Disciplina: Reumatologie, BFK și medicină fizică

Reumatologie- stagiul nr. 3

Explorări paraclinice în Reumatologie

În continuarea anamnezei și a examenului obiectiv reumatologic, pentru conturarea
diagnosticului final apelăm la investigațiile paraclinice. Acestea includ o gamă largă de investigații-
explorările de laborator, explorările imagistice și alte explorări suplimentare pentru evaluarea
afectării de organ/a manifestărilor sistemice.
Explorările paraclinice se solicită cu scopul confirmării unui diagnostic și excluderii unor alte
posibile diagnostice diferențiale (ex. Diagnostic diferențial al afectării articulare inflamatorii, etc.),
ne ajută în aprecierea prognosticului bolii (ex. Factor reumatoid (FR)- asociere cu manifestări
extraarticulare în poliartrita reumatoidă (PR), Ac. Anti-CCP (ciclic-citrulinat-peptide) - asociere cu
progresie radiologică mai rapidă, etc.), a activității/stadiului bolii (scor de activitate DAS28-(disease
activity scor28)- în PR, investigații imagistice, etc.), pentru alegerea tratamentului, monitorizarea
răspunsului la tratament, a reacțiilor adverse sau a toxicității medicamentelor.
Având în vedere complexitatea explorărilor și cercetările continue în sfera imunologică,
imagistică, în evaluarea pacientului cu patologie reumatică se vor cere investigațiile adecvate, cu
evitarea exceselor de explorare și corelarea acestora cu datele clinice (anamnestice și examen
obiectiv). Astfel în cadrul unui algoritm de lucru pregătit, anticipăm rezultatele iar rezultatele se
interpretează în acest context. Este imperativ în alegerea analizelor imunologice stabilirea unei
suspiciuni de diagnostic, pentru facilitarea interpretării rezultatului. La un pacient, este inutil
solicitarea tuturor anticorpilor/investigațiilor imunologice efectuate de laborator, având în vedere
erorile de interpretare ce pot surveni, fiindcă aceștia se pot pozitiva și la persoane sănătoase.
Interpretarea rezultatelor se va face ținând cont de sensibilitatea și specificitatea lor (ex. Anticorpi
antinucleari (ANA)- sensibilitate >95% pentru lupus eritematos sistemic (LES), însă nu este specifică,
etc.).

1. Explorări de laborator
a) Teste uzuale:
Folosite pentru evaluarea stării generale a pacientului, în unele cazuri pot ajuta la
diagnosticul bolilor reumatologice, ulterior importante pentru monitorizarea răspunsului la
tratament și evaluarea indicației continuării tratamentului prin aprecierea toxicității medicației
administrate.
- Hemoleucograma: modificări în multiple boli reumatice
▪ leucocitoză + trombocitoză: PR activ (15-30% din pacienți), vasculite, etc.
▪ leucocitoză cu neutrofilie: infecții, r.a. la corticoterapie, atac acut de gută, etc.
▪ leucopenie cu limfopenie: LES activ, etc.
▪ agranulocitoză: secundar tratamentului imunosupresor: Metotrexat (MTX), Leflunomid (LEF),
Azatioprină (AZA), Ciclofosfamidă (CYC), t. biologice, etc.
▪ eozinofilie: granulomatoza eozinofilică cu poliangiită (GEPA, vasculita Churg-Strauss), fasciita
eozinofilică (sdr. Shulman), alergii, parazitoze

1
 Disciplina: Reumatologie, BFK și medicină fizică
Reumatologie- stagiul nr. 3

▪ trombocitopenie: LES (trombocitopenie autoimună, purpură trombotică trombocitopenică),

sdr. Antifosfolipidic, t. biologice, etc.
▪ anemie normocromă normocitară: inflamația din bolile cronice (ex. PR, LES, etc.) (sideremie
scăzută, feritina N/crescută)
▪ anemie hipocromă microcitară: feriprivă, post-hemoragie, etc. (sideremie + feritină scăzută)
▪ anemie macrocitară: sec. trat. cu MTX, Sulfasalazină (SSZ), etc.
▪ anemie hemolitică autoimună: LES;

- Funcția hepatică: transaminaze: citoliză hepatică postmedicamentoasă + rar sdr.

Colestatice (ex. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), MTX, LEF, SSZ, terapii biologice);
Status viral hepatic: pot mima boli reumatice, necesar pentru screening boli
infecțioase latente (AgHBs, Ac. Anti-HBs, Ac. Anti-HBc totali, Ac. Anti-HCV) se recomandă
la toți pacienții înainte de inițierea terapiei imunosupresoare, respectiv este obligatorie
înainte de inițierea terapiei biologice;
Hepatite autoimune, ciroza biliară primitivă: se pot asocia cu bolile reumatice (ex.
Sclerodermie sistemică (SSC), PR, etc.)

- Funcția renală + ex. Urină: retenție azotată, proteinurie + hematurie + cilindri

hematici urinari: vasculite, LES- nefrita lupică (glomerulonefrită, sdr. Nefritic/nefrotic,
insuf. Renală): proteinurie/24h, raport proteină/creatinină urinară, biopsie renală în
vederea clasificării în funcție de afectarea histopatologică și inițierea trat. Imunosupresor
adecvat.
Cilindri leucocitari: pielonefrite, afectare tubulointerstițială
Scăderea densității urinare: afectare tubulointerstițială cronică
Uricozurie: gută
Insuficiență renală: sclerodermie (criză renală sclerodermică), LES, vasculite
Afectare tubulointerstițială: PR, spondilită anchilozantă, nefropatie analgetică,
amiloidoză sec.

- Metabolismul fosfocalcic: calcemie, fosfatemie, calciurie, fosfaturie, nivel seric 25-

OH-vitamina D, ALP, PTH. Se folosesc în diagnosticul si monitorizarea afecțiunilor osoase
metabolice, ex. Osteomalacie, boala Paget, osteoporoză.

- Glicemie, lipide: evaluarea stării generale a pacientului, aprecierea riscului

cardiovascular; creșteri ale glicemiei sec. corticoterapeiei (DZ indus), creșteri ale lipidelor
sec. terapiei biologice (ex. Tocilizumab)
- CK, LDH, GOT: miozite inflamatorii, etc.
- Ac. Uric: gută, etc.
2
 Disciplina: Reumatologie, BFK și medicină fizică
Reumatologie- stagiul nr. 3

b) Teste nespecifice de inflamație

Testele nespecifice de inflamație sunt folosite în diagnosticul și monitorizarea bolilor reumatologice.
Interpretarea lor este dificilă, datorită nespecificității, ele se modifică în multiple patologii (ex.
Infecții, boli neoplazice, postoperator, etc.). Mereu se interpretează în context clinic.
- Viteza de sedimentare a hematiilor: reprezintă măsurarea distanței în milimetri a
sedimentării eritrocitelor într-un tub pe parcursul unei oră. Este măsurarea indirectă a alterării
reactanților de fază acută (sintetizați la nivelul ficatului secundar sindromului inflamator; ex.
Fibrinogen, haptoglobinp, proteina C reactivă, alfa 1-antitripsină, etc.) și a imunoglobulinelor
cantitativ (hipergamaglobulinemie policlonală/monoclonală). Astfel forțele repulsive între eritrocite
scade, iar agregarea eritrocitelor crește.
În mod fiziologic VSH se poate modifica la sexul feminin, persoane obeze, sarcină, vârstnici. Alterări
în numărul, mărimea sau forma hematiilor poate afecta valoarea VSH-ului.
În caz de boală inflamatorie VSH de obicei se modifică mai lent, prezintă timp de înjumătățire mai
lung (aprox. 1 săpt.) față de PCR. Se observă valori crescute sau chiar și marcat crescute ale VSH în
bolile reumatologice: PR, SpA (spondilartrite), LES, arterita giganto-celulară (AGC), polimialgie
reumatică (PMR), LES, alte vasculite + alte cauze (ex. Mielom multiplu, limfom, infecții bacteriene,
neoplazii).
- Proteina C reactivă (PCR): este un reactant de fază de acută, produs de ficat, ca și
răspuns la citokinele proinflamatorii (ex. Interleukina-6 IL-6, etc.). PCR prezintă o sensibilitate
crescută, cu o creștere rapidă în cazul unei leziuni tisulare, respectiv timp de înjumătățire mai scurt
decât în cazul VSH-ului (aprox. 18 h).
PCR poate crește la obezi, în dislipidemie, infecții bacteriene, boli neoplazice; în bolile reumatologice:
PR, SpA, vasculite, boli microcristaline acute.
Ambele teste de inflamație se folosesc în practica clinică, ele sunt complementare pentru
evidențierea sindromului inflamator, însă VSH este influențat de multe variabile (ex. Alterări de
structură a hematiilor, hipergamaglobulinemie), motiv pentru care deseori interpretarea lui poate fi
dificilă, pe cealaltă parte PCR este mai specific, arată modificarea unui reactant de fază acută.
Un aspect interesant este la pacienții cu LES, de regulă VSH este cel care este crescut, PCR este în
limite normale. La pacienții cu LES și creșteri ale PCR, se ia în considerare o infecție bacteriană.

În practica clinică ceilalți reactanți de fază acută se dozează mai rar: ex. Fibrinogen- crește în
stările inflamatorii acute, scade în tulburările de coagulare cu fibrinoliză semnificativă ex. Coagularea
intravasculară diseminată (CID), însoțit de creșterea D-dimerilor secundar degradării fibrinogenului.
Feritina se dozează în suspiciune de hemocromatoză, iar în boala Still a adultului întâlnim o creștere
semnificativă sau în sindromul de activare macrofagică. Procalcitonina este utilă în evaluarea riscului
septic al pacienților.

3
 Disciplina: Reumatologie, BFK și medicină fizică
Reumatologie- stagiul nr. 3

Cea mai sensibilă examinare pentru modificările inflamatorii se consideră electroforeza

proteinelor serice, folosită în practica clinică în suspiciunea unor afecțiuni maligne hematologice.
Este o investigație complexă, deseori greu de interpretat, din cauza modificărilor componentelor și
în alte afecțiuni (ex. Diabet zaharat (DZ), boli hepatice, renale, boli neoplazice, etc.). În cazul bolilor
reumatologice întâlnim creșterea componentei α-1 (ex. Α-1 antitripsina), α-2 (ex. Α-2
macroglobulina, haptoglobina), β (fibrinogen, PCR), și γ- prin hipergamaglobulinemie policlonală în
procesel imunologice cronice; ca și reactanți de fază acută negative în bolile reumatologice- prin
scăderea nivelului lor: prealbumină, albumină respectiv componenta β (prin transferină).
În cazul unei creșteri monoclonale de componenta γ, respectiv apariția” bandei M”, orientăm
pacientul către investigații suplimentare hematologice.

c) Teste imunologice
- Imunoelectroforeza: IgA, IgM, IgG- creșteri policlonale în procesele imunologice
cronice; creștere monoclonală IgG: mielom multiplu (MM), creștere monoclonală IgM: boala
Waldenström; alte modificări ale imunoglobulinelor: hipogamaglobulinemii, sdr. de
imunodeficiență, alte patologii.
- Complement: în practica clinică se dozează fracțiunea C3 și C4. CH50 (complement
hemolitic) este dificil de dozat și greu de interpretat, motiv pentru care nu a intrat în rutina clinică
dozarea acestuia. În bolile fără activare de complement, nivelul complementului va fi normal sau
crescut (fiind un reactant de fază acută). În bolile cu formarea complexelor imune, se observă un
consum de complement crescut- ex. LES, corelând cu puseele de boală; vasculite sistemice
(poliarterită nodoasă), crioglobulinemie, PR cu manifestări extraarticulare (rar), boli infecțioase, etc.
- Ac. Antinucleari (ANA): o familie de anticorpi îndreptate împotriva nucleului celular,
marker important în colagenoze; imunofluorescența indirectă (IIF) este considerat standardul de aur
în detecția ANA; se folosește un substrat celular Hep-2, serul pacientului, anticorpi marcați cu
fluoresceină care se vor lega de ANA fixați pe substratul celular, examinare cu microscopul optic
pentru a descrie aspectul ANA (omogen, pătat, centromer, inelar, nucleolar). Aspect omogen: anti-
histone, anti-Mi2; inelar: ADNdc; pătat: SS-A, SS-B, U1RNP, Sm, Ku; nucleolar: Scl70, PM/Scl;
centromer: ac. Anti-centromeri.
Valoarea se descrie printr-un raport care se obține prin diluții succesive- diluția maximă la care se
vizualizează fluorescența (ex. ANA 1:160, 1:320, 1:640, 1:1280; cu cât este necesară diluții succesive,
cu atât titrul ANA este mai crescut. ANA pozitiv se consideră la valori >1:160. Peste aceste valori
scade posibilitatea unui rezultat fals pozitiv la o persoană sănătoasă (ex. 1:160 la 5% din populația
sănătoasă, 1:320 la 3% din populația sănătoasă).
În anii 1950-1960 pentru detecția ANA se utiliza o metodă prin care celule polimorfonucleare (PMN)
fagocitau nucleii și ANA legați de aceștia. Această celulă PMN se numea celulă lupică. Astăzi această
testare se consideră inferioară față de IIF, fiindcă prezintă sensibilitate scăzută în detecția ANA
(aprox. 50-60%), necesită timp prelungit pentru efectuare și este greu de interpretat.

4
 Disciplina: Reumatologie, BFK și medicină fizică
Reumatologie- stagiul nr. 3

Societatea Americană de Reumatologie recomandă în prima fază detecția ANA prin screening IIF,
ulterior, în caz de rezultat pozitiv, efectuarea panelului pentru ac. Antinucleari.
Tabel- cei mai frecvenți ac. Antinucleari (Panel ANA)

Ac. ADNdc (ADN dublu catenar) LES

Ac. Anti-Sm (Smith) LES- afectare renală, SNC, tegumentară
Ac. Anti-histone LES indus medicamentos
Ac. Anti-Ro (SS-A) Sdr. Sjögren
Ac. Anti-La (SS-B)
Ac. Anti-U1 RNP (ribonucleoprotein) Boala mixtă de țesut conjunctiv (BMTC), LES
Ac. Anti-Scl70 (ac. Anti-topoizomeraza) Sclerodermie sistemica forma cutanată difuză
(dcSSc)
Ac. Anti-centromeri Sclerodermie sistemică forma cutanată limitată
(lcSSc)
Ac. Anti-Jo1 (familia ac. Anti-histidil-tARN- Polimiozită (PM)/sdr. Antisintetazic
sintetaza)
Ac. Anti-Mi2 Dermatomiozită (DM)
Ac. Anti-Ku Overlap miozită cu SSc/LES
Ac. PM/Scl Overlap PM cu SSc

Ca majoritatea anticorpilor dozați în reumatologie, ANA ne ajută în diagnosticul unei colagenoze.

ANA prezintă sensibilitate >95% pentru LES, însă nu este specific pentru LES. Pe cealaltă parte ac.
ADNdc prezintă specificitate >90% pentru LES, și o sensibilitate 40-60%. Este unul dintre puținii
anticorpi folosiți în reumatologie pentru monitorizarea activității bolii, findcă în caz de reactivare a
LES, mai ales nefrită lupică, vom regăsi titru crescut ADNdc. Ac. Anti-Sm sunt extrem de specifici
pentru LES, însă îi întâlnim în aprox. 30% din cazuri.
Ac. Anti-histone apar în LES indus medicamentos (peniciline, tetracicline, anticoncepționale orale,
procainamidă, inhibitori TNF-α, etc.), ei vor dispărea (la fel și simptomele) după câteva luni de la
sistarea medicamentului care a indus simptomatologia lupică.
Ac. Anti-SS-A și SS-B îi întâlnim în sdr. Sjögren, dar și în celelalte colagenoze pot apărea. La femeile
însărcinate cu LES, se recomandă dozarea acestor anticorpi în timpul sarcinii, din cauza faptului că
prezența anticorpilor se asociază cu risc crescut de lupus neonatal și bloc atrio-ventricular la făt.
Ac. U1-RNP în titru crescut prezintă specificitate crescută pentru BMTC, însă în titru mic îl putem
întâlni și în alte boli de țesut conjunctiv.
Sclerodermia sistemică prezintă 3 forme: dcSSc, lcSSc și sclerodermia sistemică sine scleroderma. Cei
mai frecvent întâlniți anticorpi sunt: ac. Anti-Scl70 care se asociază cu dcSSc, iar ac. Anti-centromeri
cu lcSSc. Prezintă specificitate crescută pentru SSc (după unele studii aproape de 100%), cu o
sensibilitate care variază între 30-75%.

5
 Disciplina: Reumatologie, BFK și medicină fizică
Reumatologie- stagiul nr. 3

În miozitele inflamatorii ac. Anti-Jo1 se asociază cu PM, ei fac parte din familia anticorpilor anti-
histidil-tARN-sintetaza și se pot asocia clinic cu sdr. Antisintetazic (triada: febră, fenomen Raynaud,
miozită; afectare pulmonară severă/mai rapid progresivă, cu răspuns mediu/slab la corticoterapie).
Ac. Anti-Mi2 prezintă specificitate crescută pentru DM. Prezența acestor anticorpi se ascociază cu
risc scăzut de boală neoplazică.
În practica clinică deseori întâlnim pacienți care întrunesc criteriile pentru mai multe boli autoimune,
acestea purtând denumirea de sdr. Overlap. Cei mai frecvent întâlniți anticorpi fiind: ac. Anti-Ku
(overlap miozită cu Ssc sau LES), anti-PM/Scl (overlap PM cu SSc).
Această prezentare include doar anticorpii cei mai frecvenți, în realitate existând mult mai multe
ANA, cu asociere cu anumite forme de boală sau având factori prognostic (ex. ac. Anti TIF1γ sau NXP2
la pacienții cu miozită asociere cu un risc crescut de boală neoplazică; ac. Anti-P ribosomală în LES
asociere cu afectare SNC, etc.)
- Sindrom antifosfolipidic (SAFL): anticorpii antifosfolipidici (APL) sunt: anticoagulant
lupic, ac. Anti-cardiolipină, ac. Anti-β2-glicoproteină. Pentru diagnosticul de SAFL este nevoie de un
criteriu clinic (tromboza venoasă/arterială, avorturi spontane repetate) + criteriu de laborator:
prezența unui anticorp în titru mediu/mare, demonstrat de 2x la distanță de minim 3 luni. Prezența
APL pot determina reacții fals pozitive la sifilis, respectiv prezența anticoagulantului lupic determină
prelungirea timpului parțial de tromboplastină (APTT)-astfel in vitro are efect anticoagulant, ceea ce
îi explică denumirea, însă in vivo are efect procoagulant.
- Poliartrita reumatoidă: factor reumatoid (FR)- este un anticorp anti-imunoglobulină
umană, ținta fiind fragmentul Fc al IgG. Prezintă aprox. 60-90% sensibilitate pentru PR- prezența lui
determină denumirea de „seropozitivitate” în diagnostic, iar clinic se asociază cu risc crescut de
manifestări extraarticulare. FR nu este specific pentru PR, îl putem întâlni la 5% din populația
generală, la vârstnici, în alte colagenoze, la pacienții cu boli hepatice, pulmonare, în infecții, etc.
Ac. Anti-proteine citrulinate (ACPA sau ac. Anti-CCP): ac. Împotriva unor proteine citrulinate,
rezultate din procesele inflamatorii. Citrulinarea proteinelor apare și în alte procese inflamatorii,
precum: PR, psoriazic, bolile inflamatorii intestinale (BII), la nivel pulmonar la fumători. Ac. Anti-CCP
prezintă sensibilitate crescută pentru PR (50-85%), cu o specificitate aprox. 95%. Prezența lui se
asociază cu risc de progresie radiologică rapidă.
- Anticorpi anti-citoplasma neutrofilelor (ANCA): îi regăsim la pacienții cu vasculite de
vase mici; precum granulomatoza cu poliangiită (vechea vasculită Wegener) prin prezența ac. C-
ANCA (c-aspect fluorescent în citoplasmă prin imunofluorescență) (verificat apoi prin ELISA
împotriva proteinazei3 (PR3) – cu spcificitate 95%, folosit atât pentru diagnostic cât și pentru
monitorizarea boli. În granulomatoza eozinofilică cu poliangiită (vechea vasculită Churg-Strauss) și
poliangiita microscopică se asociază cu ac. P-ANCA (p- aspect fluorescent perinuclear) (verificat ELISA
pentru MPO- mieloperoxidaza), având o specificitate mai mică

6
 Disciplina: Reumatologie, BFK și medicină fizică
Reumatologie- stagiul nr. 3

- Complexe imune circulante (CIC): în bolile cu activarea complexelor imune

(colagenoze, vasculite); crioglobuline: anticorpi care se precipită la temperaturi scăzute, detecție
laborioasă, se dozează în suspiciune de vasculită crioglobulinemică.
- Antigen HLA-B27: testul detectează prezența antigenului HLA-B27 pe suprafața
leucocitelor; prezența lui se asociază cu spondilita anchilozantă, fiind întâlnită la 90-95% din pacienți.
HLA-B27 este întâlnit la >50% din pacienții cu artrită psoriazică (APs), artrită reactivă (ARe), BII. La
populația sănătoasă caucaziană îl întâlnim în 8% din cazuri, fără să prezinte vreo implicare clinică.
d) Evaluarea lichidului sinovial:
Se recomandă recoltarea lichidului articular în cazurile de monoartrită. În mod fiziologic lichidul
articular este vâscos, serocitrin, de culoare galben pai, clar, la microscopie cu număr redus de
leucocite (<200/mm3).
La aspirația lichidului articular se descriu aceste aspecte macroscopice și eventual modificările
patologice, de ex. Aspect sanguinolent/hemoragic (posttraumatic, sub tratament anticoagulant,
TBC, neoplazii, etc.), purulent (infecții), alb/gălbuie (boli microcristaline- pentru detecția cristalelor
gold standardul este examinarea microscopică cu lumina polarizată). Celularitatea ne indică
patologia de bază: - celularitate: leucocite < 1500-2000/mm3 - în artroza, 2000-30000/mm3 –
inflamatorie, >30000/mm3 – infecțioasă.

2. Explorări suplimentare
Explorările de organ reprezentate de investigații pulmonare: radiografie toracică (pleurezii, fibroză
pulmonară- FID, noduli pulmonari); HRCT (fibroză pulmonară); bronhoscopie; probe funcționale
respiratorii (FID); evaluarea tuberculozei latente prin testul Quantiferon TB Gold, etc.
Explorarea cardiacă: EKG, ecocardiografie, cateterism ventricul drept (hipertensiune pulmonară),
eco Doppler vascular, angiografie, angio-RMN, angio-CT, PET-CT (ocluzii vasculare, vasculită).
Explorarea gastrointestinală: ecografie abdominală, endoscopii digestive, tranzit baritat, RMN/CT
abdominal, biopsie stomac/intestinale, etc.
Explorarea secreției salivare, lacrimale: test Schirmer, măsurare secreție salivară, biopsie glandă
salivară minoră (sdr. Sjogren). Examen oftalmologic: fund de ochi periodic la pacienții sub tratament
cu Hidroxichloroquină.
Explorare musculară: EMG, biopsie musculară, RMN muscular (miozite inflamatorii).
Screening neoplazic la bolile autoimune cu posibilă asociere de boli tumorale: radiografie toracică,
ecografie abdominală, ± CT/RMN toraco-abdomino-pelvin, mamografie, consult
ginecologic/examen citologic Babeș-Papanicolau, CA125, ± alți markeri tumorali, PSA total, consult
urologic, alte explorări în funcție de acuzele pacientului.
3. Explorări imagistice
Explorările radiografice, ecografice, imagistice avansate (CT, RMN), DXA, capilaroscopie periunghială
se vor discuta în cadrul stagiilor de Balneologie.
Bibliografie: 1. Ruxandra Ionescu- Reumatologie Curs Universitar, 2017
2. Sterling G. West- Rheumatology Secrets, 2015

7
 Disciplina: Reumatologie, BFK și medicină fizică
Reumatologie- stagiul nr. 3

Explorări paraclinice importante în patologiile reumatologice frecvente:

1. Poliartrită reumatoidă
• HLG: leucocitoză, trombocitoză (15-30% din cazuri)
-anemie inflamatorie (normocromă, normocitară)
• Biochimie, ex. urină: fără modificări
• VSH, PCR crescut
• FR, ac. anti-CCP crescuți (seropozitiv/seronegativ)
• pentru diagnostic diferențial: ANA negativ, afectare articulară mecanică, etc.
• EKG, radiografie toracică, ± ecografie abdominală
• Ecografia musculoscheletală a articulațiilor afectate, radiografie comparativă
mâini+picioare/ alte articulații afectate
• Se recomandă pentru inițiere tratament imunosuresor: AgHBs, Ac. anti-HCV (+ Ac. anti-HBs,
Ac. anti-HBc totali)

2. Spondilită anchilozantă
• HLG: trombocitoză (±)
-anemie normocromă, normocitară
• Biochimie, ex. Urină: N
• VSH, PCR crescut
• HLA-B27 pozitiv (aprox. 90-95% din pacienți)
• Pentru diagnostic diferențial: FR/ac. Anti-CCP (în afectare perferică), DD lombalgii cu
caracter mecanic/lombalgii specifice, etc.
• EKG, radiografie toracică (fibroză pulmonară apicală)
• Radiografie pelvină pentru articulațiile sacroiliace (incidența Ferguson), /RMN pelvin
pentru articulațiile sacroiliace; radiografie coloana dorso-lombară (stadii avansate)
• Ecografie musculoscheletală în afectarea periferică, entezite
• Consult oftalmologic în susp. Uveită
• Ecocardiografie: insuficiență aortică
• Spirometrie (afectare articulații costovertebrale- disfuncție respiratorie restrictivă)

3. Artrită psoriazică
• HLG: ±leucocitoză
anemie normocromă normocitară
• Biochimie: Ac. uric crescut (10-20%); ex. urină: N
• VSH, PCR crescut
• Pentru diagnostic diferențial: FR/ac. Anti-CCP, DD alte artrite inflamatorii, artrită reactivă,
artrită urică, etc.
• EKG, radiografie toracică
• Radiografia articulațiilor afectate, comparativă mâini și picioare, pelvină pentru
sacroiliace

8
 Disciplina: Reumatologie, BFK și medicină fizică
Reumatologie- stagiul nr. 3

• Ecografie musculoscheletală (articulații afectate, dactilită, entezite)

• Consult oftalmologic: uveită
• Monitorizare dermatologică

4. Lupus eritematos sistemic

• HLG: leucopenie + limfopenie
trombocitopenie
anemie (hemolitică, normocromă normocitară, feriprivă, etc.)
• Biochimie: retenție azotată, hipoproteinemie, hipercolesterolemie, ex. urină: proteinurie,
hematurie, cilindri eritrocitari; proteinurie/24h, raport proteine/creatinină (nefrită
lupică)- biopsie renală
• VSH crescut, PCR: N
• ANA poz., ac. ADNdc poz., ac. anti-Sm, etc. ± ac. Antifosfolipidici
• C3, C4 scăzut, complexe imune circulante crescute
• DD: excludere alte cauze ale simptomatologiei (ex. infecțioase, tumorale)
• EKG, radiografie toracică, ecocardiografie, ecografie abdominală + examinări în funcție de
afectările de organ

5.Sclerodermia sistemică
• HLG: N/ anemie normocromă, normocitară
• Biochimie: N (excepție criza renală sclerodermică), ex. Urină: N
• VSH, PCR: ± modificat
• ANA, Ac. Anti-Scl70/ ac. Anti-centromeri poz., etc.
• Evaluări de organ: EKG, ecocardiografie, în caz de susp. HTP: cateterism ventricul drept
• Radiografie toracică, probe funcționale respiratorii, DLCO (capacitatea de difuziune a
monoxidului de carbon), ± HRCT
• Capilaroscopie periunhială
• Manometrie esofagiană, endoscopie digestivă superioară, pasaj baritat
• ± screening paraneoplazic
• DD: sindroame scleroderma-like

6. Miozite inflamatorii
• HLG: anemie normocromă, normocitară
• Biochimie: CK, LDH, GOT crescut; ex. Urină: N
• VSH, PCR: crescut
• Ac. Anti-Jo1/ anti- Mi2 poz., etc.
• Biopsie musculară, EMG, RMN/ecografie musculară
• EKG, ecocardiografie
• Capilaroscopie periunghială
• Radiografie toracică, probe funcționale respiratorii, DLCO ±HRCT
• Endoscopie digestivă, pasaj baritat, ecografie abdominală

9
 Disciplina: Reumatologie, BFK și medicină fizică
Reumatologie- stagiul nr. 3

• Screening paraneoplazic (mamografie, c.ginelogic- CA125,ex.citologic Babeș-Papanicolau,

PSA total, c. urologic)
• DD: miopatie indusă de statine/alcool/infecții, miopatii ereditare, miopatii de cauză
neurologică, endocrinologică, metabolice, miopatii în cursul altor boli
autoimune/sdr.overlap, etc.

7. Atac acut de gută

• HLG: ușoară leucocitoză, trombocitoză
• Biochimie: ac. uric crescut/N, asociere: hiperglicemie, dislipidemie; ex. Urină: N
• VSH, PCR: ușor crescut
• Aspirația lichidului articular: celularitate inflamatorie, biochimie: ac. uric crescut, cultură
bacteriană neg., examinare microscopică cu lumina polarizată- detecția cristalelor de
monosodiu urat
• Radiografia articulației afectate, ecografie musculoscheletală
• DD: artrită septică, posttraumatică, monoartrită de altă cauză- ex. debut PR, artrită reactivă

8. Boala artrozică
• HLG: N
• Biochimie: N, ex. Urină: N
• VSH, PCR: N
• Radiografia articulațiilor afectate, ecografie musculoscheletală

9. Osteoporoza
• markerii activității osteoblastice (osteoformatori): ALP și izoenzima osoasă, osteocalcina,
osteonectina, peptidul colagenului de tip I
• markerii activității osteoclastice (resorbtivi): prezenți in sange (fosfataza acidă), prezenți în
urină (raport Ca/creatinină, raport hidroxiprolină/creatinină, hidroxiprolină, N-telopeptidul
si C-telopeptidul colagenului de tip I)

10