ANATOMIA AXULUI HIPOTALAMO-

HIPOFIZAR
 Axul hipotalamo-
hipofizo-ovarian
Sistem functional format din
mai multe organe cu
functie endocrina:
hipotalamus, hipofiza si
ovare, care are rolul de a
regla activitatea gonadelor
(ovarelor);sub actiunea
neuro-hormonilor
hipotalamici, hipofiza
secreta gonadotropine care
stimuleaza secretia de
hormoni sexuali ovarieni.
 Hipotalamusul
Cea de-a doua componenta majora a
diencefalului, hipotalamusul, este asezata la baza
creierului, dedesuptul talamusului, înspre partea
anterioara a acestuia
Cintareste aproximativ 4 g si reprezinta 0.3 %
din tot creierul, fiind o adevarata “placa turnata”
intre SNC si cel endocrin.
Delimitata:
-anterior : chiasma optica,
-posterior : corpii mamilari,
-superior : comisura anterioara si santul Monro,
-lateral: subtalamus, pedunculuii cerebrali si
capsula interna.
Regiunea hipotalamica este alcatuita din formatiile peretilor si ale planseului
ventriculului al III-lea. Axa sa este data de prelungirea inferioara in forma de palnie a
ventriculuilui, denumita din acest motiv infundibulum.Portiunea situata in jurul
infundibulului este alcatuita dintr-un strat de substanta cenusie(tuber cinereum) a
carui parte centrala se numeste eminenta mediana.
Hipotalamusul se prelungeste caudal cu tija hipofizara
 Poate fi împartit în :
 hipotalamus puternic mielinizat (corpii mamilari)
 hipotalamus slab mielinizat (restul hipotalamusului).
De asemenea, mai poate fi împarit în :
 portiunea supraoptica (anterior, deasupra chiasmei optice,
locul în care se încruciseaza partial fibrele nervului optic),
 portiunea tuberala (dorsal de portiunea supraoptica)
 portiunea mamilara (posterior, deasupra corpilor mamilari).
Hipotalamusul este compus din 22 de nuclei mici
(substanta cenusie), multe fibre nervoase care-l traverseaza în
lung si în lat (substanta alba) si glanda pituitara.
 Nucleii hipotalamici sunt dispusi sub forma de mozaic si
sunt destul de greu de identificat .Fiecare nucleu hipotalamic
îndeplineste o anumita functie. Se împart, de obicei, în patru grupe :
1. Grupul nuclear anterior (nucleul paraventricular si nucleul
supraoptic) secreta hormoni care sunt transportati la hipofiza .
2. Grupul nuclear lateral
(nucleii tuberali laterali si
nucleul tuberomamilar) ;
3. Grupul nuclear mijlociu
(nucleul ventromedial,
nucleul dorsomedial si
nucleul infundibular sau
arcuat) ;
4. Grupul nuclear posterior
(nucleii mamilari , medial,
care formeaza proeminenta
corpului mamilar ).
 Axul hipotalamo-hipofizar
Conexiune cu hipofiza anterioara Conexiune cu hipofiza posterioara

Este o componenta intermediara între talamus si scoarta cerebrala si între

talamus si SNV. Conexiunile hipotalamusului cu celelalte componente ale
SNC, cât si cu sistemul endocrin prin intermediul hipofizei, fac din acesta o
structura nervoasa de importanata cruciala pentru functionarea sistemului
psihic si a organismului. Hipotalamusul dispune de conexiuni interne
(intermediare) si conexiuni externe (cu celelate componente ale SNC).
 Principalele cai aferente ale hipotalamusului
provin :
- de la sistemul limbic (mai specific, de la nucleul amigdaloid prin stria
terminalis si de la hipocamp prin fornix) ;
- pe calea fasciculului telencefalic medial (informatii de la scoarta si alte
structuri subcorticale ; scoarta are efect excitator si inhibitor asupra
hipotalamusului ; pe aceasta cale mai ajung si semnale olfactive si din
principalii centri visceromotori ai trunchiului cerebral
- de la talamus (nucleii mediali si anteriori) si de la subtalamus (tractul
palidohipotalamic).
- de la trunchiul cerebral (tegmentul mezencefalic, lemniscul medial,
substanta reticulata si substanta alba
- de la globii oculari (fibre retionotalamice) prin radacina chiasmei optice ;
datorita acestor legaturi, semnalele luminoase pot influenta sistemul
vegetativ (ritmul circadian si somn-veghe) si endocrin.
 Cele mai importante cai eferente ale
hipotalamusului sunt :
- tractul hipotalamicohipofizar (fasciculul supraopticohipofizar
paraventriculohipofizar si tuberoinfundibular)
- tractul hipotalamicohabenular (legaturi cu epitalamusul si, implicit,
cu epifiza) ;
- tractul mamilotegmental se îndreapta catre substanta cenusie din
mezencefal (cea periapeductala) si catre nucleul interpeduncular ;
- tractul mamilotalamic care se proiecteaza pe grupul nuclear anterior ;
- fasciculul longitudinal dorsal care trimite fibre catre coliculii
cvadrigemeni, la to sI nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral si la
formaaiunea reticulata ;
- tractul tuberohipofizar ce contine fibre care pleaca de la portiunea
tuberala si ajung la neurohipofiza.
- calea amigdaloida ventrala care contine fibre eferente (dar si eferente)
catre nucleul amigdaloid.
 Structura hipotalamusului
- Zonă anterioară (nucleii preoptici),
nucleii suprachiasmatic, anterior,
supraoptic şi paraventricular)
implicată în controlul ritmurilor
endogene, somn, termoreglare,
controlul sexualităţii, controlul
volemiei, controlul sistemului nervos
vegetativ parasimpatic
- Zonă mijlocie (nucleii dorsomedial,
ventromedial, arcuat şi lateral)
implicată în comportamentul
alimentar (centrii saţietăţii şi foamei)
- Zonă posterioară (nucleul posterior
şi corpii mamilari) implicată în
controlul sistemului nervos simpatic,
trezire, termoreglare şi fixarea
informaţiilor
Functiile hipotalamusului:
1)Termoreglarea –în hipotalamaus există doi centri care reglează temperatura
corpului:
• unul termolitic - situat în partea anterioară;
• altul termogeneetic - situat în partea sa posterioară.
2)Reglarea metabolismului hidroelectrolitic se face
mediat pe cale hormonală, prin eliminarea neurohormonului antidiuretic
vasopresina ADH, aflat la nivel supraopticşi paraventricular.
3)Reglarea comportamentului alimentar se face prin
-centrul de comandă al foamei - situal în hipotalamusul lateral
-centrul saţietăţii - situat în hipotalamusul ventromedian.
4) Reglarea activitatii sexuale Hipotalamusul controlează secreţia
hormonilor care stau la baza dezvoltării comportamentului sexual feminin şi
masculin: adică cei ovarieni- estrogenii la femele şi testosteronul la masculi.
5)Adaptarea si apararea Există în hipotalamamusul anterior şi în sistemul
limbic unii centrii responsabili de declanşarea agresivităţii. Stimularea
repetată a acestora cauzează furie.
6) Reglarea metabolismului glucidic, lipidic şi protidic. Excitarea
hipotalamusului lateral şi anterior produce hiperglicemie;
7) Reglarea activităţii cardiovasculare. Excitarea hipotalamusului pe
partea posterior-laterală cauzează tahicardie, vasoconstricţie,n
hipertensiune arterială; excitarea hipotalamusului anterior produce
scăderea tensiunii arteriale şi a debitului sanguin
8)Reglarea activităţii digestive. Stimularea regiunii tuberiene a
hipotalamusului cauzează mişcări intestinale; stimularea hipotalamusului
lateral cauzează tulburări în secreţia mucoaselor esofagiene, gastrice şi
duodenale, putând duce la ulceraţii acute; excitarea hipotalamusului
la nivelul chiasmei optice cauzează, pe calea nervului vag, creşterea
activităţii gastrice.
9) Reglarea funcţiilor de evacuare. Excitarea hipotalamusului
anterior intensifică peristalismul gastrointestinal şi, prin aceasta, grăbeşte
golirea stomacului şi a intestinelor.
10. Reglarea activităţii glandelor endocrine. O activitate
reglatorie realizată prin adenohipofiză, care, la rândul ei reglează activitatea
mai multor glande endocrine.
Hormonii hipotalamici care transmit informaţii la adenohipofiză sunt
de două feluri:
• eliberatori, cu efect de stimulare a secreţiei glandelor endocrine;
• inhitori ai secreţiei acestora
11. Reglarea stării de veghe şi somn. Se face în interacţiune cu centrii FR,
centri propriu-zişi ai somnului şi veghei la acest nivel nu au fost
identificaţi.
Alte funcţii hipotalamice:
• reglarea respiraţiei;
• reglarea metabolismului energetic;
• reglarea eritropoiezei;
• reglarea activităţii leucocitare;
• reglarea leucopoiezei.
SECREŢIA HORMONALĂ HIPOTALAMICĂ
SECREŢIA HORMONALĂ HIPOTALAMICĂ
1. GnRH sediul sintezei este in nucleul arcuat al hipotalamusului medio-
bazal.Secreţia GnRH este pulsatilă, acest lucru fiind indispensabil unei bune
funcţionări a hipofizei:
2. Tireoliberina TRH (Tyrotropin Releasing Hormone– este un tripeptid (Glu-
His-Pro) ce stimulează eliberarea de TSH şi secreţia prolactinei (PRL) şi
gonadotropinelor.
3. Corticoliberina CRH (Corticotropin Releasing Hormone) format din 41
aminoacizi şi determină la nivel hipofizar producţia de ACTH şi a altor peptide
derivate din POMC.
4. Gonadoliberina (GnRH ) – (gonadotropin –releasing-hormone) – este un
decapeptid ce stimulează secreţia FSH şi LH.
5. GAP (GnRH associated peptide)
6. Prolactoliberina PRH (Prolactine Releasing Hormone) stimulează secreţia şi
eliberarea PRL din celulele lactotrofe adenohipofizare.
7. Somatostatina (GRH) – growth-releasing hormone : factor hipotalamic
inhibitor al secreţiei hormonului de creştere (GH–polipeptid din 44
aminoacizi. Determină eliberarea de GH, neavand nici un efect asupra glicemiei,
concentraţiei somatostatinei sau a hormonilor intestinali.
8. MSH-RH (Melanocyte Stimulating Hormone-Releasing Hormone)
9. MSH-IH are o funcţie inhibitoare in secreţia de MSH.
10. Prolactostatina (PIH) –prolactin inhibiting hormone – dopamină ce inhibă
secreţia de PRL şi TSH.
 Glanda pituitara sau
hipofiza
Este un organ de
dimensiuni mici (diametru
de aproximativ 1 cm) si o
greutate de 0,5-1 grame
situat într-o cavitate osoasa
de la nivelul bazei
craniului numita saua
turceasca.
Functiile hipofizei sunt
strâns legate de
conexiunile cu
hipotalamusul, ce se
realizeaza prin intermediul
tijei pituitare sau
infundibulum.
 Din punct de vedere fiziologic, hipofiza poate
fi împartita în doua regiuni distincte :
 Hipofiza anterioara
(adenohipofiza sau lobul
anterior al glandei pituitare)
 hipofiza posterioara
(neurohipofiza sau lobul
neural al hipofizei),
Între cele doua zone ale
hipofizei se afla o arie de
dimensiuni reduse
(aproape inexistenta la om),
numita pars intermedia
(regiune intermediara).
a) adenohipofiza (hipofiza anterioara) care secreta hormoni
tropi hipofizari:

1.Hormonul de stimulare
foliculara (FSH)
2.Hormonul de
luteinizare (LH)
3.Hormonul luteotrop sau
prolactina (LTH)
4.Hormonul somatotrop
(STH)
5.Hormonul tireotrop
(TSH)
6.Hormonul
adenocorticotrop
(ACTH).
 Rolul hormonilor
adenohipofizari :
1 ) hormonul de crestere
(GH)(STH)
-↑la copii (60 ng/ml)
-↓la adulţi -25% (<5ng/ml)
-ritm de eliberare circadian(maxdupă primele 2h de somn)
1)Rol în creşterea ţesuturilor şi întreţinerea proceselor de reparaţieprin
↑anabolismului şi↓catabolismului
2)Roluri metabolice: proteic, glucidic, lipidic, echilibrul hidromineral.
3)Alte efecte
 ↑activitatea metabolicăa ficatului
 ↑eritropoieza
 ↑lactogeneza
2 )prolactina(PRL)
= polipeptid secretat de hipofiza anterioară
=PRL Normal = ↓
- În timpul sarcinii ↑↑↑, după naştere ↓↓↓(în 15 zile)
-În perioada alăptării: ↑intermitent (pentru 1 oră), stimulatăde supt
Are un ritm circadian: maximăîn primele ore de somn
Corelată cu ciclul menstrual, PRL max când LH max
Metabolizare hepatică, T1/2=20-30 min
Rolul PRL: acţionează direct pe ţesuturile ţintă
1) Mamotrop: dezvoltarea glandei mamare
începe la pubertate, stimulată de estrogeni
(ciclul lunar)
2) Lactotrop: lactogeneza-proces complex:
Dezvoltarea sânilor pentru secreţia lactată,
dependent de:
􀂄 Estrogeni →dezvoltarea sistemului

ductal
􀂄 Progesteron →dezvoltă lobulii şi sistemul

alveolar
Aceşti hormoni inhibă secreţia lactată
Secreţia lactată: dependentă de PRL
􀂄 primele zile: colostrul = proteine, lactoză dar fără lipide

􀂄 apoi, prin ↓↓Estrogeni şi Progesteron ⇒↑↑lactaţia (pt >1 an)

Conţinutul de AA, zaharide, lipide, Ca2+din lapte -dependent de GH, insulină,

cortizol, PTH

3) Rol metabolic:
 Reglarea secreţiei PRL:
 Control hipotalamic: mecanismul principal este inhibitor:
􀂄 Hipotalamus →PIH(dopamina) →inhibă hipofiza anterioară→↓PRL

 Stimularea PRL–prin mecanism neurogen:

􀂄 Stimuli (supt, mulgerea sânilor, activ. sexuală, stres) ⇒impulsuri senzoriale

transmise prin nervi somatici ⇒măduva spinării ⇒hipotalamus ⇒↑PRL,

↑OXT
 Alţi hormoni: estrogeni →⊕PRL, progesteron →↓PRL
Patologic:
 ↑PRL⇒galactoree
 ↑↑↑PRL(tumori hipofizare)
􀂄 Ginecomastie

􀂄 Feedback negativ hipotalamic ⇒↓LRH⇒↓FSH+ ↓LH⇒↓funcţia gonadică

3.hormonii luteinizant (LH) si foliculostimulant
(FSH)
-controleaza functionarea
gonadelor (glandele
sexuale:ovarul la femeie,
testicolul la barbat)

1. FSH la femeie:
-promovează dezvoltarea
foliculelor ovarieni,
- prepară foliculul pentru
ovulaţie ,
-mediază eliberarea de
estrogeni.

2. LH – la femei:
-promovează sinteza de estrogeni şi
de progesteronă,
4. hormonul stimulator al tiroidei
(TSH sau tireotropina)
 controleaza functionarea glandei
tiroide;
1. stimulează sinteza şi secreţia T3 şi T4
2. efect trofic asupra glandei tiroide
5. adrenocorticotropina (ACTH)
regleaza functia glucocorticoida a
corticosuprarenalei
1.controlează dezvoltarea cortexului
adrenalelor şi sinteza de steroizi
2. Activează transformarea Col in
pregnenalonă
In ţesuturile extrasuprarenaliene
1. activează lipoliza in ţesutul adipos
2. Facilitează captarea Gl şi AA in m
3. Stimulează secreţia de insulină
Acesti hormoni se mai numesc si
stimuline.
b) neurohipofiza (hipofiza posterioara) care este de fapt un
depozit al hipotalamusului, secreta :
-hormonul ocitocic sau ocitocina care ne intereseaza in mod deosebit si care are
un rol primordial in actul nasterii si al lactatiei si
- hormonul antidiuretuic ADH
Neurosecreţiile hipotalamice sunt de 4 tipuri:
1. Hormoni eliberatori (RH-liberine) şi inhibitori (IH-statine)
 structură: polipeptide
 rol: controleazăactivitatea secretorie a adenohipofizei:
 Liberinele(RH)⇒↑secreţia h. adenohipofizari
 Statinele(IH)⇒↓secreţia h. adenohipofizari
 tipuri:
-TRH-tireoliberina,
-CRH-corticoliberina,
-LRH(GnRH) -gonadoliberina,
-GRH–somatoliberina + GIH-somatostatina,
-PIH(hormonul inhibitor al prolactinei) = DOPA

2)Neurohormoni retrohipofizari (ADHşi OXT)

 Sinteză: hipotalamus anterior -în neuronii magnocelularidin nucleii
supraopticşi paraventricular
 Transport: tractul hipotalamo-hipofizar = axonii neuronilor hipotalamici
 Depozit: hipofiza posterioarăde unde sunt eliberaţi la nevoie
3)Neurotransmiţătorii
Sinteză -NA locus coeruleus
- Dopamina substanţa neagră
-Serotonina nucleul rafeului
Rol: reglarea locală a funcţiei neuroendocrinea hipotalamusului.
4)Ciberninele
 Sunt neuropeptide cu rol paracrin (acţiune la distanţă):
 Endorfine şi encefaline (opiaţii endogeni)
-rol analgezic ~opiul􀂄
-termoreglare
- reglarea aportului alimentar
 α şi βMSH-lipoliză
 ACTH-rol în procesele de memorie şi învăţare
Rolul hormonilor neurohipofizari
Neurohipofiza serveste drept loc de stocare provizorie a doi hormoni ai
hipotalamusului:
1) hormonul antidiuretic , ADH
Sinteza: hipotalamus anterior
(nucleii supraoptici şi
paraventriculari)
Transport: prin axonii
neuronilor (transport axonal)
→tractul hipotalamo-hipofizar
Stocare: hipofiza posterioară
(neurohipofiza)
Rol:
1.ADHacţionează direct pe celulele ţintă:
Renal: pe ultima porţiune tubulară
(TCDterminal şi TC)-rol principal în
concentrarea şi diluarea urinei.
2.↑↑ADH(vasopresina)⇒VC⇒↑TA
3.↑absorbţia intestinalăa apei
4.↑hidratarea celulară
5.↓perspiraţia (pierderea apei prin
respiraţie, piele)

Reglarea secreţiei de ADH

1. Modificări ale osmolarităţii
2. Modificări ale volemiei
2)ocitocina
OXT= structură polipeptidică
Sinteza: hipotalamusul anterior,
nucleii supraoptici şi
paraventriculari
Transport:
-prin axonii neuronilor
(transport axonal)
-tractul hipotalamo-hipofizar
(tractneuronal)
Stocare: hipofiza posterioară (cu
ADH)

Rol:
1)Rolul principal: contracţia
musculaturii uterine
-în special în sarcină →foarte
important în timpul travaliului
→↑↑↑contracţiile uterine
→naşterea copilului.
Efectul OXT în timpul travaliului se explică prin:
1. [OXT]↑↑↑: prin reflex neurogen ⇒capul copilului dilată progresiv cervixul, ceea
ce determină:
 Neuroreflex ⇒↑OXT(hipotalamus)
 ↑contracţiilor uterine ⇒↑dilatarea cervixului ⇒feedback ⊕⇒↑contracţiilor
uterine
2. ↑nr. receptorilor pt. OXTdin musculatura uterină
3. ↓↓activitatea oxitocinazei ⇒↑efectul OXT
4. OXT→uter ⇒sinteza prostaglandine ⇒↑contr. Uter
5. Raportul estrogeni/progesteron se schimbă după 9 luni .

2)Ejecţia laptelui prin reflex neurogen

 Suptul ⇒stimulează mamelonul ⇒neuroreflex ⇒Hipotalamus ⇒↑OXT
 ↑OXT⇒contracţia celulelor mioepiteliale periacinare ⇒ejecţia laptelui în
ducte

3)Reflex condiţionat: mama vede copilul ⇒secreţie lactată

Ovarul
FIZIOLOGIA OVARULUI
Ovarul are rol in :
Ovogeneza
Steroidogeneza:
Estrogeni
Progestativi
Androgeni
 OVOGENEZA
 Încă din viaţa uterină ovogonia in urma
mitozei ovocit primar ovocit primar intră în
profaza primei meioze reducţionale şi
rămâne aşa până în preajma ovulaţiei,
datorită unui factor inhibitor al maturării
ovocitare produs de celulele granuloase
 Meioza reducţională se reia la ovulaţie cu
formarea ovocitului secundar şi a primului
globul polar, fiecare având o structură
cromozomială haploidă 22X
 A doua fază a meiozei începe chiar înainte
de ovulaţie, se termină în momentul
penetrării spermei şi conduce la formarea
ovulului cu structură cromozomială haploidă
şi eliminarea celui de-al doilea globul polar
formand zigotul
 Şi primul globul polar suferă o diviziune,
astfel că la sfârşitul celor două meioze se
obţin 3 globuli polari
Funcţia exocrină a ovarului:
 Este reprezentată de producerea celulelor sexuale numită ovogeneză şi de expulzarea
ovulului matur în trompa uterină numită ovulaţie.
 Din ovocit se va forma ovulul şi celulele periferice, denumite celule foliculare
 Foliculii primordiali în timpul vieţii sexuale ajung la maturitate câte unul pe lună.
 Presiunea lichidului folicular şi acţiunea unor fermenţi, legate de ciclul menstrual,
determină ruperea foliculului şi expulzarea
ovocitului –ovulaţie.
 După expulzarea din folicul, ovocitul devine
matur şi pătrunde în trompa uterină, în vederea
fecundării.
 Dupa ovulaţie se formează în ovar, corpul galben
care produce hormonul progesteron, un alt hormon
ce intervine în funcţia glandelor sexuale feminine.
 Dezvoltarea foliculului şi a ovarului se face sub
influienţa foliculo-stimulinei produsă de hipofiză
Funcţia endocrină a ovarului:
Această funcţie constă în secreţia hormonilor estrogeni şi progestaţionali.
 Hormonii estrogeni sunt secretaţi de celulele interstiţiale ale foliculului în
prima parte a ciclului menstral.
 Hormonii progestaţionali– progesteronul etc. – sunt produşi de corpul galben
în cea de a doua parte a ciclului menstrual( între a 12-a zi şi a 28-a zi).
Progesteronul pregăteşte mucoasa uterină pentru implantarea ovarului.
 Dacă ovarul a fost fecundat, asigură dezvoltarea oului şi formarea placentei,
corpul galben se dezvoltă,rămânând în stare de funcţiune,
timp de peste 5- 6 luni, în perioada sarcinii;
spre sfârşitul sarcinii, după luna a 6-a
involueaza rapid şi se transformă într-un
ţesut fibros.Zigotul se fixeaza în mucoasa
uterină prin fenomenul de nidare.
 Nefecundat, ovulul se elimină cu
menstruaţia, iar corpul galben involuează
rapid (10-12 zile).
Hormonii ovarieni
Influienţează o serie de funcţii ale organismului şi determină caracterele
sexuale primare la femei, maturizarea ovarelor, uterului şi vaginului.
Reglează activitatea organelor sexuale, care trec prin trei perioade
legate de ciclul menstrual:
 De pubertate
 De maturitate sexuală
 De menopauză.
Determinarea caracterelor sexuale secundare la femei:
 Forma corpului
 Dezvoltarea glandelor mamare
 Păstrarea unei voci subţiri (prin rămânerea în stadiul de dezvoltare
infantilă a laringelui)
 Determină psihicul şi comportamentul specific.
Reglarea secreţiei hormonilor ovarieni
Se face pe două cai: pe cale umorală, pe cale nervoasă.
Reglarea umorală:
−Secreţia de estrogeni este stimulată de hormonul foliculo- stimulant hipofizar , când scade
concentraţia hormonilor estrogeni din sânge.
−Excesul de hormoni estrogeni inhibă secreţia de hormon foliculostimulant, dar excită hipofiza în
producerea hormonului luteinizant .
− Hormonul luteinizant stimulează formarea corpului galben şi, în consecinţă, intervine în
secreţia de progesteron.
−În acelaşi proces de stimulare, un rol important îl are şi hormonul lactogen hipofizar
Reglarea nervoasă:
−Dacă aproape toate fenomenele ciclului menstrual depind de hormonii gonadotropi hipofizari,
secreţia acestora se află sub influienţa stimulilor nervoşi.
− Hipotalamusul este zona subcorticală care transmite stimuli nervoşi la hipofiza anterioară.
− La nivelul unor centri hipotalamici se formează o substanţă precursoare hormonului gonadotrop
foliculostimulant , care ar fi transportată ulterior pe cale sanguină în hipofiza anterioara.
−Hipotalamusul nu intervine în secreţia de prolactină.
 Hypothalamus

Steroidogeneza
GnRH

feedback Pituitary

LH
FSH

STEROIDS
Ovary

Reproductive tract

MENSTRUATION
 STEROIDOGENEZA OVARIANĂ
A.Mecanism. Etape.
In steroidogeneză s-a constatat recent cooperarea a două tipuri de celule
de origini diferite, cu caractere structurale bine diferenţiate, care
cooperează armonios, asigurand un profil hormonal bine reglat (teoria
celor două celule).
a)Primul tip sunt celule granuloase, de origine mezotelială.
Incepand de la debutul foliculogenezei (săptămana a 16-a) pană la prima
ovulaţie şi apoi la fiecare ciclu, acestea işi asumă rolul de transformare a
androgenilor in estrogeni, ele fiind FSH dependente.
b) Al doilea tip, celulele tecale, sunt de origine mezenchimatoasă, LH
dependente, sunt responsabile de producerea de androgeni şi apoi, după
ovulaţie, de luteinizare, asumandu-şi producţia progesteronului.
Teoria celor două celule.
 Aromataza, necesară sintezei estrogenilor, se află predominant în celulele granuloase,
iar activitatea ei este intensificată prin stimularea FSH a receptorilor specifici de pe
suprafaţa acestor celule
 Celulele granuloase sunt, însă, lipsite de enzimele necesare steroidogenezei şi
necesită prezenţa androgenilor ca substrat pentru aromatizare
 Androgenii sunt sintetizaţi ca răspuns la stimularea LH, iar celulele tecale posedă
receptorii LH
 LH stimulează celulele tecale pentru a produce androgeni (androstendionă), care sunt
transferaţi către celulele granuloase pentru stimularea de către FSH a aromatizării în
estrogeni
B.Secreţia estrogenică
 Cei naturali provin din estran, hidrocarbură cu 18 atomi de
carbon
 Între cei 75 estrogeni naturali cei mai importanţi în fiziologie
şi clinică sunt estrona (E1), estradiolul (E2) şi estriolul
(E3)
 Sunt secretaţi de celulele tecii interne şi cele granuloase
ale foliculului ovarian sub impulsul FSH şi LH
a) Secretia estrogenica este in principiu
reprezentată de secreţia de 17β-estradiol:
Secretat de foliculi in cadrul dezvoltării
foliculilor, apoi de foliculul dominant in
faza foliculară tardivă la nivelul tecii
interne, a granuloasei, care participă la
sinteza estrogenilor prin aromatizarea
androgenilor;
In faza postovulatorie, estradiolul
provine mai ales din celulele luteale, a
căror secreţie principală este insă
progesteronul;
Estradiolul circulă legat de o proteină,
SHBG (Sex Hormone Binding Globulin)
b) Efectele fiziologice ale estrogenilor
Estrogenii au efecte periferice,
metabolice şi centrale.
Efecte periferice:
-mucoasa vaginală:
1. favorizează proliferarea celulară;
2. inhibă descuamarea celulelor superficiale, permiţand maturarea acestora;
3. asigură troficitatea mucoasei vaginale.

-glanda mamară:
1. este sensibilă la estrogeni, dar nu urmează fluctuaţiile zilnice;
2. favorizează multiplicarea canalelor galactofore;
3. determină creşterea sanilor la pubertate;
4. menţine structura mamară şi fenomenele ciclice mamare la femeia adultă.

-alte mucoase: rol trofic pe mucoasa bucală şi vezicală.

-glande sebacee: scade secreţia, antagonizand acţiunea androgenilor.
-sistemul cardio-vascular:
1. tensiunea arterială şi pulsul cresc uşor premenstrual;
2. creşte tendinţa la hipercoagulabilitate printr-o creştere uşoară a
factorilor de coagulare şi angiotensinogenului.
Efecte metabolice:
-metabolismul osos:
1. indirect, prin interferenţa cu hormonii care acţionează direct pe os şi anume:
I. facilitează acţiunea calcitoninei, care inhibă resorbţia osteoclastică;
II. scade sensibilitatea osoasă la acţiunea parathormonului;
III. favorizează absorbţia intestinală de calciu.
2. direct: 17 β-estradiolul acţionează asupra osteoblastelor prin creşterea activităţii lor şi
formarea matricei osoase.
-metabolismul lipidic:
1. diminuă colesterolul total prin reducerea tuturor fracţiunilor;
2. scade nivelul plasmatic de trigliceride;
3. favorizează depunerile de grăsimi la nivelul sanilor şi ţesutului subcutanat.
-metabolismul proteic: creşterea uşoară a sintezei proteice, in special la nivel hepatic, a
proteinelor transportoare.
-metabolismul hidro-mineral: favorizează acumularea apei in ţesuturi, favorizand apariţia
edemelor.
-metabolismul glucidic: nu pare a fi afectat semnificativ de către estrogenii endogeni.

Efecte centrale: estrogenii determină predominanţa sistemului parasimpatic,

influenţează favorabil starea psihică a femeii şi cresc libidoul.
C.Secreţia de progesteron
 Sunt secretaţi de ovar la nivelul corpului galben
 Hormonul natural este progesterona, derivată din hidrocarbura
ciclică cu 21 atomi de carbon (pregnan)
Efectele fiziologice ale progesteronului sunt efecte periferice,
metabolice şi centrale.Progesteronul nu poate acţiona fără acţiunea
prealabilă a estrogenilor, progesteronul singur neavand nici o influenţă
notabilă asupra ţesuturilor ţintă.

Efecte periferice
-mucoasa vaginală: are acţiune antiproliferativă,
cu accelerarea proceselor de descuamare in placarde,
cu plicaturarea marginilor celulare;
-glanda mamară: progesteronul nu acţionează
decat pe un ţesut glandular pregătit in prealabil
de estrogeni şi in sinergie cu estrogenii,
determinand o proliferare alveolo-acinoasă;
-mucoasa bucală şi vezicală: suferă aceleaşi transformări;
-ţesutul muscular: inhibă contractilitatea musculaturii netede;
-glande sebacee şi piele: efect antiandrogenic;
-sistemul cardio-vascular: activează factorii fibrinolitici.

Efecte metabolice -sunt puţin evidente;

-este bine stabilit efectul progesteronului asupra metabolismului hidro
mineral:progesteronul intră in competiţie cu mineralcorticoizii la nivelul tubului
distal, avand un efect antialdosteronic (diuretic);
-efectul asupra metabolismului proteic se manifestă prin creşterea uşoară a
catabolismului proteic.

Efecte centrale
-efect termogenic: progesteronul acţionează asupra centrului termic din diencefal,
determinand creşterea temperaturii bazale;
-stimulează sistemul simpatic, determinand tulburări digestive (constipaţie);
-determină o uşoară instabilitate psihică.
D.Secreţia de hormoni androgeni
 La femeie, 60% din androgeni sunt de origine suprarenală şi 40% de origine
ovariană
 Sediul principal al androgenogenezei ovariene este regiunea hilară, dar şi în
granuloasa şi teaca internă foliculară

a)Secreţia androgenilor se face la nivelul celulelor stromale şi a celulelor Berger

ale hilului ovarian.Alte surse de androgeni la femeie le reprezintă glandele suprarenale
si conversia periferică in ţesutul adipos subcutanat.

b) Principalii androgeni secretaţi de ovar sunt:

 Dehidroepiandrosteron (DHEA), care este transformat in Δ 4 - androstendion şi
sulfat de DHEA şi este eliminat prin rinichi ca 17-cetosteroizi;
 Δ 4 - androstendion : este secretat de ovar şi suprarenală in cantităţi egale;
 Testosteronul circulant - este produs in proporţie de 15% de ovar şi de 15% de
suprarenală, iar 70% provine din conversia periferică.

c) 99% din testosteron circulă legat de SHBG şi este singurul androgen activ biologic
la femei prin fracţiunea de 1% care circulǎ liber.
Estrogen
Hypothalamus Hypothalamic-
Pituitary-Gonadal Axis
GnRH
(HPG):
AP Females
FSH LH

Tonic LH
LH surge

PGF2a
+
Progesterone

Estrogens
 CICLURILE SEXUALE:
ciclul menstrual,
ciclul uterin,
 ciclul tubar,
ciclul ovarian,
ciclul vaginal
 CICLURILE SEXUALE
 Este hemoragia periodică uterină, apărută în timpul perioadei de activitate
sexuală şi suprimată total în timpul sarcinii .
 Menarha = prima menstruaţie (12-14 ani).Primele cicluri sunt anovulatorii,
monofazice

Menstruatia-consecinta corelatiilor neurohormonale la femeie, este

reprezenta de o hemoragie asociata cu o necroza superficiala a
mucoasei uterine care se produce ciclic incepand cu pubertatea si sfarsind
cu menopauza, constituind expresia activitatii genitale feminine.

Sangele menstrual – este un lichid hematic ce contine trei partimi

sange si o patrime apa cu mucus cervical si endometrial, resturi
endrometriale necrozate, celule vaginale descuamate, etc.
Caracterul de periodicitate a ciclului este o consecinta a interelatiilor
hipotalamo-hipofizo-ovariene, in care fenomenele se conditioneaza
reciproc astfel: periodicitate 27+/-4 zile, durata 3-5 zile, cantitate variata
intre 50-200g.
Nu contine protrombina, trombina si fibrinogen.
Contine un ferment triptic, proteolitic, care blocheaza fribinogenul,
fapt care ii conferaincoaguabilitate.
1.Ciclul menstrual
Ciclul menstrual se defineşte ca totalitatea modificărilor ciclice care survin
in organismul femeii mature in intervalul dintre prima zi a menstruaţiei şi prima
zi a menstruaţiei viitoare; manifestările fiziologice se manifestă la nivelul
intregului ax hipotalamo-hipofizo-ovarian.

Gonadostatul feminin.
Termenul de gonadostat feminin defineşte totalitatea mecanismelor de
reglare a funcţiei gonadice;centrul său este reprezentat de hipotalamus, care
coordonează funcţionalitatea axului hipotalamo hipofizo-ovarian,
determinand modificări:
a) Ciclice, specifice, la nivelul organelor ţintă: ovar, endometru, vagin,
trompe, san;
b) Generale-asupra tuturor organelor;
c) Psiho-afective.

Ciclul menstrual are trei faze succesive:

a) Faza foliculară;
b) Ovulaţia;
c) Faza luteală.
1.Faza foliculară
a)Faza foliculară este dominată de
transformările care au loc in foliculii
ovarieni:
-Recrutarea foliculilor;
- Selectarea foliculului dominant;
- Maturizarea funcţională a structurilor
foliculare;
- Producţia de hormoni steroizi.
Controlul fazei foliculare

b) La inceputul fiecărui ciclu menstrual ,

un grup de foliculi ovarieni dobandeşte
abilitatea de a răspunde la stimularea
FSH; La, un moment dat va fi
recrutat un singur folicul dominant,
care va ajunge la maturitate iar toţi
ceilalţi foliculi reactivi la FSH se vor
opri in evoluţie, devenind atrezici.
 c) Acţiunea hormonilor
 Nivelul de FSH este relativ crescut la sfarşitul ciclului anterior şi debutul
ciclului
actual şi stimulează dezvoltarea foliculară. Iniţial producţia de estrogeni este scăzută,
nivelul său crescand semnificativ in zilele 7 şi 8 de ciclu;
 In acelaşi timp, FSH acţionează la nivelul celulelor granuloasei foliculare,
promovand producţia de estrogeni; estrogenii, la randul lor, favorizează creşterea
numărului receptorilor pentru FSH, ceea ce amplifică răspunsul la acţiunea FSH,
rezultatul fiind creşterea nivelului estrogenilor;
 Creşterea nivelului de FSH iniţiază producerea de receptori de LH la nivelul
celulelor tecale ale foliculului ovarian, care vor deveni sensibile şi vor reacţiona la
stimularea LH, producand cantităţi crescande de androgeni (androstendion şi
testosteron);
 Celulele granuloasei, care sunt sensibile la FSH, au aparatul enzimatic
necesar şi capacitatea de a converti androgenii in estrogeni prin aromatizare,
realizand astfel creşterea nivelului estrogenilor circulanţi;
 In acest moment, se recrutează foliculul ovarian dominant, acesta fiind cel care are
cea mai mare producţie de estrogeni.

d) Creşterea nivelului estrogenilor are efect de stimulare al eliberării de

gonadotropine, prin efect feed-back pozitiv.
e) Secreţia de GnRH(gonadoliberina)
 La nivelul hipotalamusului, GnRH se eliberează pulsatil in circulaţia hipofizară,fiind
modulat de nivelul estrogenilor din sangele periferic: nivele estrogenice crescute au un
efect frenator, de feed back negativ, acţionand la nivelul centrului tonic al
hipotalamusului.
 In alte celule nervoase ale SNC se produce descărcarea de GnRH numai peste un
nivel critic al creşterii estradiolului, de 200 pg / ml (prin reacţia centrului ciclic in
hipotalamus), care produce creşterea nivelului LH şi FSH(feed back pozitiv).
 In prezenţa unei eliberări normale de GnRH, există uneori discrepanţe in producţia de
FSH şi LH, datorite altor factori reglatori, intre care a fost identificată inhibina; această
substanţă a fost identificată in lichidul folicular al foliculului matur şi este produsă de
celulele granuloasei şi are efect la nivelul hipofizei, reducand selectiv producţia de FSH.

f) Atingerea nivelului maxim al producţiei de estrogeni produce, prin efect

Feed-back pozitiv, creşterea nivelului de LH durează 12 ore, realizand un peak, este urmată
de staţionarea in platou de 14 ore şi apoi coboară timp de 20 de ore.
2.Ovulaţia
Ovulaţia survine după maturizarea foliculului ovarian, prin
ruptura peretelui folicular şi eliberarea ovulului (ponta foliculară);
 are loc in perioada platoului (peak) LH, (Pick-ul de LH apare
cu 12 ore înainte de ovulaţie şi va determina producţia de
prostaglandine şi enzime proteolitice în lichidul folicular cu
slăbirea peretelui folicular, care se va rupe într-un punct numit
stigma şi va elibera ovocitul înconjurat de zona pellucida şi corona
radiata)
 survine la 24-32 de ore de la debutul creşterii LH (este precedată
de o intensificare a producţiei de prostaglandine intrafoliculare, care
stimulează eliberarea de enzime lizozomale, responsabile de ruptura
foliculului) şi
 este urmată de creşterea rapidă a nivelului de progesteron, prin
formarea corpului galben;
 FSH are şi el o creştere şi un nivel maxim, dar semnificaţia sa
fiziologică nu a fost incă lămurită; oricum, sunt sigure efectul acestuia
de inducere premenstruală a apariţiei receptorilor de LH in granuloasa
foliculară şi efectul său asupra luteinizării post-ovulatorii.
Concentraţiile de estrogeni în creştere exercită un efect de:
- feedback negativ asupra secreţiei de FSH şi
- feedback pozitiv asupra secreţiei de LH
Expunerea la concentraţii mari de LH determină:
-luteinizarea celulelor granuloase,
-producţia de progesteron şi
- declanşarea ovulaţiei
Acest proces continuă până când toţi foliculii din cohorta iniţială devin
atrezici, cu excepţia celui dominant.Foliculul dominant devine folicul
preovulator sau folicul matur de Graaf
Din acest moment, organismul este pregătit pentru producerea ovulaţiei
, foliculul dominant este acela cu un climat estrogenic bogat şi cu cel mai mare
număr de receptori FSH
Foliculul continuă să producă estrogeni, ce scad în continuare FSH circulant,
cu producerea unui mediu din ce în ce mai nefavorabil pentru foliculii
concurenţi
După ovulaţie, foliculul se transformă în corp luteal, iar celulele granuloase
rămase se încarcă cu lipide şi cu pigmentul luteinic galben, care determină
numele structurii.
Aceste celule secretă progesteron, care produce pseudodecidualizarea
endometrului în vederea nidaţiei blastocistului
Scăderea producţiei de LH şi absenţa fecundaţiei ovulului, determină
regresia corpului galben, care se fibrozează şi devine corp albicans
Spre sfârşitul fazei luteale, scăderea nivelurilor serice de estrogeni şi
progesteron, va determina stimularea producţiei centrale de gonadotropine
(FSH şi LH) sub influenţa cărora se va recruta o nouă cohortă de foliculi
primordiali
Dacă se produce fecundaţia, hormonul gonadotrop corionic (hCG) va mima
acţiunea LH şi va continua stimularea secreţiei de progesteron, care va
transforma endometrul, permiţând implantarea oului.
F.Faza luteală
a)Faza luteală este dominată de
intrarea in acţiune a corpului galben (CG)
,care va induce modificări specifice in ţesuturile
ţintă, preponderent in endometru. Controlul fazei luteale
b) Corpul galben este un organ endocrin, producător de progesteron, care se
dezvoltă după ovulaţie in locul foliculului rupt·
 durata de viaţă a corpului galben este de 14 zile;
 el atinge maximul de activitate la 7-8 zile după peak-ul de LH;
 activitatea incetează cu 2-3 zile inaintea debutului ciclului menstrual
următor;
Cată vreme corpul galben este funcţional, dezvoltarea noilor foliculi ai
ciclului următor este frenată; ea va incepe in momentul in care incepe
regresia corpului galben (luteoliza).

c) Paralel cu producţia de progesteron se mai produc, dar in cantităţi reduse,

17 hidroxi-progesteron, estronă şi estradiol.
d) Pentru buna funcţionare a CG este necesară prezenţa LH, al
cărui nivel scade spre finalul fazei luteinice, permiţand creşterea
progresivă a FSH, care va demara recrutarea foliculilor ovarieni ai
următorului ciclu menstrual.

e) Mecanismele care produc regresia CG nu sunt pe deplin

lămurite, cea mai acceptată idee fiind cea a reducerii
pulsaţiilor de LH.

f) Viaţa CG poate fi prelungită prin administrare de hCG, care,

datorită similarităţilor structurale cu LH, ocupă receptorii de
LH din CG, prelungindu-i activitatea; acest mecanism de
prelungire a funcţiei CG acţionează şi in caz de sarcină.
 Ciclul ovarian
1. Ciclul exocrin al ovarului.
Ovarul este organul glandular al aparatului genital feminin,
cu rol gametogen limitat de la pubertate la menopauza, care
consta in producerea ciclica a foliculilor de Graaf si cu rol
hormonal secretand hormonii estrogeni si progestativi.
In perioada de fertilitate, foliculi ovarieni trec prin diferite stadii
evolutive : foliculi primordiali, folicului evolutivi si foliculi matur
(de Graaf) care se matureaza o data pe luna alternativ in cele doua
ovare. El este format de la interior spre exterior, din urmatoarele
elemente :
- ovocitu
- zona pelucida
- celule foliculare
- membrana Slaviasky- Waldeyer
- lichidul folicular
- teaca interna
- teaca externaie
 Ovulatia consta din doi timpi :
1. Dehiscenta foliculara – are la baza o
congestie ovariana de ordin neurohormonal,
care printr-o secretie brusca de lichid folicular produce :
- distensie mare la nivelul stigmei cu dehiscenta acesteia
- necroza vasculara cauzata
de o supra distensie existenta
unei diastaze proteolitice
continute in lichidul colicular
2. Ponta foliculara – consta
in eliminarea sub presiune a
ovocitului inconjurat de coroana
radiata, cauzata de curentul creat
de lichidul folicular.
 Ovulatia, intr-un ciclu normal de 28 de zile se produce intre
zilele 12-16.
Pot exista unele abateri de la ovulatia normala :
- disovulatia, cand dehiscenta foliculara nu este urmata de
expulzia ovulului sau este urmata de expulzia unui ovul imatur.
- paraovulatia (ovulatie paraciclica) are loc in plina faza
estrogeno-progesteronica in timpul mentruatiei sau in sarcina.
- anovulatia inseamna lipsa ruperii foliculului ce poate decurge
cu sau fara transformarea progresiva a foliculului.

2. Ciclul endocrin al ovarului

Functia endocrina a ovarului se instaleaza la pubertate (sub

influenta hipotalamusului) si dureaza pana la menopauza.
Aceasta functie este sub dependeta hormonilor hipofizari
(FSH, LH si LTH), sub influenta lor se secreta hormonii:
estrogeni, progesteronul, androgeni si relaxina.

Estrogenii sunt secretati de ovar, corticosuprarenala, testicul si placenta. La
femeie, estrogenii se gasesc sub forma de dihidrofoliculina sau estradiol. Prin
metabolizare rezulta estrona si estriolul.
Actiune :
1. Asupra sistemului nervos central, influenteaza diferentierea si organizarea
acestuia.
2. Determina aparitia caracterelor sexuale secundare.
3. Asupra hipofizei anterioare (in doze mari inhiba functia, in doze mici
o excita prin corpii oxidati).
4. Asupra zonei genitomamare producand hiperplazia si hipertrofia
endometrului si miometrului.
5. Asupra pielii produc o ingrosare, prigmentarea areolei mamare, proliferarea
mucoase bucale, dezvoltarea parului axilar si pubian, in asociatie cu androgenii din
ovar si suprarenala.
6. Efecte metabolice : retentie de apa, sodiu, calciu, retentie trecatoare de azot.
7. Asupra scheletului produc, prin retentia de calciu si fosfor, stimularea,
inmultirea osteoblastelor., inhiba cartilagele de crestere.
8. Favorizeaza depunere de grasimi specific tipului feminin.
9. Au efect tonic miocardic, scad colesterolul si fosfolipidele sanguine.
10. Sunt hipotermizanti.
11. Inhiba prolactina hipofizara si hormonul somatotrop.
12. Sensibilizeaza miometrul la actiunea ocitocinei.
Progesteronul
 Este secretat de ovar, de corticosuprarenala si placenta.
 Substanta lui precursoare este colesterolul.
 Ficatul il metanolizeaza prin conjugare si se elimina sub trei forme
inactive :
- pregnandiol,
- pregnandiolol si
- pregnanolonul.
In timpul sarcinii se elimina cantitati mari de pregnandiol.
Secretia progesteronului prezinta o curba care merge
=ascendent dupa ovulatie cu maxim in ziua 20-24 a
=poi scade pana la menstruatie in mod lent.
Are rolul de a pregati mucoasa uterina pentru nidatie si mentinerea
oului fecundat.
Actioneaza numai asupra unui endometru pregatit cu estrogeni
transformand-ul din proliferativ in secretor.
 Actiunea progesteronului :

1. Asupra trompelor, inhiba motilitatea provocata de estrogeni,

favorizand nutritia oului.
2. Asupra endometrului actioneaza numai in sinergie armonioasa
cu estrogenii, efectul lor fiind nul in lipsa acestora. Creste sinuozitatea
glandelor endometrului, determina transformarea decidoala a
corionului.
3. Asupra miometrului determina o crestere generala a acestuia,
hiperemie, inhibitia contractiritatii miometrului, facand-ul refractar la
ocitocina.
4. Asupra colului uterin inhiba secretia cervicala.
5. Asupra vaginului produce aparitia celulelor plicaturate,
descuamare masiva si leucocitoza.
6. Complecteaza actiunea estrogenilor asupra glandei
mamare prin stimularea cresterii acinilor glandulari.
7. Asupra altor glande endocrine: in doze mici actioneaza asupra
complexului hipotalamohipofizal, stimuleaza FSH, iar in doze mari
inhiba LH. Inhiba ovulatia.

Androgenii si relaxina secretati de ovar sunt necesari pentru

echilibrul hormonal.
2.CICLUL VAGINAL
A.Mucoasa vaginală este un receptor fidel al hormonilor steroizi
ovarieni şi suferă modificări ritmate de secreţia acestora.
In mod normal, mucoasa vaginal, la femeia in plina activitate sexuala, are 4 zone
de celule care se modifica in cursul ciclului menstrual. Aceste zone sunt :
- zona superficiala
- zona intermediara
- zona parabazala
- zona bazala

B.Răspunsul vaginal la stimularea ovariană

a) Postmenstrual există o creştere a activităţii mitotice in stratul bazal profund,
urmată in faza proliferativă medie şi tradivă, (care corespunde activităţii
estrogenice maxime) de proliferarea şimaturizarea epiteliului vaginal. In stratul
intermediar estrogenii favorizează depunerea de glicogen.

b) In faza progestativă a ciclului se produc efecte proliferative la nivelul

stratului intermediar şi depunere de glicogen, progesteronul blocand insă
diferenţierea superficială, celulele descuamate fiind exclusiv din stratul
intermediar.
 c)Efectul hormonal este reflectat de către flora vaginală, care are o
funcţie protectoare dependentă de secreţia hormonală. In condiţii fiziologice,
unele bacterii vaginale, şi anume lactobacilii Doderlein, produc un mediu
protector acid, pH-ul vaginal la femeia adultă fiind cuprins intre 3,8-4,5;
modul de producere a acidului lactic nu este bine stabilit provine :
-fie direct din glicogen şi e degradat de bacilii Doderlein,
-fie glicogenul este iniţial degradat de enzime vaginale in mucopolizaharide şi
apoi bacilii Doderlein il transformă in acid lactic.
Cert este că aciditatea vaginală este produsă de acidul lactic, in corelaţie
directă cu glicogenul vaginal, deci pH-ul vaginal reflectă indirect funcţia
ovariană.

Exista doua talouri diferite ale ciclului vaginal, in raport cu ciclul

menstrual :
1. Faza estrogenica se caracterizeaza printr-o proliferare a celulelor si o
crestere a acidofiliei si a indicelui pignotic.
2. Faza progesteronica se caracterizeaza prin descuamarea celulelor care se
plicatureaza si se elimina in cantitate foarte mare.
3.CICLUL CERVICAL
Sub influenţa hormonilor steroizi sexuali, colul uterin suferă o serie
de transformări.

A . Secreţia de mucus (gleră cervicală) a epiteliului endocervical este un

proces continuu, dar cu variaţii ciclice mari: 20-60 mg/zi in faza pre sau
postmenstruală şi 700 mg/zi in faza preovulatorie. Mucusul cervical are un
pH de 7-8,5.

B. Sub influenţa estrogenilor, in perioada preovulatorie se produce o

cantitate maximă de mucus, o cristalizare maximă, iar vascozitatea
scade, ceea ce face ca glera cervicală să devină permeabilă pentru
spermatozoizi, care sunt stocaţi şi distribuiţi in criptele endocervicale.
Migraţia spermatozoizilor prin canalul cervical se face cu o viteză de
0,1-0,3 mm/minut, mai accelerat in perioada preovulatorie.

C. Penetrarea spermatozoizilor este facilitată şi prin modificarea

tonusului musculaturii cervico-istmice, care scade in faza proliferativă,
ducand la dilatarea canalului cervical şi a criptelor. In faza secretorie, sub
influenţa progesteronului, tonusul creşte, iar canalul cervical se inchide.
4.CICLUL UTERIN
Modificarile ciclice ale endometrului. Endometrul
este stratul care tapetează cavitatea uterină şi are două
straturi: bazal şi funcţional

1. Stratul profund sau bazal, ce nu sufera nici o

modificare de-a lungul ciclului menstrual, dar este
sursa regenerării endometriale după fiecare
menstruaţie si este format din partea profunda a
tubilor glandulari si a corionului.

2. Stratul superficial numit si functional

reprezintă cele 2/3 superficiale ce se elimină la sfârşitul
fiecărui ciclu în care sarcina nu este prezentă, fiind
compus din zona spongioasă şi zona compactă
A.Ciclul endometrial
Actiunea hormonala a steroizilor ovarieni, provoaca o
necroza a mucoasei endometriale, insotita de o
pierdere sanguina numita menstruatie.
Ciclul endometrial se traduce prin modificari ciclice
ale elementelor functionale : stroma, glande si vase.
Schimbările ciclice caracteristice dezvoltării foliculilor şi
corpului galben ovarian se
reflectă şi la nivelul endometrului,
Modificările glandulare în ciclul endometria
unde se disting trei faze:
· Faza de descuamare (menstruaţia): zilele 1-4;
· Faza proliferativă: zilele 5-14;
· Faza secretorie: zilele 15-28.
1) Faza de descuamare
· Inceputul acestei faze se găseşte de fapt in ultimele zile ale fazei luteale precedente;
· In cazul nefertilizării oului, corpul galben işi incetează lent activitatea endocrină;
· Faza de descuamare este precedată de o ischemie endometrială, determinată
hormonal prin scăderea bruscă a hormonilor estrogeni sub un anumit prag
· Prin disocierea porţiunii superficiale a endometrului răman deschise fundurile de sac
glandulare, arteriole şi venule, din care se pierde sange provenit din circulaţia bazală
intactă.
· După eliminarea stratului funcţional fibrinolitic activ se produce o hemostază tipică,
deoarece stratul bazal este fibrinolitic inactiv.
· Regenerarea endometrului se face prin reepitelizarea suprafeţelor zonale
denudate,
-pornind de la porţiunea fundică a glandelor,
-refacerea vascularizaţiei superficiale şi
-acumularea de substanţă fundamentală in stromă.
c) Faza proliferativă cuprinde:

 Faza proliferativă precoce sau postmenstruală (zilele 5-8), in care epiteliul

cubic este regenerat cu puţine mitoze şi glande rare, rectilinii;

 Faza proliferativă medie (zilele 8-11): sub influenţa estrogenilor, care cresc,
celulele devin cilindrice, mitozele apar frecvent, celulele ciliate se inmulţesc,
glandele cresc numeric şi in inălţime, stroma este edematoasă.
Estrogenii induc formarea receptorilor pentru progesteron, in vederea
pregătirii endometrului pentru faza luteală;

 Faza proliferativă tardivă sau preovulatorie (zilele 12-14), in care activitatea

mitotică este maximă, glandele devin sinuoase şi largi, arteriolele spiralate
cresc rapid şi se ondulează, raportul intre grosimeaendometrului şi lungimea
vaselor este de 1/15.
d) Faza secretorie cuprinde:

 Faza secretorie incipientă sau postovulatorie luteală (zilele 15-18): incepe

secreţia de progesteron.Glandele endometriale cresc in continuare, mitozele
scad, celulele secretorii sunt incărcate cu glicogen;

 Faza secretorie medie (zilele 19-23) se caracterizează prin prezenţa glandelor

extrem de sinuoase,cu lumenul plin de secreţii, cu glicogen abundent.
Arteriolele spiralate au o dezvoltare maximă;

 Faza secretorie tardivă (zilele 24-27) se caracterizează prin fenomene

regresive, epiteliul desuprafaţă arată fenomene degenerative, glandele au
aspect pe secţiune de „dinţi de ferăstrău”. Edemul stromal este mult scăzut, are
loc liza celulelor glandulare, infiltraţia leucocitară şi cu macrofage este maximă.
B.Ciclul miometrial

In cursul ciclului mentstrual, uterul creste in greutate cu 5-10g datorita

actiunii hiperemiante a estrogenilor care provoaca edem la nivelul tesutului
interstitial.
Progesteronul, actionand dupa estrogen, produce hiperplazia celulelor
muscular ecare cresc in lungime si grosime de la 40-60 la 80-90 microni.

Motilitatea uterina spontana,

-creste dupa menstruatie,
-atinge maximum la ovulatie si
-este aproape absenta in faza luteala.
Premenstrual se produce o disociatie intre tonusul uterin care este scazut si
contratii care devin puternice.

a) In faza proliferativă, creşte conductibilitatea şi contractilitatea fibrei, ceea ce

determină o hipermotilitate spontană a uterului.

b) In faza secretorie, sub acţiunea progesteronului, scad sinteza şi eliminarea de

PG, cu diminuarea frecvenţei şi amplitudinii contracţiilor uterine spontane.
5.CICLUL TUBAR
A. Viteza şi modul de transport al oului la nivelul trompei este de o importanţă
crucială in reproducere.
a) Epiteliul tubar, alcătuit din două tipuri de celule, celule ciliate şi celule neciliate
„secretorii” , este sub control endocrin.

b) In faza proliferativă a ciclului, estrogenii stimulează dezvoltarea cililor şi o

secreţie activă.Frecvenţa mişcărilor cililor, indreptate spre uter, este necesară pentru
transportul tubar al oului şi are o valoare de aproximativ 1500 mişcări/minut in perioada
ovulatorie.

c) Sub influenţa progesteronului, la inceputul fazei secretorii, imediat după

perioada ovulatorie, frecvenţa mişcărilor ciliare creşte cu 20%, pentru ca apoi, in faza
secretorie tardivă a ciclului, celulele să işi piardă cilii, astfel incat nu se mai pot distinge
celulele „secretorii” de celulele fără cili. Astfel scade secreţia celulelor secretorii in
primele 3-4 zile postovulator.

B. Estrogenii stimulează şi motilitatea spontană a trompei, in ceea ce priveşte

frecvenţa şi amplitudinea contracţiilor, in timp ce progesteronul o inhibă. Contractilitatea
musculaturii tubare şi fluxul de secreţie sunt maxime in primele 3-4 zile postovulator,
astfel incat posibilul ou fertilizat este dirijat să pătrundă prin istmul tubar spre uter.
Ciclul mamar
In cursul unui ciclu menstrual, la nivelul glandei mamare se produc
modificari morfofiziologice sub actiunea celor doi hormoni ovarieni :
foliculina si progesteronul.
Foliculina, -in prima faza a ciclului ovarian, determina hiperplazia
tesutului conjunctiv si a canalelor galactofore ;
- in faza a doua sub actiunea progesteronului, are loc
dezvoltarea tesutului lobulo-alveolar.
In timpul sarcinii, sub actiunea foliculinei, glandele mamare se maresc, sunt
dureroase, apare colostrul, mamelonul si areola se pigmenteaza mai intens,
apare reteaua venoasa superficiala haller.
Dupa nastere, se declanseaza lactatia, in ziua 3-4, datorita secretiei de
priolactina.

Ciclul general
O serie de alte sisteme si organe, sufera si ele modificari ciclice:
= sistemului nervos central si periferic (starea de supraexcitare psihica a femeii
premenstrual si menstrual),
=volumul respirator,
=permeabilitatea vasculara sunt crescute, si
=receptivitatea fata de boli infectocontagioase.
=articulatiile si ligamentele bazinului devin mai laxe in perioada menstruala.
=temperatura vaginului mica in faza foliculinica, cu un salt termic dupa
ovulatie.
 Vă
mulţumesc!