Ostiumul accesor al sinusului maxilar

• C. Ioniţă, I. Bulescu, Alexandra Schnaider, B. Mocanu, Vlad Andrei

Budu, Diana Cojocaru
• First published: 10 martie 2016
• Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
• DOI: 10.26416/Orl.30.1.2016.520
Introducere

• Ostiumul primar al sinusului maxilar este situat la nivelul infundibulului

etmoidal (meatul mediu). Datorită unor cauze inflamatorii sau
iatrogene, există riscul apariției unui ostium accesor al sinusului maxilar.
Prezența acestuia determină apariția mecanismului de recirculare a
secrețiilor de la nivelul sinusului maxilar, cu simptomatologie cronică
rezistentă la tratamentul medicamentos obișnuit.
• Algoritmul de diagnostic cuprinde:
- examinarea endoscopică nazală cu vizualizarea ostiumului accesor
- examenul imagistic computer tomografic, cu punerea în evidență a
patologiei rinosinuzale existente.
• Rezolvarea terapeutică este strict chirurgicală, cu crearea unui ostium
unic (ce cuprinde ostiumul primar și ostiumul accesor).
• Simptomatologia unui ostium accesor de sinus maxilar implică:
- secreţii mucoase sau mucopurulente (în special matinale),
- presiune facială persistentă,
- senzaţie de respiraţie dificilă,
- cefalee nesistematizată.
• Patologia asociată a ostiumului accesor al sinusului maxilar este
reprezentată de elementele anatomice ce perturbă drenajul la
nivelul complexului ostiomeatal (hipertrofia de proces uncinat sau
de bulă etmoidală, concha bullosa, hipertrofia de cornet nazal
inferior, prezența celulei Haller).
Figura 1. Stânga - ostium natural; dreapta - ostium accesor
Figura 2. Recircularea secreţiilor la nivelul meatului mediu
drept
Figura 3. Tehnica chirugicală de unire a celor două ostiumuri
• Ostiumul accesor al sinusului maxilar reprezintă o patologie destul de
frecventă, cu o simptomatologie redutabilă și cu un impact important
asupra calității vieții pacienților. Rezolvarea terapeutică este
chirurgicală endoscopică, cu crearea unui ostium unic ce va asigura
ventilația și drenajul sinuzal. Intervenția chirurgicală este de scurtă
durată, ușor acceptată de către pacient și se poate executa sub
anestezie locală, în condiții de ambulator.