Specificul dizabilității mintale

Prof.psihopedagog Geabău Marilena,Școala Gimnazială Specială nr.4București

Copilul cu dizabilitate mintala manifesta in plan comportamental dispraxie,operand deficitar

cu cunostintele pe care le uita usor intrucat nu le poate utiliza. Acest fapt se reflecta si in
marile dificultati de orientare spatio-temporal,de comunicare si de actiune practica.
Tulburarile de structura spatio-temporala determina probleme de orientare in spatiu a
grafemelor si implicit disgrafie,autonomie personala deficitara si insularizare retragere in sine.
Nevoile copiilor cu dizabilitati nu sunt in principal de natura informationala ci de natura
organizationala,valorificarea posibilitatilor de care dispun si ancorarea lor in realitatea
inconjuratoare.

Copilul cu dizabilitate mintala este lipsit de echipamentul psihologic caracteristic sistemelor

de operare complexa de care dispune un copil normal pentru a intelege si a se folosi de
realitatea inconjuratoare. Este necesar ca printr-o educatie sistematica ca reluam si sa
completam achizitiile privitoare la mecanismele ale motorii si psihomotori necesare
functionarii mecanismelor mentale pregatind formele de comprehensiune si operare cu notiuni
concrete. Psihopedagogii trebuie sa creeze cadrul unei bune comunicari afectiv si intelectual
care sa compenseze problemele cu care se confrunta copilul cu C.E.S. Comunicarea ca act
terapeutic are functia de integrare concreta a acestor copii in realitatea sociala.

Copilul cu dizabilitate mintala simte nevoia de incredere, intelegere si afectiune nu doar din
partea parintilor si acelora din jur ci si din partea dascalilor sai. Mediul educational trebuie sa
fie foarte flexibil pentru a determina ancorarea afectiva a copilului in general si a celui cu
dizabilitati in special in realitatea pe care el trebuie s-o asimileze si s-o stapaneasca.

Performantele psihomotrice sunt fundamente ale performantelor cognitive si afective in

general iar munca noastra trebuie sa tinda spre acest obiectiv.

1
2