Medicatia aparatului

urinar
Mihai Ioana
Jercan Ionela
Preda Roxana
1H
 Sistemul urinar

Sistemul urinar este una din cele mai împortante părţi ale organismului uman.
Rolul acestuia este de a menţine şi de a regla echilibrul fluidelor din corp, prin
filtrarea sângelui şi producerea urinei, din substanţele îndepartate din sânge.

A – rinichii
B – uretere
C – vezica urinară
D – gâtul vezicii urinare
E – uretra
F – sfincterele
G – terminaţiile nervoase
 Cum funcţionează sistemul
urinar?
Activitatea constantă a rinichilor reglează electroliţii şi menţine echilibrul acido-
bazic. În fiecare zi, prin rinichi trec 170-180 litri de sânge, din care 1,5 litri
sunt eliminaţi sub formă de urină. Este un ciclu care se petrece conform
diagramei de mai jos:
Aparatul urinar contribuie în mare măsură la menținerea constantă a mediului intern
al organismului și a compoziției chimice a acestuia, dar și la eliminarea în special a
produșilor de catabolism rezultați din metabolismul proteic: creatinina, ureea, acidul
uric, fosfați, sulfați precum și o serie de substanțe medicamentoase.
Diuretice
• Substanțe care cresc eliminarea de urinã (apã și sare). Unele eliminã
predominant apa, mãrind volumul urinei și provocând o diurezã apoasã. Altele
eliminã o urinã bogatã în sare, numite din aceastã cauzã saluretice, folosite
pentru eliminarea excesului de sare și apã, reținute în edeme.
• Clasificare:
- tiazide:hidroclorotiazida, indapamid
- diuretice de ansa: furosemid
- inhibitoare aqle anhidrazei carbonice: acetazolamida
- antialdosteronice: spironolactona
- diuretice osmotice: manitol
Generalitati
Indicatii terapeutice: edeme diverse, hipertensiune
arteriala
Eficacitate:
- cea mai mare: furosemid
- medie: tiziadele
- slaba: acetozolamida, spironolactona, manitol
Efecte adverse: eliminarea masiva a potasiului cu
aparitia aritmiilor. De aceea se recomanda administrarea
diureticele impreuna cu suplimente de potasiu
(aspacardin sau panangin)
Diuretice majore
Furosemidul (Lasix Furantril)

Eliminã un volum mare de urinã, cu o cantitate crescutã de Na, K și Cl. La

bolnavii cu edeme cardiace, o singurã dozã de 40 mg, poate duce la pierderea
de 6 - 8 litri apã. Este de regulã eficace la bolnavii rezistenți la diureticele
tiazidice (saluretice).
Poate fi utilizat și în doze mai mari (pânã la 1 - 2 g).
Bolnavii care nu rãspund la doze mici, de 40 mg, pot rãspunde la dozele
mai mari. Efectul este rapid, de scurtã duratã și ușor controlabil.
În administrarea oralã, diureza începe dupã 20 - 60' și se menține 4 - 6 ore. În
administrarea i.v, efectul începe dupã 3 - 15' și se menține 2 – 5 ore. Pot
apãrea, însã, dezechilibre electrolitice: hiponatremie, hipopotasemie și mai
rar, hipocloremie.
Pot apãrea și hipotensiune, hiperglicemie, hiperuricemie, accidente alergice și
tulburãri digestive. Este indicat în toate formele de edeme (din insuficiența
cardiacã, ciroza hepaticã cu ascitã, edemul pulmonar, edemul cerebral).
Se administreazã ca urgențã în insuficiența renalã cronicã și acutã.
Acidul etacrinic (Edecrin)
Deosebit chimic de Furosemid, are acțiune și indicații similare. Acționeazã
intens, rapid și de scurtã duratã. Prezintã aceleași reacții adverse.
Hidroclorotiazida
Nefrix cpr:
- Se administreaza 1cp/zi, dimineata, in edeme sau
hipertensiune arteriala
- Diureza începe la o orã dupã administrarea oralã și se menține 8 - 12
ore
• Clopamida (Brinaldix), Clortalidona (Hygroton), Clorexolona
(Flonatril), sunt substanțe diuretice înrudite cu tiazidicele. Au duratã
de acțiune mai lungã (24 - 48 ore). Se administreazã 1/zi sau la douã
zile.
• Spironolactona (Aldactona). Are acțiune diureticã modestã și crește
eliminarea apei și sãrii, dar cruțã K. Diureza produsã crește, când se
asociazã cu diuretice, ca tiazidice, furosemid, acid etacrinic,
compensând pierderea de K produsã de acestea.
Spironolactona este contraindicatã în insuficiența renalã acutã și în
hiperpotasemie. Se administreaza 4 - 8/zi, cu efect dupã 24-48 de ore, de
duratã. Ca reacții adverse pot apãrea: hiperpotasemie, hiponatremie,
erupții cutanate, tulburãri digestive, somnolențã etc.
Diuretice minore
•Diureticele xantice.
Dintre acestea se întrebuințeazã Aminofilina (Miofilinul) în comprimate
și în fiole. Este un diuretic slab.
• Diurocardul (Clorura de amoniu) este un diuretic acidifiant. Se
prezintã sub formã de drajeuri de 0,400 g și se administreazã 8 - 20/zi,
timp de trei zile consecutiv, curã care se poate repeta.
Este diferitã, în funcție de cauza retenției, de exemplu, într-o
insuficiențã renalã, diureticele sunt inutile și periculoase.
• Acetazolamida (Diamox, Ederen) acționeazã ca inhibitor al anhidrazei
carbonice. Este o sulfamidã cu efect diuretic slab
Practic nu se mai folosește. În prezent este utilizatã în tratamentul
glaucomului și al unor forme de epilepsie.
•Cele patru mari indicații ale diureticelor sunt:

Insuficiența cardiacã - atât în timpul decompensãrii, cât și ca tratament de întreținere (uzual Nefrix).

•Hipertensiunea arterialã, în funcþie de forma clinicã și de stadiu, beneficiazã de asemenea de

aportul continuu al diureticelor (Nefrix, Ufrix, Furosemid, Spironolactonã).

•Ciroza hepaticã ascitogenã: Triameternul, Spironolactona și corticoterapia permit sã se reducã la

mulți cirotici, ascita și edemele.
Sindroamele nefrotice beneficiazã de corticoterapie.

•Ca regulã generalã, nu trebuie prescrise diuretice la bolnavii cu semne de insuficiențã renalã. De
asemenea, diureticele nu trebuie prescrise la întâmplare, ci în funcție de originea edemelor,
tratamentele anterioare și rezultatele laboratorului.
Administrarea diureticelor se poate însoți de numeroase accidente.
Diureticele mai pot provoca febrã, erupții cutanate, purpure, tulburãri digestive (vãrsãturi, diaree,
uneori scaune sanguinolente), anurie, colaps, leziuni renale, hepatice și chiar moarte subitã.
Tiazidicele pot determina tulburãri digestive (anorexie, grețuri, vãrsãturi), erupții cutanate și rar,
accidente sanguine. Spironolactonele pot antrena tulburãri hormonale.
Medicatia urologica
•Antiseptice și antiinfecțioase urinare.

•Metenamina (, dezinfectant urinar, de 3-4 ori pe zi, asociat, uneori, cu un acidifiant.

•Acidul Nalidixic, produce repede rezistențã. Se administreazã sub formã de comprimate și capsule
de 500 mg, 1 gr la 6 ore, 7, 10, 14 zile.

•Cinoxacin cu acțiune asemãnãtoare, comprimate de 50 mg, de 2 ori pe zi, 7-14 zile.

•Nitrofurantoin, bacteriostatic și bacteridic, cu spectru larg. Rezistența se instaleazã rar. Activ în

infecții urinare cu germeni sensibili. Se administreazã 3 comprimate de 100 mg pe zi.
•Antiseptice și antiinflamatoare în combinații cu sulfamide, inclusiv antispastice.

•Antispastice urinare: Cislerax, compr. de 200 mg, Driplane, compr. de 5 mg, Priamide, compr. de 5
mg, Mictonorm, dr. de 15 mg și Detrunorm, dr. de 15 mg.

•Alte antispastice urinare: Clarelax - compr. de 200 mg, Mictonorm - dr. de 15 mg, Priamide -
compr. de 5 mg, Cystenal, folosit în litiaza renalã (sol. buvabilã 3-4 picãturi de 3 ori pe zi), Renol
(sol. 3-5 picãturi de 4-5 ori pe zi), Renalex, antiseptic și antiinflamator, sol. 3-5 picãturi pe zi,
Rowatinex, folosit în litiaza renalã, sol. 3-5 picãturi, de 4-5 ori pe zi sau o capsulã de 4 ori pe zi;
Urinex, cu acțiune similarã Rovatinex-ului (3-4 capsule pe zi), activ în bolile renale asociate cu
litiaza renalã, Uricol, activ în infecții urinare și litiazã renalã, 1-2 pachete de 3 ori pe zi, dizolvate în
jumãtate de pahar cu apã.
• Medicamente folosite în disfuncția erectilã:
- Sildenafil (Viagra), compr. de 25 și 50 mg; Papaverinã și combinaþii
(Apilarnil potent, dr. Tesopalmed, F-cumyohimbin, dr. de 3 ori pe zi).
Alprostadil, Sindenafil, Iohimbina, apomorfina, Tadalafil și mai recent
Cialis și Levitra.
•Medicamente folosite în profilaxia hipertrofiei beningã de prostatã (Adenom de prostatã):

•Alfluzosin (Xatral), 2.5-5 mg capsule, Tamsulosin, capsule, Terazosin (Hytrin), tab. 1-2 mg, odatã
pe zi, indicat în tulburãri micționale și tab. de 5 și 10 mg, crescând doza progresiv, începând cu 1 mg
pe zi; Proscar, compr. de 5 mg, 1 pe zi timp îndelungat, Permixon, cap. de 100 mg, Adenostop,
Proprin, 2-3 cap. de 3 ori pe zi, Prosafin, Ipertrofan, Prostasal, Protes etc. În infecțiile urinare este
obligatorie folosirea chimioterapicelor, numai dupã uroculturã cu antibiogramã. Pentru bacilul coli,
efect major are Nolicina (Fluochinolonã, Norfloxacinã), 400 mg, de 2 ori pe zi, 14 zile sau mai mult.