Profesor:
Data:
Obiectul: Oră de dirigenţie.
Clasa: a XII-a
Subiectul lecţiei: Fata şi băiatul persoane cu drepturi egale
Timpul de desfăşurare: 45 min.
Tipul lecţiei: mixtă
Discriptori: Elevii for fi capabili să:
D1 – definească noţiunea de egalitate între sexe;
D2 – să enumere difernţele de compartiment între băieţi şi fete în cadrul orelor;
D3 – să deosebescă avantajele şcolilor mixte şi non-mixte;
D4 – să caracterizeze politicile educaţionale.
Tehnologii didactice: metod grafică, lucrul cu harta, metoda T, metoda Soarelui, metoda cubului, lucrul cu textul.
Forme de lucru: individuală, în perechi, în grup, frontală.
Bibliografie: Diferenţele de gen şi efectele lor asupra rezultatelor şcolare: Un studiu privind măsurile întreprinse până în prezent şi situaţia actuală în
Europa. – Brussels: Eurydice, 2010 – 144 p., Perspective asupra dimensiunii de gen în educaţie/Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, UNICEF
reprezentanţa în România. – Bucureşti: MarLink, 2004 – 144 p.
1
Desfăşurarea activităţii
Conţinutul lecţiei
Discriptori
Dozarea
Etapele Strategii
Evaluarea
lecţiei Activitatea profesorului Activitatea elevilor didactice
2
lucrată şi această cifră nu prezintă modificări.
• Femeile sunt încă foarte slab reprezentate în
poziţiile de decizie economică şi politică, chiar
dacă ponderea lor în aceste domenii a crescut pe
parcursul ultimilor zece ani.
• Repartizarea responsabilităţilor familiale între
femei şi bărbaţi rămâne încă foarte inegală.
• Riscul de a fi afectate de sărăcie este mai mare
pentru femei decât pentru bărbaţi.
• Femeile sunt principalele victime ale violenţei
cu caracter sexual, iar femeile şi fetele sunt mult
mai vulnerabile în faţa traficului de fiinţe umane
Enunţarea 2’ Subiectul lecţiei de astăzi este: Elevii notează subiectul şi obiectivele în caiet.
subiectului şi a Fata şi băiatul persoane cu drepturi
obiectivelor egale:
Obiectivele lecţiei sunt:
D1 – să clasifice ariile protejate
din Republica Moldova;
D2 – să argumenteze valoarea
parcurilor naţionale;
D 3 – să caracterizeze rezervaţiile
naturale;
D 4 – să evidenţieze importanţa
rezervaţiilor peisagistice şi
munumetelor ale naturii.
Dirijarea 20’ Pentru a realiza obiectivele vom Membrii grupului aleg cât un lider şi secretar.
învăţării: lucra în grup.
prezentarea
cunoştinţelor
noi
D1 Grupul I. „Egalitatea de gen“ poate fi definită prin Lucrul cu Aptitudinea
Fişa 1: Definiţi noţiunea de „ipoteza că toţi studenţii vor beneficia de aceleaşi textul elevilor de a
egalitate în baza fragmentului intervenţii, în acelaşi timp şi în acelaşi mod“, iar evidenţia
3
propus (Anexa 1) aurorii ar fi preferat varianta de „echitate de gen“, termenii-chei
ceea ce implică „garanţia unor rezultate şcolare într-un text.
echitabile, indiferent de diferenţele între cele
două sexe“.
D2 Grupul II. Fiecare rază a soarelui va conţine câte o Metoda Abilitatea
Enumeraţi deosebirile dintre băieţi deosebire: Soarelui evidenţia
şi fete în procesul de învăţare şi - Fetele mai uşor învaţă să citească cuvitele chei
comportament prin Metoda - F. comunică mai lejer din text
Soarelui. - F. sunt mai sociale comparativ cu băieţii
- Reuşesc să execute mai multe lucruri
simultan.
- Fetele învaţă mai bine o limbă străină.
- Băieţii au viziune mai largă ce le permite
să observe vizual mai multe obiect
- Reacţia băieţilor este mai rapidă
- Băieţii mai uşor se orientează în spaţiu.
-
4
contribuie la
realizarea egalităţii
între sexe.
Şcolile non-mixe
Avantaje Dezavantaje
Prezenţa a persoanelor Limitează posibilitatea
de acelaşi sex scade copiilor de
probabilitatea naşterii comunicare cu
unui conflit. persoane de sex opus.
Contribuie la însuşirea
mai bună a materiei
studiate.
tema 5
tratementul egal acordat atât femeilor cât şi
bărbaţilor, în funcţie de nevoile pe care aceştia le
au. Aceasta poate avea în vedere un tratament
egal sau un tratament diferenţiat, dar care este
considerat echivalent în ceea ce priveşte
drepturile, beneficiile, obligaţiile şi oportunităţile.
6
ANEXA 1
Noţiunile de egalitate au de asemenea o condiţionare culturală, aşa cum am mai spus deja. De aceea, în Suedia, care a fost un pionier în domeniul
reglementărilor privind problematica de gen, termenul jämställdhet care defineşte aproximativ un „statut egal“ a devenit un concept important (Weiner
& Berge, 2001). El a apărut pentru prima dată în anii 1970 şi a însemnat, după aprecierile lui Hirdman (1988), acordul pentru un nou „contract de gen“
cu privire la stabilirea unei relaţii de egalitate între bărbaţi şi femei. A fost acceptat de un public larg, în principal deoarece părea mai degrabă vizionar
decât agresiv şi intimidant (Florin & Nilsson, 1998). În materie de termeni politici, obiectivul principal al jämställdhet era să asigure că bărbaţii şi
femeile au aceleaşi drepturi, aceleaşi îndatoriri şi că au aceleaşi posibilităţi de a-şi împărţi autoritatea şi responsabilităţile. Din 1970 înainte, acest
principiu s-a aplicat în domeniul muncii salariate şi al celei neremunerate, în activităţile sindicale şi în alte structuri şi activităţi sociale, inclusiv în
educaţie (2) şi în anii 1990, a fost extinse astfel încât să includă şi violenţa împotriva femeilor. Violul şi alte forme de abuz sexual erau privite ca
evidenţe ale inegalităţilor structurale de gen sau ojämställdhet (3). Urmând clasificarea de mai sus, se poate argumenta că pentru Suedia, jämställdhet a
fost şi este un instrument puternic în furnizarea şanselor formale care a susţinut schimbările sociale şi culturale, integrarea dimensiunii de gen şi
ancorarea elementelor de egalitate de gen în guvernarea suedeză.
7
Fig. 1. Politicile promvate de state în egalitatea drepturilor în învăţământul superior
8
ANEXA 2
Segregarea pe orizontală
Aproape toate ţările manifestă preocupări legate de faptul că, în învăţământul terţiar, ponderea bărbaţilor şi a femeilor variază considerabil în funcţie de
diferitele domenii de studiu. În ciuda diferenţelor relativ mici în ceea ce priveşte performanţele şcolare ale fetelor şi ale băieţilor, în special în
domeniile matematicii şi ştiinţelor, aşa cum rezultă din sondajele internaţionale, această schemă a inegalităţilor prezintă aceleaşi caracteristici, atât
pentru studenţi cât şi pentru absolvenţi şi este relativ uniformă la nivelul întregii Europe. Diferenţele care apar între tineri, la alegerea disciplinelor
academice, pot fi atribuite percepţiilor tradiţionale ale rolurilor şi ale identităţilor de gen ca şi faptului că valorile culturale sunt asociate cu anumite
domenii particulare de studiu, fapt acceptat pe scară largă. De exemplu, în timp ce unele domenii, în special ştiinţele şi domeniile tehnice, sunt privite
ca fiind mai degrabă potrivite pentru băieţi, deci „masculine“, alte domenii de studiu – în special cele care implică noţiuni legate de grijă, cum ar fi
educaţia sau sănătatea, sunt definite ca fiind mai degrabă „feminine“ şi, în consecinţă, mai potrivite femeilor. De aceea este dificil pentru membrii unei
minorităţi sexuale să intre în aceste domenii de activitate fără să conteste cultura dominantă sau propriie lor percepţii de sine.
Segregarea pe verticală
Există diferenţe notabile de gen în ceea ce priveşte participarea şi absolvirea nivelului terţiar de învăţământ (ISCED 5-6). În general, în învăţământul
superior se înscriu mai multe fete decât băieţi. Excepţie face Turcia, unde doar 43% dintre studenţi sunt de sex feminin. În medie, în EU-27, femeile
reprezintă 55% dintre studenţii înmatriculaţi la nivelul terţiar; în Islanda, valoarea se ridică la 64%. La nivel euroean există o pondere şi mai mare a
numărului de femei, în totalul numărului de studenţi, care îşi finalizează studiile şi obţin o diplomă: 59% dintre absolvenţi sunt de sex feminin. În
Estonia şi Letonia, ponderea femeilor cu o diplomă de absolvire a învăţământului superior este chiar mai ridicată, aproximativ 70%. Ponderea medie a
numărului de femei în totalul numărului de studenţi înmatriculaţi în învăţământul terţiar a crescut gradual, pe parcursul ultimilor ani. Acest model
prezintă similitudini în cele mai multe dintre ţările europene, cu o creştere mai mare de 5% în Republica Cehă, Malta, România şi Slovacia. Bulgaria şi
Cipru au fost singurele ţări în care rata de participare a femeilor la educaţia de nivel terţiar a scăzut între 1998 şi 2006 (7% şi respectiv, 4%). Ponderea
femeilor care au obţinut o diplomă de absolvire a învăţământului superior a crescut şi mai rapid, cu o rată de creştere de 4%, în medie, în EU-27, în
perioada cuprinsă între 1998 şi 2006, în Germania, Ungaria şi Islanda înregistrându-se creşteri de peste 8%.