PARODONTOLOGIE

Șef Lucrări Dr. IRINA ȘUFARU

Disciplina Parodontologie
 Diabetul este o boală metabolică - o disfuncție a reglării glicemiei care duce la
hiperglicemie cronică.

 Unele simptome sunt caracteristice diabetului:

• Polidipsie
• Poliurie
• Polifagie
• pierdere în greutate
Clasificarea etiologică
a diabetului conform
ADA
Criterii de
diagnostic
pentru
diabetul
zaharat
 Caracteristicile
clinice ale diabetului
de tip 1 și 2
 Valorile glicemiei și semnificația
clinică
Complicațiile diabetului
Complicațiile diabetului
Hemoglobina glicată
Hemoglobina glicată
Hemoglobina glicată
Hemoglobina glicată
 Raportul de consens al atelierului din 2013, comun pentru EFP și AAP, care tratează
„bolile parodontale și patologiile sistemice” a arătat următoarele:

• dovezi puternice ale influenței negative a parodontitei severe asupra nivelului de HbA1c la
subiecții cu sau fără diabet;

• relația directă între severitatea parodontitei și complicațiile diabetului de tip 2;

• dovezi limitate ale asocierii dintre boala parodontală și complicațiile diabetului la adulții cu
diabet zaharat de tip 1 de lungă durată;

• dovezile disponibile până în prezent sugerează un rol dependent de doză al parodontitei în

diabet: risc crescut de a dezvolta diabet la persoanele cu parodontită severă comparativ cu
cei cu parodontită moderată sau boală parodontală sănătoasă.
 Nivelurile mai ridicate de glucoză din lichidul gingival al pacienților diabetici ar
putea oferi un mediu favorabil dezvoltării unei flore microbiene specifice și mai
patogene.

 Disfuncția neutrofilelor polinucleare la diabetici în raport cu prevalența și

severitatea bolii parodontale.
 Aderența, chimiotaxia (scăderea IL-8) și fagocitoza neutrofilelor periferice și gingivale
sunt afectate la pacienții cu diabet zaharat de tip 2.

 Rolul așa-numitelor monocite hiper-respondente sau hiperinflamatorii este crescut în

susceptibilitatea pacienților diabetici la boala parodontală.

 Monocitele de la pacienții cu diabet zaharat

de tip 1 au produs mai multe citokine și
mediatori proinflamatori, cum ar fi
interleukina 1 beta (IL-1β), factorul de
necroză tumorală alfa (TNFα) și
prostaglandina E2 (PGE2) ca răspuns la
agresiune bacteriană (în special la
lipopolizaharidă sau LPS) decât monocitele de
la pacienții non-diabetici.
Mecanisme biologice care implică diabetul în patogeneza bolii parodontale
 Se pare că pacienții cu parodontită și
diabet de tip 2 dezechilibrat ar avea
mai multe limfocite Th 17 (secretoare
de interleukină 17, proinflamatoare) și
T reglatoare decât pacienții cu
parodontită, dar nu și diabetici.

 În cele din urmă, implicarea

citokinelor, adipokinelor și
mediatorilor proinflamatori în
patogeneza bolilor parodontale la
diabetici este acum un consens.
 Diagrama sintetică a sistemului
RANKL / RANK / OPG

• Osteoprotegerina (OPG),
secretată de osteoblaste,
concurează cu ligandul receptor-
activator al factorului nuclear
kappa B (RANKL) pentru
activatorul receptorului
factorului nuclear kappa B
(RANK) purtat de precursorii
osteoclastelor pentru a
neutraliza diferențierea și
maturizarea lor în osteoclaste
mature.

• Un raport RANKL / OPG ridicat

favorizează osteoclastogeneza
și, prin urmare, resorbția osoasă.
 Dacă există o deficiență sau o utilizare incorectă a insulinei, glucoza nu poate intra în
celulele de stocare (mușchi, țesut adipos, ficat).

 Atunci când proteinele și lipidele din plasmă și membrană sunt expuse mult timp la o
concentrație ridicată de glucoză (hiperglicemie), acestea suferă o modificare
structurală neenzimatică și ireversibilă: glicarea.

 Aceste proteine modificate sunt denumite produse finale avansate de glicare (AGE) și
sunt prezente pe proteinele plasmatice, pe proteinele peretelui vascular și, de
asemenea, pe suprafața celulelor roșii din sânge.
Mecanismul de acțiune al
produselor finale
avansate de glicare (AGE)
și ale receptorilor
acestora (RAGE)
 Influența parodontitei asupra
diabetului

 Studii intervenționale au arătat că o tulpină de Porphyromonas gingivalis (fimbriae

tip II) poate influența controlul glicemiei la pacienții cu diabet zaharat și parodontită
cronică

 Se consideră că această tulpină de P. gingivalis induce niveluri mai ridicate de

citokine pro-inflamatorii decât celelalte.
 Influența parodontitei asupra
diabetului
 O afecțiune inflamatorie cronică de grad
scăzut este acum considerată un mediu de
risc pentru pre-diabetul de tip 1 și 2.

 Parodontita, prin creșterea nivelurilor in situ

și sistemice ale mediatorilor proinflamatori,
cum ar fi proteina C reactivă (CRP), TNFα și
IL-6, promovează dezvoltarea diabetului.

 În plus, radicalii liberi produși de monocitele

activate în timpul parodontitei ar putea
promova, de asemenea, inflamația și pre-
diabetul
 Influența parodontitei asupra
diabetului

 În 2008, Darre și colaboratorii săi au efectuat o

meta-analiză, care a arătat o scădere a HbA1c de
0,46%.

 Scăderea HbA1c permite un control mai bun al

diabetului și astfel limitează apariția complicațiilor

 Metaanalizele efectuate în 2010 au dat aceleași

rezultate: scăderea HbA1c cu 0,40% după
tratamentul parodontal
Tratamentul pacienților diabetici cu sau fără boală parodontală