Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. ȘOCUL ANAFILACTIC. GENERALITĂȚI
1.1. ANAFILAXIA
1.2. SEMNELE ȘI SIMPTOMELE ALE ANAFILAXIEI.
1.3. MANIFESTARI
1.3.1. PIELEA
1.3.2. APARATUL RESPIRATOR
1.3.3. SISTEMUL CARDIOVASCULAR
1.3.4. ALTELE
1.4. CAUZE
1.5. FACTORII CARE POT DECLANȘA ANAFLIAXIA SUNT:
1.6. FACTORII DE RISC
1.7. MECANISME
1.7.1. MECANISME IMUNOLOGICE
1.7.2. MECANISME NON-IMUNOLOGICE
1.8. DIAGNOSTICARE
1.9. CLASIFICARE
1.10. MASURI DE URGENTA
1.10.1. TESTELE DE ALERGIE
1.11. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL
1.12. PREVENIRE
1.13. TRATAMENT
1.13.1. EPINEFRINA
1.13. 2. TRATAMENT ADJUVANT
1.13.3. Atitudinea în socul anafilactic la copii din grupa de vârsta 7 – 18 ani
1.14. PREGĂTIREA CONTRA ȘOCURILOR VIITOARE
1.15. PERSPECTIVĂ
CAPITOLUL 2. PREZENTARE DE CAZ
CAPITOLUL 3.PLAN DE ÎNGRIJIRE - stabilirea nevoilor fundamentale
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
1
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
INTRODUCERE
2
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
1.1. ANAFILAXIA
Anafilaxia este o reacție alergică severă care poate pune in pericol viața unei persoane.
Aceasta poate să apară în câteva secunde sau minute de la expunerea la un alergen, cum ar fi
veninul rezultat în urma unei înțepături de albine sau consumul unei alune. Cantitatea mare de
substanțe chimice eliberate de sistemul imunitar în timpul șocului anafilactic poate provoca stare
de șoc, tensiunea arterială va scădea brusc, căile respiratorii se vor îngusta, iar respirația se va
bloca.
Figura 1.1. Angioedemul feței face ca băiatul să nu-și poată deschide ochii. Reacția se
datorează expunerii la alergeni.
Anafilaxia este o reacție alergică severă care survine brusc și poate cauza moartea.[1]
Simptomele tipice ale anafilaxiei includ prurit, inflamația gâtului și hipotensiune. Se manifestă
hipersensibilitatea imediată, sau de tip I, care survine la câteva minute după contactul cu
antigenul. În mod obișnuit, boala este cauzată de mușcături și înțepături de insecte, de alimente și
medicamente.
Anafilaxia este indusă de eliberarea de proteine din anumite tipuri de leucocite. Aceste
proteine sunt substanțe care pot declanșa sau agrava o reacție alergică. Eliberarea acestora poate
fi indusă fie de o reacție a sistemului imunitar, fie de o altă cauză fără legătură cu sistemul
imunitar. Anafilaxia este diagnosticată pe baza simptomelor și semnelor prezentate de pacient.
Ca tratament primar, se prescriu injecții cu epinefrină, uneori în combinație cu alte medicamente.
Starea unei persoane care, fiind sensibilizată în urma introducerii unui alergen în organism, este
susceptibilă să reacționeze violent la introducerea ulterioară a unei noi doze, chiar minime, din
acest alergen.[2]
3
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
Aproximativ 0,05–2% din populația mondială suferă de anafilaxie la un moment dat de-a
lungul vieții. Se observă o creștere a incidenței acestei boli. Termenul provine din cuvintele
grecești ἀνά ana, „împotrivă” și φύλαξις phylaxis, „protecție”.
În mod tipic, anafilaxia produce numeroase simptome diferite în decurs de câteva minute
sau ore.[3][4] Simptomele apar în medie după 5-30 de minute în cazul în care alergenul pătrunde
în corp direct în fluxul sangvin (pe cale intravenoasă) și după aproximativ 2 ore dacă sunt
provocate de un aliment ingerat de către pacient.[5] Organele cel mai des afectate sunt: pielea
(80–90%), plămânii și căile respiratorii (70%), stomacul și intestinele (30–45%), inima și vasele
sangvine (10–45%) și sistemul nervos central (10–15%).[4] De regulă, sunt afectate cel puțin
două dintre aceste sisteme.[6]
Anafilaxia este o reactie severa care afecteaza mai multe zone ale corpului. Severitatea
reactiei variaza de la o persoana la alta. Reactiile ulterioare declansarii acesteia sunt, de obicei,
de acelasi tip. Simptomele debuteaza rapid, iar reactiile sunt destul de severe. Prezenta unui
istoric de boli alergice nu amplifica riscul dezvoltarii anafilaxiei mediate de IgE, dar nici nu
4
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
predispune la o reactie non-IgE mediata. Astmul poate determina o reactie mai severa si poate fi
mult mai dificil de tratat. Riscul de a dezvolta anafilaxie se poate diminua in timp, in cazul in
care nu exista expuneri repetate sau reactii. Cu toate acestea, o persoana la care sunt prezenti
factori de risc, trebuie sa se astepte intotdeauna la ce este mai rau si sa fie pregatita
1.3. MANIFESTARI
Manifestarile unei reactii anafilactice pot sa apara in cateva secunde de la expunere, la
15-30 de minute sau chiar o ora sau mai mult dupa expunere (reactia tipica la aspirina si la alte
medicamente similare).
Primele simptome apar adesea la nivelul pielii si pot sa includa:
- inrosirea fetei;
- prurit (in zona abdomenului sau axile);
- urticarie.
Manifestarile sunt adesea insotite de:
- sentiment iminent de sfarsit al lumii;
- anxietate;
- puls neregulat si rapid;
Dupa aceste manifestari se declanseaza umflarea gatului, limbii, raguseala, dificultati de
inghitire si de respiratie. Pot sa apara simptome de rinita (febra fanului) sau astm bronsic,
provocand rinoree, stranut, respiratie suieratoare dar si dificultati de respiratie, crampe stomacale
si varsaturi.
Aproximativ in 25% din cazuri, mediatorii care iriga vasele de sange declanseaza o
deschidere generalizata a capilarelor avand loc: - scaderea tensiunii arteriale; - ameteala; -
pierderea constientei. Aceste sunt caracteristicile tipice ale socului anafilactic.
1.3.1. PIELEA
5
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
Simptomele tipice includ erupția pe piele a unor bășicuțe (urticarie), mâncărime, înroșirea
feței sau a pielii (eritem), sau inflamarea buzelor. [7] În cazul persoanelor care prezintă inflamații
ale țesutului subcutanat (angioedem), senzația de mâncărime poate fi înlocuită cu senzația de
arsură.[5] Până la 20% din cazuri prezintă inflamații ale limbii sau ale gâtului.[8] Alte simptome
includ rinoree și inflamarea membranei mucoase care căptușește suprafața globului ocular și fața
internă a pleoapelor (conjunctiva).[9] De asemenea, pielea poate primi o colorație albastră
(cianoză) datorită insuficienței de oxigen.[9]
Eliberarea histaminei de către anumite celule cardiace poate cauza contracții subite ale
arterelor coronare (spasm arterial coronarian).[10] Aceasta întrerupe fluxul sangvin către inimă,
ceea ce poate duce la moartea celulelor cardiace (infarct miocardic) sau la tulburarea ritmului
normal al inimii (aritmie cardiacă) sau la oprirea inimii (stop cardiac).[4][6] Persoanele care suferă
de boli cardiace prezintă un risc crescut de afecțiuni ale inimii induse de anafilaxie. [10] În timp ce
accelerarea ritmului cardiac datorită hipotensiunii este mai des întâlnită,[9] 10% dintre persoanele
cu anafilaxie pot suferi de rărirea ritmului cardiac (bradicardie) însoțită de hipotensiune.
(Combinația dintre ritmul cardiac lent și hipotensiune este cunoscută sub numele de reflex
Bezold–Jarisch).[11] Persoana afectată poate avea senzația de amețeală sau își poate pierde
cunoștința datorită scăderii anormale a tensiunii arteriale. Scăderea tensiunii arteriale poate fi
cauzată de dilatarea vaselor sangvine (șoc distributiv) sau de insuficiența ventriculară (șoc
cardiogen).[10] Rareori, tensiunea arterială foarte scăzută poate fi singurul simptom al anafilaxiei.
[8]
1.3.4. ALTELE
6
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
pelviană asemănătoare crampelor uterine.[7][9] Dilatarea vaselor sangvine din creier pot cauza
dureri de cap.[5] De asemenea, poate apărea starea de anxietate sau senzația de moarte iminentă.[6]
1.4. CAUZE
Printre cauzele mai puțin obișnuite se numără factorii fizici, agenții biologici (ca de
exemplu, sperma), latexul, schimbările hormonale, aditivii alimentari (ca de exemplu, glutamatul
de sodiu și coloranții alimentari) și medicamentele aplicate pe piele (medicamentele topice).[9] De
asemenea, exercițiile fizice sau temperatura (prea ridicată sau prea joasă) poate declanșa apariția
bolii, provocând eliberarea de către anumite celule tisulare (cunoscute sub denumirea de
mastocite) a unor substanțe chimice care induc reacția alergică.[6][14]
Cauzele anafilaxiei sunt impartite in doua grupe majore: - IgE mediate - Aceasta forma
este socul anafilactic real, care necesita o expunere initiala in care are loc sensibilizarea cu o
expunere ulterioara. Aceasta implica eliberarea de mastocite si bazofile (celule din sange si
tesuturi care secreta substante ce provoaca reactii alergice, cunoscute sub numele de mediatori)
de catre IgE si eliberarea exploziva a mediatorilor chimici imediat dupa reexpunere. - non-IgE
mediate - Aceste reactii asa numite reactii anafilactoide sunt similare cu cele de anafilaxie reala,
dar implica anticorpii IgE. Acestea sunt de obicei cauzate de stimularea directa a celulelor
mastocite si bazofile. Aceiasi mediatori apar intr-adevar in cazul unei anafilaxii reale si rezulta
aceleasi efecte si rezultate. Aceasta reactie poate fi intamplatoare si deseori apare initial si dupa
expuneri ulterioare deoarece nu necestia sensibilizare.
7
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
Persoanele cu boli atopice ca de exemplu astm, eczemă, sau rinită alergică prezintă un
risc crescut de anafilaxie indusă de alimente, latex și agenți de contact. Riscul nu este mai
crescut în cazul medicamentelor injectabile sau înțepăturilor. [6][11] Potrivit unui studiu realizat pe
copii cu anafilaxie, 60% dintre aceștia au avut antecedente de boli atopice. Peste 90% dintre
copiii în cazul cărora anafilaxia este fatală au astm. [11] Persoanele cu boli datorate unui număr
excesiv de mastocite în țesuturi (mastocitoză) prezintă un risc ridicat. [6][11] Cu cât perioada de
timp dintre două expuneri consecutive la un agent cauzator de anafilaxie este mai lungă, cu atât
riscul unei noi reacții este mai mic.[5]
1.7. MECANISME
Anafilaxia este o reacție alergică severă care survine brusc și afectează numeroase
sisteme ale corpului.[1][23] Boala se datorează eliberării de mediatori inflamatori și citocine de
către mastocite și bazofile. Eliberarea acestora se datorează în mod tipic unei reacții imunitare,
dar poate fi indusă de degradarea acestor celule, fără legătură cu o reacție imunitară.[23]
9
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
10
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
contracţie a musculaturii netede, inclusiv a bronhiilor, intestinului sau chiar a vaselor mari,
fiziopatologia şocului anafilactic explicându-se printr-o combinaţie a acestor efecte principale.
Aspectele clinice ale anafilaxiei sunt variabile, nu numai din punct de vedere
simptomatologic, dar şi în ceea ce priveşte intervalul de expunere la antigen şi debutul
simptomelor. Reacţia iniţială are ca semne peremptorii amorţelile ori pruritul limbii, mâinilor,
feţei sau capului, xerostomia, senzaţia de agresiune toracică, durerile precordiale şi dispneea de
diferite grade.
Aceste simptome preced, în general, dispneea, respiraţiile laborioase, pulsul rapid şi slab,
cianoza şi insuficienţa circulatorie, în cazurile uşoare se ajunge la sincopă şi şoc. Cu toate
acestea, în multe cazuri dispneea severă şi şocul circulator pot apărea ca simptome iniţiale, la
care se mai asociază uneori şi durerile toracice. Debutul este de regulă tipic, manifestându-se
după 5-15 minute după expunerea la agentul cauzal, dar poate fi şi instantaneu, iar în cursul
reacţiilor brutale, decesul poate să survină în primele 15 minute după debutul simptomelor.
Terapia curentă a şocului anafilactic la om se bazează în special pe administrarea a trei
grupe de medicamente:
a) relaxante ale musculaturii netede vasoconstrictoare – simpaticomimetice: adrenalina
50-100 μg, repetat în funcţie de valorile TA;
b) antihistamine – inhibitori ai receptorilor H1 (difenilhidramina 0,5-1 mg/kgcorp) şi H2
(4-6 mg/kgcorp cimetidină)
c) antiinflamatorii – corticoizi adrenergici: hemisuccinat de hidrocortizon 500-1000 μg,
sau metilprednisolon 30 μg/kgcorp. Un alt obiectiv principal al tratamentului este evitarea
hipoxiei prin asigurarea unei funcţii optime a căilor respiratorii. Astfel, în cazurile de edem
laringian sever, traheotomia de urgenţă se impune. În aceste cazuri, oxigenul trebuie administrat
de urgenţă, iar asistarea mecanică a ventilaţiei, prin utilizarea unor presiuni pozitive şi negative
intermitente, trebuie să se instituie ori de câte ori este cazul.
La pacienţii cu hipersecreţie bronşică, aspiraţia eficientă şi uneori bronhoscopic, sunt
esenţiale, pentru a se evita moartea prin stop respirator. Tratamentul general, după controlarea
reacţiei anafilactice, constă în terapie iv cu expandare de volum, preferabil coloizi, bicarbonat de
sodiu, suportul funcţiilor vitale, antiinflamatorii şi antihistaminice.
11
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
care degradează celulele includ mediul de contrast pentru razele X, opioidele, temperatura (prea
ridicată sau prea joasă) și vibrațiile.[14][23]
1.8. DIAGNOSTICARE
Anafilaxia este diagnosticată în baza unor fapte clinice obiective. [6] Când una din
următoarele apare la distanță de minute sau ore de la expunerea la un alergen, este foarte
probabil că acea persoană are șoc anafilactic:[6]
Afectarea pielii sau a mucoaselor plus fie dificultăți respiratorii fie tensiune sanguină scăzută
Două sau mai multe din următoarele simptome:
a. Afectarea pielii sau a mucoaselor
b. Dificultăți respiratorii
c. Tensiune scăzută
d. Simptome gastrointestinale
e. Tensiune scăzută după expunerea la un alergen cunoscut
Dacă persoana a avut o reacție negativă la o înțepătură de insectă sau la un medicament,
testele sanguine pentru triptază sau histamină (emise de mastocite) pot fi utile în a diagnostica
anafilaxia. Totuși, aceste test nu sunt foarte utile dacă șocul a fost produs de mâncare sau dacă
pacientul are o tensiune normală,[6] iar ele nu pot infirma diagnosticul de anafilaxie.[12]
1.9. CLASIFICARE
Există trei mai clasificări ale șocului anafilactic. Anafilaxia are loc atunci când vasele
sanguine se dilată în aproape tot corpul (vasodilatație sistemică), ceea ce produce tensiune
scăzută cu cel puțin 30% față de tensiunea obișnuită a acelei persoane sau cu 30% sub valorile
normale.[8]
Anafilaxia bifazică este diagnosticată când simptomele reapar după una până la 72 de ore
chiar dacă pacientul nu a mai luat contact cu alergenul care a cauzat reacția inițială. [6] Unele
studii afirmă că până la 20% din cazurile de anafilaxie sunt bifazice. [24] Atunci când simptomele
reapar, în mod tipic ele reapar după 8 ore.[11] A doua reacție este tratată în același fel ca și
anafilaxia inițială.[4]
Pseudoanafilaxia sau reacțiile anafilactoide sunt denumiri mai vechi pentru anafilaxia
care nu se datorează unei reacții alergice, ci este rezultatul unei leziuni directe asupra
mastocitelor (degranularea mastocitelor).[11][25] Denumirea folosită actualmente de către
Organizația Mondială pentru Alergie este cea de „anafilaxie neimună” [25]. Unii cercetători
recomandă să nu mai fie folosite vechile denumiri.[11]
12
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
13
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
Testele de alergie pot ajuta la determinarea cauzei anafilaxiei unui pacient. Există teste de
alergie efectuate pe piele (cum ar fi testele cu plasturi) pentru anumite mâncăruri și veninuri.[12]
Testele sanguine pentru anticorpi specifici pot fi utile pentru a confirma alergiile la lapte, ouă,
arahide, nuci și pește.[12] Testele efectuate pe piele pot confirma alergia la penicilină, dar nu
există teste efectuate pe piele pentru alte medicamente.[12] Formele de anafilaxie neimună pot fi
diagnosticate numai prin a analiza istoricul pacientului sau prin a expune pacientul la un alergen
care ar fi putut cauza în trecut o astfel de reacție. Nu există teste efectuate de piele sau teste
sanguine pentru anafilaxie neimună.[25]
Poate fi uneori dificil de a distinge anafilaxia de astmă, de leșinul datorat lipsei de oxigen
(sincopă) și de atacurile de panică.[6] Suferinzii de astmă nu au de obicei exemă sau simptome
stomacale sau intestinale. Când o persoană leșină pielea ei este palidă și nu are exemă. O
persoană care are un atac de panică poate avea pielea înroșită dar nu are pete. [6] Alte afecțiuni
care pot avea simptome similare includ ingerarea de toxine din pește stricat (scombroidoză) și
infecțiile cu anumiți paraziți (anisakiază).[11]
1.12. PREVENIRE
Calea recomandată pentru a preveni anafilaxia este de a evita ceea ce a cauzat reacția în
trecut. Atunci când aceasta este imposibil, pot exista tratamente care fac corpul să nu mai
reacționeze la un alergen cunoscut (desensibilizare). Tratamentul sistemului imunitar
(imunoterapia) cu veninuri de Hymenoptera reușește să desensibilizeze 80–90% din adulți și
98% din copii contra alergiilor la albine, viespi și furnici roșii. Imunoterapia orală poate reuși să
desensibilizeze unii pacienți pentru anumite mâncăruri, incluzând laptele, ouăle, nucile și
arahidele; totuși aceste tratamente au efecte adverse serioase. Desensibilizarea este de asemenea
posibilă pentru multe medicamente, totuși pentru cei mai mulți se recomandă evitarea acestor
medicamente. Pentru cei care reacționează la latex poate fi important să evite mâncărurile care
conțin substanțe care sunt similare celor care au produs reacția imunitară (numite mâncăruri care
produc reacții încrucișate), cum ar fi avocado, bananele și cartofii.[6]
1.13. TRATAMENT
Anafilaxia este o urgență medicală ce poate necesita măsuri de salvare a vieții cum ar fi
gestionarea fluxului de aer, oxigen suplimentar, volume mari de fluide intravenoase și
monitorizare atentă.[4] Epinefrina este tratamentul preferat. Antihistaminicele și steroizii sunt
adesea folosite împreună cu epinefrina. [6] O dată ce persoana a revenit la normal, ea trebuie
14
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
1.13.1. EPINEFRINA
Epinefrina s-ar putea să nu producă efect în cei care iau betablocante.[11] În acest caz,
dacă epinefrina nu dă rezultate, se poate administra intravenos glucagon. Glucagonul are un
mecanism de acțiune care nu implică receptorii beta.[11]
Dacă este necesar, epinefrina poate fi de asemenea injectată într-o venă (injecție
intravenoasă) folosind o soluție diluată. Epinefrina intravenoasă pare totuși a fi legată de bătăi
neregulate ale inimii (tulburări de ritm cardiac) și infarct miocardic (stop cardiac). [28] Injecțiile cu
epinefrină autoadministrate, care le permit celor care au anafilaxie să-și injecteze singuri
epinefrină în mușchi, este în mod obișnuit disponibilă în două dozări, una pentru adulți și pentru
copiii care cântăresc mai mult de 25 kg și alta pentru copiii care cântăresc de la 10 la 25 kg.[29]
15
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
efective în tratarea anafilaxiei. O meta-analiză Cochrane din 2007 nu a găsit niciun studiu de
bună calitate care ar putea fi folosit pentru a recomanda administrarea lor contra anafilaxiei.[30] Se
consideră că antihistaminicele nu au niciun efect asupra stocării de lichide sau a spasmelor
respiratorii.[11]
Corticosteroizii au o probabilitate mică de a face vreo diferență pentru o persoană care
are deja anafilaxie. Ei pot fi folosiți în speranța de a scădea riscul de anafilaxie bifazică, dar
efectivitatea lor în a preveni anafilaxiile următoare este nesigură.[24]
Salbutamolul care este primit printr-un dispozitiv de respirat (nebulizator) poate fi efectiv
atunci când epinefrina nu rezolvă simptomele de spasm bronhic.[11] Albastrul de metil a fost
folosit pentru cei care nu răspund la alte tratamente deoarece poate relaxa musculatura netedă.[11]
16
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
1 ml = 1 mg
Doza: 0,5 – 1 ml s.c.
sau 1 fiola + 10 ml ser fiziologic
se administreaza 2,5 ml i.v.
4. Al doilea medicament hemisuccinat de hidrocortizon fiole a 25 mg :
8 mg/kg corp i.v
sau Metilprednisolon fiole a 50 mg – 2 mg/kg corp i.v. sau i.m.
5. Pentru bronhospasm
Miofilin – Teofilina
5 mg/kg corp i.v.
5 ml din fiola (fiola are 10 ml/240 mg) administrate i.v. în dilutie obigatorie
5 ml Miofilin + 25 ml ser fiziologic
sau: Salbutamol spray – 2 pufuri
6. Antihistaminic – Romergan – fiole a 2 ml câte 30 mg
Doza: 1 mg/kg corp i.m.
7. Ideal: - Oxigen
- Perfuzie venoasa cu Dextran sau ser fiziologic
- Aspiratie + pipa Guedel
1.15. PERSPECTIVĂ
Există o bună șansă de recuperare atunci când cauza este cunoscută iar persoana este
tratată rapid.[32] Chiar atunci când cauza rămâne necunoscută, dacă sunt disponibile medicamente
capabile de a opri reacția, suferindul se recuperează cu bine.[5] Dacă pacientul moare, este fie din
17
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
cauză respiratorie (în mod tipic obturarea căilor respiratorii) sau cardiovasculară (șoc
cardiovascular).[11][23] Anafilaxia produce moartea în 0,7–20% din cazuri. [5][10] Unele persoane au
decedat în curs de câteva minute de la producerea reacției alergice. [6] Persoanele cu anafilaxie
produsă de efort se pot aștepta de obicei la rezultate bune, cu episoade mai puține și mai puțin
severe pe măsură ce îmbătrânesc.[16]
18
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
În acest context voi prezenta cazul V.M. de 48 de ani al cărui deces a survenit la
16.03.2004 în urma unui astfel de incident. Necunoscut cu stări alergice în antecedente, subiectul
a fost înţepat în regiunea cervicală de către o viespe. La scurt timp după înţepătură a acuzat stare
de rău general, lipsă de aer, decesul survenind în aprox. 15 minute, perioadă în care nu s-a putut
acorda nici un tratament specific, incidentul petrecându-se într-o zonă relativ izolată. Necropsia a
relevat la examenul extern, în regiunea laterocervicală dreaptă, o excoriaţie punctiformă
înconjurată de un halou palid, cianoza marcată a feţei şi a gâtului, edem al buzelor şi al feţei
(figura 2.1).
Examenul intern a arătat un edem masiv lingual (figura 2.2.) confirmat histo-patologic
(figura 2.3 și imaginea 2.4.), examenul microscopic arătând un edem în corionul mucoasei
precum şi stază masivă cu focare de trombi hematici în lumenul vascular.
19
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
Figura 2.5. Îngustarea orificiului glotic. Figura 2.6. Epiglota: edem în corionul mucoasei 10x
Figura 2.7. Petesii subpreulare; Figura 2.8. Emfizem acut; Figura 2.9. Plaman. Emfizem acut
10X
Relevant, şocului anafilactic suferit de victimă, a fost aspectul suprarenalelor care erau
hemoragice (figura 2.10), aspect confirmat microscopic (figura 2.11.).
20
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
Figura 2.10. Suprarenale hemoragice; Figura 2.11. Suprarenale: staza si minifocare hemoragice
Figura 2.12. Rinichi edemaţiat cu hemoragii în capsulă. Figura 2.13. Rinichi: Stază accentuată
cu conglutinarea hematiilor.
S-a concluzionat, în baza evidenţelor macro şi microscopice asupra unei morţi violente,
având drept cauză o agresiune prin factor biologic (înţepătură de viespe) urmată de şoc
anafilactic, la o persoană în plină stare de sănătate şi fără antecedente de tip alergic. Cazul în sine
nu ridică probleme din punct de vedere medico-legal, însă este extrem de concludent asupra
potenţialului malign al vătămărilor prin factori biologici, în aparenţă minori.
21
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
CAPITOLUL 3.
22
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
CONCLUZII
Definiţie. Precizări semiotice:
Alergia este răspuns anormal la un anumit antigen.
Hipersensibilitatea - exagerare a răspunsului fiziologic la orice substanţă cu caracter antigenic.
Reprezintă o urgenţă medicală!!!!
Pacientul poate deceda în câteva minute dacă nu se intervine de urgenţă.
Reacţie generalizată de hipersensibilitate de tip I (anafilaxie) cu vasodilataţie importantă, colaps
vascular (+/- edem glotic)
Alergeni incriminaţi: polenul, veninul de insecte, penicilina, serurile antibacteriene şi
antitoxice.
Observaţie: - Şocul anafilactic este mai sever decât alte forme de şoc datorită reacţiei
de hipersensibilitate de tip I, cu elibarearea de mediatori în compartimentul intravascular şi
multiple consecinţe fiziopatologice defavorabile.
Anafilaxia – reacţia acută de hipersensibilitate imediata antigen – anticorp manifestata clinic
sub diferite forme de la forma usoara la severa si cu potential letal.
Şocul anafilactic – reacţie de hipersensibilitate imediată brutala, dramatica, cu prabusire
hemodinamica si insuficienta respiratorie dupa intrarea in organism a oricarei substante, mai ales
proteice,care provoaca eliberarea de mediatori chimici. Socul anafilactic este deci o anafilaxie
severa cu prabusire cardio-circulatorie si respiratorie.
Tablou clinic:
Debut rapid după contactul cu un allergen cunoscut/potenţial
Tegumente: calde, transpirate, prurit, urticarie.
Aparat respirator: Constricţie toracică, Dispnee cu polipnee, Tuse, Stridor laringian,
Edem glotic, Wheezing cu bronhospasm
Aparat cardiovascular:Tahicardie sinusală, cu puls periferic filiform, ↓ TA, până la şoc,
aritmii.
Semne clinice de gravitate:
Edem laringian
Bronhospasm
Şoc
Alergeni cauzali frecvent implicaţi în şocul anafilactic:
Antibiotice (Penicilină, Cefalosporine, Vancomicină ş.a.);
Substanaţe iodate pentru contrast radioopac;
23
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
24
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
BIBLIOGRAFIE
1. Tintinalli, Judith E. (2010). Emergency Medicine: A Comprehensive Study Guide
(Emergency Medicine (Tintinalli)). New York: McGraw-Hill Companies. pp. 177–182.
ISBN 0-07-148480-9
2. Anafilaxia la sfatulmedicului.ro
3. Oswalt ML, Kemp SF (1 mai 2007). „Anaphylaxis: office management and
prevention”. Immunol Allergy Clin North Am 27 (2): 177–91, vi.
doi:10.1016/j.iac.2007.03.004. PMID 17493497. „Clinically, anaphylaxis is considered
likely to be present if any one of three criteria is satisfied within minutes to hours”.
4. Simons FE (1 octombrie 2009). „Anaphylaxis: Recent advances in assessment
and treatment”. J. Allergy Clin. Immunol. 124 (4): 625–36; quiz 637–8.
doi:10.1016/j.jaci.2009.08.025. PMID 19815109.
5. Marx, John (2010). Rosen's emergency medicine: concepts and clinical practice
7th edition. Philadelphia, PA: Mosby/Elsevier. p. 15111528. ISBN 9780323054720
6. Simons, FE (1 mai 2010). „World Allergy Organization survey on global
availability of essentials for the assessment and management of anaphylaxis by allergy-
immunology specialists in health care settings”. Annals of allergy, asthma &
immunology : official publication of the American College of Allergy, Asthma, &
Immunology 104 (5): 405–12. doi:10.1016/j.anai.2010.01.023. PMID 20486330.
7. Sampson HA, Muñoz-Furlong A, Campbell RL, et al. (1 februarie 2006).
„Second symposium on the definition and management of anaphylaxis: summary report
—Second National Institute of Allergy and Infectious Disease/Food Allergy and
Anaphylaxis Network symposium”. J. Allergy Clin. Immunol. 117 (2): 391–7.
doi:10.1016/j.jaci.2005.12.1303. PMID 16461139.
8. Limsuwan, T (1 iulie 2010). „Acute symptoms of drug hypersensitivity (urticaria,
angioedema, anaphylaxis, anaphylactic shock)”. The Medical clinics of North America 94
(4): 691–710, x. doi:10.1016/j.mcna.2010.03.007. PMID 20609858.
9. Brown, SG (2006 Sep 4). „Anaphylaxis: diagnosis and management”. The
Medical journal of Australia 185 (5): 283–9. PMID 16948628.
10. Triggiani, M (1 septembrie 2008). „Allergy and the cardiovascular system”.
Clinical and experimental immunology 153 Suppl 1 (s1): 7–11. doi:10.1111/j.1365-
2249.2008.03714.x. PMID 18721322. PMC 2515352.
11. Lee, JK (1 iulie 2011). „Anaphylaxis: mechanisms and management”. Clinical
and experimental allergy : journal of the British Society for Allergy and Clinical
Immunology 41 (7): 923–38. doi:10.1111/j.1365-2222.2011.03779.x. PMID 21668816.
25
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
26
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
27
L. MATEȘ LUCRARE DE DIPLOMĂ 2014
28