Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL: SIBIU
Drept financiar I
COORDONATOR:
CONF.UNIV.DR. CRISTINA ONEŢ
Anul: III
SISTEMUL BUGETAR PUBLIC NATIONAL
Notiunea de buget poate fi abordata din perspectiva juridica dar și din perspectiva
economica. Sub aspectuljuridic, bugetul reprezintă un act prin care sunt prevazute și
autorizate veniturile anuale ale statului.
Fiind un document ce necesita aprobarea prealabilă a puterii legislative, bugetul de stat
are caracter obligatoriu. Totodată, bugetul este un act de previziune a resurselor publice şi a
modului de utilizare a acestor resurse, elaborându-se pentru o perioadă de un an. În statele
democratice moderne, elaborarea, execuţia şi controlul bugetar sunt realizate în conformitate
cu procedurile de drept bugetar, asigurându-se un echilibru între puterea legislativă şi cea
executivă.
Bugetul public naţional cuprinde patru categorii de bugete publice, şi
anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele locale.
Notiune
În evoluţia finanţelor publice este remarcabilă apariţia bugetului generată de
necesitatea de a reflecta nevoile publice sub forma cheltuielilor publice şi sursele de venit sub
forma veniturilor publice ce au drept scop rezolvarea cheltuielilor publice.
Societatea omenească, în evoluţia sa, a generat o serie de nevoi care cu trecerea
timpului s-au diversificat şi proliferat. Dintre acestea, din punctul de vedere al finanţelor
publice, ne interesează nevoile publice care sunt acele cerinţe care se satisfac prin intermediul
şi efortul colectivităţilor umane. Statul prin instituţiile, organele şi organismele sale se
raportează la nevoia publică prin intermediul banului public.
Banul public ar trebui asigurat de stat prin efortul propriu, cum însă statul nu este
deţinătorul unei averi şi nici nu are suficiente surse proprii, banul public este asigurat prin
efortul întregii colectivităţi. De aceea obţinerea banului public se face concret prin intermediul
impozitelor şi taxelor, plătite de contribuabili (denumire generică dată persoanelor fizice şi
juridice care au capacitate contributivă). Sumele încasate cu titlul de impozite şi taxe,
reprezintă surse de venit pentru buget.
Conform legii nr. 500/2002 bugetul este documentul prin care sunt prevăzute şi
aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile, sau după caz, numai cheltuielile, în funcţie de
sistemul de finanţare a instituţiilor publice.
În România putem să vorbim despre un sistem bugetar în sensul că există un buget
public naţional alcătuit din mai multe componente, legea finanţelor publice precizând că
referirile sale se aplică:
- Bugetului de stat
- Bugetului asigurărilor sociale de stat
- Bugetelor fondurilor speciale
- Bugetului trezoreriei statului
- Bugetelor instituţiilor publice autonome
- Bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz
- Bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii
- Bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de către stat şi a
căror rambursare, dobânzi sau costuri se asigură din fonduri publice
- Bugetului fondurilor externe nerambursabile.
Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă expresia sintetizată
a relaţiilor economice ce se manifestă în procesele formării şi utilizării principalului fond
centralizat de mijloace băneşti ale statului şi ale fondurilor unităţilor administrativ - teritoriale
în vederea finanţării activităţilor destinate creşterii calităţii vieţii (învăţământ, sănătate,
cultură, sport, cercetare).
Procedura bugetară
Conform dispoziţiilor legale activitatea bugetară parcurge mai multe etape: elaborarea
proiectului bugetului de stat, aprobarea, executarea şi încheierii exerciţiului bugetar.
Prin procedură bugetară se înţelege totalitatea actelor şi operaţiunilor cu caracter
tehnic şi normativ, înfăptuite de organele specializate ale statului, în scopul elaborării,
adoptării, executării şi încheierii bugetului public naţional.
La elaborarea şi execuţia bugetului de stat, conform legii 500/2002, stau următoarele
principii:
Principiul universalităţii - care prevede că veniturile şi cheltuielile se includ în
totalitate în buget şi nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare cu excepţia donaţiilor şi
sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte.
Principiul publicităţii - prevede transparenţa sistemului bugetar, acest lucru realizându-
se prin:
- dezbaterea publică a proiectelor de buget
- publicarea în Monitorul Oficial
- difuzarea informaţiilor asupra conţinutul bugetului prin mijloace de informare în masă.
Principiul unităţii - prevede că toate veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un
singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice.
Principiul anualităţii - prevede că veniturile şi cheltuielile sunt aprobate prin lege pe o
perioadă de un an, în ţara noastră anul bugetar coincide cu anul calendaristic.
Principiul specializării bugetare - prevede că veniturile şi cheltuielile se înscriu şi se
aprobă în buget pe surse de provenienţă, respectiv pe categorii de cheltuieli, grupate după
natura lor economică şi destinaţie, potrivit clasificaţiei bugetare.
Principiul unităţii monetare - Toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda
naţională.
Execuţia bugetară
În legile bugetare anuale se prevăd şi se aprobă, pentru durata exerciţiului bugetar,
creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar. Alocaţiile pentru cheltuielile
de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite nu pot fi majorate, virate şi utilizate
la alte articole de cheltuieli, pentru finanţarea altui capitol sau a altui ordonator principal de
credite.
Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare sunt de
competenţa fiecărui ordonator principal de credite pentru bugetul propriu şi bugetele
instituţiilor subordonate şi se efectuează în limita de10% din prevederile capitolului bugetar,
începând cu trimestrul al-III-lea al anului bugetar, cu condiţia să nu contravină legii 500/2002.
Astfel de virări sunt interzise de la capitolele care au fost majorate din fondurile de rezervă
bugetară şi de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
Execuţia bugetară se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor care au
calitatea de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de contabil.
În procesul execuţiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze:
angajament, lichidare, ordonanţare, plată. Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi
ordonanţării sunt în competenţa ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza avizelor
compartimentelor de specialitate ale instituţiei publice, efectuarea plăţilor urmând să se facă
numai pe bază de documente justificative.
Ministerul Finanţelor Publice solicită ordonatorilor principali de credite, în cursul
anului, rapoarte periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice în vederea
monitorizării execuţiei bugetare.
Execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizează prin trezoreria
statului care asigură încasarea veniturilor bugetare, efectuarea diferitelor plăţi, operaţiuni de
încasări şi operaţiuni financiare dispuse de către persoanele autorizate ale instituţiilor publice.
Execuţia bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an; orice venit neîncasat sau
cheltuială angajată în prevederile bugetare şi neplătită până la 31 decembrie se va plăti în
contul bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la încheierea anului sunt
anulate de drept. Prevederile legilor bugetare şi ale celor de rectificare acţionează numai
pentru anul bugetar respectiv.
Încheierea exerciţiului bugetar presupune evidenţierea şi cuantificarea sumelor
realizate cu titlu de venituri bugetare şi a cheltuielilor efectuate în domeniul bugetar. Astfel
exerciţiul bugetar se încheie în urma cuantificării rezultatelor şi evidenţelor din punct de
vedere contabil şi întocmirea documentelor contabile care exprimă în mod analitic şi sintetic
situaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare.