Alimentatia

Nutritie: totalitatea modificrilor suportate de alimente in organism, sau totalitatea schimburilor

dintre mediul extern si organism.
Ratia alimentara zilnica: totalul hranei si a apei primite de un copil in 24 ore. Se compune din ratia
cantitativa si ratia calitativa.
Ratia cantitativa (calorica): calorii/kgc/zi; sugar: 100-115kcal/kg/zi.
Factori care influenteaza ratia:tipul alimentatiei, temperatura mediului, activitatea motorie, starea de
boala, constitutia.
Ratia calitativa: totalitatea principiilor nutritive care alcatuiesc ratia cantitativa, cuprinde trofinele
alimentare (proteine, lipide, glucide), fibre alimentare, apa, minerale si vitamine. Este influentata de aceeasi
factori ca si ratia cantitativa. In practica se tine cont in mod special sa se asigure un raport echilibrat intre
trofine, raport care se modifica in functie de varsta.
Necesitatile optime de trofine:
Proteine
Lipide
Glucide
Sugar
3g
5-6 g
10-12 g
Copil mic
3g
4-5 g
10 g
Scolar
2g
2g
8-10 g

Alimentatia naturala
Alaptarea exclusiva- reprezinta alimentatia nou nascutului si sugarului cu lapte de mama, fara nici
un alt aliment solid sau lichid, fara apa sau ceai, pana la varsta de 6 luni; recomandabil pana la varsta de 1
an; optim pana la varsta de 2 ani. Laptele uman este considerat alimentul ideal pentru hranirea sugarului in
primele 6 luni.
Colostrul: reprezinta laptele produs de glandele mamare in primele zile dupa nastere, la inceput in
cantitate mica, ulterior cantitatea devenind suficienta in ziua 3-4 postnatal; treptat compozitia colostrului se
modifica, dupa 30 zile de la nastere devenind lapte matur, definitiv.
Laptele de mama matur: lichid alb, cu densitate 1030, pH:7; contine la 1 litru: 11g proteine, 45g
lipide, 70g glucide, 2g minerale. Proteinele: - reprezentate de cazeina (40%)- albumine, globuline; si
proteinele din lactoser (60%)- imunoglobuline. Lipidele - contin 98% trigliceride, restul fiind format din
fosfolipide si cholesterol; Glucidele- din 70 g glucide/L lapte de mama- 60 g/L sunt reprezentate de lactoza,
iar 10g/L de oligozaharide. Mineralele - reprezinta 2g/l lapte de mama; reprezentate atat de macroelemente
(Na, K, Ca, Mg) cat si de oligoelemente (Fe, Cu, I, Zn) intr-un raport echilibrat, care le determina o
absorbtie optima (raport Ca/P=2/1). Vitaminele - sunt in cantitati optime, exceptie facand Vit D si K.
Fermentii - reprezentati de amilaza, lipaza, fosfataza (enzime care suplinesc activitatea enzimelor
pancreatice, insuficente la nou-nascut), aldolaza, catalaza, lizozim (rol bacteriostatic). Valoarea calorica:
700kcal/L
Superioritatea alaptarii exclusive: laptele de mama este un aliment biologic activ ("viu") avand
enzime, anticorpi, vitamine; este steril, perfect adaptat nevoilor nutritive si posibilitatilor digestive ale
sugarului, avand o proportie echilibrata in proteine, lipide, glucide; are valoare biologica crescuta; previne
infectiile enterale si greselile alimetare; permite un mod de alimentare simplu; asigura o buna toleranta
digestiva, favorizeaza dezvoltarea relatiilor afective mama-copil; previne aparitia imbolnavirilor prin factori
antiinfectiosi; previne obezitatea; contine un factor de crestere pentru bacillus bifidus, care opreste
dezvoltarea altor germeni patogeni; previne aparitia anemiei feriprive.
Tehnica alimentatiei naturale - toti nou nascutii sunt candidati pentru a fi alimentati la sanul mamei.
Orice nou-nascut, indiferent de greutate, care poate sa suga, va fi pus la sanul mamei. Nou- nascutul va fi
pus la san inca in prima jumatate de ora de la nastere (recomandare OMS), la inceput cate 5 min.la fiecare
san, dupa care timpul va fi majorat la 10min, apoi se creste treptat; se considera ca un supt nu trebuie sa se
prelungeasca peste 20min. Pozitia in care alapteaza mama: in primele 7 zile- pozitie culcat in decubit lateral
1

de partea sanului din care alapteaza, copilul paralel cu mama si capul sprijinit pe cotul mamei; dupa aceasta
varsta- pozitie sezanda. Un copil trebuie pus la san de 8-12ori/24 ore; se evacueaza 1-2 picaturi de lapte din
mamelon si apoi se lasa 1-2 picaturi in gura copilului stimuland suptul. Se introduce mamelonul si o parte
din areola in gura copilului, mama va apasa cu degetul sanul deasupra mamelonului pentru ca nasul
sugarului sa ramana neacoperit. Practicarea sistemului rooming-in; sugarul ar trebui sa doarma cu mama
pentru a se hrani "la cerere", inclusiv noaptea. Interdictia de a da nou-nascutului alt aliment sau alt lichid in
afara de laptele de mama, cu exceptia celor indicate medical. Se interzice sugarilor alimentati la san:
biberonul, suzeta, tetina. Momentul alaptarii este un moment de intimitate al cuplului mama-copil; trebuie
sa decurga intr-o atmosfera de liniste si calm, intr-o incapere separata, netulburata de agitatia casei. Chiar
daca mama simte ca are putin lapte, acesta este totusi de ajuns pentru nou-nascut, cu exceptia sa fie alaptat
frecvent. Dupa supt mama va provoca eructatia prin bataia cu palma pe spatele copilului, in pozitie
verticala, urmata de decubit lateral stang pentru a mai eructa si apoi, in decubit lateral drept pentru a usura
evacuarea stomacului.
Se incearca stimularea secretiei lactate printr-un regim adecvat al femeii care alapteaza: femeia care
alapteaza este sub protectia statului, care-i asigura concediu pre si postnatal pana la varsta copilului de 2 ani;
se vor respecta orele de odihna si somn; alimentatie echilibrata cantitativ (plus 200Kcal/zi, supliment
lichidian) si calitativ; se vor evita: conservele, condimentele, cafeaua, tutunul, consumul de usturoi,
conopida, precum si medicamentele care trec prin lapte la sugar (luminal, aspirina, opiacee, ioduri, bromuri,
atropina); se vor respecta regulile de igiena corporala si a mamelonului: mama va spala mamelonul inainte
de supt cu ceai de musetel, iar dupa supt se va dezinfecta cu alcool 70% si se acopera cu tifon steril; se va
purta sutien adaptat pentru alaptat; in caz de mameloane ombilicate se vor folosi adaptoare pentru a se
forma mamelonul; folosirea unui stimulant al secretiei lactate; alaptarea freventa 8-12 ori/zi; mama sa fie
relaxata; mama sa nu slabeasca mai mult de 1-2 kg/luna.
Contraindicatiile si obstacolele in alaptarea exclusiva. Laptele de mama este indicat la orice
nou-nascut si sugar.
Contraindicatiile din partea mamei: TBC evolutiva; Boli infectioase grave (HIV pozitiv); Boli
cronice grave: cardiopatii decompensate, anemii grave, diabet zaharat, tumori, hemopatii maligne,
insuficienta hepatica, boli renale grave; Medicatie: antitiroidiene de sinteza, cicline, ioduri, metronidazol,
rezerpina, sulfonamide, biseptolul, anticoagulante- Trombostop (nu se contraindica heparina cu greutata
moleculara mica), chimioterapia; Mama HBs+ dupa unii autori; Mama cu sifilis isi poate alapta copilul;
Epilepsia, psihoza de lactatie; O noua sarcina dupa luna a 6-a.
Contraindicatiile din partea sugarului: intoleranta la lactoza, galactozemie, fenilcetonuria; icterul
secundar inhibitorilor laptelui matern nu reprezinta o contraindicatie pentru alaptat, eventual se incalzeste
laptele muls la 40 grade C.
Obstacolele din partea mamei: agalactia si hipogalactia: - agalactia- lipsa completa a secretiei
lactate este extrem de rara, pe cand hipogalactia (primara, secundara) este relativ frecventa; malformatiile
mamelonului (mamelon scurt, ombilicat) se poate corecta cu protectoare din silicon; in cazul in care nou
nascutul nu poate fi pus la supt, mama se va mulge si va alimenta nou nascutul cu ligurita; fisurile si
eroziunile- se previn prin punerea corecta la san; leziunile profunde vor fi tamponate cu creionul de
AgNO3, se pot aplica creme - Garmastan, se suspenda alaptatul doar temporar; galactoforita si mastitanecesita antibioterapie si uneori drenaj chirurgical, alaptarea directa la san va fi suprimata.
Obstacole din partea copilului: malformatiile gurii: gura de lup, buza de iepure (- se poate utiliza
tetina lunga, care acopera partial defectul), frenul lingual scurt, existenta dintilor congenitali; prematuri,
dismaturi- nu au forta de suctiune necesara; sugarii "lenesi" care necesita a fi stimulati prin ciupirea
obrazului sau li se administreaza cu 20-30 min inaintea meselor sol. Cofeina 0,5% o lingurita; rinite acute,
rinofarigite, adenoidite- necesita dezobstructie naso-faringiana.
Ratia in alaptarea exclusiva: in primele 10 zile- formula Finkelstein: L: (n-1)x70-80; 70ml=pentru
greutate 3000-3250g la nastere; 80ml=pentru greutate la nastere peste 3250g; n=nr. zilelor sugarului; peste

10 zile-dupa nevoile lichidiene: 150-180ml/kg/zi, fara a depasi 1 litru; dupa nevoile calorice: trimestrul I :
100-110kcal/kg/zi; trimestrul II:90-100kcal/kg/zi, trim. III-IV 80-90kcal/kg/zi.
Semne care confirma ca sugarul primeste suficient lapte: peste 6 mictiuni/24 ore; 4-8 scaune/24
ore; intre supturi copilul este "multumit"; crestere in greutate: 100-200g/saptamana, in primul trimestru de
viata.
Semne care indica faptul ca sugarul nu primeste destul lapte: Semne sigure: crestere in greutate
deficitara; la 2 saptamani este sub greutatea de la nastere; urini concentrate, in cantitate mica; sub 6
mictiuni/24 ore, urina galbena, urat mirositoare. Semne posibile: sugar nesatisfacut la sfarsitul suptului;
sugar care plange frecvent; mese foarte frecvente-foarte lungi; scaune tari, uscate, verzi; scaune rare, in
cantitate mica; nu vine laptele din san; sanii nu si-au marit volumul in timpul sarcinii; lactatia nu s-a instalat
dupa nastere. Uneori este nevoie de "proba suptului" prin cantarire, inainte si dupa supt, pentru a aprecia
cantitatea de lapte de mama primita.
Suplimente pentru alimentatia exclusiva: Vitamina D 400UI (1picatura)/zi in sezonul cald si
800UI/zi in sezonul rece, incepand din primele zile de viata; Fier 25-50mg Fe elemental/zi de la varsta de 6
luni pana la minimum 9 luni, la indicatia medicului; Florura de sodiu- 0,25mg/zi dupa varsta de 6 luni in
cazul in care se poate asigura continuitatea administrarii.
Incidentele si accidentele alaptarii exclusive: Regurgitarile: eliminarea de lapte nedigerat, in
cantitate mica, fara efort; se intalnesc la sugarii flamanzi care sug foarte repede, se creaza aerofagie, care se
elimina prin eructatie cu antrenarea laptelui proaspat ingerat; daca sunt frecvente si abundente pot duce la
subalimentatie si malnutriti; Varsaturile: apar la copiii excitabili, care sug repede si lacom; se numesc
habituale daca apar uneori zilnic si dupa fiecare supt; trebuie excluse alte cauze; uneori dispar fara tratament
la 3-4 luni, alteori persista pana la 1 an chiar cu tratament (calmante- luminal- inainte de supt); Colicile
abdominale: se intalnesc in primele 3 luni, apar la copiii cu aerofagie; se manifesta prin tipat puternic,
agitatie, grimase si frecarea picioarelor, au incidenta vesperala si nocturna (orele 18-20). Se considera colica
abdiminala daca apare cel putin de 3 ori/saptamana si dureaza minimum 3 ore. Colicile abdominale
alarmeaza parintii. Tratamentul este simptomatic: administrare de spasmolitice, calmante dupa supt,
comprese calde pe abdomen. Majoritatea autorilor considera colicile "fiziologice" si nu prescriu nici un
tratament; Refuzul sanului: se constata la sugarii cu anorexie nervoasa, dupa administrare de ceai sau lapte
cu biberonul, daca laptele are un gust neplacut datorita alimentatiei mamei, se administreaza calmante,
uneori laptele muls; Constipatia: se administreaza sucuri indulcite, supozitoare cu glicerina la ora fixa, fapt
ce determina reflex conditionat de defecare; Diaree postprandiala: in timpul suptului sau dupa, se elimina
scaun galben, acid, cu gaze; sugarul prezinta curba ponderala ascendenta; dispare la 3-4 luni. Tratament:
calciu carbonic 3-1 varf de cutit/zi sau 20-30ml lapte praf sau supa de morcov inainte de punerea la san;
Supraalimentatia: este bine tolerata, pana apare diaree, "dispepsie de supraalimentatie"-copilul se pune la o
dieta hidrica scurta de 6-12 ore. Tratament: reglarea orelor de supt si a duratei suptului; Subalimentatia:
este necesar efectuarea "probei suptului", de obicei este vorba de hipogalactie, in caz contrar trebuie
efectuate investigatii pentru stabilirea cauzei.

Alimentatia artificiala si diversificata

Alimentatia artificiala .
Cand alimentatia naturala este imposibila, sugarul va trebui sa primeasca alt tip de lapte (substitute
de lapte matern): lapte de vaca sau preparate industriale de lapte. Rezultatele sunt inferioare alaptarii
exclusive: mortalitate si morbiditate generala mai crescute, malnutritia, anemia, rahitismul sunt mai
frecvente.
Laptele de vaca (LV) are neajunsurile lui care, sintetizate, constau in: Cantitate de proteine de trei ori
mai mare decat in laptele uman, dar cu randament mai scazut de utilizare, dezechilibru intre aminoacizi,
necesita transformarea hepatica in uree, glucoza, acizi, ceea ce determina: suprasolicitare hepatica,
hiperamoniemie, acidoza metabolica, deshidratare hipertona (toate mai frecvente la nou- nascut si sugarul
mic); Incarcatura osmotica mare (proteine + saruri minerale) cu suprasolicitare renala; Cantitate mica de
3

glucide, necesitand suplimentare cu zahar 5 %, cu urmatoarele consecinte: dezvoltarea gustului pentru

dulce, favorizarea cariilor dentare; stimularea adipocitelor (obezitate). Pentru toate aceste motive s-au impus
corectii reprezentate de procedee casnice (diluarea, zahararea si acidularea LV) sau industriale (larga gama a
substitutelor de LU). Procedeele casnice vizeaza: scaderea concentratiei de proteine prin adaos de mucilagiu
de orez (2-3 %) si cresterea continutului glucidic prin suplimentarea cu zahar 5 %.
Didactic formulele de lapte se clasifica in : I - formule de start sau de prima varsta, recomandate
sugarilor sanatosi de la nastere la 4-6 luni; II - formule de continuare (varsta a - II a) de la 4 -6 luni pana la
un an, date in paralel cu alimentatia diversificata; III - formule speciale (" lapturi - medicament" ); IV formule pentru prematuri.
Ratia alimentara se va calcula dupa nevoile calorice (trim.I:110-120kcal/kg/zi, trim.II: 100110kcal/kg/zi, trim.III-IV: 90-100kcal/kg/zi) sau dupa nevoile lichidiene (150-180ml/kg/zi, fara a depasi 1
litru). Numarul de mese: 6-7 mese in luna I, 6 mese in luna II-III, apoi 5 mese pana la varsta de 1 an.
Practica alimentatiei artificiale: se folosesc biberoane, preferabil de sticla, usor sterilizate la cald sau
rece, tetine cu orificiu adaptat (curgerea picatura cu picatura), se prepara instant si se pot tine la frigider 24
ore in biberoane etanse, folosesc ca lichid de dilutie apa fiarta si racita la 50 -60 o, concentratia este de 4.5 - 5
g la 30 ml de apa (3 masuri la 90 ml pentru o concentratie de 13 -15 %). Alimentatia artificiala va fi
suplimentata cu vitamina D, fier, eventual fluor. Laptele de capra, bivolita, oaie, sunt improprii sugarului.
Incidentele alimentatiei cu substitute de lapte matern. Intoleranta la laptele de vaca - incident rar,
se manifesta sub diverse forme: soc anafilactic (stare de soc, colaps, varsaturi explozive, diaree eritem
urticariform, edem facial), diaree dupa orice ingestie de lapte, intoleranta la proteinele LV (pierdere de
sange prin scaun, anemie). Anorexia - destul de frecventa, se administreaza sucuri de fructe, laptele se
aciduleaza, se scimba preparatul. Colicile abdominale - consecinta prezentei lactoglobulinei in laptele de
vaca. Supraalimentatia - prin administrarea unor preparate de lapte praf in concentratii mai mari decat este
recomandat cantitativ si calitativ. Subalimentatia - consecinta diluarii prea mari a LV sau a nerespectarii
indicatiilor din prospect. Constipatia - digestia defectuoasa a cazeinei din LV. Rahitismul, malnutritia,
anemia carentiala si bolile diareice - sunt mai frecvente.
Alimentatia diversificata - trecerea de la o alimentatie predominant (exclusiv) lactata la alimentatia
consistenta. Momentul diversificarii difera in functie de laptele primit de sugar si este la: 5- 6 luni pentru
sugarul alimentat la san sau cu formule de lapte, 4 - 4 ,5 luni pentru cel alimentat cu LP standard sau LV.
Conditii de diversificare : sugar perfect sanatos, introducere progresiva mai lenta (5 - 7 zile) pentru
sugarul diversificat la 4 - 4,5 luni si mai rapida la cel diversificat peste varsta de 5 luni, primele alimente sa
fie lichide sau semilichide, folosirea linguritei pentru alimente solide, pregatind astfel sugarul pentru etapa
superioara, evitarea introducerii a doua alimente noi in aceeasi zi, nu se folosesc conservanti, hidratarea
intre mese cu alimente neindulcite, nu se va adauga sare in timpul prepararii mancarii, evitarea folosirii
inaintea varstei de 6-8 luni a fainurilor cu gluten (grau, orz, ovaz, secara) in favoarea celor fara gluten (faina
de porumb, orez). Se evita astfel manifestarile precoce ale celiachiei, boala conditionata genetic. Alimentul
nou introdus va fi propus nu impus (evita anorexia psihogena).
Alimentele folosite in diversificare vor fi alese in functie de starea de nutritie a sugarului: a) Pentru
sugarul eutrofic: cereale (orez Nestle), supa si piure de legume (morcov, patrunjel, telina, cartof,
dovlecel, spanac, fasole verde, soia, linte, mazare, salata verde, rosie), supa de oase, carne (pui, vitel,
vita, ficat de pasare), piure de fructe: mere, portocale, piersica, gref, banane, ananas. Sunt evitate:
zmeura, capsunile, fragii (datorita potentialului lor alergizant), perele, prunele, pepenele, ciresele (risc
de diaree), afumaturile, prajeli la cuptor, alimentele solide dure, mici, rotunde sau lipicioase (stafide,
nuci, seminte, floricele de porumb datorita riscului de aspiratie si inec). b) Alimentatia sugarilor cu stare
de nutritie deficitara va fi diversificata cu un fainos cu lapte (faina de orez) cu valoare energetica
crescuta sau - ideal - cu cereale fortifiate cu fier.
Carnea (vita, pasare) va fi introdusa la sugarii diversificati la 4 -4.5 luni inca de la inceput (sursa de
proteine si fier) de 3 -4 ori / sapt., initial 30- 40 g/zi. La 9-10 luni poate fi oferita si ciorba de perisoare.
Ficatul de pasare se poate introduce la 6 luni cu prudenta datorita faptului ca fiind principala bariera de
4

detoxifiere exista riscul unor contaminari. Peste alb, proaspat se da in jurul varstei de un an. Galbenusul de
ou , fiert tare se introduce la varsta de 7-8 luni, progresiv . Albusul se va da dupa varsta de un an (potential
alergic). Branza de vaci va fi oferita la 4 - 5 luni in combinatie cu orezul pasat pentru sugarii distrofici sau
cu piure de legume. Dupa 8 -9 luni poate fi oferita cu mamaligita si cateva lingurite de smantana. Iaurtul (de
preferat preparat in casa) se poate da dupa varsta de 7 luni cu biscuiti si 5 % zahar (se evita iaurturile cu
fructe din comert). Introducerea alimentelor noi va fi adaptata preferintelor fiecarui copil. Se vor evita
compromisurile pentru modificarea gustului (zahar in piureul de legume). Initial mesele de diversificare,
pana la acceptarea totala, vor fi suplimentate cu laptele primit anterior.Alimentele pentru sugari vor fi pasate
pana la aparitia dintilor si apoi triturate. De evitat: dulciurile concentrate la sugar si copilul sub trei ani,
bauturi racoritoare si bauturi cu arome de fructe din comert, rantasuri, sosuri grase, condimente, alimente
care provoaca aspiratia (alune, seminte, boabe de porumb, bomboane, floricele, pufuleti), alimente
alergizante: ciocolata, cacao, fructele mentionate. Mierea de albine va fi evitata sub un an (risc de
contaminare cu Clostridium botulinicum). Preparatele industriale (papele) pentru sugar au: pret ridicat, sunt
instant, au compozitie standardizata dupa criterii internationale, securizare toxica, bacteriologica, si trebuie
folosite in decurs de 24 ore de la deschidere.
Se vor urmari curbele de crestere, starea generala, aspectul scaunelor.
CRESTEREA SI DEZVOLTAREA
Cresterea este fenomenul prin care organismul isi mareste masa, o acumulare de substanta
organica care se traduce prin cresterea taliei, greutatii si a suprafetei corporale. Reprezinta deci o marire
cantitativa a celulelor, tesuturilor si organelor corpului.
Dezvoltarea este fenomenul de diferentiere structurala si functionala a organelor, aparatelor si
sistemelor organismului in scopul adaptarii la conditiile de viata. Dezvoltarea este rezultatul a doi factori:
maturarea si invatarea. Maturarea se transmite genetic si constituie capacitatea normala de dezvoltare sub
aspect fizic, mental, emotional. Invatarea este dobandita ca rezultat al experientei si educatiei.
Factorii care influenteaza cresterea si dezvoltarea:
1. Factorii endogeni: cuprind factorii genetici si hormonali
Factorii genetici- actioneaza direct asupra tesutului osos sau indirect prin intermediul altor organe si
sisteme. Cresterea copilului este hotarata din momentul fecundatiei ovocitului si constituirii patrimoniului
sau ereditar. Factorii genetici sunt responsabili de caracterele constitutionale imprimate produsului de
conceptie, precum si de dinamica cresterii pana la maturitate, dupa tipul morfologic familial.
Factorii neurohormonali - sistemul hipotalamo-hipofizar coordoneaza cresterea, determinand un
echilibru intre diverse glande endocrine. Este binecunoscut rolul hormonilor tiroidieni, glandelor sexuale,
pancreasului, timusului, epifizei, a paratiroidelor, a glandelor suprarenale in procesul de crestere si
dezvoltare.
2. Factorii exogeni
Cei mai importanti factor exogeni sunt: alimentatia, conditiile de mediu geografic, statusul socioeconomic al familiei, regimul afectiv, educativ si exercitiile fizice.
Alimentatia isi exercita influenta asupra cresterii inca din viata intrauterine. Subnutritia gravidelor
duce la nasterea copiilor cu greutate mica. Alimentatia postnatala trebuie sa acopere toate nevoile calorice si
proteice necesare ritmului de crestere specific fiecarei etape de dezvoltare. Alimentatia cu lapte de mama
accelereaza cresterea prin modulatori pe care ii contine laptele.
Ceilalti factori exogeni implicati in crestere sunt: conditiile de viata, climatul geografic, sezonul
(crestere in greutate iarna, crestere staturala in lunile de primavara, vara), statusul socio-economic al
familiei, factorii emotionali, afectivi si educationali.
3. Factorii patologici- indiferent de perioada (ante, intra sau postnatal) in care actioneaza, influenteaza negativ
procesul normal al cresterii: endocrinopatii, boli cromozomiale, boli de metabolism, boli cronice.
5

Aprecierea dezvoltarii fizice a copiilor se face prin: indici de crestere si indici de maturatie. OMS-ul
propune urmarirea urmatorilor indicatori: greutate, talie, perimetre, maturatia osoasa, dentara si pubertatea.
Cresterea ponderala: Nou nascutul la termen G: 3000-3500g (2500-4500g), baietii sunt mai grei
decat fetele cu aprox. 200-300g.
Nou nascutii cu GN sub 2500g sunt considerati subponderali, iar cei cu greutatea peste 4500g sunt
supraponderali.
In primele zile dupa nastere are loc scaderea fiziologica in greutate, aproximativ 5-10% din GN, nounascutul recuperand GN a 10-12-a zi dupa nastere. Din momentul recuperarii greutatii, cresterea ponderala
are loc dupa o curba ascendenta astfel: L I-IV 750g/luna, L V-VIII 500g/luna, L IX-XII 250g/luna. De la 1
an la 2 ani rata de crestere lunara este de 250g/luna, respectiv 3kg/an. Peste varsta de 2 ani, se poate utiliza
formula lui Hermann: G(kg)=9+2V(ani).
Determinarea greutatii: copilul va fi cantarit intotdeauna dimineata inainte de prima masa; cantarirea
in institutii de copii se face zilnic intre 1-6 luni, o data la 2 zile intre 6-12 luni, saptamanal dupa 1 an. In
mediul familial copiii vor fi cantariti o data la 1-2 saptamani.
Cresterea staturala: la nastere lungimea medie este de 51cm, cu variatii intre 48-54cm; in primul an
de viata cresterea se produce astfel: in prima luna-4cm, in luna a doua -3cm, in luna a treia- 3cm, in luna a
patra- 2cm, din luna a cincea si pana la varsta de 1 an cate 1cm/luna ; la sfarsitul primului an copilul are cca
70cm; in anul al doilea mai creste 10cm; peste varsta de 2 ani, lungimea se calculeaza dupa formula lui
Geldrich: L=80+5V (L:lungimea, V:varsta, iar 80: lungimea la 2 ani); dupa varsta de 2 ani, copilul creste cu
5 cm/an, la pubertate creste mai intens (cu 10 cm); lungimea de la nastere se dubleaza la varsta de 4-5 ani si
se tripleaza la 13-14 ani
Determinarea taliei se face lunar. Masurarea taliei sugarului se va face cu pediometrul.
Determinarea taliei cu antropometru se face din pozitie ortostatica, cu calcaiele si coloana vertebrala
lipite de tija gradata a aparatului.
Aprecierea cresterii si dezvoltarii se face prin compararea parametrilor fizici ai copilului cu cei ai altor
copii sanatosi, de aceasi varsta, sex si din aceeasi zona geografica.
In general, agresiunile acute influenteaza in special greutatea, in timp ce bolile cronice influenteaza
talia.
Perimetrele: Perimetrul cranian: reflecta, in primii 2-3 ani, cresterea encefalului; Punctele de reper
pentru masurarea perimetrului cranian sunt glabela (proeminenta de deasupra radacinii nasului si
protuberanta occipitala externa); PC la nastere: 35cm; in primul trimestru creste 2 cm/luna; in trimestrul II
creste cu 1 cm/luna; in trimestrul III creste cu 0.5 cm/luna; la vasta de 1 an atinge 45cm, iar la 6 ani 50 cm;
o crestere peste aceste valori normale apare in caz de hidrocefalie; PC nu mai creste in caz de craniostenoza.
Perimetrul toracic: cel mai folosit in practica curenta este PT mediu; La nastere este de 32-33 cm, creste cu
cate 1cm lunar, ajungand la varsta de 1 an la 45 cm (egal cu cel cranian), la varsta de 2 ani PT :50cm ;
Proportia intre PT mediu si cel cranian arata gradul de dezvoltare al toracelui, raportul dintre diferitele
perimetre toracice arata conformatia toracelui. Perimetrul abdominal: la nastere nu trebuie sa depaseasca
PC, masoara cca 33cm; la 6 luni 40cm; la 1 an 45 cm; la copilul sanatos si alimentat corect, culcat pe spate,
abdomenul nu trebuie sa depaseasca planul toracelui.
Cresterea si dezvoltarea sistemului osos: osificarea scheletului incepe in viata intrauterina, la
nastere diafizele oaselor lungi fiind deja osificate; epifiza proximala a tibiei si cea a femurului, cuboidul si
uneori capul humeral au nuclei de osificare. Osificarea continua la toti nucleii oaselor astfel ca la sfarsitul
pubertatii se produce calcificarea tuturor cartilajelor de conjugare diafizo-epifizare. Urmarirea aparitiei
nucleilor de osificare se face prin radiografii si exprima varsta osoasa.
Eruptia dentara: La nastere nou-nascutul nu are dinti (exceptional sunt nou-nascuti care la nastere
prezinta incisivii mediani inferiori-nu trebuie extrasi, cu toate ca ingreuneaza alaptatul). Dentitia temporara
sau de lapte este formata din 20 dinti, ordinea aparitiei acestora este: intre 6-8 luni incisivii mediani
inferiori; intre 8-10 luni incisivii mediani superiori; intre 10-12 luni incisivii laterali superiori apoi cei
6

inferiori; intre 1 an - 1 an si 6 luni primii molari mici superiori si inferiori; intre 1 an si 6 luni - 2 ani apar
caninii; intre 2 ani - 2 ani si 6 luni apar molarii secundari.
Eruptia dentara se poate insoti de fenomene ca: iritatie gingivala, subfebrilitate, sialoree, agitatie,
anxietate- simptome usoare care cedeaza in cateva zile. Eruptia dentara nu produce febra, stare toxica sau
tulburari digestive.
Dentitia definitiva: la varsta de 6-7 ani apar primii molari, inapoia ultimilor premolari, dupa care dintii
de lapte cad si sunt inlocuiti in aceeasi ordine de dentitia definitiva. La pubertate mai apar 4 molari numiti
"dintii de 12 ani", ca in adolescenta sau chiar mai tarziu sa apara si ultimii 4 molari numiti "maselele de
minte". Dentitia definitiva insumeaza 32 dinti.
Metode de evaluare a cresterii
Un obiectiv important al puericulturii este acela de a asigura o crestere armonioas a copiilor, prin
urmrire periodic si depistarea n timp util a anomaliilor de crestere i dezvoltare.
Aprecierea se face raportnd cresterea celui examinat la ceilalti membrii dintr-un grup populational,
de acelasi sex si aceeasi vrst. Principalii indicatori ai cresterii, la o populatie dat se poate prezenta grafic
ntr-o curb gaussian n form de clopot. Valoarea medie la vrsta respectiv se afl n vrful clopotului. Pe
ramura ascendent a curbei se afl punctele corespunztoare variatiilor n minus, iar pe ramura descendent
variatiile n plus. Abatarile de la medie se exprim prin metoda standard sau a percentilelor.
Metoda deviatilor standard (DS) exprim mai bine limitele normalittilor statistice.
Metoda percentilelor apreciaz proportia subiectilor cu lungime sau greutate mai mare sa mai mic
din totalul populatiei msurate. Percentila 50 reprezint mediana.
Dezvoltarea neuro-psiho-motorie: La nastere nou nascutul este doar o fiinta bulbo-spinala cu
activitate nervoasa redusa la prezenta unor reflexe arhaice si a unor miscari involuntare, limitate.
Dezvoltarea neuro-psiho-motorie este conditionata de integritatea SNC, de dezvoltarea acestuia si de
conditiile oferite de mediu si de educatie. Important este de retinut faptul ca ritmul de dezvoltare neuropsihica prezinta mari variatii individuale. Diferentele de la graficul normal permit o mai fina interpretare a
aspectelor clinice nu numai in sensul unei retardari a dezvoltarii, dar si in cazul unei dezvoltari precoce.
Graficul dezvoltarii neuro-psihice 0-12 luni
luna I: motor- in decubit ventral tine capul ridicat cateva secunde, tine degetele flectate in pumn;
psihic- tresare la zgomote puternice
luna II: motor- in decubit ventral ridica capul pentru 1-2 min, tine degetele mainii usor deflectate;
psihic- urmareste un obiect colorat plimbat in fata ochilor
luna III: motor- in decubit ventral tine capul ridicat cateva minute, flecteaza activ ultimele 2 degete in
palma; psihic- isi agita mainile dupa obiecte colorate, sonore, gangureste
luna IV: motor- se intoarce de pe spate pe abdomen, prinde obiectele intre degetele 4-5 si palma ;
psihic- cauta sursa sonora, gangureste ca raspuns la stimulare
luna V: motor- sustinut, se sprijina pe plante pentru scurt timp, flecteaza si deflecteaza activ ultimele 2
degete ale mainii ; psihic- intinde mana dupa o jucarie, emite grupe de sunete (a-bu, a-gi)
luna VI: motor- sprijinit sta in sezut, prinde obiectele intre toate degetele si palma; psihic- ridica
singur jucaria din apropierea sa, articuleaza silabe izolate
luna VII: motor- din decubit dorsal se ridica in sezut, apuca obiectele intre degetele 2-3 si palma;
psihic- cauta o jucarie pierduta, pronunta silabe repetate stereotip (ma-ma-ma)
luna VIII: motor- sustinut de axile, paseste, apuca obiectele cu primele 3 degete ; psihic- manifesta
interes crescut pentru jucarie, intelege semnificatia a 2 cuvinte
luna IX: motor- sustinut de ambele maini, merge, apuca obiectele cu varfurile primelor 3 degete;
psihic- se joaca imitand pe adult (bau-bau, pa)
luna X: motor- sprijinit se ridica singur in picioare, ridica si lasa jos obiectele; psihic- pricepe
interzicerea, repeta cuvinte simple, prin imitatie
7

luna XI: motor- merge sustinut de o mana sau ham, apuca folosind primele 2 degete ; psihic- ofera
obiectele ce i se cer, pronunta 1-2 cuvinte cu sens (mama, papa)
luna XII: motor- nesprijinit, face cativa pasi stand in picioare, se apleaca si ridica o jucarie ; psihicarata partile corpului denumite de adult, pronunta 3-4 cuvinte
luna XV (1 an si 3 luni): motor- are siguranta in mers, urca sacrile cu ajutorul palmelor, introduce
cuburile intr-o cutie; psihic- arata cu mana ce doreste, coopereaza la imbracat si dezbracat
l una XVIII ( 1 an 6 luni): motor- ajutat urca o scara treapta cu trapta, alearga cu genunchii neflectati,
suprapune 3 cuburi, rasfoieste o carte 3-4 pagini odata; psihic- asculta ce i se cere si executa, se integreaza
intr-o colectivitate, apare in vorbire verbul
luna XXIV (2 ani):motor- urca o scara alternand picioarele, se apleaca si revine fara sa cada, plaseaza
corect cercul in castru, prinde mingea cand i se arunca; psihic- are format reflexul de evacuare, se joaca cu
alti copii, vorbeste in propozitii din 3-4 cuvinte, are o buna coordonare a miscarilor si executa miscari fine,
complexe (incheie nasturi, danseaza); isi spune numele
luna XXX (2 ani 6 luni): motor- sare pe loc cu ambele picioare, alearga si se opreste la comanda,
reconstituie un obiect sin 3 parti, tine corect creionul si poate desena; psihic- isi spune numele intreg si
varsta, apare prenumele eu , se autoserveste, foloseste in vorbire trecutul si pluralul
luna XXXVI (3 ani): motor- isi leaga sireturile, arunca si prinde mingea, descheie si incheie nasturi,
poate sta intr-un picior; psihic- povesteste mici evenimente, alcatuieste fraze scurte, vocabularul este format
din 5-600 cuvinte, raspunde la intrebari
la 4 ani: motor- activitatea motorie se perfectioneaza, sare si se catara bine, arunca mingea inainte;
psihic- reda o poveste auzita, capacitate redusa de diferentiere intre realitate si fantezie
la 5 ani: motor- sare coarda, patineaza, alearga bine, deseneaza figuri umane; psihic- imaginatie
bogata pana la confabulare, raspunde la persoana I
la 6 ani: apare gandirea logica, apare conceptul cauzal, exista coordonare intre miscarile mainii si ale
globilor oculari permitand scrisul, astfel copilul este pregatit sa mearga la scoala
intre 7-12 ani: sexele se separa in grupe, apar actiuni aprobate si realizate in grup; vocabularul se
imbogateste
intre 12-18 ani: se dezvolta adevarata gandire independenta; tovarasii de grup exercita mai multa
influenta, apare interesul heterosexual; apare gandirea abstracta, idealismul este predominant, se
maturizeaza rationamentul.
Dezvoltarea afectiva : Afectivitatea joaca rolul principal in formarea si modelarea temperamentului
copilului. Jocul este o componenta importanta a dezvoltarii emotionale. Socializarea nu este o trasatura
inascuta ci se invata in relatiile cu cei din jur, parintii si in special mama fiind factori importanti in
socializare in special in perioada de sugar si copil mic.

PATOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Aparat digestiv: totalitatea organelor care au ca funcii principale digestia i absorbia

principiilor alimentare i eliminarea rezidurilor alimentare Anatomic: tubul digestive i organele
anexe
Evaluarea pacientului cu boli ale aparatului digestive
anamneza: istoricul suferinei acuale
simptome specifice aparatului digestive: durere abdominal, greuri, varsturi
tipul alimentaiei: natural, mixt, artificial
efectul problemelor digestive asupra strii generale, a creterii i dezvoltrii: malnutriie,
alergii

Manifestri clinice in bolile digestive

anorexia, disfagia, greaa, vrstura, durerea abdominal, hemoragia digestiv superioar
(hematemeza, melena), inferioar (rectoragia), constipaia, diareea, meteorismul abdominal
Examenul obiectiv al aparatului digestive Inspecia: starea de nutriie, aspectul i
culoarea tegumentelor, aspectul abdomenului Palparea: sensibilitetea, apararea muscular,
rigiditatea, ascita (semnul valului), palparea marginii inferioare a ficatului si polul inferior splenic
Percuia:sonoritatea normala/hipersonoritatea Auscultaia: murmur intestinal, silenium abdominal
(ileus paralitic) Examinri paraclinice
hemoleucograma, frotiu periferic, reactani de faz acut, examen de urin, uree, creatinin, proteine
totale, ionogram, ex. Coproparazitologic, coprocultur, probe de digestie, teste pentru determinarea
sngerrilor oculte, examen citologic al scaunului, teste serologice pentru H. pylori
rar: testul sudorii (fibroza chistic), teste de toleran la dizaharide, D-xiloza, biopsie intestinal
(celiachie)
Examinri imagistice
explorarea esofagului: radiologic pe gol (corpi strini) sau cu substan de contrast (reflux
gastro-esofagian); endoscopic n scop diagnostic i terapeutic
explorarea stomacului: radiologic: transit esogastroduodenal cu substan de contrast;
endoscopie digestiv superioar
explorarea intestinului: radiologic: prnz baritat i irigografie; rectosignoidoscopia,
colonoscopia
I. AFECIUNILE CAVITTII BUCALE
9

1. Malformaiile cavittii bucale:

9

Cheilo-, cheilognatopalatoschisis, cheiloschisis , palatoschisis

Tratamentul: corecie chirurgical
2. Stomatite:
- S. ulceroas: depozite sidefii la nivel gingival, necroze i ulceraii la nivelul mucoasei bucale, foetor
ex ore, febra, astenie etc.
- S. micotic: provocat cel mai des de Candida albicans. Tratament : badijonare local cu glicerin
boraxat i nistatin
4. Afeciunile limbii:
aderena anterioar al frenului, limba geografic, macroglosia, glosita
II. AFECIUNILE
5

ESOFAGULUI

1. Achalazia- scade peristaltica sfincterului esofagian inferior datorit spasmului cardiei, este ncetinit
ritmul de evacuare al esofagului n stomac. Tratament: dilatarea cardiei
2. Refluxul gastro-esofagian (GOR): - refluarea coninutului gastric n esofag, provocnd astfel esofagita.
Clinic: regurgitaie, vrsturi repetate, anemie, retard staturo-ponderal.
Tratamentul: poziionarea procliv al capului i trunchiului dup alimentaie, ngroarea alimentelor,
prokinetice (Cisaprid), antagoniti ai receptorilor H2 (Ranitidin), inhibitori ai pompei de proton
(Omeprazol).
III. AFECTIUNILE

STOMACULUI

1. Gastrita cronic . Infecia cu Helicobacter pylori (Hp)

Helicobacter pylori: bacterie Gram negativ, cu capacitate de sintez a ureazei (elimin amoniac din
uree), ceea ce i confer protecie i n mediul puternic acid din stomac. Clinic: durere epigastric, vrsturi.
Diagnosticul: endoscopie cu biopsie din mucoasa gastric cu punerea n eviden a Hp prin examen
9

histologic; testul ureazei; determinarea serologic a Ig G anti- Hp Tratamentul: asocierea: amoxicilin +

metronidazol + preparate de bismut; antagoniti ai receptorilor H2
2. Ulcerul gastric i duodenal
Etiologia: Helicobacter pylori, antiinflamatoare nesteroidiene , stresul (posttraumatic, sepsis,
hipoglicemie etc), factori genetici (ex. grup sanguin O, antecedente heredocolaterale de ulcer).
Simptomatologia: este nespecific la copii mici; durerea epigastric, hemoragie digestiva, vrsturi,
inapeten. Diagnosticul: endoscopie cu biopsie
Tratamentul: igieno-dietetic i medicamentos: antagoniti ai receptorilor H2 (antisecretor), inhibitori ai
pompei de proton (Omeprazol), mucoprotectoare (Sucralfat); tratamentul inf. cu Hp.
IV. AFECIUNILE
5

INTESTINULUI

1. Invaginaia: telescoparea unei poriuni din intestin ntr-o poriune distal, cea mai frecvent localizare
este cea ileo-cecalSimptomatologia: cel mai frecvent la copii n vrsta de 5-10 luni, durere abdominal
intens, colicativ, scaune cu snge proaspt
Tratamentul:- dezinvaginaie- intervenie chirurgical
2. Ileusul:
Clinic: simptomul principal este meteorismul abdominal ,vrsturi iniial alimentare-bilioase, apoi
fecaloide, absena scaunului.
Etiologia: atrezia intestinal, ileus meconial, invaginaia, strangularea, duplicitatea intestinal, volvulus,
megacolon congenital, hernie strangulat etc.
Diagnostic: radiografia abdominal pe gol - anse intestinale dilatate cu nivele hidroaerice. Tratamentul:
chirurgical
3. Herniile:
a. ) Hernia inghinal i scrotal: incidena 1-5%, mai frecvent la biei i prematuri. Clinic se pune n
eviden sacul herniar, dar de obicei pacientul este asimptomatic. Tratamentul: chirurgical
b. ) Hernia ombilical: apare datorit nchiderii incomplete al inelului ombilical. De obicei se remite
spontan prin dezvoltarea inelului ombilical, intervenia chirurgical fiind indicat de obicei dup vrsta
de 3-4 ani.
4. Malabsorbtia - simptomul principal- diareea cronic definit ca o diaree cu durat de peste 2
sptmni; meteorism, anemie i hipovitaminoz.
5. Tulburri de absorbie a glucidelor: cel mai frecvent a lactozei.
Etiologia: imposibilitatea descompunerii dizaharidelor n monozaharide datorit lipsei unei
dizaharidaze. Clinic: scaune apoase, cu pH acid, meteorism. Tratamentul: n malabsorbiile secundare
se va trata boala de baz, n cele congenitale se va aduga beta-galactozidaza la preparatul de lapte.
6. Celiachia: este un sindrom clasic de malabsorbie prin atrofia mucoasei intestinului subire datorit
intoleranei la gluten respectiv la componenta acestuia - gliadina - prezent n gru, ovz, orz i secar.
Clinic: scaune abundente, steatoreice, urt mirositoare; meteorism abdominal, durere abdominal
difuz, retard ponderal, membre subiri, apatie, rahitism, anemie. Diagnosticul: se precizeaz prin
biopsia mucoasei intestinale. Tratamentul: regim fr gluten. Interzis: gru, orz, ovz i secar ! Permis:
porumb, cartofi, fructe, soia, orez, carne.
7. Giardiaza - Giardia lamblia- parazit foarte rsndit n special n condiii de igien precar.
Simptomatologia:diaree trenant, zilnic 4-6 scaune, meteorism, malnutriie, frecvent infecia poate fi i
asimptomatic. Diagnosticul: punerea n eviden a trofozoizilor din sucul intestinal respectiv a
chisturilor din scaun. Tratamentul: Metronidazol
8. Mucoviscidoza- afectare multiorganic, care provoac malabsorbie i boala obstructiv grav a cilor
respiratorii prin alterarea proteinei membranare a canalelor de clor
9. Gastroenteritele- infecii enterale, infecii sistemice (ITU, Pneumonie, Otit, Meningit etc.), greeli de
alimentaie, malabsorbie, imunodeficiene grave, cauze endocrine ( ex. Hipertireoza, boala Addison),
10

tumori,, medicamente, intoxicaii. Simptomul de baz este

diareea.
Tratament: diet, soluii de rehidratare- Gesol, rehidratare parenterala, antibioterapie
10. Apendicita acut Simptomatologie- dureri abdominale iniial periombilicale, ulterior localizate n
flancul drept, diaree sau constipaie, rar vrsturi. Este obligatorie efectuarea tueului rectal! Tratament:
chirurgical.
11. Boala Crohn -afeciune inflamatorie cronic al tractului gastrointestinal, localizat la orice nivel, dar mai
frecvent pe ileon i /sau colon. Simptomatologia: durere abdominal, inapeten, scdere ponderal,
febr, intrzierea pubertii, scaune cu snge, fistule, fisuri, ulceraii perianale. Simptome
extraintestinale: artrit, eritem nodos, uveit.
9.) Colitis ulcerosa -afeciune inflamatorie cronic caracterizat prin hiperemie, ulceraie i edem al
colonului i rectului.Simptomatologie: diaree cu scaune purulente, sangvinolente, tenesme.
10).Constipaia: eliminarea dificil a mai puin de 3 scaune pe sptmn
Etiologia: multifactorial: cauze organice: ex. atrezie, strictur; cauze neurogene: ex. b. Hirschprung,
boli metabolice i endocrine: ex. hipercalcemie, hipotiroidie, diabet insipid, funcional; habitual.
Tratamentul: rezolvarea cauzelor organice, consumul adecvat de lichide,
alimente bogate n fibre, evitarea: ciocolat, cacao, administrarea de ulei de parafin, lactuloz,
educarea.

PATOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Respiratia - functia prin care se asigur continuu i adecvat aportul de oxigen precum i ndeprtarea
CO2, produs al metabolismului celular. Pleura: membrana care acopera plmnii, cu dou foie: visceral i
parietal- cavitatea pleural.
Evaluarea pacientului cu boli ale aparatului respirator. Anamneza: de obicei se ia de la
aparintori: nceputul bolii, simptome, medicamente administrate, evoluia simptomelor sub tratament
Examenul fizic al toracelui este efectuat de medic, rolul asistentei const n prezentarea pacientului n
poziia corect pentru examenul fizic pulmonar i observarea semnelor clinice i a simmptomelor de
insuficien respiratorie.
Semne i simptome clinice ntlnite n afeciunile respiratorii. Nespecifice: febra, refuzul alimentatiei,
varsaturi, stare de somnolenta/ agitatie, alterarea starii generale; Specifice: tusea, expectoratia, cianoza,
batai ale aripioarelor nazale, tirajul, dispneea, geamatul, tahipneea, bradipnea, polipneea. Examinri
radiologice: Uzuale: radiografia toracic, P-A i L-L; puin uzuale: tomografia computerizat i
bronhoscopia - extrem de rar, practic limitat la aspiraia de corp strin. Testele cutanate n bolile
respiratorii. Testul tuberculinic: modalitate de depistare activ a tuberculozei- injectare intradermic de
PPD, doza 0,1 ml (2ui), locul-pe faa anerioar a antebraului stng; citire dup 72 ore se msoar, n mm,
diametrul maxim al ariei eritematoase-violacee; pozitive sunt reaciile de 10 mm sau mai mult; reaciile se
clasific n 4 grade Palmer. Virajul tuberclinic la copiii mici indic primoinfecie activ.
Alte teste i examinri. Teste serologice: n pneumonia cu Mycoplasma, sau infecia HIV cu manifestri
pulmonare; Examenul sputei: la copiii mari- se poate efectua, la copilul mic- pentru depistarea infeciei tbc,
se face lavajul gastric dimineaa, 3 zile, urmate de culturi; Explorri spirografice: (numai la copiii peste 3-4
ani, care colaboreaz) utile n aprecierea funciei pulmonare la pacienii astmatici. Toracocenteza i biopsia
pulmonar: in cazuri speciale, scop diagnostic i terapeutic.
Bolile aparatului respirator:
Rinofaringita acut (coriza; guturaiul; rinita acut): inflamaia mucoasei nazale i faringiene,
specific, sugarului i copilului mic, de etilologie viral.
11

Debutul este brusc, cu febr adesea peste 380C, indispoziie, apetit capricios, somn modificat. n
perioada de stare simptomul principal este obstrucia nazal, care duce la dificulti respiratorii i
alimentare. Apare coriza, iniial apoas, ca n 2-3 zile s devin, opalescent, vscoas, aderent. (secreie
purulent - semn de suprainfecie bacterian). Secreiile pot eroda tegumentele sau produc tuse i vrsturi
(prin iritarea zonelor reflexogene de pe peretele posterior al faringelui).
Examenul obiectiv: hiperemia pilierilor, amigdalelor palatine i orofaringelui, uneori se observ
secreii pe peretele posterior. Tabloul clinic se poate insoii de fenomene digestive: vrsturi, diaree.
Laboratorul nu aduce elemente pentru diagnostic (nu se practic culturi de virusuri). Tratamentul: camere
(salon) bine aerisite; consum de lichide (ap, sup, etc.); antitermice, mai frecvent paracetamol, prisnitz;
dezobstrurare nazofaringiana i vasoconstrictoare (sol.efedrin 0,5% sau adrenalin 1:20000).

12

Tratamentul cu antibiotice: necesar n formele suprainfectate. Se administreaz: Amoxicilin,

Ampicilin.
Adenoidita; inflamaia acut, subacut sau cronic a amigdalei faringiene, situat pe peretele posterior al
rinofaringelui. Cunoate 3 forme de evoluie: acut, subacut, cronic.

F.acut

F. cronic F. subacut
-caracter permanent -favorizat de
-febr nalt de tip invers constituia
-agitaie
limfatic

persistent timp de 2-3

refractar la tratament, de
vers
-febr spt.
-polipnee tip in rucie nazal a ponderal stagneaz -tulb
-obs ^somn agi-tat,r b raie bucal, l: asociaz hipoacuzie zgom urri respiratorii cr. (respiraie
resp
otoas, cu gura deschis xie
dificultticc ntare otal l: gie
ut brusc repetabil
-Del
-Infecie
alim
facies tipic) hipodezv.
hipo
e
uroponderal
stat
-loc i
a
'eai
-infe ii
ant
-hip dezvoltare
complicatii
-Co
i
colare reduse
digestive)
m
rinoree -per
sau
purulent cu deversare sau post
f
iplicaii
ORL
(otite,
rinobronitec)e,
digestive (BDA)
(ORL,

antibiotic (Penicilin, Amoxicilin, (reze cie chirurgical chiri 'gdalei

Ceclor,
Augmentin) faringiene). faringiene).

iment: ca o rinofaringita +
Tratament::adenoidectomie Trata
chirurgical

ami.

13

Trat

ment: adenoidectomie (rezecie

rgical a amigdalei

Sinuzita: inflamaia mucoasei ce mbrac sinusurile etmoidale maxilare i/sau frontale, cel mai adesea ca o
complicaie a unei rinofaringite acute.Este o afeciune de nsoire n toate IACRS, datorit comunicrii cu
aceste structuri i similitudini morfologice a mucoasei. Sinuzita acut
Clinic: febr, cefalee, durere pulsatil la nivelul sinusului afectat, rinit purulent.
Diagnosticul pozitiv se stabilete pe baza simptomatologiei clinice, a examenului endonazal ORL i a
radiografiei de sinus (opacifiere/voalare)
Terapia: antibiotic (Eritromicin; Lincomicin, Ampicilin, Amoxicilin) -14-21 zile; drenaj al
sinusurilor (prin instilaii, inhalaii sau puncie); dac e prins i osul se practic cura radical.
Sinuzita cronic Apare dup o sinuzit netratat sau tratat incorect. Se manifest prin: agitaie,
scderea capacitii de concentrare, anorexie cu scdere n greutate, rinit purulent, durere sinusal la
palpare; acuzele au caracter recurent.
Tratament: antibiotice, cura radical, corecia factorilor favorizani (factori iritativi sau obstructivi
locali - deviaii de sept, hipertrofie amigdalian, edem alergic, acumulare de puroi).
Angina acut: inflamaia acut, de etiologie infecioas, a faringelui i amigdalelor palatine.
Etiologie: viral (coxsakie, ECHO, etc); streptococic (streptococ B hemolitic gr.A, dup vrsta de 2
ani)
Simptomatologie: disfagie, vrsturi, febr; modificri locale: faringe hiperemic cu depozite pultacee.
Laborator: cultur nazofaringian - streptococ B hemolitic gr.A; reactanti de faz acuta pozitivi: VSH,
PCR; semne de infecie streptococic (ASLO pozitiv)

Complicaii: imediate- abces periamigdalian, otit medie, adenita cervical; tardive- RAA,
glomerulonefrit difuz poststreptococic
Tratament: PENICILIN G: 800.000-1.600.000. u.i. im/zi n 4 prize, 7 zile; Penicilina V- p.o. n 4
prize, timp de 10 zile. n caz de alergie la penicilin- Eritromicin, 7 zile, p.o.
Otita medie: Inflamaia mucoasei urechii medii, aprut cel mai frecvent ca o complicaie a unei IACRS
(trompa lui Eustachio).
Etiologie: bacterian (pneumococ, stafilococ, Haemophilus influenzae; n formele cronice infecii
multibacteriene)
Otita medie acut cataral
Cuprinde: simptomele de IACRS (cu care evolueaz n paralel)+ simptome otice: sensibilitate otic,
agitaie nocturn i diurn, ipat n timpul suptului. La examenul otoscopic: timpane
congestionate, iar la paracentez se scurge snge sau lichid seros.
Evoluia: fie spre vindecare, n paralel cu IACRS, fie spre supuraie. _______Otita medie supurat cunoate
2 forme: acut i latent.__________________________________________
Forma acut
Forma latent
-apare la sugarul - eutrofic, reactiv -evolueaz -apare la sugarul distrofic, areactiv
ZGOMOTOS -febr oscilant, sensibilitate
-evolueaz MASCAT
otic -fenomeme digestive (diaree, anorexie,
- febr prelungit, rebel la trat.
vrsturi)
-fenomene digestive, diaree trenant, rebel la trat.,
-ex.otoscopic -TIPIC timpan hiperemic,
recderi frecvente.
inflat/flasc
-ex. Otoscopic -NESPECIFIC timpane cenuii, mate,
-la paracentez---puroi (uneori perforeaza
ingroate
spontan )
-la paracentez---puroi (sau urechea dreneaz a 2-a zi)
-evoluie - favorabil dac sunt bine drenate
-evoluie: frecvent tulburri grave ale strii de nutriie cu
deshidratri severe; se pot asocia antrita i stare toxicoseptic.
Complicaiile pot fi: supurative (mastoidita, labirintita, supuraii intracraniene); nesupurative (scderea
auzului, timpanoscleroza,colesteatom, paralizie de facial, etc)
Tratament: Local: n formele nesupurate: instilaii cu glicerin boraxat 4%, cald; cldur local;
dezobstruare nazo-faringian (DNF); General: antibiotice (Penicilin, Ampicilin, Cefalosporine) 5-7 zile10 zile, in formele severe; Dietetic: reducerea caloriilor, creterea lichidelor.
Epiglotita (supraglotita): este o inflamaie acut al epiglotei i hipofaringelui, avand ca etiologie
H.influenzae tip B, afecteaz mai frecvent vrsta de 3-6 ani. Debutul este brusc, cu febr i stridor, dureri n
gt i disfagie.
Radiografia gtului: n inciden lateral, delimiteaz bine epiglota i zonele aritenoepiglotice (semnul
degetului mare").
Tratament: este bine ca tratamentul s includ iniial intubaia nazotraheal pentru a preveni un deces
brusc. Tratamentul antibiotic vizeaz H.influenzae: administrare de Ampicilin + Cloramfenicol administrat
i.v., 7-10 zile, dup care reevaluarea cazului, n sensul apariiei unor posibile complicaii (pneumonie,
pericardit, meningit, artrit); impun prelungirea antibioterapiei.
Laringotraheobronita acut: proces inflamator acut n care edemul cuprinde regiunile subglotice. Este
cea mai frecvent form de crup la copiii sub vrsta de 6 ani (predomin la sugar i copilul mic). Etiologie:
virusul paragripal, virusul sinciial respirator, virusul gripal, adenovirusurile. Simptomatologie clinic i
diagnostic: -prodrom cu febr, coriz i tuse; debut brusc prin simptomatologia crupului: stridor inspirator,
tuse ltrtoare sau cu timbru metalic i disfonie

(rgueal). n majoritatea cazurilor ns febra nu este prea ridicat i starea general este bun. Simptomele
dureaz 3-4 zile, rareori mai mult.
Diagnosticul diferenial: aspirarea de corp strin n cile aeriene superioare, pseudocrup (Pseudocrupul
este un stridor aprut pe un teren spasmofilic sau alergic).
Tratament: formele uoare pot fi tratate la domiciliu: atmosfer umed, camer curat i bine aerisit;
n restul formelor: internarea copilului, atmosfera umeda, hidratare, la nevoie, chiar administrarea de O2;
sedarea, prin asigurarea linitii, evitarea stressurilor i administrarea de cloralhidrat la 6-8 ore interval;
aerosoli cu adrenalin racemic. n lipsa adrenalinei racemice se folosete soluie de efedrin 1-2%;
Corticosteroizii (HHC, Dexametazona sau Prednisonul) se administreaz pe durat scurt, n formele grave;
Intubaia, pentru 2-4 zile, poate fi necesar n fomele grave cu insuficien respiratorie marcat.
Bronita acut
Etiologia este n principal viral: VSR, virusurile gripale, paragripale, adeno i rinovirusuri.
Diagnostic: catar oculonazal, tuse, febr (37,5-38 0C). Tusea, iniial seac, dup 48 ore devine
productiv. Pulmonar, dup 3-4 zile se percep ronhusuri diseminate bilateral.
Tratamentul: antitermice (cnd temperatura este peste 38 0C), antitusive (cnd tusea este seac),
expectorante (cnd tusea este productiv). Dac dup 3 zile de evoluie, temperatura este peste 38 0C i sputa
este abundent, purulent, se introduc antibioticele: amoxicilin, amoxicilin/clavulanat, peste 3 ani
eritromicin, azitromicin, claritromicin, timp de 5-8 zile.
Broniolita acut: un sindrom de obstrucie broniolar caracteristic vrstei de sub 2 ani. Etiologia este
viral: VSR (pn la 80% din cazuri) apoi virusurile paragripale, metapneumovirus, adeno i rinovirusuri.
Manifestri clinice: wheezing cu tuse seac, dispnee cu cianoz perioronazal i la extremiti, agitaie
sau somnolen, anorexie, febr (38-40 0C), hipersonoritate toracic, raluri sibilante i subcrepitante, refuzul
alimentaiei; unii pot prezenta diaree, vrsturi, meteorism, letargie.
Laboratorul: poate arta iniial uoar leucopenie. Suprainfecie bacterian: leucocitoz cu neutrofilie,
PCR pozitiv.
Diagnostic diferenial: pneumoniile atipice, fibroze pulmonare.
Evoluie: bun la copii eutrofici, rezervat la prematuri i la cei cu malformaii cardiace.
Tratament: oxigenoterapie (la cei spitalizai), hidratare adecvat; bronhodilatatoare; corticosteroizi, n
cazul existenei sindromului neuro-toxic; antibioterapia se administreaz n caz de suprainfecie bacterian
(febr peste 38,50C timp de 3 zile; otit, pneumonie). Preferm amoxicilina/clavulanat sau o cefalosporin.
Profilaxia: imunoglobulinele specifice anti-VSR administrate i.v. n spital, bolnavii vor fi izolai deoarece ei
rspndesc VSR (chiar i dup vindecare, timp de 1-3 sptmni).
Astmul bronic infantil: boal inflamatorie cronic a cilor aeriene caracterizata prin ngustarea i
obstrucia variabil a cilor aeriene (reversibil spontan sau sub tratament), asociat cu hiperreactivitate
bronic la o varietate de stimuli.
Etiologie: multifactorial (predispoziii ereditare, existena atopiei) (factori precipitani: polen,
mucegai, scuame, fanere de animale, infecii virale, substane chimice, fumat, efort, emoii, factori
meteorologici, aspirin, aditivi alimentari, factori endocrini, etc).
Diagnostic- indicatori de diagnostic: wheezing; n anamnez- tuse predominant nocturn, wheezing
recurent, dispnee; simptomele nocturne determin trezirea din somn a copilului; simptome induse de: efort,
infecii virale, animale cu blan, praf de cas, fumat, polen, stress; limitarea fluxului de aer, reversibil i
variabil, evaluat prin msurarea PEF (=debitul expirator maxim de vrf); explorare funcional pulmonar
PEF, VEMS, Pa O2, etc.
Tratament: In criz: internare; administrare de B2 agoniti inhalatori, cu aciune de scurt durat, doza
se poate repeta dac e necesar (Salbutamol, Fenoterol); corticoizi oral, i.v.; oxigen; teofilin sau aminofilinin lipsa B2 agonitilor inhalatori; NU: sedative, mucolitice, MgSO4, kineziterapie, hidratare excesiv,
antibiotice. ntre crize: decizia de tratament e dificil; scopul terapiei: obinerea i meninerea controlului

(=simptome minime sau absente, nevoie redus de B2 agoniti, capacitate de efort normal, etc.).NECESAR:
identificarea i nlturarea factorilor trigger; terapia se administreaz n concordan cu severitatea formei
clinico-funcionale; tratamentul este reevaluat la 3-6 luni, dac astmul e controlat
Pneumoniile copilului: inflamaia parenchimului pulmonar de cauz bacterian, viral, micotic sau
Vrsta
Germeni
Nou-nscut
Streptococul grup B; germeni Gram-negativi
2 luni-5 ani
Haemophilus influenzae; Pneumococul
5-10 ani
Pneumococul
Peste 10 ani
Mycoplasma pneumoniae; Chlamydia pneumoniae; Pneumococul
Pneumonia pneumococic - Pneumococul este implicat n 13-28% din cazurile de pneumonie la copil.
Pneumonia pneumococic recunoate 3 forme clinico-radiologice principale: pneumonia lobar (franc),
pneumonia segmentar (zonal) i pneumonia lobular (bronhopneumonia).
Pneumonia lobular (bronhopneumonia): caracteristic sugarului i copilului mic.
Etiologie: pneumococul, dar se admite c infecia poate fi pregtit" de virusuri.
Debutul poate fi brusc, cu temperatur de 39-40 0C, tulburri respiratorii, uneori cu convulsii febrile sau
menigism; sau insidios, ca o continuare a unei infecii a cilor respiratorii superioare, cu coriz, febr mic,
transpiraii, oboseal sau cianoz n timpul alimentaiei, tahipnee, tuse.
n perioada de stare pot fi prezente 3 sindroame: Sindromul insuficienei respiratorii cu tahipnee,
dispnee expiratorie, geamt, tiraj inter-si subcostal, bti ale aripilor nazale, cianoz perioro-nazal care se
intensific cu tusea, plnsul sau alimentaia; Sindromul cardiovascular cu: tahipnee, tahicardie,
hepatomegalie, edeme, cianoz i colaps; Sindromul toxico-septic: febr, stare toxic cu paloare, somnolen,
obnubilare sau agitaie, meteorism, convulsii, vrsturi i diaree.
Diagnosticul pozitiv: simptomatologie, examenul radiologic i datele de laborator.
Laborator: Leucocitoz; VSH crescut, PCR pozitiv (peste 60mg/l), hiperfibrinogenemie; bacteriemie
(n 20% din cazuri).
Diagnostic diferenial: broniolit acut, bronit spastic, laringit acut, tuberculoza pulmonar,
pneumoniile atipice, stafilococia-pleuro-pulmonar, atelectazii pulmonare, fibroze pulmonare.
Pneumonia stafilococica (stafilococia pleuro-pulmonar): produs pe cale aerogen sau hematogen de
stafilococul aureu.
Debut de obicei brusc, printr-un sindrom toxi-infecios cu febr, paloare, agitaie sau somnolen i cu
semne digestive marcate - anorexie, vrsturi, diaree, meteorism.
n perioada de stare (care se poate instala n cteva ore sau zile) exist 4 stadii clinico-radiologice:
Stadiul interstiial: febr, paloare pronunat, ochi ncercnai, simptome digestive mai grave. Copilul are
aspectul de intoxicat". Radiologic apare ngroarea interstiiului pulmonar; Stadiul abcedant: sindromul
toxi-infecios i respirator sunt mai intense; Stadiul pleuretic cu: alterarea strii fizice i apariia sindromului
pleuretic caracteristic, att clinic ct i radiologic; Stadiul bulos: bulele pot lipsi n 20% din cazuri.
Diagnosticul pozitiv: tablou clinic; aspect radiologic; date de laborator: hiperleucocitoz, anemie,
VSH-ul crescut.
Evoluia: spre regresie este lent n sptmni sau luni.
Tratamentul pneumoniilor.
Tratamentul igieno-dietetic: izolare, temperatura camerei 18-210C, umiditate 40%; Poziia n pat- cu
umerii ridicai: poziie schimbat la 1-2h, pentru evitarea stazei, iar baia se va face cu 1 or naintea mesei;
Alimentaia: poate fi nemodificat dac bolnavul nu este anorexic sau nu prezint dispnee; se poate reduce,
administra fracionat, sau prin gavaj. Se va asigura cantitatea necesar de lichide. Tratamentul insuficientei
respiratorii acute: Dezobstruarea cilor respiratorii prin aspiraia secreiilor; Oxigenoterapie; Ameliorarea
ventilaiei: aspiraia mecanic a secreiilor, drenaj postural, tapotajul cutiei toracice, terapia cu aerosoli:

asigur umiditate, permite nebulizarea unor medicamente bronhodilatatoare; Reducerea consumului de

oxigen la periferie: repaus la pat; Fenobarbital 3-5 mg/kg/zi, p.o./i.m.(se urmrete meninerea unei saturaii
a O2 peste 92% monitorizat cu Pulsoximetru); n eventualitatea c predomin secreia: scop- fluidificarea i
ndeprtarea secreiilor: pstrarea reflexului de tuse, drenajul postural, asigurarea lichidelor necesare,
fluidificarea secreiilor, ageni mucolitici (Bromhexin), corticosteroizi (HHS, Prednison); Cnd predomin
spasticitatea: Beta 2 agoniti cu aciune scurt, n aerosoli (Salbutamol, Trebutalin); Anticolinergice, n
aerosoli (Bromura de ipratropium); Tratamentul sindromului cardiovascular: trunchi elevat, se reduce
cantitatea de lichide, regim hiposodat, tonicardiace, diuretice.
Tratamentul sindromului toxi-infecios: administrarea de: antibiotice, chimioterapice, antivirale,
antimicotice. Tratamentul antiinfecios cu antibiotice- n funcie de severitatea bolii i sensibilitate general,
se administreaz:
n formele uoare i medii de boal (cu toleran digestiv bun), tratamentul se face n ambulator cu: Aminopeniciline: Amoxicilin, Amoxicilin plus clavulanat -Augmentin, Medoclav sau - Cefalosporine
generaia II, III, p.o. (Cefuroxim- Zinat, Ceftibuten - Cedax); sau - Macrolide: Eritromicina, Azitromicin
(Sumamed), Claritromicin (Klacid, Fromilid).
n formele severe care necesit spitalizare: Peniciline cu spectru larg: Ampicilin; Cefalosporine gen
II, III: Cefuroxim, Ceftriaxon .
Tratamentul simptomatic: Combaterea febrei: mrirea aportului de lichide, baie cu ap cldu,
prisnitz, antipiretice (Paracetamol, Ibuprofen, Aspirin); Combaterea meteorismului: cldur umed pe
abdomen, sond rectal, Miostin; Tratament adjuvant: reechilibrare hidroelectrolitic, reechilibrare acidobazic, combaterea edemului cerebral, tratamentul convulsiilor febrile, tratamentul tulburrilor digestive
(diareei, vrsturilor) -Plegomazin.

PATOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

MALFORMAIILE CARDIOVASCULARE CONGENITALE
Bolile cardiovasculare congenitale se definesc ca anomalii prezente la natere, n structura sau
funcia sistemului cardiocirculator. Se estimeaz c incidena MCC este aproximativ de 8%o din nscuii vii.
Etiologia MCC. factori genetici (aberaii cromozomiale i gene mutante), factorii etiologici de
mediu (rubeol, virusul Coxackie B, urlian, virusul citomegalic, virusul herpetic, gripal), transmitere
multifactorial (interaciunea factorilor de mediu cu factorii genetici- este probabil cauza majoritii MCC).
Date generale.
Anamneza copilului cu cardiopatie.
de la aparintori, din fiele de maternitate: dificulti de supt, dispnee de efort,
cianoz, edeme, sincope, lipotimii in antecedente Examenul clinic. afectarea dezvoltrii
staturo-ponderal, cianoza, dispneea, tuburri ale deglutiie, examenul extremitilor membrelordegete hipocratice, hiperlaxitate ligamentar (sindrom Marfan), pulsul arterial, modificri ale
toracelui, hepatomegalia Examene neinvazive: examenul radiologic, electrocardiograma,
ecocardiografia. Clasificarea MCC. (dup M.M. Brook, 1998, modificat)
Anomaliile cardiace congenitale structurale se clasific n 4 grupe pe criterii fiziopatologice: -cu
stenoz_- aortic
- pulmonar
- corctaie de aort

-cu unt stnga-dreapta : PCA, DSV, DSA

-cu unt dreapta-stnga: Tetralogia Fallot, transpoziia de vase mari, atrezia tricuspid -cu anomalii
combinate: Trunchi arterial comun,
ntoarcere venoas total pulmonar anormal,
Sindromul cordului stg. hipoplazic
DEFECTUL SEPTAL ATRIAL (DSA)
DSA este cea mai frecvent boal cardiac diagnosticat (0-40% din totalul MCC), cu
simptomatologie modest, bine tolerat n perioada copilriei.
Sunt descrise trei tipuri anatomice ale defectului: tip sinus venos -tip ostium secundum -tip ostium
primum
Tablou clinic: creterea statural i ponderal sunt normale; rar hipodezvoltare staturo- ponderal i
infecii respiratorii., la auscultaie se percepe suflu sistolic de intensitate variabil de la 2/6 Examenul
radiologic -mrirea de volum a AD i VD; ncrcarea moderat a circulaiei pulmonare.
ECG evideniaz aspecte normale n primii 2-3 ani, iar ulterior se constat: deviaia axei la dr.;
hipertrofia VD; suprancrcare diastolic (rsR - n deviaiile precordiale dr.) Ecocardiografia se evideniaz
discontinuitatea de sept
Tratament-profilaxia endocarditei, nchiderea septului prin tehnici chirurgicale, defectele mici nu
necesita tratament chirurgical

DEFECTUL SEPTAL VENTRICULAR (DSV)

1.
2.
3.
4.

Este cea mai frecvent cardiopatie congenital (20% din MCC), deseori asociat cu alte malformaii
ale cordului (Tetralogia Fallot, trunchi arterial).Sunt diverse tipuri anatomice ale defectului: tipul
membranos, defectul muscular.
Tablou clinic
a)
defectele mici - asimptomatice
b) defectele largi- deficit ponderal, insificien cardiac congestiv, infecii respiratorii inferioare
frecvente
c) defectelelargi cu rezisten vascular pulmonar crescut (sd.Eisenmenger): tahipnee, dispnee la
efort, dureri precordiale, cianoz.
Diagnostic.
a) Ex. clinic:-auscultatie: suflul dur, parasternal stg., sp. III-IV intercostal
b)Ex. paraclinice.
Rtg.
pulmonar: dimensiunea cordului, aspectul circulatiei pulmonare
ECG
Ecocardiografia:
aprecierea dimensiunii compertimentelor, localizarea DSV, aprecierea presiunii
n AP.
Cateterism
cardiac
Tratament.: profilaxia endocarditei, tratamentul IC, tratamentul chirurgical - defectele mici nu
necesit tratament.
PERSISTENTA CANALULUI ARTERIAL
Persistena canalului arterial reprezint prezena permeabilitii vasului care conecteaz, n mod
normal la ft, sistemul arterial pulmonar cu aorta.

Tablou clinic.- deficit n creterea ponderal, IC congestiv, infecii respiratorii repetate.

Diagnostic.
Ex. fizic: suflul este continuu, sistolo+diastolic
Ex. paraclinice:
Rtg.cardiotoracic : ICT, vascularizaia pulmonar ECG
Eco-Doppler: vizualizarea CAP, reflux sistolic n AP trunchi.
Tratament.: profilaxia endocarditei, nchiderea terapeutic medicamentoas cu Indometacin n
perioada neonatal, ligaturarea chirurgical, ocluzie transvascular
TETRALOGIA FALLOT
Este cea mai frecvent MCC cianogen.
Leziunile primare: obstrucia tractului de ejecie VD = stenoza pulmonar (SP), dextropoziia aortei
, DSV, HVD.
Tablou clinic. - guvernat de severitatea obstruciei VD.
Semne: cianoz, squatting, hiperpnee, dispnee la efort.
Crizele hipoxice: iritabilitate, hiperpnee, accentuarea cianozei, sincop.
Diagnostic.
Ex.clinic: cianoz, tetralogia roz, hipocratism digital, hiperpneea n repaus legate de gradul cianozei;
zg.II unic, suflu sistolic rugos, de ejecie, parasternal stg, intensitatea i durata invers proporional cu gradul
obstruciei tractului de ejcie VD.
Ex. paraclinice:
Rtg. toracic: ICT normal; vrf elevat, cord n "sabot", diminuarea circulaiei pulmonare
ECG: ax QRS la dreapta, HVD
Eco- Doppler
Explorare hemodinamic
Tratament: tratamentul crizelor hipoxice, tratament chirurgical, paleativ - pt. creterea temporar a
circulaiei pulmonare unt sistemico-pulmonar (Blalock Taussing - artera subclavicular- ram AP), profilaxia
endocarditei
TRUNCHI ARTERIAL COMUN
Exist un singur trunchi comun care pleac de la inim, cu un DSV larg.
Clasificarea anatomic se face n funcie de locul de emergen al arterei pulmonare sau remurilor
acestora din trunchi.
TRANSPOZIIA MARILOR VASE
9

Malformaie cardiac congenital complex- discordan n conexiunea ventriculo-arterial: AO

pleac din VD, AP pleac din VS.
Asocierea unei anomalii care permite amestecul circulaiei pulmonare cu cea sistemic este vital :
DSA, DSV, CAP.
REUMATISMUL ARTICULAR ACUT (RAA)
Este o complicaie a faringitei acute streptococice gr.A. Manifestarea acut a bolii include: inflamatia
articulaiilor, inimii, mai puin frecvent manifestri cutanate i neurologice. Criterii de diagnostic n RAA.
Manifestri majore: cardit, poliartrit, coreea, eritemul marginat, nodulii subcutanai.
Manifestri minore: clinice: artralgia, febra, paraclinice: leucocitoza, VSH crescut, proteina C
reactiv pozitiv.
Criteriu obligatoriu: dovada infeciei streptococice: titrul ASLO crescut, exudat faringian

pozitiv.
Tratament.
Profilaxia reumatismului articular acut. - diagnosticul si tratamentul prompt al faringitei
streptococice
Profilaxia primara- tratamentul corect al faringitelor streptococice PenicilinaG, Penicilna V, n caz
de alergie la Penicilina : Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina
Profilaxia secundara a RAA - orice pacient care a avut un atac de RAA are un risc inalt de
recurenta.
Moldamin im, Retarpen im, Penicilina V po; n cazul pacientilor alergici la Penicilin - Eritromicina
ENDOCARDITA INFECIOAS-(EI)
Definiie: Infecia endocardului, valvelor sau structurilor aferente aprute n condiiile prezenei
leziunilor anterioare- malformaii, traumatisme, leziuni dobndite i chirurgicale; etiologie posibil: bacterii,
fungi, chlamidii, rickettsi, virusuri.
Grupe cu risc privind recomandrile pt. profilaxia (EI)
Risc de endocardit deosebit de mare: proteze ale valvelor, EI n antecedente, boli cardiace
congenitale complexe, sunturi sau conducte ntre circulaia sistemic i cea pulmonar realizate chirurgical
Intervenii care necesit profilaxia endocarditei:
-intervenii , tonsilectomie, adenectomie, bronhoscopie cu instrument rigid, intervenii chirurgicale la
cile respiratorii superioare, intervenii chirurgicale pe tractul gastrointestinal i cile biliare, cistoscopie,
litotripsie, intervenii chirurgicale
Amoxicilin po, Ampicilin iv/im, Augmentin
INSUFICIENTA CARDIAC CONGESTIV (ICC)
Definiie. Insuficienta cardiac congestiv se defineste ca fiind un sindrom clinic in cadrul cruia
inima este incapabil de a asigura debitul cardiac adecvat necesitilor metabolice ale organismului, este
incapabil de a pompa snge proportional cu necesittile metabolice ale organismului.
Semne i simptome ale ICC: puls periferic slab, tahicardie, paloare, oligurie, transpiratii, curba
ponderala deficitare
Semne radiologie: cardiomegalie IC peste 0,55; congestie pulmonar cu accenturea desenului
vascular
Electrocardiografic: hipertrofii ventriculare; dilataii atriale; modotificri ale segmentuli STP

Tratamentul ICC
I.Controlul reteniei excesive de Na i ap: diuretice
II. Ameliorareaperformanei contractile
-Tonicardiace -glicozizi digitalici -Digoxin
-Simpaticomimetice inotrope : Isoproterenol, Dopamina, Dobutamina
III. Reducerea suprasolicitrii cordului.
-Tratamentul vasodilatator : Captopril, Hidralazin , Hidrocloric, Nifedipin, Nitroglicerina,
Nitroprusiat

PATOLOGIA APARATULUI RENOURINAR

Patologia renourinar se identific, n mare parte cu cele 3 sectoare, diferite morfofuncional, ale
aparatului excretor:

-rinichiul - sectorul glomerular

- sectorul tubular -cile
excretorii extrarenale
Diagnosticul bolilor reno-urinare
- anamneza: durere, frisoane, tulburri de micine, modificri de culoare i miros a urinei,
hematurie, poliurie, polakiurie, miciuni ntrerupte
- semne clinice generale de boli renale: alterarea strii generale, febr, stagnare n greutate,
anorexie, diaree, constipaie
- semne clinice locale: durere lombar, uni sau bilateral, cu caracter colicativ
tulburri de micine: polakiuria, miciune imperioas, disuria, nicturia,
retenia de urin, incontinena urinar
tulburri de diurez: poliurie, oligurie, anurie, hematurie, proteinurie
Explorarea funciei renale
- examenul de urin: urina proaspt emis, dup toalet local riguroas
- sumar de urin, urocultur ( bacteriurie semnificativ peste 100000 UFC/ml-ITU
- urina pe 24 ore), examinri din sange (uree, creatinin, acid uric, VSH, pH, proteine totale,
proteinograma, imunograma, complement seric, fier seric, ionograma serica i urinar),
explorarea imagistic: radiografia abdominal pe gol (calculi radioopaci); ecografia renal
(evideniaz rinichii, cile urinare, tumori, hidronefroza, litiaza reno-urinar, nu furnizeaz date
despre funcia renal); urografia (morfologia aparatului renal, parenchimul renal, litiaza renala,
apreciaz funcia renala); tomografia comuterizat (de elecie pentru masele renale); mai rar:
arteriografia renala, pielografia ascendent, retrocistografia micional, explorarea
radioizotopic, investigaii urodinamice, cistometria.
INFECTIA TRACTULUI URINAR
Definitie: boli inflamatorii de etiologie infectioasa ale tractului urinar (si/sau interstitiului
renal) traduse prin bacteriurie semnificativa (=urocultura cantitativa cu peste 100.000 colonii de
germeni/1 ml urina proaspata, recolatata steril)
Termenul de ITU include diverse localizari:cistita, pielita, pielonefrita
Etiologia:
-bacterii - gram negative - E coli, Proteus, Klebsiella, etc
- gram pozitive - streptococus fecalis, stafilococ aureu/ alb
-alti agenti patogeni -fungi - candida, protozoare - Trichomonas
Patogenia:
-pe cale ascendenta
-pe cale descendenta (hematogena) -acest tip de contaminare e mai frecvent la nou-nascuti si
evolueaza mai sever.
Simptomatologie
a) la nou-nascut - mai ales forma hematogena, cu coexistenta unor focare de infectie
(meningiene, otice, pneumonice), cu evolutie septicemica
b) la sugar si copilul mic - febra, stagnare ponderala, sdr. dispeptic (varsaturi, diaree,
deshidratare), semne neurologice pana la stare toxica.
c) la copilul mare - predomina la sexul feminin, etiologia-predomina E coli, clinic asociaza sdr.
infectios, semne digestive, dar si simptome urinare
- Laborator: Bacteriuria-semnificativa- peste 100 000 germeni/ml urina
Alte analize:cilindrii leucocitar (pielonefrita) sau hematii (cistita) in sedimentul urinar.
Leucocitoza cu reactani de faz acut pozitivi.
Examenul radiologic este obligator la baieti la primul puseu iar la fete la prima recurenta
(reinfectie). Se efectueaza:

a)

radiografie "pe gol" ( pentru calculi radioopaci:)

b) pielogragrafieiv pentru aprecierea marimii si formei conturului renal, a sistemului
pielo-caliceal, a ureterelor si a vezicii;
c) cistoureterografia pentru evidentierea refluxului vezico-ureteral.
Tratament
I.Igieno-dietetic: repaus la pat in perioada febrila; alimentatie- cu multe lichide, combaterea
constipatiei, acidifierea urinii
II Tratament medicamentos: chimioterapie si antibioterapie reprezinta tratamentul de baza
al ITU. Neoxazol , Nitrofurantoin , Biseptol, Acid nalidixic, Ampicilina, Kanamicina, Gentamicina,
Oxacilina
Profilaxia recidivelor se impune in caz de reinfectie, fond malformativ reno-urinar
(uropatii obstructive, reflux vezicoureteral)
Tratament chirurgical: corectarea diverselor anomalii congenitale sau castigate extragere de
calculi.
GLOMERULONEFRITA ACUTA DIFUZA POSTSTREPTOCOCICA

1.
2.
3.
4.
5.
6.

1.
2.
3.

Definitie: este o complicatie auto-limitata a unei infectii streptococice, respiratorii sau cutanate.
Etiologie: Streptococul beta hemolitic grupa A, tulpinile nefritogene.
Patogenie:- mecanismul de patogenie al bolii este imunologic, fiind o "boala a complexelor imune
circulante".
Morfopatologie-leziunea caracteristica este glomerulonefrita difuza exudativa si proliferativa
endocapilara.
Tabloul clinic: oligurie, edeme, febra, hematurie, hipertensiune arteriala
Laborator :
Examenul
serologic: ASLO
Dozarea
complementului seric: arata valori scazute
Proteinele
de faza acuta: VSH, fibrinogen, alfa 2 si gamaglobuline- crescute, se normalizeaza in
convalescenta.
Probele
functionale renale: fractia de filtrare renala este scazuta
Analiza
urinii: hematuriei macroscopic de origine inalta, densitatea urinara este normala sau usor
crescuta, proteinurie moderata, cilindrurie
Alte
investigatii: hemograma, sumar urina, exudat faringian, ionograma plasmatica si urinara,
Astrup, ex.FO, ECG.etc.
Diagnosticul pozitiv : pe baza tabloului clinic si datelor de laborator.
Tratament
Tratament
igienodietetic: repaus la pat, regim dietetic in faza oligurica desodat, restrictie de
lichide, restrictier de K, proteinele excluse pe perioada retentiei azotate.
Tratament
medicamentos: Penicilina Gtimp de 10 zile. Se continua cu profilaxia
streptocociilor cu Moldamin sau Retarpen pana la intrarea in convalescenta (6-8 saptamani)
Tratamentul
complicatiilor : insuficientei renale acute, tratamentul HTA, tratamentul
congestiei circulatori, .tratamentul edemului cerebral
Profilaxia: depistarea si tratarea corecta a streptocociilor respiratorii sau cutanate.

SINDROMUL NEFROTIC

a)

b)

Definitie: Sindromul nefrotic (SN) este un sindrom clinico-biologic, caracterizat clinic prin
edeme masive, generalizate, iar biochimic, prin proteinurie masiva cu hipoproteinemie secundara si
disproteinemie (hipogamaglobulinemie, hipoalbunemie, hiperalfa 2 globulinemie,
hiperbetaglobulinemie) si hipercolesterolemie.
Clasificare.
Etiologie
SN primare - SN idiopatice
SN secundare: unei nefropatii primare, unor tulburari circulatorii, pericardita constrictiva,
insuficienta cardiaca congestiva, toxice renale, boli sistemice cu afectare renala.
Clinico-evolutiv sindromul nefrotic se clasifica in:
Pure = nefroza lipoidica
Impure (asociaza cu 3 H : hematurie, hiprtensiune, hiperazotemie)(=SN secundare)
SINDROMUL NEFROTIC IDIOPATIC (NEFROZA LIPOIDICA)
Definitie Este un S.N. pur aparut la copilul mic si prescolar (1-6 ani), sex masculin
Etiologia:necunoscuta
Fiziopatologie.
Cresterea permeabilitatii membranei bazale glomerulare are drept consecinta o proteinurie selectiva,
in special albuminurie. Hipoalbuminemia secundara duce la scaderea presiunii coloidosmotice a plasmei, la
instalarea edemelor, oliguriei, precum si la cresterea lipidelor plasmatice (cresc astfel colesterolul,
fosfolipidele, trigliceridele).
Simptomatologie: edeme renale, cefalee, febra si fenomene digestive:dureri abdominale, diaree,
varsaturi.
Laborator:
Proteine totale scazute
Electroforeza proteinelor: disproteinemie, respectiv scaderea albuminelor si gama-globulinelor si
cresterea alfa si beta globulinelor
VSH,fibrinogenul sunt crescute
Lipide crescute
ureea, creatinina: normale, ASLO, complement seric normale.
Examen de urina: oligurie, proteinurie
Tratament.
1. regim igieno-dietetic: se impune repaus la pat, regimul dietetic (sever in episoadele acute,
moderat intre acestea): regim hiposodat, hipolipidic si cu restrictie de lichide, hiperproteic
2. tratamentul
patogenic: corticoterapie, imunosupresoare, imunomodulatoare . Esecul
corticoterapiei impune efectuarea biopsiei renale si reconsiderarea.
3. tratamentul recurentelor - aparitia proteinuriei 3 zile consecutiv se considera recurenta si se
administreaz prednison. In cazul recurentelor frecvente se trece la tratament imunosupresor
4. tratamentul simptomatic si al complicatiilor:: edemele masive- diuretice; corticoterapiei
prelungite- antibiotice cu spectru larg; hipovolemi- albumina; insuficienta renala- dializa,
hemodializa.