REFERAT

TEMA: SEMNE ȘI TESTE ÎN EVALUAREA GENUNCHIULUI

CHIȘINĂU, 2023
 Cuprins

 Prezentarea generală și importanța în viața cotidiană

 Tipurile de afecțiuni ce se manifestă asupra articulației genunchiului
 Semnele principale în identificarea afecțiunilor articulației genunchiului
 Factorii de risc
 Teste semnificative în evaluarea articulației genunchiului
 Concluzie
 Prezentarea generală și importanța în viața cotidiană

 Genunchiul este cea mai mare articulație a corpului uman. Rolul său în locomoție
este indiscutabil şi orice afecțiune care intervine la acest nivel periclitează
funcționalitatea normală a mişcărilor uzuale cum ar fi: mersul, alergatul, săritul sau
chiar menţinerea poziţiei stând.
Tipurile de afecțiuni ce se manifestă asupra articulației genunchiului
 Unele afecțiuni ale genunchiului se dezvoltă
din cauza uzurii apărute la nivelul articular,
cum se întamplă în osteoartrita. Alte afecțiuni
apar din cauza unor injurii, cum ar fi o
lovitură la nivelul genunchiului sau mişcări
bruşte, care forțează genunchiul dincolo de
limita normală de mişcare de la acest nivel.
 Afecţiunile de natură traumatică sau
reumatică sunt cele mai frecvent întîlnite la
nivelul acestei articulații.
1. Traumatisme:
 Rănile la nivelul genunchiului afectează
ligamentele, tendoanele sau bursele (sacii cu
fluid) care înconjoară articulația, dar şi
oasele și cartilajul. Lista celor mai comune
răni include: leziunile ligamentelor
încrucișate, ruptura de menisc, bursita,
tendinita patelară (iritarea/inflamarea unuia
sau a mai multor tendoane).
2. Probleme mecanice a genunchiului:
 Sindromul tendonului iliotibial este
determinat de inflamarea unei porțiuni a
tendonului care leagă exteriorul osului
pelvian de exteriorul tibiei.
 Dislocarea rotulei se întâmplă atunci când
osul triunghiular care acoperă partea din față
a genunchiului (patela), alunecă în partea
exterioară a articulației.
3. Tipurile de artrită:
 Osteoartrita. Aceasta cauzează deteriorarea
cartilajului articular şi inflamări uşoare ale
țesuturilor. O umflatură dureroasă care
conţine lichid (chistul Baker) poate apărea în
spatele genunchiului ca urmare a acestei
afecțiuni.
 Artrita reumatoidă este o condiție autoimună
care poate afecta orice articulație a corpului.
Deşi este o boala cronică, aceasta variază în
gravitate, putând dispărea şi reveni.

 Artrita septică se manifestă prin dureri şi

umflături calde la nivelul genunchiului. Este
determinată de un germene care a pătruns în
articulație pe cale sangvină sau prin
intermediul unei răni deschise.

 Guta şi pseudoguta. Când genunchiul este

roşu şi cald, cauzele posibile sunt reprezentate
 Semnele principale în identificarea afecțiunilor articulației
genunchiului
 Examen clinic
Inspecția, palparea: Se urmăreşte prezența unei inflamații (suprapatelare sau/şi infrapatelare, de multe
ori comparând cu articulația pereche): se urmăreşte prezenţa unor umflaturi mai mici (bursite
prepatelare, infrapatelare), hematoame sau escoriații posttraumatice; se palpează zona articulară pentru
a determina temperatura locală.
Mobilitatea: Ambele articulații sunt verificate, extensia normală se face până la 0 grade (de preferat ca
pacientul sa fie în decubit dorsal). Dacă există dubii în cea ce privește extensia totală, pacientul este
aşezat în decubit ventral pe masa de examinare, cu genunchii la marginea mesei, urmărindu-se
comparativ cele două călcâie. Extensia pasivă făcută de examinator cu o mână pe rotulă, în care
examinatorul simte rigiditate, este des întalnită în artrită.
Instabilitatea: În caz de instabilitate se caută urmatoarele cauze: valgus (când ligamentul medial este
rupt; sever, când ligamentul încrucișat posterior este afectat); varus (când ligamentul lateral este rupt;
sever, când ligamentul încrucișat posterior este rupt); deplasare anterioară a tibiei (rupturi ale
ligamentului încrucișat anterior, mai sever când structurile mediale şi/sau cele laterale sunt rupte);
deplasare posterioară a tibiei.
 Factorii de risc

• Supraponderabilitatea. Greutatea în exces mărește presiunea pusă pe

articulațiile genunchilor, chiar şi în timpul celor mai obişnuite activități-
mersul, urcatul şi coborâtul scărilor. De asemenea, crește riscul apariției
osteoartritei prin accelerarea distrugerii cartilajului articular.

• Traumatismele biomecanice. Anumite anomalii structurale- picioare de

lungimi diferite, genunchi nealiniați sau piciorul plat-te predispun într-o
mai mare măsură leziunilor la genunchi.

• Lipsa flexibilității sau a puterii musculare. Musculatura încordată sau

slabă oferă mai puțin suport genunchiului, deoarece nu absoarbe în mod
corespunzător stresul exercitat la nivelul articulațiilor.
 Teste semnificative în evaluarea articulației genunchiului

 Testul McMurray
Subiectul stă în decubit dorsal, cu genunchiul flectat la maxim. Pentru testarea meniscului lateral,
examinatorul duce tibia în rotaţie internă concomitent cu extensia genunchiului. Dacă există un
fragment desprins din menisc, această manevră va cauza durere şi apariția unui click în articulație.

 Testul lui Apley

Subiectul stă în decubit ventral cu genunchiul flectat la 90°. Examinatorul fixează coapsa subiectului cu
ajutorul genunchiului său (în 1/3 distală), apoi rotează tibia atât intern cât şi extern, menținând
tracțiunea în axa tibiei. Se observă, dacă există limitări, mobilitate excesivă sau durere. Dacă această
manevră este mai dureroasă, leziunea este de tip ligamentar. Apoi se fac aceleaşi mişcări numai că se
aplică o forţă de compresie în axul tibiei. Dacă cea de-a doua este mai dureroasă și mobilitatea este mai
scazută decât pe partea sănătoasă, leziunea este situată probabil la nivelul meniscurilor.
 Semnul lui Clarke
Subiectul stă în decubit dorsal cu genunchiul extins. Examinatorul aplică o presiune ușoară asupra polului superior al
patelei. Apoi i se cere subiectului să îşi contracte cvadricepsul, în timp ce presiunea este menținută. Testul este
considerat pozitiv dacă subiectul nu reuşeşte să mențină contracția cvadricepsului fără să apară o durere retropatelară.

 Testul aprehensiunii
Oferă informații cu privire la stabilitatea patelei. Subiectul în decubit dorsal, cu membrul inferior de testat relaxat;
examinatorul încearcă să luxeze lateral patela. Dacă apare teama de o eventuală subluxatie din partea subiectului, testul
este considerat pozitiv.

 Testul depresiunii
Subiectul este în decubit dorsal. Examinatorul flectează pasiv genunchiul sănătos observând pe partea laterală a
tendonului rotulian o mică depresiune care rămâne chiar şi când genunchiului ajunge în flexie maximă. Examinatorul
flectează pasiv şi genunchiul bolnav. În cazul existenței unei inflamații la acest nivel, după un anumit număr de grade de
flexie depresiunea dispare. Cu cât inflamația este mai puternică, cu atât depresiunea va dispărea mai repede.
 Testul "sertarului anterior"
Acest test măsoară gradul de deplasare a tibiei faţă de femur, anterior. Subiectul este în decubit dorsal,
cu genunchiul şi şoldul flectate, astfel încât talpa să fie pe masă. Examinatorul stabilizează piciorul
subiectului aşezându-se pe el, cu mâinile cuprinde articulația genunchiului, cele două degete mari fiind
de o parte şi de alta a tuberozității tibiale. Din această poziție examinatorul trage înspre el tibia
subiectului. Laxitatea neînsoţită de rotația tibiei implică leziuni la nivelul ligamentului încrucișat
anterior şi posibil la nivelul ligamentelor colaterale.
Laxitatea cu rotaţie externă a tibici implică leziuni la nivelul ligamentului colateral medial, ligamentele
capsulare şi posibil ligamentul încrucisat anterior. Laxitatea cu rotaţie internă a tibiei, implică leziuni la
nivelul ligamentului încrucisat anterior şi structurile articulare postero-laterale.

 Testul "sertarului posterior"

Acest test măsoară gradul de deplasare a tibiei faţă de femur, posterior. Poziția examinatorului şi a
subiectului sunt aceleaşi ca la testul anterior. Examinatorul împinge în spate tibia. Laxitatea acută
implică afectarea ligamentului încrucişat posterior şi structurile articulare. Laxitatea cronică implică
ruptura ligamentului încrucişat posterior şi o posibilă întindere a elementelor capsulare posterioare
 Concluzie

După părerea mea, când este vorba de evaluarea genunchiului, semnele și testele sunt esențiale. Acestea ne ajută să identificăm posibilele leziuni și să stabilim un
diagnostic corect. Aceste teste ne oferă informații despre stabilitatea articulației genunchiului, integritatea ligamentelor și meniscurilor, precum și despre eventualele
inflamații sau leziuni ale țesuturilor moi. Prin efectuarea acestor teste, putem obține o imagine mai clară a stării genunchiului și putem stabili un diagnostic corect în
stimularea funcționalității genunchilor.
Mulțumesc!