Facultatea Medicina

REGIUNILE TORACICE ANTERIOARE ŞI

LATERALE
(Regiones thoracicae anteriores et laterales)
DIAFRAGMA (Diaphragma)

Anatomie 3, Modul III/curs 1, anul I, medicină generală

Prof. Dr. Enciulescu Constantin

Șef lucrări Dr. Remus Sebastian Șipoș
Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 TORACELE
(Thorax)
• Toracele (reprezintă partea superioară a trunchiului,
fiind un segment important al corpului omenesc. Toracele
prezintă un perete anterolateral şi unul posterior şi
cuprinde o cavitate. Superior toracele se continuă cu
gâtul, iar inferior, cavitatea toracică este separată de
cavitatea abdominală printr-un perete muscular
reprezentat de diafragmă.
• Peretele posterior al toracelui face parte din structurile
spatelui, iar pe peretele anterior, la femeie, găsim glanda
mamară.
• Structura peretelui toracic.
• Acesta este format din muşchi şi structuri fibroase, care
completează spaţiile dintre oasele care alcătuiesc
osteotoracele. Peretele toracic este o structură relativ
rigidă, care asigură protecţia organelor din cavitatea
toracică şi în acelaşi timp este o structură elastică cu rol
important în respiraţie.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • sunt structuri conjunctive
FASCIILE PERETELUI fibroase, care acoperă peretele
toracic şi unii dintre muşchii
toracelui şi căptuşesc cavitatea
TORACELUI toracică:
• - fascia pectorală (Fascia
pectoralis) acoperă muşchiul
pectoral mare, fiind aderentă la
claviculă şi stern.
• - fascia clavipectorală (Fascia
clavipectoralis) este o fascie
dedublată, care porneşte de la
nivelul claviculei, mai profund
faţă de fascia pectorală şi care
cuprinde muşchiul subclavicular
şi apoi muşchiul pectoral mic.
Între marginea inferioară a
muşchiului subclavicular şi
marginea superioară a
muşchiului pectoral mic, cele
două foiţe se alipesc şi contribuie
la formarea peretelui anterior al
fosei axilare. Această fascie se
continuă inferior cu fascia axilară.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • - fascia toracică (Fascia
FASCIILE PERETELUI thoracica) este situată sub fascia
clavipectorală şi acoperă muşchiul
TORACELUI dinţat anterior şi restul peretelui
toracic.
• - fascia endotoracică (Fascia
endothoracica/parietalis thoracis)
se găseşte în interiorul peretelui
toracic, pe care îl tapetează.
• - membrana suprapleurală
(Membrana suprapleuralis) sau
fascia lui Sibson este o porţiune a
fasciei endotoracice care acoperă
domul pleural.
• - fascia frenicopleurală (Fascia
phrenicopleuralis) este tot o
dependinţă a fasciei endotoracice,
care se interpune între pleură şi
diafragmă.
• - fascia diafragmatică (Fascia
diaphragmatica) este situată pe
faţa abdominală a diafragmei şi ar
corespunde fasciei toracice.
SIBSON Francis (1814-1876) anatomist
englez.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Muşchii toracelui
• se găsesc atât la exteriorul cuștii toracice, cât şi în interiorul
acesteia. Muşchii toracelui se pot clasifica în:
• - muşchi extrinseci sau toracobrahiali, situaţi în afara cuștii
toracice şi care au un punct de inserţie pe torace şi celălalt pe
membrul superior sau pe centura pectorală. Aceştia sunt
pectoralul mare şi mic, subclavicularul şi dinţatul anterior.
• - muşchi intrinseci sunt situaţi în interiorul cuștii toracice sau
participă la formarea acesteia. Aceşti muşchi au ambele puncte
de inserţie pe torace.
• Cel mai important muşchi toracic este diafragma, dispusă sub
formă de sept, între cavitatea toracică şi cea abdominală.
Acesta formează peretele inferior al cavităţii toracice şi poate fi
considerat şi un muşchi intrinsec.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • este un muşchi lat, relativ gros, de
Muşchiul pectoral mare formă triunghiulară, format din trei
părţi distincte, convergente:
(M. pectoralis major) • - partea claviculară (Pars
clavicularis) cu originea pe jumătatea
medială a claviculei,
• - partea sternocostală (Pars
sternocostalis) îşi are originea pe faţa
anterioară a sternului şi pe cartilajele
costale II-VI,
• - partea abdominală (Pars
abdominalis) are originea pe o zonă
limitată a tecii drepţilor, imediat sub
rebordul costal.
• Inserţia muşchiului se face printr-un
tendon aplatizat pe creasta
tuberculului mare de pe humerus.
Inervaţia este asigurată de nervii
pectorali medial şi lateral (Nn.
pectorales medialis et lateralis).
Acţiunea este de adducţie puternică a
braţului şi de rotaţie internă a
acestuia. Acţionează ca antagonist al
muşchiului marele dorsal, realizând
un cuplu muscular cu acesta.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Muşchiul pectoral mic (M. pectoralis minor)
Mușchiul subclavicular (M. subclavius)
• M. pectoral mic este un muşchi lat,
de formă triunghiulară, care este
situat sub muşchiul pectoral mare.
• Originea acestuia se află pe coastele
II-V în apropierea joncţiunii osului
costal cu cartilajul costal.
• Inerţia se face pe apofiza coracoidă a
scapulei.
• Inervaţia este aceeaşi ca la muşchiul
pectoral mare.
• Ca şi acţiune coboară umărul şi
împreună cu alţi muşchi ridică
coastele în inspiraţie forţată.
• M. subclavicular este un muşchi
fuziform, relativ scurt, cu originea pe
coasta I, la joncţiunea dintre os şi
cartilaj şi inserţia pe extremitatea
acromială a claviculei.
• Este inervat de nervul subclavicular
(N. subclavius) şi are rolul de a
stabiliza clavicula în centura
pectorală.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Muşchiul dinţat • sau marele dinţat este un muşchi lat, profund,
aşezat pe peretele lateral al cutiei toracice.
anterior (M. serratus Originea muşchiului se face prin fascicule
digitiforme, de pe coaste. Digitaţiile inferioare
alternează cu digitaţiile muşchiului oblic
anterior) extern abdominal.
• Muşchiul are trei părţi, nenominalizate.
• Originea părţii superioare sau orizontale este
pe primele două coaste. Aceste două fascicule
converg uşor. Inserţia acestei părţi este pe
unghiul superior al scapulei.
• Originea părţii mijlocii sau divergente este pe
coastele II-IV. Inserţia se află pe marginea
medială a scapulei.
• Originea părţii inferioare sau convergente este
pe coastele V-IX. Fibrele acestei părţi converg
puternic şi se inseră pe unghiul inferior al
scapulei.
• Inserţia se face pe marginea medială a scapulei.
• Inervaţia este asigurată de nervul toracic lung
(N. thoracicus longus) al lui Bell.
• Acţiunea acestui muşchi este complexă. El
menţine scapula aproape de peretele toracic şi
participă la mişcarea de basculă a omoplatului.
BELL Charles (1774-1842) fiziolog şi chirurg
englez.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Muşchiul sternal (M. sternalis)

• este un muşchi rudimentar şi inconstant, de formă

fuziformă şi este situat pe faţa anterioară a sternului. Se
întinde între manubriul sternal şi rebordul costal şi este
inervat de ramurile ventrale corespunzătoare ale nervilor
toracici.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Muşchii ridicători lungi şi scurţi • Sunt mușchi intrinseci ai peretelui
ai coastelor (Mm. levatores
costarum longi et breves)
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
toracic
• Sunt situaţi posterior, la nivelul
spatelui, superficial de muşchii
intercostali. Cei lungi lipsesc în
porţiunea mijlocie a toracelui.
• Muşchii ridicători îşi au originea pe
apofizele transverse ale vertebrelor
C7-T11 şi inserţia pe coasta
subiacentă (cei scurţi) şi pe a doua
coastă inferioară (cei lungi).
Inervaţia este asigurată de ramurile
dorsale ale nervului cervical VIII şi
ale nervilor toracici.
• Acţionează în principal asupra
coloanei vertebrale (extensie,
înclinare laterală şi rotaţie),
realizând şi o uşoară ridicare a
coastelor (inspiraţie).
 • sunt 11 perechi, care unesc
Muşchii intercostali externi spre exterior coasta
superioară cu cea
(Mm. intercostales externi) inferioară, între tuberculul
costal şi extremitatea
anterioară a coastei osoase.
Anterior au o direcţie de
sus în jos şi dinspre lateral
spre medial.
• Membrana intercostală
externă (Membrana
intercostalis externa)
completează anterior,
corespunzător spaţiului
intercartilaginos
intercostal, zona lăsată
liberă de muşchii
intercostali externi, având
aceeaşi direcţie a fibrelor.
• membranele intercostale
sunt considerate şi
sindezmoze şi structuri
fibroase asociate muşchilor.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • sunt tot 11 perechi, care
Muşchii intercostali interni unesc spre interior
(Mm. intercostales interni) coasta inferioară de cea
superioară, între stern şi
unghiul costal. Anterior
au o direcţie oblică de jos
în sus şi dinspre lateral
spre medial.
• Membrana intercostală
internă (Membrana
intercostalis interna)
completează posterior,
paravertebral, spaţiul
intercostal neacoperit de
muşchii intercostali
interni.
• Muşchii intercostali
intimi (Mm. intercostales
intimi) ocupă cea mai
profundă poziţie la
nivelul spaţiilor
intercostale.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • Ordinea dinspre exterior spre
interior a muşchilor
intercostali este: externi,
interni, intimi. Între direcţia
fibrelor muşchilor intercostali
externi şi interni se formează
un unghi de aproximativ 900,
deci o structură în grătar, pe
care o întâlnim şi la peretele
abdominal, structură cu rolul
de a creşte rezistenţa peretelui
toracic. Muşchii intercostali
externi sunt separaţi de cei
interni numai printr-o fascie
subţire. Mănunchiul vasculo-
nervos intercostal posterior se
află intern de cei doi muşchi,
între aceştia şi muşchii
intercostali intimi.
• Inervaţia este asigurată de
ramurile ventrale ale nervilor
toracici, adică nervii
intercostali.
• Rolul lor în respiraţie este
minim.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Muşchii subcostali
(Mm. subcostales)

• sunt situaţi
posterior, în
interiorul cutiei
toracice, unind
coastele alăturate,
aproximativ la
nivelul unghiului
costal.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • este un muşchi lat, de
Muşchiul triunghiular al formă triunghiulară,
sternului situat pe faţa internă a
(M. transversus thoracis) sternului.
• Originea este pe
treimea inferioară a
sternului şi faţa
internă a cartilajelor
costale IV-VI, iar
inserţia pe faţa
internă a cartilajelor
costale II-VI. Este
inervat de nervii
intercostali
corespunzători şi
coboară coastele, fiind
deci un muşchi
expirator.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Muşchii inspiratori
• - muşchii gâtului, reprezentaţi de muşchiul scalen anterior (M. scalenus anterior),
muşchiul scalen mediu (M. scalenus medius) şi muşchiul scalen posterior (M.
scalenus posterior), precum şi muşchiul sternocleidomastoid (M. sternocleido-
mastoideus) sunt muşchi extrinseci, cu rol inspirator. Muşchii scaleni ridică primele
două coaste superioare, iar muşchiul sternocleidomastoidian prin acţiune
bilaterală, cu capul fixat, ridică cutia toracică, participând la inspiraţia profundă.
• - muşchii toracobrahiali, reprezentaţi de muşchiul pectoral mare (M. pectoralis
major), muşchiul pectoral mic (M. pectoralis minor), muşchiul subclavicular (M.
subclavius) şi muşchiul dinţat anterior (M. serratus anterior) sunt muşchi
extrinseci şi inspiratori auxiliari. Muşchiul dinţat anterior sau marele dinţat are o
acţiune inspiratorie modestă numai în partea sa inferioară.
• - muşchii intrinseci, contrar aşteptărilor, au un rol inspirator modest. Ridicătorii
coastelor, în ciuda numelui nu ridică coastele, ci au acţiune asupra mişcărilor
coloanei vertebrale. Muşchii intercostali au fost consideraţi fie inspiratori, fie
expiratori fie şi una şi alta. Actual, rolul lor în respiraţie se consideră că este minim
şi că reprezintă doar nişte pereţi elastici ai cavităţii toracice.
• Singurul muşchi intrinsec, cu rol în inspiraţie este muşchiul dinţat posterior
superior (M. serratus posterior superior), care aparţine straturilor musculare ale
spatelui şi care ridică coastele superioare (II-V).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Muşchii expiratori
• - muşchii abdominali reprezentaţi de muşchiul drept abdominal
(M. rectus abdominis), muşchiul oblic extern abdominal (M.
obliquus externus abdominis), muşchiul oblic intern abdominal (M.
obliquus internus abdominis), muşchiul transvers abdominal (M.
transversus abdominis) şi de muşchiul pătratul lombelor (M.
quadratus lumborum) sunt muşchi extrinseci, care contribuie la
expiraţie prin coborârea coastelor inferioare, dar şi prin creşterea
presiunii abdominale.
• - muşchii intrinseci au un rol auxiliar, dar mai important în expiraţie
decât în inspiraţie. Muşchiul triunghiular al sternului coboară uşor
coastele III-VI, iar muşchii subcostali participă minim în expiraţie.
• Mai important este un muşchi intrinsec, care însă aparţine
straturilor musculare ale spatelui şi anume muşchiul dinţat
posterior inferior (M. serratus posterior inferior), care coboară
ultimele patru coaste.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 REGIUNILE TORACICE ANTERIOARE ŞI LATERALE
(Regiones thoracicae anteriores et laterales)

• Peretele anterolateral al toracelui cuprinde o regiune

simetrică foarte extinsă, numită regiunea pectorală, o alta, tot
simetrică, ascunsă sub rădăcina membrului superior, numită
regiunea axilară şi o regiune impară, mediană, numită
regiunea presternală.
• În unghiul superolateral al toracelui găsim fosa infra-
claviculară, care fără să fie o regiune propriu-zisă este descrisă
separat, fiind o zonă de trecere între peretele toracic, gât şi
membrul superior.
• Regiunea pectorală fiind foarte extinsă se subîmparte în trei
regiuni: pectorală laterală, mamară şi inframamară, dintre
care cea mai importantă este regiunea mamară.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 REGIUNEA • regiune impară, situată în partea mediană a
toracelui, care are ca limite marginile
sternului. Superior se învecinează cu
PRESTERNALĂ regiunea cervicală anterioară, situată
deasupra incizurii jugulare a sternului şi
(Regio presternalis) parţial cu regiunea sternocleidomastoidă.
Lateral se învecinează cu regiunile
pectorale, iar inferior cu regiunea
epigastrică a abdomenului. În profunzime,
regiunea presternală se învecinează cu
mediastinul.
• Forma exterioară. Se observă cu
aproximaţie conturul sternului, incizura
jugulară şi unghiul sternului al lui Louis,
situat între manubriu şi corpul sternului.
Acest unghi corespunde articulaţiei coastei
a II-a cu sternul. Folosindu-ne de acest
reper putem să identificăm şi celelalte
coaste. Tot în această regiune proemină
articulaţia sternoclaviculară. Aici îşi are
originea partea sternocostală a muşchiului
pectoral mare, care la persoanele atletice
poate să proemine spre partea laterală a
regiunii şi să formeze un şanţ în linia
mediană. Pielea este în general subţire, iar
la bărbat este acoperită de fire de păr.
Subcutisul este slab reprezentat.
• Inervaţia cutanată este reprezentată de
ramurile cutanate pectorale anterioare din
nervii intercostali şi de nervii
supraclaviculari mediali.
LOUIS Antoine (1723-1792) chirurg militar
francez.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Conţinutul regiunii este
REGIUNEA PRESTERNALĂ format din stern şi
sincondrozele sternale, la care
(Regio presternalis) se adaugă un muşchi
rudimentar, inconstant, numit
muşchiul sternal. Sub acesta, pe
faţa anterioară a sternului se
află membrana sternală.
Posterior de stern, în interiorul
cutiei toracice, se află muşchiul
triunghiular al sternului.
• Arterele regiunii provin din
artera toracică internă care,
deşi are un traiect endotoracic,
participă la vascularizaţia
regiunii prin ramurile
perforante, care străbat spaţiile
intercostale superioare şi se
distribuie tegumentului
presternal prin ramurile
sternale.
• Venele nu sunt nominalizate.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 REGIUNEA PECTORALĂ
(Regio pectorales)
• Este o regiune simetrică, care ocupă practic tot peretele anterolateral al toracelui, cu
excepţia zonei ocupate de regiunea axilară. Datorită suprafeţei mari şi curburii peretelui
toracic, această regiune se împarte la rândul ei în:
• - regiunea pectorală laterală (Regio pectorales laterales) situată lateral, între liniile
axilare anterioară şi posterioară, inferior de regiunea axilară.
• - regiunea mamară (Regio mammaria) va fi prezentată separat.
• - regiunea inframamară (Regio inframammaria) este teritoriul situat sub glanda
mamară.
• Limitele regiunii pectorale sunt următoarele:
• - medial – marginea laterală a sternului.
• - superoanterior – clavicula. La acest nivel, între claviculă, marginea anterioară a
muşchiului deltoid şi marginea superioară a muşchiului pectoral mare se realizează o
mică depresiune triunghiulară numită fosa infraclaviculară.
• - superolateral – regiunea axilară, separată de regiunea pectorală prin linia
convenţională care uneşte marginile libere ale pectoralului mare şi marele dorsal.
• - posterior (lateral) – spatele, reprezentat de muşchiul marele dorsal.
• - inferior – rebordul costal, care separă regiunea de regiunile abdominale.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

REGIUNEA PECTORALĂ
(Regio pectorales)
• Forma exterioară. Relieful regiunii este dat în
partea anterioară de muşchiul pectoral mare, iar
în partea laterală se observă digitaţiile
muschiului dinţat anterior. Un element vizibil
intotdeauna este clavicula, care proemină sub
piele, chiar şi la persoanele obeze.
• La astenici se observă o mare parte a reliefului
costal.
• La femeie, în partea anterioară a regiunii
pectorale proemină glanda mamară.
• Ţesutul subcutanat este foarte variabil, în funcţie
de tipul constituţional, sex şi vârstă.
• Inervaţia cutanată este reprezentată de ramurile
cutanate ale nerviilor intercostali, care dau
următoarele ramuri:
• - ramurile cutanate pectorale laterale (R.
cutaneus lateralis pectoralis) care inervează
tegumentul din zona laterală a peretelui toracic.
Aceste ramuri participă şi la inervaţia zonei
laterale a sânului, prin ramurile mamare laterale
• - ramurile cutanate pectorale anterioare (R.
cutaneus anterior pectoralis) care inervează
tegumentul din zona anterioară a peretelui
toracic. Aceste ramuri participă şi la inervaţia
zonei mediale a sânului, prin ramurile mamare
mediale.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Spaţiile intercostale
• sunt spaţii simetrice, situate între două
coaste alăturate. Sunt în număr de 11,
numerotate după coasta supraiacentă. Au o
formă cvazidreptunghiulară şi o direcţie
oblică înspre în jos şi înainte. Mărimea,
forma şi oblicitatea sunt în funcţie de
localizarea fiecărui spaţiu, de tipul
constituţional, sex şi vârstă.
• Strict anatomic deosebim o porţiune
interosoasă şi una intercartilaginoasă.
• Primele 5 spaţii ajung până la stern,
următoarele 4 sunt completate anterior de
articulaţiile intercondrale, iar ultimele 2
spaţii sunt deschise anterior.
• Stratigrafic spaţiile intercostale cuprind
două planuri musculomembranoase unul
extern şi altul intern, intern de care se află
un ţesut conjunctiv ce cuprinde mănunchiul
vasculonervos al spaţiului şi noduri
limfatice.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Topografia spaţiului intercostal
linia paravertebrală
• porţiunea interosoasă a
spaţiului intercostal cuprinde
dinspre exterior spre
interior:
• - muşchii ridicători ai
coastelor scurţi şi lungi,
• - muşchiul intercostal extern,
• - membrana intercostală
internă,
• - mănunchiul vasculonervos
intercostal posterior, situat în
mijlocul spaţiului şi format de
sus în jos din venă şi arteră
intercostale posterioare şi
nerv intercostal.
• - muşchiul subcostal,
• - fascia endotoracică.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Topografia spaţiului intercostal
linia axilară
• topografia spaţiului
intercostal interosos dinspre
exterior spre interior este
următoarea:
• - muşchiul intercostal
extern,
• - muşchiul intercostal intern,
• - mănunchiul vasculonervos
intercostal posterior
principal, format de sus în
jos din venă, arteră şi nerv
situate excentric, superior, în
şanţul costal al coastei
supraiacente. Există şi un
mănunchi intercostal
posterior secundar, cu un
traiect neregulat, situat sub
mănunchiul principal.
• - muşchiul intercostal intim.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Topografia spaţiului intercostal
linia parasternală • spaţiul intercostal este
intercartilaginos şi există
următoarea dispunere dinspre
exterior spre interior:
• - membrana intercostală externă,
• - muşchiul intercostal intern,
• - mănunchiul vascular toracic
intern, format medial din venă şi
lateral artera toracică internă
coboară parasternal. Din acest
mănunchi se desprind ramurile
intercostale anterioare. Artera
toracică internă se termină la
nivelul spaţiului intercostal V, unde
se bifurcă în artera epigastrică
superioară, ce străbate diafragma
prin trigonul sternocostal şi în
artera musculofrenică, ce rămâne în
cavitatea toracică, coboară spre
lateral pe cupola diafragmatică şi
dă unele ramuri intercostale
anterioare pentru spaţiile
intercostale inferioare.
• - muşchiul triunghiular al sternului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Spaţiile intercostale

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Este o regiune simetrică situată la
REGIUNEA MAMARĂ nivelul peretelui toracic anterior, în
interiorul regiunii pectorale,
(Regio mammaria) caracteristică sexului feminin, dar
care se descrie şi la sexul masculin.
La femeie, cele două regiuni mamare
cuprind cei doi sâni (Mamma),
separaţi de şanţul intermamar
(Sulcus intermammarius).
• Limite. Cei doi sâni ocupă un spaţiu
cvasisimetric, delimitat de coastele
III-VII şi respectiv de liniile
convenţionale parasternală şi axilară
anterioară. Inferior de regiunea
mamară se află regiunea
inframamară, iar medial se
învecinează practic cu regiunea
presternală. În profunzime regiunea
se extinde până la peretele toracic.
• Inervaţia cutanată a regiunii este
reprezentată de:
• - ramurile mamare laterale, ramuri
terminale ale ramurilor cutanate
pectorale laterale, din nervii
intercostali,
• - ramurile mamare mediale, ramuri
terminale ale ramurilor cutanate
pectorale anterioare, tot din nervii
intercostali,
• - câteva ramuri ale nervilor
supraclaviculari din plexul cervical.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • Configuraţie externă. Sânul are
REGIUNEA MAMARĂ formă emisferică şi este format în cea
mai mare parte din corpul mamar
(Regio mammaria) (Corpus mammae). În partea
anterioară, corpul mamar prezintă
mamelonul (Papilla mammaria), o
proeminenţă cilindrică de circa 1 cm.
Mamelonul este situat în centrul unei
zone circulare de culoare roz sau
brună, numită areola mamară
(Areola mammae). Areola mamară
prezintă mici tuberculi areolari
(Tubercula areolae), care corespund
glandelor areolare (Glandulae
areolares) ale lui Montgomery.
• Mamelonul este în general o
proeminenţă cilindrică sau conică. El
poate fi însă şi aplatizat sau chiar
invaginat, ultimele două situaţii fiind
improprii pentru supt. Lipsa formării
mamelonului se numeşte atelie
(Athelia). Prezenţa mai multor
mameloane se numeşte politelie
(Polythelia). Mameloane se pot găsi şi
în afara regiunii mamare, cum sunt
mamelonul axilar (Thelum axillare)
şi mamelonul inghinal (Thelum
inguinale).
(gr. a = fără, thele = mamelon)
MONTGOMERY William (1797-1859)
obstetrician irlandez.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Corpul mamar este ocupat în cea mai
REGIUNEA MAMARĂ mare parte de glanda mamară
(Glandula mammaria), care prezintă
(Regio mammaria) o porţiune laterală, uneori bine
individualizată numită procesul
axilar sau lateral (Processus
axillaris/lateralis). Glanda mamară
este formată din mai mulţi lobi
mamari (Lobi glandulae
mammariae), care la rândul lor sunt
formaţi din lobuli mamari (Lobuli
glandulae mammariae). Fiecare lobul
mamar este format dintr-o glandă de
tip tubuloacinos, care se continuă cu
un canal lactifer (Ductus lactiferi).
Canalul lactifer prezintă câte o
porţiune dilatată numită sinus
lactifer (Sinus lactiferi). Cele circa 15
canale lactifere se deschid la nivelul
mamelonului.
• Glanda mamară ajunge până la
planul muscular al peretelui toracic,
fiind aşezată în cea mai mare parte
pe muşchiul pectoral mare, pe care îl
depăşeşte inferior acoperind o mică
zonă din muşchiul dinţat anterior. Ea
este fixată de fascia exotoracică prin
ligamentele suspensoare mamare
(Ligg. suspensoria mammaria/
Retinaculum cutis mammae) ale lui
Cooper.
COOPER Astley Paston (1768-1841)
anatomist şi chirurg englez.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

REGIUNEA MAMARĂ (Regio mammaria)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Ginecomastie • Există o glandă
rudimentară şi la
(Gynaecomastia) sexul masculin, aşa
numitul sân
masculin (Mamma
masculina).
Dezvoltarea
patologică a sânului
masculin se numeşte
ginecomastie
(Gynaecomastia),
care poate fi
unilaterală sau
bilaterală.
Ginecomastia
bilaterală, de regulă,
nu este simetrică

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Glandele mamare • Sunt situate de-a
accesorii lungul crestei lactee
(Mamma accesoria) primitive. Lipsa
formării glandei
mamare se
numeşte amastie
(Amastia), iar
existenţa mai
multor glande
mamare se
numeşte
polimastie
(Polymastia),
ambele malformaţii
congenitale fiind
rare.
(gr. mastos = sân, mamelă)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Vascularizaţia regiunii mamare
• este asigurată de două surse principale
şi una secundară:
• - artera toracică (mamară) internă,
ramura arterei subclaviculare este una
din sursele principale. Această arteră
are un traiect intratoracic, parasternal,
din care se desprind ramuri perforante,
care străbat spaţiile intercostale şi dau
ramuri mamare mediale.
• - artera toracică laterală, ramură a
arterei axilare, are un traiect exotoracic,
în linia axilară anterioară şi dă ramuri
mamare laterale.
• - arterele intercostale posterioare - ale
spaţiilor 3-5 – sunt ramuri ale aortei
toracice, care dau mai întâi ramuri
cutanate laterale şi apoi ramuri
mamare laterale. Aceste artere sunt
surse secundare de vascularizaţie.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Vascularizaţia regiunii mamare
• Sângele venos este
adunat într-un
plex venos
areolar (Plexus
venosus areolaris),
care se drenează
spre venele
toracoepigastrice
şi toracică laterală.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Drenajul limfatic al regiunii mamare
• are o importanţă deosebită pentru diagnosticul şi mai ales tratamentul cancerului
de sân. Sânul poate fi împărţit în patru cadrane: superolateral, superomedial,
inferomedial şi inferolateral. Limfa de la nivelul cadranelor mediale se drenează
spre nodurile limfatice parasternale (Nodi parasternales), situate de-a lungul
venei toracice interne şi apoi spre nodurile deltopectorale sau infraclaviculare
(Nodi deltopectorales/infraclaviculares), situate de-a lungul venei cefalice. De aici,
cea mai mare parte a limfei se îndreaptă spre nodurile limfatice axilare (Nodi
lymphoidei axillares) şi o mică parte spre nodurile supraclaviculare (Nodi
supraclaviculares) şi nodurile profunde (Nodi profundi) ale grupului nodal
cervical anterior (Nodi cervicales anteriores/colli anteriores). Drenajul limfatic al
cadranelor laterale se face spre axilă, prin intermediul unei staţii intermediare a
nodurilor paramamare (Nodi paramammarii), situate lateral de sân, de-a lungul
venei toracice laterale. De aici, limfa ajunge la nodurile axilare pectorale sau
anterioare (Nodi pectorales/anteriores), apoi la cele centrale (Nodi centrales) şi în
fine la cele apicale (Nodi apicales). Inferolateral mai există un mic grup de noduri
limfatice submamare (nenominalizate în TA), cu drenare spre nodurile
paramamare.
• Limfa sânului se drenează şi transpectoral spre nodurile interpectorale (Nodi
interpectorales), de unde necesitatea extirpării muşchilor pectorali în unele cazuri
de cancer mamar avansat.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Nodurile limfaticele axilare
(Nodi lymphoidei axillares)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 FOSA INFRACLAVICULARĂ
(Fossa infraclavicularis)
• Fosa infraclaviculară a lui Mohrenheim are o formă triunghiulară şi se
prelungeşte inferolateral cu şanţul deltoidopectoral. Fosa infraclaviculară este
o noţiune de suprafaţă, care mai profund corespunde triunghiului
clavipectoral sau deltoidopectoral (Trigonum clavipectorale/deltopectorale).
• Acest triunghi este delimitat de: clavicula, marginea anterioară a muşchiului
deltoid și marginea superioară a muşchiului pectoral mare. În profunzime –
până la fascia clavipectorală, care îl separă de fosa axilară.
• Inervaţia cutanată este reprezentată de nervii supraclaviculari laterali şi
posibil şi de cei intermediari (Nn. supraclaviculares laterales et intermedii).
• Conţinutul regiunii.
• vena cefalică (V cephalica),
• nodurile limfatice deltoidopectorale sau infraclaviculare (Nodi
deltopectorales/infraclaviculares), au rol în drenajul limfatic al sânului, dar şi
al membrului superior. Ceva mai profund găsim artera toracoacomială (A
thoracoacromialis) ramură a arterei axilare. Artera toracoacromială se
împarte aici în ramurile sale terminale.
MOHRENHEIM Joseph Jakob (1750-1799) chirurg austriac stabilit în Rusia

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

FOSA INFRACLAVICULARĂ
(Fossa infraclavicularis)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

DIAFRAGMA • Diafragma reprezintă
peretele inferior al
toracelui. Ca şi perete
(Diaphragma) despărţitor este
reperezentată de muşchiul
diafragma şi fascia care o
acoperă înspre torace,
respectiv fascia
diafragmatică. Diafragma
este şi un muşchi intrinsec
al toracelui, fiind principalul
muşchi respirator. Deşi este
folosit de unii autori,
termenul de regiune
diafragmatică este
impropriu. Regiunile sunt
zone de suprafaţă ale
corpului, care se extind şi în
profunzime.
• Diafragma este un muşchi
cu mai multe porţiuni,
având inserţii periferice şi o
porţiune centrală
aponevrotică numită centru
tendinos. Diafragma
relaxată se aseamănă cu o
cupolă, iar în contracţie
prezintă două cupole
separate de centrul
tendinos.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Partea lombară • este partea principală a
(Pars lumbalis diaphragmatis) muşchiului şi are originea la
nivelul coloanei lombare. Partea
lombară are la rândul ei mai
multe subdiviziuni:
• - stâlpul drept (Crus dextrum)
numit şi pilierul drept este mai
mare decât cel stâng şi porneşte
de pe corpurile vertebrelor L1-3
şi de pe discurile intervertebrale
corespunzătoare. Fibrele
musculare au o direcţie
ascendentă, apoi se încrucişează
cu cele ale stâlpului stâng
delimitând orificiul aortic
(Hiatus aorticus), situat
posterior, paravertebral şi
orificiul esofagian (Hiatus
oesophageus) situat anterior şi
superior.
• - stâlpul stâng (Crus sinistrum)
sau pilierul stâng porneşte de pe
corpurile vertebrelor L 1-2 şi
discul intervertebral
corespunzător.
• Stâlpul drept şi cel stâng mai
sunt numiţi stâlpi principali sau
mediali.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Partea lombară • - ligamentul arcuat median
(Ligamentum arcuatum medianum)
reprezintă partea internă tendinoasă,
(Pars lumbalis diaphragmatis) rigidă, a celor doi stâlpi principali şi
delimitează împreună cu coloana,
orificiul aortic.
• - ligamentul arcuat medial
(Ligamentum arcuatum mediale) este
o arcadă fibroasă care uneşte corpul
cu vârful apofizei transverse ale
vertebrei L1, trecând peste muşchii
psoas mare şi psoas mic, de unde şi
denumirea de „arcada psoasului“ -
arcus musculi psoatis (denumire
neomologată).
• - ligamentul arcuat lateral
(Ligamentum arcuatum laterale) este
tot o arcadă fibroasă care uneşte
vârful apofizei transverse L1 cu
extremitatea liberă a coastei XII,
trecând peste muşchiul pătratul
lombelor sau „arcada pătratului
lombelor“- arcus musculi quadrati
(denumire neomologată).
• Ligamentele arcuate medial şi lateral
sau arcadele lui Haller mai sunt
denumite şi stâlpi laterali. O arcadă
fibroasă asemănătoare se întinde şi
între extremităţile libere ale
coastelor XII şi XI.
von HALLER Albrecht (1708-1777)
anatomist elveţian, chirurg şi botanist.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Partea costală
(Pars costalis diaphragmatis) • îşi are originea pe suprafaţa
internă a cartilajelor costale
ale ultimelor şase coaste şi
este partea cea mai extinsă a
diafragmei. La limita dintre
partea lombară şi cea costală,
aproximativ în dreptul
coastei XII se află o zonă
triunghiulară, cu baza la
periferie şi vârful spre centru,
în care fibrele musculare ale
diafragmei sunt slab
reprezentate sau lipsesc. Este
vorba de triunghiul
lombocostal (Trigonum
lumbocostale) al lui
Bochdalek.
BOCHDALEK Victor Alexander
(1801-1883), anatomist şi embriolog
ceh

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Partea sternală • este partea cea mai mică a
diafragmei, fiind reprezentată
(Pars sternalis diaphragmatis) de două mici fascicule
musculare, care îşi au
originea pe faţa internă a
procesului xifoid. Mai
importantă este zona
herniară de formă
triunghiulară numită
triunghiul sternocostal
(Trigonum sternocostale) al
lui Morgagni, ce separă
partea costală de partea
sternală. Triunghiul
sternocostal mai este
cunoscut şi ca fisura lui
Larrey. Inserţia se face pe
centru tendinos (Centrum
tendineum).
MORGAGNI Giovanni Battista
(1682-1771) anatomist italian
LARREY .Dominique-Jean (1766-
1842) chirurg francez

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Vascularizaţia • - arterele frenice
diafragmei superioare (Aa. phrenicae
superiores) din aorta
toracică (Pars thoracica
aortae/Aorta thoracica),
• - artera frenică
inferioară (A. phrenica
inferior) prima ramură
simetrică a aortei
abdominale (Pars
abdominalis aortae/Aorta
abdominalis),
• - artera musculofrenică
(A. musculophrenica)
ramură de bifurcaţie
terminală a arterei toracice
interne.
• - artere intercostale
posterioare (Aa.
intercostales posteriores).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Inervaţia diafragmei
• - nervul frenic (Nervus
phrenicus) din plexul
cervical (Plexus cervicalis)
îşi are originea în ramurile
anterioare (Rami
anteriores/Rami ventrales)
ale nervilor cervicali
(Nervii cervicales) C3-4 şi se
distribuie diafragmei prin
ramurile
frenicoabdominale (Rr.
phrenicoabdominales)
• - nervii frenici accesori
(Nn. phrenici accesorii) cu
originea în C5.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Pasaje vasculonervoase la nivelul
diafragmei
• - artera epigastrică superioară (A. epigastrica superior) este ramură terminală
de bifurcaţie a arterei toracice interne (A. thoracica interna), care străbate
diafragma anterior prin triunghiul sternocostal. Este însoţită de venele
epigastrice superioare (Vv. epigastricae superiores).
• - vena cavă inferioară (V. cava inferior) străbate centrul tendinos spre dreapta şi
posterior prin orificiul venei cave (Foramen venae cavae), un orificiu rigid, care
împiedică comprimarea lumenului venos. Prin acelaşi orificiu trec dinspre torace
spre abdomen ramurile frenicoabdominale (Rr. phrenicoabdominales) ale
nervului frenic (Nervus phrenicus) drept.
• Ramurile frenicoabdominale ale nervului frenic stâng străbat diafragma, pe bordul
stâng al inimii, ceva mai anterior decât cele drepte. Nu au un orificiu constant.
• - esofagul (Oesophagus) străbate diafragma prin partea lombară, mai precis prin
orificiul esofagian amintit la descrierea diafragmei. La acest nivel există un
ligament frenicoesofagian (Lig. phrenicooesophagealis), care limitează deplasarea
esofagului. Tot prin acest orificiu trec spre abdomen nervii vagi (Nervus vagus
[X]).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Pasaje vasculonervoase la nivelul
diafragmei
• - aorta (Aorta) străbate diafragma prin orificiul aortic, delimitat anterior de
ligamentul arcuat median şi posterior de corpurile vertebrale toracice. Prin acelaşi
orificiu, posterior de aortă, trece spre torace canalul toracic (Ductus thoracicus).
• - venele lombare ascendente (V. lumbalis ascendens) şi trunchiul simpatic
(Truncus sympathicus) trec lateral de stâlpii mediali ai diafragmei pe sub
ligamentul arcuat medial. Venele lombare ascendente se continuă spre torace cu
vena azygos în partea dreaptă şi cu vena hemiazygos în partea stângă.
• - nervii splanhnici mare, mic şi ultim (N. splanchnicus major, minor et imus) trec
dinspre torace spre abdomen medial şi anterior de mănunchiul precedent, printr-
un mic spaţiu delimitat de stâlpii principali şi două fascicule musculofibroase, mai
laterale, slab reprezentate, denumite stâlpi accesori (nenominalizaţi).
(lat. imus-a-um = cel mai de jos)

• - mănunchiul subcostal (A. v. et n. subcostalis) străbate diafragma posterior, pe

sub ligamentul arcuat lateral. Mănunchiul subcostal este denumirea ultimului
mănunchi de tip intercostal posterior.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Vă mulțumim
pentru atenție!

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.