Caracterizarea personajului principal

din opera ,,Iona” de Marin Sorescu

Nume elevi: Opincaru Iulia, Ș andru Mălina, Străjan Cătălina. Tătaru Carla
Clasa: A XII-A C
 Marin
Sorescu
• În peisajul arid a literaturii postbelice, Marin
Sorescu este o voce aproape singulară ,căci
• scriitorul
Membru neomodernist reinventează
titular al Academiei Române,formula
dramaturgiei
Marin Sorescu românești.
a fost considerat unul dintre
cei mai mari scriitori români contemporani
și a fost cunoscut în timpul vieții pe
aproape toate continentele planetei.
 Încadrarea în curent
• Publicată în 1969, piesa ,,Iona” transfigurează
perfect originala
creatorului viziune a prin anularea diferențelor dintre speciile
său,marcată
gramatice,ascoierea categoriilor estetice,mergând de la tragic la ironie și chiar
absurd,precum și preferința pentru teatrul-parabolă,caracterizat prin
reinterpretarea unor mituri.,,
• ,,Iona” de Marin Sorescu aparține teatrului modern, unde nu se mai
păstrează
distincțiile dintre speciile tradiționale ale drmaturgiei: tragedie,
comedie, dramă.
 Încadrarea în curent
• Eliberarea de formele dramaturgiei tradiționale se
manifestă prin mai multe aspecte: alăturarea comicului și a
tragicului, preferința pentru teatrul parabolă și teatrul
absurdului, reluarea parodică a unor
strategii din
dramaturgia tradițională, inserția liricului în text,
valorificarea și reinterpretarea unor mituri,
apariția personajului-idee, lipsa conflictului, încălcarea
succesiunii temporale a evenimentelor, dispariția dialogului
și prezența monologului, timpul și spațiul cu valoare lirică.
 Caracterizarea personajului principal
• Personajul literar este o ,,ființăde hârtie” (Roland Barthes ), un homo fictus ”-
Marian Popa, ce are ,,efectul de real în manieră platoniciană ”-Roland Barthes
ș i ,,face concurență stării civile”( Balzac). Încă de la Platon și Aristotel,
personajul reprezintă rezultatul unui proces de obiectivare a creatorului ce are o
independență a lui și o logică internă care îi guvernează manifestările.
• Iona, personajul central al piesei cu acelaș i nume, este de asemenea un personaj
modern, diferit de caracterele teatrului tradițional. El este o proiecție de viață
interioară, reprezentant al conștiinței omului modern aflat în căutarea sinelui sub
nesfârșite determinări exterioare.
 Caracterizarea personajului principal

• Eroul sorescian are statutul social de pescar și

de urmaș onomastic al unui profet. În teatrul
parabolic, fiecare aspect este o metaforă. Iona
estepescar de experiențe ale cunoașterii și
de idealuri: ” De mult pândesc eu peștele ăsta.
L-am și visat.” Când viseazăo fâță, exclamă:
”Asta se mai poate numi vis?”.
 Caracterizarea personajului principal

• Efortul căutării este extenuant și poate consuma întraga viață. Prădătorul

poa te deveni pradă: ” Apa asta e plinăde nade. Tot felul de nade frumos
colorate. Noi, peștii, înotăm printre ele atât de repede, încât părem
gălăgioși.”
Ca profet în legătură cu Iona biblic, personajul are datoria de a purta ”
tot greul peștilor”, lăsând concesiv pe ceilalți săviseze marea fărăpești.
 Caracterizarea personajului
principal
• Psihologic ș i moral, Iona este, aș a cum aratăprima
indicație scenică, în primul rând un om singur: ”Ca
orice om foarte singur, Iona vorbeș te tare cu sine însuși”. Deși face
referire la copii, la soție și, mai
târziu, la mama, Iona nu stabilește legături de
comunicare reale cu aceștia. El este omul scizionat de
lupta singulară a înțelegerii propriei identități și, prin
acest lucru, a identității umanității: ” omenirea
întreagă e Iona, dacă-mi permite”- (Marin Sorescu).
 Caracterizarea personajului principal
• Trăsătura principală a personajului este condiția tragică a acestuia.Încă de la început,
în tabloul I, Iona este prezentat sub amenințare. Protagonistul se află cu spatele la
gura unui pește uriaș, ignorând pericolul, trăind iluzia vieții după cutume . Pentru
că în marea desenată cu creta nu are succes, va pescui dintr-un acvariu o pseudo-
• pradă.
Obsesia sa este prinderea unui peștepeștele cel mare. Replicile personajului sunt
reflecții fragmentate pe tema fericirii și a căutării absolutului: ” Ne punem în gând
o fericire, o speranță, în sfârșit, ceva frumos, dar peste câteva clipe observăm mirați
că ni s-a terminat apa.” La sfârșitul tabloului Iona este înghițit și strigă după ajutor,
fără a-i răspunde însă nimeni-nici măcar ecou.
 Caracterizarea personajului principal
• De asemenea, tabloul IV este relevant pentru condiția tragică a
personajului. El este construit simetric cu primul în ceea ce privește
ambiguitatea spațiu exteriorinterior. Iona a îmbătrânit și crede că a ajuns
la lumină. Descoperă însă că universul este un șir nesfârșit de burți.
Își amintește propria identitate, uitată în timpul luptelor cu burțile peștilor.
Dacă precedentul biblic a fost salvat, el înțelege că s-a poticnit tocmai în
punctul culminant: la înviere. Ș i oamenii, aproape distrați de atâta credință, îl
așteaptă. Salvarea este însă în el însuși, și Iona nu mai sapă ferestre în
afară, ci în interior, spintecându-și propria burtă: ”Răzbim noi cumva la
lumină”.
 Caracterizarea personajului principal
• Iona este un personaj-idee, care întruchipează, in mod alegoric, singurătatea si
căutările omului modern. Statutul social de pescar are un rol simbolic în ceea ce
priveste comportamentul uman: el reprezintă figura speranței eterne. Actul de a
pescui semnifică nevoia de cunoaștere si autocunoaștere.
• Caracterizarea directă este realizată de autor prin intermediul indicațiilor scenice,
care individualizează drama existențială a personajului. Fiecare tablou
surprinde eroul în alta etapă a călătoriei ș i a devenirii sale. Prin multitudinea
trăirilor, Iona devine imaginea generică a omului modern. Sugestive sunt notațiile
autorului din primul tablou: explicativ, înțelept, imperativ, uimit, vesel, curios,
nehotărât, făcându- și curaj.
 Caracterizarea personajului principal
• Drumul parcurs de personaj reflecta traseul
devenirii. La început
conformist, autoiluzionat, ignorând realitatea, preocupat de aparențe, de
ceea ce cred ceilalți despre el, Iona este înghițit de monstrul marin la sfarsitul
tabloului I. În rătăcirile sale labirintice, prin burțile peștilor succesivi, trece treptat
de la atitudinea de pasivitate in fața destinului, la acțiunea conștientă și la
reflexivitate, iar apoi își amintește: “Eu sunt Iona.” și ajunge la conștiința de
sine. Detaliul fizic “barba lui Iona” este un indice de timp:
îI ia o viță sa înțeleagă că
stăpânirea(cunoașterea) de către om a lumii exterioare, înfinița, este
iluzorie. Cunoașterea de sine reprezintă un alt drum, o altă cale. Alegerea între cele
două căi este subordonată țelului final: “răzbim noi cumva la lumină”.
 Caracterizarea personajului principal
• Principala trăsătura a protagonistului, care se dovedește mai de grabă o stare de fapt,
este singurătatea, personajul fiind construit parcă să reprezinte, în manieră
alegorică, metafora lui Nietzche: “Solitudinea m-a înghițit ca o balenă”. De
altfel, Marin Sorescu mărturisește despre personajul său: “..am vrut să scriu ceva
despre un om singur, nemaipomenit de singur”, fapt completat de notațiile
autorului din debutul textului: “ca orice om foarte singur, Iona vorbeș te tare cu
sine însuș i, îș i pune întrebări și își răspunde, ca și când în scenă ar fi doua
persoane.”
• În piesa există multe secvente care ilustrează singurătatea absolută a protagonistului
și a ființei umane, în general.
 Încheiere

• Opera ,,Iona” scrisă de Marin Sorescu aduce înnoire în teatrul românesc.

Renunțarea la concretul istoric, situarea în atemporal, deschiderea spre
arhetipal și, de aici, spre general-uman, rescrierea mitului biblic cu
trimiteri spre actualitate, sunt tot atâtea trăsături ale teatrului modern.
Sensul ultim al textului este ideea că singura cale de a-ți proiecta viitorul
este conștientizarea trecutului.
 aa
• "Autor de parabole moderne din datele cele mai comune ale
existentei cotidiene si pe care le clatina toate vanturile tragicelor
nedumeriri umane, pipaitor paradoxal de transcedenteaduse la scara
experienteiimediate, Marin Sorescu intruchipeaza triumful extremei
originalitatiin poezia noastra tanara si o carte sigura de vizita pentru
ea, chiar pe plan european."(Ov. S. Crohmalniceanu)
aa