IONITA MIHAELA CRISTINA

LUCRARE DE DIPLOMA
FIBROMUL UTERIN
Capitolul I ....................................................................................................................................................... 4
INTRODUCERE ............................................................................................................................................ 4
Capitolul II ...................................................................................................................................................... 5
SCOPUL ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII ............................................................................................................... 5
Capitolul III ..................................................................................................................................................... 6
NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESPRE FIBROMUL UTERIN............................................................................ 6
DEFINITIE ................................................................................................................................................ 6
ETIMOLOGIE........................................................................................................................................... 6
GENERALITATI ........................................................................................................................................ 6
ETIOPATOLOGIA ..................................................................................................................................... 7
ETIOLOGIA FIBROMULUI UTERIN.......................................................................................................... 7
Factorii de teren favorabili ................................................................................................................ 7
ANATOMIE PATOLOGIE :........................................................................................................................ 8
DIAGNOSTIC: .......................................................................................................................................... 8
DIAGNOSTIC PARACLINIC:................................................................................................................10
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL: .............................................................................................................10
FORME CLINICE ....................................................................................................................................11
FORME CLINICE TOMOGRAFICE : ....................................................................................................11
FORME CLINICE ANATOMICE ...........................................................................................................12
COMPLICATII ........................................................................................................................................12
A.COMPLICATII LOCALE: ..................................................................................................................12
B. COMPLICATII GENERALE: .............................................................................................................13
C. COMPLICATII OBSTETRICALE .......................................................................................................14
D.COMPLICATII POSTOPERATORII ...................................................................................................15
TRATAMENT .........................................................................................................................................15
Tratamentul profilactic: ...................................................................................................................15
Tratamentul curativ .........................................................................................................................16
Tratamentul medicamentos ............................................................................................................16
Tratamentul chirurgical ...................................................................................................................17
MORFOPATOLOGIA .............................................................................................................................19
SIMPTOMATOLOGIE ............................................................................................................................21
EVOLUTIA SI PROGNOSTICUL FIBROMULUI UTERIN ...........................................................................23

2
 Pregătirea preoperatorie .................................................................................................................24
Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale ..........................................................................25
Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale ........................................................................25
Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin ...................................................................................26
Capitolul IV ...................................................................................................................................................27
METODE ŞI MIJLOACE DE LUCRU.............................................................................................................27
Capitolul V ....................................................................................................................................................28
PREZENTAREA CAZURILOR.......................................................................................................................28
CAZUL I .................................................................................................................................................28
CAPITOLUL VI ...............................................................................................................................................33
CONCLUZII................................................................................................................................................33
CAPITOLUL VII ..............................................................................................................................................34
BIBLIOGRAFIE ...........................................................................................................................................34

3
 Capitolul I

INTRODUCERE

Viaţa oricărui om poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă instalată brusc sau
insidios care-l duce intr-o situaţie critică ce trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu
promptitudine şi competenţă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte ca o stare de bine
psihic, social, de echilibru, reprezintă o reacţie autonomă şi trăită în realitate. Este capacitatea de
a se adapta la un mediu încontinuă schimbare, capacitatea de a creşte, a îmbătrâni şi a-şi aştepta
moartea în limişte.
Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează bolnavii din punct de vedere
somatic şi psihic în orice unitate sanitară, comunitate şi are rolul de a suplini nevoia afectată,
pentru a recupera în timp util persoana bolnavă. Asistenta medicală este conştiinţa celui lipsit de
conştiinţă, vocea pentru cel prea slab ca să vorbească. Asistentei îi revin o serie de sarcini pe care
trebuie sa le îndeplinească cu multă seriozitateşi profesionalism, dintre care cea mai importantă
este aceea de a ajuta bolnavul cu tact, înţelegere,delicateţe şi atenţie.Am ales acest subiect,
considerând că profilaxia şi tratarea afecţiunilor ginecologice, precum şi ocrotirea mamei şi
copilului sunt cele mai importante. Am fost impresionată de numărul destul demare de femei
care suferă de afecţiuni ginecologice şi de dorinţa lor de a avea copii. De aici derivă sarcinile
multiple ale unei bune asistente medicale şi de noi depinde rezolvarea cu succes a problemelor,
deseori vitale, pe care le ridică ginecologia şi obstetrica. Îngrijire acordate unei bolnave operate
de fibrom uterin sunt multiple. Pentru a efectua operaţia şi a acorda bolnavei îngrijirile
corespunzătoare este nevoie de o echipă completă, în care cadrelemedicale au un rol important.
Rolul asistentei este de a pregăti pacienta preoperator şi de a preveni complicaţiile
postoperatorii, prin supravegherea atentă a bolnavei şi îngrijirile acordate.Se spune că suntem tot
atât de tineri ca şi credinţa noastră. Crezul meu este acela al profesiei, de a dărui sfaturi şi
înţelegere celor sănătoşi, îngrijiri celor suferinzi, de a-i ajuta pe aceştia din urmă să depăşească
momentele dificile ale bolii pentru a se putea reintegra în familie şi societate.

4
 Capitolul II

SCOPUL ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Trecand si eu prin experienta unei interventii chirurgicale de acest gen, inţeleg ce înseamnă
suferinţa şi mai ales ce înseamnă viaţa, de aceea consider problemele de îngrijire trebuie
binecunoscute şi stapânite deoarece de aplicarea lor corectă şi promptă depinde vindecarea
bolnavilor şi evitarea sau prevenirea complicaţiilor. Am ales să vin în sprijinul femeilor cu
probleme genitale, atât ca femei cat şi din prisma problemelor pe care le ridică educaţia sanitară
cât şi profilaxia.Lucrarea de faţă se ocupa cu studiul uneia dintre cele mai întalnite afecţiuni
genitalefeminine: fibromul uterin, tumora benignă cu incidenţă crescută care afectează o
categorie largă de femei.
Am ales să aprofundez acest subiect cu scopul de a-mi însuşi cunoştinţe noi despre
afecţiunile aparatului genital feminin, despre fibromul uterin în principal, cât şi pentru
aprofundarea cunoştinţelor dobândite anterior. Scopul acestei lucrări este acela de a scoate în
evidenţă multitudinea îngrijirilor acordate bolnavelor operate de fibrom uterin. Medicul
specialist nu poate să acţioneze singur în vederea obţinerii succesului scontat.
Pentru a efectua operaţia şi a acorda bolnavei îngrjirile corespunzătoareeste nevoie de o
echipă completă în care cadrele medii au un rol important. Actul operator necesită o pregătire
minuţioasă, preoperator şi apoi urmărirea atentă a stării de sănătate.

5
 Capitolul III

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESPRE FIBROMUL UTERIN

DEFINITIE
Fibromul uterin
• este o tumoare benignă format din ţesut muscular neted de tip miometrial şi din ţesut
conjunctiv.
• este cea mai comună tumoră benignă umană şi cea mai frecventă
• se dezvoltă din musculatura netedă a peretelui uterin ( miom ), dar prezintă şi o
componentă conjunctivă, de unde şi denumirea de fibrom;
• a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca şi „pietre ale uterului”.

ETIMOLOGIE
Fibro (greacă) = fibră + oma (greacă) = umflătură

GENERALITATI
•Sinonime: leiomiom, leiomiofibrom, fibroizi

•Istoric: fibromul uterin a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca “pietre ale
uterului”.Hipocrate descrie cazul unei femei de 60 de ani, care după ce a prezentat dureri
abdominale a eliminate prin vagin o “piatră” (fibrom calcifiat)

•Incidenţă: se apreciază că 20% dintre femeile de peste 35 de ani au fibrom uterin

cunoscut.Fibromul uterin este de trei ori mai frecvent la femeile negrese datorită unei
predispoziţii genetice. Numarul fibroamelor este variabil, uneori se întâlneşte un singur nodul
fibromatos în uter, dar pot fi şi mai mulţi nodule fibromatoşi (polifibromatoză)

•Vârsta: în mod obişnuit fibromul uterin apare la o vârstă tânară, dar de obicei nu produce
simptome, până la 30-45 de ani. După menopauză fibroamele prezente involuează, iar altele nu
mai cresc.

•Antecedentele patologice şi bolile asociate fibromului: asocierea fibromului cu tulburări

cardiace, HTA este interpretată diferit. Pentru unii autori, asocierea este o simplă coincidenţă,din
cauza răspândirii mare a bolilor cardiace şi fibromului la aceeaşi vârstă. Alţi autori atribuie
fibromului uterin un rol în apariţia bolilor cardio-vasculare. De asemenea se discută existenţa
triadei: fibrom uterin – HTA – obezitate, ca un sindrom bine individualizat.Creşterea în greutate
este considerată un factor de risc pentru dezvoltarea fibromului uterin.

6
ETIOPATOLOGIA
Majoritatea opiniilor indică originea tumorii în elementele musculare ale uterului, părerea diferă
însă dacă tumora se dezvoltă în fibrele muscular proprii miometrului sau din muscolatura
pereţilor musculari.

Originea celulelor generatoare ale tumorii:

a)Studiile histologice: au admis că fibromul uterin ia naştere din celulele muscular netede tinere
însă incomplete diferenţiate, dar făcând parte din elementele normale ale muşchiului uterin.

b)Originea vasculară a fibromului uterin este susţinută iniţial de Klebs, care consider reţeaua
vasculară drept sursă de dezvoltare a tumorii. Astfel, în sprijinul teoriei vascularea fibromului
uterin vine descrierea unor tipuri particulare de leiomiom, în care aspectulhistopatologic arată o
dispunere ordonată a nucleelor sub efectul dezvoltării şi creşteriicelulelor tumorale în jurul
vaselor.

ETIOLOGIA FIBROMULUI UTERIN

• -paritatea (mai ales la nulipare)
• -rasial (mai ales la rasa neagra)
• -factori hormonali-hiperestrogenia.

Factorii de teren favorabili sunt:

• -obezitatea
• -HTA
• -distrofia mamara
• -semne histologice si biologice de hiperestrogenie (aceste semen constituie o conditie
necesara ,dar nu suficienta)

Există mai multe teorii:

Teoria hormonală: apariţia fibromului datorită tulburărilor hormonale; Nitherspoon emite

teoria hiperfoliculinemiei, stabilind o legătură de cauzalitateîntre formarea chistelor ovariene cu
secreţie crescută de estrogen şi hiperplazia de endometru cu care se asociază frecvent fibromul
uterin.Fibromul uterin se dezvolta cu precădere în perioada de activitate ovarian, creşte în timpul
sarcinii, după tratamente cu Clomifen, contraceptive şi regresează după menopauză.

Teoria genetică: existenţa unei gene care prin diverse mutaţii ar duce la constituirea formaţiunii
tumorale.

Teoria musculară: apariţia fibromului ca o roliferare a ţesutului muscular şiconjunctiv vascular

7
Teoria resturilor embrionare: se consider fibromul ca fiind consecinţa unor resturi embrionare
localizate perivascular, care se multiplică formând aglomerariconcentric de fibre musculare
netede la periferia cărora proliferează ţesutulconjunctiv.

Teoria neurofibromatozei: explică apariţia fibromului utrin în cadrul unui procesde

neurofibromatoză generalizată. Fibromul uterin se dezvoltă de obicei între30-45 de ani fiind
foarte rar întâlnit înainte de 25 de ani. Nu apare niciodatăînaite de pubertate sau după
menopauză. În timpul sarcinii fibromul creşte îndimensiuni din cauza modificărilor hormonale.

ANATOMIE PATOLOGIE :
Tumora apare ca o formatiune unica sau multipla , de culoare albicios rozat , ferma cu o
pseudocapsula care permite enucleerea ,putin vascularizata .

DIAGNOSTIC:

Simptome ale fibromului uterin

La femeile care prezinta simptome, cele mai frecvent reprezentate simptome de fibrom uterin
includ:
– Sangerari menstruale abundente
– Menstruatii prelungite – sapte zile sau mai mult de sangerare menstruala
– Senzatia de presiune pelvina sau durere in zona pelvina
– Urinare frecventa
– Dificultate in a goli vezica urinara
– Constipatie
– Dureri de spate sau dureri de picior

-Menometroragia-menstruatie abundenta ,care dureaza 10-15 zile ,sangerari intre menstruatii

Aceste sangerari duc la aparitia unei anemii cronice .

• -leucoree,hidroree(mai ales in fibroamele cu degenerescenta chistica)

• -piometrie ,pioree(mai ales in cazul unui poplip sfacelat)
• -durere-apare prin leziunile asociate
• -creste in volum a abdomenului
• -varice
• -edeme ale membrelor inferioare
• -tulburari urinare(polakiurie, incontinenta urinara)
• -tulburari digestive (constipatie ,tenesme rectale)

8
Rar, un fibrom poate cauza durere acuta atunci cand irigatia cu sange este depasita. Lipsit de
nutrienti, fibromul incepe sa moara. Resturile fibromului degenereaza si pot infiltra tesuturile
inconjuratoare, cauzand durere si febra. Un fibrom care atarna de un pedicul in interiorul sau in
afara uterului (fibrom pediculat) poate determina dureri prin rasucirea pediculului (strangulare) si
oprirea irigarii cu sange.

Localiarea fibromului influenteaza in mod direct semnele si simptome:

La examenul abdominal se remarca prezenta unei tumori in hipogastru .

La examenul cu valve se poate vedea o scurgere prin colul uterin.

La tuseul vaginal:tumora apare dura ,boselata, uterul apare crescut in dimensiuni ,dur .

Diagnosticu pozitiv

: se bazează pe datele concrete clinice şi paraclinice şi pe cele ale examenului ginecologic.

Diagnosticul diferenţial

De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaşte uşor prin examen clinic, dar procesul de
diagnosticare trebuie să aibă în vedere şi alte stari fiziologice şi patologice ce determină marirea
uterului:

•sarcina – în care oprirea menstruaţiei şi nu sângerarea este semnul cel mai important, iar
examenul vaginal ne arată caracterele speciale ale uterului gravid (moale, globulos,contracţii);
reacţiile biologice de sarcină elimină această posibilitate;

•sarcina extrauterină sau hematocelul;

•cancerul de col uterin – apare în jurul menopauzei sau după ea, sângerarea este fără legătură cu
menstruaţia neregulată;

•inflamaţiile şi tumorile anexiale;

•chist vegetant;

•chist dermoid;

•tumori chistice de ovar – solid fibrom de ovar;

•uterul fibromatos – este deosebit de fibromul uterin, se

întâlneşte la femeile multipare (înapropierea menopauzei),
manifestându-se cu menstruaţii neregulate, însoţite de
balonări şi dureri abdominale; la examenul clinic uterul este

9
mărit, forma neregulată, dur, cavitateauterină este mai mare, dar regulată;

•adenomioza – determină o mărire neregulată, nedepăşind o sarcină de 12 săptămâni şi apare la

femeile tinere;

•uterul malformat;

• pelviperitonita statică.

DIAGNOSTIC PARACLINIC:

Investigatiile care se fac sunt :

• -Histerometria
• -ecografia
• -urografia
• -histeroscopia
• -chiuretaj uterin biopsic
• -laparoscopie
• -colposcopie
• -examen citologic papanicolau .

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:
1 sarcina

-diferentele se fac dupa o anamneza corecta , dupa examenul local ,testul de sarcina
,ecografia.

2 Tumori de ovar

-se remarca uterul alaturi de o masa tumorala ovariana , sunt de delimitare intre acesta si
tumora

3 infectii anexiale cornice

4 malformatii uterine

5 cancerul de corp uterin

6 cancerul de col uterin

10
 7 rinichi ectopic

8 tumorile trompei uterine .

FORME CLINICE

A . In raport cu uterul:

1 de col uterin

2 de istm uterin

3 de corp uetrin (aprox.96%din cazuri)

4 singular

B . In raport cu tunicile uterului

1 subseros(subperitoneal) de obicei este pediculat si se complica

frecvent cu torsiune ,rupturi vasculare sau hemoragie

2 interstitial in muschiul uterin

3 submucosul

FORME CLINICE TOMOGRAFICE :

Fibromul se poate dezvolta :

• -anterior da simptomatologie urinara

• -posterioara da constipatie si tenesme rectale
• -in ligamentul larg -da ureterohidronefroza prin compresia uterului
• –in lateral supravaginal .

11
FORME CLINICE ANATOMICE

Poate fi

• -subseros
• -intramural
• -submucosul

COMPLICATII
Complicaţiile fibromului uterin se împart în
patru categorii:-

A.COMPLICATII LOCALE:

1 hemoragia

2 infectii:anexite, endometrite

3 complicatii mecanice

12
 -compresiune pe ureter , vezica urinara, rect

-torsiune-complicatie care apare in fibroamele pediculate

-ocluzie intestinala

-inundatie peritoneala

4 complicatii vasculare :telangiectazii, endem

5 degenerescenta fibromului –poate fi de tip edematoasa, grasa pseudochistica, calcifiere, sau

degenerescenta maligna sarcomatoasa .

6 asocierea cu cancerul de corps au de col uterin

•infecţioase : apar în fibromul submucos, iar apariţia unei infecţii se traduce prin semnele ei
caracteristice : febra, durerea, alterarea stării generale; fibromul infectat, rar întâlnit, se măreşte
în volum şi devine mai moale;

•complicaţiile anexiale: pot fi acute sau cronice;

•endometrita (inflamaţia endometrului) este însoţită de mărirea cavităţii uterine şi deformare, se

manifestă cu leucocitoză şi uşoară hipertermie şi se exteriorizează sub formă de leucoree;

•necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se manifestă cu dureri pelvine de tip
exploziv, însoţite de pierderi roşcate; polipul devine friabil şi sângerează la atingere;

•hemoragiile : apar foarte des în fibromul submucos; hemoragia este un simptom şi poate deveni
şi o complicaţie prin repetare, mult mai des decât prin abundenţă; uneori pot fi foarte abundente,
necesitând o intervenţie chirurgicală de urgenţă;

•complicaţii mecanice : hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută sau lentă a unui

fibrom,ocluzie intestinală, compresiunea pe organele din jur (compresiuni vezicale sau rectale);

•complicaţii vasculare : edemul (procesul nu este reversibil şi tratamentul este chirurgical);

•degenerescenţele fibromului uterin pot fi benigne ( degenerare chistică, degenerare

ficozacoloidală şi calcaroasă) sau maligne ( degenerarea malignă sarcomatoasă, foarte rară şi
foarte gravă); degenerările maligne pot fi atunci când fibroamele cresc rapid şi se însoţescde
metroragii.

B. COMPLICATII GENERALE:

-obezitate

-tulburari cardio-vasculare

13
-tulburari nervoase

-tulburari renale

Complicaţii generale

•aparatul respirator : apar semne de suferinţă prin reducerea capacităţii sale, datorită tumorilor
voluminoase care ridică diafragmul;

•aparatul circulator : apar dureri pericardice, palpitaţii, dispnee paroxistică, tahicardie,

HTA,edem, flebite ale venelor membrelor inferioare sau a micului bazin;

•aparatul urinar : disurie, polakiurie, retenţie urinară, hidronefroză, fenomene datorate

compresiunii prin dezvoltarea tumorii;

•obezitatea : este frecventă şi este un factor defavorabil când este vorba de un act chirurgical;

•tulburări ale croazei sanguine ( a posibilităţilor organice de a-şi regla hemoragia) explică în
parte pericolul trombogenozei fibroamelor.

C. COMPLICATII OBSTETRICALE
In sarcina ,fibromul se dezvolta . Prezenta lui se asociaza frecvent cu insertii vicioase de placenta
,prezentatiianormale , avort, nastere prematura.

Imediat dupa nastere pot aparea alte complicatii :

-hemoragii prelungite

-tulburari de retractilitate a uterului

-torsiunea fibromului

-supuratia fibromului

-necroza septica

-tromboflebita pelviana

Complicaţii obstetricale

14
•sterilitate;

•la asocierea cu sarcina pot apărea : compresiune asupra plexului solar, vezicii urinare,rectului (
manifestate prin tenesme vezicale, pelvialgii, polakiurie, disurie, tenesme rectale,dureri lombo-
sciatice) şi chiar, în cazul fibroamelor mari, avorturi, naşteri premature,inserţii joase ale placentei

D.COMPLICATII POSTOPERATORII
•flebotromboze : sunt complicaţii majore, manifestate adesea prin embolie pulmonară;

•ocluzii postoperatorii;

• peritonite ;

•complicaţii urinare, specifice histerectomiei totale, când este vorba de o fistulă uretro-vaginală
sau fistulă vezico- vaginală

TRATAMENT

Tratamentul profilactic:
•se recomandă combaterea factorilor ce pot determina dereglări hormonale metabolice. Un scop
important este întreţinerea unui echilibru hormonal, cu evitarea încărcăturilor hormonale şi
combaterea sindromului de congestie pelvină. În perioada de activitate genitală a femeii,
măsurile profilactice se realizează treptat. Profilaxia fibromului uterin constă în :

•la pubertate se supraveghează întreaga dezvoltare a funcţiei genitale a femeii;

•combaterea cauzelor de congestie pelvină şi a disfuncţiilor neuroendocrine;

•atenţie în utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor;

•stimularea natalităţii la vârstă tânără;

depistarea tumorilor în fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării şi a complicaţiilor prin

medicaţie decongestivă şi igienă riguroasă;

•evitarea intervenţiilor chirurgicale timpurii şi repetate pe sfera genitală;

15
•prevenirea recidivelor după operaţii, cauzele favorizante care sunt congestia pelvină şi
încărcăturile hormonale, vor fi combătute;

• pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic şi dispensarizarea cazurilor cu risc de
îmbolnăvire ( femei care au făcut tratamente hormonale, intervenţii chirurgi cale genitale,
sterilitatea primară, pubertatea patologică);

•supravegherea tumorilor depistate şi tratate.

Tratamentul curativ
•tratament farmacodinamic cu decongestionante;

•ca măsură de urgenţă se aplică tratamnt medicamentos pentru oprirea imediată a hemoragiilor
sau pentru prevenirea repetării lor;

•tratamentul fibromului uterin este chirurgical.

Tratamentul medicamentos
este indicat numai în cazul tumorilor mici, fără semne clinice deosebite, necomplicate , în
preajma menopauzei, când există posibilitatea supravegherii bolnavei şi contraindicaţii de ordin
general sau local pentru actul chirurgical. Scopul terapeuticii medicale este combaterea
hemoragiei; se administrează ocitocice : Ergomet sau Methergin – în injecţii i.m., o fiolă la12
ore. Când există hemoragii mari, se pot administra şi i.v. Fiolele de Ergomet se pot administra şi
per os, o fiolă la 6 ore.Oxistinul are efect rapid şi de scurtă durată – se poate administra i.v. diluat
în 20ml glucoză, dar se poate administra şi i.m.

Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese), Venostat (1 – 2fiole/zi,
i.v. sau s.c.), Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau 2tb. de 500mg/zi), Prednison ( 30
mg/zi).Tratamentul cu progestative de sinteză : este un tratament de mare importanţă, trebuie
înlăturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorită riscului puseului. Se folosesc : 10 mg de
progestativ în zilele20, 23 şi 26 ale ciclului menstrual, pe cale orală sau parenterală. Poate fi
asociat cu androgeni, un singur progestativ doar. La întreruperea tratamentului există pericolul de
noi şi abundente hemoragii.Tratamentul este de lungă durată şi necesită controlul permanent al
uterului. Antagoniştii de gmFH(Zoladex) pot reduce mult volumul tumorilor si simptomatologiei

Chiuretajul uterin

este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei şi are scop explorator şi biopsic. Sunt foarte
limitate indicaţiile : când bolnava refuză operaţia, când starea generală a bolnavei nu permite
intervenţia chirurgicală şi ca terapie adjuvantă de hemostază temporară pentru refacerea bolnavei
şi pregătirea preoperatorie.

16
Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical are indicaţia atunci când bolnava prezintă un fibrom cu dimensiuni mai
mari ca ale unei sarcini de 3 luni, determinând o sângerare persistentă la tratamentul
medicamentos, cu dureri secundare. Tratamentul chirurgical se impune în cazul :- fibromului
mărit de volum;- miomul este posterior şi antrenează tulburări de compresie;- fibromul lateral cu
riscul de compresiune pe uretre;- polipi intracavitari cu risc de infecţie;- miomul compresiv sau
dureros;- când apare o creştere bruscă a unui fibrom care era mic;- când hemoragia persistă peste
3 luni;- când apar tulburări asociate secundare;

-înainte de menopauză, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza graviditatea şi a trata avorturile

repetate;

-contextul psihologic şi social.Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea
fibromului. Se efectuează prin :miomectomie, miometrectomie şi histerectomie. Operaţiile
acestea se fac pe cale vaginală sauabdominală. Calea de abordare se face în funcţie de volumul şi
topografia fibromului. Mai nou, se recurge la tehnici operatorii conservatoare – miomectomia,
miometrectomia , care să păstreze intacte sau să restaureze toate funcţiile aparatului genital :
gestativă, hormonală şi menstruală.

Miomectomia urmăreşte păstrarea integrităţii funcţiilor genitale şi statica organelor

pelvisului,extirparea tumorilor sau a tumorilor fibromatoase cu păstrarea uterului şi anexelor
sale.Avantaje : respectă endometrul, care este organ de recepţie hormonală prin care se asigură
funcţionarea normală a ovarelor; păstrează funcţia menstruală şi de gestaţie. Este indicată în
tratamentul chirurgical al fibromului uterin la femeile tinere. Este contraindicată în cazurile de
preexistenţă a fibromului cu cancerul genital, în afecţiuni acute şi subacute pelvi-genitale, în stări
precanceroase ale colului, la femei peste 45 de ani şi în cazul afecţiunilor cardiace grave.

Miometrectomia are ca scop principal conservarea cât mai mare a cavităţii uterine. Se extirpă
nodulii tumorali şi se face rezecţia unei porţiuni largi de miometru cu deschiderea obligatorie a
cavităţii uterine. Este indic lează cu o serie de factori în care se include indicaţia pentru
histerectomie, starea de discomfort a femeii preoperator, generată de prezenţa fibromului uterin,
acomodarea şi comfortul marital după operaţie, ca şi dorinţa de a avea copii.Tulburările sexuale
pot surveni după histerectomie în funcţie de efectuarea unei histrerectomii totale sau subtotale.S-
au făcut câteva observaţii cum ar fi: libidoul nu a fost influenţat de tipul de intervenţie, e
ldiminuându-se la pacientele de peste 45 ani şi la cele ovarectomizate; orgasmul este redus la
grupul cu histerectomie totală şi a rămas neinfluenţat la cele cu histerectomie subtotală.

17
Primul lucru care trebui facut este realizarea unui chiuretaj biopsic.

Indicatiile de tratament chirurgical sunt:

-fibromul de volum mare

-fibromul care face compresie pe organele vecine

-fibromul care se dezvolta lateral si inglobeaza ureterul

-polipi intracavitari cu piometrie , durere

-fibrom care se asociaza cu hemoragie persistenta ,mai mult de

3 luni

-fibrom care a crescut mult in dimensiuni .

Tehnici chirurgicale :

Se poate realiza pe cale abdominala sau pe cale chirurgicala .

-miomectomie-excizia locala a fibromului (de preferat la femeile tinere , care doresc copii)

-histerectomie totala sau subtotala , cu sau fara prezervarea anexelor (de obicei la femeile trecute
de 45 de ani).

In functie de tipul si marimea fibroamelor, chirurgul va opta pentru una dintre cele 3 tipuri de
miomectomie:

1. Miomectomia laparoscopica, in care , prin mai multe incizii in abdomen, chirurgul acceseaza
si indeparteaza fibroamele.

2. Miomectomia histeroscopica, in care fibroamele sunt accesate prin intermediul vaginului si

al cervixului.

3. Miomectomia abdominala, in care chirurgul patrunde in cavitatea pelvina printr-o incizie

verticala sau orizontala – depinde de localizarea fibroamelor si abordarea specifica a chirurgului.
Aceasta operatie se realizeaza sub anestezie generala.

Postoperator puteti primi analgezice pe cale orala sau intravenoasa, iar alimentatia in primele zile
ar putea fi strict lichida, in fuctie de starea dumneavoastra. De obicei, dupa efectuarea unei
miomectomii abdominale, spitalizarea dureaza in jur de 3 zile, in cazul celorlalte tipuri de
miomectomie externarea putand fi imediata.

18
Dupa miomectomie, s-a constatat ameliorarea simptomelor produse de fibroame (sangerari
menstruale abundente, presiune si durere pelvina). Desi studiile sunt limitate in privinta
fertilitatii, indiferent de tipul de miomectomie efectul este acelasi.

Miomectomia nu garanteaza indepartarea permanenta a fibroamelor, acestea putand reaparea.

MORFOPATOLOGIA

Tipuri de localizări

Fibromul uterin se prezinta ca o formaţiune tumorală unică sau cel mai adesea multiplă,de
dimensiuni variabile se distinge de ţesuturile din jur şi modifică forma uterului. Localizarea
fibromului uterin este variată în raport cu diferite segmente ale uterului sau ale muşchiului uterin:

Localizarea corporeală – cea mai frecventă, sediul tumorii putând fi fundic, peretele anterior sau
posterior uterin. Situaţia tumorii localizată pe peretele posterior antrenează o retroversie uterină
fixă foarte dureroasă.

•Localizarea cervical – este mai rară, coexistând cu

fibromioamele corpului. Sediul poate fi supra
vaginal, se situează anterior sub peritoneu
comprimând vezica şi uretra, alteori posterior sau
lateral între foiţele ligamentului largrealizănd
fibroame uterine intraligamentare. Sediul
intravaginal interesează mai ales buza anterioară a
colului.

•Localizarea subperitoneală (fibromioamele subseroase) pot fi sesile modificând mai mult sau
mai puţin conturul uterului, sau pediculate, când pot torsiona sau chiar rupe.

•Localizarea în plin miometru – intramural sau interstiţiale, când sunt de dimensiuni mici nu
modifică conturul uterului, dar când cresc în volum produc o marire a uterului ce devine
neregulat, nodular.

•Fibromul uterin submucos – se dezvoltă sub endometru, deşi

este mai puţin frecvent are o mare importanţă clinic prin
sângerările pe care le dertermină. Prin dispoziţia submucoasă
deformează mai mult sau mai puţin cavitatea uterină, iar uneori
dezvoltă un pedicul, devenind liber de cavitatea uterină, în
această formă sub efectul contracţiilor uterine tinde să se
elimine prin col realizând: fibromulsubmucos uterin pediculat în
stare născândă.

19
- Numarul şi dimensiunile

Nodulii fibromatoşi au numar şi dimensiuni variabile: cei mici pot fi microscopic sau de1-2 mm;
cei mari pot atinge dimensiuni variabile – gigantic care pot ajunge până lamărimea unui uter
gravid la termen şi greutatea lor poate fi de 5-10 kg sau mai mult.Tumorile colului sunt solitare,
în schimb la nivelul corpului sau multiplii nodului tumorali.

-Consistenţa fibromului

Consistenţa nodulilor este fermă, culoarea este albă-cenuşie sau rozată dupa gradul de
vascularizare şi prezintă diverse modificări în caz de necrobioză sau alte degenerescenţe. Când
nodulul este proaspăt secţionat se pot vedea benzile muscular ce se intersectează sau sunt sub
forma unor vârtejuri. La femeile în vârstă se găsesc fibromioame calcificate a căror duritate este
ca si a osului.

-Transformări structural ale fibromului uterin

Fibromul poate fi sediul unor transformări degenerative benign ce survin ca urmare a unor
modificări circulatorii sau după tratamentul cu doze crescute de progestative.

•Degenerescenţa calcară: fibroamele devin dense, durere, de culoare albă-sidefie.În zonele cu

necrobioză se depune calciu şi nodulii devin devin duri şi grei ca nişte pietre; se întâlneşte numai
după menopauză la intervaluri relativ mari

•Degenerescenţa osoasă: mecanismul de produce nu este bine cunoscut

•Degenerescenţa edematoasă: produsă prin blocarea circulaţiei venoase de întoarcere, este mai
frecventă in sarcină şi lauzie. Fibromul creşte brusc învolum, este mai moale, dar nu este
dureros. Pe secţiune are zone gelatinoase,galben-verzui sau mixomatoase.

•Necroza aseptic: este o complicaţie produsă prin ocluzia arterial a tumorii. Clinic se manifestă
prin alterarea stării generale, febră, apetit diminuat, greţuri, balonare abdominal. Tumoarea creşte
în volum, devine mai moale şi sensibilă ,iar pe secţiune este de culoare roşie închisă, vişinie.

•Necroza septică: se întâlneşte cel mai frecvent în localizări submucoase pediculate. La

examenul vaginal, nodulul este de culoare brun-verzuie-negricioasă cu zone facelate şi cu miros
fetid. Este prezentă alterarea stăriigenerale a bolnavei, dar de intensitate variabilă.

•Transformarea malign – cu incidenţă controversată, se manifestă clinic princreşterea şi

înmuierea tumorii şi apariţia unor metroragii suggestive mai ales în postmenopauză.

20
•Degenerarea grasă – este rară şi apare sub două aspect: ca sechelă sauconcomitant cu stadiile
avansate ale distrofiei hialine, când vacuolele de grăsimeapar în cellule sau alteori se prezintă ca
un ţesut adipos cu celule rezultate dinmetoplazia celulelor muscular.

•Regresiunea fibromului uterin - este mai accentuată după naştere, în timpul alăptării şi după
instalarea menopauzei până la dispariţia prin citoliza celulelor muscular miomatoase.

SIMPTOMATOLOGIE
Fibromul uterin se manifestă foarte variat, în funcţie de numărul, mărimea şi localizarea
tumorilor.

Fibromul asimptomatic: Evidenţiat de cele mai multe ori cu ocazia unui examen ginecologic de
rutină sau descoperit în timpul explorării chirurgicale a pelvisului.-

Hemoragiile uterine: Sângerările uterine reprezintă simptomul cel mai frecvent întâlnit la femeile
cu fibrom uterin. Sângerările uterine se prezintă foarte variat clinic. Explicaţia lor este dată de
vascularizaţia crescută a uterului, mărimea cavităţii uterine şi de o deficienţă în contracţia
musculară pentru a asigura hemostaza.

În ordinea frecvenţei se întâlnesc :-

Menoragia: hemoragia menstruală – reprezintă cea mai obişnuită şi caracteristică formă de

sângerare la femeile cu fibromiom. Menoragiile nu se instalează niciodată brusc,menstruaţiile
devin progresiv mai abundente, frecvent cu cheaguri, durează mai mult de o săptămână, sfârşind
cu o serozitate rozacee.-

Menometroragiile: sunt sângerări care continuă o menstruaţie abundentă până la menstruaţia

următoare. Se întâlnesc cu o frecvenţă de aproximativ 22% din cazuri.-

Metroragiile: Sunt mai rare, întâlnindu-se în 13% din cazuri; ele survin între
menstruaţii,discontinuu, fiind revelatoare mai ales pentru un miom submucos sau un polip
fibros.-

Hidroreea: În perioada menopauzei se întâlnesc hemoragii continue cu exacerbări. Leucoreea se

întâlneşte sub formă hidroreică. Hidroreea constă într-o pierdere de lichidclar, apos, albicios, al
cărei cantitate poate ajunge până la 1 litru/ 24h. Pioreea – sau pierderi purulente – pot releva
câteodată un polip fibros pe cale de necrozare. Leucoreea banală nu este un semn de fibrom.-

Leucoreea :- abundentă premenstrual, este un simptom comun; în fibromul uterin secreţia

cervicală este filantă, translucidă sau murdară când se însoţeşte cu endocervicită şi/sau
endometrită- în obstrucţiile canalului cervical pot fi prezente descărcări intermitente de conţinut
seropurulent,sangvinolent de tip vomică uterină.-

21
Fibroamele dureroase: Apariţia durerilor avertizează că există ceva mai mult decât un fibromiom
banal. Durerea rezultă din degenerările ce urmează tulburărilor circulatorii,infecţioase, torsiunii
unei tumori pediculate, prin compresiune la nivelul pelvisului sau printr-o leziune asociată.

Durerile au caractere diferite :

- dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracţiile uterine ce tind să excludă

din cavitatea uterină un nodul submucos sau un polip fibromatos; uneori durerea ia
aspectul dismenoreei particulare, atunci când fibromiomul constituie un obstacol în
evacuarea sângelui menstrual; femeia acuză o jenă pelviană sau veritabile dureri lombo-
abdominale, însoţite de o sângerare redusă, urmată apoi de cheaguri, care sfârşesc criza
dureroasă;

- dureri intense cu caracter lanciant – însoţite de semne de iritaţie peritoneală, vîrsături,

subocluzie – survin în cazul fibroamelor intracapsulare;

- dureri cu caracter de crampe sfâşietoare – iar când se adaugă febră, frisoane,

leucocitoză, se constituie semnul supuraţiei şi abcedării unui nodul fibromiomatos.
Creşterea rapidă a unui fibrom uterin se însoţeşte de o stare de tensiune hipogastrică.
Inclavarea unui fibrom uterin în micul bazin se exprimă prin dureri caracteristice cu
iradieri în membrele inferioare, prin compresiunea realizată de tumoră pe rădăcinile
sciaticului.-

Perceperea masei tumorale

. În hipogastru sau abdomen de către bolnavă este posibilă atunci când tumoarea a depăşit micul
bazin.-

Tulburări funcţionale ale organelor de vecinătate

În funcţie de mărimea şi localizarea lui, un fibrom uterin poate avea răsunet asupra organelor
vecine, generând o serie de simptome „de împrumut”. Manifestările clinice sunt date de
compresiunea tumorii pe căile urinare, rect, vase.

•Tulburări vezicale:- apar tulburări micţionale;- polakiuria( micţiuni mai frecvente) cu caracter
diurn;- retenţia de urină : se întâlneşte mai rar, se manifestă mai ales premenstrual, rareori ia
aspect de retenţie acută.

•Compresiunea colorectală : în general sunt puţine – tensiune, constipaţie, ocluzie mecanică.

•Compresiunea venoasă :poate fi sursa unui edem al membrelor inferioare. Asocierea unei
infecţii latente în micul bazin şi a unei hipercoagulabilităţi creează condiţiile apariţiei flebitelor
spontane.

•Compresiunea ureterului în fibromul intraligamentar poate produce:- hidroureter

22
Hidronefroză

INVESTIGATII CLINICE SI DE LABORATOR

Investigaţii clinice: semne secundare, obezitate, teren varicos, anemie.-

Investigaţii de laborator:

•Hb (hemoglobină), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite, timp de coagulare ( TQ,TH, TS),

VSH, grupa sanguină, Rh.

•Examene biochimice ale sângelui: uree sanguină, glicemie, tymol, proteinemie.

•Examen de urină: urocultură, test de sarcină.

•Examen cardiologic: EKG, măsurarea TA, puls.-

Examinări complementare:

•histerometria: permite evidenţierea cavităţii uterine, alungite, deformate sau alteori pare scurtată
prin noduli submucoşi intracavitari; chiuretajul uterin: se face cu scop explorator, terapeutic,
biopsic;

•histerosalpingografia: indicată în diagnosticarea unui fibrom submucos, se efectuează cu o

substanţă de contrast lipo- sau hidrosolubilă;

•radiografia simplă: evidenţiază tumorile calcifiate, ca pete alburii sau alb-cenuşii rotunjite;

•flebografia uterină: metodă radiologică de vizualizare a vascularizaţiei pelvine, utilizând calea

endouterină de injectare a substanţei de contrast;

•examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul şi chiar topografia tumorilor,excluzând o

sarcină; dă detalii asupra situaţiei fibromului, depistează leziuni asociate şi permite
supravegherea tratamentului;

•examen colposcopic şi citologic;

•histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom endocavitar;

•celioscopia;

•cistografia;

•clisma baritată.

EVOLUTIA SI PROGNOSTICUL FIBROMULUI UTERIN

Fibroamele au evoluţie lentă, fiind multă vreme suportate. Între 40 şi 50 de ani este momentul
critic, când tulburările hemoragice sunt mai accentuate, de aceea operaţiile sunt mai frecvente în
23
această perioadă a vieţii. Fibromul încetează să mai crească după menopauză, deoarece suferă un
proces minim de involuţie datorită transformării ţesutului miomatos în ţesut fibros.Prognosticul
este bun, deoarece este o tumoră benignă, care se poate opera şi care involuează involuntar la
menopauză. Când intervin complicaţii în evoluţia tumorii, prognosticul este mai rezervat.

Când se asociază calcinomuri de col uterin sau când intervenţia chirurgicală se efectuează la
femeie,manifestat pe un teren mai puţin favorabil, prognosticul poate fi grav, mai ales dacă
există şi un risc operator crescut.

Pregătirea preoperatorie
Se face în colaborare cu medicul anestezist-renimator, medicul specialist iar la nevoie cu
sprijinul medicului cardiolog şi internist.

Pregătirea pentru intevenţie depinde pe de o parte de conditii de intervenţie depinde pe de o parte

de condiţiilegenerale ale femeii (vârstă, stare fizică) iar pe de altă parte de natura intervenţiei
proiectate. Pentru ca pregătirile pentru operaţie să fie complete sunt necesare următoarele
evaluări:

•Evaluarea psihologică – are o mare importanţă pentru că pe lângă anxietatea dată de intervenţia
chirurgicală în sine, se adaugă teama că fibromul uterin este o tumoră malignă. Ideea
histerectomiei poate avea un impact psihic nefavorabil declanşând complexe de inferioritate faţa
de familie şi de societate. Este indispensabilă o conversaţie asupra operaţiei, a scopurilor ei,
aimplicaţiilor asupra dinamicii vieţii sexuale care nu se va schimba după intervenţie, iar că
suprimarea menstruaţiei nu înseamnă defeminizare.În luarea unei decizii terapeutice contează
opţiunea femeii pentru a avea copii, evidenţiind rezultatele intervenţiei conservatoare.

•Evaluarea biologică – se face prin anamneză, examen clinic şi examen de laborator, adaptate
lafiecare caz. Se va stabili terenul pe care urmează sa se intervină, întrezarind
eventualeledificultăţi de anestezie operatorii sau postoperatorii. Astfel, vârsta înaintată,
obezitatea , HTA,antecedentele flebitice, isuficienţa respiratorie, necesită informaţii suplimentare
în cadrulexamenelor de laborator funcţionale.

•Aprecierea momentului operator – ţine seama de terenul bolnavei, perioada ciclului menstrual.O
intervenţie conservatoare se face după menstruaţie în schimb pentru histerectomie nu contează
perioada ciclului menstrual. Asocierea unei posibile endometrioze recomandă operaţia lamijlocul
ciclului când leziunile sunt minime sau la începutul ciclului când este necesară confirmarea
diagnosticului.

24
Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale
Pregătirea propriu-zisă se realizează de către asistentă la indicaţia directă a medicului.- în seara
precedentă operaţia directă a medicului;- în seara precedentă operaţiei se va administra un
barbituric (Fenobarbital) ce va asigura un somnodihnitor şi fără vise;- pregătirea tubului digestiv
se va face cu alimente fără reziduu, cu o săptămână înaintea operaţiei, cu un laxativ uşor cu doua
zile preoperator, iar în seara dinaintea operaţiei o clismă evacuatoare;- pregătirea tegumentelor se
va face cu o seară înainte prin radearea părului pubian, degresarea tegumentelor cu alcool, iar la
pacientele pregătite pentru histerectomie totală se face o spălătură vaginală cu o soluţie
antiseptică şi se introduce în vagin o meşă sterilă înainte de operatie.

nu se recomanda o spitalizare prelungită preoperator.

Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale

Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie, ea efectuând atât îngrijiri
autonome, cât şi delegate la indicaţia medicului. Alături de asistentă participă o întreagă echipă.
Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi vindecarea completă a
bolnavei.În timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul şi patul pentru primirea bolnavei, într-
un salon cu paturi puţine, cât mai izolat de zgomote; temperatura camerei să nu depăşească 20-
22°C, lumina să fiecât mai redusă; patul să fie cu lenjerie curată, prevăzut cu muşama şi aleză şi
accesibil din trei părţi. Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul. Asistenta
medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi ace sterile de unică folosinţă,
garou, alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă urinară, medicamente (
cardiotonice,analeptice, calmante) necesare în urgenţă. În perioada postnarcotică, până la
revenirea totală, bolnava se va supraveghea foarte atent, pânăla apariţia reflexelor de deglutiţie,
tuse. Bolnava este transportată din sala de operaţie cu o perfuzie fixată de asistenta anestezistă.
Asistenta de salon va verifica poziţia acului şi ritmul perfuziei,supraveghind-o cu atenţie. După
sosirea bolnavei în salon, asistenta va monitoriza permanent : TA, pulsul, respiraţia şi faciesul
pacientei, va nota în F.O. calitatea lor şi va raporta medicului orice schimbare survenită.
Monitorizarea funcţiilor vitale se va face până la revenirea completă a conştienţei, deoarece pot
apărea complicaţii ca : tulburări respiratorii, circulatorii, asfixie.Poziţia pacientei în pat va fi în
decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o parte, pentru a se evita înecarea cu vărsături şi a
greţurilor. De asemenea, asistenta va administra medicaţia prescrisă postoperator şi, de câte ori
este necesar, medicaţie calmantă prescrisă de medic. Asistenta medicală va supraveghea bolnava,
pe zile, până la externare. Imediat postoperator,asistenta va urmări : aspectul general (facies,
tegumente), temperatura, semnele vitale (respiraţie, puls,TA), reluarea tranzitului intestinal,
diureza, aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea durerilor,rehidratarea şi reechilibrarea
hidroelectrolitică, alimentaţia. În prima zi postoperator se urmăreşte pulsul, TA, debitul prin
tubul de dren, plaga şi se raportează medicului orice modificare în starea pacientei. Ca tratament,

25
dacă este necesar, se administrează cardio-tonice, transfuzii de sânge izo-grup, izo-Rh, săruri
clorate şi glucozate. Se continuă oxigenoterapia cu intermitenţă şi se combate durerea
administrând analgezice. Alimentarea se face prin regim hidric cu ceai amar în cantităţi moderate
şi fracţionate, dacă s-a reluat tranzitul intestinal. În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os
şi va începe mobilizarea ei, pentru a produce ostimulare a circulaţiei de întoarcere la nivelul
membrelor inferioare. Se vor face mişcări pasive la început şi apoi active ale membrelor
inferioare.În a treia zi alimentaţia se îmbogăţeşte treptat, trecându-se la supă strecurată, după
primul scaunse introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt. Daca mai este nevoie, se vor
combate durerile. Se scoate tubul de dren, dacă nu este productiv.În a patra zi, daca tranzitul
intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia medicului, se administrează ofiolă de Miostin, urmată la
30 minute de clismă evacuatorie. Se completează alimentaţia cu carne slabăşi piureuri de
zarzavat. Se urmăreşte plaga operatorie şi se face mobilizarea mai intensă, se permite deplasarea
prin salon. În a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va ajuta
medicul să scoată o parte din fire. În a şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată,
vitaminizantă. În a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor.Externarea
după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin complicaţii.

Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin

Are în vedere cazurile asimptomatice, ţinute sub observaţie şi tratarea complicaţiilor, sechelelor
postchirurgicale.

Dispensarizarea femeilor cu fibrom uterin asimptomatic:

- necesită supravegherea continuă a evoluţiei lor, pentru aprecierea ritmului de creştere a

fibromului;- sunt necesare examene efectuate la 3 luni în primul an, apoi la 6 luni şi la un an în
cazurile staţionare;- evitarea stării de congestie pelviană prin prescrierea unor măsuri de igienă;

- evitarea exerciţiilor violente şi a situaţiilor de erotism sexual;

- respectarea repausului în perioadele menstruale.Dispensarizarea necesită o bună cooperare din

partea femeilor şi de aceea este nevoie de o pregătire psihologică şi educaţională
corespunzătoare. În această pregătire trebuie insistat pe caracterul benignal tumorii, care are o
evoluţie lentă cu risc neglijabil de cancerizare şi pentru care menopauza reprezintă o formă
naturală a vindecării.

Supravegherea cazurilor tratate hormonal :

- iniţierea tratamentului se face după un prealabil bilanţ lipidic şi glucidic, clinic şi general;-
supravegherea tratamentului se face prin controale repetate la 3 luni, când se evaluează eficienţa
tratamentului, greutatea bolnavei, TA, glicemia;- tratamentul se întrerupe când persistă sau se
accentuează durerile, tumora creşte şi se ramoleşte;- după întreruperea tratamentului, tumora
revine la dimensiunile iniţiale în câteva luni.

26
Recuperarea bolnavei tratate chirurgical :

- recuperarea primară – vizează refacerea stării generale, corectarea anemiei şi a unor incidente
survenite în procesul de vindecare, precum şi o reintegrare familială şi socio-profesională;-
recuperarea secundară – în sindromul dureros pelvin, tratamentul durerilor pelviene este
îndelungat, impune supraveghere medicală, este costisitor şi nu întotdeauna cu eficienţă deplină.

Capitolul IV
METODE ŞI MIJLOACE DE LUCRU

În îngrijirea pacientelor, asistenta medicală are sarcina să le supravegheze pentru a culegetoate

datele privind starea generală şi evoluţia bolii acestora, comunicând medicului toate
observaţiile.În această lucrare am prezentat 3 cazuri, 3 paciente internate în Clinica Obstetrică –
Ginecologie I, Elias Bucuresti. Pentru întocmirea planului de îngrijire, am folosit ca sursă de
informare pacientele, echipa de îngrijire, familiile şi foile de observaţie ale pacientelor.

Metode de lucru : comunicarea prin conversaţii, pentru culegerea datelor necesare cunoaşterii
problemelor pacientelor, a stării lor generale, a posibilităţilor şi imposibilităţilor
satisfaceriinevoilor lor personale. M-am folosit de anamneză, de examenul fizic şi de datele de
laborator, precum şi de diagnosticul medical.După ce am avut toate datele necesare, le-am
analizat şi am reuşit să stabilesc problemelede sănătate ale pacientelor, atât sub aspect fizic, cât şi
psihic. Aceasta mi-a permis elaborarea unui plan de îngrijire care a ajutat pacientele să se
adapteze schimbărilor ce au intervenit în starea lor.

Mijloace de lucru : am recoltat probele biologice ale pacientelor pentru analizele de laborator,
am însoţit pacientele la examinările paraclinice şi le-am administrat medicaţia indicată de medic.
În paralel, le-am pregătit psihic pentru operaţie şi le-am susţinut din punct de vedere moral pe tot
parcursul internării.

Toate aceste metode şi mijloace de lucru se reflectă în capitolul următor, în care am prezentat
studiul celor 3 cazuri.

27
 Capitolul V
PREZENTAREA CAZURILOR
CAZUL I
PACIENTA: M.D.

VÂRSTA: 45 ani

DOMICILIUL: ploiesti, Str. M.Bravu

NAŢIONALITATE: română

RELIGIA: ortodoxă

OCUPAŢIA: profesoară

STARE CIVILĂ: căsătorită

DATA INTERNĂRII : 12.01.2012

DATA EXTERNĂRII : 19.01.2012

MOTIVELE INTERNĂRII: menoragie de 6-7 luni

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin

Anamneza:

1.ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:- neagă

2.ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:- menarha la 16 ani; cicluri menstruale

regulate la 28 de zile, durata menstruaţiei 5-6 zile,flux crescut in ultimele 6-7 luni;- sarcini: două;
naşteri: două; avorturi: 0.

3.ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:-apendicectomie la 17 ani

4.CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:- corespunzătoare: nu fumează, nu consumă alcool;

5.COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo – spaţial.

6.ISTORICUL BOLII

:Boala actuală a debutat aproximativ acum 6-7 luni, prin menoragii dince în ce mai abundente,
motiv pentru care pacienta solicită un consult despecialitate. Examenul ecografiac evidenţiază
formaţiuni tumoralehipogastriceSe internează în Clinica Ginecologie I pentru diagnostic şi
tratament despecialitate.

28
La internare s-au efectuat următoarele investigaţii:

1.EXAMEN CLINIC GENERAL :- G = 75 kg, Î = 160 cm;- tegumente şi mucoase: palide;- ţesut
celular subcutanat: normal reprezentat;- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;- sistem
muscular: normoton, normokinetic;- sistemul osteo-articular: integru, mobil;- aparat renal:
micţiuni spontane;- aparat cardio-respirator:-torace normal conformat, simetric, participă la
mişcarile respiratorii;-frecvenţa respiraţiei: 16 respiraţii pe minut;-puls bine bătut: 78 pulsaţii pe
minut

TA = 120/80 mm Hg;

2.EXAMEN DE SPECIALITATE :- abdomen sensibil la palpare, elastic

- organele genitale de multipară, nu pierde sânge în timpul examinării- tuşeu vaginal: - vulva,
vaginul suplu, elastic;- col în butaş, orientat spre dreapta;- formaţiuni tumorale cât un grapefruit,
care fac corpcomun cu uterul, contur policiclic, consistenţă fermă, nedureroasă;- anexele nu se
palpează.- Examen Citologic-Babeş Papanicolau: - frotiu de tip II, sunt prezente celule
pavimentoase, superficiale, intermediare celule metapalzice, rare celule detip ganglionar;- Flora
bacteriană: coci reduşi;- Examen secreţie vaginală: negetiv;

- Examen sumar de urină:

Acid ascorbicNegativBilirubinaNegativCorpi cetoniciNegativGlucozaNegativ

pH6ProteineNegativUrobilinogenNegativ NitriţiNegativDensitate urinară1010- Examen de
laborator:Valori normaleGlucoză99 mg./dl.65 – 120 mg/dlUree26 mg/dl.15,0 – 45,0
mg/dlCreatinină1,4 mg./dl.6 – 1,3 mg/dlT.G.O.25 U/L.15 – 50 U/LT.G.P.27 U/L.15 – 65
U/LFibrinogen356 mg. %180 – 350 mg. %APTT38,4 ’’26 – 36 ’’Hemoglobină11,7 g%11,5 – 17
g%Hematocrit31,15 %35 – 74 %

Leucocite6300/mm

4000-100000/mm

Ts2

40˝Tc2

55˝VSH12 mm/lh

29
INTERVENŢII CHIRURGICALE : 12.01.2007- se face chiuretaj uterin;- asistenta pregăteşte
medicaţia pentru anestezie, i.v. cu : Mialgin ½ f.,Algocalmin ½ f., Diazepam ½ f., ser fiziologic,
anestezie locală cu Xilină1 %;- intervenţia a fost bine suportată;- se practică histerectomie
subtotală, cu anexectomie stângă;- preoperator se indică Mialgin;- intraoperator se indică
Fentomyl;- postoperator se indică : Mialgin 1f., Glucoză 5% 3 x 500ml, Ser fiziologic 500ml,
Diazepam 1f.;- la deschidere se constată uterul transformat, fibromatos, cât un cap defăt, ovarul
stâng chistic, cât o nucă;- se decide şi histerecomie subtotală cu anexectomie stângă;- sutura
bontului cervical cu fire separate de catgut;- se face toaleta cavitătii abdominale şi controlul
hemostazei.Măsurarea funcţiilor vitale este obligatorie zilnic, urmărindu-se în timpuloperaţiei şi
postoperator, deoarece se dau date privind apariţia eventualelor complicaţii.

PARAMETRII FIZIOLOGICI

DataT.A.R.P.DiurezăTemperaturaObservaţii12.01.2007130/7018’86’1200ml37

C-dureri postoperatorii-tub de dren:200ml

13.01.2007120/8018’84’1500ml36,5

C-abdomenmeteorizat-se suprimă sondaFoley-tub de

dren:150ml14.01.2007120/8018’80’2500ml36

C-tub de dren : 20ml

FOAIE DE TRATAMENT

Data Tratament12.01.2007- pansament gastric pentru stress;- regim hidric prin perfuzie;-
Glucoză 10 %, 2 x 500ml;- Clexane s.c. – 20 mg;- controlul plăgii.13.01.2007- pansament
gastric;- Glucoză 10 %, 2 x 500 ml;- Clexane;- regim hidric prin perfuzie;- controlul
plăgii.14.01.2007- Clexane;- alimentaţie per os – lichide şi proteine;

30
- mobilizare treptată.

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII :- monitorizarea funcţiilor cardio – vasculară ( TA, puls ),

respiratorie(frecvenţa respiratorie, capacitatea), temperatura, diureza, cantitatea delichid
exteriorizat pe tubul de dren;- se administrează : perfuzii cu Glucoză 10% 2x500ml; ser
fiziologic500ml; antialgice, Clexane pentru profilaxia trombozelor;- se începe mobilizarea după
48 de ore;- după 48 de ore se reinstalează tranzitul intestinal;- se suprimă tubul de dren, se
reîncepe alimentaţia (supe strecurate, iaurt, brânză de vaci), se suprimă sonda vezicală;- se
continuă urmărirea funcţiilor vitale şi controlul plăgii până când pacienta va fi externată.

-după intervenţia chirurgicală, pacienta prezintă dificultăţi în a sealimenta din cauza stării
postoperatorii, având un uşor drad dedezhidratare, manifestat prin sete datorită pierderii de sânge

- pacienta a fost alimentată permanent timp de trei zile prin perfuzie cuglucoză 5%, în această
perioadă având un regim hidric cu ceai amar;-după trei zile s-a restabilit tranzitul intestinal şi se
începe alimentaţiacu supe strecurate, zeamă de compot, sucuri de fructe, în cantităţisuficiente,
fără a depăşi 1500 ml în 24h; îmbogăţindu-se treptat cusupă de zarzavaturi, iar după primul
scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt, carne fiartă;-alimentaţia devine apoi
variată şi vitaminizantă.

3.

Nevoia de a elimina

-eliminarea urinei se face prin micţiuni spontane, nedureroase, cu ofrecvenţă de şase micţiuni pe
zi, de culoare galbenă, cu aspect clar,transparent, diureză fiind cuprinsă între 1600 – 1900
ml/24h;

- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din acestăcauză are tegumentele palide,
uscate, pliu cutanat persistent, sete-eliminarea fecalelor este normală, un scaun pe zi, de obicei
dimineaţaimediat după trezire, în cantitate de 100 – 150 g, cu o consistenţă păstoasă, omogenă şi
o culoare de obicei brună.

4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

-aparat locomotor integru şi mobil, ceea ce îi permite pacientei oindependenţă totală în mişcare,
atât ca amplitudine, cât şi camobilitate articulară;-din cauza pierderii de sânge, pacienta s-a simţit
slăbită;-postoperator capacitatea de efort este redusă, pacienta prezentândoboseală, ameţeli şi
slăbiciune fizică;-după intervenţia chirurgicală s-a mobilizat cu ajutor, apoi singură,motiv pentru
care a prezentat un mers încâlcit, dar echilibrat;-acceptă o poziţie de decubit dorsal cu capul

31
întors într-o parte,genunchii felctaţi cu o patură facută sul sub genunchi şi îsi schimbăsingură
poziţia;-postoperator se indică mişcări pasive şi active.

5.Nevoia de a dormi şi a se odihni

-înainte de internare pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor,durata somnului fiind de 7-8
ore pe noapte;

-deprinderi înainte de culcare: ascultarea radioului sau lectura;

-în timpul spitalizării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, pacienta adoarmind greu, iar
somnul îi este întrerupt de dureri lanivelul plăgii operatorii.

6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- pacienta preferă vestimentaţia uşoară şi comodă , încălţămintea joasă;

-acum necesită ajutor, pentru că este stabilă datorită actului operator.

7.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

-bolnava a fost afebrilă;

-după intervenţia chirurgicală a prezentat subfebrilitate ( 37,7

C ), iar după trei zile revine la 36,5 – 37

C.

8.Nevoia de a fi curat, îngrijit, a-şi proteja tegumentele şimucoasele

-pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate;-mucoasa bucală este
integră, fosele nazale libere;-pacienta este foarte interesată de a fi curată şi îngrijită, de obicei
îşiefectuează toaleta singură;-după intervenţia chirurgicală, bolnava necesită pansament steril
4zile, schimbat zilnic;-după 5 zile plaga este curată, iar tegumentele normal colorate;-în fosa
iliacă dreaptă are un tub de dren, care s-a menţinut 4 zile.

9.Nevoia de a evita pericolele

-pacienta este o persoană prudentă, ştie pe cât posibil să evite pericolele;-acum persistă o teamă
în ceea ce priveşte intervenţia chirurgicală,uneori plânge şi atunci devine pesimistă.

32
10.Nevoia de a comunica

- îi place să converseze cu cei din jur, abordând discuţii pe teme diferite;- acum vorbeşte uneori
cu întreruperi, se bâlbâie, devine timidă şi chiar plânge;- din partea familiei are multă înţelegere.

11.Nevoia de a -şi practica religia

-pacienta este de relifie ortodoxă;-frecventează des slujbele religioase;-seara citeşte dintr-o carte
de rugăciuni.

12.Nevoia de a fi util, a se realiza

-pacienta este mulţumită de realizările obţinute până acum;-acum se nelinişteşte pentru cei doi
copii, în ceea ce priveştealimentaţia lor şi menajul;-se simte inutilă şi este complexată de faptul
că nu poate fi alături defamilie.

13.Nevoia de a se recreea

-pacienta obişnuia să vizioneze anumite programe TV;-îi place mult să citească romane de
acţiune;-acum, datorită condiţiilor spitaliceşti, nu este capabilă să-şiîndeplinească obiceiurile
recreative.

14.Nevoia de a învăţa cum să-ţi protejezi sănătatea

-nu are cunoştinţe în ceea ce priveşte aotu-îngtijirea după externare;-doreşte să afle cât mai multe
informaţii despre evoluţia postoperatorie, de aceea pune multe întrebări.În urma culegerii datelor
pe cele 14 nevoi fundamentale, am stabiliturmătoarele nevoi alterate:-nevoia de odihnă;-nevoia
de a evita pericolele;-nevoia de a comunica;-nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele
integre;-nevoia de a se mişca;-nevoia de a învăţa.

PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI R.D.

CAPITOLUL VI
CONCLUZII
În urma elaborării lucrării de faţă, reiese că fibromul uterin este o boalăce pune probleme majore
organismului uman, de aceea, în activitatea noastră,noi, asistentele medicale, trebuie să dăm
dovadă de o conduită corectă în îngrijirea şi educaţia bolnavelor.Astfel, responsabilităţile
esenţiale ale asistentei medicale sunt de a promova păstrarea sănătăţii şi înlăturarea
suferinţei.Respectul de viaţă, de demnitatea umană şi faţă de drepturile omului, fac parte din

33
îngrijirea medicală, iar aceasta nu trebuie să fie influenţată de considerente privind naţionalitatea,
religia, culoarea, vârsta, sexul, opiniile politice sau statutul social.Asistenta medicală acordă
îngrijiri pentru sănătatea individului, familiei şi colectivităţii, coordonându-şi activitatea
împreună cu alte persoane ce muncesc în alte discipline din domeniul sănătăţii.Asistenta
medicală are rolul de a observa modificările survenite pacientului, modificări care trebuie
raportate medicului, notarea zilnică înfoaia de observaţie a parametrilor fiziologici, recoltarea de
produse biologiceşi patologice, aplicarea măsurilor de tratament igieno – dietetic. Asistentei
medicale îi revine datoria de a asigura condiţii favorabile,aerisirea zilnică a salonului,
schimbarea lenjeriei de pat şi de corp, de câte orieste necesar, întocmirea unui plan de îngrijire,
administrarea tratamentului indicat de medic. În studierea cazurilor despre fibromul uterin, m-
am folosit de noţiunile teoretice de specialitate, a planurilor de nursing.

CAPITOLUL VII
BIBLIOGRAFIE
1.Prof. Dr. N. Angelescu – „ Propedentica medico – chirurgicală”, Ed.Medicală, Bucureşti,
19952.Dr. G. Baltă – „ Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor”, vol.I, Ed. Didacticăşi
Pedagogică, Bucureşti, 19883.I. Negruţiu şi colab. – „ Obstetrică – Ginecologie”, Ed. Didactică
şiPedagogică, Bucureşti, 19814.E. Proca – „ Tratat de patologie chirurgicală”, vol.VII, Ed.
Medicală,Bucureşti, 19865.C. Rădulescu – „ Ginecologie”, vol. II, Ed. Medicală, Bucureşti,
19956.V.I. Surcel – „ Fibromul uterin”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,19907.L.Titircă – „ Ghid de
nursing”, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,1995

http://ro.scribd.com/doc/93870777/Ingrijirea-Pacientelor-Cu-Fibrom-Uterin#scribd

34