 Implicaţie
clinică: recunoaşterea M1 permanent care
ocupă poziţie a VI-a pe arcadă
Particularităţi de culoare

• - alb albăstrui lăptoasă la DT/ alb gălbuie la DP


• Implicaţii terapeutică: culoarea compozitelor
trebuie adaptată, CIS-ul autopolimerizabil este
potrivit la culoare cu DT
Particularităţi dimensionale

• DT sunt mai mici decât DP cu 1/3 în toate


dimensiunile faţă de DP
• frontalii faţă de succesori şi molarii faţă de
molarii permanenţi (dinţii accesori) Implicaţii
clinice: evoluţia rapidă a proceselor de carie,
deschiderea c.p.,
• Implicaţii terapeutice: retenţia cavităţilor este
deficitară şi de aceea ea este modificată prin
prepararea de cavităţi autoretentive)
• molarii temporari sunt mai mici în dimensiune M-
D faţă de dinţii succesori – vezi tabelul de mai jos
• între DT se stabilesc suprafeţe de contact
faţă de DP la care există puncte de contact
• Implicaţie clinică: grefarea frecventă de carii
• pe suprafeţele proximale care evoluează rapid
în profunzime (linia neonatală, zonă de
minimă rezistenţă trece la nivelul contactului
cu vecinii)
• Implicaţie terapeutică: extensia preventivă se
realizează greu
• Particularităţi de poziţie de erupţie
• - DT erup într-o poziţie mai verticală decât DP
• Particularităţi morfologice (FORMA)
• în general DT se aseamănă ca formă cu cea a DP:
frontalii cu dinţii succesori iar molarii cu dinţii
accesori
• toate coroanele sunt mai mai rotunjite, mai
globuloase şi mai înguste la colet datorită
convexităţii V pronunţate (creastă de smalţ) şi a
constricţiei cervicale accentuate. Aceste
elemente morfologice descresc spre distal
• convexităţile şi constricţia cervicală orale sunt mai
reduse faţă de cele V, descrescând dinspre
anterior spre posterior
• toate feţele proximale au o convergenţă
pronunţată spre colet
• Implicaţii terapeutice: montarea matricilor şi
portmatricilor Ivory pt obturaţiile proximale este
dificilă (sunt preferate matricile parţiale sau
matricea în T)
• linia cervicală mezială este mai ondulată decât
cea distală
CAMERA PULPARĂ

• camera pulpară este proporţional mai mare faţă


de DP, în raport cu volumul coroanei Implicaţii
clinice: se deschide repede camera pulpară
• Implicaţie terapeutică: nu se foloseşte turbina pt
îndepărtarea tavanului c.p. ; pulpa coronară
trebuie să fie îndepărtată cu excavatoare sau
linguri Black
• forma camerei pulpare urmăreşte conturul extern
al dintelui (la incisivi în secţiune frontală este în
formă de trapez, la canin în formă de romb şi la
molari cu formă patrulateră)
• Implicaţie terapeutică pereţii V/Oral al
cavităţilor trebuie să fie paraleli cu conturul
extern al dintelui pt a evita deschiderea c.p.
• nr. coarnelor pulpare este cât nr. cuspizilor
• coarnele pulpare sunt mult mai apropiate de
suprafaţă (MV) ca şi zonele pulpare MV ale
frontalilor
• Implicaţii clinice: risc crescut de deschidere a
cp şi adâncimea cavităţilor trebuie să fie mai
mică în aceste zone
• înălţimea camerei pulpare este mică
• Implicaţie clinică: trecerea rapidă a proceselor
infecţioase interradicular Implicaţii
terapeutice: risc de perforaţie interradiculară
RĂDĂCINILE

• frontalii sunt monoradiculari cu rădăcinile


recurbate spre oral (germenul d. succesor) şi cu 1
canal
• molarii sunt pluriradiculari cu 2-3 rădăcini:
• la mandibulă sunt 2 rădăcini una mezială cu 2
canale (mv, ml) şi alta distală cu 1-2 canale (dv, dl)
• la maxilar sunt 3 rădăcini: palatinală cu 1 canal,
disto-vestibulară cu 1 canal şi mezio-vestibulară
cu 1-2 canale
• rădăcinile molarilor sunt puternic divergente
de sub podeaua camerei pulpare (fără trunchi
comun) şi se recurbează spre apex (germenul
d. succesor)
• dimensiune: rădăcinile sunt relativ mai lungi
(de 2x) şi mai subţiri în comparaţie cu
coroanele
• Implicaţii terapeutice: pt realizarea
odontometriei în cadrul tratamentului
endodontic, la extracţie se poate fractura
apexul, tratament endodontic se face cu ace
Kerr subţiri (15-25 la pluriradiculari şi 15-30 la
monoradiculari) pentru a nu subţia şi mai mult
rădăcina
PARTICULARITĂŢILE MORFOLOGICE DE GRUP ŞI
INDIVIDUALE INCISIVII

• Caractere de grup
• nr. 8: 4 sup (2Ic+2Il) şi 4 inf (2Ic+2Il)
• poziţie: a I-a şi a II-a
• forma incisivilor se aseamănă cu cea a
succesorilor
• incisivii prezintă: 4 feţe (v,o,m,d) şi o muchie
incizală cu 2 unghiuri
• unghiul mezial este drept iar cel distal este
rotunjit
• faţa V este convexă în special spre colet
• faţa orală este concavă cu un cingulum de
mărimi diferite, nu au foramen caecum
• incisivii nu au lobi de creştere
• până la 3-4 ani prezintă puncte de contact
• spaţierea fiziologică apare în zona frontală
după 3-4 ani: spaţiul pre şi retrocanin şi
interincisivi Implicaţii clinice: asigură alinierea
corectă a frontalilor permanenţi
• Camera pulpară este mare de formă de trapez
pe secţiune frontală cu baza mare spre incizal
cu 2 prelungiri pulpare M ŞI D dintre care cea
mezială este mai superficială
• Implicaţii clinice: deschideri ale c.p. de către
procesul de carie dar şi iatrogen
• monoradiculari cu 1 canal ovoidal pe secţiune.
½ apicală a rădăcinilor se înclină spre V pt a
permite oral să se dezvolte dinţii succesori
Caractere individuale

Incisivii centrali maxilari:


• cei mai mari dintre incisivi
• diametrul mezio-distal mai mare/egal cu
diametrul incizo-cervical (lăţimea ≥ h)
• au cingulum-ul şi crestele marginale cel mai bine
dezvoltate. Implicaţie terapeutică: pot fi
preparate în condiţii de securitate pt pulpă


• rădăcina are formă conică şi pe secţiune
transversală ∆ şi un canal
• apexul rădăcinii este rotunjit
• 1/2 apicală a răd. este înclinată spre V iar la
apex se recurbează uşor spre D
• rădăcina aplatizată poate avea depresiuni de
creştere mezial şi distal
Incisivii centrali mandibulari:
• cei mai mici dinţi temporari fiind înalţi şi subţiri
• zona mezială a camerei pulpare este cea mai
superficială unde se deschide cp precoce de carie
sau terapeutic
• creste marginale şi cingulum atenuate
• coroana lor clinică este mai lungă în sens incizo-
cervical faţă de mezio-distal
• MV se deschide camera pulpară la 1,5 mm.
• rădăcina este aplatizată şi relativ dreaptă
Incisivii laterali superiori:
• se aseamănă cu incisivii centrali dar sunt mai
mici în toate sensurile
• au coroana mai puţin convexă
• înălţimea lor este mai mare decât lăţimea.
• rădăcina conică, recurbată spre vestibular şi
distal poate avea depresiuni de creştere
mezial şi distal
Incisivii laterali inferiori:
• coroana este uşor mai lungă în sens incizo-
cervical şi mai lată în sens m-d
• privit dinspre incizal nu este simetric
• are o rădăcină (1 canal) aplatizată care se
curbează spre distal în 1/3 apicală
CANINII

Caractere de grup
• nr. 4: 2 sup (dr/stg) şi 2 inf (dr/stg)
• poziţie: a III-a de la linia mediană
• forma caninilor temporari se aseamănă cu cea
a succesorilor
• prezintă 4 feţe (v,o,m,d), un cuspid cu 2 pante
M,D de dimensiuni diferite
• prezintă cingulum şi creste marginale orale bine
evidenţiate
• au creste longitudinale de smalţ vestibular şi oral
pronunţate care delimitează cu crestele
marginale bine evidenţiate 2 fosete M şi D
• frecvent caninii prezintă uzura vârfului cuspidului
(la copiii mai mari) Implicaţie clinică:
recunoaştere faţă de caninii permanenţi)
• prezintă spaţieri înainte şi după ei la copiii de
peste 4-5 ani (spaţiul precanin şi retrocanin)
• camera pulpară este mare de formă de romb
pe secţiune frontală cu zona pulpară mezială
mai superficială
• monoradiculari cu rădăcini duble ca lungime
faţă de inălţimea coroanei şi cu 1 canal
Caractere individuale

Caninul maxilar:
• este cel > d. frontal, având aspect scurt,
globulos, robust
• toaste elementele anatomice sunt mai
pronunţate faţă de caninul mandibular
• faţa V este foarte convexă prezentând 1
creastă cervicală, 1 constricţie la colet, 1
creastă longitudinală mai pronunţate
– faţa P este concavă prezentând: 2 creste
marginale, 1 cingulum, 1 creastă longitudinală, 2
fosete pronunţate
– un cuspid robust care dispare prin uzură
– panta mezială a cuspidului este mai lungă
– rădăcina este lungă, conică, aplatizată m-d
– vârful rădăcinii este rotunjit şi curbat spre distal
– rădăcina are formă ∆ pe secţiune transversală (cu
vârful spre oral şi baza spre V) şi cu unghiurile
rotunjite
Caninul mandibular:
– mai mic, înalt şi zvelt faţă de C maxilar
– toate elementele anatomice sunt mai reduse:
cingulumul, crestele marginale, creasta şi
constricţia cervicală, crestele long. şi fosetele M şi
D sunt mai reduse faţă de cele ale caninului
maxilar
– panta distală a cuspidului este mai lungă.
– răd. se aseamănă cu cea a C max. dar este mai
scurtă şi are un vârf mai ascuţit
MOLARII

Caractere de grup
• număr: 8 (4 maxilari şi 4 mandibulari)
• poziţie: a IV a şi a Va
• M1 sunt mai mari decât succesorii lor (PM) şi
M2 sunt mai mici decât M permanenţi
• molarii temporari sunt mai mari decât
premolarii, în special în dimensiune mezio-
distală, diferenţa variază de la 0,1-2,7 mm:
• Implicaţii clinice: asigură o rezervă de spaţiu după
exfolierea DT care poate compensa incongruenţele
dento-alveolare cu înghesuire uşoare
• coroana prezintă: 5 feţe (ocluzală,V,O,M,D)
• feţele ocluzale au un număr variabil de cuspizi: 3-5
cuspizi, trei fosete la fiecare molar (centrală, mezială,
distală)
• au creste marginale puternice.
• cuspizii sunt mai ascuţiţi înaintea instalării atriţiei
(recunoaştere)
• ariile de contact sunt mai plate şi mai întinse în S.
Implicaţii clinice: carii proximale frecvente,
extenzia preventivă dificilă
• pluriradiculari cu 2-3 rădăcini divergente, fără
trunchi comun şi 3-4 canale
• deşi cp este mare înălţimea ei este
proporţional mai redusă:
Implicaţii clinice: risc crescut de perforaţii
interradiculare
– pluriradiculari cu 2-3 rădăcini cu 3-4 canale
• rădăcinile puternic divergente (coroana DP)
fără trunchi comun
Implicaţii clinice: risc de perforaţie interradiculară
– canalele radiculare sunt înguste şi aplatizate în
formă de panglică, prezentând numeroase canale
accesorii, aberante, comunicari pulpo-
parodontale sau intercanalare în special la M1
superior
Caractere individuale

Molarul unu superior:


• este molarul temporar cel mai mic
• ø M-D al M1maxilar > PM1 cu 0,1mm (7,3 / 7,2)
• se aseamănă ca formă cel mai bine cu PM
• tipar ocluzal cu 3 sau 4 cuspizi 2V şi 1P sau 2V şi
2P
• NU prezintă şanţuri întercuspidiene
• faţa vestibulară spre mezial poate prezenta
tuberculul Zuckerkandl
• NU au şanţuri de descărcare V, O şi nici gropiţe
Implicaţii clinice: carii puţine V sau O
• are 3-4 coarne pulpare dintre care cel MV este
cel mai aproape de suprafaţă
• are de obicei 3 rădăcini (P cea mai mare, MV,
DV cea mai mică)
• sistem canalar complex cu 3-4 canale dintre
care cel DV este cel mai greu de permeabilizat
şi instrumentat (canale aberante şi comunicări
intercanalare, pulpoparodontale)
Molarul unu inferior:
• este cel mai atipic dinte temporar, nu se aseamănă nici
cu molarii permanenţi nici cu PM
• ø M-D al M1mandibular >PM1 cu 0,7mm (7,7 / 7)
• ½ mezială este mai mare faţă de cea distală atât
coronar caât şi radicular
• faţa ocluzală patrulateră cu 4 cuspizi (MV,DV,ML,DL),
mai mică decât la colet
• are o creastă transversală de smalţ care uneşte cuspizii
MV cu ML care delimitează o fosetă mezială mică şi
distală mare
• Implicaţie clinică cavităţi separate
• faţa vestibulară, de la nivelul crestei de smalţ,
este puternic convergentă spre ocluzal
• faţa vestibulară spre mezial poate prezenta
tuberculul Zuckerkandl
• are 4 coarne pulpare dintre care cel mv este
cel mai aproape de suprafaţă
• are 2 rădăcini: mezială > şi distală mai mică şi
3 canale (2 pe rădăcina M şi 1 pe cea D).
Molarul doi superior
• al II-lea dinte temporar ca mărime după M2
• ø M-D al M2 maxilar >PM2 cu 1,4 mm (8,2 / 6,8)
• diametrul V-O este mai mare ca cel M-D
• M2 de pe ambele arcade au formă şi elemente
morfologice asemănătoare cu a M1 perm.
• faţa ocluzală: romboidală, 4 cuspizi (MP cel mai
mare, MV,DV,DP cel mai mic) şi creastă oblică de
smalţ care uneşte cuspizii MP de DV
Implicaţie clinică: cavităţi separate
• - prezintă un şanţ V şi oral de descărcare
care se termină cu câte o gropiţă largă
Implicaţii clinice: carii în gropiţă
• - faţa palatinală prezintă uneori tuberculul
lui Carabelli ataşat de cuspidul MP
Implicaţie clinică:
• - carii frecvente prevenite prin sigilare
• camera pulpară mare şi 4 coarne pulpare
dintre care cel mv este cel mai superficial
• prezintă 3 rădăcini cu 3 canale (MV,DV,P).
Molarul doi inferior
• cel mai voluminos dinte temporar
• miniatură de M 1 permanent inferior
• ø M-D al M2 mandibular > PM2 cu 2,7 mm (9,9 /
7,2).
• faţa ocluzală: dreptunghiulară cu 5 cuspizi (3
vestibulari egali mai mici şi 2 linguali mai mari)
• prezintă 2 şanţuri de descărcare V şi unul oral
care se termină cu câte o gropiţă
• largă Implicaţii clinice: carii în gropiţă în
special V
• camera pulpară este cea mai mare
• 5 coarne pulpare dintre care cel mv este cel
mai superficial
• prezintă 2 rădăcini cu 3-4 canale
(MV,ML,D/MV,ML,DV,DL).