Universitatea Ovidius din Constanța

Extracția polizaharidelor din

specia algală Ceramium rubrum

Profesor coordonator,
Asist. Univ. Dr. Ing. Roxana TÎRPAN

Student,
Constantin NEAGU

1
 CUPRINS

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA SPECIEI ALGALE CERAMIUM RUBRUM

CAPITOLUL 2. PROCESELE DE PRETRATARE ALE MATERIEI PRIME

CAPITOLUL 3. EXTRACŢIA POLIZAHARIDELOR DIN SPECIA CERAMIUM

RUBRUM

CAPITOLUL 4. REZULTATE ŞI DISCUŢII

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2
 CAPITOLUL 1. PREZENTAREA SPECIEI ALGALE CERAMIUM RUBRUM

Macroalgele sunt plante inferioare din grupul talofitelor, de culoare verde, brună sau roșie
constituind masa majoritară a vegetației marine sau a celei de apă dulce. Macroalgele bentale
joacă un rol ecologic important în ecosistemul litoral de mică şi mare adâncime, reprezentând un
factor de epurare biologic a nutrienţilor şi a metalelor grele, substrat şi adăpost pentru flora
epifită şi fauna asociată şi nu în ultimul rând bază trofică pentru nevertebratele şi peştii marini
[1].
Macrofitele sunt organisme care trăiesc în mediul acvatic şi care realizează procesul de
fotosinteză cu ajutorul pigmentului clorofilă sau fitocianină. În perioadele calde ale anului, algele
formează biomase considerabile, în special pe stânci şi în zonele adăpostite.
Macroalgele formează vegetația principală din Marea Neagră și stabilesc un echilibru
biologic prin fixarea carbonului și hrănirea animalelor acvatice. Acestea reprezintă surse
importante de alimente, hrană pentru animale, îngrășăminte ale solului, biocarburanți, precum și
biochimicale și biomateriale pentru industria alimentară, cosmetică, farmaceutică, nutraceutică și
medicală [2-9]. Selectarea speciilor macroalgale adecvate este un pas cheie pentru aplicațiile
chimice specifice. Pe lângă compoziția lor, există și alți factori care ar trebui luați în considerare,
de exemplu, eficiența fotosintetică, raportul dintre cantitatea de biomasă pe unitatea de suprafață,
adaptarea la diferite condiții de mediu, coprodusele valoroase obținute din acestea. Dintre cele
156 de specii de alge macrofite inventariate în anul 1977 de-a lungul litoralului Mării Negre (51
de alge verzi, 28 de alge brune, 77 de alge roşii şi phanerograma marina Zostera), în anul 2010
au mai fost identificate doar 27 de specii macroalgale (12 specii de alge verzi, 4 specii de alge
brune, 10 specii de alge roşii şi phanerograma marina Zostera) [10]. Declinul acestora s-a datorat
influenţei negative a activităţii antropice, precum poluările accidentale cu substanţe chimice
dăunătoare, construcţiile hidrotehnice efectuate în mediul acvatic, furtunile şi îngheţurile din
timpul anotimpului rece, etc.
Pe lângă întrebuințările medicale și alimentare, algele constituie un agent depoluator
semnificativ în eliminarea nitraţilor şi a fosforului din apele uzate şi în procesul de izolare a unor
substanţe chimice precum dioxidul de carbon, uraniul, plutoniul. Contrar practicilor tradiţionale,
algele pot fi utilizate ca îngrăşământ natural în agricultură datorită efectului fertilizant al
acestora. Ele îşi pot găsi aplicaţii în multe alte industrii precum industria textilă, acvacultură,

3
fabricarea celulozei şi a hârtiei, industria chimică, farmaceutică şi producerea de biocombustibili.
Macrofita anuală de origine atlantico-boreală stă la baza ecosistemului de la Marea Neagră, fiind
în cadrul acestuia sursa principală de hrană în plus, funcţionând şi ca adăpost şi mediu de
depunere a pontelor.
Specia de alge roşii Ceramium rubrum face parte din Încrengătura Rhodophyta, genul
Ceramium, Clasa Florideophyceae, Ordinul Ceramiales, Familia Ceramiaceae. Specia Ceramium
rubrum este o algă mică de până la 20 cm înălţime, de culoare roşu-închis datorită pigmenţilor
conţinuţi (ficoeritrină şi ficocianină). Talul este filamentos, neregulat şi ramificat
pseudodihotomic, cel mai adesea ramurile terminându-se cu perişori incolori. Specia este
ilustrată în figura 1.1.

Fig. 2.7. Colonie tânără de Ceramium rubrum plutind în apa mării

Specia Ceramium virgatum este o macrofită oportunistă care domină tabloul vegetaţiei
marine de pe litoralul românesc şi care este epifită de multe ori în creşterea sa pe speciile
Cladophora vagabunda şi Ulva lactuca. Condiţiile favorabile dezvoltării algelor roşii sunt
determinate de calitatea şi transparenţa apei, regimul de iluminare al mediului, substanţele
nutritive ale substratului şi temperatura ridicată. În figura 1.2 sunt ilustrate stâncile populate de

4
algele Ceramium rubrum, Ulva lactuca şi Cladophora vagabunda de pe plaja Modern, din
Constanţa.

Fig.1.2. Stânci populate de algele Ceramium rubrum, Ulva lactuca şi Cladophora vagabunda

Tabelul 1.1. prezintă compoziţia acestei alge după cele trei mari clase de compuşi de
interes. Conţinutul de azot dat în acest tabel este o exprimare indirectă a conţinutului de proteine
din această specie de alge.

Tabelul 2.3. Compoziţia chimică a speciei Ceramium rubrum [11]

Componentul Conţinutul, % masă
Glucidele din substanţa uscată 51.90
Proteinele din substanţa uscată 19.94
Lipidele din substanţa uscată 3.43
Totalul de solide volatile 75.27
Azotul 3.19

5
 Biotehnologiile moderne particularizate algelor pot avea implicaţii importante în
industria chimică, alimentară, cosmetică, farmaceutică şi în agronomie, pentru că ele pot
valorifica această biomasă pentru obţinerea de proteine, polizaharide, polifenoli, etc. [12].
CAPITOLUL 2. PROCESELE DE PRETRATARE ALE MATERIEI PRIME

Specia algală Ceramium rubrum a fost recoltată de pe plaja litoralului Modern din
Constanţa, în vara anului 2021. Aceasta a fost spalată cu apă de mare şi transportată către
laborator în recipiente de plastic. Algele au fost spălate cu apă dulce, apă distilată si curațate de
impurități. Ulterior, acestea au fost uscate într-un deshidrator timp de 2 zile la temperatura de 45
°C.
În general, procesul de uscare este primul pas în tratarea algelor proaspete recoltate din
mare cu scopul conservării extractului brut şi împiedicării gelifierii algelor. Algele au fost
măruntite cu ajutorul unui dispozitiv mecanic şi cernute printr-o sită granulometrică certificată
având mărimea ochiurilor mai mică decât 3,15 mm.
Conţinutul de substanţă uscată a fost determinat cu termobalanta OHAUS, modelul
MB45,
numită si analizor de umiditate (Figura 2.1). Aceasta a fost programată la temperatura de 180°C
timp de 14 minute așa cum ne recomandă furnizorul pentru plante lemnoase. Pierderea de masă a
probei permite determinarea umiditații acesteia. Pentru specia Ceramium rubrum, conținutul de
umiditate, măsurat în condițiile mai sus specificate , este prezentat în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. Conținutul de umiditate pentru specia algala Ceramium rubrum, uscată în
prealabil la 45° C timp de 48 h
Nr. determinarilor Conținutul de Substanţa uscată, %
umiditate, %
1 24.63 75.37
2 23.79 76.21
3 24.11 75.89
um 24.17 75.82

6
Figura 3. Termobalanța OHAUS (analizor de umiditate)

7
 CAPITOLUL 3. EXTRACŢIA POLIZAHARIDELOR DIN SPECIA CERAMIUM

RUBRUM

3.1. Descrierea polizaharidelor prezente in specia Ceramium rubrum

Agarul
Agarul este un compus de tip ficoloid care se găsește în principal în pereții celulari ai
algelor roșii. Genurile de macroalge Gracilaria și Gelidium sunt cultivate la nivel industrial
pentru a extrage agarul. Robert Koch a folosit pentru prima dată agarul în 1882, când își făcea
studii revoluționare asupra bacteriilor. L-a folosit ca agent de gelifiere în mediul său de cultură
[13].
Agarul este o denumire colectivă pentru amestecuri complexe de polizaharide care constau din
structuri hibride a două structuri alternative: β-D-galactopiranoză și α-L-galactopiranoză [13].
Agarul contine 70–80% polizaharide, 10–20% apă și 1,5–4% substanțe minerale si are o putere
de gelificare foarte mare. Acesta este stabilizatorul cu codul E406, folosit ca aditiv
alimentar în industria alimentară la prepararea înghețatei, cremei, gemurilor, bomboanelor. Este
utilizat și în scopuri tehnice – la producerea vacsului pentru
încălțăminte, linoleumului, mătăsii, pieilor artificiale, sapunului, acuarelei, la producerea
peliculelor fotografice foarte fine. De asemenea, este folosit la prepararea jeleurilor în industria
de patiserie, la pregătirea mediilor de cultură în bacteriologie, în industria textilă și
cea farmaceutică. O metodă de extracție pentru agar este descrisă mai jos[14].
Caragenanul
La fel ca agar-ul, caragenanul este extras în principal din algele roșii. Din punct de vedere
istoric, caragenanul a fost produs pentru prima dată comercial în SUA în 1937 din specia
Chondrus crispus, o specie de alge roșii denumită și „mușchi irlandez”. Alte specii sau
macroalge din care se extrage caragenanul sunt Gigartina skottsbergii, Chondracanthus
canaliculatus sau Sarcothalia crispate. În funcție de proprietățile lor, tipurile de caragenani
primesc litere grecești pentru a le lega de proprietățile lor gelificante sau de capacitatea lor de a
forma soluții vâscoase [13].
Structura caragenanilor constă din lanțuri polizaharide lineare având galactani sulfatați
atașați la unitatea de zahăr. Datorită acestor caracteristici structurale, unele soiuri de caragenan

8
sunt solubile în apă la temperatura camerei pentru a da soluții vâscoase, în timp ce altele sunt
solubile doar în apă fierbinte și au capacitatea de a forma geluri termoreversibile printr-o legatura
fizică cu ionii de potasiu și calciu la răcire. [64]. Acest efect este probabil legat de lungimea
medie a lanțului polizaharidic și de numărul de galactani sulfatați care îmbunătățesc solubilitatea
în apă.
Principala metodă de extracție este procesul alcoolic. Primul pas este să spălați orice
materiale străine (nisip, săruri, cochilii) din biomasa uscată. Extracția se realizează apoi prin
incalzirea biomasei în apă (raport 1:24 între biomasă uscată și apă). Apoi se efectuează filtrarea.
Filtratul este amestecat cu alcool etilic care precipită produsul numit caragenan rafinat.
3.2. Mod de lucru la extractia polizaharidelor
Extractia polizaharidelor din specia Ceramium rubrum s-a realizat utilizand 15 g de alge
uscate la 45 °C (figura 3.1) impreuna cu 360 mL apa (raport solid/lichid: 1/24) la temperatura de
60 °C, timp de 2 ore.
Dupa filtrarea la vid cu palnia Buchner am obtinut 137 g peleti umeziti si 120 mL filtrat.
Peletii umeziti au fost uscati in etuva la temperatura 105 °C, timp de 24 ore. Dupa uscare, s-au
obtinut aproximativ 9,26 g peleti uscati. Mai departe, filtratul a fost centrifugat la 2000 rpm, la
temperatura de 60 °C, timp de 15 minute. Dupa centrifugare, s-au obtinut din nou peleti in varful
fiolelor si 110 mL de supernatant conform schemei din figura 3.1.

9
 Figura 3.1. Schema extractiei polizaharidelor prin precipitare cu etanol

Extractia polizaharidelor s-a realizat prin precipitarea cu etanol de concentratie 96% (vezi
figura 3.2). Supernatantului i s-au adaugat cate 100 mL de etanol, de cate 3 ori.

10
 Figura 3.2. Purificarea polizaharidelor prin precipitare cu etanol

Dupa filtrarea la vid, polizaharidele au fost deshidratate cu 10 mL acetona, in 2 randuri.

Dupa deshidratare, polizaharidele au fost uscate la 50 °C si maruntite. S-au obtinut 0,64 g
polizaharide, corespunzand unui randament de extractie de 4,27 %.

11
 CAPITOLUL 4. REZULTATE ŞI DISCUŢII

Dupa precipitarea cu etanol, polizaharidele solubile in apa (WSP) au fost determinate cu

ajutorul analizei HPAEC (High-performance anion-exchange chromatography). Cromatografia
cu schimb de anioni de înaltă performanță (HPAEC) la pH ridicat este una dintre cele mai utile
tehnici pentru determinarea carbohidraților, fie pentru monitorizarea de rutină, fie pentru aplicații
de cercetare.
Această tehnică detine un mare impact asupra analizei oligo- și polizaharidelor.
Compatibilitatea detectării electrochimice cu gradient de eluție, cuplată cu selectivitatea ridicată
a fazelor staționare de schimb anionic, permite ca amestecurile de zaharuri simple, oligozaharide
și polizaharide să fie separate cu rezoluție înaltă într-o singură trecere [12]. In figura 4.1. este
prezentata analiza HPAEC a polizaharidelor solubile in apa extrase din specia Ceramium
rubrum.

Figura 4.1. Analiza HPAEC a polizaharidelor din specia C. rubrum

12
 Analiza HPAEC a dezvaluit prezența unor polizaharide de tip galactan in proportie de
80%. Galactanii pot fi de 2 tipuri: agar sau caragenan. Galactanii sunt folosiți în industria
alimentară ca aditiv alimentar pentru îngroșarea sau stabilizarea alimentelor.
CONCLUZII

 În acest studiu a fost realizată o scurtă caracterizare fizico-chimică a speciei algale

rosii Ceramium rubrum din Marea Neagră: determinarea continutului de umiditate al algelor
uscate la temperatura de 45 °C și determinarea compozitiei chimice.

 Apoi, extracția polizaharidelor a fost efectuată prin precipitare cu etanol de

concentratie 96% într-o schemă de separare.

 Schema include operațiuni de îndepărtare a peleţilor umeziţi insa nu afectează

polizaharidele care se obțin sub formă de pulbere de culoare alb murdar.

 S-a obținut un randament de 4,27 % polizaharide pe substanță uscată,

demonstrând
că specia Ceramium rubrum este o resursă alternativă viabilă în producția de polizaharide.

 Analiza HPAEC a dezvaluit prezența unor polizaharide de tip galactan in

proportie
de 80%. Galactanii (agarul si caragenanul) sunt folosiți în industria alimentară ca aditiv
alimentar pentru îngroșarea sau stabilizarea alimentelor dar si in scopuri tehnice.

13
 BIBLIOGRAFIE:

[1]. D. Cascaval, C. Oniscu, A-I. Galaction, Inginerie biochimica si biotehnologie, vol. 2.

Bioreactoare, Editura Inter Global, Iasi, 2002.
[2]. H. Chen, D. Zhou, G. Luo, S. Zhang, J. Chen, Macroalgae for biofuels production: Progress
and perspectives, Renew. Sust. Energ. Rev., vol. 47, 2015, pp. 427-437.
[3]. S.L. Holdt, S. Kraan, Bioactive compounds in seaweed: Functional food applications and
legislation, J. Appl. Phycol., vol. 23, 2011, pp. 543-597.
[4]. R. Jiang, K.N. Ingle, A. Golberg, Macroalgae (seaweed) for liquid transportation biofuel
production: What is next?, Algal Res., vol. 14, 2016, pp. 48-57.
[5]. K.A. Jung, S.R. Lim, Y. Kim, J.M. Park, Potential of macroalgae as feedstocks for
biorefinery, Bioresour. Technol., vol. 135, 2013, pp. 182-190.
[6]. M. Silva, L. Vieira, A.P. Almeida, A. Kijjoa, The marine macroalgae of the genus Ulva:
Chemistry, biological activities and potential applications, Oceanography, vol. 1, no. 1, 2013, pp.
1-6.
[7]. A.R. Sirajunnisa, D. Surendhiran, Algae–A quintessential and positive resource of
bioethanol production: A comprehensive review, Renew. Sust. Energ. Rev., vol. 66, 2016, pp.
248-267.
[8]. N. Trivedi, V. Gupta, C.R.K. Reddy, B. Jha, Marine macroalgal biomass as a renewable
source of bioethanol (Chapter 11), Marine Bioenergy Trends and Developments (Eds.: S.K. Kim
and C.G. Lee), CRC Press, 2015, pp. 197-216.
[9]. S.V. Vassilev, C.G. Vassileva, Composition, properties and challenges of algae biomass for
biofuel application: An overview, Fuel, vol. 181, 2016, pp. 1-33.
[10]. M. Enguidanos, A. Soria, B.Kavalov, P. Jensen, Techno-economic analysis of Bio-alcohol
production in the EU: a short summary for decision-makers, European Commission, Institute for
Prospective Studies, 2002.

14
[11]. INCD ―Grigore Antipa‖, Research report No.3, Structural characterization of
macrophytes on the Romanian sea shore, Project MACROEVAL, 2010,
http://www.rmri.ro/WebPages/MACROEVAL/32-144%20Etapa3.pdf
[12]. C. Corradini, A. Cavazza, C. Bignardi, High-Performance Anion-Exchange
Chromatography Coupled with Pulsed Electrochemical Detection as a Powerful Tool to Evaluate
Carbohydrates of Food Interest: Principles and Applications, International Journal of
Carbohydrate Chemistry, Vol. 2012, https://doi.org/10.1155/2012/487564
[13]. B. Trica, Valorization of brown seaweed from the Black Sea (Cystoseira barbata), Teza de
doctorat, Bucuresti, 2019.
[14]. https://ro.wikipedia.org/wiki/Agar-agar

15