Investigarea

tulburarilor echilibrului
acido-bazic si hidro-
electrolitic
Investigarea tulburarilor
echilibrului acidului-bazic

pH
Evidentiate
prin PaCO2
modificari:
HCO3-
 1. Masurarea pH-ului si PaCO2
- La nivelul arterei radiale
Se realizeaza : - Se utilizeaza electrozi speciali

- Recoltarea in seringa de sticla heparinata de sange arterial

Tehnica: - Se masoara concomitant in plasma arteriala electrolitii HCO3-,
Na+, K+ si Cl-
pH – VN: 7,35 - 7,45 PaCO2 – VN: 35 - 45 mmHg

pH Afectiunea primara determina acidoza

PaCO2 scazuta
PaCO2 crescuta

Acidoza este Acidoza este

respiratorie metabolica
 VN

pH-ul sangelui arterial: PaCO2:

7,35 – 7,45 35-45 mmHg

pH normal PaCO2 normal Echilibrul acido-bazic: NORMAL

PaCO2 Alcaloza metabolica

pH
PaCO2 Alcaloza respiratorie

PaCO2 Acidoza respiratorie

pH
PaCO2 Acidoza metabolica
 2. Verificarea parametrilor acido-bazici masurati

Ecuatia 24 x pCO2
[H ]
+ scop Aflarea concentratiei de [HCO3-]
Henderson
[HCO3-]

VN:
Concentratie [H+] = 40nM
[H+] creste cu cate
10nM

pH scade cu 0,10
unitati

VN:
Bicarbonat (HCO3- ): 22 – 26 mEq/l
 1. Determinarea gaurii anionice
Gaura Def: anionii nedozati eliberati in lichidul extracelular atunci cand un
anionica acid puternic este produs si tamponat de catre HCO3-.

Formula de calcul:
GA = Na+ - (Cl-+HCO3-)

Anionii organici
Anionii care formeaza
Sulfatii
gaura anionica:
Fosfatii

VN:
9 ± 3 mEq/l

Cresterea gaurii anionice:

Acidoza metabolica
 1. Examinarea pH-ului arterial

2. Examinarea componentelor respiratorii

Diagnosticul (PaCO2) si metabolice (HCO3-)
tulburarilor
acido-bazice

3. Estimarea raspunsului compensator

4. Realizarea interpretarii finale

1. Examinarea scop
Determina directia si magnitudinea tulburarilor acido-bazice
pH-ului arterial

pH scazut – acidoza – cauze:

- Metabolica
- Respiratorie

pH crescut – alcaloza – cauze:

- Metabolica
- Respiratorie

Rareori determina revenirea

Compensarea renala Compensarea respiratorie
la normal a pH-ului

pH normal Tulb PaCO2 si HCO3- Afectiune acido-bazica mixta

exemplu

Acidoza Alcaloza
pH normal
respiratorie metabolica
2. Examinarea componentelor respiratorii (PCO2) si metabolice (HCO3-)
Afectiunea primara
pH-ul
este

respiratorie

PaCO2 HCO3- metabolica

Tulburare
acido-bazica sau mixta
simpla
PaCO2 HCO3-

PaCO2 HCO3-
Tulburari
mixte sau

PaCO2 HCO3-
3. Estimarea
raspunsului
compensator Identificarea tulburarilor acido-
bazice – nomograma acido-bazica

Calcularea gaurii anionice plasmatice (crescuta = cauza acidoza

etape
metabolica)

Se compara magnitudinea scaderii HCO3- plasmatic cu cresterea

gaurii anionice (trebuie sa fie similare ca intensitate)

Acidoza metabolica
Gaura anionica creste mai
(datorita pierderii de
putin decat scade HCO3- HCO3-)

Gaura anionica este mai Alcaloza metabolica

importanta decat scaderea concomitenta
HCO3-
4. Realizarea
interpretarii
finale

Tulburarea acido-bazica simpla

Tulburarea acido-bazica mixta

Acidoza metabolica cu gaura

anionica normala sau crescuta
 INVESTIGAREA TULBURARILOR ECHILIBRULUI
HIDRO-ELECTROLITIC
boli
Factori ce
influenteaza traumatisme
echilibrul hidro- Interventii
electrolitic si chirurgicale
acido-bazic
medicamente

Mentinerea echilibrului
hidro-electrolitic si acido- realizat Rinichi
bazic
Boala renala

Dezechilibru
 Volumul si
osmolaritatea
lichidelor corpului
electroliti

Lichidele Solutii
alc
corpului apoase

nonelectroliti

localizate
Marimi variabile

compartimente Delimitate de o membrana cu structura

lipidica
(impermeabila pentru apa si electroliti
intre compartimente)
 - Nu e un singur compartiment
Exista diferente
Compartimentul - Fiecare celula are propriul mediu separat intre celulele din
intracelular
- Comunicarea cu alte celule se face numai prin diferite tesuturi
intermediul lichidelor interstitiale si plasmei

Datorita permeabiltiatii celulelor la apa (prezenta compozitia concentratia

aquaporinelor) echilibrul osmotic este mentinut

Osmolaritatea tuturor celulelor este aceeasi si este Substantelor

in echilibru cu osmolaritatea extracelulara solvite
(solvati)
 Functiile metabolice normale ale organismului necesita mentinerea fortelor ionice optime
pentru fiecare mediu (in special in lichidele intracelulare deoarece aici au loc cele mai multe
activitati metabolice).

Mecanismele homeostatice mentin Constant mediul intracelular

Modificarea fortelor ionice nu produce efecte adverse asupra functionarii organismului, in

ceea ce priveste lichidele extracelulare.

Lichidele
extracelulare Transport intre celula si
(ECF) organe
Plasma – cea mai rapida cale de transport

rol Lichidele interstitiale – servesc ca o zona lenta de alimentare

Pentru ca transportul sa fie eficient este necesara o mentinere optima

a volumului (in special cel intravascular)

Reglarea volumului intracelular si a fortelor ionice

Deoarece exista un echilibru osmotic intre celule si lichidul extracelular, orice modificare a osmolaritatii
extracelulare este urmata de o schimbare identica reciproca a volumului intracelular.
Masurarea volumelor
lichidelor corpului

Determinata prin diluarea diferitelor substante (deuterium, tritium

si antipirina);
Scumpe;
GOLD STANDARD: nefiabile
- pentru masurare este utilizarea apei tritiate sau oxidului de
deuterium.
Apa totala
a corpului Masurarea volumelor lichidelor corporale prin masurarea
impedantei bioelectrice (bioimpedanta)

Rezultate:
- Nu sunt la fel de precise (ca cele obtinute prin
metodele de dilutie)
- Tehnologie inca in evolutie
 Bioimpedanta Avantaje:
- Masurare usoara
- Neinvaziva
- Portabila (evaluarea lichidelor corporale in ambulator sau la
domiciliu)

principiu - Organismul este un conductor electric cu o anumita rezistenta la

trecerea unui flux electric (impedanta);
- Rezistenta (R): este o masura a gradului in care un element se
opune fluxului de electroni sau, in solutie apoasa ca si in tesutul
viu, fluxului de ioni intre celulele sale;

Lichidele corpului prezinta 2 tipuri de rezistenta la

trecerea curentului electric:
• Rezistenta rezistiva
• Rezistenta capacitiva
- Proportionala cu lungimea conductorului
- Invers proportionala cu aria sectiunii transversale (A)
Membrana celulara (formata din lipide) este considerat capacitate si este cauza rezistentei
capacitative.
Impedanta organismului la un flux electric este o combinatie a acestor 2 tipuri de rezistenta
 Frecventa 0 sau Curentul electric nu penetreaza membrana celulara si prin
scazuta urmare curge numai prin ECF

La o frecventa foarte mare, curentul electric trece prin ambele compartimente extracelulare si ICF.

Analiza prin - Se realizeaza cu analizorul BIA (bioelectrical impedance analysis)

bioimpedanta
- Ofera informatii despre compozitia corporeala:
- Masa grasa
- Masa slaba
- Masa musculara
- Apa extracelulara

Volumul lichidelor Barbati: aproximativ 60% din greutatea corporala (variatii: 50% la
corporale personele obeze; la 70% la cele slabe)
(TBW – total body
weight) Femei: aproximativ 50% din greutatea corporala

TBW
Intracelular
VN TBW: 33% Extracelular
ECF: 25%
67%
Lichid interstitial: 75%
 Volumele lichidelor corpului

Compartimentele lichidiene la un barbat de 70 kg, cu apa totala a corpului = 70kg x 0,60 =

42 l
Volumul intracelular: 28 L (2/3 din apa totala)
Volumul extracelular: 14 L (1/3 din apa totala)
• Volumul interstitial: 10,5 L (75% din ECF, 25% din apa totala)
• Volumul plasmatic: 3,5 L (25% din ECF, 8% din apa totala)

Compozitia lichidelor corporale

1. Apa
2. Solvati
• Disociati = electroliti
• Cationi: Na+, K+, Ca2+, Mg+, H+
• Anioni: Cl-, HCO3-, proteine, PO42-, SO42-, anioni organici
• Non – disociati: glucoza, uree
 Masurarea osmolalitatii
plasmei

Osmolalitatea - Presiunea osmotica a unei solutii exprimata in miliosmoli

(mOsm) pe kilogram de apa (solvent);

Osmolaritate vs Osmolalitate:
Osmolaritatea difera de osmolalitate prin unitatea de masura: miliosmoli (mOsm)
pe litru solvent

Numarul de moli de particule care pot fi osmotic active intr-o

1 osmol
solutie ideala

Ex:
1 mol glucoza = 1 osmol
1 mol NaCl = 2 osmoli = 1 osmol Na si 1 osmol Cl

Osmolalitate
{Na+ plasmatic (mmol/l)x2} {glucoza (mg/dl)/18} + {urea(mg/dl)/2,8}
a plasmei
 Echilibrul se
Osmolalitatea ECF creste Osmolalitatea intracelulare
restabileste prin
prin acumulare de solvati sa fie la acelasi nivel cu cea
limitati la ECF
miscarea apei dinspre extracelulara
celula spre ECF

Osmolalitatea ECF creste Echilibrul osmotic se

prin acumularea de solvati
restabileste prin intrarea
care pot intra liber in
celula (osmoli ineficienti) acestor osmoli in celula

Majoritatea solvatilor prezenti in ECF sunt osmoli eficienti, pierderea de apa extracelulara (poliurie,
transpiratie) va creste osmolalitatea eficienta determinand iesirea apei din celule.

Reducerea osmolalitatii ECF prin pierderea de solvate sau prin retentie de apa determina
scaderea osmolalitatii eficiente si intrarea apei in celule.

La concentratii normale ale glucozei si ureei in plasma, osmolaliltatea este aproape egala
cu {Na+ plasmatic (mmol)x2}.
 Compozitia lichidelor extracelulare si
intracelulare
Substanta Plasma, mOsm/l Intracelular, mOsm/l
Na 138 12
K 4 140
Cl 100 10
Ca 4,4 0
Mg 1 20
HCO3 24 10
Glucoza 5,6 -
Uree 3 3
Altele - 85
Total 280 280
Tonicitatea Def: efectul unei solutii asupra volumului celulelor

Solutie hipertona:
- Determina micsorarea
(deshidratarea) celulelor

Solutie hipotona:
- Determina marirea
(hiperhidratarea) celulelor

Solutie izotona:
- Nu modifica volumul
celulelor

Solutie salina 0,9%:

- Este izotona in raport cu
lichidele corporale
normale
 Tulburari de volum si
osmolalitate

Modificari de Afecteaza mai intai ECF (compartimentul este in contact direct cu

osmolalitate mediul exterior)

solvatii
Pot fi adaugate in ECF din
tractul gastro-intestinal
sau
apa
Pot fi pierdute din ECF prin
activitatea rinichilor dar si prin
transpiratie, respiratie si
materii fecale.

Dupa ce osmolaritatea ECF se modifica

Se deplaseaza in interiorul sau in afara compartimentului

apa intracelular in cateva minute pana cand un nou echilibru
osmolar este realizat intre ECF si ICF
 Deficitul de volum
extracelular

izoton Apare cand organismal pierde din ECF atat apa cat si
electroliti in proportii similar cu apa extracelulara normala.

Volumul scazut
Factori de risc Manifestari clinice de lichide
- Slabiciune ramane izoton
Pierdere de apa si electroliti - Sete a
prin: - Scaderea turgorului s
• Varsaturi - Mucoase uscate t
• Diaree - Scaderea TA, tahicardie f
e
• Transpiratii l
• Poliurie Teste de laborator
• Febra
- Scaderea volumului urinar
Aport insuficient prin: - Scaderea densitatii urinare Lichidele se pierd
• Incapacitate de inghitire - Cresterea hematocritului initial in
• Confuzie - Cresterea ureei compartimentul
intravascular

hipovolemie
 Exces de volum
extracelular

Organismul retine apa si sodiu in proportii similare cu apa extracelulara normala.

Hipervolemie
(cresterea volumului
sanguine)

Factori de risc Manifestari clinic

- Castig in greutate
Aportul de lichide continand sodiu: - Edeme
• Exces de sodiu in dieta sau medicamente - Cresterea TA, puls bine batut
- Cresterea presiunii venoase centrale
Tulburarea reglarii lichidelor:
• Insuficienta cardiaca Teste de laborator
• Insuficienta renala
• Ciroza - Scaderea hematocritului
- Scaderea ureei
 Tulburari electrolitice
Electrolit/Val
Normale Valori patologice Cauze
- Pierderi de lichide hipotone (asociate cu
Hipernatremie
tulburarea senzatiei de sete)
>145 mEq/l - Perfuzie de solutii saline hipertone
Sodiu
135-145 mEq/l - Pierderi de Na- (varsaturi, diaree, arsuri, exces
Hiponatremie de diuretice, deficit de aldosteron)
<135 mEq/l - Retentie de apa (exces de ADH, insuficienta
renala, potomie)
- Insuficienta renala
Hiperkaliemie - Deficit de aldosteron
>5,5 mEq/l - Arsuri sau distructii tisulare severe cu iesirea K+
Potasiu din celule
3,5-5,5mEq/l - Pierderi de K+ (varsaturi, diaree)
Hipokaliemie - Aspiratii gastrointestinale
<3,5 mEq/l - Exces de aldosteron
- Diuretice
 Tulburari electrolitice
Electrolit/Val
Normale
Valori patologice Cauze

Hipercalcemie - Hiperparatiroidism
- Exces de vitamina D
>5,2 mEq/l - Neoplazie (metastaze)
Calciu
4,5 – 5,2mE/l - Hipotiroidism
Hipocalcemie - Deficit de vitamina D
<4,5 mEq/l - Boala renala cronica

Hiperfosfatemie - Scaderea debitului urinar (insuficienta renala)

- Hipoparatiroidism
>2,9 mEq/l - Cresterea absorbtiei intestinale
Fosfat
1,6-2,9mEq/l
Hipofosfatemie - Scaderea absorbtiei intestinale
<1,6 mEq/l - Hiperparatiroidism

Hipermagneziemie - Insuficienta renala

>2,5mEq/l
Magneziu
1,5 – 2,5mEq/l Hipomagneziemie - Diaree cronica
- Malnutritie severa
<1,5mEq/l - Diuretice

Hipercloremie - Pierdere de lichide corporale

- Cresterea absorbtiei
>105mEq/l - Acidoza metabolica
Clor
95 – 105mEq/l
Hipocloremie - Alcaloza metabolica (varsaturi sau ingestia excesiva de
<95mEq/l substante alkaline)