TIROIDA ANATOMIE,

FIZIOLOGIE,
HORMONOLOGIE, REGLARE,
INVESTIGAII

ANATOMIE
Glanda tiroida este o glanda endocrina impara situata
in regiunea cervicala anterioara, in drepul primelor doua
inele traheale, sub cartilajul tiroid si deasupra furculitei
sternale.
Are forma literei H, fiind alcatuita din doi lobi, cu inaltime
medie de 3-4 cm si o latime si grosime medie de 2,5 cm,
uniti printr-un istm, cu o inaltime si latime de aproximativ
2 cm si o grosime de 0,5 cm.
Lobul drept este de regula mai mare decat cel stang, mai
bogat vascularizat si cu tendinta mai mare de crestere in
cadrul unei mariri difuze a tiroidei.
Inconstant, istmul se poate prelungi superior,
paramedian stang, cu lobul piramidal (Lalouette),
reminiscenta a ductului tireoglos.

Raporturi:
anterior: muschii subhioidieni, lama superficiala
a fasciei cervicale, venele jugulare anterioare,
platisma si pielea
lateral si postero-lateral: manunchiul vasculonervos al gatului (artera carotida, vena jugulara),
muschiul sternocleidomastoidian, venele
tiroidiene inferioare si nervul laringeu recurent
posterior: conductul laringo-traheal de care
glanda tiroida este fixata, urmandu-l in miscarile
sale de respiratie, fonatie si deglutitie.

Structura tiroidei
Unitatea morfo-functionala tiroidiana este
foliculul tiroidian = formatiune sferoidala cu
diametrul mediu de 200 microm, format
dintr-un strat de celule cuboidale ce
inconjoara un lumen plin cu coloid folicular.
Coloidul contine macromoleculele
glicoproteice de tiroglobulina.
In spatiile interfoliculare se gasesc celulele
C = celulele parafoliculare, secretante de
calcitonina.

Vascularizatia tiroidei
artera tiroidiana superioara, ramura a
arterei carotide externe
artera tiroidiana inferioara, ramura a
arterei subclavii
Fluxul sangvin este de 4-6ml/min./g (mai
mare decat fluxul renal care este de
3ml/min./g).

FIZIOLOGIE
Hormonogeneza tiroidiana se desfasoara in mai
multe etape:
transportul iodului activ in tiroida
oxidarea iodului
iodarea reziduurilor de tirozina ale tiroglobulinei cu
formarea iodtirozinelor inactive
cuplarea iodtirozinelor cu formarea iodtironinelor
active, T3 si T4; T3 si T4 sunt legate prin legaturi
polipeptidice de tiroglobulina
eliberarea hormonilor tiroidieni, ce implica doua
reactii:
hidroliza tiroglobulinei de o proteaza si peptidaze
deiodarea iodtirozinelor

Hormonogeneza extratiroidiana
Majoritatea T3 (aprox. 80%) din circulatia
sistemica si de la nivelul receptorilor provine prin
monodeiodarea periferica a T4. Aceasta reactie
este catalizata de tiroxin-5'-monodeiodaza, o
enzima microsomala ce necesita pentru
activitate normala seleniu.
Exista doua 5'-monodeiodaze:
5'-monodeiodaza tip 1 sau 5'-deiodaza PTU sensibila
(propiltiouracil-sensibila) se gaseste predominant in
tiroida, ficat, rinichi.
5'-monodeiodaza tip 2 sau 5'-deiodaza PTUrezistenta este prezenta in hipofiza, SNC, placenta.

T3 produs la nivel hipofizar este cel ce asigura

mecanismul de feed-back negativ prin care
TSH-ul monitorizeaza functia tiroidiana.

Transportul sangvin al
hormonilor tiroidieni
Se realizeaza sub doua forme:
Legati de proteinele plasmatice = forma majoritara:
T4:

TBG - 80%
TBPA - 15%
Albumine serice - 5%
T3:

TBG - 90%
TBPA - 5%
Albumine serice - 5%
Liberi, reprezentand 0,03% din T4 (0,4ng/dl) si 0,3% T3 (2ng/dl)

Receptorul hormonilor tiroidieni

Este un receptor nuclear, larg raspandit in
organism (exceptie: testicul, splina).
Au fost identificate 2 proteine receptoare:
TRafla= o proteina cu 408-410 aminoacizi, codata de
o gena a cromozomului 17
TRbeta = o proteina cu 456 aminoacizi, codata de o
gena a cromozomului 3

Aceste proteine leaga:

cu cea mai mare afinitate T3

cu afinitate de 10 ori mai redusa T4
cu afinitate de 300 de ori mai redusa rT3.

TRalfa si TRbeta functioneaza ca proteine

reglatoare ale procesului de transcriptie.

Actiunile hormonilor tiroidieni

Hormonii tiroidieni moduleaza o serie de
procese metabolice. Aceasta se realizeaza prin
actiuni de:

reglare a productiei si activitatii a numeroase enzime

reglare a metabolismului si raspunsului celular privind
majoritatea celorlalti hormoni
reglare a metabolismului substraturilor, vitaminelor,
mineralelor.

In consecinta, hormonii tiroidieni sunt implicati in

cresterea, dezvoltarea si functia practic a tuturor
tesuturilor.

Actiuni calorigene (termogene)

Hormonii tiroidieni stimuleaza calorigeneza
(termogeneza), fapt reflectat in cresterea consumului de
O2.
Efectul este direct proportional cu numarul de receptori
pentru T3
Cresterea consumului de O2 se coreleaza cu cresterea
transportului de Na, respectiv cresterea activitatii Na-KATP-azei.
Astfel, hormonii tiroidieni cresc metabolismul oxidativ
mitocondrial, prin cresterea hidrolizei ATP, ca urmare a
productiei crescute de Na-K-ATP-aza, precum si prin
actiunile directe mitocondriale (mitocondria are receptori
pentru T3 la nivelul membranei interne).

Actiuni asupra metabolismului proteic

Hormonii tiroidieni stimuleaza sinteza a
numeroase proteine structurale, enzime si
hormoni.
Efectele asupra metabolismului proteic depind
de starea metabolica a organismului si valorile
hormonilor tiroidieni.
In doze moderate stimuleaza sinteza de proteine,
scazand excretia de azot.
Dozele mari inhiba sinteza de proteine si cresc concentratia
de aminoacizi liberi in plasma, ficat si muschi.

Doze optime de hormoni tiroidieni sunt necesare

pentru un raspuns deplin la actiunile hormonului
de crestere (mecanism neclar).

Actiunile asupra metabolismului

glucidic
Sunt directe sau modulate de alti hormoni, indeosebi
catecolaminele si insulina.
Hormonii tiroidieni:
cresc absorbtia intestinala a glucozei si galactozei
cresc captarea glucozei la nivelul tesutului adipos si muscular,
potentand efectul insulinei
in doze mici, stimuleaza sinteza hepatica de glicogen in prezenta
insulinei (potenteaza efectul insulinei)
in doze mari potenteaza actiunea glicogenolitica si
hiperglicemianta a epinefrinei
in doze mari stimuleaza gluconeogeneza, prin cresterea
furnizarii de precursori (lactat si glicerol), precum si prin
cresterea activitatii unor enzime hepatice (piruvat-carboxilaza,
fosfoenolpiruvat-carboxikinaza, glucozo-6-fosfataza)
in doze mari cresc degradarea insulinei (cresc astfel necesarul
de insulina exogena la un pacient diabetic hipertiroidian).

Actiunile asupra metabolismului lipidic

Intereseaza toate aspectele metabolice, respectiv sinteza,
mobilizarea si degradarea, efect vizibil net in cazul
hipertiroidiei.
Hormonii tiroidieni determina:
cresterea lipolizei in tesutul adipos
Lipoliza creste concentratia plasmatica a acizilor grasi,
substrat al cetogenezei si oxidarii. Oxidarea acizilor grasi este
si ea crescuta, participand la termogeneza.
cresterea sintezei hepatice de trigliceride, probabil prin
furnizare de acizi grasi liberi si glicerol mobilizati din tesutul
adipos
scaderea nivelului plasmatic al colesterolului, ca urmare a:
cresterii sintezei de colesterol, dar si a clearance-ului sau
prin stimularea excretiei si conversiei sale in acizi biliari
cresterii turn-overului LDL, posibil prin stimularea sintezei
de receptori pentru LDL si stimularea degradarii LDL.

Actiuni asupra metabolismului

vitaminelor
Hormonii tiroidieni sunt necesari sintezei de
vitamina A din caroten si conversiei vitaminei A
in retinol, pigment necesar adaptarii la intuneric.
Hormonii tiroidieni intervin in metabolismul
vitaminei B6: reduc fosforilarea ei in piridoxal-5fosfat si sinteza nucleotizilor piridinici (NAD si
NADP) din nicotinamida.
In hipertiroidie creste necesarul de vitamine A,
D, E, B si C.

Interactiunile hormonilor tiroidieni cu

catecolaminele
Hormonii tiroidieni au actiune permisiva
asupra catecolaminelor.
Ei cresc numarul de receptori betaadrenergici in tesutul miocardic, muschii
sceletici, tesutul adipos, limfocite.
Exercita de asemenea actiuni la nivel de
post-receptor.

REGLAREA FUNCTIEI TIROIDIENE

Se realizeaza in principal prin doua mecanisme:
mecanismul hipotalamo-hipofizar, ce implica
secretia de TRH, TSH, si feed-back-ul negativ cu
hormonii tiroidieni
mecanismul reglator intrinsec (autoreglarea
tiroidiana), bazat pe relatia inversa intre iodul
organic intratiroidian si rata sintezei hormonale.
La aceste 2 mecanisme se mai adauga si
posibilitatea reglarii productiei extratiroidiene de
T3 si T4 de catre factori nutritionali, hormonali
sau diverse boli netiroidiene.

Autoreglarea tiroidiana
Urmareste mentinerea constanta a rezervei
tiroidiene de hormoni tiroidieni.
Devine evidenta in situatiile in care continutul
tiroidian de iod este modificat de variatii ale
ingestiei de iod sau anormalitati in utilizarea
iodului intratiroidian.
A.Fenomenul Wolf Chaikoff. Ingestia sau
administrarea acuta de doze mari de iod
anorganic determina reducerea sintezei de
hormoni tiroidieni, prin blocarea organificarii
iodului (cuplarea iodului de reziduurile de
tirozina).

Autoreglarea tiroidiana
B.Persistenta concentratiilor crescute de iod, prin
administrarea lui repetata, determina un alt
fenomen adaptiv: reducerea transportului
intracelular de iod. In consecinta, concentratia
iodului intratiroidian devine insuficienta pentru
mentinerea efectului Wolf Chaikoff = fenomen de
scapare de la efectul Wolf-Chaikoff.
Este posibila perturbarea acestor mecanisme de
autoreglare tiroidiana. Astfel, in tiroidita cronica
limfocitara (Hashimoto), fenomenul de scapare
poate sa nu apara, cu inhibitia cronica a sintezei
tiroidiene si inducerea hipotiroidismului cronic si
a cresterii gusii.