Controlul Fiscal

Ministerul Afacerilor Interne al
Republicii Moldova
Academia „Ştefan cel Mare”
Facultatea de Drept
Secţia de zi
Catedra „Drept Civil”
Teză de licenţă
Tema: „Controlul fiscal”
Autor: Conducător
ştiinţific:
Studentul anului IV, Doctor habilitat,
plutonul 140 Profesor universitar,
Cebotari Victor Ion Guceac.
Chişinău 2007
PLAN:
1
INTRODUCERE……………………………………………………… 1
Capitolul I: Controlul fiscal din punct de vedere juridic.
1. Contextul general şi necesitatea obiectivă a controlului
fiscal în economia de piaţă..........................................................4
2. Obiectul, rolul şi funcţiile controlului fiscal................................7
3. Formele controlului fiscal..........................................................10
3.1. Controlul fiscal cameral.................................................10
3.2. Controlul fiscal la faţa locului........................................11
Capitolul II: Reguli de procedură, tehnici şi instrumente
de control fiscal.
1. Procedura de efectuare a controlului fiscal………………........13
2. Procedee, tehnici şi instrumente de control fiscal………..........20
2.1. Verificarea faptică………………………………......…21
2.2. Verificarea documentară……..………………………..23
2.3. Verificarea totală…………......………………………..26
2.4. Verificarea parţială…………………...………………..31
2.5. Verificarea tematică……………….......………………32
2.6. Verificarea operativă……..…………………………...32
2.7. Verificarea prin contrapunere………………….......….33
2.8. Verificarea repetată…………………………………....41
3. Metode şi surse indirecte pentru estimarea obligaţiei fiscale....44
Capitolul III:Imperativitatea rezultatelor controlului fiscal.
1.Actul de control şi întocmirea acestuia.......................................49
2.Procedura dezacordului pe actul de control................................55
3.Examinarea cazului de încălcare fiscală.....................................56
3.1.Modul de adoptare şi conţinutul deciziei asupra cazului
de încălcare fiscală…………......……………………….56
3.2.Întocmirea formularului “RCF” privind rezultatele
controlului fiscal............................................................59
3.3. Modul de prezentare şi examinare a contestaţiei…...…64
ÎNCHEIERE..............................................................68
BIBLIOGRAFIE..........................................................70
2
INTRODUCERE
Este bine ştiut faptul că întro economie de piaţă,impozitele reprezintă una

din sursele importante de constituire a veniturilor bugetului şi în acelaş timp, o
pîrghie destul de eficientă prin intermediul căreea statul poate stimula dezvoltarea
şi desfăşurarea activităţii economice (inclusiv poate orienta şi modela
comportamentul investiţional al agenţilor economici). La rîndul său ,un buget care
dispune de venituri suficiente devine un mijloc eficient în asigurarea echilibrului
general economic ,precum şi un mijloc de corectare a conjuncturii economice
(promovarea de măsuri cu efecte inflaţioniste cum ar fi majorarea cheltuelilor
publice pentru stimularea investiţiilor şi crearea noilor locuri de muncă; sau a
măsurilor cu efect deflaţionist –de exemplu cele de reducere privind reducerea
impozitelor).
Statul poate fi considerat un stat dezvoltat doar în cazul asigurării membrilor
l u i un nivel de trai decent şi al satisfacerii lor materiale. În acest scop el
trebuie să asigure o politică economică corespunzătoare, precum şi altă măsuri
care să susţină traducerea în viaţă a acestei politici. Pentru realizarea acestor
exigenţe ale v i e ţ i i sociale, statul are nevoie de un suport material să acopere
cheltuielile iminente, În perioada de tranziţie, unica sursă solvabilă şi eficientă
pentru bugetul de stat o constituie sistemul fiscal. Acest fapt accentuează
importanţa deosebită a încasării depline şi oportune a impozitelor atît de la
persoanele fizice cît şi de la cele juridice. Practica socială indică că natura umană
are întotdeauna tendinţa de a pune interesul particular înaintea celui general. De
aici şi dorinţa de eschivare de la un impozit ori altul.
Astfel, în sensul art. 129 p. 11 CF, controlul fiscal reprezintă verificarea

corectitudinii cu care contribuabilul execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii
prevăzute de legislaţia fiscală, inclusiv verificare a altor persoane sub
aspectul
3
legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme şi operaţiuni
prevăzute de codul fiscal.
Prin intrarea în vigoare la 01.06.2002 a titlului V al Codului fiscal
„Administrarea fiscală”, a avut loc o sistematizare unică şi reuşită în opinia noastră
a normelor de drept fiscal.
În acelaşi timp, prin intrarea în vigoare a reglementărilor în discuţie, a fost
ab-rogate o serie de acte normative, cum ar fi Legea nr. 876-XII din 22.01.1992
cu privire la Serviciul Fiscal de Stat, Legea nr. 1198-XII din 17.11.1992 privind
bazele sistemului fiscal. Legea nr. 663-XIII din 10.11.1995 cu privire la modul de
urmărire a impozitelor, taxelor şi altor plăţi, capitolele I şi II din Legea nr. 1164-
XI11 din 24.04.1997 cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru
punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.
În concluzie, actualitatea temei analizate în prezenta lucrare se bazează pe
două momente de bază:
• importanţa supravegherii vărsării la bugetul public naţional a plăţilor fiscale;
• intrarea în vigoare la 01.07.2002 a titlului V din Codul fiscal ce
reglementează "Administrarea fiscală", norme ce nu sînt încă, pe deplin,
comentate.
Prin urmare inovaţia lucrării constă în comentarea detaliată a prevederilor
legale din domeniul administrării fiscale prin contrapunere la actele normative
subordonate legii ce reglementează domenii speciale. În acelaşi timp, prin
comentariu se va încerca rezolvarea unor probleme concrete.
Scopul şi sarcinile lucrării constă în efectuarea pe baza teoriilor înaintate şi
practicii acumulate a unor investigaţii ample asupra controlului fiscal. Scopul
lucrării ar fi realizarea unui studiu amplu asupra cadrului legislativ privind
exercitarea controlului fiscal, în vederea perfectării instrumentelor de care dispun
organele de administrare fiscală, în acest sens.
Suportul metodologic al lucrării constă în aşa metode cum ar fi: metoda gno-
seologică, sistemică, gramaticală, logică, comparată, statistică.
4
În procesul investigării temei, a fost studiată şi analizată literatura ştiinţifică
de specialitate a doctrinarilor din mai multe state, dar un accent deosebit, s-a pus pe
nor-
mele respective ale legislaţiei fiscale, precum şi actele de ordin intern a organelor de
resort.
Lucrarea este structurată in 3 capitole :
Capitolul I: În acest capitol voi încerca să redau necesitatea obiectivă a
controlului fiscal de asemenea voi încerca să relevez care este obiectul şi funcţiile
controlului şi nu în ultimul rînd voi relata care este rolul acestuia la etapa actuală
de dezvoltare a societăţii noastre şi ce forme îmbracă acesta.
Capitolul II: În acest capitol voi reda procedura de efectuare a controlului
fiscal, voi descrie cum are loc iniţierea controlului fiscal şi care sunt tehnicile şi
metodologia de efectuare a acestuia .
Capitolul III: În acest capitol voi analiza valorificarea rezultatelor
controlului fiscal prin descrierea actului de control şi a modului de întocmire a
acestuiea, prin relevarea procedurii dezacordului pe actul de control şi a
conţinutului deciziei asupra cazului de încălcare fiscală.
5
Capitolul I
Controlul fiscal din punct de vedere juridic.
1. Contextul general şi necesitatea obiectivă a controlului fiscal

în economia de piaţă.
Datele istorice atestă că din cele mai vechi timpuri activitatea umană a fost
supusă controlului sub diferite aspecte. Controlul a fost şi continuă să fie unul
dintre factorii care au influenţat şi stimulat progresul. Întotdeauna oamenii au privit
cu admiraţie realizările predecesorilor şi contemporanilor săi, supunîndule unor
examinări riguroase ceea ce a dus la schimbare şi progres.1
Noţiunea de control provine din expresia “contra rolus” care înseamnă
verificarea actului după original după duplicatul care se încredinţează în acest scop
unei alte persoane. Controlul este acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor
materiale care se efectuează anticipat executării acestora, concomitent, sau la surt
interval de la desfăşurarea acţiunilor.
Societatea noastră parcurge o perioadă de profunde prefaceri, generate de
trecerea de la un sistem social, politic şi economic centralizat la un sistem
democratic care preocupă atît economiştii, oamenii de acţiune-guvernanţi şi
politicieni-cît şi oamenii de ştiinţă, ceea ce pune în centrul întrebărilor ,şi implicit a
răspunsurilor, problematica economică.2
Trecerea Republicii Moldova la o economie de piaţă, al cărui fundament îl
constituie proprietatea privată şi al cărui mecanism presupune coroborarea şi
îmbinarea organică a legilor pieţii cu acţiunea acţiunea statului, se dovedeşte a fi
un proces complex şi su largi implicaţii, un proces dificil şi de durată. Economia de
piaţă nu este lipsită de inechităţi şi abuzuri ,iar unele dintre acestea sunt grave, dar,
în acelaşi timp, este evident faptul că intreprinderea particulară, modernă şi spiritul
întreprinzător, cuplat cu democraţia politică, oferă cea mai bună perspectivă de
1
Octavian Pop ,”Criminalitatea în domeniul fiscal”,Ed “.MIRTOM” ,pag.61
2
Victor Munteanu , “Control şi audit financiar” ,Bucureşti 1998,pag.14
6
păstrare a libertăţii pe multiple planuri şi oferă cele mai accesibile căi de
dezvoltare economică şi prosperitate generală.
Autonomia agenţilor economici poate fi înţeleasă numai într-un sistem de
interacţiuni şi interdependenţe în care fiecare, indiferent de domeniul şi forma de
organizare a activităţii sale, are nevoie de ceilalţi, conduşi ei înşişi de propriile lor
interese. Într-o economie de piaţă ,în care activităţile economice se concretizează
în obţinerea profitului şi a satisfacţiilor, această libertate a agenţilor economici
trebuie înţeleasă ca o răspundere, ca o imensă responsabilitate pe care aceştea o au
faţă de sine, faţă de ceilalţi, faţă de societate.
Statul joacă un rol deosebit de important în conducerea ştiinţifică a
societăţii, în problemele pe care le ridică construcţia socio-economică a ţării, mai
ales la etapa actuală, în consecinţă, acţiunile întreprinse de statul de drept pentru
traducerea în practică a programului de dezvoltare economico-socială, trebuie să
corespundă legilor economice obiective, ceea ce presupune perfecţionarea continuă
a activităţii economice şi sociale, a formelor şi metodelor de conducere a întregii
economii, impunînd în acelaşi timp nu numai elaboirarea de directive, ci şi
organizarea unui control ferm, sistematic şi competent în toate sectoarele
economice şi sociale.Aceasta demonstrează cu prisosinţă că necesitatea acţiunii de
control este determinată de cauze obiective cum sunt: caracterul conştient al
procesului de transformări revoluţionare a societăţii, de particularităţile legilor
economice care acţionează în edificarea economiei de piaţă.3
Tratarea cu indiferenţă a controlului, de către factorii de răspundere, ar aduce
imense pagube economiei naţionale şi ar produce serioase dezechilibre economico-
financiare.
În societatea contemporană, economia de piaţă, ca formă de organizare a
vieţii economice, în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de
prioritate în organizarea producţiei şi realizarea bunurilor, are ca actor principal
agentul economic, de aceiea controlul asupra acestuiea este o funcţie primordială
pentru organele statale.4
3
L.Ţîţu, C.Şerbănescu şi alţii, “Fiscalitate de la lege la practică”,bucureşti 1998,pag.229
4
7
Prin controlul fiscal, statul îşi asigură informarea dinamică, reală,
preventivă, care ridică valoarea concluziilor şi calitatea deciziilor. Controlul
pătrunde în esenţa fenomenelor şi contribuie efectiv la conducerea ştiinţifică şi
eficientă, sesizează aspectele negative în momentul în care acestea se manifestă ca
tendinţă şi intervine operativ pentru prevenirea şi lichidarea cauzelor. Controlul nu
se rezumă să constate manifestarea neajunsurilor, ci şi pe previziunea desfăşurării
activităţii, a posibilităţilor apariţiei deficienţelor şi anomaliilor. Pentru obţinerea
rezultatului maxim, pe lîngă evaluarea rezultatelor în raport cu obiectivele şi
normele stabilite, controlul contribuie şi la prevenirea tendinţelor şi fenomenelor
care necesită decizii de corecţie. Controlul asigură perfecţionarea, creşterea
profitului în condiţii de concurenţă liberă şi loială.
Controlul, în accepţiunea lui semantică, este o analiză permanentă sau
periodică a unei activităţi, a unei situaţii pentru a urmări mersul şi pentru a lua
măsuri de îmbunătăţire. În acelaşi timp el semnifică şi o supraveghere continuă,
morală sau materială, ca şi stăpînirea unei activităţi, a unei situaţii. Aspecte
interesante relevă, însă, şi alte definiţii ,potrivit cărora controlul este o verificare ,o
inspecţie atentă a corectitudinii unui act sau o acţiune de supraveghere a cuiva ,a
ceva, o examinare minuţioasă sau puterea de a conduce, ca un instrument de
reglementare a unui mecanism, a unui proces.5
Activitatea de control mai poate fi definită ca funcţie a conducerii
,instrument de conducere, mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor.
Deasemenea, controlul este definit ca fiind procesul prin care se verifică şi se
măsoară realizarea cantitativă şi calitativă a performanţelor, a sarcinilor sau
lucrărilor, pe care le compară cu obiectivele planificate şi indică măsurile de
corecţie ce apar ca necesare.
Indiferent pentru cine şi pentru ce scop s-ar efectua controlul ,el este ,în
acelaş timp, un proces de cunoaştere a trecutului ,de apreciere a prezentului şi de
descifrare a viitorului, în legătură cu activitatea agentului economic şi cu
performanţele lui economico-financiare. Totodată, controlul fiscal este un proces
5
Octavian Pop ,”Criminalitatea în domeniul fiscal”,Ed “.MIRTOM” ,pag.63
8
de cunoaştere, o practică ce incită la studiu, acţiune şi reflecţie. El constituie un
factor de securitate şi autonomie pentru societate, apare ca un instrument de
reglementare a activităţii agenţilor economici.
Controlul, şi în mod deosebit controlul fiscal, dacă nu satisface întotdeauna
interesele diverse şi uneori contradictorii, el serveşte intereselor economice, sociale
şi politice ale societăţii.
2.Obiectul, rolul şi funcţiile controlului fiscal
Conform art.129 al.11 CF RM prin control fiscal se înţelege –verificarea
corectitudinii cu care contribuabilul execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii
prevăzute de legislaţia fiscală, inclusiv verificarea altor persoane sub aspectul
legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme şi operaţiuni
prevăzute de CF RM.
Aş spune că obiectul controlului fiscal îl formează actele şi operaţiunile

emise sau înfăptuite de către agenţii economici în relaţiile de respectare a
obligaţiilor de declarare şi calculare corectă, precum şi de plată la termenele legale
a impozitelor, a taxelor şi a altor vărsăminte obligatorii datorate bugetului de stat
bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale, denumite în general obligaţii
fiscale.
Controlul fiscal cuprinde controlul declaraţiilor depuse de contribuabili, al

documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor şi a taxelor, precum şi
controlul altor documente depuse de contribuabili în scopul obţinerii unor reduceri,
restituiri sau rambursări.
Controlul fiscal se programează, se organizează şi se conduce in timpul

programului normal de lucru al contribuabilului şi pe cât e posibil, fară perturbarea
activităţii pe care acesta o desfăşoară în mod obişnuit. In toate cazurile, indiferent
dacă contribuabilul a fost sau nu înştiinţat în prealabil asupra vizitei de control,
inspectorul fiscal are obligaţia de a prezenta acestuia sau persoanei autorizate să-l
reprezinte documentele care atestă identitatea şi calitatea sa oficială, precum şi de a
face cunoscute încă de la început obiectivele controlului.6
6
9
În scopul exercitării controlului fiscal, inspectorul are dreptul de a intra în
orice incintă de afaceri a contribuabililor sau în alte incinte deschise publicului fără
o înştiinţare prealabilă. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu,
iar in afara acestora - numai cu autorizarea scrisă a conducerii unităţii fiscale,
justificată de necesitatea controlului. In scopul determinării obligaţiilor de plată ale
contribuabililor, inspectorul fiscal are dreptul să intre şi în locuinţă, dar numai cu
consimţământul contribuabilului sau al proprietarului, după caz. iar în lipsa acestui
consimţământ - în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa
judecătorească, la cererea conducerii unităţii fiscale, care este obligată să motiveze
necesitatea controlului în locuinţă.
În scopul desfăşurării controlului în condiţii optime, inspectorul fiscal
solicită ajutorul, cooperarea şi asistenţa contribuabilului sau al persoanei ce-l
reprezintă, pe care aceştia sunt obligaţi să le acorde.
Inspectorii fiscali din cadrul unităţilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai
deţin această calitate, sunt obligaţi să păstreze secretul asupra informaţiilor
referitoare la contribuabili, deţinute ca urmare a exercitării atribuţiilor de control.
Totuşi, informaţiile referitoare la contribuabili pot fi transmise numai în
următoarele circumstanţe:
• altor autorităţi cu atribuţii fiscale, în scopul îndeplinirii unor obligaţii care
decurg din aplicarea unor legi fiscale;
• unei autorităţi din domeniul muncii şi protecţiei sociale, care face plăţi de
asigurare socială sau plăţi similare;
• autorităţilor fiscale ale altor ţări, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei
impuneri;
• autorităţilor juridice competente, potrivit legii;
• oficialilor guvernamentali, în scopul utilizării informaţiei la elaborarea
statisticilor sau în alte scopuri analitice, atâta vreme cât acesta nu identifică în
mod nominal contribuabilii;
• altei persoane numai cu consimţământul scris al contribuabilului.
10
Persoana care primeşte informaţii fiscale, în condiţiile prevăzute mai sus,
este obligată să păstreze secretul fiscal asupra informaţiilor primite.
Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal se pedepseşte potrivit legii
penale.7
Pe parcursul desfăşurării controlului fiscal inspectorului îi este permis să ia
sau să facă copii după oricare documente sau înregistrare contabilă, precum şi să
reţină orice document sau document material care poate constitui o probă sau o
dovadă în determinarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului.
Funcţiile controlului fiscal:
Controlul fiscal reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de
identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea
legalităţii.8
Statul joacă un rol deosebit de important în conducerea societăţii, în
rezolvarea problemelor pe care le ridică construcţia socio-economică a ţării, mai
ales în etapa actuală de tranziţie spre economia de piaţă. Aceasta demonstrează că
acţiunea de control este determinată de cauze obiective precum caracterul conştient
al procesului de transformări revoluţionare a societăţii şi de particularităţile
economiei de piaţă.
Prin modul de organizare şi exercitare, prin rolul şi obiectivele pe care le
urmăreşte, controlul fiscal îndeplineşte unele funcţii: funcţia de evaluare şi funcţia
9
educativ-preventivă.
Funcţia de evaluare are în vedere acte şi operaţiunile estimare a situaţiei
existente la un moment dat, a rezultatelor obţinute la sfîrşitul unei perioade, a
modului de desfăşurare a activităţii în condiţiile de normalitate, legalitate şi
eficienţă. Prin această funcţie a controlului se apreciază în condiţiile de realitate şi
legalitate, dificultăţile, abaterile, orientările în care îşi au izvorul factorii a căror
acţiuni tind spre rezultate negative.
7
Dan Drosu Şaguna, “Drept financiar şi fiscal”,pag 305
8
Dan Drosu Şaguna, “Drept financiar şi fiscal”,pag 313
9
11
Este o funcţie de apreciere completă, reală, exactă şi concretă a ativităţii
controlate. Pe lîngă apreciere, această funcţie implică şi sugestii, propuneri,
precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor pentru îmbunătăţirea rezultatelor
activităţii controlate. Prin completarea evaluării rezultatelor cu măsuri de activităţi
perfecţionare, controlul contribuie activ la eliminarea cauzelor care au generat
abateri, îmbunătăţirea activităţii economico-sociale.10
O altă funcţie este cea preventivă, care constă într-o serie de măsuri luate de
organele de control, în vederea evitării şi eliminării unor încălcări fiscale, prin
identificarea şi anularea cauzelor care le generează sau le favorizează.
Exercitarea acestei funcţii contribuie la prevenirea tendinţelor care necesită
decizii de corecţie. Această funcţie, derivă din faptul că, controlul are menirea de a
orienta atenţia spre obiective majore, într-o ordine de prioritate raţională, care să
prevină şi să înlăture încălcările de acest ordin, şi de a atrage la răspundere
persoanele care leau provocat.
3. Formele controlului fiscal

3.1. Controlul fiscal la oficiul organului de administrare fiscală
Controlul fiscal la oficiul organului fiscal sau la oficiul organului cu atribuţii
de administrare fiscală (denumit în continuare control fiscal cameral) constă în
verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente
prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea
impozitelor si taxelor, precum şi a altor documente de care dispune organul fiscal
sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală.11
În cazurile prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să
prezinte în termenul stabilit dări de seamă pentru fiecare tip de impozit sau taxă. Cu
excepţia cazurilor expres prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat
să prezinte dări de seamă privind impozitele şi taxele, organului fiscal în care se află
10
Octavian Pop ,”Criminalitatea în domeniul fiscal”,Ed “.MIRTOM”, pag.67.
11
Codu fiscal al R.M.,art 215, al 1.
12
la evidenţă, iar privind impozitele şi taxele locale trebuie să le prezinte
inspectoratului fiscal de stat teritorial în a cărui rază se află obiectul impozabil.
Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau
persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare
fiscală, conform obligaţiilor de serviciu, fără adoptarea unei decizii scrise asupra
obiectivului vizat. Controlul în cauză urmează a fi efectuat în termen de cel mult 3
luni din ziua prezentării de către contribuabil a dării de seamă fiscală, a unui alt
document prevăzut de legislaţia fiscală.
Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de
răspundere semnează darea de seamă fiscală, asumîndu-şi răspunderea prevăzută de
lege pentru prezentarea de date şi informaţii false sau eronate.
Contribuabilul care descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior,
conţine o greşeală sau o omisiune, are dreptul să prezinte o dare de seamă fiscală
corectă, aceasta fiind versiunea dării de seamă fiscale precedente. La prezentarea
dării de seamă corecte, contribuabilului i se aplică, după caz, majorarea de
întîrziere (penalitate) pentru perioada respectivă, cu excepţia cazurilor cînd darea
de seamă depuse înainte sau în termenul stabilit pentru prezentarea dărilor de seamă
fiscale.
Darea de seamă fiscală corectată nu va fi luată în considerare dacă ea a fost
prezentată: a) mai tîrziu de data stabilită pentru prezentarea dării de seamă pe
perioada fiscală următoare dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel; b) după
anunţarea unui control fiscal; с) ре о perioadă supusă unei verificări documentare
sau după ea.
La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi
docu-mentelor prezentate, organul care a efectuat controlul, este obligat să
comunice despre aceasta contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice
documentele respective în termenul stabilit.
De asemenea, la verificarea dărilor de seamă sau altor documente de acest
gen, organul de administrare fiscală sînt în drept să solicite de la alte persoane,
13
orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu contribuabilul respectiv,
efectuînd de facto, o verificare prin contrapunere.
3.2 Controlul fiscal la faţa locului

Control fiscal la faţa locului – verificarea de către funcţionarii fiscali a
corectitudinii cu care contribuabilii execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii
prevăzute de legislaţia fiscală care se efectuează la locul aflării contribuabililor sau
în alt loc stabilit de organul fiscal;
În cadrul controlului fiscal la faţa locului, funcţionarii fiscali sau persoanele
cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală, verifică
respectarea legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusa
controlului, la locurile aflării acestora. Conform prevederilor al. 2 art. 216 CF:
"Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a
conducătorului verificării prin contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul
supus controlului are sau a avut raporturi economice şi financiare, pentru a se
constata autenticitatea acestora, se determină, de sinestătător, de către persoana cu
funcţie de răspundere care exercită controlul respectiv".
Termenul de efectuare a controlului fiscal la faţa locului
Termenul de efectuare a unui control fiscal se stabileşte de către şeful
direcţiei (secţiei) în dependenţă de tipul verificării, perioada de activitate supusă
controlului, volumul de tranzacţii economico – financiare a contribuabilului,
specificul activităţii acestuia şi numărul de funcţionari fiscali încadraţi în
efectuarea acestuia, precum şi în funcţie de alte criterii care ar permite
determinarea duratei de efectuare a controlului fiscal.12
Durata unui control fiscal la faţa locului, conform prevederilor art.216 al
Codului fiscal, nu trebuie să depăşească două luni calendaristice.
12
Hotărîrea Guvernului RM nr. 1081 din 25.10.2000 "Privind reglementarea controalelor asupra activitatea agenţilor
economici". M.O. nr. 101-105/1562 din 25.11.2000
14
În cazuri excepţionale, la decizia conducerii organului fiscal controlul fiscal
la faţa locului poate fi efectuat în termen de maxim 5 luni calendaristice sau să fie
sistat controlul. În cazul în care efectuarea controlului fiscal depăşeşte termenul
stabilit de două luni calendaristice sau acesta urmează a fi sistat, funcţionarul fiscal
care efectuează controlul fiscal va întocmi în mod obligatoriu o Notă-raport în
adresa conducerii organului fiscal (care ulterior se va anexa la materialele
controlului), în care vor fi consemnate necesitatea şi motivele depăşirii termenului
stabilit şi termenul solicitat pentru prelungirea sau sistarea acestuia.
Dacă conducerea organului fiscal acceptă prelungirea termenului de
efectuare a controlului fiscal, atunci pe versoul DICF-lui va fi consemnat termenul
acordat adăugător pentru efectuarea controlului fiscal, fără ca acesta să depăşească
termenul limită de trei luni calendaristice. Totodată, rezultatele controlului vor fi
stipulate într-un singur act de control fiscal.
Termenul de efectuare a controlului fiscal se calculează din ziua începerii lui
până la ziua semnării actului respectiv, inclusiv, exceptând perioada sistării
controlului fiscal.
Despre prelungirea sau sistarea controlului fiscal ce urmează a fi efectuată de
către organul fiscal se aduce la cunoştinţa contribuabilului care este supus
controlului sub forma unei scrisori.
Controlul fiscal se efectuează în timpul orelor de lucru ale organului fiscal în
concordanţă cu regimul de lucru al contribuabilului. În afara programului normal
de lucru al contribuabilului, controlul fiscal este permis numai cu acordul în scris a
conducerii organului fiscal şi cu permisiunea contribuabilului
Capitolul II:
Reguli de procedură, tehnici şi instrumente de control fiscal.
2.1. Procedura de efectuare a controlului fiscal.
15
Referindu-ne la procedura de efectuare a controlului fiscal cameral putem
afirma că el se desfăşoară la oficiul organului fiscal sau la oficiul organului cu
atribuţii de administrare fiscală şi constă constă în verificarea corectitudinii
întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil,
care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor si taxelor, precum
şi a altor documente de care dispune organul fiscal sau alt organ cu atribuţii de
administrare fiscală.13
În cazurile prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să
prezinte în termenul stabilit dări de seamă pentru fiecare tip de impozit sau taxă. Cu
excepţia cazurilor expres prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat
să prezinte dări de seamă privind impozitele şi taxele, organului fiscal în care se află
la evidenţă, iar privind impozitele şi taxele locale trebuie să le prezinte
inspectoratului fiscal de stat teritorial in a cărui rază se află obiectul impozabil.
luni din ziua prezen-tării de către contribuabil a dării de seamă fiscală, a unui alt
obiectivului vizat.
13
16
luni din ziua prezen-tării de către contribuabil a dării de seamă fiscală, a unui alt
Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de
răspundere semnează darea de seamă fiscală, asumîndu-şi răspunderea prevăzută de
lege pentru prezentarea de date şi informaţii false sau eronate.14
Contribuabilul care descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior,

con-ţine o greşeală sau o omisiune, are dreptul să prezinte o dare de seamă fiscală
corectă, aceasta fiind versiunea dării de seamă fiscale precedente. La prezentarea
dării de seamă corecte, contribuabilului i se aplică, după caz, majorarea de
întîrziere (penalitate) pentru perioada respectivă, cu excepţia cazurilor cînd darea
de seamă depuse înainte sau în termenul stabilit pentru prezentarea dărilor de
seamă fiscale.
Darea de seamă fiscală corectată nu va fi luată în considerare dacă ea a fost
pre-zentată: a) mai tîrziu de data stabilită pentru prezentarea dării de seamă pe
perioada fiscală următoare dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel; b) după
anunţarea unui control fiscal; с) ре о perioadă supusă unei verificări documentare
sau după ea.
La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi
docu-mentelor prezentate, organul care a efectuat controlul, este obligat să
comunice despre aceasta contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice
documentele respective în termenul stabilit.
De asemenea, la verificarea dărilor de seamă sau altor documente de acest
gen, organul de administrare fiscală sînt în drept să solicite de la alte
persoane, orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu contribuabilul
respectiv, efectuînd de facto, o verificare prin contrapunere.
14
Armeanic A., Volcinschi V., Rotaru A., Gujuman Т., Tetelea F... Drept fiscal, Ed. Lumina Lex, Chişinău
2001,pag.78.
17
Atunci cînd apare necesitatea, că pentru verificarea datelor şi
informaţiilor dărilor de seamă, să fie cercetată descrierea rulajului mijloacelor
băneşti la contul contribuabilului, organul fiscal remite o citaţie bancară, instituţiei
financiare care deserveşte agentul economic supus contractului fiscal cameral. Prin
citaţia bancară, instituţiei financiare, îi poate fi solicitată să prezinte şi anumite
documente justificative a operaţiunilor efectuate de către contribuabil.
Documentele, în cazul prezentării acestora, trebuie să fie examinate în termen de cel
mult 10 zile.
O procedură mai complexă îl are controlul fiscal la faţa locului astfel
conform prevederilor al. 2 art. 216 CF: "Controlul fiscal la faţa locului poate fi
efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducătorului verificării prin
contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a
avut raporturi economice şi financiare, pentru a se constata autenticitatea
acestora, se determină, de sinestătător, de către persoana cu funcţie de răspundere
care exercită controlul respectiv".
Astfel pentru început vom face o analiză asupra deciziei emise de
conducătorul verificării care poartă denumirea de ” Decizia privind iniţierea
controlului fiscal la faţa locului” ,în continuare “ DICF”15. DICF reprezintă
decizia scrisă a organului fiscal care autorizează funcţionarii fiscali la efectuarea
controlului fiscal la faţa locului. Aceasta este alcătuită din două părţi componente,
incluzând informaţii mai detaliate despre control:
1. Prima parte cuprinde următoarele poziţii ce urmează a fi completate:
- apartenenţa teritorial – administrativă a IFS teritorial care exercită controlul
fiscal;
- oficiul fiscal care exercită controlul fiscal;
- numărul DICF. Numerotarea lor se efectuează strict în ordine cronologică în
registru de evidenţă a DICF;
15
18
- data, luna, anul completării;
- denumirea completă a contribuabilului ce urmează a fi supus controlului fiscal;
- codul fiscal al contribuabilului ce urmează a fi supus controlului fiscal la faţa
locului;
- tehnica de efectuare a controlului fiscal la faţa locului;
- temeiul efectuării controlului fiscal la faţa locului. În cazul în care controlul fiscal
este efectuat în baza unei contestaţii, interpelări sau a unei cereri, la această poziţie
urmează a se indica numărul, data contestaţiei, interpelării sau cererii de efectuare
a controlului fiscal;
- numele, prenumele, numărul legitimaţiei şi funcţia deţinută de funcţionarii fiscali
desemnaţi pentru efectuarea controlului fiscal;
- perioada (perioadele) ce urmează a fi supusă controlului fiscal;
- data iniţierii şi finalizării controlului fiscal;
- semnătura şefului (şefului adjunct) organului fiscal respectiv;
- semnătura şefului direcţiei (secţiei) control fiscal;
- semnăturile funcţionarilor fiscali împuterniciţi de a efectua controlul fiscal;
- ştampila organului fiscal.
DICF aferente activităţii de control a Direcţiei Administrarea
Contribuabililor Mari a IFPS se semnează de către şeful (şeful adjunct) IFPS sau
de către persoana împuternicită de acesta prin ordin.
2. Partea a doua a DICF conţine următoarele poziţii:
- antetul (stema, rechizitele) organului fiscal respectiv;
- apartenenţa teritorial – administrativă a IFS teritorial care exercită
controlul fiscal;
- oficiul fiscal care exercită controlul fiscal;
- numărul DICF;
- data, luna, anul completării;
- denumirea completă a contribuabilului ce urmează a fi supus controlului
fiscal;
- codul fiscal al contribuabilului ce urmează a fi supus controlului fiscal;
19
- numele, prenumele şi funcţia deţinută de funcţionarii fiscali desemnaţi
pentru efectuarea controlului fiscal;
- perioada сe urmează a fi supusă controlului fiscal;
- semnătura şefului (şefului adjunct) organului fiscal respectiv;
- ştampila organului fiscal.
În cadrul iniţierii controlului fiscal partea a doua a DICF se detaşează de la
prima parte a acesteia, fiind prezentată de către funcţionarii fiscali contribuabilului,
concomitent cu prezentarea legitimaţiei de serviciu (fără a fi lăsate acestuia). Prima
parte a DICF fiind remisă şefului Direcţiei (secţiei) control fiscal. Dacă
contribuabilul cere un exemplar al părţii a doua, acestuia i se înmânează o copie.
Ulterior, partea a doua se anexează la primul exemplar al actului de control fiscal.16
Un alt aspect important în desfăşurarea contolului fiscal la faţa locului îl
reprezintă etapa de pregătire către iniţierea controlului fiscal la faţa locului,
astfel în procesul pregătirii către iniţierea controlului fiscal la faţa locului,
funcţionarul fiscal va întreprinde următoarele acţiuni:
1. Ridicarea şi analiza dosarului personal al contribuabilului. Funcţionarul
fiscal va face cunoştinţă cu conţinutul acestuia şi anume: documentele de
constituire, materialele controalelor precedente etc. Se va analiza dacă
contribuabilul în cauză a fost sancţionat în urma controalelor precedente şi în cazul
în care se va constata aplicarea acestora se va analiza motivul pentru care acestea
au fost aplicate.
2. Analiza informaţiei din Sistemul informaţional al Serviciului Fiscal.
2.1. În acest scop vor fi tipărite pe suport de hârtie fişa de înregistrare a
contribuabilului, în scopul analizei şi/sau verificării declarării de către el a
informaţiei privind sediul şi subdiviziunile lui (filiale, reprezentanţe, sucursale,
secţii, magazine, depozite, unităţi comerciale, etc.), şi fişa generalizatoare a
contului personal la momentul iniţierii controlului, în scopul analizei şi/sau
verificării situaţiei achitării obligaţiunii fiscale. Pentru examinarea sumelor plătite
16
Scrisoarea IFPS nr. 10-13-02/3-2409 din 02.07.1999 privind unele particularităţi ale controlului TVA
20
în plus şi tranzacţiilor cu semnul “-” se vor analiza fişele conturilor personale
corespunzător codurilor şi paragrafelor clasificaţiei bugetare.
2.2. În cazul în care se constată existenţa importului sau a exportului la
contribuabil se va tipări după caz pe suport de hârtie informaţia aferentă perioadei
ce urmează a fi supusă controlului întru analiza şi verificarea informaţiei cu datele
din evidenţa contabilă a agentului economic.
2.3. Suplimentar va fi analizată cifra de afaceri a contribuabilului, adică
volumul de livrări şi procurări de mărfuri şi servicii prestate în perioada ce
urmează a fi supusă controlului fiscal.
2.4. La compartimentul “TVA” vor fi analizate informaţiile despre facturile
primite şi livrate; informaţii privind blanchete de strictă evidenţă; lista agenţilor
economici care au prezentat declaraţiile privind “TVA”; etc.
2.5. La compartimentul “Venit” vor fi analizate informaţiile cu privire la
prezentarea declaraţiilor VEN, CET; forma IAL, IAS, etc.
Măsurile descrise au scopul de a crea o imagine despre contribuabilul ce urmează a
fi supus controlului, poziţiile asupra cărora urmează a fi atrasă o atenţie deosebită.
3. Dispunând de informaţiile aferente activităţii contribuabilului,
funcţionarul fiscal urmează să studieze actele legislative şi normative ce ţin de
specificul impozitării activităţii respective, necesitatea licenţierii, analizează actele
de control fiscal deja întocmite la contribuabilii ce practică genuri de activitate
similare contribuabilului supus controlului (în cazul în care acestea există) pentru
a-şi orienta eforturile asupra încălcărilor cele mai des comise.
4. Paralel cu analiza celor expuse mai sus, dar fără a se limita la acestea,
funcţionarii fiscali vor întreprinde măsurile de căutare a contribuabililor ce
urmează a fi supuşi controlului pentru anunţarea acestora despre controlul ce
urmează a fi efectuat. Excepţie fac verificările operative care se exercită inopinat
fără anunţarea contribuabilului.
5. În procesul efectuării controlului fiscal, funcţionarul fiscal trebuie să ţină
cont de drepturile şi obligaţiile contribuabililor precum şi a organului fiscal
stipulate în art.8, art.134 şi art.136 al Codului fiscal.
21
6. În cazul în care contribuabilul (inclusiv şi fondatorii) nu poate fi contactat
telefonic pentru a fixa data începerii verificării, în baza art.226 şi art.134 alin.(1)
lit.o) din Codul fiscal, funcţionarul fiscal expediază prin poştă citaţia fiscală (sub
forma unei scrisori recomandate), prin care acesta urmează a fi invitat la organul
fiscal.
7. Organul fiscal este în drept să ceară persoanei citate să prezinte
documentele existente, ne fiind însă în drept să ceară întocmirea şi/sau semnarea
de documente, cu excepţia procesului-verbal.
8. În cazul în care contribuabilul în baza citaţiei se prezintă la organul fiscal,
funcţionarii fiscali vor înmîna încă o citaţie contribuabilului în care vor fi stipulate
data iniţierii controlului, documentele concrete ce urmează a fi supuse controlului,
etc., în cazul cînd acestea nu au fost prezentate parţial sau integral în baza primei
citaţii.
9. În cazul în care contribuabilul ignoră cerinţele citaţiei funcţionarul fiscal
se deplasează pe adresa juridică specificată în documentele de constituire sau
documentele fiscale de care dispune organul fiscal pentru efectuarea controlului
fiscal. Dacă se constată că contribuabilul nu se află pe adresa declarată la organul
fiscal funcţionarul fiscal întocmeşte un act de constatare faptică, în care se descriu
clar datele (data, ora, locul, participanţii etc.) şi faptele real constatate.
10. În scopul determinării cine se află pe adresa indicată, precum şi pentru a
stabili alte fapte, se solicită ajutorul poliţistului de sector, a vecinilor. Actul de
constatare faptică se întocmeşte pe blanchete de strictă evidenţă şi se semnează de
către toţi participanţii, inclusiv martorii.
11. Dacă contribuabilul în baza citaţiei nu se prezintă fără motiv la organul
fiscal şi nu este găsit pe adresa juridică funcţionarii fiscali vor stopa eliberarea
blanchetelor de strictă evidenţă şi-i vor suspenda operaţiunile la conturile bancare
conform prevederilor art.229(2) al Codului Fiscal.
12. În cazul în care contribuabilul din motive obiective (boală, delegaţie,
concediu etc.) cere amânarea efectuării controlului fiscal pe o perioadă determinată
de timp, dacă nu există alte informaţii suspecte, în baza unei cereri oficiale,
22
amânarea termenului de efectuare a controlului fiscal poate fi acceptată de
conducerea organului fiscal respectiv. Acest fapt va fi consemnat în actul de
control fiscal cu anexarea cererii la materialele controlului.17
După această etapă urmează nemijlocit iniţierea controlului fiscal la faţa
locului. În cazul în care funcţionarul fiscal a întreprins toate măsurile expuse mai
sus şi alte procedee în dependenţă de caz, acesta va purcede la efectuarea
controlului fiscal propriu zis fiind obligat de a prezenta contribuabilului DICF şi
legitimaţia de serviciu.
În cazul în care contribuabilul nu dispune de sediu sau adresa juridică
coincide cu adresa domiciliului organul fiscal efectuează controlul fiscal în incinta
organului fiscal fiind ridicate documentele contribuabilului în conformitate cu
prevederile art.145 din Codul fiscal.
În cazul în care în cadrul controlului fiscal contribuabilul refuză de a
prezenta documentele solicitate de către funcţionarul fiscal pentru efectuarea
acestuia, se întocmeşte un act de control în care va fi specificat acest fapt, fiind
aplicate mai apoi de către organul fiscal a prevederilor art.253(1) din Codul fiscal.
În condiţiile în care se constată lipsa, sustragerea, pierderea sau distrugerea
documentelor contabile, care în consecinţă duce la imposibilitatea efectuării
controlului fiscal se va ţine cont de următoarele:
1. În conformitate cu prevederile art.26 din Legea contabilităţii nr.426-XIII
din 4 aprilie 1995, contribuabilul este obligat să le reconstituie în termen de două
luni de la constatare. Respectiv, organul fiscal nu este abilitat să acorde
contribuabilului termenul sus menţionat pentru reconstituirea evidenţei contabile,
aceasta fiind obligaţia agentului economic de a-şi restabili singur în termenul
stabilit documentele contabile.
17
Ordinul IFPS nr. 147 din 05.09.2000 "Privind aprobarea indicaţiilor metodice cu privire la metodologia
controlului fiscal privind impozitul pe venit la bănci şi ailor instituţii financiare".
23
2. În cazul în care în cadrul controlului fiscal este stabilit că la contribuabilul
supus controlului sunt pierdute, sustrase sau distruse documentele contabile, iar
acesta a întreprins măsurile prevăzute de legislaţie pentru astfel de cazuri şi
termenul de două luni de la constatare nu a expirat, organul fiscal va determina
posibilitatea exercitării controlului fiscal prin metode şi surse indirecte conform
prevederilor art.225 din Codul fiscal, cu efectuarea recalculărilor ulterioare
corespunzător prevederilor art.189 alin.(2) din Codul fiscal. În cazul în care
organul fiscal nu dispune de posibilitatea de a determina obligaţiile fiscale a
contribuabilului prin metode şi surse indirecte, urmează a fi sistat controlul fiscal
până la expirarea perioadei stabilite pentru reconstituirea documentelor.
3. În cazul furtului confirmat de poliţie a documentelor contabile, care nu au
fost restabilite în termenii stabiliţi, contribuabilul potrivit prevederilor art.257(5) al
Codului fiscal urmează a fi sancţionat cu amendă în mărime de la 18000 lei până la
25000 lei, iar materialele aferente controlului fiscal în conformitate cu prevederile
art.251(1) din Codul fiscal urmează a fi remise spre cercetare penală organelor
CCCEC.18
2.2. Procedee, tehnici şi instrumente de control fiscal

Prezentul compartiment conţine principiile generale de efectuare a
controlului fiscal cu descrierea tehnicilor principale prin care acesta poate fi
exercitat. Astfel, conform art. 214 alin.(3) al Codului fiscal, controlul fiscal la faţa
locului poate fi organizat şi efectuat prin următoarele metode şi operaţiuni:
verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea parţială,
verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere,
verificarea repetată.
Reieşind din diversitatea metodelor descrise în Titlul V al Codului fiscal de
efectuare a controlului fiscal la faţa locului, se constată că în majoritatea cazurilor
efectuarea acestuia nu poate fi realizată strict numai după o anumită metodă.
18
Ordinul IFPS nr. 21 din 10.02.00"Instrucţiunii metodologice cu privire la întocmirea
formularului despre rezultatele controlului fiscal efectuat"
24
Respectiv în cadrul efectuării controlului fiscal printr-o anumită verificare poate să
apară necesitatea efectuării şi altei verificări, cum ar fi: efectuarea verificării
faptice implică nemijlocit efectuarea unei părţi considerabile din verificarea
documentară, verificarea operativă implică efectuarea unei eventuale combinări
dintre verificarea documentară şi cea faptică, etc. În cazul în care se impune
efectuarea controlului fiscal la faţa locului, urmează a fi specificată metoda de bază
de efectuare a controlului fiscal cu specificarea suplimentară, după caz şi altor
metode de verificări.
Oricare control fiscal la agentul economic se finalizează cu întocmirea şi
semnarea actului de control pe blanchetă de strictă evidenţă conform modului
stabilit, efectuând înregistrările respective în condica de evidenţă a controalelor a
agentului economic.
Organul fiscal are obligaţia să exercite controlul fiscal în aşa fel încât să
afecteze cât mai puţin desfăşurarea activităţilor curente ale contribuabililor. Pe
întreaga durata a controlului fiscal, organul fiscal are obligaţia de a acţiona cu
profesionalism, dovedind corectitudine şi obiectivitate în relaţiile cu contribuabilii
controlaţi şi cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii
atribuţiilor de serviciu.
2.2.1 Verificarea faptică

Controlul fiscal prin verificare faptică, conform prevederilor art.217 din
Codul fiscal constă în observarea directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în
cercetarea şi analiza activităţii contribuabilului
Obiectul controlului fiscal prin verificarea faptică constituie acţiunile şi
inacţiunile contribuabilului, adică ceea ce era obligat să efectueze şi nu a efectuat,
faptele reale aferente activităţii contribuabililor sub aspectul respectării (estimării)
obligaţiilor fiscale precum şi veridicitatea faptelor, procedeelor şi datelor declarate.
Subiectul verificării faptice îl reprezintă persoanele fizice şi/sau juridice care
desfăşoară activitate de antreprenoriat sau au în proprietate obiecte impozabile,
adică sunt deţinători şi/sau realizatori a obiectelor impozabile şi care, conform
25
legislaţiei, sunt supuse calculării şi achitării impozitelor, taxelor, altor plăţi
obligatorii la buget.
Verificarea faptică are sarcina de a constata faptele, poziţiile, situaţiile în
care contribuabilii nu furnizează organului fiscal date şi informaţii veridice, nu
reflectă în evidenţa contabilă toate tranzacţiile economico-financiare efectuate sau
le reflectă cu devieri faţă de realitate.
Controlul fiscal prin verificare faptică reprezintă constatarea la faţa locului a
obiectelor, operaţiilor şi faptelor reale sau lipsa lor şi respectiv este utilizată pentru
verificarea, stabilirea şi urmărirea unor situaţii concrete. Aceasta este efectuată de
către funcţionarii fiscali, prin deplasarea la locurile unde sunt desfăşurate
activităţile: sediu, secţii, ateliere, sectoare, laboratoare, magazine, birouri, depozite,
gestiuni etc.
În cadrul controalelor fiscale prin verificare faptică sunt verificate situaţiile
care sunt reflectate atât în documentele evidenţei contabile cât şi situaţiile care nu
rezultă din acestea şi anume:
 dacă este prezentată, după caz, informaţia despre subdiviziunile structurale ale
contribuabilului (filiale, depozite, magazine, secţii de producţie, puncte
comerciale, etc.) şi veridicitatea acestor informaţii;
 bunurile ce se produc, marfa ce se comercializează şi locul producerii sau
comercializării acestora;
 volumul real al producţiei, mărfurilor, numărul de angajaţi etc.;
 alte situaţii neclare care apar în procesul efectuării controlului fiscal.
Verificările faptice pot fi exercitate în procesul de efectuare şi a altor metode
de efectuare a controlului fiscal la faţa locului sau în cazurile în care se dispune de
informaţii aferente unor încălcări comise de către contribuabil, care în consecinţă
au contribuit la nerespectarea legislaţiei fiscale.
Controlul fiscal prin verificare faptică poate fi efectuat în scopul verificării
existenţei unui anumit post de activ cum ar fi, numerarul banilor în casă; dacă
mijloacele fixe, tehnica, diferite utilaje sunt folosite în activitatea de întreprinzător
26
şi nu în scopurile personale; existenţa de facto a acestora; darea în exploatare a
unor obiecte etc.
De regulă, pentru efectuarea verificării faptice este necesară participarea a
cel puţin doi funcţionari fiscali fiind efectuată în prezenţa persoanelor cu funcţii de
răspundere şi/sau persoanelor responsabile care la momentul verificării au în
obligaţiunile funcţionale răspunderea faţă de sectorul economico-financiar al
întreprinderii supus verificării faptice.
În cazul în care contribuabilul sau persoanele indicate lipsesc sau nu permit
accesul la efectuarea controlului fiscal, funcţionarii fiscali vor implica în mod
obligatoriu doi martori. Colaboratorii organelor de drept, de regulă poliţistul de
sector pot fi antrenaţi în calitate de martori. În caz dacă martorii nu pot fi găsiţi
atunci unul din funcţionarii fiscali întocmeşte actul, iar celălalt funcţionar fiscal
împreună cu şoferul sau alt angajat al Serviciului fiscal pot fi luaţi ca martori.
În caz de necesitate funcţionarii fiscali pot solicita explicaţii în scris de la
persoanele responsabile ale contribuabilului şi alte persoane (angajaţi, martori)
care ar putea să contribuie la clarificarea situaţiilor neclare ce apar în cadrul
controlului fiscal.
După efectuarea controlului fiscal prin verificare faptică se întocmeşte actul
de control în prezenţa şi cu participarea persoanelor cu funcţii de răspundere ale
contribuabilului.
Dacă în cadrul verificărilor faptice sunt depistate unele încălcări ale
drepturilor consumatorilor (calitatea produselor, termenele de valabilitate expirate,
termenele expirării licenţelor, etc.) funcţionarii fiscali vor consemna aceste
încălcări în actul de control cu informarea organelor competente. Dacă fenomenele
respective au influenţat la modificarea obligaţiei fiscale, atunci se indică şi norma
fiscală care a fost încălcată de către contribuabil.
În cazurile în care necesitatea efectuării verificărilor faptice a apărut în
procesul efectuării altor verificări, rezultatele verificărilor faptice se vor include în
27
mod obligatoriu la actul de control fiscal de bază şi vor fi reflectate printr-o decizie
unică.19
2.2.2 Verificarea documentară

Verificarea documentară, conform prevederilor art.218 din Codul fiscal
constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi
altei informaţii prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile
referitoare la acesta de care dispune organul care exercită controlul fiscal.
Obiectul verificării documentare constă în examinarea modului în care se
efectuează sau s-a efectuat calcularea şi achitarea impozitelor, taxelor şi altor plăţi
şi a modului cum se respectă principiile stabilite de ţinere a evidenţei contabile,
întru relevarea abaterilor, delapidărilor, deficienţelor ce au influenţat obligaţiunea
fiscală.
Subiectul verificării documentare îl reprezintă persoanele care sunt
înregistrate sau neînregistrate în modul stabilit de legislaţie şi practică activitate de
antreprenoriat sau alte activităţi, care duc la obţinerea unor venituri sau au drept
scop obţinerea unor venituri, adică sunt deţinătoare şi/sau realizatoare a obiectelor
impozabile şi care, conform legislaţiei, sunt supuse achitării impozitelor, taxelor,
altor plăţi obligatorii la buget.
Esenţa verificării documentare constă în verificarea şi confruntarea datelor
din dările de seamă fiscale aferente calculării şi achitării impozitelor, taxelor şi
altor plăţi obligatorii prezentate de contribuabili cu datele autentice obţinute de
către funcţionarii fiscali. Punctul de reper al verificării documentare îl constituie
compararea datelor reflectate în documentele prezentate de către contribuabil
organului fiscal cu datele obţinute de facto de către funcţionarii fiscali în cadrul
controlului fiscal din diferite surse.
Verificării documentare se supun documentele primare, registrele contabile,
documentele bancare, dările de seamă financiare, declaraţiile şi calculele fiscale,
informaţiile din alte surse (ale Departamentului Vamal, Departamentului Statistică
19
Ordinul IFPS, nr.035 ,din 05.10.2004 ,cu privire la” aprobarea metodologiei de efectuare a contolului fiscal la faţa
locului.”
28
şi Sociologie, etc.) alte documente ale subiectului economic (ordine, planuri,
contracte, devize etc.) aferente determinării şi onorării de către acesta a obligaţiilor
fiscale. Totodată, în cadrul verificării documentare sunt utilizate şi alte informaţii
de care dispune organul de control în vederea stabilirii corectitudinii determinării şi
achitării de către subiectul supus controlului a obligaţiunilor fiscale la buget.
În cadrul verificării documentare se vor supune examinării toate
documentele justificative obţinute de către funcţionarii fiscali aferente
operaţiunilor examinate sau a mai multor în dependenţă de caz.
Controlul fiscal prin verificare documentară solicitat de către contribuabil
privind restituirea TVA, accizelor, impozitului pe venit din buget şi/sau lichidarea
acestuia, se efectuează în baza cererii oficiale depuse la organul fiscal.
În scopul aprecierii integrale a aspectelor ce influenţează verificarea
documentară funcţionarul fiscal verifică:
 executarea de către contribuabili a obligaţiilor de înregistrare sau
modificare a întreprinderii ţinând cont de prevederile Legii nr.845-XII
din 03.01.92 “Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi” şi Codul fiscal.
Se verifică dacă contribuabilul practică genurile de activitate determinate
de legislaţie ce necesită licenţiere în baza licenţei de stat pentru genul de
activitate corespunzător şi respectiv valabilitatea acesteia.
 respectarea modului de organizare şi ţinere a contabilităţii conform
legislaţiei şi anume respectarea prevederilor art.257 din Codul fiscal,
Legii contabilităţii nr.426-XIII din 04.04.1995 şi a Standardelor
Naţionale de Contabilitate aprobate prin Ordinul nr.174 din 25.,12.1997
al Ministerului Finanţelor.
 toate contractele care au fost încheiate de contribuabil, fiind analizat
modul de întocmire a acestora denumirea şi obligaţiile părţilor, modul şi
termenele de realizare a contractelor, etc. şi corectitudinea reflectării
operaţiunilor economico-financiare aferente contractelor în evidenţa
contabilă sub aspectul determinării şi onorării obligaţiilor fiscale
29
 respectarea de către contribuabili a prevederilor art.256 din Codul fiscal
privind reflectarea codului fiscal atribuit contribuabilului în documentele
contabile, dările de seamă fiscale şi financiare, etc. şi indicarea codului
fiscal în documentele de evidenţă primară care se eliberează altor
persoane.
 respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului RM nr.294 din 17.03.1998
“Cu privire la executarea Decretului Preşedintelui RM nr.406 din
23.12.1997” în partea ce ţine de evidenţa, eliberarea, păstrarea şi
utilizarea formularelor tipizate de documente cu regim special (primite,
utilizate şi cele din stoc).20
2.2.3 Verificarea totală
Controlul fiscal prin verificare totală, conform prevederilor art.219 din
Codul fiscal, se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor
actelor şi operaţiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile şi de
stingere a obligaţiilor fiscale în perioada de după ultimul control fiscal. Însă
ţinând cont de prevederile art.264 din Codul fiscal această tehnică de control
reprezintă analiza unei întregi activităţi a contribuabilului prin studierea şi
verificarea integrală a documentelor acestuia pe o perioadă determinată de
timp.
Această metodă de efectuare a controlului fiscal se va utiliza în special la
controalele fiscale în cadrul cărora este necesară verificarea integrală a
obligaţiunilor contribuabilului faţă de toate bugetele de toate nivelurile.
Controlul fiscal prin verificare totală va fi efectuat pe o perioadă de gestiune
de minim un an fiscal.Prin metoda verificării totale inspectorul este obligat să
verifice neapărat toate impozitele şi taxele de care contribuabilul este şi/sau a fost
plătitor.
Verificarea totală include şi particularităţi acelei documentare şi, în acelaşi
timp, faptice, etc. şi constă în verificarea modului în care contribuabilul execută
20
locului.”
30
legislaţia fiscală. Totodată, în cadrul verificării totale, în funcţie de apariţia
necesităţii vor fi utilizate şi alte tipuri de verificări (spre exemplu: verificarea prin
contrapunere, operativă). Respectiv, la efectuarea verificării totale se va ţine cont
de prevederile stipulate aferente verificărilor prin intermediul cărora se exercită
aceasta.21
În materialele controlului efectuat vor fi reflectate toate poziţiile supuse
controlului cu specificarea rezultatelor separat pe fiecare poziţie supusă
controlului, fără a se mărgini la fraze de ordin general, cum ar fi: la TVA încălcări
nu au fost depistate. Este necesară descrierea succintă a operaţiunilor efectuate de
contribuabil specificând ulterior sumele aferente bugetului cu indicarea bazei
impozabile. În continuare sunt descrise unele din principalele momente obligatorii
care trebuie reflectate în actul de control fiscal pe fiecare impozit şi taxă în parte în
cazul în care nu sunt depistate încălcări:
1. Impozitul pe venit obţinut din activitatea de antreprenoriat. La acest
compartiment de către funcţionarul fiscal se va întocmi tabelul cu indicatorii
Raportului privind rezultatele financiare al contribuabilului pe perioada supusă
controlului, care se va reflecta obligatoriu în actul de control sau se va anexa la
acesta. Acest raport va conţine datele contribuabilului, datele controlului fiscal şi
devieri în corelare cu declaraţiile VEN descriind suma ajustărilor şi facilităţilor
acordate. În cazul în care agentul economic a activat în pierderi mai cu seamă ani
la rând, funcţionarul fiscal urmează să descrie concret cauza acestor pierderi
urmând să întreprindă în caz de necesitate următoarele măsuri:
- controale fiscale cu verificare prin contrapunere;
- inventarierea stocurilor de mărfuri şi materiale;
- efectuarea verificărilor relaţiilor cu persoanele interdependente;
- verificarea de facto a costului unei unităţi de producţie ţinând cont de volumul
de resurse energetice consumate, altor resurse şi materiei prime.
21
locului.”
31
2. Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată. La acest capitol funcţionarul
fiscal va descrie succint despre: corectitudinea acordării scutirilor la impozitarea
veniturilor salariale, numărul de angajaţi, impozitul reţinut la buget şi veridicitatea
notelor de informare prezentate şi ce urmau a fi prezentate în conformitate cu
prevederile art.92 al Codului fiscal verificând înscrierile din fişa personală a
agentului economic. Totodată, se va verifica corectitudinea reţinerii impozitului de
la sursa de plată din alte surse în conformitate cu prevederile art.89, 90 şi 91 ale
Codului fiscal, (dacă agenţii economici nu utilizează în activitatea sa diferite
brevete, dreptul de autor, nu a primit careva servicii şi dacă nu a achitat alte plăţi în
folosul persoanelor fizice rezidente sau nerezidente) şi/sau altor materiale
instructive-explicative care prevăd careva aspecte referitoare la reţinerea
impozitului pe venit de la sursa de plată. 22
3. Taxa pe valoarea adăugată. În toate cazurile funcţionarul fiscal în actul de
control fiscal va fixa momentul înregistrării contribuabilului ca subiect al
impunerii cu TVA, în baza cărui articol al Codului fiscal a fost înregistrat acesta la
organul fiscal ca plătitor al TVA, numărul certificatului de înregistrare, dacă se ţin
registrele de procurări şi livrări conform modului stabilit, etc. În cazul în care
există export/import de mărfuri şi servicii în act se va stipula ce volum, unde şi ce
fel de marfă sau grupuri de mărfuri au fost importate şi/sau exportate. De asemenea
în toate cazurile se va întocmi tabela privind corectitudinea calculării şi achitării în
buget a TVA, care se va anexa obligatoriu la actul de control fiscal. În act se vor
menţiona rezultatele verificării datelor evidenţei primare cu informaţiile din baza
de date a organului fiscal, specificând după caz dacă au fost efectuate verificări
prin contrapunere. În cazul lichidării contribuabililor ca plătitori ai TVA în act se
vor indica concret cauzele corespunzătoare cu referinţă la articolele respective din
Codul fiscal.
4. Accize. După caz, se va stipula în act data înregistrării ca subiect al
impunerii cu acciz, numărul certificatul de înregistrare, etc. Se va descrie volumul
22
Circulara IFPS nr.(17-2-09/2-904-4255)36 din 11.11.2003 “Privind stabilirea modului de perfectare a rezultatelor
controlului fiscal în partea ce se referă impozitului pe venit reţinut la sursa de plată”.
32
mărfurilor supuse accizelor, dacă se ţine registrul de evidenţă a mărfurilor supuse
accizelor, locul aflării încăperilor de acciz. În cazul exportului mărfurilor accizate
se va menţiona respectarea de către contribuabil a modului privind repatrierea
valutei.
5. Impozitul pe bunurile imobiliare. La acest impozit dacă contribuabilul
dispune de imobil, se va specifica care este suprafaţa, după caz, dacă imobilul este
dat în arendă se va stipula în baza cărui contract şi perioada preconizată de dare în
arendă a imobilului.
6. Impozitul funciar. Se indică datele privind suprafaţa deţinută în proprietate
a terenurilor de pământ, valoarea pământului din Certificatul de proprietate şi
datele din evidenţa contabilă referitoare la terenurile respective.
7. Plata pentru apă. În actul de control se va menţiona volumul de apă
captată de către contribuabil şi aprecierea respectării condiţiilor impuse de CR
“Apele Moldovei”.
8. Taxa percepută în fondul rutier. În caz dacă contribuabilul este plătitor de
taxa în fondul rutier se va specifica numărul de unităţi de transport care se
exploatează şi figurează la bilanţul întreprinderii verificând cu datele prezentate în
fondul rutier.
9. Taxa pentru amenajarea teritoriului. Funcţionarul fiscal în act va specifica
dacă contribuabilul supus controlului este plătitor ai taxei pentru amenajarea
teritoriului cu descrierea volumului fondului de retribuire a muncii şi numărul
mediu scriptic de salariaţi.
10. Taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale. De asemenea în actul de
control fiscal se va fixa suma taxei stabilită pentru contribuabil conform deciziei
autorităţii publice locale.
11. Defalcările la bugetul asigurărilor sociale şi fondul asigurărilor
obligatorii de asistenţă medicală. Actul de control va conţine aprecierea
corectitudinii calculării de către agenţii economici a contribuţiilor de asigurări
33
sociale şi asistenţă medicală cu descrierea bazei impozabile şi a sumei totale a
contribuţiilor. 23
În cadrul controlului fiscal inspectorul obligatoriu va menţiona despre
corectitudinea verificării facilităţilor fiscale la impozitele, taxele şi plăţile anterior
descrise în cazul în care contribuabilul beneficiază de acestea.
În cazul în care sunt depistate derogări de la prevederile legislaţiei, în actul
de control fiscal vor fi descrise clar şi laconic fiecare încălcare, obiectul acesteia,
operaţiunile economico-financiare care confirmă comiterea încălcărilor prin modul
de reflectare a acestora în evidenţa contabilă, prevederile legale care au fost
încălcate cu specificarea detaliată a sumelor aferente acestor încălcări, precum şi
consecinţele aduse de încălcările depistate (sumele cu care a fost prejudiciat
bugetul). În cazul constatării încălcărilor fiscale inspectorul va solicita explicaţii
orale şi în scris de la persoanele cu funcţii de răspundere a contribuabilului, copiile
documentelor referitoare la acţiunile economice şi confirmări de la acele persoane
care nemijlocit au contribuit la îndeplinirea acestor operaţii care au fost reflectate
în evidenţa contabilă. 24
În cadrul controlului fiscal la faţa locului prin verificare totală de către
funcţionarii fiscali după necesitate se efectuează inventarierea bunurilor şi valorilor
contribuabilului.
Inventarierea este o modalitate specifică care reprezintă ansamblul
operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi pasiv,
cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, în patrimoniul unităţii la data la care
aceasta se efectuează.
Înainte de începerea efectuării inventarierii de către persoana responsabilă de
depozit, încăperi comerciale, etc. se prezintă lista bunurilor.
23
locului.”
24
Inspectoratul Fiscal de Stat al R.M. „îndrumar privind unele poziţii care trebuie verificate în procesul efectuării
controlului fiscal". 2002.
34
Inventarierea mijloacelor fixe, materiei prime, materialelor, producţiei finite,
mărfurilor, mijloacelor băneşti şi altor valori se efectuează de către funcţionarii
fiscali pe fiecare loc a aflării lor şi pe fiecare persoană responsabilă, în păstrarea
căruia se află aceste valori.
În cadrul inventarierii se va atrage atenţia asupra circuitului valorilor şi
bunurilor materiale, corectitudinii formării preţurilor acestora în dependenţă de
metodele prevăzute în politica de contabilitate a întreprinderii adoptată în
conformitate cu S.N.C. respective.
Verificarea soldurilor efective se efectuează cu participarea obligatorie a
persoanelor gestionare (casieri, administratori de gospodării, secţii, magazii,
puncte de achiziţionare, puncte de comercializare, etc.).
Dacă inventarierea valorilor nu este terminată pe parcursul unei zile, ea
trebuie să fie terminată pe parcursul zilelor următoare. În acest caz încăperile unde
se păstrează valorile, la plecare trebuie să fie sigilate. Pentru efectuarea
inventarierii sigiliile pot fi luate sub semnătură din cadrul direcţiei (secţiei)
urmărirea plăţilor a IFS teritorial sau IFPS pe parcursul căreia acestea se păstrează
la persoanele care efectuează controlul.25
Rezultatele inventarierii se înscriu într-un proces-verbal privind rezultatele
inventarierii. Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii conţine în principal,
următoarele elemente: denumirea contribuabilului, codul fiscal, data întocmirii,
numele şi prenumele persoanelor participante la inventariere, gestiunea
inventariată, data începerii şi terminării operaţiunii de inventariere, rezultatele
inventarierii, semnăturile persoanelor participante, etc. Rezultatele generalizate a
inventarierii se reflectă în actul de control fiscal, iar procesul verbal se anexează
obligatoriu la acesta.
După finalizarea inventarierii valorilor materiale şi mărfuri, funcţionarii
fiscali trebuie să verifice în evidenţa contabilă înregistrările în toate conturile
respective în comparaţie cu conturile corespondente. De exemplu, la mijloacele
25
locului.”
35
fixe este necesară stabilirea dacă toate obiectele date în exploatare, sunt înregistrate
în evidenţa contabilă; la valorile de mărfuri şi materiale – dacă toate sunt primite şi
trecute în evidenţă; la producţia în curs de execuţie – dacă toate cheltuielile sunt
înregistrate în modul prevăzut de S.N.C..
În cazul stabilirii surplusurilor sau lipsurilor, fiecare persoană responsabilă
va prezenta lămurire în scris descriind motivele acestor diferenţe.
În cadrul controlului fiscal prin verificare totală vor fi verificate următoarele
situaţii şi anume:
 soldul de blanchete de strictă evidenţă;
 dacă cantitatea mărfii, producţiei de la depozit este înregistrată în plină măsură
în evidenţa contabilă precum şi existenţa soldurilor de facto a mărfii;
 dacă sunt înregistrate, în plină măsură, în evidenţa contabilă rezultatele unor
activităţi de antreprenoriat desfăşurate de contribuabil;
 dacă contribuabilul dat nu produce sau comercializează şi alte tipuri de mărfuri
în afară de cele înregistrate în evidenţa contabilă, precum şi efectuează activităţi
de antreprenoriat interzise sau fără a deţine licenţele respective;
 respectarea condiţiilor de beneficiere a înlesnirilor fiscale (credite fiscale);
 dacă materialele, semifabricatele eliberate de la depozit au fost utilizate
totalmente în procesul de producţie;
 dacă la punctele de comercializare se realizează anume marfa, producţia care a
fost eliberată de la depozit conform documentelor de ieşire;
 verificarea indicatorilor benzii maşinii de casă şi control cu datele evidenţei
contabile a contribuabilului;
 formarea preţurilor mărfurilor efectuând după caz controale prin contrapunere;
 alte situaţii care pot fi supuse controlului fiscal.26
2.2.4 Verificarea parţială
26
locului.”
36
Verificarea parţială, conform prevederilor art.220 din Codul fiscal, constă
în controlul asupra corectitudinii achitării şi stingerii unor anumite tipuri de
obligaţii fiscale, asupra executării unor alte obligaţii prevăzute de legislaţia
fiscală dintr-o anumită perioadă, verificându-se, în tot sau în parte,
documentele sau activitatea contribuabilului.
Verificarea parţială reprezintă o verificare selectivă a datelor evidenţei contabile
şi se exercită în cazul în care apare necesitatea verificării unei părţi din obligaţiile
fiscale ale contribuabilului. Aceasta constă în verificarea de către organul fiscal a
calculării şi achitării unui sau mai multor impozite sau taxe de către contribuabil.
În cadrul exercitării verificării parţiale se va ţine cont în mod obligatoriu de
prevederile stipulate la celelalte tipuri de verificări, precum şi de principiile
generale de exercitare a controlului fiscal .27
2.2.5 Verificarea tematică

Verificarea tematică, conform prevederilor art.221 din Codul fiscal, constă
în controlul asupra corectitudinii calculării şi stingerii unui anumit tip de
obligaţie fiscală sau asupra executării unei alte obligaţii prevăzute de legislaţia
fiscală, verificându-se documentele sau activitatea contribuabilului.
În cadrul exercitării verificării tematice se va ţine cont în mod obligatoriu de
prevederile stipulate la celelalte tipuri de verificări, precum şi de principiile
generale de exercitare a controlului fiscal şi de valorificare a rezultatelor acestuia .
Controlul fiscal la faţa locului solicitat de contribuabil care cuprinde numai
unele aspecte ale activităţii lui şi anume controlul privind restituirea sumelor taxei
pe valoarea adăugată şi accizelor din buget, etc. este un control fiscal cu ieşirea la
faţa locului care se efectuează în conformitate cu prevederile Instrucţiunii IFPS
“Privind restituirea sumelor taxei pe valoarea adăugată” nr.06 din 31 decembrie
27
Ordinul IFPS nr. 147 din 05.09.2000 "Privind aprobarea indicaţiilor metodice cu privire la metodologia
controlului fiscal privind impozitul pe venit la bănci şi ailor instituţii financiare".
37
2002, Regulamentul “Cu privire la restituirea sumelor accizelor”, nr.07 din 03
aprilie 2001 şi altor circulare a IFPS referitoare la aceste compartimente.
2.2.6 Verificarea operativă
Verificarea operativă, conform prevederilor art.222 din Codul fiscal, se
aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observându-se procesele
economice şi financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata
autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea
Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare faptică şi/sau
documentară. Respectiv, modalitatea efectuării verificărilor operative va fi similară
celei faptice, sau în caz de necesitate şi/sau documentară.
Pentru efectuarea verificărilor operative este obligatoriu întocmirea DICF. La
delegarea funcţionarilor fiscali pentru efectuarea verificărilor operative în străzi şi
pieţe, poziţia “denumirea contribuabilului ce urmează a fi supus controlului” a
DICF va fi completată în felul după cum urmează “contribuabilii care desfăşoară
activitate de antreprenoriat în piaţa “X”, strada “Y” sau primăria ”Z”” în care se
preconizează a fi efectuate aceste verificări.
În cazul în care se constată vreo încălcare a legislaţiei fiscale, iar verificarea
circumstanţelor necesită mai mult timp, materialele se transmit subdiviziunilor
respective ale organului cu atribuţii de control fiscal pentru efectuarea unui control
fiscal prin alte metode tehnice.
În cazul în care agentul economic dispune de unităţi de comerţ (magazin,
cafenea, etc.) de către funcţionarul fiscal se va verifica operativ (inopinat)
respectarea legislaţiei în vigoare privind declararea acestora la organul fiscal,
aplicarea maşinilor de casă şi control la efectuarea decontărilor în numerar, precum
şi prezenţa licenţelor, autorizaţiilor necesare şi a timbrelor de acciz la mărfurile
necesare a fi supuse marcării. În procesul controlului este necesar să se verifice
datele benzilor maşinilor de casă şi control cu datele evidenţei financiare analitice
pe categoriile corespunzătoare de mărfuri. De verificat dacă marca aparatului de
casă al contribuabilului supus controlului fiscal este inclus în nomenclatorul de
aparate de casă existent.
38
În cazul în care se depistează divergenţe între datele care indică momente de
evaziuni fiscale funcţionarul fiscal urmează să întocmească o notă raport
conducerii organului fiscal fiind indicată necesitatea efectuării controlului fiscal la
faţa locului prin alte metode de verificare cu respectarea prevederilor art.214 şi 216
ale Codului fiscal.
2.2.7 Verificarea prin contrapunere
Verificarea prin contrapunere, conform prevederilor art.223 din Codul
fiscal, constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al persoanelor cu
care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare, etc., pentru a se
constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate.
În procesul efectuării controalelor fiscale, contribuabilii nu oferă întotdeauna
documente şi informaţii veridice aferente estimării obligaţiilor fiscale ale acestora,
ori apar îndoieli la veridicitatea calculării şi achitării obligaţiunilor fiscale
(estimarea bazei impozabile). Astfel, obiectiv apare necesitatea verificării
autenticităţii informaţiilor prezentate şi legalitatea tranzacţiilor efectuate prin
exercitarea verificărilor prin contrapunere.
Subiecţii verificărilor prin contrapunere îl reprezintă persoanele juridice şi/sau
fizice, inclusiv cetăţenii, care au avut (au), sau se presupune că au avut (au) relaţii
economico - financiare cu contribuabilul supus controlului fiscal de bază.
Funcţionarul fiscal care efectuează controlul fiscal de bază, determină de sine
stătător poziţiile necesare a fi supuse controlului utilizând verificările prin
contrapunere, stabilind situaţiile neclare sau care trezesc momente suspecte şi care
necesită a fi verificate.
În cazul în care funcţionarul fiscal stabileşte necesitatea efectuării unei verificări
prin contrapunere, acesta întocmeşte o notă raport în adresa şefului organului fiscal
prin care argumentează necesitatea efectuării acesteia. Dacă conducerea organului
fiscal acceptă efectuarea verificării prin contrapunere, va fi întocmită DICF.
Controlul fiscal prin verificare prin contrapunere poate fi efectuat şi în incinta
organului fiscal, invitând prin citaţie persoanele responsabile de activitatea unor
întreprinderi pentru a prezenta documentele concrete, a da mărturii şi lămuriri.
39
Criteriile mai distincte pentru selectarea poziţiilor ce urmează a fi supuse
verificărilor prin contrapunere sunt cazurile în care:
 s-au efectuat careva tranzacţii, dar lipsesc documentele confirmative;
 în facturile fiscale (de expediţie) preţul de realizare diferă vădit de preţurile de
piaţă;
 în rezultatul unor operaţii economico-financiare agentul economic obţine
pierderi (venituri) mari;
 marfa este realizată sau serviciile sunt prestate gratuit;
 marfa procurată, după o perioadă de timp este returnată aceluiaşi furnizor;
 în facturile de expediţie sunt corectări suspecte, înscrieri cu mai multe pixuri;
 achitarea pentru marfa livrată este îndelungată;
 contribuabilul a avut relaţii de afaceri o perioadă îndelungată de timp cu unul şi
acelaşi partener, care la un moment dat s-au rupt şi a început să ţină relaţii cu alt
contribuabil, fără a fi executate achitările corespunzătoare (datorii compromise)
cu întreprinderea iniţială;
 contribuabilul a efectuat o singură operaţiune economică cu un partener, aceasta
fiind de o sumă mare;
 se constată existenţa unor relaţii între subiecţii economici, aceştia având între ei
persoane interdependente;
 tranzacţii de capital fără modificările corespunzătoare în documentele de
înregistrare a contribuabilului;
 contribuabilul a practicat achitări prin numerar şi barter;
 contribuabilul dispune de o evidenţă contabilă perfectă, are permanent volume
mari de livrări, dar în dinamică achită la buget impozite, taxe şi plăţi în sume
neesenţiale, obţinând totodată pierderi;
 se analizează şi informaţia din baza de date informaţională (alte surse) în scopul
verificării şi constatării existenţei relaţiilor între conducerea, fondatorii
contribuabilului supus controlului fiscal de bază şi a altor contribuabili, fapt ce
serveşte la fel un criteriu de selectare a contribuabililor ce urmează a fi supuşi
verificărilor prin contrapunere.
40
 În situaţiile în care în procesul controlului de bază, prin verificarea
documentelor prezentate de contribuabil nu sunt depistate încălcări ale
legislaţiei fiscale, însă agentul economic pe perioada supusă controlului a
efectuat tranzacţii economice în proporţii mari efectuarea verificărilor prin
contrapunere depistează fapte, acţiuni, inacţiuni ce influenţează şi modifică
considerabil obligaţiile fiscale.
 alte cazuri care atestă necesitatea efectuării verificărilor prin contrapunere.
Funcţionarul fiscal, în cadrul efectuării controlului fiscal, nu trebuie să se
limiteze doar la documentele şi informaţiile prezentate de către contribuabilul
supus controlului. În cadrul controlului fiscal trebuie de obţinut argumente
concrete privind nerespectarea legislaţiei fiscale atât de către contribuabilul supus
controlului cât şi de către alţi contribuabili, care au avut (au) relaţii cu
contribuabilul supus controlului.28
La efectuarea verificărilor prin contrapunere se urmăreşte nu numai verificarea
autenticităţii unor documente, date, ci şi obţinerea argumentelor utile pentru
efectuarea controalelor fiscale la alţi contribuabili.
Preventiv, înainte de a efectua verificarea prin contrapunere, se recomandă
funcţionarului fiscal, în scopul facilitării efectuării controlului de a obţine diverse
informaţii de la contribuabil în vederea stabilirii autenticităţii datelor de care
dispune contribuabilul de bază, precum şi să-şi elaboreze un program de efectuare
a verificării prin contrapunere.
Acest program include preponderent poziţiile neclare sau suspecte (presupuse a
fi suspecte), apărute în cadrul controlului de bază şi care urmează a fi supuse
verificării, precum şi un chestionar (lista cu întrebări) întocmit pentru conversaţia
cu conducătorul, contabilul - şef al contribuabilului.
Totodată, în partea introductivă, programul trebuie să conţină o informaţie
detailată asupra contribuabilului la care se preconizează efectuarea verificării prin
contrapunere şi asupra faptelor ce necesită a fi verificate, şi anume: denumirea
28
locului.”
41
contribuabilului la care este preconizată efectuarea verificării prin contrapunere;
codul fiscal al acestuia; adresa juridică (sediul); rechizitele bancare; documentele
ce confirmă tranzacţiile efectuate, inclusiv:
 contractele, documentele de expediţie, facturile fiscale (TVA) cu anexele,
modul de achitare şi documentele ce confirmă achitarea,
 data efectuării operaţiei, numărul şi seria documentelor, cantitatea, suma etc.
În scopul determinării veridicităţii şi corectitudinii informaţiilor primite de la
contribuabilul supus verificării prin contrapunere, chestionarul elaborat de
funcţionarul fiscal trebuie să conţină atât întrebări nemijlocit referitoare la poziţiile
necesare a fi verificate, cât şi întrebări suplimentare aferente altor tranzacţii, relaţii
etc.
Verificarea prin contrapunere începe cu conversaţia cu conducătorul şi
contabilul contribuabilului. În cadrul discuţiei funcţionarul fiscal, pe lângă
întrebările ce ţin nemijlocit de poziţiile ce urmează a fi verificate, discută şi asupra
altor întrebări din chestionarul anterior pregătit sau eventual apărute pe loc. Scopul
acestor acţiuni, constă în aceea că pe lângă verificarea autenticităţii unor
documente, date, pot fi stabilite şi eventualele poziţii, care urmează a fi verificate
ulterior.
În practica de control sunt întâlnite cazuri în care unele inspectorate fiscale
teritoriale se adresează altor inspectorate fiscale teritoriale cu solicitări de a efectua
verificări prin contrapunere la care sumele ce urmează a fi verificate sunt de o
mărime simbolică. În scopul evitării unor astfel de situaţii, care în rezultat duc la
sustragerea funcţionarilor fiscali de la alte controale etc., se recomandă ca
verificările prin contrapunere (exceptând unele situaţii particulare) să fie efectuate
în cazul tranzacţiilor în sumă de la 20 mii lei pe contribuabil, pe o perioadă de un
an.29
În funcţie de amplasarea teritorială a contribuabililor ce urmează a fi supuşi
verificărilor prin contrapunere, apar următoarele cazuri:
29
locului.”
42
- contribuabilul se află în raza de deservire a aceluiaşi IFS teritorial;
- contribuabilul se află în raza de deservire a altui Oficiul Fiscal din cadrul
aceluiaşi Inspectorat Fiscal de Stat teritorial (în cazul IFS pe mun. Chişinău);
- contribuabilul se află în raza de deservire a altui Inspectorat Fiscal de Stat
teritorial,
- contribuabilul desfăşoară activitate în altă ţară cu care Republica Moldova are
încheiate Acorduri (Convenţii) de colaborare reciprocă în domeniul fiscalităţii.
În cazul în care contribuabilul care urmează a fi supus verificării prin
contrapunere se deserveşte la acelaşi IFS teritorial, controlul se efectuează de
regulă de către acelaşi funcţionar fiscal, care efectuează controlul de bază. În
situaţiile în care apare necesitatea efectuării verificării prin contrapunere
concomitent la mai mulţi contribuabili, la decizia şefului secţiei (direcţiei) control
fiscal pot fi implicaţi în verificări mai mulţi funcţionari fiscali.
Dacă contribuabilul la care urmează a fi efectuată verificarea prin contrapunere
se deserveşte la alt Oficiu Fiscal din cadrul aceluiaşi inspectorat fiscal teritorial,
efectuarea verificării prin contrapunere la contribuabilul respectiv se solicită printr-
o adresare înaintată la nivel de inspectorat fiscal teritorial (în cazul IFS pe mun.
Chişinău).
Este necesar de menţionat că în cazul în care contribuabilul se află la o distanţă
la care se pot deplasa funcţionarii fiscali care efectuează controlul de bază este
oportună efectuarea verificării prin contrapunere de către aceiaşi funcţionari fiscali.
În acest scop pentru efectuarea propriu-zisă a verificării prin contrapunere
funcţionarii fiscali se vor adresa la organul fiscal la care se deserveşte
contribuabilul ce urmează a fi supus verificării prin contrapunere pentru a li se
elibera DICF.
Adresarea înaintată trebuie să conţină complet şi să descrie clar următoarele
date:
- în care bază a apărut necesitatea efectuării verificării prin contrapunere;
- denumirea deplină a contribuabililor la care se solicită efectuarea
verificării prin contrapunere;
43
- adresa juridică, codul fiscal al acestora, rechizitele bancare;
- descrierea laconică a datelor deja constatate în procesul controlului fiscal
de bază, aferent poziţiilor ce urmează a fi verificate;
- ce informaţie este solicitată şi care sunt motivele, inclusiv: data, numărul
şi seria documentelor de livrare sau procurare a mărfurilor (prestării
serviciilor); modul de efectuare a achitărilor (cu indicarea documentelor
confirmative); data şi numărul contractelor; alte chestiuni interesate (după
caz);
- numele executorului şi telefonul.
La adresare de asemenea se anexează copiile documentelor ce confirmă efectuarea
operaţiunilor ce necesită a fi verificate.
Verificarea prin contrapunere la contribuabilii altor state se efectuează
nemijlocit prin intermediul Direcţiei analiza activităţii, relaţii externe şi publice a
Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. În acest caz, solicitările urmează a fi
întocmite în conformitate cu prevederile indicaţiilor şefului Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat ce reglementează modalitatea solicitării informaţiei sau efectuării
controalelor fiscale de către organele fiscale ale altor state. De asemenea la
întocmirea adresărilor funcţionarul fiscal urmează să ţină cont de indicaţiile,
scrisorile, acordurile şi convenţiile internaţionale care conţin anumite cerinţe
privind exercitarea controalelor în alte state.
Inspectoratele Fiscale de Stat teritoriale (Oficiile Fiscale) care au primit
solicitări de a efectua verificări prin contrapunere îşi vor concentra eforturile ca în
într-un termen cât mai restrâns să efectueze aceste verificări şi să acorde răspuns
solicitantului în mod cât mai operativ mai ales în cazurile ce ţin de restituirea
sumelor TVA şi accizului din buget.
Răspunsurile acordate la solicitările de efectuare a verificărilor prin
contrapunere vor include o scrisoare de însoţire, în care se reflectă acţiunile real
întreprinse cu elucidarea laconică a faptelor depistate, la care se anexează copia
actului de control, copiile documentelor respective, altă informaţie existentă.
44
De regulă, verificările prin contrapunere se efectuează la sediul contribuabilului
în prezenţa şi cu participarea contabilului şef, prin înştiinţarea conducătorului
contribuabilului la momentul iniţierii verificării prin contrapunere.
În procesul efectuării verificării prin contrapunere se contrapun toate
exemplarele unui document ce confirmă o tranzacţie, existente la unitatea supusă
controlului de bază şi la unitatea supusă verificării prin contrapunere, adică cu care
s-au efectuat decontări, de la care s-au primit sau au fost livrate materiale, produse,
mărfuri, alte valori, etc., spre exemplu:
 originalul facturii existente la client se compară cu copia rămasă la furnizor;
 extrasul din cont primit de la bancă cu copia existentă la bancă sau la beneficiar,
 copia chitanţei rămasă în carnetul chitanţier se compară cu originalul chitanţei
aflate la plătitor,
 compararea datelor din conturile “Clienţi” şi “Debitori” la contribuabilul supus
controlului de bază cu cele din conturile “Furnizori” şi “Creditori” ale altor
contribuabili şi invers; etc.
În procesul efectuării verificării prin contrapunere pot să apară situaţii când una
şi aceeaşi tranzacţie (altă poziţie verificată), este reflectată diferit de către
participanţi, adică la un contribuabil în documentele ce confirmă efectuarea
tranzacţiei (altă acţiune) este reflectată o anumită sumă, iar la alt contribuabil este
reflectată cu totul o altă sumă.
În astfel de situaţii, documentele în original se ridică de la contribuabil şi întru
evitarea unor posibile cazuri de pierdere a documentelor, organul fiscal va face
copii la documentele originale ridicate, înainte ca acestea să fie transmise
organelor de drept pentru determinarea obligaţiilor fiscale în rezultatul cercetărilor
penale.
La ridicarea documentelor se întocmeşte proces-verbal de ridicare a
documentelor, respectându-se prevederile art.145 din Codul fiscal.
Pe lângă confruntarea autenticităţii documentelor supuse verificării prin
contrapunere se verifică şi momentele dubioase care pot apărea din discuţia
întreţinută cu conducerea, din alte documente şi informaţii.
45
La finalizarea verificării prin contrapunere este întocmit actul de control fiscal
în modul stabilit.
Dacă, în procesul efectuării verificării prin contrapunere, sunt depistate încălcări
ale legislaţiei fiscale de către contribuabilul supus verificării prin contrapunere,
funcţionarii fiscal vor indica în actul de control faptele real constatate cu indicarea
obligatorie a normelor legale încălcate.
Decizia asupra cazului de încălcare fiscală în rezultatul controlului fiscal cu
ieşirea la faţa locului pe marginea verificărilor prin contrapunere este adoptată de
organul fiscal în a cărui rază contribuabilul este luat la evidenţă cu excepţia
contribuabililor mari la care decizia asupra cazului de încălcare fiscală este luată de
conducerea IFPS..
Durata de efectuare a unei verificări prin contrapunere la un contribuabil, se
stabileşte în dependenţă de volumul de lucru, dar nu mai mult decât termenele
stabilite pentru efectuarea controalelor, adică cu respectarea prevederilor art.216
(4) din Codul fiscal .
Actul de control fiscal întocmit în rezultatul efectuării verificării prin
contrapunere se anexează la actul de control fiscal de bază, iar în cazul în care
controlul fiscal prin verificare prin contrapunere este efectuat de către alt IFS
teritorial (DACM a IFPS) copia actului de control fiscal se expediază printr-o
scrisoare oficială semnată de către conducerea organului fiscal respectiv, care de
asemenea se anexează la actul de control fiscal de bază.
Ţinând cont de prevederile art.216(4) din Codul fiscal, în cazul în care termenul
de efectuare a controlului fiscal de bază expiră şi nu sunt finalizate verificările prin
contrapunere aferente acestui control (din diferite motive), obligaţia fiscală a
contribuabilului supus controlului fiscal de bază, se calculează în baza datelor şi
informaţiilor existente prin adoptarea deciziei corespunzătoare, nu se aplică în
cadrul controalelor privind verificarea TVA şi accizelor destinate restituirii din
buget, care se finisează numai după prezentarea tuturor rezultatelor verificărilor
prin contrapunere solicitate.30
30
locului.”
46
Până la adoptarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală la apariţia
rezultatelor verificărilor prin contrapunere, organul fiscal va întocmi actul de
control suplimentar, care va fi parte componentă a materialelor controlului fiscal,
în baza căruia se va adopta decizia corespunzătoare, nu se aplică în cadrul
controalelor privind verificarea TVA şi accizelor destinate restituirii din buget, care
se finisează numai după prezentarea tuturor rezultatelor verificărilor prin
contrapunere solicitate.
În cazul în care rezultatele verificărilor prin contrapunere vor fi primite de la
alt organ fiscal după ce a fost adoptată decizia asupra cazului de încălcare fiscală,
organul fiscal în baza acestor date (actul de control fiscal prin contrapunere)
urmează să iniţieze controlul fiscal prin verificare repetată, tematică în temeiul
DICF-lui fiind întocmit actul de control fiscal şi adoptată decizia respectivă. nu se
aplică în cadrul controalelor privind verificarea TVA şi accizelor destinate
restituirii din buget, care se finisează numai după prezentarea tuturor rezultatelor
verificărilor prin contrapunere solicitate.
2.2.8 Verificarea repetată
Verificarea repetată, conform prevederilor art.224 din Codul fiscal, se
aplică dacă rezultatele controlului fiscal efectuat anterior sunt neconcludente,
incomplete sau nesatisfăcătoare, dacă ulterior au fost depistate circumstanţe
ce atestă existenţa unei încălcări fiscale în baza contestaţiilor şi, prin urmare,
se impune un nou control. Verificarea repetată se efectuează în baza unei decizii
(DICF) a conducerii organului care va exercita controlul fiscal.
Subiectul verificării repetate îl reprezintă contribuabilii care deja au fost supuşi
unui control fiscal, precum şi acţiunile funcţionarilor fiscali care au efectuat
controlul fiscal anterior.
Obiectul verificării repetate îl constituie documentele primare, registrele
contabile, documentele bancare, dările de seamă financiare, declaraţiile şi calculele
fiscale, informaţiile din alte surse, alte documente ale subiectului economic
47
(ordine, planuri, contracte, devize etc.) aferente determinării şi onorării obligaţiilor
fiscale, precum şi materialele controlului fiscal efectuat anterior.31
Scopul verificărilor repetate constă în aprecierea calităţii şi determinarea
corectitudinii controalelor fiscale efectuate anterior prin verificarea şi
contrapunerea rezultatelor controlului fiscal efectuat anterior cu rezultatele reale
constatate în urma verificării repetate.
În situaţia în care apare necesitatea de efectuare a verificărilor repetate de către
funcţionarii IFPS în vederea examinării materialelor controalelor fiscale efectuate
(inclusiv şi în baza criteriilor de risc) pentru soluţionarea dezacordurilor,
contestaţiilor, plângerilor şi litigiilor de diferit ordin apărute între contribuabili şi
organele fiscale, precum şi în cazul când se solicită implicarea în cadrul controlului
a funcţionarilor IFPS, DICF aferente acestor verificări se semnează de către şeful
(şeful adjunct) IFPS, fiind aplicată ştampila acestuia.
În cazul în care se preconizează efectuarea verificării repetate în cadrul
inspectării de către funcţionarii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a activităţii
organului fiscal teritorial, DICF se semnează la fel de către şeful (şeful adjunct)
IFPS, fiind aplicată ştampila acestuia, iar la poziţia unde se cere de indicat temeiul
efectuării verificării controlului se face menţiunea "planului de inspectare”.
Verificările repetate se exercită în cazul prezenţei următoarelor condiţii:
 dispunerea de informaţii bine argumentate ce pun la dubiu calitatea şi
autenticitatea controalelor fiscale deja efectuate;
 existenţa contestaţiilor fiscale, în cadrul examinării cărora apare necesitatea de
exercitare a verificărilor repetate;
 necesitatea de a aprecia şi a verifica corectitudinea acţiunilor funcţionarilor
fiscali ce au efectuat anterior controale fiscale.
Verificarea repetată poate fi efectuată şi de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat
sau la iniţiativa conducerii inspectoratului fiscal de stat teritorial ori a unui alt
organ cu atribuţii de control fiscal.
31
locului.”
48
Verificarea repetată poate fi efectuată în cadrul examinării contestaţiilor fiscale şi
în alte cazuri, la decizia conducerii organelor fiscale.
Verificarea repetată poate fi exercitată de către inspectorii fiscali principali şi
superiori ai direcţiei (secţiei) control fiscal, precum şi de către funcţionarii fiscali
din cadrul IFPS în dependenţă de competenţa direcţiei în care îşi exercită funcţiile.
În cazul înaintării de către contribuabili a contestărilor fiscale şi la apariţia
necesităţii reale de efectuare a verificării repetate, la decizia şefului (adjunctului)
Inspectoratului Fiscal de Stat teritorial respectiv şi/sau IFPS, aceasta se exercită de
către funcţionarii fiscali ai direcţiei (secţiei) control fiscal cu implicarea în caz de
necesitate a funcţionarilor fiscali din alte direcţii (secţii) a organului fiscal
respectiv şi/sau IFPS, după caz.
La decizia şefului (şefului-adjunct) IFS teritorial sau IFPS, verificarea repetată,
va cuprinde toate poziţiile sau numai anumite poziţii din actul de control fiscal
precedent.
În dependenţă de situaţie, în vederea aprecierii şi argumentării acţiunilor
întreprinse, la efectuarea verificării repetate poate să participe funcţionarul fiscal
care a exercitat controlul fiscal anterior. Efectuarea verificărilor repetate de aceiaşi
funcţionari fiscali sau de acelaşi grup de control care au exercitat controlul fiscal
precedent, nu se admite.
Principiile generale, procedura şi ordinea de efectuare a verificării repetate este
similară cu cea a metodei prin care a fost exercitat controlul fiscal precedent, fiind
stabilită (în caz de necesitate) una sau mai multe metode suplimentare de efectuare
a acesteia.
Termenul de efectuare a verificării repetate este specificat în DICF şi nu poate
depăşi termenele stabilite de efectuare a unui control fiscal. În caz de necesitate, la
decizia şefului (şefului-adjunct) organului fiscal, termenul de efectuare a verificării
repetate poate fi prelungit. După finalizarea verificării repetate se întocmeşte actul
de control fiscal. Ordinea şi modalitatea de întocmire a actului de control fiscal în
rezultatul efectuării a verificării repetate este similară modalităţii de întocmire a
actului de control fiscal.
49
În actul de control fiscal întocmit de funcţionarii fiscali sunt descrise clar şi
deplin încălcările depistate în cadrul verificării repetate. Adică, în partea
constatatoare a acestui act nu se repetă toate poziţiile expuse în actul de control
fiscal precedent, ci se reflectă doar divergenţele depistate cu trimiteri argumentate
la documentele primare, de altă natură precum şi la actele legislative şi normative
care au fost încălcate.
Dacă în rezultatul verificării repetate, comparativ cu verificarea precedentă, s-
au depistat derogări de la prevederile legislaţiei fiscale (s-au calculat suplimentar
ori s-au micşorat careva sume, au fost depistate încălcări - altele decât cele
depistate iniţial), în baza actului de control fiscal se adoptă o decizie asupra cazului
de încălcare.
Decizia adoptată în rezultatul verificării repetate va reflecta de regulă diferenţa
dintre sumele calculate iniţial şi sumele respective, cu recalcularea sancţiunilor şi a
majorărilor de întârziere aferente acestor sume.
În situaţia în care în rezultatul controlului fiscal repetat nu se confirmă
încălcările indicate în decizia anterioară, urmează de a anula toate poziţiile
reflectate în decizia precedentă şi nu există calculări suplimentare, organul fiscal
va abroga aceasta din urmă printr-o nouă decizie asupra cazului de încălcare
fiscală.
Decizia asupra cazului de încălcare fiscală adoptată în rezultatul verificării
repetate se adoptă de către şeful (adjunctul) Inspectoratului Fiscal de Stat în raza
teritorială a căruia se deserveşte contribuabilul supus verificării repetate şi după
caz - de şeful (şeful - adjunct al) Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
2.3.Metode şi surse indirecte pentru esimarea obligaţiei fiscale
Practica de lucru arată, că în procesul efectuării controalelor fiscale se
depistează cazuri de lipsă a evidenţei contabile sau din cauza ţinerii ei neconforme
din diferite motive, ce face dificilă aprecierea obligaţiei fiscale.
Estimarea obligaţiei fiscale a contribuabililor prin metode şi surse indirecte
poate fi aplicată, dacă în cadrul controlului fiscal sumele impozitelor şi taxelor care
urmau să fie vărsate la buget:
50
 nu pot fi determinate din lipsa de evidenţă contabilă, sau
 nu pot fi determinate din cauza ţinerii evidenţei contabile neconforme (inclusiv
şi în cazurtile cînd se deţin informaţii şi/sau documente justificative care nu şi-
au găsit reflectare sau reflectare parţială în evidenţa contabilă), sau
 dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana cu funcţie de
răspundere a acestuia nu prezintă, în totalmente sau în parte documentele de
evidenţă şi/sau dările de seamă fiscale (declaraţiile, calculele şi alte documente
fiscale). Ca urmare, în cadrul controlului, colaboratorii Serviciului Fiscal
trebuie să demonstreze prezenţa măcar a unuia din aceste motive, care în
consecinţă ar fi cauzat diminuarea obligaţiunii fiscale.
Obligaţia contribuabilului de a ţine evidenţa contabilă conform formelor şi
modului stabilit de legislaţie, de întocmire şi de prezentare organelor fiscale a
dărilor de seamă, prevăzute de legislaţie, de asigurare a integrităţii documentelor
de evidenţă contabilă este stabilită în conformitate cu prevederile art. 8 alin (2) lit.
c) din Codul fiscal.
Conform art.26 al Legii contabilităţii pierderea sau sustragerea documentelor
contabile, precum şi distrugerea intenţionată a acestora pînă la expirarea
termenului de păstrare, solicită reconstituirea lor în termen de 2 luni de la
constatare. Respectiv, organul fiscal nu este abilitat să acorde contribuabilului
termenul sus menţionat pentru reconstituirea evidenţei contabile, aceasta fiind
obligaţia agentului economic de a-şi restabili singur în termenul stabilit
documentele contabile. Contribuabilul este obligat să efectuieze inventarierea
patrimoniului, decontărilor, creanţelor şi datoriilor (ca regulă inventarierea se
efectuiază de către agenţii economici nu mai rar de 1 dată pe an) pentru
confirmarea şi verificarea corectitudinii şi veridicităţii datelor evidenţei contabile.
În cazul în care organul fiscal nu dispune de posibilitatea de determinare a
obligaţiilor fiscale a contribuabililor prin metode şi surse indirecte, poate fi sistat
controlul fiscal pînă la expirarea termenului de două luni prevăzut pentru
restabilirea documentelor. Dacă faptul de pierdere, sustragere sau distrugere
51
intenţionată a documentelor contabile a fost stabilit în cadrul efectuării controlului
fiscal, reluarea acestuia va fi admisă numai după 2 luni de la sistare.
Controlul fiscal efectuat prin metode şi surse indirecte poate fi iniţiat numai în
baza DICF (deciziei de iniţiere a controlului fiscal) iar rezultatele controlului sint
întocmite numai pe blanchetă de strictă evidenţă.
Luînd în consideraţie, că etapa de culegere a informaţiilor pentru determinarea
obligaţiilor fiscale decurge un timp îndelungat, controlul se întrerupe pînă la
momentul cînd se va acumula răspunsurile la solicitări şi, ulterior se va scrie o altă
DICF pentru a determina definitiv obligaţia fiscală.
În cadrul contolului, inspectorii fiscali, reieşind din situaţia creată, se vor
determina de sine stătător asupra evaluării obiectelor impozabile prin metode şi
surse indirecte, despre ce se va menţiona în actul de control.
În actul de control fiscal, de asemenea vor fi indicate concret cazurile de lipsă
de evidenţă contabilă, ori a ţinerii evidenţei contabile neconforme, ori
neprezentarea la conrol de către contribuabil în totalmente sau în parte a
documentelor de evidenţă, sau neprezentarea dărilor de seamă, care au adus la
necesitatea utilizării estimării obligaţiei fiscale a contribuabililor prin metode şi
surse indirecte, precum şi argumentele confirmative aferente lor. Totodată, în actul
de control se va menţiona care impozite şi taxe se vor estima prin metode indirecte.
Obligatoriu urmează a fi indicate metodele aplicate de organul fiscal întru
estimarea obligaţiunilor fiscale ale acestuia, informaţiile şi documentele care au
servit drept temei pentru recalcularea obligaţiilor fiscale.
La actul de control va fi anexat registrul privind documentele şi informaţiile
primite din diferite surse aferente obligaţiilor fiscale eschivate (diminuate DE
CONTRIBUABIL)
Scopul prezentului compartiment este reglementarea complexului de acţiuni
ale organelor fiscale la determinarea obligaţiilor aferente impozitului pe venit,
TVA, altor impozite şi taxe, prin aplicarea metodelor şi surselor indirecte.
La determinarea obligaţiilor fiscale cu utilizarea metodelor şi surselor
indirecte se aplică prevederile legislaţiei fiscale, mecanisme de calculare (cotele
52
impozitului; scutirile; facilităţile fiscale, etc.) aferente perioadelor fiscale cărora se
atribuie obligaţiunile fiscale respective.32
Procedura estimării obligaţiei fiscale prin utilizarea metodelor şi surselor
indirecte totalizează următoarele elemente:
a) tipul şi natura activităţilor practicate de contribuabil;
b) mărimea capitalului contribuabilului;
c) vânzările nete ale contribuabilului;
d) numărul de angajaţi ai contribuabilului;
e) genul de activitate şi formele organizatorico-juridice a clienţilor
contribuabilului şi numărul lor;
f) diferenţa dintre caracteristicile cantitative şi cele calitative ale materiei
prime, ale altor materiale procurate şi ale celor folosite în producţie;
g) analiza schimbării valorii nete a proprietăţii contribuabilului;
h) chiria imobilului folosit de contribuabil în afaceri;
i) rulajul mijloacelor băneşti şi soldul lor pe conturile bancare ale
contribuabilului;
j) compararea cheltuielilor contribuabilului cu veniturile lui;
k) venitul altor persoane care activează în aceleaşi condiţii sau în condiţii
similare cu cele ale contribuabilului;
l) alte informaţii care indică direct sau indirect estimarea incopletă de către
contribuabil a bazei impozabile
Întru asigurarea determinării elementelor obligaţiilor fiscale cu aplicarea
metodelor şi surselor indirecte organul fiscal este în drept să utilezeze informaţia
solicitată din următoarele surse:33
 de la instituţiile financiare
32
locului.”
33
locului.”
53
 birourile notariale, Agenţia de Stat Relaţii Financiare şi Cadastru (inclusiv şi
teritoriale), bursele de valori
 informaţia de la Departamentul Vamal
 Informaţiile de la Departamentul Statisticii şi Sociologiei
 de la Departamentul Tehnologii Informaţionale
 de la Centrul Republican Matriculare şi Examinare a Departamentului
Tehnologii Informaţionale
 de la Departamentul Standartizare şi Metrologie
 de la Camera Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova
 de la organele de stat:
- Camera de licenţiere
- Centrul medicinii preventive
- Inspecţia muncii
- Inspectoratul de Stat “Intehagro”
- Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS)
- Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM)
- de la subdiviziunile structurale ale Ministerului Ecologiei, Agriculturii,
Industriei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriilor şi Inspectoratului Principal
de Stat pentru Carantină Fitosanitară
- de la Agenţia Moldovei Trafic Auto Internaţional (AMTAI)
- de la Direcţiile teritoriale
 de la alte organe cu funcţii de control cum ar fi CCCEC, Curtea de conturi, IFS
teritoriale
 datele despre contribuabilul de la întreprinderile, instituţiile, organizaţiile cu
care agentul economic supus controlului a avut sau are relaţii economico-
financiare
 de la Monitorul Oficial
Pentru obţinerea informaţiilor de la organele enumerate, necesare pentru
efectuarea controlului la contribuabilul respectiv, se solicită printr-o adresare
54
oficială. Interpelarea înaintată trebuie să descrie clar ce informaţie se solicită şi
care sunt motivele de a o solicita. După caz, se indică: denumirea deplină a
subiectului economic, codul fiscal, adresa juridică, rechizitele bancare.
Capitolul III
Imperativitatea rezultatelor controlului fiscal

Prezentul compartiment are drept scop stabilirea unor modalităţi unice de
valorificare a rezultatelor controlului fiscal şi anume: întocmirea actului de
control fiscal, prezentarea şi examinarea dezacordului pe actul de control, în
cazul în care acesta este depus de către contribuabil, întocmirea şi executarea

deciziei asupra cazului de încălcare fiscală şi examinarea contestaţiei pe
decizia organului fiscal, la fel în cazul în care aceasta este depusă de către
contribuabil.
55
3.1.Actul de control şi întocmirea acestuea
La finalizarea controlului fiscal, conform art.216 alin.(5) din Codul fiscal, se
întocmeşte un act de control fiscal.
Actul de control fiscal este întocmit pe blanchete de strictă evidenţă în două
exemplare iar evidenţa acestora se ţine în Registrul de evidenţă a blanchetelor de
strictă evidenţă. Primul exemplar al actului de control fiscal rămâne la organul
fiscal care a efectuat controlul pentru a fi inclus în dosarul contribuabilului, al
doilea exemplar fiind înmânat (expediat) contribuabilului care a fost supus
controlului fiscal.
În cazul în care controlul fiscal este efectuat de către IFPS sau de către organul
fiscal teritorial cu raza de deservire teritorială alta decât cea în care se deserveşte
contribuabilul supus controlului fiscal, primul exemplar al actului de control fiscal
este remis organului fiscal în a cărui rază de deservire îşi are sediul contribuabilul
respectiv. În acest caz o copie va rămâne la organul fiscal care a exercitat controlul
fiscal.34
În cazul în care apare necesitatea prezentării (transmiterii) actului de control
altui organ, acestuia i se prezintă (transmite) copia autentificată prin ştampila
organului fiscal.
Structural, actul de control fiscal este constituit din trei părţi componente şi
anume: partea introductivă; partea constatatoare; concluziile asupra actului de
control.
1. Partea introductivă a actului de control - în partea introductivă a actului de
control sunt reflectate date de ordin informativ privind efectuarea controlului şi
datele cu caracter general despre contribuabilul supus controlului. La începutul
actului de control sunt indicate următoarele:
 organul fiscal care efectuează controlul;
 data actului de control;
 numele, prenumele funcţia deţinută de funcţionarii fiscali care efectuează
controlul;
34
Ordinul IFPS ,nr.134 , din 16.10.2002,cu privire la “aprobarea formei unice a actului de control”
56
 numărul şi data DICF. În cazul în care în cadrul controlului fiscal au fost
întocmite mai multe DICF urmează a fi specificate fiecare în parte cu descrierea
cauzelor care au dus la întocmirea acestora şi perioadele;
 tipul controlului şi metoda sau metodele tehnice utilizate în procesul efectuării
controlului (după caz cu trimitere la scrisoarea de solicitare a efectuării acestuia
şi la solicitant);
 denumirea şi informaţiile cu caracter general aferente contribuabilului supus
controlului;
 codul fiscal;
 adresa juridică (sediul) contribuabilului,
 poziţiile concrete ale obligaţiei fiscale supuse controlului,
 perioada sau perioadele supuse controlului;
 data începerii şi data finisării controlului. În cazul în care durata stabilită de
efectuare a controlului a fost prelungită, vor fi indicate motivele acesteia;
 în caz de sistare (întrerupere) a controlului se indică motivul acesteia şi
termenul sistării controlului fiscal.
O poziţie distinctă în partea introductivă a actului de control fiscal este destinată
descrierii respectării de către contribuabil a prevederilor actului de control fiscal şi
a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală precedente.
Actul de control fiscal trebuie în mod obligatoriu să conţină menţiunea dacă
controlul a fost efectuat cu prezenţa şi participarea conducătorului (cetăţeanului),
contabilului – şef, reprezentanţilor, altor persoane cu funcţii de răspundere a
contribuabilului.
2. Partea constatatoare a actului de control - în partea constatatoare a actului
de control se reflectă acţiunile şi faptele constatate în procesul controlului. În cazul
în care în procesul efectuării controalelor fiscale s-au depistat încălcări ale
legislaţiei fiscale, în actul de control se descriu obiectiv, clar şi exact încălcările
legislaţiei fiscale şi/sau a modului de evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la
documentele de evidenţă respective şi la alte materiale, indicându-se punctele,
alineatele, articolele din actele normative şi/sau legislative încălcate. În act se
57
reflectă fiecare perioadă fiscală în parte, specificându-se încălcările fiscale
depistate în ea. În astfel de cazuri, în act, mai întâi se descriu acţiunile
contribuabilului, cu explicarea modului (căii) de încălcare ce a adus la neonorarea
obligaţiei fiscale, apoi se expune modalitatea corectă pe care contribuabilul urma
să o efectueze. În actele de control se indică mărimea obiectului impozabil
diminuat şi respectiv obligaţia calculată.
În cazurile de efectuare a controalelor fiscale la faţa locului prin verificare
totală, în actul de control se reflectă corectitudinea şi plenitudinea calculării tuturor
impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii la buget, respectarea altor obligaţii
fiscale .
În actul de control trebuie specificată fiecare tip de obligaţiune fiscală
verificată în parte cu descrierea clară a metodelor utilizate, fără a se limita la fraze
generale.
Dacă se utilizează alte metode tehnice de control (tematice, faptice, parţiale
etc.) în act se reflectă strict poziţiile supuse verificării.
În cazul în care în procesul efectuării controlului fiscal nu sunt stabilite abateri
de la respectarea legislaţiei fiscale, în act se menţionează concret: nu s-au
constatat încălcări sau lipseşte obiectul impozabil, cu descrierea obligatorie a
poziţiilor verificate, şi anume indicatori concreţi care confirmă stabilirea
lipsei încălcărilor.
În cazul depistării derogărilor de la prevederile legislaţiei fiscale sub aspectul
corectitudinii şi plenitudinii calculării şi virării la buget a impozitelor, taxelor şi
altor plăţi obligatorii, în actul de control se indică sumele recalculate sau micşorate
ale obligaţiei fiscale cu referinţă concretă la perioada fiscală în care acestea s-au
admis.
Dacă în procesul controlului este stabilită neplata în termen a obligaţiilor
fiscale, conform legislaţiei în vigoare se calculează majorări de întârziere
(penalităţi) de la data din care contribuabilul trebuia să achite impozitele sau plăţile
respective. Penalitatea se reflectă în actul de control sau într-o anexă aparte la actul
de control fiind calculată până la data semnării actului de control (inclusiv).
58
Majorarea de întârziere care se calculează de la data semnării actului de control şi
până la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală urmează a fi
reflectată într-o anexă aparte la decizia respectivă. Din data adoptării deciziei şi
până la data achitării efective de către contribuabil a sumelor datorate bugetului se
calculează majorare de întârziere.
În partea constatatoare a actului de control, indiferent de tipul metodei tehnice
de control, se fixează şi situaţia la momentul controlului a decontărilor cu bugetul,
cu reflectarea restanţei sau a plăţii plătite în plus pe fiecare tip de obligaţie fiscală.
Este de menţionat că în cadrul controalelor fiscale pe lângă controlul
corectitudinii calculării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabil în
buget, funcţionarii fiscali verifică şi alte poziţii cum sunt: achitările cu alţi agenţi
economici; existenţa sau lipsa la contribuabil a licenţelor pentru anumite genuri de
activitate; evidenţa blanchetelor de strictă evidenţă. Astfel, vor fi descrise în actul
de control fiecare poziţie în parte cu descrierea clară a fiecăreia din acestea.
Concluziile asupra actului de control fiscal - în partea destinată concluziilor
la actul de control se descriu clar rezultatele controlului efectuat, obligaţiile
contribuabilului, materialele anexate la act, semnăturile părţilor participante la
control, confirmarea înmânării actului de control contribuabilului, alte însemnări,
după caz.
Rezultatele controlului fiscal efectuat - la acest compartiment se fixează
laconic încălcările depistate cu indicarea sumelor recalculate a impozitelor, taxelor
şi altor plăţi, inclusiv a majorărilor de întârziere (penalităţilor) calculate în
rezultatul controlului, cu specificarea lor în parte pe fiecare tip şi pe perioadă
fiscală în parte.
Obligaţiile contribuabilului - în actul de control se va indica obligaţia
contribuabilului prevăzută de art.216 alin.(8) din Codul Fiscal, care prevede că
contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al
său, este obligat după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea
controlului, să participe la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, iar în
59
caz de dezacord este obligat să prezinte în scris, în termen de 7 zile
calendaristice, argumentarea dezacordului, anexând documentele de rigoare.
La actul de control se anexează următoarele materiale: tabelul aferent situaţiei
economico – financiare a contribuabilului, după caz, copia politicii de
contabilitate, copiile contractelor, documentelor ce au provocat sau confirmă
abateri de la onorarea obligaţiilor fiscale, actele de evaluare a mărfurilor
(bunurilor) conform preţurilor de piaţă (în cazul depistării încălcărilor la calcularea
impozitului pe venit şi TVA), lămuririle contribuabilului, etc. În actul de control se
face în mod obligatoriu menţiunea referitoare la materialele anexate la el, ca fiind
parte integrantă a actului de control, cu numerotarea cronologică unică pe întreg
actul de control şi cu indicarea denumirii anexelor respective. În cazurile în care la
actul de control se anexează copii ale unor documente, calcule, acestea se
semnează de către funcţionarul fiscal, contabilul – şef, după caz, alte persoane
gestionare şi se autentifică cu ştampila contribuabilului indicând data.35
În cazul în care apare necesitatea de a proba prin documente încălcarea fiscală;
există probabilitatea dispariţiei acestora sau în alte cazuri expres prevăzute de
legislaţia fiscală organul fiscal şi funcţionarul fiscal, în baza prevederilor şi
modului stabilit de art.134 alin.(1) lit.f) şi art.145 din Codul fiscal, pot dispune
ridicarea documentelor de la contribuabil.
Funcţionarii fiscali pot ridica documentele indiferent de apartenenţă şi de locul
aflării lor, asigurând păstrarea lor în organul fiscal.
În cadrul efectuării procedurii de ridicare a documentelor de la contribuabil, de
către funcţionarii fiscali se vor întocmi în mod obligatoriu act de ridicare a
documentelor respective.
Controlul fiscal se consideră finalizat la momentul semnării actului de control
fiscal de către toţi participanţii la control (sau expedierii prin poştă în cazul
refuzului contribuabilului de a semna şi/sau primi actul de control). Totodată,
perioada dintre începerea controlului fiscal şi finalizarea acestuia nu va depăşi
termenele de efectuare a controlului fiscal stabilite în DICF.
35
Ordinul IFPS ,nr.134 , din 16.10.2002,cu privire la “aprobarea formei unice a actului de control”
60
Dacă la momentul semnării actului de control conducătorul întreprinderii
lipseşte, actul se semnează de către locţiitorul acestuia sau persoana împuternicită
prin ordin sau contract de muncă, cu menţiunea respectivă.
Participanţii la control vor semna actul de control fiscal pe foaia care conţine
text (se interzice de a semna foaia curată).
Actul de control fiscal urmează a fi semnat de către contribuabil numai după
prezentarea de către acesta funcţionarului fiscal a actelor de identitate pentru
identificarea contribuabilului în persoana respectivă.
În partea finală a actului de control se face menţiunea “al II–lea exemplar al
actului de control am primit”, în dreptul căreia reprezentantul contribuabilului se
semnează şi indică data primirii actului.
În cazul în care contribuabilul sau persoanele cu funcţii de răspundere ale
acestuia refuză de a semna actul de control, funcţionarii fiscali stipulează sub
semnătură următoarele: “a refuzat semnarea actului de control”, cu indicarea
datei.
Dacă contribuabilii sau persoanele cu funcţii de răspundere ale acestora, din
diferite motive refuză de a primi sub semnătură al 2-lea exemplar al actului ce
control, funcţionarii fiscali vor nota sub semnătură acţiunile acesteia stipulând
următoarele: “a refuzat semnarea şi primirea actului de control. Exemplarul II
al actului de control se expediază prin intermediul oficiului poştal”. În astfel de
cazuri, actul de control este expediat contribuabilului nemijlocit prin intermediul
poştei, cu scrisoare recomandată. Chitanţa eliberată de oficiul poştal se anexează la
actul de control şi serveşte drept document justificativ ce confirmă primirea de
către contribuabil a actului de control.
Actul de control se prezintă nu mai târziu de ziua lucrătoare, care urmează după
ziua în care a fost semnat actul sau a fost refuzată semnarea acestuia şefului
(adjunctului) secţiei (direcţiei) control fiscal.Actele de control se înregistrează
cronologic în Registrul actelor de control. Fiecare subdiviziune a organului fiscal
(secţie, direcţie) care întocmesc acte de control vor ţine separat aceste registre.
61
Durata păstrării actelor de control în arhiva organului fiscal va fi de cel puţin 10
ani din data apariţiei lor.
3.2 Procedura dezacordului pe actul de control.
În cazul în care contribuabilul nu este de acord cu conţinutul actului de control,

acesta este obligat să prezinte în scris, în termen de şapte zile calendaristice de la
data semnării actului dezacordul cu argumente care confirmă poziţia
contribuabilului, anexând la dezacord documentele confirmative respective.36
În cazul în care contribuabilul va prezenta dezacordul pe act fără respectarea
termenului stabilit de prezentare, acesta nu va fi luat în mod obligatoriu în
consideraţie la examinarea cazului de încălcare fiscală.
Dacă prin înaintarea dezacordului pe actul de control contribuabilul a prezentat
materiale sau probe adăugătoare, ce confirmă poziţia lui, funcţionarul fiscal care a
efectuat controlul examinează materialele prezentate, coordonându-le cu şeful
(adjunctul) secţiei (direcţiei) control fiscal şi conducerea organului fiscal respectiv.
În cazul în care argumentele prezentate prin dezacordul la act sunt întemeiate,
în urma examinării dezacordului pe actul de control se va întocmi un act de
control fiscal suplimentar în care va indica la care act de control este supliment,
iar în partea constatatoare se vor reflecta poziţiile modificate ale obligaţiei fiscale,
cu respectarea procedurii de întocmire a actului de control, inclusiv anexarea
documentelor, semnarea actului, trecerea în registrul de evidenţă a rezultatelor
controalelor etc. conform modalităţii expuse în prezentul capitol.
Este interzisă efectuarea rectificărilor în actul de control de bază ca urmare a
examinării dezacordului pe actul de control.37
Şeful (şeful - adjunct) secţiei (direcţiei) control fiscal examinează actul de
control precum şi dezacordul contribuabilului, actul de control suplimentar (dacă
36
art.216 alin.(8) din Codul fiscal al R.M
37
locului.”
62
acestea există), coordonând în mod obligatoriu elaborarea proiectului deciziei
asupra cazului de încălcare fiscală, aplicînd semnătura şi data respectivă pe
exemplarele actului(lor) de control şi a deciziei destinate pentru a fi păstrate la
organul fiscal.
3.3 .Examinarea cazului de încălcare fiscală
3.3.1.Modul de adoptare şi conţinutul deciziei asupra cazului de încălcare
fiscală
Conform prevederilor art.216 alin.(5) din Codul fiscal, în cazul depistării
vreunei încălcări fiscale, organul care exercită controlul ia decizia corespunzătoare.
Deciziile asupra cazului de încălcare fiscală se pronunţă (adoptă) de către şeful
(adjunctul) organului fiscal teritorial, în raza căruia se deserveşte (activează)
contribuabilul supus controlului sau, după caz, de către şeful (adjunctul) IFPS.
Procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală nu poate fi iniţiată, iar
procedura iniţiată urmează a fi încheiată dacă:
- se constată că nu a avut loc nici o încălcare fiscală;
- persoana căreia i s-a intentat procedura de examinare a cazului de încălcare
fiscală a fost lichidată sau a decedat.
Termenul de examinare a cazului de încălcare fiscală este de 15 zile din data:
- prezentării dezacordului la actul de control - dacă a fost prezentat la timp;
- expirării termenului de prezentare a dezacordului – dacă nu a fost prezentat sau
dacă a fost prezentat cu întârziere. În cazul în care în cadrul examinării cazului de
încălcare fiscală există circumstanţe în rezultatul cărora apare necesitatea
prelungirii termenului indicat mai sus, acesta poate fi prelungit cu 20 zile în modul
prevăzut la art.246 (2) din Codul fiscal .38
Cazul de încălcare fiscală se examinează în prezenţa persoanei trase la
răspundere pentru săvârşirea încălcării. În acest scop organul fiscal anunţă
38
locului.”
63
contribuabilul în scris (prin citaţie) despre locul, data şi ora examinării cazului de
încălcarea fiscală.
Citaţia privind examinarea cazului de încălcare fiscală se întocmeşte în 2
exemplare, unul dintre care se expediază contribuabilului, iar altul se coase într-un
dosar (mapă) de evidenţă a citaţiilor. Evidenţa citaţiilor privind examinarea cazului
de încălcare fiscală se ţine în „Registru de evidenţă a citaţiilor privind examinarea
cazului de încălcare fiscală”.
Cazul de încălcare fiscală poate fi examinat în lipsa persoanei trase la
răspundere pentru săvârşirea încălcării numai dacă există confirmare că aceasta a
fost anunţată în modul stabilit despre locul, data şi ora examinării cazului şi dacă
de la ea până la data stabilită pentru adoptarea deciziei nu a parvenit un demers
argumentat de a fi amânată examinarea.
La adoptarea deciziei este oportună participarea tuturor persoanelor, care au
semnat actul de control, iar la iniţiativa contribuabilului sau organului fiscal – altor
persoane responsabile: specialişti în domeniu şi/sau jurişti.
Contribuabilul, în cadrul examinării cazului de încălcare fiscală, ţinând cont de
prevederile art.242-258 al Codului Civil al RM poate să-şi exercite drepturile sale:
- în cazul persoanei fizice – personal, printr-un reprezentant sau de comun cu
reprezentantul;
- în cazul persoanei juridice – prin intermediul conducătorului sau al
reprezentantului său.
În cazul persoanei fizice împuternicirile reprezentantului (avocatului) trebuie să
fie confirmate printr-o procură sau printr-un document ce atestă funcţia ori
împuternicirile pe care le deţine.
Procura dată de persoana fizică se autentifică, după caz, de notar, de secretarul
primăriei satului (comunei), de administraţia (conducerea) persoanei la care
lucrează sau învaţă mandantul, de administraţia instituţiei curativ-profilactice
staţionare, în care mandantul se află pentru tratament, de comandantul (şeful)
unităţii militare – dacă mandantul este militar, sau de şeful locului de detenţiune -
dacă mandantul este în detenţiune.
64
Procura din partea unei persoane juridice se eliberează de conducătorul ei
(locţiitorul acestuia).
Împuternicirile avocatului se certifică printr-o ordonanţă emisă de biroul de
avocaţi.
În cazurile expuse mai sus în care este necesară prezenţa procurii sau a
împuternicirii, după prezentarea acesteia se va face o copie care va fi anexată în
mod obligatoriu la materialele controlului efectuat.
Cazul de încălcare fiscală este examinat la oficiul organului fiscal unde
contribuabilul se află la evidenţă sau asistenţă ori în alt loc stabilit de organul
fiscal.
După examinarea cazului de încălcare fiscală, de către organul fiscal se emite
decizia respectivă.
Asupra cazului de încălcare fiscală poate fi pronunţată una din următoarele
decizii privind:
- aplicarea de sancţiune fiscală şi/sau încasarea de impozit, taxă, calculate
suplimentar, de majorare de întârziere.
- - clasarea cazului. Decizia privind clasarea cazului de încălcare fiscală este
pronunţată în cazul în care contribuabilul prin dezacordul la actul de control
prezentat în termenul stabilit la organul fiscal aduce argumente sau probe
întemeiate care dovedesc legalitatea acţiunilor sau inacţiunilor
contribuabilului .
- suspendarea cazului şi efectuarea unui control fiscal repetat. Decizia privind
suspendarea cazului de încălcare fiscală şi efectuarea unui control fiscal repetat se
va pronunţa numai cu condiţia respectării prevederilor art.214 alin.(6) din Codul
fiscal ,
Structural, decizia asupra cazului de încălcare fiscală este constituită din trei părţi
componente şi anume: introductivă, constatatoare şi decisivă.39
1. Partea introductivă a deciziei conţine următoarele elemente:
 denumirea organului fiscal din al cărui nume se pronunţă decizia;
39
Ordinul IFPS ,nr.045 , din 15.08.2002,cu privire la “modul de elaborare a deciziei pe actul de control”
65
 numărul data adoptării deciziei;
 denumirea completă a contribuabilului;
 codul fiscal al contribuabilului;
 adresa juridică a contribuabilului;
 numele şi prenumele, funcţia persoanei care a emis decizia;
 alţi participanţi la adoptarea deciziei;
 remarcă despre participarea persoanelor care au săvârşit încălcarea fiscală
(reprezentanţilor lor), altor persoane cointeresate. În cazul în care decizia asupra
cazului de încălcare fiscală este luată fără participarea contribuabilului se va
înscrie următoarea menţiune ”fără participarea contribuabilului”;
 remarcă despre materialele de control (nr. şi data actului de control, nr. şi data
dezacordului pe act, în cazul în care acesta există), în baza cărora se
examinează cazul de încălcare fiscală.
2. Partea constatatoare a deciziei cuprinde următoarele elemente:
 descrierea încălcării fiscale cu indicarea articolelor, aliniatelor, punctelor din
actele normative şi/sau legislative care au fost încălcate (inclusiv cu indicarea
articolelor care prevăd obligaţiile contribuabilului, tipurile de încălcări etc.);
 descrierea derogărilor de la legislaţie comise de către contribuabil cu
specificarea acestora pe perioade fiscale distincte şi pe tipuri de impozite, taxe
sau alte obligaţiuni şi a sumelor respective recalculate;
 descrierea stării decontărilor cu bugetul public naţional restanţa a
contribuabilului la momentul pronunţării deciziei.
 Trimiterea la actele legislative care acordă dreptul conducerii organului fiscal
de a examina cazul de încălcare fiscală şi a calcula obligaţiile fiscale ale
contribuabililor.
3. Partea decisivă a deciziei cuprinde următoarele elemente:
 indicarea articolului, alineatului, punctului actului normativ şi/sau legislativ
care prevede răspunderea pentru încălcările depistate;
 hotărârea adoptată asupra cazurilor, adică stabilirea obligaţiilor fiscale prin
indicarea sumelor impozitelor, taxelor, plăţilor recalculate şi a sancţiunilor
66
fiscale, majorărilor de întârziere aplicate;
 termenul de transfer, conturile bancare şi trezoreriale la care urmează a fi
transferate sumele recalculate a obligaţiilor fiscale;
 drepturile şi obligaţiile contribuabilului;
 semnătura persoanei care a emis decizia şi ştampila organului fiscal ;
 data şi semnătura contribuabilului precum că acestuia i-au fost aduse la
cunoştinţă drepturile, obligaţiile şi răspunderea şi a primit exemplarul II al
deciziei;40
3.3.2 Întocmirea formularului “RCF” privind rezultatele
controlului fiscal
Formularul (“RCF” - rezultatele controlului fiscal) privind rezultatele controlului
fiscal efectuat se întocmeşte pentru toate controalele fiscale efectuate la faţa locului
Formularul se întocmeşte şi în cazul adoptării deciziei în rezultatul contestării
deciziei pronunţate asupra cazului de încălcare fiscală sau în temeiul prevederilor
art.236(2) al Codului fiscal. 41
În cazul în care nu sunt depistate încălcări formularul se întocmeşte în ziua
semnării actului de control sau în ziua următoare de către persoana ce a efectuat
controlul. În situaţia în care în rezultatul controlului au fost stabilite cazuri de
încălcare fiscală, formularul se întocmeşte în ziua pronunţării decizie
corespunzătoare sau în ziua următoare, de către persoana, care a efectuat controlul
fiscal şi a pregătit proiectul deciziei sau de altă persoană numită de către şeful
(şeful adjunct) inspectoratului, în cazuri de excepţie (lipsa inspectorului pe motiv
de boală, deplasare, etc.). Dacă deciziile pe marginea contestaţiei adoptate de către
IFPS modifică decizia asupra cazului de încălcare fiscală, acestea urmează a fi
expediate IFS teritorial în a cărui rază se deserveşte contribuabilul, pentru a fi
întocmit formularul “RCF” de către persoana care a întocmit primul proiect de
decizie. În cazul în care în cadrul examinării contestaţiei contribuabilului decizia
40
Ordinul IFPS ,nr.045 , din 15.08.2002,cu privire la “modul de elaborare a deciziei pe actul de control”
41
Ordinul IFPS ,nr.045 , din 18.09.2004,cu privire la “modul de completare a formularului RCF”
67
asupra cazului de încălcare fiscală nu se modifică, formularul “RCF” nu se
întocmeşte.
Dacă se adoptă o nouă decizie în baza unui control efectuat anterior, în
formularul-tip RCF urmează a fi completate toate celulele prevăzute, inclusiv data
începerii controlului şi data semnării actului.
Formularul “RCF” se completează după cum urmează:
1. Rândul “Nr. documentului de sistem” se completează de către persoana care
introduce în baza de date documentele şi nu de persoana care întocmeşte
formularul. El se atribuie în mod automat la introducerea în baza de date şi este
format din zece cifre, primele şapte cifre constituie numărul pachetului, iar
următoarele trei cifre reprezintă numărul documentului în pachetul dat.42
2. În celula “organul de control” se indică:
 “0” – în cazul în care controlul este efectuat de către funcţionarii fiscali;
 “3” – dacă controlul este efectuat de către funcţionarii fiscali împreună cu
colaboratorii altor organe;
 “4” – în cazul în care controlul este efectuat de către funcţionarii fiscali ai
Direcţiei Administrarea Contribuabililor Mari a IFPS;
 “5” – dacă controlul este efectuat de către colaboratorii altor organe;
 “6” – în caz, că controlul este efectuat de către funcţionarii fiscali împreună cu
colaboratorii Caselor Teritoriale de Asigurări Sociale.
3. Completarea punctelor 1-12 ale formularului se efectuează în modul următor:
 Nr. deciziei – se indică numărul deciziei pronunţate în baza actului de control
cu privire la rezultatele controlului fiscal efectuat. Numărul deciziei se pune
strict cronologic conform registrului de înregistrare a deciziilor primite. În cazul
în care decizia nu a fost adoptată, celula respectivă nu se completează.
 Data adoptării deciziei – se completează în cazul în care a fost primită decizia
şi se indică data pronunţării deciziei. Celula dată nu se completează, dacă în
rezultatul controlului fiscal efectuat nu a fost pronunţată decizia asupra cazului
de încălcare fiscală.
42
68
 Data începerii controlului – data când inspectorii delegaţi la efectuarea
controlului s-au prezentat la contribuabil pentru începerea acestuia, iar în caz de
efectuarea a controlului fiscal în incinta organului fiscal, data întocmirii actului
de ridicare a documentelor necesare de la contribuabil pentru efectuarea
controlului fiscal.
 Data finisării controlului – data semnării actului de control de către toate
persoanele cu funcţii de răspundere (funcţionarii fiscali, conducătorul şi
contabilul-şef). În cazul în care persoanele cu funcţii de răspundere ale
contribuabilului au refuzat semnarea actului de control, se indică data înmânării
contribuabilului exemplarului 2 al actului de control sau data trimiterii prin
poştă.43
 Numărul actului de control –se indică numărul blanchetei de strictă evidenţă
pe care se întocmeşte actul de control. În cazul în care organul fiscal a întocmit
actul de control pe mai multe blanchete de strictă evidenţă în celula dată
urmează a fi indicată prima blanchetă în care este scrisă data actului de control
şi pe care este aplicată stema organului fiscal.
 Codurile inspectorilor – în celula dată se indică codul inspectorilor care au
participat la semnarea actului de control. Codul este format din cinci cifre,
primele două cifre constituie codul organului fiscal, următoarele trei cifre
reprezintă nemijlocit codul inspectorului fiscal ce a semnat actul.
 În punctul 7 se indică – “1” în cazul în care controlul a fost planificat şi – “0” în
cazul când controlul nu a fost planificat prealabil.
 Metodele şi operaţiunile de organizare şi efectuare a controlului fiscal vor
avea următoarele coduri:
0 Verificarea documentară
1 Verificarea totală
2 Verificarea parţială
3 Verificarea faptică
4 Verificarea tematică
5 Verificarea prin contrapunere
6 Verificarea operativă
43
69
8 Verificarea repetată
În cazul în care în cadrul controlului fiscal se utilizează mai multe metode de

verificare se indică codul tuturor metodelor în ordine crescătoare.
 În punctul 9 se indică care a fost codul iniţierii controlului sau adoptării
deciziei după cum sunt specificate în tabelul de mai jos.
01 Controlul este iniţiat de Oficiul Fiscal

02 Controlul este iniţiat de Inspectoratul Fiscal Teritorial
03 Controlul este iniţiat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat
14 Iniţiat la cererea organelor de drept
15 În temeiul informaţiilor altor organe ale Serviciului fiscal
16 Efectuat la interpelarea altor organe
L Control efectuat în baza cererii agentului economic pentru lichidare
R Control efectuat în baza cererii agentului economic pentru restituirea
impozitelor şi taxelor
F Reducerea amenzii conform prevederilor art.236(2) din Codul fiscal
C Examinarea contestaţiei împotriva organului fiscal
 Sumele calculate suplimentar conform deciziei adoptate se indică în punctul 10

al formularului pe fiecare impozit, taxă sau plată fiscală în parte cu indicarea
perioadei supuse controlului fiscal în care acestea au fost calculate. Codul
impozitelor se specifică conform clasificării bugetare adoptate în anul curent
(adică în anul îndeplinirii formularului), respectând obligatoriu modificările
efectuate ulterior. Totodată, urmează a fi stipulat bugetul în care trebuie virate
sumele calculate suplimentar : bugetul de stat – “2”, bugetul unităţii
administrativ-teritoriale – “3”. În cazul impozitelor generale de stat se indică
bugetul “1” şi în cazul fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
se indică „6”. Nici într-un caz nu se va specifica sume cu semnul “-”. În cazul
în care a fost micşorată suma calculată anterior se foloseşte operaţia respectivă,
atât pentru plăţi de bază, cât şi pentru penalitate şi sancţiuni. Dacă în rezultatul
70
controlului fiscal nu au fost stabilite cazuri de încălcare fiscală urmează a fi
specificată doar perioada care a fost supusă verificării.
 La punctul 11 se menţionează numărul deciziei privind iniţierea controlului
fiscal la faţa locului.
 La punctul 12 se indică numărul blanchetei de strictă evidenţă a procesului
verbal cu privire la contravenţiile administrative întocmit asupra
persoanelor cu funcţii de răspundere în baza încălcărilor stabilite în rezultatul
controlului fiscal. În cazul în care procesul verbal nu a fost întocmit se indică
cifra “0”.
4. Persoana care îndeplineşte formularul va stipula numele său şi pronumele, codul
său personal care de asemenea este alcătuit din 5 cifre, primele două sunt codul
teritoriului, iar următoarele trei reprezintă codul inspectorului nemijlocit, data
întocmirii formularului după ce acesta urmează să semneze de persoana în cauză.
5. Formularul “RCF” se întocmeşte în 2 exemplare identice fiind ambele sigilate,
dintre care primul se anexează la decizie sau la actul de control (în cazul când nu
se adoptă decizia), iar al doilea exemplar se transmite recepţionerului de
documente pentru a fi remis spre introducere în baza de date.
3.3.3 Modul de prezentare şi examinare a contestaţiei
În cazul în care contribuabilul nu este de acord cu decizia adoptată de către

organul fiscal, acesta este în drept să prezinte contestaţie împotriva deciziei
organului fiscal sau împotriva acţiunilor funcţionarului fiscal.
Decizia organului fiscal sau acţiunea funcţionarului fiscal poate fi contestată
numai de persoana vizată în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea
ori de reprezentantul ei.
Contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal
făcută de alte persoane decât cele vizate în decizie sau de alte persoane decât cele
împotriva cărora a fost întreprinsă acţiunea (reprezentantul ei) va rămâne
neexaminată de organul fiscal. Respectiv, în cazul în care se constată prezentarea
71
contestaţiei împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunilor funcţionarului fiscal
de către alte persoane decât cele abilitate cu acest drept, contestaţia va rămâne
neexaminată de organul fiscal.44
Dacă contribuabilul nu este de acord cu acţiunile organului fiscal, el este obligat
să dovedească corectitudinea poziţiilor sale, adică obligaţia de a dovedi
incorectitudinea deciziei organului fiscal este atribuită persoanei care contestă.
Contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal
poate fi depusă, în decursul a 30 de zile de la data primirii deciziei sau a
întreprinderii acţiunii contestate.
În cazul omiterii termenului stabilit pentru prezentarea contestaţiei din motive
întemeiate, acesta poate fi restabilit, la cererea persoanei vizate în decizie sau
împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea, de organul fiscal abilitat să examineze
contestaţia. În acest caz, contribuabilul va prezenta o cerere în adresa organului
fiscal, prin care va argumenta motivele omiterii termenului stabilit pentru
prezentarea contestaţiei, cu prezentarea documentelor justificative (în cazul în care
acestea există) care ar confirma argumentele aduse. Organul fiscal, în urma
examinării cererii va informa contribuabilul despre acceptarea sau refuzul de a
restabili termenul de depunere a contestaţiei.
Contestaţia depusă de către contribuabil după expirarea termenului stabilit de
depunere a contestaţiei, fără a fi solicitată restabilirea termenului de depunere a
contestaţiei, va rămâne neexaminată şi se va restitui reclamantului. În scrisoarea de
restituire adresată contribuabilului vor fi descrise termenele şi condiţiile necesare a
fi respectate şi care au fost încălcate de către acesta.
Contestaţia se depune la organul fiscal emitent a deciziei sau al cărei funcţionar
a întreprins acţiunea. În acest caz, contribuabilul în primul rând trebuie să conteste
decizia la organul fiscal care a emis decizia asupra cazului de încălcare fiscală.
Dacă contribuabilul va prezenta contestaţia direct la IFPS, aceasta va fi restituită
fără a fi examinată contribuabilului cu menţiunea că acesta nu a respectat
44
locului.”
72
procedura de contestare a deciziilor. Astfel, în cazul în care, prin prezentarea de
către contribuabil a contestaţiei direct la IFPS fără a prezenta mai întâi la organul
fiscal emitent a deciziei, sunt depăşite termenele stabilite pentru prezentarea
contestaţiilor, aceasta va rămâne neexaminată de către organul fiscal.
Dacă după emiterea de către organul fiscal emitent al deciziei asupra cazului de
încălcare fiscală a deciziei pe marginea contestaţiei contribuabilul nu este de acord
cu aceasta, el o poate contesta la IFPS sau poate fi atacată în instanţa de judecată
competentă.45
In caz de adresare la IFPS, contribuabilul trebuie să prezinte contestaţia
organului fiscal emitent a deciziei, care la rândul său este obligat ca, în termen de
trei zile, să o remită IFPS, anexând la ea materialele de control şi deciziile
respective.
Organul fiscal abilitat cu dreptul de examinare a contestaţiei depuse de către
contribuabil examinează contestaţia în termen de 30 de zile din data primirii.
În cazurile în care apare necesitatea efectuării unor verificări, indiferent de
tipul acestora sau în alte cazuri întemeiate, conducerea organului fiscal emite o
decizie cu privire la prelungirea termenului de examinare a contestaţiei.
Decizia privind prelungirea termenului de examinare a contestaţiei va fi adusă
la cunoştinţă contribuabilului .
Termenul de examinare a contestaţiei prelungit prin decizia organului fiscal nu
va depăşi 30 de zile.
La examinarea contestaţiei poate fi invitat contribuabilul pentru a da lămuriri
în problemă, având dreptul să depună documente care ar confirma lămuririle sale.
După examinarea contestaţiei, conducerea organului fiscal emite o decizie pe
marginea contestaţiei. Decizia se întocmeşte în două exemplare dintre care primul
exemplar se păstrează la organul fiscal, care a examinat cazul, al doilea exemplar
se înmânează (se expediază prin poştă) contribuabilului. În cazul în care contestaţia
este examinată de IFPS, decizia pe marginea contestaţiei se întocmeşte în trei
45
locului.”
73
exemplare, dintre care primul este transmis organului fiscal la care se deserveşte
contribuabilul care a depus contestaţia, al doilea exemplar este înmânat (expediat
prin poştă) contribuabilului, iar al treilea exemplar rămâne la IFPS.
În cadrul IFPS deciziile se păstrează în dosarul destinat deciziilor adoptate de
către IFPS.46
Pe marginea contestaţiei împotriva deciziei organului fiscal, poate fi emisă
una din următoarele decizii:
- Decizie privind respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei contestate
- Decizie privind satisfacerea parţială a contestaţiei şi modificarea deciziei
contestate
- Decizia privind satisfacerea contestaţiei şi anularea deciziei contestate
- Decizia privind suspendarea executării deciziei contestate şi efectuarea unui
control repetat
În cazul în care contribuabilul prezintă contestaţie împotriva acţiunii
funcţionarului fiscal, aceasta va fi examinată de alt funcţionar fiscal decât cel vizat
în contestare cu coordonarea şefului (şefului adjunct) al secţiei (direcţiei) control
fiscal.
Modalitatea de depunere, examinare, termenele de depunere şi examinare a
contestaţiei împotriva acţiunilor funcţionarului fiscal sunt similare celor descrise
mai sus privind depunerea contestaţiei împotriva deciziei organului fiscal.
Pe marginea contestaţiei împotriva acţiunii funcţionarului fiscal poate fi emisă:
- Decizia privind respingerea contestaţiei
- Decizia privind tragerea la răspundere a funcţionarului fiscal în
conformitate cu legislaţia, cu restabilirea drepturilor lezate ale persoanei care
a contestat acţiunea funcţionarului fiscal. Un exemplar al deciziei va fi
anexat la dosarul personal al funcţionarului fiscal tras la răspundere.
Copia de pe decizia emisă de IFPS pe marginea contestaţiei se remite spre
executare inspectoratului fiscal de stat teritorial.
46
locului.”
74
Contestarea deciziei organului fiscal în conformitate cu art.272 (2) al Codului
fiscal nu suspendă executarea deciziei contestate.
Persoana vizată în decizia asupra cazului de încălcare fiscală urmează să
execute prevederile acesteia în termen de 30 zile din data pronunţării.
După expirarea termenului de 30 zile, dacă nu a fost executată benevol,
decizia asupra cazului de încălcare fiscală este executată silit, cu aplicarea
măsurilor de executare silită a obligaţiei fiscale.
Încheiere
În rezultatul teoriilor înaintate şi practicii acumulate s-a ajuns la concluzia

unică că în cadrul reformei sistemului fiscal una din priorităţile principale este
codificarea legislaţiei fiscale în societate ,de asemenea că un sistem fiscal
dezorganizat dezechilibrează sistemul bugetar al statului, provoacă instabilitate
socială şi politică.
Modificările complexe, îndreptate spre sistematizarea şi raţionalizarea

sistemului fiscal, reprezintă la momentul de faţă o necesitate socială. Realizarea
acestor obiective va ajuta la întărirea sistemului financiar şi exercitarea unei
politici economice efective.
Codificarea legislaţiei fiscale moldave, presupune asigurarea deplinătăţii
reglementării relaţiilor fiscale, unicitatea şi evitarea contradicţiilor dintre
multitudinea de acte normative de domeniu ( ramurale ), îmbunătăţirea
procedeelor fiscale şi sistemei de răspundere, crearea condiţiilor benefice pentru
administrare fiscală eficientă.
Astfel, prin codificarea normelor de drept fiscal în mare parte s-a reuşit
atingerea scopurilor propuse. Cu toate acestea, neexactitatea şi contradicţiile dintre
norme aparte neînlăturate, duc la crearea condiţiilor favorabile pentru manipularea
cu normele de drept şi evaziunea fiscală legală, precum şi apariţia unor conflicte
între subiecţii relaţiilor fiscale.
Referindu-ne la această lucrare, putem face următoarele concluzii:
75
Că controlul fiscal într-o economie de piaţă reprezintă o necesitate obiectivă
pentru orice societate ,mai ales cînd este vorba de statul nostru ,care să
recunoaştem se află timp de cel puţin un deceniu într-o profundă criză economică,
şi la care principala sursă de venit rezultă din impozitarea populaţiei ,de aceea
consider că cel puţin pentru statul nostru de controlul fiscal sau mai bine spus de
eficienţa acestuea depinde într-o măsură oarecare creşterea sau descreşterea
bugetului naţional. Consider că tema dată este actuală la etapa de
dezvoltare a societăţii din care facem parte şi din prisma faptului că cunoaşterea
aspectului procedural al controlului fiscal ,mai ales în ceea ce priveşte cunoaşterea
drepturilor şi obligaţiilor contribuabililor pe de o parte şi a contribuabililor pe
cealaltă ,ar limita abuzurile din partea funcţionarilor fiscali în raport cu persoanele
supuse verificării .
Sper că prin această lucrare am reuşit să redau într-un mod cît mai reuşit
noţiunea ,esenţa şi rolul controlului fiscal ,de asemenea cred că am descris destul
de bine formele ,procedura şi metodologia de efectuare a acestuea ,am descris care
este modalitatea de contestare pe actul de control şi modalitatea de examinare a
cazului de încălcare fiscală.
BIBLIOGRAFIE:
Acte normative
1. Constituţia RM. adoptată la 29 iulie 1994 M.O. al R.M., nrl - 1994.
2. Codul fiscal al RM.
3. Legea R.M. cu privire la modul de urmărire a impozitelor taxelor şi altor
plăţi, r. 869-XIII din 7 iulie 1996/ M.O. al R.M. 1996 nr. 8-9-80.
4. Legea privind impozitul pe beneficiul întreprinderilor, nr. 1214-X11
din 2 decembrie 1992/M.P. nr. 1 1993.
5. Legea RM nr. 332-XIV din 26.03.1999 "Privind acordarea de licenţe
pentru unele genuri de activitate". M.O. nr. 36-39 din 18.04.1999.
6. Legea RM nr.H04-XV din 0606.2002 cu privire la Centrul de
Combatere a Crimelor Economice şi a Corupţiei. M.O. nr. 55-57/1196 di n
30.06.2002.
76
7. Legea contabilităţii nr.426-XIII din 04.04.1995, MO nr. 28, din
25.05.1995.
8. "Hotărîrea Guvernului RM nr.171 din 27.02.2001 despre formele si
metodele de lucru ale şefului IFPS privind ridicarea eficienţei activităţii
organelor fiscale în combaterea evaziunilor fiscale şi sporirea veniturilor la
buget", MO nr. 27-88/207 din 06.03.2001.
9. Hotărîrea Guvernului RM nr.1736 din 31.12.2002 cu privire la
reglementarea activităţii organelor Serviciului Fiscal de Stat M.O. nr. 190-
197/1887 din 31.12.2002.
10. Hotărîrea Guvernului RM nr.1081 din 25.10.2000 "Privind
reglementarea controalelor asupra activitatea agenţilor economici". M.O. nr. 101-
105/1562 din 25.11.2000
11. Decretul Preşedintelui a RM nr. 167 din 18.10.1993 "Despre aplicarea
maşinilor de casă şi control". M.O nr. 145-147 din 20.11.1993.
12. Inspectoratul de Stat al R.M., Regulamentul cu privire la
metodologia controlului fiscal privind taxa pe valoare adăugată, nr. 10-18-08-
206 din iunie 2000.
13. Instrucţiunea Ministerului Finanţelor nr. 05/l-ef-06/88 din
23.12.1997 "Cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată".
14. Instrucţiunea Ministerului Finanţelor nr. 17-10-13-02/1-1375
din 12.05.1999 privind "Unele precizări şi completări aferente întocmirii
Declaraţiei privind TVA".
15. Instrucţiunea Ministerului Finanţelor nr. 20 din 13.06.1995 "Cu
privire la modul de calculare şi achitare a accizelor"
16. Hotărîrea MF nr. 09-03-22 din 01 august 1995 "Instrucţiunii Provizorii
cu privire la modul de realizare a Timbrelor de acciz, marcarea cu ele a unor
mărfuri importate supuse accizelor şi vărsarea în buget a mijloacelor băneşii
obţinute de la realizarea lor". MO nr. 51-52/14 din 14 septembrie 1995
77
Practica Judiciară
1. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a R.M. cu privire la practica
judiciară de aplicare a unor prevederi ale legislaţiei fiscale, nr. 13 din 1997/
Buletinul CSJ a R.M. nr.6, a. 1997.
Acte administrative de ordin intern
1. Ordinul IFPS, nr.035, din 05.10.2004, cu privire la” aprobarea

metodologiei de efectuare a contolului fiscal la faţa locului.”
2. Scrisoarea IFPS nr. 10-4-12/124-724 din 02.04.1998.

3. Scrisoarea IFPS nr. 10-13-02/3-2409 din 02.07.1999 privind unele
particularităţi ale controlului TVA.
4. Ordinul IFPS ,nr.045 , din 15.08.2002,cu privire la “modul de elaborare a
deciziei pe actul de control
5. Scrisoare IFPS 10-2-09/1-3387 din 01.10.1999 "Cu privire la întrebările
principale care trebuie să fie examinate în procesul efectuării controlului privind
corectitudinea calculării impozitului pe venit”.
6. Scrisoare IFPS nr.40 din 15.03.2001 „Cu privire la procedura de totalizare
şi perfectare a rezultatelor controalelor fiscale”.
7. Scrisoare IFPS nr. 77 din 05.06.2000 "Privind metodologia
controlului fiscal privind taxa pe valoarea adăugată".
8. Ordinul IFPS ,nr.045 , din 18.09.2004,cu privire la “modul de completare
a formularului RCF”
9. Ordinul IFPS nr. 21 din 10.02.00 "Instrucţiunii metodologice cu privire

la întocmirea formularului despre rezultatele controlului fiscal efectuat".
10. Inspectoratul Fiscal de Stat al R.M. „îndrumar privind unele poziţii care
trebuie verificate în procesul efectuării controlului fiscal". 2002.
78
11. Ordinul IFPS nr. 147 din 05.09.2000 "Privind aprobarea indicaţiilor
metodice cu privire la metodologia controlului fiscal privind impozitul pe venit la
bănci şi ailor instituţii financiare".
Manuale şi publicaţii ştiinţifice:

1. Armeanic A., Volcinschi V., Rotaru A., Gujuman Т., Tetelea F...
Drept fiscal, Ed. Lumina Lex, Chişinău 2001.
2. Armeanic AL., Trăsăturile caracteristice ale titlului de creanţă
fiscală, revista „Studia" a Universităţii „Babeş-Bolyai", nr. 1/1996.
3. Bălan E., Dreptul Financiar, Curs universitar, Ed. BECK., Bucureşti
1999.
4. Brezeanu P Fiscalitatea: concepte, metode, teorii, mecanisme,
politici şi practici fiscale., Ed. BECK., Bucureşti, 1998.
5. Bujor V. Criminalitatea în drept fiscal, Ed. Epigraf, Timişoara, 2002.
6. Caraşciuc L. Economia subterană în R.Molmdova. Ed.Art Chişinău
2002.
7. Clocotici D., Ghiorghiu Gh., Dolul, frauda şi evaziunea fiscală,
Bucureşti, Lumina Lex, 1996.
8. Clocotici D., Ghiorghiu Gh., Evaziunea fiscală. Probleme juridice
al e răspunderii contravenţionale penale, Bucureşti, Ed. Lumina Lex, 1995.
9. Cuşnir V. Corupţia: reglementări de drept, activităţi de
prevenire şi combatere, Partea I, Ed.Art, Chişinău 1996.
10. Cuzmina O, Bazele conceptuale de instituire a sistemului fiscal
în economia de tranziţie, Ed.Art, Chişinău 2003.
11. Dobrinoiu A., Aspecte de evaziuni fiscale şi unele măsuri pentru
întărirea controlului fiscal. Finanţe publice şi contabilitate nr. 2, Ed. ALL
Bucureşti, 1992.
12. Ghiţă M., Control financiar, bancar şi fiscal. Ed. BACK Craiova,
1997.
13. Gladii Т., Ceban M., Garda Financiară şi dreptul, Ed. Epigraf, 2001.
79
14. Gliga I. Drept financiar , Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2001.
15. Gliga I. Drept financiar public, Ed. BACK, Bucureşti 1994.
16. Martinciuc E., Caraşciuc L. Criminalitatea organizată şi
economia tenebroasă în R.Moldova. Conferinţa practico-ştiinţică, Ed.Art,
Chişinău 2002.
17. Matei Gh., Criteriile unui sistem fiscal optimal. Lumina Lex, Iaşi,
1999.
18. Mihai Toma, Gestiune, control, evaluare. Ed. „Oscar Prinţ",
Craiova, 1996
19. Minea M.Şt, Regimul juridic al finanţelor publice în România,
„Argonaut", Cluj-Napoca, 1998.
20. Şaguna D., Drept financiar şi fiscal, Ed. „Oscar Print", Bucureşti,
1994.
21. Şaguna D., Drept financiar şi fiscal, Ed. „Oscar Print", Bucureşti,
1997.
22.Şaguna D., Tutunghiu E., Evaziunea fiscală pe înţelesul tuturor, Oscar
Print, Bucureşti, 1995.
23.Toma M., Finanţe şi gestiunea frauduloasă, Bucureşti, Lumina Lex,
1994.
24.Vizitiu Gh., Evaziunea fiscală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2001.
25.Victor Munteanu , “Control şi audit financiar” ,Bucureşti 1998,
26. Octavian Pop ,”Criminalitatea în domeniul fiscal”,Ed “.MIRTOM”
27.Vuşnir V., V. Berliba, Aspecte juridico-penale ale evaziunii fiscale ale
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor. Academia „Ştefan el Mare" a MAI al
R.M. Chişinău 2002.
28.Бабаева.К., Налоговое полиция, Учевно-практическое пособие.
Москва, 1994.
29.Брызгалин А., Налоги и налоговое право, Изд. «Аналитика Прес»,
Москва, 1997.
80
30.Брызгалина А., Берника В., Налоги и налоговое право в схемах.
Аналитика Пресс, Москва, 1998.
31. Брызгалина А., Налоги и налоговое право, Практикум 1, Аналитика
Пресс, Москва, 1998.
32.Брызгалина А., Налоги и налоговое право, Учебное пособие,
Аналитика Пресс, Москва, 1997.
33. Дуканич Л.Д., Налоги и налогоожение. Ростов-на-ону, 2000г.
34. Князев В.Г, Черников Д.Г., Налоговые системы
зарубежных Изд. «ЮНИТИ», Москва, 1997.
35. Кучеров.И., Налоговое приступления, Москва 1998.
36. Ларичев Д., Преступление в сфере налогообложения, Москва 1998.
37. Пепеляев С.Г., Налоговое право, Изд. ИД ФБК ПРЕСС,
Москва, 2001.
38.Староверова О., Налоговое право, «ЮНИТИ», Москва, 2001.
39.Толстопятенко Г., Европейское налоговое право, Норма,
Москва, 2001.
Publicaţii:
1. Dennis Heikkila, consultant, Trezoria SUA, fenomenul „spălării" banilor

pe plan internaţional şi ţările care oferă refugiul tarifar / Materialele
conferinţei practico-ştiinţjfice cu genericul: Evaziunea fiscală: cauze,
consecinţe şi măsuri de combatere, Chişinău, 2001.
2. E.C.Dinga, N.Ioniţă, Evaziunea fiscală. Distincţii conceptuale / Tribuna
economică, nr. 22 din 3 iunie 1998, pag. 45-46.
3. Emil Călin-Dinga, De la evaziunea fiscală la fraudă fiscală / Tribuna
ecomnomică, nr. 10 din 10 martie 1999, pag. 65-67.
81
4. Emil Călin-Dinga, Nicolaie Ioniţă, Controlul fiscal: activitate economică
şi instrument economic / Tribuna economică, nr. 29 din 22 iunie 1,
pag. 44-45.
5. I.Ghionea, Evaziunea fiscală şi impunerea la plata sumelor datoare
statului. Practica instanţelor. / Tribuna economică, nr. 16 din 22 aprilie
1998, pag. 57-58.
6. N.Honţa, Control fiscal: activitate economică şi instituţie economică.
Tribuna economică nr. 20. in 20 august 2001.
7. N.T.Buzea, Obligaţii şi drepturi privind exercitarea controlului fiscal.
Tribuna economică nr. 32, 2003.
8. Ştefan Popa, Evaziunea fiscală prin creditatrea propriei firme / Tribuna
economică, nr. 3 din 17 ianuarie 2001, pag. 43-44.
9. V. Cuşnir, Rolul sistemului informaţional în modernizarea şi
perfecţionarea controlului fiscal.Chişinău 2001.
10. V. Cuşnir, Varietăţi de sancţiuni pentru delictele fiscale / Materialele
conferinţei practico-ştiinţifice cu genericul: Evaziunea fiscală: cauze,
consecinţe şi măsuri de combatere, Chişinău, 2001.
82

Controlul Fiscal

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Controlul Fiscal

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Afacerilor Interne al

Academia „Ştefan cel Mare”

Catedra „Drept Civil”

Tema: „Controlul fiscal”

Este bine ştiut faptul că întro economie de piaţă,impozitele reprezintă una

Astfel, în sensul art. 129 p. 11 CF, controlul fiscal reprezintă verificarea

1. Contextul general şi necesitatea obiectivă a controlului fiscal

Aş spune că obiectul controlului fiscal îl formează actele şi operaţiunile

Controlul fiscal cuprinde controlul declaraţiilor depuse de contribuabili, al

Controlul fiscal se programează, se organizează şi se conduce in timpul

3. Formele controlului fiscal

3.2 Controlul fiscal la faţa locului

2.1. Procedura de efectuare a controlului fiscal.

Contribuabilul care descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior,

controlului fiscal privind impozitul pe venit la bănci şi ailor instituţii financiare".

2.2. Procedee, tehnici şi instrumente de control fiscal

formularului despre rezultatele controlului fiscal efectuat"

2.2.1 Verificarea faptică

2.2.2 Verificarea documentară

controlului fiscal". 2002.

2.2.4 Verificarea parţială

2.2.5 Verificarea tematică

controlului fiscal privind impozitul pe venit la bănci şi ailor instituţii financiare".

Imperativitatea rezultatelor controlului fiscal

cazul în care acesta este depus de către contribuabil, întocmirea şi executarea

3.2 Procedura dezacordului pe actul de control.

În cazul în care contribuabilul nu este de acord cu conţinutul actului de control,

În cazul în care în cadrul controlului fiscal se utilizează mai multe metode de

01 Controlul este iniţiat de Oficiul Fiscal

 Sumele calculate suplimentar conform deciziei adoptate se indică în punctul 10

3.3.3 Modul de prezentare şi examinare a contestaţiei

În cazul în care contribuabilul nu este de acord cu decizia adoptată de către

În rezultatul teoriilor înaintate şi practicii acumulate s-a ajuns la concluzia

Modificările complexe, îndreptate spre sistematizarea şi raţionalizarea

Acte administrative de ordin intern

1. Ordinul IFPS, nr.035, din 05.10.2004, cu privire la” aprobarea

2. Scrisoarea IFPS nr. 10-4-12/124-724 din 02.04.1998.

9. Ordinul IFPS nr. 21 din 10.02.00 "Instrucţiunii metodologice cu privire

Manuale şi publicaţii ştiinţifice:

1. Dennis Heikkila, consultant, Trezoria SUA, fenomenul „spălării" banilor

S-ar putea să vă placă și