UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ SI FARMACIE “IULIU HAŢIEGANU”

FACULTATEA DE MEDICINĂ

SPECIALIZAREA BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE

CLUJ-NAPOCA

LUCRARE DE LICENTA

COORDONATOR ABSOLVENT

Asist.univ. Dr.CIORTEA VIORELA PAŞCA IOANA MIHAELA

2010
 Cuprins
Partea I
CAPITOLUL I pag.

Cuprins.........................................................................................2

CAPITOLUL I

ANATOMIA FUNCŢIONALĂ A COLOANEI VERTEBRALE

Insistentele preocupari privind anatomia functionala a coloanei vertebrale au o explicatie
bine intemeiata, daca luam in considerare numarul mare de bolnavi cu suferinte ale coloanei
vertebrale si identificarea tot mai multor tipuri de afectiuni ale acesteia pentru tratarea carora
numai cunostintele de anatomie descriptive acumulate nu mai erau suficiente.

Coloana vertebrala este elementul essential de sustinere. Ea dispune de un mare grad de

mobilitate. Aceasta mobilitate intereseaza articulatiile intervertebrale, avand amplitudine
variabila de la regiune la regiune. Fiind sediul axului nervos, toate afectiunile rahisului risca sa
prezinte semne nervoase.

Rahisul contracteaza stranse raporturi anatomice si functionale si cu alte

structuri:craniul(caruia ii asigura support si mobilitate), centurile scapulara si pelvina, structuri
cu care se afla in interdependent anatomica si functionala.

Studiul biomecanicii coloanei vertebrale impune doua aspecte: statica si dinamica.Armonia

celor doua component ale dinamicii coloanei vertebrale asigura coloanei premizele indeplinirii
principalelor functii:

-funcia de sustinere:conferind coloanei vertebrale posibilitatea de a realize si mentine pozitia

ortostatica

-functia de protective, pentru maduva spinarii si pentru celelalte structure vasculo-nervoase

medulare, atat in stare de repaus cat si in stare de mobilizare a coloanei vertebrale
-functia dinamica: prin care se realizeaza deplasarea intrgului corp in mediul inconjurator.

Curburile coloanei vertebrale au aparut ca adaptare la ortostatism. Curbura toracala o gasim la

noul-nascut, curbura cervicala apare cand copilul ia pozitia de sezand, iar cea lombara adata cu
mersul. Acum apar solicitarile muschilor flexori si extensori ai rahismului pentru sustinerea
echilibrului.

Ca orice corp din natura, si corpul omenesc este supus fortei gravitationale, central de gravitatie
fiind punctual unde se aplica aceasta forta.

La omul cu o tinuta normala si in pozitia in picioare, central de gravitatie al corpului s-ar gasi in
mijlocul micului bazin, cam la nivelul vertebrei a treia sacrala, la marginea ei superioara (dupa
Braun si Fischer).

1. Curburile fiziologice ale coloanei vertebrale

Coloana vertebrala prezinta in plan sagital patru curburi alternative, fiecare cu maximum de
curbura astfel:

-curbura cervical, cu convexitatea ventral, are maximum de curbura la nivelul vertebrelor 6-7
cervicale

-curbura dorsala, cu convexitatea dorsal, are maximum de curbura la nivelul vertebrelor 5-6
toracale

-curbura lombara cu convexitate ventral, are maximum de curbura la nivelul vertebrelor 3-4
sacrate.

-curbura pelvina cu convexitate dorsal, are maximum de curbura la nivelul vertebrelor 3-4
sacrate.

In plan frontal apare o usoara curbura la nivelul vertebrelor 3-4 toracale, cu convexitatea spre
dreapta , explicate prin faptul ca crosa aortei se sprijina pe aceasta curbura.

Toate aceste curburi normale, in afara rolului de sustinere, dau o elasticitate coloanei in cazul
socurilor, amortizandu-le.
Pravaz explica rolul curburilor in a pastra central de gravitatie in interiorul poligonului de sprijin.

Delmas a sistematizat diferitele curburi in felul urmator:

-curburi accentuate, in cazul unui sacru foarte mobil, avand maximum de curbura in regiunea
lombara la L2 sau L3, in regiunea dorsal la D5 sau D6 si in regiunea cervical la C5 sau C6.

-curburi sterse, in cazul unui sacru putin mobil, avand maximum de curbura in regiunea lombara
la L4, in regiunea dorsal la D7, si in regiunea cervical la C6 sau C7.

-curburi medii, intermediare celor descrise anterior, avand maximum de curbura in regiunea
lombara la L3 sau L4, in regiunea dorsala la D7, si in regiunea cervical la C6sau C7.

Tot Dalmas a aratat ca exista modificari ale curburilor vertebrale in urmatoarele cazuri: folosirea
incaltamintei cu toc inalt. Pozitia obisnuita a individului, la rasa negroida curburile sunt mai
putin accentuate , femeile au curburile mai pronuntate datorita inclinarii mai mari a bazinului.

Curburile normale ale coloanei vertebrale sunt rezultatul turtirii usoare a discului posterior in
regiunea cervicala si lombara si a turtirii usoare a corpului vertebral anterior in regiunea dorsala.
Acest lucru explica dificultatea cu care se corecteaza cifoza dorsala.

La adult coloana vertebrală prezintă unele curburi in plan plan sagital (numite curburi antero-
posterioare) , iar altele în plan frontal (numite curburi laterale). Curburile sagitale ale coloanei
vertebrale sunt in număr de 4, de sus în jos: lordoza cervicală , cifoza dorsală, lordoza lombarăşi
apoi cifoza sacro-coccigiană (pelviană). Ele sunt condiţionate mecanic şi îi conferă un grad de
elasticitate; concomitent, ele o solicită mai mult din punct de vedere mecanic.Valorile curburilor,
măsurate pe radiografii sunt următoarele:

-lordoza cervicală=36ᵒ

-cifoza dorsală=35ᵒ

-lordoza lombară=50ᵒ

Curburile sagitale ale coloanei vertebrale sunt elemente adaptative-filogenetic-la bipedism,

dar şi ontogenetic-în cursul dezvoltării intra-uterine.Până în luna a treia, embrionul uman are o
singură curbură orientată cu convexitatea posterior, denumită curbura dorso-lombară.În luna a
patra apare curbura sacro-lombară sau unghiul sacro.lombar cu convexitatea anterioară.Celelalte
curburi ale coloanei vertebrale apar după naştere şi sunt legate de avoluţia posturală şi dinamică
a individului.

La nou-născut şi la sugar nu există decât o singură curbură toracică, primitivă sau principală.
Când copilul începe să şadă, apare curbura cervicală sub influenţa tonicităţii muşchilor cefei,
axtensorilor şi a redresorilor capului.Când copilul face primii paşi, odată cu ortostatismul, apare
şi curbura lombară.Ea este determinată de tonicitatea muşchilor spinali.

Concomitent, lordoza lombară permite menţinerea echilibrului prin mutarea centrului de

greutate înapoia articulaţiei coxo-femurale si astfel, verticala prin acest centru de greutate va
cădea în perimetrul bazei de susţinere.Se elimină intervenţia musculară permanentă pentru
meţinerea echilibrului în ortostatism.
 CAPITOLUL II

DEVIAŢIILE COLOANEI VERTEBRALE

Atitudinea corecta a corpului este semn al echilibrului fizic si psihic, rezultanta a dezvoltarii
normale si armonioase a corpului. Atitudinea corecta depinde deci de un organism si sistem
nervos sanatos.

Multe sechele, dupa imbolnaviri sau interventii chirurgicale, isi lasa amprenta prin modificari ale
atitudinii in totalitate sau numai a unor segmente ale corpului omenesc.Chiar si organele de simt
pot altera aceasta atitudine, in sensul ca avand auzul defectuos la o ureche aceasta il obliga pe cel
in cauza la o atitudine asimetrica a capului , rotat intr-o parte, pentru a auzi mai bine.Vazul, la
randul lui influenteaza atitudinea capului si a trunchiului prin aplecarea inainte, pentru a apropia
ochii de obiect.

Initial, atitudinile gresite ale coloanei vertebrale nu produc dureri care sa-l determine pe individ
sa se adreseze medicului, dar acestea cu timpul vor duce la oboseala organismului si la schimbari
mecanice si fiziologice care se repercuteaza atat asupra aparatului locomotor , cat si a celorlalte
functii ale corpului omenesc.Cel mai mult este afectata respiratia, prin pozitia in flexie a
trunchiului .Musculatura abdominala slaba influenteaza si miscarile coastelor si
diafragmului.Deci, cu o repiratie deficitara nu vom avea un metabolism normal sau echilibrul
glandular si activitate nervoasa normale.

Cifoza
Este accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala.Se poate socoti cifoza cand
firul de plumb, atingand varful curburii dorsale, se gaseste fata in fata cu apofiza spinoasa a
vertebrei C7, la mai mult de 3 cm departare.

Cifoza dorsala se compenseaza superior prin inclinarea gatului si capului inainte, iar inferio prin
accentuarea curburii lombare.

Omoplatii sunt departati de torace prin intinderea muschiului trapez si a romboizilor si scurtarea
marelui pectoral.Toracele este infundat si umerii dusi inainte.

Cifozele au cauze multiple, unele predispozanteca: insuficienta musculara, cum este cazul
adolescentilor care au crescut repede in inaltime, fara a avea un tonus muscular si lagamentar
suficient;jena fetilor ajunsi la pubertate ,care-si ascund sanii, ducand umerii inainte , cifozand
spatele.;pozitia gresita in banca sau la lcul de munca, precum si miopia.La adult, spondilita
anchilozanta este una dintre cauzele cele mai fecvente ale cifozelor cervico-dorsale progresive si
ireductibile.

Persoanele in varsta cu osteoporoza sau osteomalacie si racarea anterioara a discurilor

intervertebrale prin hipotonia paravertebralilor, prezinta, de asemenea, la nivelul coloanei
dorsale, o cifoza, mai mult sau mai putin accentuata, localizata de obiceicervico-dorsal la barbati
si dorso-lombar la femei.

Poate fi numai atitudine cifotica, cand curbura se redreseaza in pozitia culcat cu fata-n jos, sau se
hipercorecteaza la contractia voluntara a muschiului spatelui, iar cand nu se poate corecta, avem
de a face cu cifoza fixa sau regida.

La sugar cifoza este normală până reuseste să stea în sezut, iar pe măsură ce creste spatele lui

se va îndrepta. Scolioza sau cifoscolioza pot să apară la sugari în cazul malformaţiilor

congenitale ale coloanei vertebrale.

În timpul celui de-al II-lea sau al III-lea an de viaţă,la copilul mai mare spatele se poate curba cu
proeminenţa abdomenului în faţă. Această atitudine anormală si destul de frecventă, este legată
de defectul de maturaţie al tonusului muscular la nou născut.

Asimetria de tonus muscular stă la baza acestor tulburări de postură, fiind considerată o
etapă de tranziţie a dezvoltării neuro-musculare a ortostatismului, care dispare cu timpul fără
îngrijiri.

CIFOZA TOTALA este continuarea celei dorsale si in regiunea lombara, insotindu-se si de

infundarea toracelui..Este o cifoza lunga, intalnita la cei cu relaxare ligamentara si musculara, in
urma rhitismului sau la copiii care au inceput mersul si statul in sezut prea devreme.

CIFOLORDOZA sau cifoza dorsala si lordoza lombara, nu este decat o accentuare a curburilor
vertebrale, echilibrate si compensate, una compensand pe cealaltă.EPIFIZITA
SCHEUERMANN sau cifoza dureroasa a adolescentilor, epifizita dureroasa sau maladia
Scheurmann, este urmarea tulburarii de crestere a vertebrelor.Este mai mult o oboseala dureroasa
decat o durere adevarata.

SCOLIOZA

Reprezintă o deformare al coloanei, caracterizată prin curbură laterală (in plan fronta) si rotaţie
vertebrala.Convexitatea (respectiv gibozitatea) este acceasi care confera denumirea direcţiei
scoliozei.Rotaţia vertebrala se face spre concavitatea coloanei.

Majoritatea scoliozelor structurale sunt cele idiopatice(genetice)- infantile (0-3 ani), juvenile (3-
10-12 ani) , de adolescenta (10-12-20 de ani) şi ale adultului. Toate celelalte –
congenitale(defecte vertebrale sau costale), neuromusculare (miopatice, polimiopatice etc),
posttraumatice , meyenchimale, etc- totalizează de-abia 20-25%.

Din punct de vedere a curburilor, scolioza (mai ales cea idiopatică) poate fi:

Cu curbură toracică(de obicei dreapta) (T4-5-6→T11-12L1) : dau gibozitate mare; au curbe

minore deasupra si dedesubt, cu caracter compensator, potenţial evolutiv mare, cu prejudicii
cardiopulmonare.

Cu curbura toracolombară fie pe dreapta, fie pe stânga (T4-5-6→L2-3-4): au curbe minore; dau
distorsiune costala; mai putin disgraţioase şi periuloase cardiomuscular.

Cu curbură lombară (de obicei pe stânga –T11-12→L5): nu dau deformitate prea mare.
Cu dublă curbură majoră cu diverse combinaţii: toracică stangă-lombară dreaptă sau invers;
diformitate in geberal mica.

Scolioza poate fi echilibrată, daca firul cu plumb coborât de la occiput cade interfesier, sau
dezechilibrată, cand acesta cade lateral de sanţul interfesier.

Graviditatea este dictată desigur de gradul scoliozei.Astefel, sunt considerate scolioze usoare sub
25-30ᵒ, medii cele între 25-30-50ᵒ, si grave scoliozele peste 50ᵒ.

Asimetria de tonus muscular stă la baza acestor tulburări de postură, fiind considerată o
etapă de tranzitie a dezvoltării neuro-musculare a ortostatismului, care dispare cu timpul fără
îngrijiri medicale.
Prognosticul este benign în majoritatea cazurilor la nou-născut, rareori evoluţia fiind către
deviaţii idiopatice infantile.
Frecvenţa deviaţiilor patologice ale coloanei vertebrale la copil este foarte ridicată, estimările
autorilor fiind de peste 50% din totalul copiilor evaluaţi în colectivităţi. Cu toate acestea în
majoritatea cazurilor sunt lipsite de semnificaţie palogică (atitudinile scoliotice reprezintă 2-3%
din totalul copiilor examinaţi.
Acestea produc importante modificări asupra formei si funcţiei aparatului locomotor si
cardiorespirator ; organele intraabdominale schimbându-si forma si poziţia, bazinul deformându-
se cu consecinţe timpurii. Devierea coloanei vertebrale. se face atât lateral cât si anteroposterior
( în plan frontal si sagital) astfel încat denumirea corectă poate fi de cifoscolioză.
De asemeni se produc leziuni multiple ale corpilor vertebrali, ale coastelor, muschilor,
ligamentelor paravertebrale si a organelor de vecinătate.
Factorii etiologici incriminaţi pot fii: ereditari, constituţionali, mecanici, posturali, osteogenici,
miopatici si neuropatici. Mai rar pot fi de natură inflamatorie, carenţială si neuro- endocrină.
În 80% din cazuri cauzele apariţiei scoliozei si cifozei sunt necunoscute (idiopatice). Perioada
critică o reprezintă puseul de crestere pubertară (între 11–15 ani) când examinarea în scoli se
recomandă să se efectueze de două ori/an la fete si o dată/an la băieţi.

În lipsa unor reţele naţionale de depistare precoce a deformărilor de ax ale coloanei vertebrale, la
consultaţii se prezentau pacienţi cu forme severe de boală ce nu mai puteau fi tratate decât
chirurgical.
Programul naţional finanţat de Ministerul Sănătăţii si Familiei recent pus în aplicare de Centrul
naţional de prolilaxie si tratament al scoliozei îsi propune să contribuie la depistarea cât mai
precoce a bolii, ameliorând astfel evoluţia si prognosticul.
Corelarea tuturor informaţiilor obţinute în urma examenului clinic si radiologic, permit
încadrarea pacientului în una din grupele terapeutice conform criteriilor Stagnara. Pacienţii vor fi
chemaţi la control din trei în trei luni pentru evaluare clinică si din sase în sase luni pentru
evaluare radoilogică . În funcţie de evoluţia bolii (tratată corect) pacientul poate fi încadrat în
grupă cu respectarea strictă a criteriilor Stagnara.

CAPITOLUL II

EXAMINAREA OBIECTIVĂ A COLOANEI VERTEBRALE

Prima examinare a unui pacient care prezintă o deformare vertebrală trebuie sa cuprindă mai
multe etape:

-recunoaşterea deviaţiei coloanei vertebrale

-aprecierea caracterului său structural

-atribuirea unei etiologii

-alegerea conduitei terapeutice

După ce pacientul a fost interogat asupra antecedentelor personale, familiale şi ereditare, asupra
momentului debutului şi evoluţiei scoliozei, examinarea clinică trebuie facută pentru aprecierea
statică a coloanei vertebrale.

Examinarea se face în ortostatism şi relevă urmatoarele elemente:

-asimetria trunchiului

-asimetria umerilor

-proeminenţa unei scapule

-deformarea toracelui(prezenţa gibusului)

-asimetria trunchiului taliei( triunghiul format de trunchi şi membrul superior)

-localizarea, direcţia şi întinderea curburii coloanei vertebrale.

Testarea articulară a coloanei vertebrale se face in poziţia de zero, de start, este poziţia
anatomica , în rectilinie: membrele superioare pe lângă corp, palmele privesc înainte, gambele
formează cu picioarele un unghi de 90ᵒ sau şezând, poziţie in care bazinul este fixat.

Reperele coloanei vertebrale sunt următoarele, ţinând cont de planul spaţial:

-verticala firului de plumb, care cade de la protuberanţa occipitală externă, de-a lungul spinelor
vertebrale, în şanţul interfesier, între cele doua maleole interne- în planul frontal.

Pornind de la vertex-foseta occipitala, sau de la nivelul C7, atunci cand dorim sa eliminam
segmentul cervical, foarte mobil in special la copii.In mod normal, firul urmeaza pliul interfesier,
interlinia ce separa cele doua membre inferioare si ajunge la calcaie.In caz de scolioza
echilibrata, firul de plumb trece prin pliul interfesier, iar in scoliozele dezechilibrate in afara
acestuia , fie spre stanga, fie spre dreapta dupa cum dezechilibru s-a creat de o parte sau de
cealaltă.

Pentru a precia gradul de scolioza, se masoara distanta ce separa varful curburii scoliotice de
linia verticala a firului de plumb care poarta denumirea de sageata a curburii scoliotice.

Se va urmari in continuare echilibrul bazinului fixand nivelul spinelor iliace antero-superioare si

postero-superioare.

In mod complementar, se stabilesc unele repere legate de partile moi din jur, cu nivelul pliurilior
fesiere inferioare sau deviatia eventuala a pliului interfesier , precum si nivelul pliurilor de flexie
a genunchilor.

Tot atat de important este si examenul coloanei in dinamica(apelacare in fata cu mainile balante
si genunchii intinsi) pentru a diferentia atitudinea scoliotica in care caz coloana ramane
simetrica, de scolioza adevarata in care aceasta isi exagereaza curburile.

-linia dintre vârfurile scapulelor şi linia dintre cele două creste iliace sunt orizontale şi paralele
între ele –în plan frontal.
-occiputul, zona dorsală medie, fesele şi taloanele sunt tangente în plan vertical( la perete).

-verticala care trece prin tragus, faţa anterioara a umarului, marginea anterioară a marelui
trohanter şi marginea externă a piciorului la nivelul liniei Chopart-în plan sagital.

Bilanţul articular al coloanei vertebrale se imparte in: bilantul coloanei cervicale si cel al
coloanei dorso-lombare.

Coloana vertebrală are 5 grade de libertate: trei active (flexia- extensie în jurul unui ax
transversal; înclinare laterală în jurul anui ax sagital, şi rotaţie în jurul unui ax vertical) şi doua
pasive( alunecare pe axe paralele a corpurilor vertebrale, respectiv mişcari de îndepărtare şi
apropiere între 2 vertebre, datorită elasticităţii discului).

Bilanţul articular pentru coloana cervicală

1.Flexia are 30-45ᵒ, din care 20ᵒ în articulaţia atlanto-occipitala.Se determină distanţa menton-
stern, cu gura închisă.În mod normal ea este zero.

2.Extensia are 35-40ᵒ, din care 30ᵒ în acceasi articulatie ca flexia.

3.Inclinarea laterală, are 40-45ᵒ, din care 15-20ᵒ în articulaţia atlanto-occipitală.Se determină
distanţa tragus-acromion, menţinăndu-se umerii orizontal.

4.Rotaţia măsoară 45-70ᵒ.Se apreciază distanţa meton-acromion.Umerii rămân in poziţia de

start.

5.Circumducţia constă în combinarea acestor patru tipuri de mişcări.

Bilantul articular al coloanei dorso-lombare

1.Flexia măsoară 80-90ᵒ (50ᵒ pentru coloana dorsală si 40ᵒ pentru cea lombară)

Modalităţi de apreciere, acestea sunt:

-distanţa index-sol: pacientul se află în poziţie anatomică, cu membrele inferioare apropiate şi

execută flexia.In mod normal, degetele ating solul.
-distanţa deget III –haluce; cu pacientul culcat în decubit dorsal, genunchii extinşi se va măsura
distanţa dintre degetul cel mai lung şi haluce înainte şi după flexie.În aceste cazuri intervine şi
flexia din articulaţia coxo-femurală.

-Testul Stibor, măsoară distanţa dintre C7 şi S1 înainte şi după flexie, în mod normal, aceasta
creşte cu 6-8 cm.

Flexia laterală parmite aprecierea structuralizării a deformaţiei.In cazul scoliozelor non-

structurale, înclinarea spre partea convexă reduce poziţiei vicioasă, în timp ce în cazul
scoliozelor structurale, această manevră nu modifică deformarea.

2. Extensia are 20-30ᵒ, şi nu se poate măsura clinic.

3.Lateralitatea măsoară 20-35ᵒ.Se apreciază locul unde degetul III atinge coapsa, în mişcare de
înclinare laterală sau distanţa deget III- sol în această situaţie.

4. Rotaţia măsoară 30-45ᵒ.Se apreciază din ochi după unghiul format între linia umerilor în
mişcare şi linia bicretă a palvisului.

Prin inspectia dinamica se pot pune in evidenta eventualele rotatii ale coloanei scoliotice si
anume prin gibozitati la nivelul dorsal si prin proeminentele paraspinale la nivel lombar. Practic,
pacientul de apleaca in fata, cu genunchii intinsi si calcaiele la acelasi nivel, pana ce apare
gibozitatea .Se noteaza varful gibozitatii in raport cu o vertebra, apoi se noteaza denivelarea
maxima a doua puncte simetrice in raport cu linia apofizelor spinoase (punctul cel mai
proeminent al deformatiei dorsale si punctul simetric de partea concavitatii).

Examenul in pozitie sezand.In aceasta pozitie, daca scolioza dispare, aceasta se datoreaza unei
inegalitati in lungime a membrelor inferioare, iar daca persisista, inseamna ca tuburarea
mecanica initiala isi are sediul la nivelul bazinului sau rahisului.

Examenul culcat .In aceasta pozitie, dispar curburile suple si raman cele adevarate.

Examenul clinic se completeaza cu un examen general, pentru a constata eventualele semne de

pubertate la un adolescent, precum si starea pulminara, cardiovasculara si neurologica.
Se va face un minimum de investigatii biologice din care sa nu lipseasca viteza de sedimentare ,
care in mod obisnuit nu apare modificata.

A. MANIFESTĂRI CLINICE.

• Primul element este curbarea în plan frontal a coloanei vertebrale, cu rotaţia

vertebrelor, rotaţie pe care o găsim prezentă, mai mult sau mai puţin accentuat, în
toate scoliozele, indiferent de etiologie, şi fără de care nici curburile de compensare
nu s-ar putea forma.
• Al doilea element trebuie să cuprindă compensarea şi reductibilitatea curburii
scoliotice. O curbură scoliotică care nu are tendinţă la compensare superioară sau
inferioară în ortostatism şi care dispare cu uşurinţă în decubit sau la suspendare, este
mai curând o atitudine scoliotică sau antalgică.
• Al treilea element trebuie să-l constituie răsunetul rotaţiei şi devierii laterale a
coloanei vertebrale asupra regiunilor învecinate.
O scolioză-chiar la debutul ei - spre deosebire de atitudinea scoliotică- duce la modificări
ale diametrelor toracelui, ale arcurilor costale, sternului, musculaturii lomboabdominale.
Pot fi constatate o serie de semne specifice.

• Bureletul lombar, proeminent de partea convexităţii unei curburi lombare. Este dat de
proeminarea proceselor costiforme lombare prin masa musculară a şanţurilor vertebrale.
• Gibozitatea costală, determinată de proeminenţa arcurilor posterioare ale coastelor de
partea convexităţii unei curburi toracale.
• Asimetria umerilor şi denivelarea acestora.
• Denivelarea şi bascularea unghiului inferior al scapulelor. Unghiul inferior al
scapulei de partea convexă a curburii este mai ascensionat şi proeminent.
• Inegalitatea „triunghiurilor taliei” (cuprinse între marginile laterale ale toracelui şi
bazinului şi membrul superior de partea respectivă). De partea concavă, unghiul
medial al acestui triunghi este mai ascuţit şi mai coborât, decât cel de partea opusă.
• Şanţul interfesier este dirijat cu extremitatea cranială spre convexitatea curburii
lombare.
 • Pliurile subfesiere sunt denivelate, cel situat în partea convexităţii coloanei lombare
fiind mai coborât. De asemenea, fesa respectivă este mai proeminentă.

Rotaţia vertebrelor este un element important al scoliozei, responsabil de proeminenţa coastelor

si apariţia asimetriei.

Intrucat, deviaţia coloanei vertebrale. înconjoară lordoza, curbura laterală si rotaţia vor exista în
trei dimensiuni, fiecare vertebră ocupând o poziţie diferită în spaţiu, comparativ cu vertebrele
vecine.
Cu cât curburile sunt mai pronunţate, cu atât rotaţia vertebrelor este mai mare. Aceasta se
recunoste usor radiografic, prin dispunerea asimetrică apediculilor vertebrali faţă de marginea
laterală a vertebrei rotate din poziţia lateralizată.

Deformările vertebrelor
Deformările corpilor vertebrali pot determina, schimbarea formelor suprafeţelor si o
neregularitate a conturului si consistenţei osoase, pusă în evidenţă prin osteodensitometrie.
Corpul vertebral expus,suportă o presiune mai mare decât cea normală, ţesutul osos se densifică
foarte mult, cresterea în înalţime se micşorează, iar fenomenele sunt inverse, de
partea cu presiune scăzută.
Pediculii se deformează foarte mult în urma rotaţiei suportată de vertebra apicala. Pediculul
dinspre partea convexitaţii se îngroasă, se micsorează în lungime iar celălalt se subţiază,
alungindu-se.
Lama vertebrală, din partea pediculului îngrosat, se subţiază si se micsorează, iar cea din partea
opusă se îngroasă si se alungeste, deci deformările arcului posterior sunt mai accentuate către
partea convexă a scoliozei.
Apofizele articulare superioare suferă modificări si torsiuni.
Deformări de torace si abdomen
Deformările toracelui sunt determinate în special de modificarile coastelor. De partea convexă,
coasta se îndoaie brusc iar în apropiere de articulaţia sa vertebrală ia o direcţie aproape
verticală, articulaţiile ajungând să formeze o curbură pronunţată.
Ca rezultat al torsiunii vertebrale în partea spre care corpii vertebrali se răsucesc, apare
gibozitatea costală. In partea opusă a coloanei dimpotrivă, se formează o depresiune rezultată
prin apropierea coastelor si pătrunderea lor în cavitatea toracică. Toracele se strâmtează lateral si
se măreste anteroposterior, în partea gibozităţii, astfel plămânul si organele mediastinale fiind
comprimate si împinse (deoarece se află într-un spaţiu mult mai îngust decăt cel normal).
Diafragma se ridică în torace, iar ficatul si rinichii îsi modifică forma si poziţia ,determinând
apariţia modificărilor funcţionale ale acestor organe. Scoliozele accentuate sunt insoţite de
deplasarea inimii, plămâni hipotrofiati, tulburări funcţionale cardiorespiratorii, ficatul devine
sferic si rinichii situaţi în poziţie iliacă (albuminurie si litiază renală, etc.).

B. MODIFICĂRI PARACLINICE

După examinarea clinica, se practică o radiografie de faţă şi profil a întregii coloane vertebrale.

Pe clişeul de faţă se identifică tipul de curbură în raport cu nevelul vertebrei vârfşi se măsoară
unghiul Cobb în felul următor: se trasează tangentele la platoul superior al vertebrei limită
superioară, şi respectiv, la platoul inferior al vertebrei limită inferioară, apoi perpendicularele lor
convergente, care formează un unghi în concavitate.

Rotaţia vertebrală este măsurată după tehnica propusă de Nash şi Moe, care clasează în 5
grade simetria şi echidistanţa pediculilor vertebrali faţă de marginile laterale ale corpilor
vertebrali.Nu trebuie neglijat faptul că vertebra neutră (fără rotaţie) coincide adesea, dar nu
întotdeauna , cu vertebra limită.

Evaluarea pe clişeul de faţă a asificării crestelor iliace după metoda lui Risser este testul cel
mai folosit în determinarea stadiilor de maturitate osoasă. În general, stadiul 1 apare la vârsta
osoasă de aproximativ 12 ani la fete, o dată cu menarha, şi la 15 ani, la băieţi, o dată cu
schimbarea vocii şi reprezintă osificarea a ¼ din lungimea nucleului de osificare a crestei iliace.
Risser 2 semnifică osificarea a ½ din lungimea crstei iliace, Risser 3 osificarea a ¾, iar Risser 4
osificarea întregii lungimi a nucleului de osificare, în timp ce Risser 5 semnifică fuzionarea
nucleului de osificare cu cresta iliacă. În principiu, Risser 1, 2 ,3, 4 se derulează între 12 şi 15
ani.

Radiografia efectuată în poziţia culcat cu coloana vertebrală relaxată, este utilă pentru
evaluarea tuturor deformărilor scoliotice minore. Ea permite o distincţie între atitudinile
scoliotice, care dispar complet în descărcare, şi scoliozele structural, care persist şi în poziţie
culcat.

Pe clişeul de profil, se măsoară curburile sagitale tot prin metoda lui Cobb: cifoza dorsală şi
lordoza lombară.Unghiul curprins între platoul superior al lui T4 şi platoul inferior al lui T12 sau
L1, măsoară cifoza dorsală (normal între 7ᵒ şi 63ᵒ, cu media de 37ᵒ). Unghiul cuprins între t12
sau L1 şi platoul inferior al lui L5 măsoară lordoza lombară, care variază între 32ᵒ şi 83ᵒ, cu o
valoare medie de 50ᵒ.

CAPTOLUL III

CLASIFICAREA CIFOSCOLIOZELOR COPILULUI ŞI

ADOLESCENTULUI.
Scoliozele pot fi încadrate ca :

• scolioze structurale : coloana este curbată si rotată

• scolioze nestructurale :coloana este doar curbată.

Rotaţiile pot antrena coastele, determinând de partea convexă o gibozitate costală. Bolnavul nu
poate să corecteze curbura scoliotică si nici să o reproducă în sens invers. Scolioza poate genera
uneori forme foarte grave şi cu repercusiuni funcţionale asupra organismului(comparativ cu
lordoza si cifoza care nu pun niciodată viaţa în pericol).
Această poziţie nouă poate determina în evoluţie asimetrii ale umerilor si omoplaţilor.

Atitudinea scoliotică se caracterizează prin deviaţia temporară a coloanei vertebrale, (datorată

unei insuficienţe de tonus muscular) corectabilă în clinostatism si neînsoţită de gibozitate costală
dar reproductibilă în sens opus.

În timp ce scolioza se defineste ca o deformare permanentă a rahisului, atitudinea scoliotică este

o problemă statică reversibilă si fără leziuni definitive.
 Deviaţia scoliotică a coloanei vertebrale nu trebuie privită superficial, ci poate să reprezinte un
simptom în cadrul unei game foarte largi de deviaţii patologice.
Scolioza evolutivă este curbura în plan frontal a coloanei vertebrale, a cărei angulaţie a
depăsit valoarea de 30° până la vârsta de 14-15 ani (sau vârste si valori graduale mai mici, când
curbura se agravează cu 10-15° în trei-sase luni) . În absenţa oricărui tratament scolioza
evoluează spontan si imprevizibil până la o limită programată genetic.

Scolioza idiopatică structurală se localizează frecvent în zona toracică, lombară sau toraco-
lombară. Incidenţa scoliozelor este dificil de determinat deoarece pacienţii nu constientizează
prezenţa deformărilor proprii ale coloanei vertebrale. Cât timp curburile mici incipiente sunt
asimptomatice, scolioza este depistată după efectuarea unor radiografii sau a unui control
medical întâmplător.
Scoliozele nestructurale nu evoluează, ci stagnează spontan în majoritatea cazurilor (chiar în
lipsa tratamentului) până la finalizarea cresterii.

1. CLASIFICAREA SCOLIOZELOR:
O terminologie specifică a fost elaborată de Societatea de cercetare a scoliozei pentru a permite
clasificarea, măsurarea, evaluarea, studiul curburilor si cauzele scoliozelor.

Scolioza non-structurală sau funcţională este tranzitorie şi poate fi corectivă pasiv. Reprezintă o
perturbare a echilibrului vertebral în ortostatism, fără modificări anatomice ale vertebrelor sau
discurilor intervertebrale.

Cauze:

a) Inegalitatea de lungime a membrelor inferioare

b) Contracture unilateral a musculaturii paravertebrale

c) Asimetria articulaţiei lombo-sacrate

d) Torticolis

e) Asimetria membrelor superioare

 Scolioza structurală este o deformare ce determină o alterare a anatomiei vertebrale şi toracice,
care se dezvoltă în toate cele trei planuri spaţiale, datorită unei mişcări de înclinare laterală, de
încurbare şi de rotaţie a vertebrelor , care îşi păstrează continuitatea osteoligamentară.

Scolioza structurală poate fi:

1. Din punct de vedere etiologic:

A.Scolioza idiopatică: -infantilă

-juvenilă

-a adolescentului

B.Scolioza congenitală: -malformaţii vertebrale multiple

-vertebre cuneiforme

-hemivertebre

-bloc vertebral

-spina bifida

-agenezie de disc

-sacralizare L5

C.Scolioza osteogenică: -sindrom Larsen

D.Scolioza neurogenă: -paralitică

-boala Friedreich

-boala Charcot-Marie

-siringomielie

-mielomeningocel

-amiotrofie spinală infantilă

E. Scolioza miopatică: -distrofia musculara( Duchenne, Becker)

-miopatie facio-scapulo-humerală

-artrogripoză
F.Scolioza dismetabolică: -rahitism

-osteogeneza imperfectă

G.Scolioza de cauză infecţioasă: -spondilodiscite

-morb Pott

H.Scolioză toracogenă: -deformaţii toracice congenitale

-traumatisme

-toracoplastii

-cicatrice mari postarsuri

I.Scolioza in boli de sistem:-mucopolizaharidoze

-sindrom Ehlers-Dunlos

-boala Marfan

- neurofibromatoză von Recklinghausen

J.Scolioză de cauze rare: -malformaţii cardiace

-osteom osteoid

-genu valgum

-picior concav

K.Scolioze din tumori cerebrale.

Clasificare după vârsta la debut: a. Scolioza nou-născutului si sugarului

b. Scolioza idiopatică infantilă

c. Scolioza idiopatică juvenilă

d. Scolioza idiopatică a adolescentului

• scolioze toracice cu cifoze diminuate

• scolioze toracice cu spate adâncit

Scolioze lombare :
 • lombare cu lordoza conservată

• lombare cu dispariţia lordozei lombare

• lombare cu cifoză

Clasificare topografică

După numărul curburilor: a. Scoliozele cu curbură unică ( C )

• Scolioza cervico-dorsală

• Scolioza dorsal

• Scolioza dorso-lombară

• Scolioza lombară

b.Scoliozele cu dublă curbură majoră ( S )

• Scolioza dorsală joasă si lombară

• Scolioza dublă dorsal

• Scolioza dorsală si toraco- lombară

Tridimensională : A . În plan frontal: a. Scolioze cu curbură unică

b. Scolioza toracică pură

c. Scolioza toraco lombară

d. Scolioza lombară:

• scolioza lombara T11-L3

• scolioza lombara T11 Sacrum (cu

structuralizarea unghiului iliolombar)

Scolioze cu dublă curbură organizate în patru grupe:

Grupa I -Scolioza toracică si lombară

Grupa II- Scolioza dublă toracică predominantă

Grupa III-Scolioza dublă lombară predominantă

Grupa IV-Scolioza dublă toracică cu 3 subgrupe :

• dublă curbură toracică cu importanţă
egală
• dublă toracică inferioară predominantă
• cu contra curbură toracică superioară
incomplet reductibi

Scolioza cu triplă curbură :

• cervico toracică dreaptă
• toracică stângă
• lombară dreaptă

B. În plan sagital : a. Scolioze toracice :

• scolioze toracice cu cifoze conserve paradoxale

În analiza scoliozei lombare trebuie studiată în egală măsură si panta sacrată, care poate fi :
normală, orizontalizată sau verticalizată:
« un sacrum orizontal limitat » cu unghi de pantă între 50˚ si 55˚
« un sacrum orizontal adevărat » cu un unghi de pantă egal sau peste 55˚
« un sacrum vertical adevărat » cu unghi de pantă egal sau inferior de 20ᵒ
b. Scolioze duble toracice :
• cu spate plat
• cu cifoză joncţională între cele două curburi
• cifoze iatrogene (superioară si inferioară)
Clasificare după gradul curburii

• Scolioza de gradul I-între 0°-20°

• Scolioza de gradul II si III-între 20°-50°
• Scolioza de gradul III si IV-între 51°-75°
• Scolioza de gradul V si VI-între 76°-125°

Clasificare după gradul de mobilitate al coloanei vertebrale( DETEBIT si MESCOX ) :

a.Scolioze nefixate non-structurale reversibile

b.Scolioze intermediare tranzitorii nefixate
c. Scolioze fixate structurale ireversibile.

CLASIFICAREA CHIRURGICALĂ A LUI KING în funcţie de amplitudinea angulaţiei si

reductibilitatea curburilor:
-KING I corespunde dublei curburi lombare predominante
-KING II grupează trei tipuri de scolioze :

• cu dublă curbură toracică si lombară simetrică

• cu dublă curbură toracică predominantă cu bazin inclus
• cu dublă curbură toracică predominantă cu bazin exclus

-KING III corespunde clasicei curburi unice toracice drepte

-KING IV corespunde clasicei curburi lungi toraco-l
-KING V corespunde dublei curburi toracice.
Scolioza idiopatica - clasificare
Scolioza idiopatică reprezintă o deformare a coloanei vertebrale, care evoluează mai ales în
perioada de creştere până la maturitatea osoasă, cu o posibilă evoluţie ulterioară la vârsta adultă,
având o etiologie necunoscută.
În funcţie de momentul instalării deformaţiei coloanei vertebrale, scolioza idiopatică se
clasifică în:
1.scolioza idiopatică infantilă care se instalează înaintea vărstei de 3 ani şi este mai frecventă la
băieţi.Scolioza idiopatică infantilă este o scolioză structural, cu curbura primitivă toracică şi
convexitatea orientată spre stânga.
Cu cât copilul este mai mic la debutul scoliozei, cu atât prognosticul este mai grav. Majoritatea
însă dispar spontan, chiar netratate.
2.scolioza idiopatică juvenilă, se instalează între 4 şi 10 ani ,cu repartiţie egală pe sexe si obisnuit
curbura toracică este spre dreapta. Evoluţia este benignă mai puţin gravă decât primele, cu
rezerva că acele forme ce se constituie înainte de4 ani si au o curbură de 30°, sunt rapid
evolutive.
3.Scolioza idiopatică a adolescentului
Scolioza idiopatică a adolescentului este cea mai frecventă formă de scolioză idiopatică şi
apare înainte sau în timpul pubertăţii, fără o cauză aparentă.
Cu debut între 10 ani si instalarea maturaţiei scheletale (dar înainte de terminarea cresterii) cu o
preponderenţă feminină de 70%.
Frecvent curbura toracică este orientată spre dreapta cu evoluţie în general benignă, cu condiţia
să fie supravegheat copilul în timpul puseului de creştere pubertară, când progresia scoliozei
este foarte rapidă.
 Etiologia scoliozelor idiopatice.
În apariţia scoliozei idiopatice sunt incriminaţi numeroşi factori:
a. Factorul ereditar
Influenţa genetică are un rol important, boala fiind frecventă la pacienţii cu
antecedente heredocolaterale de scolioză. Tulburarea elasticităţii părţilor moi determinată
genetic, conduce la afectarea funcţiei locomotorii si a metabolismului colagenului.

O predilecţie genetică s-a observat la gradul unu de rudenie pentru forma scoliozei.
Forma dextro-convexă predomină la fetele dreptace, iar cea sinistro-convexă la fetele stângace.
După studiile lui Milenkovic, frecvenţa scoliozei sinistro-convexă la fete este mai mare decât la
copiii de aceeasi vârstă.
Vârsta mamelor acestor copii este mai mare decât în populaţia generală ; curburile scoliotice la
acestia fiind mai grave.Ca si displazia congenitală de sold si piciorul plat static , scolioza
idiopatică pare a fi transmisă prin combinaţia predispoziţiei genetice cu alte afecţiuni.
b.Factorii neuro-musculari
Reprezintă o tulburare de maturaţie a propriocepţiei si a echilibrului postural, sub incidenţă
genetică (predominenţă feminină).
După teoria interdependenţei podalico-ocluzale, o presiune inadecvată a greutăţii corpului
asupra picioarelor ( prin purtarea tocurilor sau mers în coborâre) duce nu doar la modificări în
lordozo-cifozoscolioză dar si în poziţia mandibulei. Aceasta va fi posteriorizată, producând
contact insuficient între incisivi în timpul deglutiţiei.
Majoritatea copiilor cu scolioză idiopatică au tulburată propriocepţia, disfuncţia reflexelor
oculomotorii si nistagmusul spontan fiind evidenţiate prin electrononistagmografie.
Copilul sare, aleargă si face salturi, pentru a roda propriile mecanisme neuro-musculare.
Prin pierderea graduală a dinţilor de lapte si apariţia dentiţiei permanente are loc o reorganizare a
ocluziei printr-o coordonare între stimulii receptorilor exteroceptivi ai picioarelor, ai ochilor si ai
arcadelor dentare.
În consecinţă, se va produce o deviere a coloanei cervicale de partea convexă ( umăr
ridicat→ scolioză ) curbe refleze compensatorii toraco-lombare si dezechilibre musculare mai
ales a muschilor iliopsoas, cu înclinări ale bazinului faţă de coloana vertebrală.
Sistemul reflex osteoarticular diminuat determină deformaţii biomecanice supuse legilor cresterii
rahisului.
3.Factorii de mediu: copiii născuţi din mame mai în vârstă de 26 ani saunt mai predispuşi să
dezvolte scolioză la vărsta pubertăţii.Vârsta tatălui nu influenţează apariţia scoliozei.Factorii de
mediu sunt consideraţi mai importanţi decat factorii ereditari.
4. Creşterea: înălţimea medie a pacienţilor scoliotici este mai mare decât cea a copiilor de
aceiaşi vârstă. Creşterea este indispensabilă procesului de structuralizare a scoliozei.Gradul
scoliozei se agravează în perioadele de creştere intensă. Scoliozele cu curbură mică şi medie nu
se agravează în perioadele de creştere intensă.Scoliozele cu curbură mică şi medie nu se
agravează după încheierea creşterii osoase.
Calvo a arătat că scolioza nu se agravează dacă rata de creştere a segmentului vertebral T8-
T12 este mai mică de 0, 3 mm/lună. Prin apariţia scoliozei , înălţimea este diminuată datorită
deviaţiei vertebrale în plan frontal şi sagital( prin cifoză). De asemenea, a fost demonstrată şi
creşterea asimetrică a discurilor intervertebrale.

Cifoza juvenilă Scheurmann

Cifoza juvenilă Scheurmann, sau cifoza durerosasă a adolescentului, se intalează la pubertate
şi se caracterizează prin tasarea anterioară a unei sau mai multor vertebre, deformare ce produce
modificări radiologice evidente.
Această maladie a fost descrisă prima dată de Holger Scheurmann, ca o cifoză juvenilă tipică,
care determină limitarea mobilităţii coloanei vertebrale.
Obiectivele recuperării în boala Scheuermann.

• Descărcarea zonelor afectate,prin evitarea compresiunilor mecanice pe acestea (cele

mai nocive sunt eforturile făcute din poziţia aplecat înainte şi ridicarea de greutăţi);
rol important îl are gimnastica posturală, ajutată, acolo unde este indicat, de un
mijloc ortopedic;
• Evitarea accentuării cifozei şi corectarea acesteia;
• Profilaxia discartrozelor sau recuperarea acestora;
• Corijarea lordozei compensatorii;
• Combaterea atrofiilor musculare şi a osteoporozei de imobilizare;
 • Reeducarea respiratorie.

Studiile statistice au arătat că 0,5 -8% din populaţia cuprinsă între 10 şi 14 ani este afectată de
această maladie, iar băieţii sunt mai frecvent afectaţi decât fetele. Alte studii au arătat că
incidenţea este egal repartizată între sexul masculine şi feminine.
Partea centrala a acestor cartilaje determina cresterea corpului vertebral la varsta de 12-18
ani.Astfel, sufera procesul de crestere a vertebrei, partea anterioara ramanand in urma din cauza
presiunii si corpul vertebral ia forma unei pene de despicat lemn, discul herniaza prin placile
cartilaginoase slabe ale fetelor vertebrei dand noduli Schmorl si toate impreuna determina
tulburari de statica .Cifoza dorsala apare intre 12-18 ani, cu dureri localizate si care dispar spre
18-20 ani cand cifoza devine fixa.

CAPITOLUL IV

TRATAMENTUL DE RECUPERARE ÎN CIFOSCOLIOZA COPILULUI

ŞI ADOLESCENTULUI.
Tratamemtul scoliozelor este axat pe câteva principii, de care trebuie să se ţină seama:

-Cel mai eficient tratament este depistarea precoce.

-Kinetoterapia singură nu ameliorează scolioza , nici nu o controlează.

-Adevăratul tratament constă în corset+ kinetoterapie( scolioze sub50ᵒ) sau operaţie+

kinetoterapie (scolizele peste 50ᵒ)

Obiectivele kinetoterapiei in scolioze sunt:

1. Ameliorarea poziţiei coloanei

2. Creşterea flexibilităţii coloanei

3. Creşterea forţei musculare ( abdominale şi paravertebrale)

 4. Ameliorarea respiraţiei

5. Anihilarea efectului negativ al crizei pubertare de creştere

În cazul scoliozelor juvenile, aceste obiective- concomitent cu portul corsetului- vor fi urmărite
pe toată perioada creşterii, până la stabilizarea scoliozei.

Tratamentul cifoscoliozei se bazează pe criteriile lui Stagnara:

-supravegherea în cazul curburilor sub 30 ᵒ

-tratament ortopedic pentru curburile cuprinse între 30ᵒ şi 50ᵒ

-tratament chirurgical pentru curburile mai mari de 50ᵒ

Metodologia de tratament:

Medicaţia antialgică- antiinflamatorie, este rareori necesară , dar poate fi utilă în cazul apariţiei
unor dureri de durată, de peste o oră după programele de kinetoterapie. Medicaţia
decontracturantă musculară nu s-a dovedit a fi eficientă la bolnavii cu scolioze vertebrale.

1. Tratamentul fizical

A. Hidrotermoterapia

Termoterapia generală: utilizarea băilor generale de nămol într-o patologie de coloană dorsală
este justificată şi utilă pentru efectele generale expuse cunoscute (ameliorarea durerii, relaxare
generală nervoasă, musculară).

Termoterapia locală, constă în aplicarea plăcii de parafină pe coloana cervico- dorsală.

B.Electroterapia

-curenţi de joasă frecvenţă :

Diadinamic: antialgic
-Galvanic sau galvanoionizare (cu salicit de sodiu sau cu CaCl2): 20 mA timp de 20-30 minute
în aplicaţie paravertebrală longitudinală, pe musculatură cu electrozi lungi, sau transversal pe
coloana vertebrală dorsală.

-TENS – pe zonele intens dureroase sau cu musculatura intens contracturată sau retracturată.

- curenţi de medie frecvenţă : interferenţiali antilgici şi excitomotori în diverse aplicaţii:

transversal mediodorsal, cervico-dorsal, uneori dorso-lombar, pe durata a 20- 30 minute.

-ultrasunetele sau sonoforeză: timp de 4-6 minute cu 0,8W/cm2, pe punctele dureroase, pe

punctele trigger, pe entezopatii, pe musculatura retracturată.

C. Masajul:

Masajul se poate aplica, în funcţie de necesităţi, la nivelul spatelui, centurii, scapulare şi centurii
pelviene sau de asemenea se poate efectua masajul general.

Masajul are drept scop relaxarea grupelor musculare contractate, creşterea tonusului şi stimularea
troficităţii musculaturii atonice şi slăbite, calmarea durerilor provocate de procesele degenerative
osteoarticulare cum ar fi: artroze, discatroze, tulburări de osificare.

Ca şi tehnici ale masajului utilizate în acest scop amintim: netezirea, frământatul, fricţiunea,
baterea şi vibraţiile( acestea reprezentând metode principale ). Masajul poate fi completat de
metode secundare, indicate la sfârşitul tratamentului sau intercalate între metodele principale,
cum ar fi: scuturări şi tracţiuni ale regiunilor respective.

Recuperarea medicală prin kinetoterapie

Kinetoterapia se defineşte ca fiind ştiinţa care se ocupăcu studiul mişcărilor organismelor vii şi al
sructurilor care participă la aceste mişcări. Kinetoterapia este o formă terapeutică individualizată,
care se poate adapta în programele terapeutice profilactice, curative şi de recuperare.

Pentru mărirea supleţei şi a mobilităţii coloanei vertebrale: se urmăreşte realizarea unor posturi
în care unele segmente vertebrale să fie libere şi altele să fie cu mobilitate blocată.

Exerciţii statice sau posturări:

Acest gen de exerciţii se execută din poziţii asimetrice ale trunchiului, braţelor şi picioarelor, de
provenienţă din poziţiile fundamentale: stând, pe genunchi, culcat, şi atârnat, poziţii care
urmăresc corectarea curburii normale a coloanei, condiţie esenţială pentru efectuarea exerciţiilor
corective dinamice.

Exerciţiul 1- în ortostatism, cu braţul ridicat( de partea cocavităţii curburii dorsale); se execută la

fel şi din şezând.

Exerciţiul 2- din patrupedie, cu ridicarea la orizontală a unui membru superior sau inferior.

Exerciţiul 3- în decubit dorsal sau ventral, înclinând în lateral membele inferioare.

Exerciţiul 4- în genunchi, cu fesele pe taloane şi trunchiul oblicizat

Exercitiul 5- în ortostatism, basculând lateral bazinul şi trunchiul în sensuri opuse.

Metode propriu-zise de mobilizare:

Se apelează la:

-programul de exercitii ale metodei Klapp selecţionat astefel încât să abordeze segmetul vertebral
ce trebuie corectat: se folosesc atât poziţii lordozante cât şi pozitţiile cifozante .

Descrierea metodei Klapp.

Din postura în genunchi, Klapp descrie două tipuri de poziţionări ale trunchiului:

a) Poziţii lordozante, care în funcţie de înclinarea trunchiului, facilitează mobilizarea zonei

anumite zone vertebrale.

Există trei poziţii redresate , una orizontală şi două coborâte. Poziţia 1- redresată- corespunde
segmentului L4-L5; poziţia 2, lui L1- L2; poziţia 3, lui D11- 12; poziţia orizontală , lui D8- 10;
poziţia 5, lui D7- 6; poziţia 6, lui D5-3. Din aceste poziţii se execută flexii laterale.

b) Poziţii cifozante Klapp. Acestea sunt 5 şi sunt asemănătoare celor descrise anterior, numai ca
trunchiul este menţinut în cifozare dorsolombară. Flexibilitatea coloanei dorsale este
 obţinută în potiţiile redresate, iar a coloanei lombare, în cele coborăte (sub orizontală) –
adică invers decât decât la poziţiile lordozante.

Poziţiile Klapp se execută din postura „ în genunchi”, studiul urmărind:

-poziţia redresată: trunchiul aplecat la 20ᵒ de la verticală, cu mainile la spate

-poziţia semiredresată: trunchiul flectat la 90ᵒ, cu mâinile la spate

-poziţia semicoborâtă: trunchiul la 100ᵒ, cu măinile în şolduri

- poziţia coborâtă: trunchiul la 115ᵒ, cu mâinile în şolduri

Pentru musculatura cervicală, poziţia cea mai bună este cea coborâtă cu braţele înainte

Pentru musculatura coloanei dorsale poziţia de elecţie este cea orizontală cu mâinile pe ceafă.

Pentru musculatura coloanei lombare, acceaşi ca pentru coloana cervicală.

-programul de exerciţii ale metodei Cotrel: exerciţii de extensie şi lateralitate din decubit ventral
şi din poziţia în genunchi , apoi mersul târâş pe coate şi pe genunchi având coloana dorso-
lombară în postră :dreaptă, în cifoză şi în lordoză.

Descrierea metodei Cotrel ( extensie- derotaţie-elongaţie( EDE)- flexie laterală.

Până în prezent aceasta este cea mai apreciată: decubit ventral, cu membrele inferioare întinse cât
mai complet, membrele superioare întinse şi ele pe lângă urechi, se intinde întregul corp, apoi,
treptat se extind din şolduri .

Corectarea curburii: un membru superior se duce îndărăt spre şold, care se extinde; celălalt
membru superior, pe lângă ureche, în sus.

În tehnica EDE, intră şi mobilizarea toracică din poziţia „pe genunchi” , cu fesele pe taloane,
trunchiul aplecat înainte peste coapse, braţele întinse pe langă urechi, mâinile pe sol. În acest fel
coloana lombară este complet blocată. Se face înclinare laterală, mâinile păşind cu degetele spre
stânga ( scolioază toracică stângă) sau spre dreapta (scolioză dreaptă), se revine la poziţia iniţială
şi se repetă.

Elongaţia Cotrel este o autotracţiune cu posibilitatea de a redresa scolioza : decubit dorsal, un

căpăstru de tracţiune cervicală, de la care o coardă trece pe după un scripete îndreptăndu-se spre
picioare, de care se fixează. Întinderea completă a memebrelor inferiore va întinde coloana
mobilizând concomitent membrele inferiore spre stânga sau spre dreapta, se realizează corectarea
curburii scoliotice.

În cazul atitudinii cifotice avem de luptat pentru a forma simtul pozitiei corecte, prin
autocontrol continuu, lucru posibil, data fiind supletea coloanei vertebrale care se poate chiar
hipercorecta cu un efort voluntar.

Se are in vedere pozitia defectuoasa a capului cazut inainte, care trebuie redresata prin contractia
musculaturii cefei, cu corectarea curburii cervicale, mentinand privirea inainte paralela cu
pamantul.

Corectarea curburii dorsale se face prin tonifierea musculaturii paravertebrale in scurtare, din
pozitii care sa fixeze regiunea lombara si cervicala in pozitia corecta.

Se lucreaza in special, din sezand sau sezand pe genunchi din culcat , din pe genunchi cu
sprijin pe palme si trunchiul sub orizontala si atarnari la scara fixa, elongatii la capastru, redresari
active cu control in fata oglinzii, transport de grautati pe cap etc.

Pentru apropierea omoplatilor se fac exercitii libere sau cu diverse aparate

portabile(greutati,bastoane) cu rotarea externa a bratelor prin contractia muschilor micul rotund
su subspinosul, cu apropierea omoplatilor de linia mediana(de coloana), prin contractia
trapezului si romboidului prin cu insperatie, iar la revenire expiratie.Acelasi rezultat il obtinem
lucrand si cu bratele intine si ridicate la orizontala, duse spre inapoi pentru apropierea
omoplatilor de colana si torace.

Deblocarea toracelui, care se prezinta cu un stern infundat, se obtine prin exercitii de

respiratie amplă. Coastele care sunt fixate de coloana dorsala pot fi antrenate in momentul
insperatiei si să contribuie la redresarea coloanei dorsale, prin departarea intre ele si ridicarea lor.
Mai bine spus, toracele si respiratia costală se reeducă prin mobilizari pasive, presiuni si
tractiuni, asupra coastelor, tinând cont de momentul inspiratiei si expiratiei, cu scopul de a mari
elasticitatea condro-costo-vertebrală si de asemenea, prin miscari active de respiraţie.

Mobilizarea de face usor, fără a produce dureri.Atât presiunile cât si tractiunile se aplica
perpendicular pe axul de rotatie a articulatiilor costo-vertebrale, la nivelul arcului posterior sau la
nivelul deplasarii coastelor mai mari.

Miscarile pasive cu presiuni si tractiuni pe clavicula si stern vizeaza mobilizarea toracelui in

partea mijlocie si inferioara.

In cazul ridicarii bratelor sus si a tractiunilor in mimentul inspiratiei se obtine o extensie a

coloanei dorsale si cresterea diametrului antero-posterior al toracelui.

Ameliorarea respiraţiei

Obiectiv de mare importanţă, cunoscând faptul că la cifoscoliotici se instalează cu timpul o

disfuncţie ventilatorie restrictivă, care va determina hipoventilaţia alveolară, cu toate
consecinţele ulterioare. Cifoscoliozele paralitice, datorită interesării diafragmului, sunt mai
grave.

În vederea realizării acestui obiectiv, se recurge la:

1. Kinetoterapia corectoare a scoliozelor, discutată mai sus, care are un efect benefic şi
asupra respiraţiei. Se va urmări reegalizarea scalenilor prin întinderea celor retracturaţi pe
partea convexă a curburii, pentru compensare, ca şi deblocarea scapulelor, refacerea
capacităţii de alunecare pe grilajul costal: mâinile la ceafă, coatele se ridică treptat,
antrenând astfel bascularea scapulelor.

2. Creşterea expansiunii toracice localizate în acele zone în care mobilitatea toracică este
evident deficitară. Se utilizează tehnica de lucru care recurge la presiunile exrcitate de
mâinile kinetoterapeutului, de asemenea se urmăresc reeducarea hemitoracică şi creşterea
amplianţei costale inferioare.
Miscarile active de respiratie costala sunt facute de muschii inspiratori la care se adauga, la o
inspiratie fortata pana la 60 l/min, scalenii si sterno-cleido-mastoidianul, iar dincolo de 100 l/min
intervin micul si marele pectoral si dintatul mare.Expiratia se face prin relaxarea muschilor
inspiratori dar la o expiratie fortata contribuie intercostalii interni.

Mobilitatea coastelor in respiratie nu este mereu aceasi, ci variaza in functie de pozitia in care
este toracele in momentul respiratiei:

-pozitiile culcat pe spate, sezand si stand in picioare, permit o mobilitate maxima pentru partea
antero-superioara a toracelui si lateral, pentru partea mijlocie si inferioara a toracelui:

-in culcat lateral, mobilitateacostala este mai mare pentru hemitoracele ce se gaseste deasupra.

Atunci cand dorim sa facem o mobilizare a cutiei toracice in scop corectiv vom tine seama si de
respiratia diafragmatica cu influenta eu asupra bazei toracelui.

In cazul cifozei rigide, tonifierea muschilor paravertebrali nu se va face decat dupa deblocaj,
pentru a invinge regiditatea articulatiilor costo-vertebrale, astfel tonificand fara a redresa cifoza
nu facem decat sa o fixăm.

2.Tratamentul ortopedic

Tratamentul ortopedic are rolul de a se opune pe cale externă agravării curburii scoliotice,
asimetriei toracelui şi dezechilibrul trunchiului şi dacă este posibil, să realizeze un regres al
deformărilor , condiţionând în acest fel creşterea vertebrelor.

Tratamentul ortopedic este considerat eficient dacă la maturitatea osoasă, unghiul final al
curburii scoliotice este stabil, cu o variaţie de plus sau minus 5ᵒ, în raport cu valoarea unghiulară
iniţială.

Se utilizează numeroase aparate de tipul ortezelor în vederea corectării scoliozelor:

Corset Milwaukee, Boston, Cheneau. Aceste corsete sunt purtate în pemanenţă în timpul întregii
perioade de creştere vertebrală până la maturitatea osoasă. Întreruperea prematură a purtării
corsetului provoacă o noua agravare a scoliozei.
Toate aceste tratamente ortopedice sunt încadrate într-un program kinetoterapeutic detaliat mai
sus .

3. Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical are drept scop, în formele grave şi evolutive , reducerea, prin intermediul
unui material de osteosinteză , a magnitudinii curburii scoliotice şi fixarea sa ăn cea mai bună
poziţie , prin intermediul fuziunii osoase intervertebrale.

Corectarea chirurgicală se poate realiza:

- pe cale anterioară

- pe cale posterioară

- pe cale combinată anterioară şi posterioară.

Fiecărei metode i se asociază întotdeauna o artrodeză vertebrală, prin rezecţia articulţiilor

intervertebrale şi a unei grefe osoase

CAPITOLUL V

REGULI PENTRU IGIENA ORTOPEDICĂ A COLOANEI VERTEBRALE

Cauzele care contribuie la modificarea tinutei corecte a trunchiului sunt multiple.Printre
acestea trebuie mentionata in primul rand pozitia copilului in banca la scoala sau la masa de
lucru acasa, unde isi petrece o buna parte din zi, tocmai in perioada de crestere si care are o
influenta asupra coloanei vertebrale.Pentru eliminarea acestei cause favorizanta de atitudin
vicioase, indicam folosirea bancilor individuale (scaun si un pupitru) care sa se poata modifica
cu usurinta dupa talia elevului , prin simpla schimbare a suruburilor care fixeaza partile
componenete ale bancii.

Banca de scoala ar trebui sa aiba urmatoarele dimensiuni:

-inaltimea scaunului sa fie egala cu lungimea gambei, laba piciorului sa se sprejine pe sol.

-adancimea scaunului ceva mai mica decat lungimea coapsei astefel ca circulatia sangelui si
nervii sa nu fie comprimati in plica poplitee.

-inaltimea si inclinarea scaunului trebuie sa curpinda inaltimea spatelui pana la inaltimea

omoplatilor.

-inclinarea suprafetei mesei trebuie sa fie in asa fel ca privirea sa cada perpendicular cu suprafata
cartii, cacaietului..

A preveni este mai usor decat a vindeca.Si in cazul prevenirii atitudinilor vicioase, Adrian
Ionescu recomanda urmatoarele masuri:

-cunoasterea cauzelor si a imprejurarilor care determina atitudinea vicioasa si inlaturarea lor in

timp

-imbunatatirea starii de sanatate, obtinerea vigorii si rezistentei a celor dispusi la atitudini

defectuoase, prin procedee de calire, exercitii fizice si masuri de igiena

-imbunatatirea factorilor si conditiilor activitatii si adihnei zilnice

Parintii, educatorii si medicii sunt cei care pot contribui la evitatea atitudinillor vicioase, avand
in vedere ca acestea se produc in perioada de crestere, deci acea perioada din vaiata cand copii isi
formeaza deprinderile si obiceiurile in familie si la scoala.

Copiii studiosi, stau ore intregi aplecati peste o masa prea joasa, cu spatele nesprijinit pe scaun
,mentinand mult timp coloana incovoiată şi deviata lateral.
Atitudinea amintita ar putea sta la originea scoliozelor, dar, s-a demonstrat ca aceasta se intampla
destul de rar. Tinuta scolara gresita ar putea fi cauza atitudinilor cifotice.
 Si la omul adult conteaza pozitia in care el sade la birou sau in masina cu care se
deplaseaza.Multi obisnuiesc sa sada cifozati, cu bazinul rasturnat inapoi, presand discurile
anterior si intinzand posterior muschii si tendoanele, pozitie care cu timpul devine obositoare si
chiar dureroasa din cauza unei proaste irigatii sanguine.Nici pozitia dreapta nu este recomandata
caci este greu de suportat , exceptia celor care au spatele plan.De aici necesitatea unor scaune
care sa tina coloana vertebrala in pozitia cea mai comoda.Sunt indicate scaunele cu sprijin
lombar si care sa aiba parte ape care se sade inclinata inapoi cu 30ᵒ, pentru a fixa mai bine
regiunea lombara.

In cazul deplasarilor cu masina, pozitia conducatorului la volan are o mare importanta pentru
coloana, ea fiind supusa solicitarilor din ce in ce mai mari in autobus, camion , tractor la care
amortizarea este mai proasta.

Pozitia optima la volan este accea cu coloana lombara usor rasturnata, cu un inghi de 110-120
intre trunchi si coapse.Aceasta pozitie se obtine printr-o inclinare a spatarului la 20-30ᵒ ceea c
ear permite preluarea a 30% din greutatea corpului de catre spatar.O perna rigida fixate la lombe
completeaza pozitia corecta la volan.

Dupa cum am vazut in primul capitol, omul are un lant de muschi posteriori poliarticulari, care
prin tonusul lor asigura static si prin contractia lor in urma reflexelor postural raspund de
echilibrul trunchiului.Stabilitatea vertebrala este data deci de masa comuna asistemelor de
muschi interspinosi, intervertebrali, transverse-spinosi si spinosi-transversi la care se adauga
ceilalti muschi ai spatelui:lungul dorsal,si supracostalii care contribuie la stabilirea vertebra-
costala, muschii sacro-lombari care fixeaza coastele si in plus trapezul, marele dorsal, dintatul
mic posterior si superior, posterior si inferior, psoasul-iliac.

Urmărind dispunerea muschilor paravertebrali fata de curburile coloanei vertebrale, vedem ca in

reginea cervicala si lombara sunt in fata liniei de gravitatie, ceea ce demonstraza ca in cazul
contractiei lor produc extensia coloanei, contribuind la corectarea cifozei dorsale dar accentuand
curburile lordotice.

In cazul sistemului transverso-spinos, prin insertiile muschilor determina extensia coloanei (ca
si inter-transversii) si inclinarea laterala de acceasi parte si rotarea de partea opusa
contractiei.Putem afirma ca acest sistem de muschi este responsabil in producerea scoliozei.
RECOMANDARILE de mai jos sunt valabile atat pentru cifoza totala, cat si pentru cifolordoza.

Dormitul pe un pat tare si evitatrea pozitiei de sezlong.

Controlul pozitiei sezand pe scaun, cu sezuta trasa bine inapoi si spatele lipit de spatar.

De evitat munca in pozitia sezand sau cele care necesita indoirea inaite a trunchiului.

Dintre sporturi sunt indicate :inotul, patinajul, calaria, si contraindicate boxul si canotajul.

CAPITOLUL VI

Ipoteza de lucru
Ipoteza noastra de lucru porneşte de la premiza că aplicaţia unui program de
recuperare corect adaptat în funcţie de caracteristicile individuale ale afecţiunii scoliotice
ameliorează rezultatele funcţionale şi implicit calitatea vieţii. În cadrul acestui studiu am
urmărit eficienţa tratamentului kinetoterapeutic în asociere cu alte metode de tratament,
respectiv electroterapia antialgică, hidrokinetoterapia, termoterapia, masaj.
 M- am bazat pe presupunerea că lipsa tratamentului de recuperare sau depăşirea
timpului util de instruire a pacienţilor se va însoţi de o evoluţie nefavorabilă. De aceea,
instruirea şi informarea pacienţilor constituie un element deosebit de important intr-o
evoluţie favorabilă. Programul de recuperare a fost standardizat pentru toti pacientii
inclusi in studiu.

De asemenea, efectuarea unui program kinetoterapeutic corespunzător este în măsură să

asigure o evoluţie bună a scoliozei. Vorbim în special despre atitudinile scoliotice, dar nu
numai, deoarece se ştie că kinetoterapia este mijlocul care intră în toate programele
terapeutice ale deviaţilor vertebrale, fie singură, fie asociată cu tratamentul ortopedic sau
chirurgical.

Prin cercetarea ce va urma vom încerca să demonstrăm rolul tratamentului de

recuperare corect adaptat în cifoscolioză pentru o evoluţie favorabilă a bolii. Nu este
suficient doar tratamentul în spital ci el trebuie continuat şi la domiciliu.

CAPITOLULVII

MATERIAL ŞI METODA DE LUCRU

Studiul a fost efectuat pe un număr de 15 pacienţi cu diagnostic de scolioza si
cifoză, care au efectuat tratament complex de recuperarare cu durata de două săptămâni,
în Spitalul de Recuperare Cluj-Napoca. Diagnosticul de scolioză a fost stabilit pe bază
clinică şi radiologică.

Evaluarea pacienţilor s-a efectuat la începutul ( ziua 1) şi la sfârşitul tratamentului

(ziua 14), prin:

SAV-fiecare bolnav acordându-şi o notă de la 1-10

0→ fără durere

1-3→ durere mică

4-7→ durere moderată

8-10→ durere mare

Indici de mobilitate –Stibor, Schober

Bilanţ muscular

Pentru fiecare pacient s-a înregistrat: nume, vârstă, mediu de provenienţă, tipul de
scolioză, bolile asociate, tratamentul de recuperare efectuat.

Programul de recuperare a inclus: kinetoterapia, hidrokinetoterapia, electroterapia

antialgică, termoterapia, masaj si elongaţii.

A. Programul de recuperare

1. Kinetoterapia

Ameliorarea poziţiei coloanei

Ex. 1. În ortostatism balansând lateral bazinul şi trunchiul în sensuri opuse.

Ex. 2. În genunchi cu fesele pe taloane şi trunchiul oblicizat.

Ex.3. În patru labe cu ridicare la orizontală a unui membru superior sau inferior.

Ex.4. În ortostatism cu braţul ridicat ( de partea concavităţii curburii dorsale ) idem din
şezând.

Exerciţii active folosite pentru tonizarea musculaturii paravertebrale a coloanei

vertebrale

Ex1. Se efectuează din decubit ventral, sub formă de întinderi în axul corpului cu
scolioza căt mai corijată şi mobilizări ale braţelor în diverse moduri: braţele în
prelungirea trunchiului cu alunecare alternativă sau simulative a mâinilor pe şold. Braţele
în formă de candelabreu cu întindere axială pornind de la nivelul corpului pentru că
alungindu-se gâtul, să se alungească la maximum întreaga coloană: braţele în candelabru
cu întinderea alternativă sau simularea membrelor inferiore.

Ex. 2. Se efectuează din poziţia în suspensieşi anume pe plan înclinat suspensia verticală
facială la spalier, suspensie verticală cu usoară extensie a unui membru inferior aceasta în
cazul unei scolioze lombare

Exerciţii de tonifiere a musculaturii paravertebrale

Din poziţia decubit ventral

Ex. 1. Din decubit ventral cu corecţia posturală concomitent cu o lejeră decolare a feţei
antero-superiaoră a toracelui se ridică în extensie şi în faţa braţului stâng de partea
convavităţii cu înclinarea capului, gâtului şia centurii scapulare de aceeaşi parte.

Ex.2. din decubit de duc în extensie ambele braţe în faţă. Extensia lombară înaltă ceea ce
avantajează spatele plan.

Ex. 3. Este identic cu cel anterior dar braţele sunt aşezate în formă de candelabru, braţele
în ABD cu coatele flectate la 90 grade aceasta permiţând o fixare scapulară.

Ex. 4. Din aceeasi poziţie de plecare cu corecţiile efectuate ca în exerciţiul de mai sus se
întind mâinile în faţă în prelungirea trunchiului în cazul scoliozei asociate cu cifoza
dorsală.

În continuare se aduce în extensie uşor spre stânga , membrul inferior de partea

concavităţii cu o mică decolare a spinei iliace antero-superioare de aceeasi parte.

Ex. 5. Acelasi exerciţiu ca mai sus dar cu extensia ambelor membre inferioare uşor spre
stânga

Din poziţia decubit ventral mâna stângă apucă piciorul unei mese sau o bară a spalierului
la nivelul umărului braţul în uşoară abd, cotul flectat, urmarindu-se o corecţie dorsală
maximă care se asociază cu relaxarea completă a membrului superior drept şi a
musculaturii scapulare drepte.

Ex. 6. Din decubit lateral drept , mâna stângă fixând o bară a spalierului se ridică cât mai
mult posibil memebrul inferior stâng.

Exerciţiul descris anterior, poate fi efectuat si la sol, cu posibilităţi de corecţie îm plus şi

de tonifiere musculară pe o bancă sau pe o masă astfel:

Ex. 7. Din decubit ventral pe o masă plată, mâinile apucă barele mesei pentru a corecta
un spate plat, bazinul depăşeşte masa pentru a intensifica activitatea musculaturii
lombare.
Ex. 8. Din aceeasi poziţie ca mai sus se fac următoarele mişcări:

• Mişcarea de îndepărtare a membrelor inferioare cu o contrarezistenţă elastică,

pentru tonifierea fesierului mijlociu

• Mişcări cu ridicarea unei greutăţi plasate între glezne pentru tonifierea

adductorilor şi a marelui fesier

• Mişcări de îndepărtare combinate cu rotaţia externă a membrelor inferioare.

Exerciţiu din ortostatism

Ex. 1. Din ortostatism cu membrele inferiore fixate lângă masă, trunchiul depăşind masa,
cu toate corecţiile se face flexia trunchiului, membrele superioare având căte o greutate în
fiecare mână.

Ex. 2. Redresări posturale cu control şi autocontrol în faţa oglinzii, la perete sau pe sol.

Ex. 3. Cu piciorul stâng lateral pe un suport , cu un baston la spate, ţinut cu mâna stângă
sus, cu dreapta jos: înclinarea trunchiului în faţă cu inspiraţie, revenire cu expiraţie:
îndoirea trunchiului spre dreapta cu expiraţie , revenire cu inspiraţie; răsucirea trunchiului
spre stânga cu expiraţie , revenire cu inspiraţie.

Ex. 4. Pe o platformă rotativă cu faţa la spalier mâinile apucă şipcă în dreptul pieptului:
răsucirea şoldului stâng prin faţa şi spre dreapta, menţinând pieptul în plan frontal.

Exerciţii din poziţia suspendată.

Suspensiile se pot practica de la o poziţie puţin înclinată în raport cu irizontala până la

suspensia verticală.Suspensiile sunt exerciţii active , care tonifică fixatorii scapulari şi
permit toate corecţiile posturale.

Ex. 1. Suspesie facială pe o masă puţin înclinată cu membrele superioare în

semiextensie , braţele în adducţie mai mare sau mai mică, în funcţie de tendinţa spre
cifoza dorsală sau spre spatele plat.
Ex. 2. Poziţia de plecare este tot suspensie facială. Se trece de la poziţia pasivă relaxată la
poziţia activă menţinându-se corecţiile vertebrale, se continuă cu mişcările membrelor
inferioare, păstrându-se poziţia activă luată, extensia unui membru inferior spre stânga
apoi extensia ambelor membre inferioare şi în sfârşit extensie cu depărtarea membrelor
inferioare.

Exerciţii din poziţia cu trunchiul înclinat

Trunchiul fiind înclinat înainte între 30-40 grade în raport cu vercicala exerciţiile tonifică
musculatura vertebrală în ansamblul ei.

Ex. 1. Pe genunchiul drept, piciorul stâng întins lateral, mâinile pe şolduri, cu coatele
trase înapoi, trunchiul în extensie: înclinări laterale maxime ale trunchiului spre stănga.

Ex. 2. Cu faţa la spalier, ducerea piciorului stâng întins lateral spre stânga căt mai sus, iar
a celui drept înapoi, cu menţinerea poziţiei 2-3 secunde.

Ex. 3. Poziţia de plecare este în ortostatism cu sprijin anterior al coapselor la marginea

unei mese. Din această poziţie pacientul face o flexie profundă şi relaxată a trunchiului
sprijinindu-se de masă; din doziţia de plecare va trece la aceea de trunchi înclinat la 45
grade cu corectarea poziţiei în coloana dorso-lombară.

Ex. 4. Constă în fandări, acestea se practică sub forma de fandări anterioare, laterale şi
oblice. Fandarea anterioară stângă se indică pentru o scolioză dorsală dreaptă, lombară
stângă.

Pacientul stă pe genunchiul stâng, întinde membrul inferior drept lateral şi plasează
trunchiul în prelungirea membrului inferior întins.

Exerciţii de tonifiere a muşchilor abdominali

Centura abdominopelviană este deosebit de importantă fiind considerată ca antagonista
musculaturii paravertebrale. Aceste exerciţii se practică în posturi menţinute în scolioza
cât mai posibil corijată.

Ex. 1. Din decubit dorsal cu membrele inferioare flexate, picioarele pe sol, cu corecţiile
posturale menţinute se va face flexia coapselor pe abdomen şi se va reveni la poziţia de
plecare.

Ex.2. din a ceeaşi poziţie de plecare dar cu membrele inferioare întinse între 40-70 grade
d ela sol se vor îndepărta memebrele inferioare şi se va executa o forfecare a memebrelor
inferioare.

Ex. 3. Se porneşte din poziţia patrupedă orizontală- în scolioza dorso-lombară şi poziţia

semiaplecată în cea dorsală cu menţiunea corecţiilor posturale.

Prin această poziţie se tonifică muşchii transverşi prin expiraţia bucală prelungită
împotriva unei rezistenţe-

Ex. 4. Aşezat pe o bancă, cu trunchiul vertical, cu corecţiile făcute, plantele pe sol, se

înclină trunchiul înapoi şi se revine, rulând pe eschioane.

Ex. 5. Decubit lateral stâng cu bazinul uşor împins înapoi se ridică cele două membre
inferioare, efectuându-se cu ele forfecări orizontale.

Exerciţii de reechilibrare generală.

Exerciţiile de reechilibrare generală au efecte funcţionale importante în valorificarea

activităţii de recuperare .

Ele sunt foarte importante în ultimele faze de tratament, contribuind la consolidarea

schemei corporale în toate gesturile obişnuite ale vieţii, echilibrănd organismul în
general.
Ex. 1. Constă într-o reluare a exerciţiilor posturale în ortostatism fără a se face de această
dată uz de control în oglindă.

Din poziţia ortostatică se fac mişcări de ridicare pe vârfuri cu revenire şi diverse mişcări
cu braţele în special în plan frontal.

Ex. 2. Constă în mobilizări cu oscilaţii lente ale bazinului în toate planurile oprirea
făcându-se cu bazinul plasat corect în axul corpului menţinăndu-l corect în toate
posturile.

Ex.3. faţă de exerciţiul anterior acesta va consta din oscilaţii lente ale întregului trunchi în
scolioză căt mai corijată pe durata mişcărilor.

Ex. 4. Din poziţia aşezat pe scaun cu toate corecţiile posturale menţinute , asociindu-se cu
oalungire axială corespunzătoare se fac exercoţii cu braţele în special în plan frontal.

Ex. 5. Din acceaşi poziţie ca la exerciţiul anterior se fac exerciţii mai complicate folosind
haltere.

Ex. 6. Mers pe bârnă- mers normal şi apoi pe vărfuri.

Ex. 7. Din poziţia ortostatică se efectuează diverse fandări, în asociere cu diverse mişcări
ale braţelor
 CAPITOLUL VII

ANALIZA LOTULUI DE BOLNAV

Tabel 1- analiza lotului de pacienţi din punct de vedere al datelor demofrafice.

Mediu de
Nr.crt. Nume Sex Vârstă provenienţă Studii Diagnostic
cifoza
1 D.A. F 20 urban student posttraumatică
cifoza
2 M.S. M 14 urban elev posttraumatică
3 L.J. F 19 rural student scolioza dorsală

4 N.D. F 17 urban elev cifoza rahitică

5 A.C. M 18 rural elev scolioza dorsală

scolioza dorso-
6 T.G. F 15 urban elev lombară

7 F.S. M 14 rural elev cifoza Scheurmann

cifoza
8 P.C. M 16 urban elev posttraumatică

9 P.V. M 19 urban student scolioza echilibrată

10 B.A. F 17 rural elev cifoza dorsală

11 M.A. F 20 urban student scolioza dorsală
12 K.K. M 17 urban elev scolioza idiopatică
13 B.B. M 16 urban elev cifoza rahitică

14 P.A. M 14 urban elev cifoza profesională

scolioza cervico-
15 P.M. F 10 rural elev dorsală

I. Analiza lotului din punct de vedere al distribuţiei pacienţilor pe sexe

Graficul nr 1: Repartiţia pacienţilor în funcţie de sex

Rezultatele studiului arată că în lotul dat, boala se întâlneşte atât la sexul masculin cât şi
la cel feminin. Pacientii de sex masculin au o pondere uşor ridicată (53%) , decât cea a
pacienţilor de sex feminin (47%).

II. Analiza lotului din punct de vedere al distribuţiei bolnavilor pe grupe de vârstă
Graficul nr.2 Repartiţia pacienţilor în funcţie de grupa de vârstă

Analiza lotului s-a făcut în funcţie de distribuirea pe grupe de vârstă, incidenţa fiind mai
mare la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 16- 18 ani ( când debutează cifoza
adolescentului). De altfel, ideal ar fi ca tratamentele sa fie efectuate cât mai repede, cand
tulburarile de statica sunt reversibile si corectabile după tratamentul de fiziokinetoterapie.

III. Analiza lotului din punct de vedere al distribuţiei după mediul de provenienţă
Graficul nr 3. Repartiţia pacienţilor în funcţie de mediul de provenienţă

După statistica facută lotului de pacienti care au fost diagnosticaţi cu tulburari de statică
vertebrală, in funcţie de mediul de provenienţă, rezultă că 10 pacienti provin din mediul
urban, respectiv 60%, iar 5 pacienti din mediul rural, respectiv 40%. Din această analiză
concluzionăm că cest fapt se datorează cel mai probabil unei mai bune adresabilităţi catre
serviciile medicale a pacienţilor din mediul urban.

IV. Analiza lotului după tipul de activitate

Graficul nr 4. Repartiţia pacienţilor în funcţie de tipul de activitate

Din acesta analiza a lotului nostru de pacienti dupa tipul de activitate reiese ca 73% sunt
elevi, de aici rezulta o predominanta mai mare in randul elevilor , fata de studenti care
reprezinta 27%.

V. Analiza lotului de pacienti în funcţie de diagnostic

 Graficul nr 5. Repartiţia pacienţilor în funcţie de diagnostic

VI . Analiza lotului de pacienti in functie de bolile asociate

Graficul nr 6. Repartiţia pacienţilor in funcţie de bolile asociate

Analizând graficul de mai sus, care cuprinde lotul de pacienţi, cu diferite boli asociate,
dintre care predomină obezitatea- 6 pacienti,torticolis, inegalitatea memebrelor fiecare a
câte 3 pacienţi. Piciorul plat este intalnit la 2 pacienti, si 1 pacient cu spasmofilie.

Concluzionând , din cele de mai sus reiese ca unele afectiuni sunt mai des intalnite decat
altele la paccientii analizaţi. Aceste afecţiuni ( obezitatea, piciorul plat, spasmofilia) au o
semnificaţie mai importantă conform studiilor de specialitate în diagnosticarea unui
pacient cu tulburari de statica vertebrală, respectiv, în cifoscolioză.

Analiza lotului din punct de vedere al evoluţiei sub tratament

 Tabel 2- analiza lotului de pacienti în funcţie de evoluţia sub tratament

DURERE PE
TEST TEST FORTA MUSCULARA
SAV
STIBOR SCHOBER
Nr.crt. DE LA 1 - 10 FLEXIE EXTENSIE
I. F. I. F. I. F. I. F. I. F.

1 5 2 30 31 14 15 2 4 2 4

2 5 2 31 33 14 15 2 3 3 5

3 6 5 31 31,5 12 13 3 4 3 4

4 6 4 31,5 32 13 14 3 5 2 3

5 8 6 33 33,5 14 15 3 5 3 5

6 7 6 30,5 29,7 11 12 2 4 4 6

7 4 3 32 32,9 14 14,5 3 4 3 5

8 2 1 32 32,1 12 13 2 4 4 5

9 2 1 31,5 32 14 15 3 5 2 4

10 7 4 30,5 31,5 12 13,5 2 4 3 4

11 3 1 31 32 12 14 2 4 3 4

12 3 2 33 34 14 15 3 4 2 3

13 8 5 32 32,8 13 15 2 3 2 3

14 5 4 32 29,5 12 12,5 3 4 2 5

15 7 3 31 31,5 14 15 2 5 2 5

MEDIA 5.20 3.27 31.64 32.33 13 14.3 2.47 4.13 2.67 4.33

VII. Analiza lotului din punct de vedere al evolutiei durerii( SAV)

Graficul nr 7. Evoluţia intensităţii durerii la pacientii din lot

Graficul reprezintă evoluţia durerii pe scala analog vizuală. S-a constatat o ameliorare a
durerii la toţi pacienţii din lotul de studiu, după ce au urmat tratamentul fizical kinetic.

Media evolutiei intensitatii durerii pentru lotul de strudiu

Tabel 3- Media evoluţiei intensităţii durerii

 media evolutiei intensitatii durerii
initial final
ziua1 5.2 ziua 14 3.27

Graficul nr 8.
Media evoluţiei
intensităţii
durerii

Concluzionând, putem spune că sub influenta tratamentului fiziokinetoterapeutic

intensitatea durerii în cadrul pacienţilor de studiu s-a diminuat.

Dupa cele 14 zile de tratament, intensitatea dureii a scăzut cu 1.93 pe scala analog
vizuală.

Din analiza obiectivă a valorii intensităţii durerii pentru lotul dat de pacienti,putem
afirma ca, în cazul cifoscoliozei, tratamentul de recuperare influenţează în mod direct
intensitatea durerii la pacientii din lotul nostru de studiu. Aceasta deoarece toate
procedurile care se utilizează au si o componenţă analgezică, fie că este vorba despre
kinetoterapie care intervine prin programele de exercitii sau masajul care are rolul de a
decontractura şi relaxa musculatura, aducând astfel şi un coeficient de ameliorare a
durerii, precum hidrogimnastica la bazin, electroterapia care utilizează curenţii electrici la
diferite frecvenţe pentru obţinerea rezultatelor terapeutice.

VIII. Analiza mobilităţii coloanei dorsale in testul Stibor

 Graficul nr 9. Evoluţia mobilităţii coloanei dorsale in testul Stibor

Acest grafic reprezintă evoluţia mobilităţii coloanei dorsale, evaluată cu ajutorul

testului Stibor. În faza iniţială, valoarea medie aindicelui Stibor a fost de 31.64 cm, iar în
urma tratamentului, acesta a crescut cu 32.33 cm.

Creşterea mobilităţii coloanei de datorează creşterii elasticităţii structurilor

neosoase. Acest lucru se datorează tratamentului fiziokinetoterapeutic la care au fost
supuşi pacienţii.

IX. Evoluţia mobilităţii coloanei în testul Schober

 Graficulnr. 10: Evoluţia mobilităţii coloanei în testul Schober

În acest grafic avem reprezentat evoluţia coloanei dorsale cu ajutorul testului

Schober, în faza iniţială avem 13 cm, iar faza finală, după tratamentul recuperator avem o
creştere a mobilităţii cu 1.3 cm.

Media evoluţiei indicilor de mobilitate vertebrală( Stibor, Schober)

 STIBOR SCHOBER
I. F. I. F.
MEDIA 31.64 32.33 13 14.3

Analizând graficul de mai sus observăm o evoluţie favorabilă a indicilor de

mobilitate ( Stibor, Schober), comparând situţia iniţială (I) cu cea finală(F) după ce
pacienţii au urmat tratamentul fiziokinetoterapeutic. După efecturea testului Stibor se
observă o creştere cu 0.69 la final (F). Valoarea medie a indicelui Schober a crescut cu
1.3 în ziua a paisprazecea faţă de ziua unu.

Această analiză este necesară din punct de vedere clinic deoarece se ştie, conform
studiilor de specialitate, că lipsa oricărui tratament în cazul cifoscoliozei duce la
accentuarea staticii vertebrale.

X. Analiza lotului din punct de vedere al fortei musculare

Graficul nr 11. Evoluţia flexiei coloanei

Graficul nr12. Evoluţia extensiei coloanei

Graficele reprezintă evoluţia forţei musculare , în efectuarea flexiei şi extensiei dorso-
lombare.

Se observă o creştere considerabilă a valorilor forţei musculare, atât la flexie cât şi la

extensia coloanei dorso-lombare, aceasta datorându- se tratamentului de recuperare urmat
de pacienţi.
Analiza privind frecventa procedurilor de fiziokinetoterapie

Tabel 4-Analiza privind frecvenţa procedurilor de fiziokinetoterapie

TRATAMENTUL DE RECUPERARE FRECVENTA

APLICAT TRATAMENTULUI

kinetoterapie 100%
TENS 10%
Electroterapie( ultrasunet, ionizare, etc) 25%
hidrogimnastica 60%
masaj 15%
parafina 45%
sauna 10%
corset 5%

Graficul nr.13-Analiza frecvenţei tipului de tratament fiziokinetoterapeutic utilizat

Cifoscolioza este o formă de patologie, care se pretează la un tratament

fiziokinetoterapeutic de recuperare.
 În studiul realizat am făcut o analiză privind acest timp de tratament aplicat.

Astfel, se observă în studiul efectuat că frecvenţa cea mai ridicată a tratamentului

utilizat o are kinetoterapia, procedură care a fost utilizatăla 100% dintre pacienţi. Acest
lucru denotă necesitatea şi utilizarea procedurilor de kinetoterapie în recuperarea
cifoscoliozei mai ales deoarece este una dintre cele mai frecvente cauze ale deficienţelor
fizice sunt tulburările tonusului muscular. Corectarea se bazează pe efectele exercitiului
fizic asupra muşchilor.

Din punct de vedere al rolului educativ, exerciţiul fizic are efect benefic la orice
vârstă, dar mai ales în perioada de crestere, când mişcările nu sunt bine definite , când
creşterea oaselor nu este definitivată.

Prin repetarea corectă a mişcărilor se ajunge la eliminarea mişcărilor incorecte.

Trebuie amintit de la început faptul că tratamentul prin gimnastică medicală urmăreşte

să oprească evoluţia cifoscoliozei, să corecteze deviaţiile coloanei prin prevenirea
recidivelor sau a perioadelor de evolutie nefavorabilă, să reducă tulburările funcţionale şi
asimetriile secundare ale corpului.

Exercitiile fizice folosite în corectarea cifoscoliozei urmăresc să exercite tonusul

muşchilor şi simţul de atitudine corectă a corpului întreg şi îndeosebi a spatelui. Scopul
gimnasticii corective este: corecatea coloanei vertebrale prin tonifierea musculaturii
spatelui, reducerea gibozităţii costale prin mobilizarea coloanei vertebrale şi
detorsionarea corpurilor vertebrale, redresarea bazinului şi echilibrarea centurii scapulare,
dezvoltarea mobilităţii cutiei toracice, formarea unui reflex de postură corect. Tehnicile
folosite în acest sens constau din exerciţii statice şi dinamice executate prin mişcări ale
trunchiului, membrelor superioare si inferioare, exerciţii de respiraţie, exerciţii de
echilibru, de redresare şi relaxare.

Exerciţiile fizice utilizate prin kinetoterapie contribuie la menţinerea stării de sănătate

şi au rolul de a conduce către echilibrul tuturor funcţiilor organismului uman. Ca urmare
apracticării sistematice a exerciţiului fizic, apar în organism efecte locale sau generale,
imediate sau tardive, trecătoare sau de durată care îmbunătătesc structura şi
funcţionalitatea corpului uman.

Alaturi de procedurile de kinetoterapie, hidrogimnastica la bazin are o valoare

deosebită în tratarea cifoscoliozei, pein faptul ca se face descărcare a coloanei vertebrale,
ajută la realizarea mult mai usoară a exerciţiilor din programul kinetoterapiei. Astel nu se
suprasolicită musculatura deja contracturată datorită modificărilor de tonus care apar, de
asemenea este si o excelentă gimnastică respiratorie, ajutând la dezvoltarea organelor
interne.

Hidrogimnastica la bazin are o pondere de 60%, dintre pacientii care au fost supusi
tratamentului.

Alături de aceste două proceduri , care ocupă ponderea cea mai mare, am utilizat de
asemenea şi tehnici şi proceduri cu efect relaxant si antialgic ca: masaj, electroterapia,
sauna.

Masajul este foarte eficient mai ales atunci când precede programul de kinetoterapie,
datorită efectelor amintite mai sus.

În cazul cifoscoliozei vorbim de masajul, cefei, masajul regiunii posterioare a

trunchiului, sau masajul spatelui în întregime. Tehnica masajului constă efectuarea
principalelor forme de masaj: netezirea, frământatul, baterea, fricţiunile si vibraţiile.

Scopul şedinţei de masaj sunt relaxarea grupelor musculare contractate, creşterea

tonusului muscular, stimularea troficităţii musculaturii atonice.

Efectele generale ale masajului sunt reprezentate de:

Efecte locale, efectul sedativ asupra durerilor de tip nevralgic, durerile musculare si
articulare. Acest efect se obtine prin manevre usoare, lente, care stimulează
exteroreceptorii si proprioreceptorii extinsi.

Cunoscând efectele generale ale masajului ( stimularea funcţiilor aparatului respirator si

circulator, imbunatatirea somnului etc) l- am utilizat pentru 15 % din cazuri.

Electroterapia este unul dintre cele mai răspândite tipuri de fizioterapie care, are efecte
foarte bune. Ea precede şedinţa de kinetoterapie.

În funcţie de parametrii stabiliţi pot să predomine: efectul antalgic, trofic, spasmolitic.

In cazul diagnosticului nostru electroterapia utilizează următoarele proceduri: ultrasunete,

infraroşii, curenţi diadinamici ( folositi pentru reducerea recţiilor si contracturilor
musculare), curenti galvanici, cu rol în combaterea hipotoniilor musculare şi
electroanalgezie.

Datorită faptului că majoritatea pacientilor din lotul de studiu au sub 18 ani,

ultrasunetul este contraindicat, deoarece el se plică numai pacienţilor care si-au incheiat
perioada de creştere. La băieţi se aplică după vârsta de 20 de ani, iar la fete după 17-18
ani.

In lotul nostru de pacienti am folosit procedura de TENS la 10% din pacienti,

Termoterapia, presupune utilizarea factorului cald în scop terapeutic, a a fost utilizată

pentru 45% din pacienti sub formă de împachetări cu parafină. Această procedură constă
în aplicarea pe diferite zone ale corpului a unei cantităti d eparafina incalzită la o
temperatură mai ridicată. Aplicarea ei produce o supraîncălzire profundă a ţesuturilor
musculo-articulare, indicaţiile acestei proceduri în cifoscolioză sunt datorate efectelor de
decontracturare, asuplizare şi anestezie.

În cazul a 10% din pacienti am combinat procedurile prezentate cu baia sauna care
este o baie cu aer cald, uscat cu o temperatura intre 70-110 grade. Prescrierea saunei in
tratamentul de recuperare, este mai putin utilizată, însă are efecte benefice din punct de
vedere terapeutic, asemanănătoare cu cele ale parafinei.

Corsetul, în lotul nostru de pacienţi a fost mai mic faţă de literatura de specialitate,
având în vedere că o parte din pacienţi se aflau la vârsta încheiată creşterii şi nu-şi mai
avea rostul şi că o parte din pacienţi erau diagnosticaţi cu atitudini scoliotice ,
kinetoterapia de conştientizare a posturii vicioase a fost suficientă.

În concluzie, din analiza tratamentului fizical-kinetic utilizat reiese că cele mai

frecvente şi necesare proceduri în cadrul tratamentului de recupeare al cifoscoliozei sunt
procedurile de kinetoterapei,utilizate 100% dintre pacienţi. Aceste tipuri de proceduri nu
pot fi înlocuite şi suplinite de către alte programe de tratament.

Hidrogimnastica la bazin alături de procedurile de electroanalgezie reprezintă unul

dintre importantele mijloace de tratament fiziokinetoterapeutic, care este absolut necesar.

Alaturi de procedurile menţionate mai sus, isi dovedesc utilitatea masajul clasic utilizat la
15% din pacienti, impachetările cu parafină la 10% din pacienţi.

Mai putina utilitate in studiul nostru se dovedesc a fi baia sauna si TENS folosite la doar
15%. Este posibil ca aceste proceduri sa nu aibă o eficienţă mare sau foarte mare în
realizarea obiectivelor terapeutice la aceste pacienţi.

Rezultate şi discuţii
Analiza privind rezultatele finale la sfârşitul studiului

Scopul urmărit de la început în cadrul acestui studiu a fost evidenţierea efectelor pe

care le are tratamentul fiziokinetoterapeutic asupra pacienţilor cu cifoscolioză.

Punctul de plecare a fost selectarea a 15 pacienţi, care au acelasi diagnostic si pentru

care au fost efectuate: anamneza, evaluarea clinică în ceea ce priveşte aprecierea funcţiei
articulare şi msculare precum si date despre simtomatologia subiectivă şi obiectivă a
acestora, cum ar fi durerea. Astfel, pacienţii au fost supuşi unui plan terapeutic alcătuit
din proceduri fiziokinetoterapeutice cu diverse efecte specifice acestui tip de tratament:
antialgic, decontracturant, miorelaxant etc.

După încheierea programului de recuperare în cadrul spitalului, pacientilor l-i s-a

explicat beneficiile continuarii programului de exercitii si la domiciliu, program pe care
trebuie sa-l urmeze în fiecare zi alături de câteva recomandări:

-dormitul pe un pat tare si evitatrea pozitiei de sezlong.

-controlul pozitiei sezand pe scaun, cu sezuta trasa bine inapoi si spatele lipit de spatar.

-de evitat munca in pozitia sezand sau cele care necesita indoirea inaite a trunchiului.

-dintre sporturi sunt indicate :inotul, patinajul, calaria, si contraindicate boxul si

canotajul.

- la scoală, chiar şi acasă, când copilul trebuie sa facă anumite activităţi la birou, părinţii
trebuie să ţină seama înălţimea scaunului şi a mesei de lucru să se poată adapta cu
uşurinţă după talia elevului.

CAPITOLUL VIII
 Concluzii
1. Cifoscolioza este o formă de patologie care afectează cu predilecţie populaţia
tânără, debutul fiind la vârste foarte mici 2-3 ani, cu modificări progresive care
afectează pacienţii din punct de vedere clinic şi estetic şi obligă începerea
tratamentului de recuperare cât mai precoce.

2. Boala predomină în studiul nostru la grupa de populaţie între 12 -20 ani.

3. Probabil această situaţie este influenţată de faptul că pacienţii cu cifoscolioză sub

vârsta de 12 ani sunt monitorizaţi mai frecvent, în secţiile de Ortopedie Pediatrică .

4. Boala predomină se pare la bărbaţi, mai ales din mediul urban, fără a exista o
diferenţă semnificativă între cele două sexe şi fără o corelaţie între intensitatea
efortului fizic şi prezenţa cifoscoliozei.

5. Acesta boală se asociază frecvent cu alte forme de patologie , dintre care piciorul
plat, torticolis, obezitate, sunt relativ frecvente în studiul nostru.

6. Tratamentul complex de recuperare medicală si fiziokinetoterapeutic are eficienţa

cea mai bună în cadrul tratamentului de recuperare, influenţând benefic atât durerea
cât şi indicii de mobilitate vertebrală.

7. În cadrul indicilor de mobilitate vertebrală, cea mai bună evoluţie în urma

tratamentului aplicat o avem pentru indicele Stibor.

8. În cadrul tratamentului de recuperare, cea mai frecventă procedură utilizată este

kinetoterapia. Alături de aceasta sunt procedurile de elecroterapie (TENS), masajul
clasic, hidrogimnastica la bazin, împachetările cu parafină, cea mai pţin utilizată fiind
baia sauna.

9. În ceea ce priveşte problemele funcţionale respiratorii, s-a observat că tratamentul

fiziokinetoterapeutic influenţează benefic capacitatea pulmonară .
 10. Aplicarea tratamentului fiziokinetoterapeutic recuperator este obligatoriu pentru a
avea o evoluţie bună a pacienţilor, kinetoterapia dovedindu-se procedura cea mai
eficientă de tratament .

11. Ca pacientul cu cifoscolioză să se refacă complet trebuie să fie instruit sa urmeze

programul de exerciţii la domiciliu cu supraveghere din partea medicului şi a
kinetoterapeutului la anumite intervale de timp, el trebuie să se obişnuiască cu o
anumită igienă a coloanei vertebrale.

BIBLIOGRAFIE
1. Victor Papilian – Anatomia omului, vol. 1 Aparatul locomotor, ediţia a-V a, Ed.
Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982

2. Tudor Sbenghe – Kinetoterapia profilactică, terapeutică şi de recuperare,

Ed. Medicală, Bucureşti, 1987

3. Pop Liviu, Curs de balneofizioterapie şi recuperare medicală, Ed. UMF,

Cluj-Napoca, 1993

4. Dr. Alexandrina Nicu, Dr. Ioan Onac, Dr. Luminiţa Pop, Dr. Rodica Ungur, Dr. Laszlo
Irsay, Dr. Liviu Pop – Evaluare clinică articulară şi musculară,

Ed. Medicală „ Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2002

5. Dana Vasilescu-Ortopedie pediatrică, Ed. Medicală Universitară „Iuliu Haţieganu”

Cluj-Napoca, 2003

6. Adrina Sarah Nica- Compendiu de medicină fizică şi recuperare, Ed. Universitară, C.

Davila , 1998

7. I . Kiss – Fiziokinetoterapia şi recuperarea medicală, Ed. Medicală , Bucureşti, 1991

8. A. Ionescu – Masajul , Ed. ALL , Bucureşti , 1994

9. Programul naţional de depistare precoce al scoliozei 2005, www.sccc-ga.ro.

10.