RUPTURA UTERINA

Definitie: reprezinta o solutie de continuitate nechirurgicala situata in portiunea de deasupra insertiei

vaginului

Din aceasta categorie sunt excluse rupturile de la nivelul colului uterin sau perforatiile accidentale.

ETIOLOGIE
Frecventa rupturile uterine este variabila dar ele exista ca patologie ca o proportie de 1 la 700 de
nasteri

ETIOPATOGENIE
Clasificarea:

1.Rupturi uterine in cursul sarcinii (destul de rare): acestea pot fi spontane, survin consecutiv unor
cicatrici existente la nivelul peretelui uterin, restante unor interventii ca cezariana. Tot in cursul
sarcinii sunt si cele provocate ca urmare a unor traumatisme violente inhise sau deschise cu singura
precizare ca apar in evolutia sarcinii la varsta de sarcina avansata.

2. In timpul travaliului: pot fi provocate = consecinta unor manevre obstetricale

Poate sa fie spontante datorate existentei unor:

- factori care tin de mama:datoria unui bazin stramtat, unor tumori preexistente sau cicatricii ale
colului uterin sau rigiditatea colului uterin

-factori fetali: prezentatii patologice, prezentatia pelvina (cu fundul), exces de volum (spatiul pe care
trebuie sa l strabata este mic si sub presiune comparativ cu greutatea copilului)

TABLOU CLINIC
Tabloul clinic al rupturii spontane evolueaza in 3 etape:

1.Perioada prodromala: -col modificat in sensul ca el este edematiat si gros

-Uterul este dur si hiperton

- Travaliul nu se desfasoara in mod normal ci el este incetinit

-Distensie, disurie si din partea fatului avem modificate bataile cardiace

fetale
!GRILA

2. Ruptura uterina propriu-zisa: se carecterizeaza prin:

-Durere, este brutala in lovitura de pumnal

-Paloare

-Tahicardie

-Sincopa

-Abdomen dureros la palpare (la examinare se palpeaza doua formatiuni distincte, uterul pe de o
parte si fatul care poate fi expulzat in abdomen total sau partial)

-Bataile cardiace fetale nu se mai aud

Mai exista rupturi incomplete. Aceste rupturi aparute de obicei pe uterele cicatriciale.

Semnele: simptomatologia este saraca, durerile sunt variabile ca intensitate si starea generala este
de obicei nealterata.

Hemoragia este in cantiate minima iar cicatricea se desface treptat. Daca in ruptura completa bataile
fetale nu se aud, de data aceasta bataile cardiace fetale sufera modificari de intensitate.

Diagnostic diferential se face cu:

-Placenta jos inserata in care insa avem durere si hemoragie in cantitate mare

-Fibromul uterin complicat

-Apendicita

-Peritonita

Prognostic:

- pentru fat este foarte grav

-Pentru mama prognosticul este in functie de locul unde se petrece aceasta ruptura uterina si atunci
ea este influentata de hemoragie, de soc, de embolie, de peritonita, de leziunile asociate ale mamei

Tratamentul

1.Profilactic: inseamna dispenzarizare corecta a sarcinilor cu risc obstetrical si dispenzarizarea

inseamna si evaluarea canalului dur osos.

De asemena sa stim daca a mai avut cezariana, operatii, alte cicatrici, moment in care ne punem
problema ca in uterul in care se dezvolta fatul exista acest factor de risc reprezentat de cicatrici
anterioare care se pot rupe, deci prin dispenzarizare inseamna urmarirea gravidei si cunoasterea
tuturor interventiilor avute de gravida. Controlul desfasurarii nasterii trebuie facut numai in sectii de
obstetrica, adica pacienta trebuie internata

2.Curativ:

-Toate rupturile diagnosticate (cunoscute) impun interventie chirurgicala

-Leziunea repectiva care exista presupune sutura sau interventii conservatoare

In caz de urgente mari urmarim tratamentul socului, tratamentul antiinfectios si obligatoriu

profilaxia.

SOCUL
Definitie: socul este considerat o stare critica determinata de actiunea unui factor nociv care are o
mare intensitate si o actiune de timp indelungat .

Socul reprezinta o urgenta medicala majora deoarece evolutia sa este greu de prevazut.

Factorii etiologici implicati in producerea socului sunt:

-traumatismele

-hemoragiile mari

-arsurile

-infarct miocardic

-tulburarile de ritm

-tamponada cardiaca

-infectiile

-electrocutarea

-accidentele vasculare cerebrale

-anafilaxia

-deshidratarile severe

FAZELE DE EVOLUTIE CLINICA:

Un pacient socat evolueaza in 3 sau mai multe faze, dar 3 sunt principale:

1. Socul compensant (este faza non-progresiva)

2. Socul progresiv
3. Socul ireversebil
CLASIFICAREA SOCURILOR
-Soc hipovolemic
-Soc cardiogen
-Soc toxico septic =>>>>>> TOATE SUNT DIN GRUPA SOCULUI NORMOVOLEMIC
-Soc anafilactic
-Soc neurogen

SOCUL HIPOVOLEMIC
Def: apare in urma unui traumatism sever, unei hemoragii masive, a varsaturilor masive,
diaree, deshidratare severa si evouleaza cu scaderea brutala si acuta a volemiei prin
hemoragie sau vaso dilatatie
Modelul de soc hipovolemic este socul hemoragic

Cele 4 stadii ale socului hemoragic sunt:

Stadiul 1: hemoagie de 10-15% din volemie
Stadiul 2: Hemoragie de 15-30% din volemie
Stadiul 3: Hemoragie 30-50%
Stadiul 4: peste 70% din volemie

Dispnee, Polipnee, Deshidratare, Coma => Stop cardiorespirator

Bradicardie, instalata brusc si care defapt ne arata =insuficienta multipla de organe,

insuficienta extrema

CONDUITA TERAPEUTICA:
-Trebuie sa facem controloul hemoragiei
-Pozitionarea pacientului
-Oxigenoterapie pe masca
-Abord venos periferic
-Medicatie abjuvanta
-Dopamina
-Dobutamina
-Sedarea pacientului
-Protectie termica
-MONITORIZAREA CONTINUA A PACIENTULUI

Pentru ora viitoare SOC ANAFILACTIC