Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Particularitățile Acordării Asistenței Medicale Chirurgicale Pe Timp de Campanie
Particularitățile Acordării Asistenței Medicale Chirurgicale Pe Timp de Campanie
asistenței medicale
chirurgicale în condiții de
campanie
Chirurgia de război include diverse traumatisme, este o chirurgie colectivă efectuată la multe
etape, unde funcționează diferite echipe chirurgicale.
ISTORIC
Încă din antichitate Hipocrate (460 – 377 î.e.n.) îi sfătuia pe ucenicii săi să
participe activ la operațiile militare pentru a-și ridica măiestria, a studia și
perfecționa metodele de tratament.
ISTORIC
În lucrările sale întâlnim descrierea tratamentului fracturilor osoase prin extensie,
tratamentul empiemului, fistulelor, plăgilor craniene etc. A.C.Celsus (63 î.e.n. – 13
e.n.) a folosit procedeul de amputație a extremității prin incizie circulară, a modificat
metodele de hemostază. Galenus (130 – 200) a întrebuințat practic intestinul subțire
pentru efectuarea ligaturilor chirurgicale, a introdus în practică sondă, seringa,
foarfecele.
La dezvoltarea chirurgiei militare a contribuit și A.Vesale (1514 – 1564),
activând în calitate de anatom și chirurg de armată.
Primul care a organizat completarea lădițelor speciale cu materiale pentru
pansament a fost A.Pare (1517 – 1590), tot el a elaborat aparate de protezare, a
propus metode noi de tratament al plăgilor de război, al fracturilor osoase, de oprire
a hemoragiei prin ligaturarea arterei, de extragere a corpilor străini din plagă.
ISTORIC
Ocazionale
(traumatice
Chirurgicale
Mecanismele esențiale în producerea leziunilor tisulare prin arma de foc:
- Formarea unui orificiu de intrare rotund sau ovalar cu pierdere de tesut,
tesutul în minus este antrenată în canalul rănii.
- Această acțiune are loc atunci când tragerea se face de aproape, glontele având
o forță vie foarte mare. În acest caz datorită acțiunii gazelor, pot lua naștere
orificii de intrare lungi, rupte și fisuri radiare.
- Atunci când forța vie este mică (lasfârșitul traiectoriei) glonțul despică
numai țesuturile ca o pană, formând un orificiu în formă de fantă,
corespunzător direcției fibrelor elastice din piele.
- Când forța vie este foarte mică, glonțul poate acționa ca un obiect dur, bont,
neproducând orificiulo de intrare, ci doar echimoză sau excoriație.
Particularitățile plăgii prin armă de foc:
- Prezența defectelor însemnate de tegumente și țesuturi moi, care apar în urma
acțiunii proiectilului.
- Dezvoltarea focarelor noi de necroză în orele, zilele următoare în regiunea
comoției moleculare.
- Zonele de lezare a țesuturilor la diferite plăgi au diferite dimensiuni.
- Plaga prin arma de foc este considerată contaminată bacterial pe toată
suprafața sa.
La plăgile prin armă de foc deosebim următoarele 3 zone:
1. Zona canalului propriu-zis, care este prezentată printr-un defect al
țesuturilor, însă cavitatea lui este completată cu părticele necrozate,
inviabile, cheaguri de sânge, exsudat, corpi străini (metalici, eschile osoase
etc.);
2. Zona necrozei primare, situată nemijlocit pe pereții canalului de rănire;
3. Zona comoției moleculare și a necrozei traumatice secundare, care se
răspândește destul de larg, lateral de zona canalului.
Prelucrarea chirurgicală a plăgilor prin arma de
foc