PARODONTOLOGIE

Șef Lucrări Dr. IRINA ȘUFARU

Disciplina Parodontologie
HORMONII SEXUALI
 DENTIȚIA TEMPORARĂ

Gingia:

 Intens vascularizată,
 Epiteliu mai subțire, mai puțin keratinizat
 Înălțimea redusă a gingiei atașate,
 Epiteliul de joncțiune redus, mai fragil
 Adâncime a sulcusului: 1 mm în medie
 DENTIȚIA TEMPORARĂ
Ligamentul parodontal:

 Suprafață mare în special în zona de

furcație
 Foarte vascularizat
 Numeroase resturi ale tecii Hertwig
 Comunică cu țesutul conjunctiv al pulpei
prin canalele pulpo-parodontale
 Comunică cu spațiile medulare osoase.
 DENTIȚIA TEMPORARĂ

CEMENTUL:
• Grosime și densitate mai mici,
• Acelular la nivel coronar și celular la nivel
apical,
• Zonele de apoziție și resorbție (rizaliză),
(Ankiloza?)

OSUL ALVEOLAR:
• Mineralizare mai redusă,
• Intens vascularizat,
• Spații medulare mari,
• Corticale foarte fine,
• Creste alveolare plate sau convexe (diastme)
 DENTIȚIA TEMPORARĂ

Parodonțiul copilului este un teren mai fragil, dar cu un potențial de reparare

mai mare decât cel al adultului.
 DENTIȚIA TEMPORARĂ
ASPECTE BACTERIOLOGICE
• Colonizare microbiană de la naștere
• Transmiterea în familie a florei patogene (părinți, frați)
• Contaminarea cu germeni (agenți patogeni cariogeni sau parodontali) chiar și în absența
dinților înainte de 3 ani
• Diversificarea speciilor în timpul erupțiilor dentare: noi situsuri favorizează colonizarea
(sulcus, șanțuri, pungi false)
 DENTIȚIA TEMPORARĂ
Maturizarea sexuală:

• Modificări ale florei

• Hormonii pubertății (testosteron, progesteron,

estradiol) promovează stabilirea florei anaerobe în
sulcus.

• Permeabilitatea capilară afectată și exudatele

crescute: gingivită edematoasă și hemoragică.

• În dentiția mixtă, majoritatea agenților patogeni

parodontali se găsesc în cavitatea bucală a copiilor

• Nicio specificitate a florei infantile (microorganisme

mobile, bacili Gram, anaerobi sau capnofili (CO2)
 Acțiunea hormonilor, în special a
SARCINA
hormonilor sexuali, care timp de nouă
luni au o activitate intensă, împiedicând
astfel uterul să expulzeze oul după
nidare.

 Acești hormoni sunt secretați la

începutul sarcinii de corpul galben, care
persistă până în a 3-a și a 4-a lună, apoi
va trece la complexul feto-placentar.

 Aceste secreții vor fi controlate de

complexul hipotalamo-hipofizar

 Dintre steroizii sexuali feminini, există

două categorii principale: estrogen și
progesteron
 SARCINA
ȚESUTUL CONJUNCTIV:

• Foarte sensibil la influența hormonală.

• Acest lucru se datorează plasticității și adaptabilității sale

mari și, de asemenea, faptului că hormonii sunt capabili să-i
modifice metabolismul.

• Hiperplazia vaselor de sânge

• Infiltrate celulare inflamatorii

• Estrogenul favorizează hidratarea prin transudarea apei și a

sării provocând vasodilatație și proliferarea capilarelor.

• Progesteronul provoacă hidratare și favorizează formarea

edemului și infiltrării leucocitelor.
 SARCINA
ȚESUTUL EPITELIAL:

epiteliul va suferi consecințele modificărilor observate în țesutul conjunctiv:

- Îngroșare semnificativă

- Descuamare intensă

- Pierderea stratului keratinizat

- Alterarea stratului spumos

- Hiperplazia stratului germinal

 SARCINA
ȚESUTUL OSOS

• În timpul primului trimestru, corpul matern

stochează calciu, iar în ultimul trimestru,
hipersecreția paratiroidiană determină
hipercalcemie relativă și favorizează
aportul de calciu la făt.

• Aceasta înseamnă că la o femeie însărcinată

al cărei aport de calciu este insuficient, va
exista resorbție osoasă, crescând astfel
nivelul de calciu printr-o secreție de două
până la trei ori mai mare de hormon
paratiroidian în ultimele luni de sarcină.
 SARCINA

 Imunodeficiența din sarcină se

caracterizează prin scăderea
celulelor T helper (CD4) al căror
rol este de a induce producerea
de anticorpi (IgA, IgG, IgM, IgE)
de către limfocitele B

 Scăderea clară a limfocitelor B

în timpul sarcinii modificând
astfel răspunsul umoral la
atacurile bacteriene.
 SARCINA
SALIVA

• Modificări cantitative și calitative capabile să transforme condițiile ambientale ale

cavității orale.

• pH-ul salivar scade în timpul sarcinii: trece de la 6,7 la 6,20

• Deficit de Ca2 + și bicarbonat

• Risc de vărsături și reflex de vomă

• Igiena orală adesea neglijată în timpul sarcinii,

• Dorințele alimentare pentru mese acide/dulci

• Cantitate anormală a mucinelor care favorizează aderența și creșterea plăcii

bacteriene.
GINGIVITA DE SARCINĂ
SARCINA

Își dobândește caracteristicile în cursul celei de-a

treia luni și regresează doar în perioada postpartum,
dar poate persista și evolua într-o manieră cronică

CULOARE GINGIVALĂ: de la roșu aprins la roșu

albăstrui.

CONTOUR GINGIVAL: reacția inflamatorie este mai

pronunțată la papilele interdentare. Papilele sunt
mărite de volum, iar gingia marginală poate apărea
rotunjită,

CONSISTENȚĂ GINGIVALĂ: papila interdentară are o

consistență edematoasă, netedă, strălucitoare și
fragilă ca aspect,

Tendință hemoragică: există o tendință crescută de

sângerare provocată
 SARCINA

EPULISUL:

• Masele pseudo-tumorale adesea denumite tumori de

sarcină sau epulis de sarcină

• Hiperplazia pseudotumorală și circumscrisă a gingiei.

• Apariția unui nodul mic, insensibil, rotunjit, roșu,

granulomatos, de consistență moale, care sângerează ușor
la cel mai mic contact, situat de obicei între doi dinți

• Uneori, chiar și după naștere, epulisul persistă, apoi se

observă un epulis cu aspect fibros
 SARCINA
- O proporție mare de nașteri premature
se datorează inflamației membranei
extra-placentare.

- Aceste inflamații provin din eliberarea

de PGE2 și IL1β de către macrofagele
placentare.

- Aceasta este o reacție fiziologică

normală în timpul nașterii, dar poate fi
cauzată de infecția locală sau de fluxul
de endotoxine sau citokine din
parodonțiu.
 MENOPAUZA

- În timpul menopauzei, nivelul hormonilor

scade și una dintre principalele consecințe
este osteoporoza.

- Aceasta este însoțită de resorbția osoasă

accelerată generalizată, care duce la
pierderea severă a atașamentului.

- Bifosfonații pot încetini acest fenomen, dar prezintă riscul

de osteonecroză maxilară.

- Andropauza nu a fost niciodată studiată cu adevărat.