SEMNE SI SIMPTOME PREZENTE

IN ORTOPEDIE SI
TRAUMATOLOGIE
1.SEMNE SI SIMPTOME LOCALE
 I.DUREREA: poate fi clasificata in functie de sediu, inensitate si
caracter.
In functie de sediul durerii, distingem :
-Durere localizata: tuberculoza osoasa, tumori osoase maligne,
osteomielita, traumatisme
-Durere difuza: MTS osoase, mielom multiplu, sifilis secundar si
tertiar, osteoporoza, etc.
In functie de intensitatea durerii distingem:
-Durere minima, cedeaza spontan sau la utilizarea unei doze minime
dintr-un antalgic obisnuit: ex. Traumatismul usor al genunchiului,
etc.
-Durere moderata: calmarea durerii necesita administrare de
antalgice: traumatisme, TBC osoasa, etc.
-Durere intensa: rezistenta la antalgicele uzuale, necesitand
medicatie specifica: ex. MTS osoase generate de cancerele
pancreatice, prostata, ovarian, etc., ameliorarea durerii se produce
prin administrarea de morfina.
 In functie de caracterul durerii:

- in tumorile osoase maligne, durerea are caracterul fie al

unor accese de scurta durata intense sau de nevralgie
prin compresia pe care o realizeaz tumora asupra
filetelor nervoase, fie de durere cvasipermanenta,
intensa.
- in TBC osoasa, durerea este localizata, moderata si este
exacerbata de efort, debutul este insidios cu semne
generale precum subfebrilitatea, astenie, eventual
prezenta unui abces rece care fistulizeaza.
 Este important de precizat in ceea ce priveste durerea
osteo- articulara:
- Sediul exact: monoarticulara, coxala, coxofemurala,
poliarticulara, etc.
-Dupa aparitia durerii si caracterul evolutiv al acesteia:
acut, subacut, cronic.
-Caracterul migrator sau fix
-Caracterul permanent sau recidivant
-Intensitatea
-Relatia durere- efort
-Insotirea durerii de alte semne locale ( roseata, caldura,
etc.), si/ sau generale.
 Plaga = Ruptura tesuturilor provocata de un accident (ranire, arsura)
sau de o interventie chirurgicala
 Plaga superficiala - O plaga se numeste superficiala atunci cand nu
afecteaza decat invelisul cutanat sau tesuturile imediat subiacente.
Sangerarea poate fi abundenta daca zona atinsa este bogata in vase
mici superficiale (pielea capului). Atunci cand plaga nu este
infectata cu vreun corp strain, se poate opri sangerarea prin
comprimarea usoara cu ajutorul unei panze curate sau, mai bine cu o
compresa sterila. Plagile superficiale, inainte de eventuala lor
suturare, sunt curatate cu ajutorul unui antiseptic si al unei
comprese, daca e posibil sterila, frecand usor plaga de la centru spre
periferie (si nu invers, deoarece aceasta ar duce microbii spre
centrul plagii); apoi, se pune o compresa mentinuta cu un adeziv sau
cu un bandaj.
 Plaga profunda - O plaga se numeste profunda atunci cand ea
cuprinde structurile "nobile" (artere, nervi, viscere).
Sangerarea trebuie atunci sa fie oprita pe cale chirurgicala
(prin electrocoagulare, ligaturare a micilor vase care
sangereaza etc.). Daca plaga este foarte grava, ea este curatata
chirurgical si eventual suturata, sub anestezie locala, chiar sub
anestezie generala. Totusi, daca pacientul se prezinta la medic
prea tarziu (cu o intarziere de aproximativ 6 ore), plaga este
deja foarte contaminata si medicul sau chirurgul risca sa n-o
poata inchide, sub sutura putandu-se dezvolta o infectie;
atunci medicul se multumeste cu curatarea si pansarea
 plagii. In cazurile cele mai grave, complicatiile infectioase
sunt prevenite cu antibiotice.
 Hematomul = acumulare de sange intr-un tesut sau organ, aparut in
urma unei hemoragii locale
 Edemul = semn clinic ce traduce sechestrarea apei si sodiului in
sectorul interstitial alcompartimentului extracelular(care este format
din vase si interstitiu) (cresterea cantitatiide lichid in spatiul interstitial
de la nivelul unui segment al corpului sau la nivelul unuiorgan sau
generalizat );Problema in clinica se refera de obicei la acumularea de
lichid in tesutul subcutanat: faza cind nu este decelabil clinic(stare de
preedem intre 3-5 l decelabil princintarire: stare de edem acumularea
este evidenta dar este limitata la tesutul subcutanat: stare de edem
generalizat (anasarca) la edemul interstitial subcutanat seasociaza
lichid in seroase si imbibitia interstitiului in organe (edem visceral):
persistenta edemului determina reactie fibrotica in interstitiu si se
estompeazasau pierde complet aspectul moale depresibil
 Tumefactia
 Deformarea regiunii
 Scurtarea aparaenta sau reala a segmentului
 Mobilitatea anormala sau reducerea mobilitatii / imobilitate
 Crepitatii osoase
 Impotenta functionala
SEMNE GENERALE:
 alterarea functiilor vitale si vegetative
 prabusirea tensiunii arteriale,

 dispnee,

 tahicardie,

 puls filiform,

 paloare,

 cianoza,

 hipertermie,

 transpiratii profuze,

 intreruperea diurezei
AFECTIUNI CONGENITALE
 Coxartroza congenitala : Afecţiune cronică degnerativă
aarticulaţiei şoldului, care apare în condiţii etiologice
variate, având acelaşi rezultat final, deformarea
invalidantă deformarea invalidantă a şoldului şoldului
 Piciorul equin: Piciorul stramb idiopatic varus-equin
(echin) este cea mai frecventa diformitate congenitala a
piciorului. Se prezinta clinic prin devierea piciorului
afectat in flexie plantara (equinus) si spre interior
(varus). Aceasta afectiune poate fi depistata cu ajutorul
ecografiei inca din timpul sarcinii. Diformitatea este
evidenta la nastere, parintii putand avea un soc datorita
aspectului piciorul, deformarea putand ajunge pana la un
picior complet inversat
 Incidenta piciorului stramb varus equin la populatia
caucaziana este de aproximativ 1 la 1000 de nou nascuti.
Apare mai frecvent la baieti si in 40% din cazuri apare la
ambele picioare. Cauza exacta a aparitiei acestei diformitati
nu este cunoscuta, se pare ca modificarile apar in al doilea
trimestru de sarcina. Cu ecografia prenatala, poate fi depistat
cel mai devreme in saptamana a 12-a. Se poate transmite si
genetic, daca unul din parinti a avut picior stramb, nou
nascutii au sanse de 3-4% sa aiba picior stramb.
 Netratat, piciorul stramb varus equin produce disabilitate
majora, mersul este anormal, cu sprijin pe fata dorsolaterala a
piciorului.
 Obiectivele tratamentului constau in corectarea
diformitatii cu mentinerea mobilitatii si a fortei
musculare.
 De-a lungul timpului, tratamentul chirurgical a jucat un
rol primordial, dar rezultatele acestuia pe tremen lung s-
au dovedit a fi cel putin modeste.
 Desi s-a obtinut imbunatatirea aspectului piciorului,
acesta a devenit rigid si dureros in decadele a doua si a
treia de viata.
 Revolutia in tratamentul piciorului stramb varus equin a
realizat-o dr. Ignacio Ponseti, prin metoda care-i poarta
numele.
 Aceasta presupune corectarea secventiala a componentelor
deformarii prin manipulari si aplicarea de aparate gipsate
succesive urmate in unele cazuri de o mica interventie
chirurgicala la nivelul tendonului achilean si purtarea unor
orteze speciale.
Cel mai ades corectia se obtine dupa aplicare a 5-7 aparate
gipsate , dar ea trebuie mentinuta prin purtarea ulterioara a
ortezelor, pe tot parcursul zilei in primele 3 luni si doar in
cursul noptii pana la varsta de 3 ani.
 PVE initial

PVE congenital dupa primul

aparat gipsat

PVE congenital la sfarsitul

tratamentului
GENU VARUM

 Genu varum este o deviatie a gambei spre interiorul axei

membrului inferior, cu proeminenta genunchiului in
afara, poarta denumirea populara de “picioare in
paranteza” si poate evolua spre o artroza a genunchiului
prin exces de presiune pe punctele supuse in mod normal
unor presiuni scazute.
La copii genu varum este in mod normal intalnit pana la
varsta de 18 luni. La copii trecuti de aceasta varsta, genu
varum se poate datora unei boli osoase. Tratamentul este
chirurgical.
La adult poate fi urmarea unui genu varum din copilarie
netratat sau a unei sechele de fractura. Tratamentul
formelor grave presupune chirurgia.
GENU VALGUM
Genu valgum este o deviatie a gambei spre exteriorul axei
membrului inferior cu proeminenta genunchiului spre interior,
poarta denumirea populara de genunchi in X, si poate impiedica
mersul, fiind totodata si un factor de genoartroza.
La copii intre 3 si 5 ani, genu valgum se accentueaza printr-un
exces de greutate. Este cauzat de o hiperlaxitatea ligamentelor
interne ale genunghiului sau de unele sechele de fractura, de o
boala osoasa prin carenta sau de o malformatie osoasa.
La adult aceasta problema poate aparea ca urmare a unui geru
valgum netratat, unei sechele de fractura a genunchiului sau
unei boli osoase. Se va administra vitamina D, iar in cazul
formelor grave se va proceda la osteotomie
TORTICOLIS
 Torticolisul sau gitul intepenit reprezinta o conditie in
care capul este flexat lateral spre dreapta sau stinga,
iar barbia este indreptata spre partea contralaterala-
extensie cervicala. Torticolisul poate fi congenital sau
cistigat.
 Torticolisul muscular congenital are o etiologie
neclara. Trauma la nastere si malpozitia intrauterina
sunt de asemeni considerate a determina leziuni la
nivelul muschiului sternocleidomastoidian la git.
Rezultatul este o scurtare sau contractie excesiva a
muschiului, cu limitarea miscarii de rotatie si aplecare
laterala. Capul este tipic indreptat lateral spre muschiul
afectat si rotat spre zona opusa.
 Incidenta raportata a torticolisului congenital este de 2%.
Uneori se poate evidentia o masa palpabila musculara,
care apare la virsta de 2-4 saptamini, dispare gradat sau
determina fibroza muschiului. De obicei dispare la
virsta de 5-8 luni de viata.
Conditia este tratata initial prin terapie fizica, cu
intinderi pentru a corecta redoarea, pentru a recistiga
echilibrul muscular, pentru a stimula simetria. Se poate
folosi un guler special. 5-10% dintre cazuri necesita
interventie chirurgicala.
 Alte cauze mai putin intilnite precum sunt tumorile,
infectiile, problemele oftalmologice necesita excludere.
In general daca torticolisul nu este corectat apare
asimetria faciala. Pozitia capului trebuie corectata
inainte de adolescenta. Tratarea copiilor dovedeste cele
mai bune rezultate. Torticolisul congenital se dezvolta la
copii, dar poate fi diagnosticat la virste adulte.
 Torticolisul cistigat apare la persoane sanatoase
anterior. Trauma gitului poate determina subluxatie
rotatorie atlantoaxiala, in care cele doua vertebre de la
baza capului aluneca, destabilizind ligamentele.
Conditia este tratata prin tractiune pentru a reduce
subluxatia, urmata de tijare sau ghipsaj pina la
vindecarea leziunilor ligamentare. Tumorile bazei
craniului pot compresa nervii gitului si determina
torticolis. Aceste probleme trebuiesc tratate
chirurgical.