NUTRIIE ANIMAL

(MODUL I.D. - FACULTATEA DE ZOOTEHNIE IASI)

Prof.dr. Petru HALGA, Prof.dr. Ioan Mircea POP, Asist. drd. Viorica POPA

CAP. 1 ROLUL {I LOCUL NUTRI}IEI ANIMALE Cea mai simpl\ defini]ie a termenului de nutri]ie poate fi urm\toarea: procesele prin care organismele vii asimileaz\ hrana [i o folosesc pentru cre[tere, refacerea ]esuturilor [i elaborarea de produse; aceast\ defini]ie se poate aplica tuturor formelor de via]\, incluznd plantele [i animalele. ~n sens mai restrns, nutri]ia animal\ poate fi definit\ ca [tiin]a care se ocup\ cu studiul schimburilor nutritive dintre organism [i mediu, a transform\rii substan]elor absorbite `n substan]e proprii organismului, precum [i a folosirii lor pentru `ntre]inere [i realizarea produc]iilor; `n acela[i timp, nutri]ia studiaz\ [i modul `n care energia [i substan]ele nutritive sunt folosite `n organism, precum [i randamentul utiliz\rii lor `n diferite func]ii sau produc]ii animale. Nutri]ia animal\ are `n vedere faptul c\, `n timp ce produc]ia vegetal\ se bazeaz\ exclusiv pe elementele anorganice (azotul sub form\ de nitra]i sau amoniac, ap\ [i dioxid de carbon) [i energia solar\ (captat\ de clorofil\ [i folosit\ `n procesele de biosintez\), produc]ia animal\ este realizat\ prin folosirea compu[ilor organici (proteine, hidra]i de carbon, lipide, vitamine) produ[i de plante. ~n acest fel se stabile[te o strns\ leg\tur\ `ntre sol [i animal, prin intermediul plantelor. ~n aceste condi]ii, `n [tiin]a nutri]iei se aplic\ cuno[tin]e multiple din chimie [i biochimie, fizic\ [i matematic\, [tiin]a solului [i fitotehnie, [tiin]a produc]iei animale, inginerie [i sisteme de produc]ie, alte discipline. Un nutri]ionist competent trebuie s\ aib\ cuno[tin]e temeinice asupra nutrien]ilor, asupra biochimiei, func]iilor [i metabolismului lor [i despre interrela]iile metabolice dintre ace[tia; `n acela[i timp, trebuie s\ fie familiarizat cu principalele elemente de comportament al animalelor, de fiziologie, genetic\, microbiologie [i managementul cre[terii animalelor. Produsele animale sunt componente esen]iale ale hranei omului, de multe secole [i `n multe culturi. ~n ]\rile dezvoltate, ponderea produselor de origine animal\ `n hran\ este important\; astfel, de exemplu `n SUA (Pond [i col., 1995), dieta zilnic\ tipic\ pentru om ofer\ 2100 kcal, la care contribuie cu:
47 % produse de origine animal\

- 11 % laptele [i produsele lactate, - 36 % carnea [i produsele de carne (taurine, porc, pas\re, pe[te..) - 26 % pinea [i cerealele, - 12 % fructele [i alte vegetale, - 15 % zah\rul, gr\simile animale, uleiurile [i alcoolul
1

53 % produse de origine vegetal\

~n Romnia, prin alimentele de origine animal\ se asigur\ cca. 25 % din caloriile zilnice (fiind cea mai sc\zut\ propor]ie din Europa). Produsele de origine vegetal\ sau animal\ asigur\ `n propor]ii diferite cerin]ele omului `n nutrien]i, ceea ce `nseamn\ c\ o diet\ normal\ este compus\ dintr-un amestec de alimente de origine animal\ (circa 1/3) [i vegetal\ (circa 2/3). Consumul sporit de alimente de origine animal\ necesit\ o suprafa]\ mai mare de teren pentru hr\nirea unei persoane (cca 0,37 ha, fa]\ de numai 0,09-0,1ha `n cazul alimenta]iei vegetariene) deoarece, conform legii biologice a ciclurilor [i nivelurilor trofice, materia organic\ ingerat\ se reg\se[te `n corpul consumatorului `n raport de 1/10, astfel c\, la erbivore dintr-un consum de 10 kg de substan]\ organic\ se depune `n corp doar 1 kg de substan]\ organic\. Or, `ndeosebi datorit\ sporirii continue a popula]iei dar [i altor cauze, suprafa]a de teren cultivat\ cu cereale, exprimat\ prin raportare la num\rul de locuitori, a sc\zut [i continu\ s\ scad\. Sporirea productivit\]ii animalelor, posibil\ `n primul rnd prin nutri]ie [i ameliorare, este un mijloc sigur pentru o mai bun\ folosire a terenului agricol, permi]and reducerea efectivelor de animale f\r\ sc\derea produc]iei totale, printr-o mai eficient\ folosire a hranei `n produc]ia animal\ - aspect eviden]iat de datele de mai jos:
Produc]ie de lapte (kg/zi) 2,5 5 10 20 25 35 45 Consum/kg lapte Energie (kcal) Protein\ (g) 4148 206 2448 127 1598 87 1173 67 1088 64 990 59 936 57

Aceea[i situa]ie se `nregistreaz\ [i `n produc]ia de carne, la toate speciile sporirea productivit\]ii determinnd o mai bun\ utilizare a energiei [i a nutrien]ilor `n sporul de greutate; de exemplu, la taurine:
T\ura[i, 200 kg spor mediu zilnic (kg) 500 800 1000 1200 1400 1600 Consum/kg spor Energie (kcal) Protein\ (g) 10448 624 7625 552 6916 425 6370 392 5980 364 5687 346

~n aceste condi]ii, este unanim acceptat\ ideea c\, nutri]ia [i alimenta]ia animalelor nu creeaz\ animale cu poten]ial ridicat, dar permit acestora s\-[i pun\ `n valoare poten]ialul productiv din ce `n ce mai mare. Importan]a nutri]iei `n produc]ia animal\ este eviden]iat\ [i prin ponderea hranei (peste 50 %) `n costurile produselor animale, ea determinnd `n mare m\sur\ rentabilitatea acestei activit\]i.
2

Este de neconceput o activitate de selec]ie [i ameliorare a animalelor `n condi]ii necorespunz\toare de hr\nire; la fel, reproduc]ia normal\ a animalelor depinde, `n m\sur\ hot\rtoare, de o alimenta]ie ra]ional\, bazat\ pe cele mai noi cuno[tin]e. Nutri]ia [i alimenta]ia animalelor au o influen]\ important\ asupra calit\]ii produselor de origine animal\, prin intermediul lor putndu-se modifica propor]ia diferitelor componente ale corpului (proteine, lipide, ap\...), `nsu[irile organoleptice (culoare, gust, miros) [i cele chimice (ca de ex. propor]ia diferi]ilor acizi gra[i) ale produselor animale [i chiar calit\]ile tehnologice ale acestora (la lapte, ou\...) etc. Ca [tiin]\, nutri]ia a cunoscut o dezvoltare continu\, att pe baza observa]iilor cresc\torilor de animale, ct [i datorit\, mai recent, progreselor din [tiin]a [i tehnologia cre[terii animalelor [i din alte discipline. S-au f\cut progrese deosebite pe linia aspectelor cantitative ale nutri]iei, precizndu-se cu mai mult\ acurate]e, cerin]ele de energie [i nutrien]i la diferite specii [i `n condi]ii diferite, au fost precizate, mai bine, simptomele de caren]\; s-au ob]inut rezultate deosebite `n privin]a cuno[tin]elor referitoare la metabolismul diferi]ilor nutrien]i. Progrese importante s-au realizat `n direc]ia formul\rii ra]iilor [i a re]etelor de hran\ astfel `nct s\ se asigure o ingestie corespunz\toare, care s\ permit\ atingerea scopului urm\rit. De asemenea, au fost introdu[i `n hrana animalelor promotorii de cre[tere, aditivii nenutritivi, s-au g\sit solu]ii alternative la folosirea antibioticelor [i altor aditivi considera]i d\un\tori pentru om. Nu f\r\ importan]\ sunt acumul\rile practice [i [tiin]ifice, cu privire la procesarea [i prepararea nutre]urilor, care contribue la `mbun\t\]irea calit\]ii organoleptice [i nutri]ionale a lor. ~n aceste condi]ii, profesia de nutri]ionist este unanim recunoscut\ [i apreciat\. La nutri]ioni[ti se recurge din ce `n ce mai des, `n toate ]\rile dezvoltate, deoarece acumularea de cuno[tin]e `n domeniu este continu\ [i important\. ~n dezvoltarea [i aprofundarea cuno[tin]elor de nutri]ie animal\ un rol important revine, `n continuare, cercet\rii [tiin]ifice, care trebuie s\ aduc\ noi date referitoare la: fiziologia digestiei [i nutri]iei, `n condi]iile cre[terii poten]ialului productiv al animalelor [i `mbun\t\]irii calit\]ii produselor animale, corelarea cerin]elor de energie [i nutrien]i cu poten]ialul produc]iv al tipurilor noi de animale ob]inute prin selec]ie [i ameliorare, `mbun\t\]irea sistemelor de evaluare nutri]ional\ a resurselor actuale [i viitoare de hran\, `mbun\t\]irea valorii nutritive a nutre]urilor prin folosirea unor noi tehnologii de preparare, conservare, procesare etc, `mbun\t\]irea disponibilit\]ii nutrien]ilor din nutre]uri cu ajutorul unor noi tehnologii de tratare sau folosind noi aditivi furajeri. Un rol important `n nutri]ia [i alimenta]ia animalelor `l are legisla]ia din domeniu. ~n Europa, legisla]ia respectiv\ tinde s\ se uniformizeze `n cadrul UE [i are ca obiective majore moralizarea rela]iilor `ntre produc\torii/vnz\torii de nutre]uri [i utilizatorii lor [i respectiv protejarea s\n\t\]ii animalelor [i a consumatorului de produse animale (Sauvant, 1990). Tem\: Concepe]i cte o schem\ de prezentare sintetic\ a importan]ei nutri]iei pentru cre[terea animalelor [i respectiv, a interdependen]ei nutri]iei cu alte [tiin]e.
3

CAP. 2 TUBUL DIGESTIV {I NUTRI}IA LA ANIMALE Tubul digestiv (sau tractusul gastro-intestinal = TGI) prezint\ o importan]\ deosebit\ pentru studiile de nutri]ie prin influen]a pe care o are asupra utiliz\rii hranei [i nutrien]ilor. Organele, glandele [i structurile specializate ale TGI au rolul de a asigura procurarea, mestecarea [i `nghi]irea hranei, digestia [i absorb]ia nutrien]ilor, precum [i unele func]ii secretorii [i excretorii. Digestia, definit\ simplist ca ac]iunea prin care hrana ingerat\ (ingesta) este preg\tit\ pentru absorb]ie, se desf\[oar\ sub ac]iunea unor factori fizici (mastica]ie, contrac]iile TGI) [i chimici (HCl din stomac, enzime endogene - ex. din sucul biliar [i pancreatic) sau microbieni (microorganismele aflate la diferite niveluri ale acestuia). ~n urma digestiei, nutre]urile sunt descompuse `n componente de dimensiuni reduse sau sunt solubilizate astfel `nct s\ poat\ fi absorbite [i apoi utilizate de c\tre celule. Absorb]ia este procesul prin care componentele hranei, descompuse pn\ la dimensiuni foarte mici (molecule), traverseaz\ peretele TGI ajungnd `n snge sau limf\. Pe lng\ digestie [i absorb]ie, tubul digestiv asigur\ [i eliminarea dejec]iilor [i a altor produ[i reziduali rezulta]i din activitatea metabolic\ a organismului.

Specificul anatomic [i func]ional al TGI la animalele domestice

Tubul digestiv al mamiferelor este compus din: gur\ ([i glande anexe), esofag, stomac, intestin sub]ire [i intestin gros (inclusiv cecumul la unele specii); `n leg\tur\ strns\ cu activitatea TGI sunt ficatul (care secret\ bila) [i pancreasul (care secret\ enzimele digestive, pancreatice). Dup\ structura TGI se deosebesc dou\ grupe de animale domestice: nerumeg\toare (monogastrice), respectiv animale cu un singur stomac; rumeg\toare, respectiv animale cu stomac compus (compartimentat). Structura [i capacitatea relativ\, ale compartimentelor TGI (tab.1; fig.1) determin\ specificitatea felului hranei [i a desf\[ur\rii digestiei la diferitele grupe de animale: carnivore, omnivore, erbivore.
Tabelul 1

Capacitatea relativ\ a compartimentelor TGI la diferite specii

Capacitate relativ\ (% din capacitatea total\) Intestin gros Stomac Intestin Cecum Colon + sub]ire rectum Raport Lungime intestin / lungime corporal\

Specificare

Taurine 71 18 Oi, capre 67 21 Cai 9 30 Porci 29 33 Cini 63 23 Pisici 69 15 Sursa: Pond [i col., 1995

3 2 16 6 1 16

8 10 45 32 13 -

20 : 1 27 : 1 12 : 1 14 : 1 6:1 4:1
4

Astfel, la carnivore, care `n principiu consum\ carne, pe[te, insecte, respectiv hran\ concentrat\ [i digestibil\ (exceptnd penele, p\rul, fanerele..), cel mai dezvoltat compartiment este stomacul gastric; intestinul sub]ire este relativ scurt iar intestinul gros nu este saculat. Capacitatea lor de digerare a celulozei este foarte limitat\, nutre]urile fibroase ne fiind specifice alimenta]iei lor. Animalele omnivore (porc, [obolan...), ca [i cele erbivore (cai, taurine, oi, capre...), au TGI mai complicat dect carnivorele [i adaptat, `n m\sur\ mai mare sau mai mic\, pentru utilizarea nutre]urilor vegetale La porci, stomacul are o capacitate relativ redus\, la fel ca [i intestinul sub]ire; intestinul gros este mult mai dezvoltat, `n cecum [i colon avnd loc intense procese de fermenta]ie. ~ntre speciile de erbivore apar diferen]e mari `n privin]a structurii TGI.
STOMAC Taurine INTESTIN SUB}IRE
18 %

CECUM, COLON+RECTUM

46 m

Iepuri

12 %

3,5 m 30 %

Cai

22 m 23 %

Caini

4m

Porci

33 %

18 m

Fig. 1 Reprezantarea schematic\ a capacit\]ii relative (% din capacitatea total\) a diferitelor segmente ale tractusului gastro-intestinal

Astfel, la cai (erbivore nerumeg\toare), stomacul simplu are o capacitate foarte redus\, `n schimb fiind foarte dezvoltate cecumul [i `n mod deosebit colonul, unde au loc procese intense de fermenta]ie ce permit utilizarea nutre]urilor fibroase. Animalele erbivore rumeg\toare (taurine, ovine, caprine...) constituie un grup foarte specializat, avnd posibilitatea de a digera celuloza [i al]i hidra]i de carbon `n m\sur\ mai mare dect alte specii de animale
5

domestice. Stomacul acestora, compartimentat, constituie un adev\rat fermentator `n care au loc intense procese de digestie (fermentare) dar [i de sintez\. La animalele nerumeg\toare (cai, porci, iepuri...) stomacul are o capacitate redus\, intestinul sub]ire fiind `n general lung (`n special la porc). Secre]iile digestive produse sunt secretate `n duoden; secre]iile pancreasului [i bila ajung `n intestinul sub]ire. Absorb]ia se face mai ales `n intestinul sub]ire, mai intens la nivelul jejunului [i ileonului, dar o bun\ parte a substan]elor se absoarbe [i la nivelul duodenului. Intestinul gros (cecum, colon, rectum), variaz\ la diferite specii att ca lungime ct [i ca volum. Astfel, la cai cecumul este foarte dezvoltat, reprezentnd peste 60 % din capacitatea tubului digestiv. ~n intestinul gros se absorb cantit\]i importante de ap\ [i se secret\ substan]e anorganice. Mai ales `n cecum [i colon au loc intense procese de fermenta]ie bacterian\, cu formare de acizi gra[i volatili (acetic, propionic, butiric) [i sinteza unor vitamine hidrosolubile [i aminoacizi (mai ales la cai [i iepuri). Proteinele [i alte substan]e cu molecule mari sintetizate `n cecum, `n lipsa sucurilor digestive, sunt ins\ pu]in folositoare pentru animalul gazd\. La p\s\ri, tractusul gastrointestinal difer\ mult fa]\ de alte specii de animale nerumeg\rtoare. P\s\rile, neavnd din]i, nu m\run]esc nutre]urile `n gur\, acestea ajungnd direct `n gu[\, unde sufer\ procese de fermenta]ie. Sucul gastric se produce `n proventricul, iar stomacul muscular (pipota) `ndepline[te func]ia din]ilor de la mamifere, m\run]ind hrana `n particule fine. Att proventriculul ct [i pipota joac\ un rol redus `n procesul digestiei. Cele mai multe enzime (exceptie face lactaza) se g\sesc `n intestinul sub]ire, unde domin\ [i procesele de absorb]ie. ~n intestinul gros se absoarbe apa iar fermenta]iile bacteriene sunt reduse; celuloza nu se diger\ sau se diger\ foarte pu]in. La animalele rumeg\toare, digestia are un anumit specific dat de existen]a stomacului foarte voluminos (peste 70 % din capacitatea TGI) [i compartimentat (fig.1). Un rol important `n digestie `l au: produc]ia de saliv\, rumegarea, eructa]ia [i digestia microbian\. Secre]ia de saliv\ la rumeg\toare este abundent\ (peste 150 l pe zi la vaci, 10 l pe zi la oi...) [i relativ continu\; saliva are un rol important `n men]inerea pH-ului rumenal la un nivel relativ constant. Saliva este [i o surs\ de N (din uree [i mucoproteine), P [i Na. ~n acela[i timp, saliva are rol mecanic (prin `mbibarea nutre]urilor) [i reduce tesiunea superficial\ a con]inutului rumenal. Stomacul la rumeg\toare are patru compartimente: reticulum (re]ea), rumen, omasum (foios) si abomasum (cheag). Re]eaua [i rumenul nefiind separate complet, formeaz\ un complex (reticulo-rumen) cu func]ii specifice. Re]eaua asigur\ deplasarea hranei spre rumen sau foios dar [i regurgitarea ei `n vederea rumeg\rii. Rumenul este cel mai voluminos compartiment al tractusului digestiv (peste 100 l, la taurinele adulte), constituind un sistem de fermenta]ie anaerob, cu o compozi]ie ionic\ [i un pH relativ constante. Temperatura din rumen favorizeaz\ fermenta]iile, fiind superioar\ cu cca 10 C fa]\ de cea a corpului. Presiunea osmotic\ este asem\n\toare cu cea a sngelui, care poate fi m\rit\ u[or de NaCl, mic[ornd ingesta de substan]\ uscat\.
6

Principalul factor de influen]\ asupra con]inutului rumenal este alimenta]ia. La rumeg\toarele tinere (`n perioada de al\ptare, `n special) re]eaua, rumenul [i foiosul sunt pu]in dezvoltate, rolul principal `n digestie avndu-l, `n aceast\ perioad\, cheagul. Un rol important `n acest caz `l are orificiul reticular care asigur\ la tineret, `n perioada de al\ptare, trecerea laptelui direct `n cheag evitnd reticulo-rumenul (by-pass) [i astfel [i fermentarea bacterian\. ~nchiderea orificiului reticular este stimulat\ de reflexul de supt, de unii ioni, precum [i de suspensiile solide din alimentele lichide. Cu toate c\ la rumeg\toare mastica]ia, `n timpul inger\rii hranei, este foarte activ\, dup\ ingerare o parte din nutre]uri (cele fibroase [i celulozice) sufer\ o rem\run]ire `n procesul rumeg\rii (mastica]ia mericic\). ~n acest proces nutre]urile de volum (iarb\, fnuri, celulozice...) sunt m\run]ite, iar particulele rezultate (avnd dimensiuni de sub 1 mm), pot trece din re]ea, prin orificiul reticulo-omasal, spre celelalte compartimente ale TGI. Durata ingestiei [i rumeg\rii este de cca 18 ore pe zi; timpul de digestie se reduce propor]ional cu cre[terea duratei rumeg\rii (care este cu att mai mare cu ct nutre]urile con]in mai multe ]esuturi lignificate). Eructa]ia asigur\ evacuarea gazelor rezultate `n timpul fermenta]iei microbiene din rumen (metan, dioxid de carbon).

Metabolismul rumenal.
Flora [i fauna rumenal\ La rumeg\toare, spre deosebire de nerumeg\toare, hrana ingerat\ sufer\ o intens\ fermenta]ie pregastric\ sub ac]iunea microorganismelor existente `n reticulo-rumen, la acest nivel mediul fiind foarte propice pentru dezvoltarea [i activitatea lor (mediu lichid, anaerobioz\, temperatur\). ~n via]a acestor microorganisme (simbion]i rumenali) se disting 3 faze: cre[tere (proliferare), fermenta]ie, digestie. Bacteriile sunt dominante att ca specii (peste 200) ct [i ca num\r (cca 10 10/ml con]inut rumenal); greutatea total\ a bacteriilor din reticulorumen este apreciat\ la cca 2 kg substan]\ uscat\, la o vac\ de 600 kg [i cu o produc]ie de lapte de cca 25 kg/zi (Jarrige, 1988). ~n faza de cre[tere a bacteriilor se manifest\ cerin]e specifice `n azot, energie, fosfor, sulf [i microelemente; aceste cerin]e sunt satisf\cute prin amoniacul rezultat din fermentarea proteinelor din hran\, precum [i din amide (ex. uree), nitra]i, nitri]i. Aminoacizii nu sunt indispensabili cre[terii lor, dar asigur\ o proliferare maxim\ [i echilibrat\ a bacteriilor. Necesarul de energie este asigurat de zaharurile u[or fermentescibile [i de unii acizi gra[i volatili (izobutiric, metilbutiric, izovalerianic). Dac\ cantitatea de zaharuri fermentescibile din hran\ este prea mare, degradarea celulozei este diminuat\. Substan]ele minerale necesare sunt asigurate prin intermediul nutre]urilor de bun\ calitate (ex. fn de lucern\). Vitaminele rezultate `n urma proceselor de biosintez\ din rumen satisfac necesit\]ile bacteriilor. ~n faza de fermenta]ie, ac]ioneaz\ mai multe su[e (specii) de bacterii, fiecare avnd profil fermentativ propriu, degradnd un anumit tip de substan]e organice (proteine, celuloz\, amidon, lipide).
7

Din totalul bacteriilor, cca 10 % sunt celulozolitice (fibrolitice), ele elaboreaz\ enzime specifice (celulaze, hemicelulaze), necesare pentru degradarea unei p\r]i importante din pere]ii celulari. ~n urma acestei degrad\ri primare, rezult\ glucide simple (oze). ~n rumen proteinele sunt descompuse, sub ac]iunea bacteriilor, pn\ la aminoacizi [i mai ales amoniac; intensitatea proteolizei, depinde `n deosebi natura proteinelor (provenien]a lor). Bacteriile ac]ioneaz\ [i asupra lipidelor, avnd loc, `n principal, o puternic\ hidrogenare a acizilor gra[i nesatura]i. ~n faza de digestie, mare parte din bacterii sunt distruse `n rumen, fiind ingerate de c\tre protozoare sau sunt antrenate (continuu) spre foios [i cheag, sub form\ liber\ sau ata[ate de particulele alimentare, iar apoi sunt supuse digestiei intestinale, fiind o surs\ important\ de aminoacizi pentru animalul gazd\. Aceste pierderi sunt permanent compensate prin automultiplicare, dac\ sunt asigurate condi]iile necesare (energie, azot, minerale, vitamine). In concluzie: Bacteriile (flora) din reticulo-rumen constituie microorganismele dominante din tubul digestiv al rumeg\toarelor; Prezen]a lor este hot\rtoare pentru digestia substan]elor nutritive din aceste compartimente ale TGI; bacteriile sunt indispensabile pentru degradarea pere]ilor celulari ai nutre]urilor vegerale; Pentru multiplicare, folosesc energia din zaharurile u[or fermentescibile din hran\, amoniacul rezultat din degradarea proteinelor din hran\ sau din sursele sintetice (uree), precum [i minerale [i vitamine; toate acestea trebuie s\ fie asigurate prin hrana ingerat\. Protozoarele (care compun fauna rumenal\), ajung `n TGI al animalelor tinere fie direct de la mam\, fie prin hrana consumat\; ele se dezvolt\ bine cnd ra]ia este bogat\ `n glucide solubile (ierburi, sfecl\, concentrate), dac\ pH-ul nu este prea acid. Protozoarele se dezvolt\ slab la pH < 6,0 [i practic, dispar, la pH < 5,0. Sunt prezente `n con]inutul rumenal `n num\r mult mai redus dect bacteriile (respectiv cca 106 /ml con]inut rumenal), dar reprezint\ totu[i cel pu]in 50% din biomasa microbian\. Faza de cre[tere a protozoarelor este scump\ pentru animalul gazd\, ele hr\nindu-se din bolul alimentar [i intrnd astfel `n concuren]\ cu gazda. Faza de fermenta]ie se caracterizeaz\ prin atacarea componentelor principale ale nutre]urilor (glucide, proteine...). Fermenta]ia `ncepe cu degradarea glucidelor u[or fermentescibile, acesata constituind mecanismul biochimic de plecare indispensabil pentru continuarea proceselor fermentative [i `n special pentru atacul celulozei. Protozoarele posed\ numeroase sisteme enzimatice (invertaze, inulinaze, amilaze, celobiaze, glucozidaze...) fiind apte s\ degradeze chiar [i componente ale pere]ilor celulari. Digestia proteinelor (provenite din hran\ sau din bacteriile ingerate) se face pn\ la NH3 (50-70 % din N total degradat) sau se opre[te la faza de aminoacizi (30-50 % din N total degradat), care sunt imediat folosi]i `n sinteza protoplamei protozoarelor.
8

Faza de digestie, debuteaz\ cu inactivarea activit\]ii lor, urmnd apoi dezintegrarea `n foios [i digerarea lor prin pepsina [i tripsina, contribu]ia lor la aportul de protein\ microbian\ fiind de cca 20 %. Concluzii: Protozoarele con]in minim 40 % din azotul din rumen. Asigur\ 30-60 % din procesele fermentative, rezultatul acestora fiind `n special acidul acetic (mai pu]in acidul propionic). Cu toate c\ nu sunt indispensabile digestiei, prezen]a lor o stimuleaz\ [i influen]eaz\ favorabil s\n\tatea animalelor. Ciupercile sunt [i ele prezente `n TGI al rumeg\toarelor, fiind identificate, pn\ `n prezent, cel pu]in 3 specii; de[i rolul lor `n procesul digestiei `nc\ nu a fost pe deplin elucidat, prezen]a lor este favorabil\. Metabolismul glucidelor `n rumen Glucidele - substan]e organice care domin\ `n alimenta]ia rumeg\toarelor (75-80 % din substan]a organic\ ingerat\) - sunt componente att ale pere]ilor celulari (celuloz\, hemiceluloz\, substan]e pectice ...) ct [i ale con]inutului celular (glucide solubile, amidon ...). Dac\ `n cazul animalelor nerumeg\toare sursa de energie pentru organism o constituie glucidele de absorb]ie, la rumeg\toare glucidele sunt, `n cea mai mare parte, degradate `n rumen sub ac]iunea microorganismelor. Principalii produ[i de fermenta]ie sunt acizii gra[i volatili (AGV), `ntre care acidul acetic, acidul propionic, acidul butiric [i al]ii - izobutiric, valerianic, izovalerianic etc. Se estimeaz\ (Sauvant, 1990), c\ din 1 kg de substan]\ organic\ fermentescibil\ `n rumen, se formeaz\: 6,7 moli acid acetic 402 g 57,3 % 3,1 moli acid propionic 230 g 26,5 % 1,0 moli acid butiric 96 g 8,5 % 0,9 moli al]i acizi gra[i volatili 7,6 % 2,71 moli metan 68,9 l 6,97 moli CO2 117,0 l ~n cazul folosirii unor ra]ii obi[nuite (nutre]uri de volum + concentrate) s-a constatat, la taurinele adulte, c\ amestecul de AGV este format din 60-65 % acid acetic, 18-20 % acid propionic, 10-15 % acid butiric, 2-5 % al]i acizi gra[i (Jarrige, 1988). O parte important\ din ace[ti produ[i rezult\ din fermentarea celulozei, sub ac]iunea enzimelor produse de microorganismele din reticulorumen, care se desf\[oar\ dup\ urm\toarea schem\: celuloz\ depolimeraz\ fragmente mici celobiaz\ celobioz\ glucoz\

acizi gra[i cu lan] scurt: C2, C3, C4,

9

Digestibilitatea celulozei brute `n rumen (`n medie 50-60 %), este influen]at\ de : con]inutul nutre]urilor `n pere]i celulari [i respectiv, `n lignin\ [i silice, care reduc digestibilitatea. Lignina [i substan]ele incrustante au efect pasiv asupra digestibilit\]ii, `mpiedicnd enzimele s\ ac]ioneze asupra componentelor celulare; cantitatea mare de glucide simple, ce determin\ a[a-zisul efect asociativ negativ, caracterizat prin: reducerea pH-ului din rumen (or, bacteriile fibrolitice ac]ioneaz\ la un pH de 6-7), dezvoltarea mai rapid\ a bacteriilor amilolitice [i zaharolitice (cre[te propor]ia acizilor propionic [i butiric), reducerea digestibilit\]ii celulozei, a energiei, precum [i a cantit\]ii de NH3 [i aminoacizi disponibile. Digestibilitatea amidonului `n rumen este rapid\ [i aproape total\ (9095 %), existnd totu[i diferen]e `n func]ie de provenien]a lui; astfel, se diger\ mai lent [i `n mai mic\ propor]ie amidonul din semin]ele de porumb [i sorg, fa]\ de cel provenit din gru, orz, ov\z. Produsul final al digestiei amidonului este glucoza, care este transformat\, `n cea mai mare parte, `n AGV; glucoza furnizeaz\ doar cca. 10 % din energia absorbit\. Concluzii: Pentru o bun\ digestie a celulozei `n rumen, trebuie stimulat\ proliferarea bacteriilor fibrolitice, prin: pH optim (6,0-7,0), evitarea excesului de glucide solubile, aport suficient de N fermentescibil etc. Rumenul nu este indispensabil pentru digestia amidonului; o anumit\ cantitate de amidon este necesar\ pentru desf\[urarea normal\ a fermenta]iilor rumenale. Metabolismul proteinelor `n rumen Procesele de proteoliz\ din rumen sunt intense; par]ial ele se opresc la stadiul de aminoacizi, dar de cele mai multe ori proteoliza este complet\, produ[ii finali fiind NH3, AGV, CO2; proteoliza se datore[te `n principal bacteriilor. Schematic, proteoliza se desf\[oar\ astfel:
proteinaze peptidaze

Proteine

peptide

aminoacizi

NH3, AGV,CO2

Substan]ele azotate neproteice (SAN) sunt descompuse rapid [i `n totalitate, dup\ urm\toarea schem\:
sub ac]iunea enzimelor bacteriene

nitra]i

`n cantit\]i prea mari opresc proteoliza, se acumuleaz\ `n rumen, trec `n snge

nitri]i

NH3

! pericol de intoxica]ii !
10

Amoniacul [i aminoacizii rezulta]i din digestia proteinelor `n rumen sunt utiliza]i pentru sinteza protoplasmei bacteriilor [i respectiv, a protozoarelor, rezultnd cca 145 g proteine pe kg substan]e organice fermentescibile. Dac\ se ajunge la o cantitate prea mare de amoniac, acesta trece prin peretele rumenului, este transformat `n uree (la nivelul ficatului) [i este eliminat prin urin\; aceasta atrage o reducere a eficacit\]ii utiliz\rii azotului. ~n cazul `n care se dep\[e[te capacitatea de prelucrare a ficatului, NH3 care se acumuleaz\ produce alcaloz\ [i chiar moartea animalului. Digestia proteinelor `n rumen este diferit\ dup\ provenien]a lor; cercet\ri efectuate de INRA (Fran]a) arat\ c\ degradarea teoretic\ (D.T.) a proteinelor `n rumen variaz\ de la 27% pentru glutenul de porumb, pn\ la 90-95 % la semin]ele de leguminoase [i oleaginoase (fig. 2).
D.T. 100 (%)
90 75 66 77

95

90 80 70 60 50 40 30 20 10 0
Gluten porumb {roturi tanate Porumb Fan 27 35 42

Siloz ierburi

{rot fl. soarelui

Semin]e Lupin oleaginoase

Fig. 2. Degradabilitatea teoretic\ (DT)( %) a proteinelor

din unele nutre]uri, `n rumen (adaptat dup\ Verit [i Peryraud, 1988)

Partea de protein\ nedegradat\ `n rumen, denumit\ protein\ de pasaj sau protein\ digestibil\ `n intestinul sub]ire de origine alimentar\ (PDIA), este digerat\ sub ac]iunea enzimelor gastrice [i intestinale. Cercet\ri recente eviden]iaz\ importan]a acestei proteine de pasaj (numit\ [i by-pass protein) mai ales pentru vacile performante, la care se manifest\ cerin]e mai mari `n aminoacizi (`n special metionin\, lizin\ [i leucin\), care nu pot fi asigurate numai de proteinele microbiene. Or, aceste proteine insolubile sau doar par]ial solubile `n rumen reprezint\ o bun\ surs\ de aminoacizi indispensabili. ~n acest sens, prezint\ importan]\ [i unele metode de tratament (ex. tanarea) care pot reduce degradabilitatea proteinelor `n rumen. Metabolismul lipidelor `n rumen Nutre]urile care se folosesc `n mod obi[nuit `n alimenta]ia rumeg\toarelor con]in cantit\]i mici de gr\simi. Sub ac]iunea enzimelor bacteriene, gr\simile din hran\ sunt hidrolizate (dac\ se afl\ `n cantit\]i mici sau moderate), rezultnd acizi gra[i [i glicerol.
11

~n acela[i timp, sub ac]iunea microorganismelor acizii gra[i nesatura]i sunt fie satura]i, fie li se schimb\ locul dublelor leg\turi sau unele leg\turi de tip cis sunt transformate `n trans. Ca urmare a acestor modific\ri gr\simile din lapte [i corpul rumeg\toarelor con]in cantit\]i mari de acizi gra[i satura]i (C16, C18..) care le imprim\ caracteristici specifice (punct de fuziune mai ridicat, duritate mai mare, maleabilitate mai redus\...). Concluzii: Datorit\ modific\rilor pe care le sufer\ acizii gra[i din hran\ `n rumen, sunt influen]ate caracteristicele gr\similor din lapte [i a celor corporale. Sinteza de proteine `n rumen Cea mai mare parte din aminoacizii bacterieni sunt sintetiza]i din NH3 [i lan]uri de carbon; din aminoacizii rezulta]i din proteoliz\ doar o mic\ parte este `ncorporat\ direct [i aceasta numai la protozoare. Amoniacul traverseaz\ membrana citoplasmatic\ a microorganismelor [i apoi este `ncorporat `n aminoacizi (Jouany [i col., 1995). ~n rumen, toate grupele de microorganisme (bacterii, protozoare, ciuperci) sintetizeaz\ de novo aminoacizi, contribuind la o aprovizionare important\ a gazdei cu aminoacizi esen]iali. Sinteza de proteine `n rumen depinde de aportul de energie, respectiv de cantitatea de subbstan]\ organic\ aparent degradat\ `n rumen (substan]\ organic\ fermentescibil\ - SOF). Pe baza a numeroase rezultate experimentale ob]inute, se estimeaz\ c\ `n rumen se sintetizeaz\ proteine la un echivalent mediu de 22,4 g N / kg SOF (Jouany [i col., 1995). Sinteza de vitamine `n rumen ~n rumen se `nregistreaz\ intense procese de sintez\ a vitaminelor, `n special a celor din complexul B, de care beneficiaz\, `n final, animalul gazd\. Acest fapt a fost pus `n eviden]\ prin constatarea c\ fa]\ de nivelul vitaminelor B `n hran\, `n rumen se g\se[te o cantitate mai mare cu 180250% pentru vitamina B1, [i cu 300-700 % pentru vitamina B2 etc. Amploarea sintezei de vitamine depinde de componen]a ra]iei, valoarea pH-ului rumenal, sursa de bacterii etc. Datorit\ acestei sinteze, la rumeg\toare nu se manifest\, de obicei, simptome de caren]\ `n vitamine B. O remarc\ special\ trebuie f\cut\ pentru cobalamin\ (B12), pentru sinteza c\reia este necesar ca hrana s\ con]in\ suficient cobalt; la fel, `n cazul `n care hrana con]ine cantit\]i mari de glucide u[or fermentescibile, este stnjenit\ sinteza tiaminei (ex. `n cetoze, `nceputul lacta]iei la vaci). Rumenul este un ecosistem strict anaerob unde majoritatea compu[ilor ligno-celulozici sunt degrada]i [i fermenta]i de c\tre microflora [i microfauna abundent\ [i diversificat\ (Fonty [i col., 1995). Produ[ii terminali rezulta]i din activitatea acestor microorganisme sunt extrem de importan]i pentru asigurarea organismului cu energie, proteine [i vitamine. Astfel, prin acizii gra[i volatili forma]i `n rumen se asigur\ 60-65 % din energia absorbit\, cca 145 g protein\/kg SOF [i respectiv mare parte din necesarul `n vitamine K [i complexul B.
12

Produc]ia de AGV este dependent\ de o serie de factori dintre care mai importan]i sunt: natura ra]iei de hran\; pH-ul din rumen; cantitatea de substan]\ uscat\ ingerat\; diferi]i aditivi furajeri. Sinteza de proteine microbiene `n rumen este dependent\ de: concentra]ia de N NH3; cantitatea de substan]e organice fermentescibile, `n rumen; natura N din hran\, sursa de energie. De modul `n care se reu[e[te s\ fie dirijate fermenta]iile rumenale `n direc]ia dorit\ depinde eficien]a utiliz\rii hranei `ntr-o form\ de produc]ie sau alta (produc]ie de lapte, de carne...).

Secre]iile digestive [i rolul lor `n digestie

Att la animalele nerumeg\toare ct [i la cele rumeg\toare secre]iile digestive sunt deosebit de importante pentru procesul digestiei. ~ntre cele dou\ grupe de specii apar diferen]e sub acest aspect `n sensul c\ aceste secre]ii ac]ioneaz\ `naintea celor microbiene, din cecum [i colon, la nerumeg\toare (cai, porci, p\s\ri) [i respectiv, dup\ ce nutre]urile au suferit procese de fermenta]ie `n rumen, la animalele rumeg\toare (bovine, oi, capre). ~n cantit\]i mici, unele enzime (ex. amilaza) sunt prezente chiar `n saliv\; totu[i, marea majoritate a enzimelor este produs\ `n stomacul glandular (abomasum, proventricul), pancreas, glandele duodenale, precum [i de c\tre microorganismele din rumen [i intestinul gros. Principalele enzime digestive (tab.2) produse `n tractusul gastrointestinal atac\ toate substraturile organice: hidra]ii de carbon (enzimele amilolitice), proteinele (enzimele proteolitice) [i lipidele (enzimele lipolitice). Hidroliza unor hidra]i de carbon `ncepe, la unele specii, `nc\ din gur\ sub ac]iunea amilazie salivare; durata ei este `ns\ redus\, pH-ul stomacal redus `ntrerupndu-i activitatea. Amidonul este hidrolizat `n special sub ac]iunea amilazei pancreatice; ac]iunea acesteia este continuat\ de secre]iile mucoasei intestinului sub]ire care hidrolizeaz\ [i oligozaharidele. Pentru tineretul animalelor mamifere, este important nivelul lactazei, `n perioada de al\ptare, dat\ fiind cantitatea mare de lactoz\ din lapte; la fel, este important [i nivelul sucrazei mai ales `n situa]iile `n care hr\nirea se face cu `nlocuitori de lapte care con]in cantit\]i mari de sucroz\. Reducerea vitezei de digestie a sucrozei este urmat\ de o intens\ activitate microbian\, care cauzeaz\ diaree (Pond, 1995). Unii hidra]i de carbon (xilani, glucani, celuloza, hemiceluloza...) nu sunt digera]i `n tubul digestiv, din lipsa enzimelor respective; pentru unii dintre ace[tia digestia depinde de enzimele microbiene. Unele enzime proteolitice sunt secretate ca proenzime [i apoi sunt activate, ca exemplu:
activat de enterochinaza

- tripsinogen - chimotripsinogen

activat de tripsin\

tripsin\ chimotripsin\
13

Tabelul 2 Tipul / denumirea AMILOLITICE Amilaza salivar\ Amilaza pancreatic\ Maltaza, izomaltaza Lactaza

Principalele enzime digestive secretate `n tractusul digestiv, substraturile atacate [i produ[ii rezulta]i
Origine Substratul atacat Amidon, dextrine Amidon, dextrine Amidon, dextrine Lactoz\ Sucroz\ Oligozaharide Trigliceride Trigliceride Trigliceride Lecitin\ Produ[i rezulta]i Observa]ii

Saliv\ Pancreas Intestin sub]ire Intestin sub]ire

Dextrine, maltoz\ Maltoz\, izomaltoz\ Maltoz\, izomaltoz\ Glucoz\, galactoz\ Glucoz\, fructoz\ Monozaharide Digliceride + 1 acid gras Monogliceride + 2 acizi gra[i Glicerol + 3 acizi gra[i Izolecitin\ + acizi gra[i liberi Peptone, polipeptide Cazeinat de Ca Peptide Peptide, aminoacizi aromatici

Nu la rumeg\toare Sc\zut\ la rumeg\toare Sc\zut\ la rumeg\toare Mult\ la mamifere tinere Nu la rumeg\toare

Sucraza Intestin sub]ire Oligoglucozidaza Intestin sub]ire LIPOLITICE Lipaza salivar\ Saliv\ Lipaza pancreatic\ Lipaza intestinal\ Lecitinaza PROTEOLITICE Pepsina Renina Tripsina Chimotripsina Elastaza Carboxipeptidaza A,B Aminopeptidaza Dipeptidaza Nucleaze Nucleotidaze Pancreas Intestin sub]ire
Pancreas, intestin sub]ire

Pu]in important\ la tineret

Suc gastric Abomasm Pancreas Pancreas Pancreas Pancreas Intestin sub]ire Intestin sub]ire Pancreas Intestin sub]ire

Proteine Cazeina Proteine

Proteine, produ[i rezulta]i `n urma pepsinei, reninei

~n special la tineret mamifer

Peptide, aminoacizi alifatici Peptide Aminoacizi bazici, neutri Peptide Aminoacizi Dipeptide Aminoacizi Acizi nucleici Nucleotide Nucleotide Baze purinice[i pirimidinice,

acid fosforic, zaharuri

Pepsina ac]ioneaz\ numai la un pH redus (sub 3,5), ne`ntlnit `n cazul tineretului `n perioada de al\ptare, la care pepsina nu este activ\, fiind `n schimb activ\ renina. Pentru coagularea laptelui importan]\ mare are HCl. ~n principiu, digestia proteinelor se face `n trepte, rezultnd molecule din ce `n ce mai mici (aminoacizi) care pot fi absorbi]i. Specific\ mamiferelor `n primele zile dup\ na[tere (`n perioada colostral\) este [i absorb]ia unor molecule mari de proteine (imunoglobuline). Sub ac]iunea s\rurilor biliare gr\simile sunt emulsionate, fiind astfel preg\tite pentru digestie; asupra lor ac]ioneaz\ lipazele pancreatice [i intestinale. Secre]ia enzimelor [i motilitatea diferitelor segmente ale TGI sunt sub controlul sistemelor nervos [i endocrin [i respectiv, a interac]iunii dintre aceste sisteme, hran\ [i animal.
14

Sngele [i starea nutri]ional\

Dat fiind faptul c\ sngele este principalul transportator al nutrien]ilor [i metaboli]ilor spre organe, ]esuturi [i celulele corpului, nivelul componentelor lui pot servi la aprecierea st\rii nutri]ionale a organismului. ~n general, pentru a fi transporta]i nutrien]ii [i metaboli]ii sunt lega]i de proteine (binding proteins - proteine de leg\tur\, BP), cum ar fi, de exemplu, feritina pentru transportul Fe.

Excre]ia fecalelor [i urinei

Pe lng\ p\r]ile nedigerate din hran\, care reprezint\ majoritatea componentelor fecalelor, acestea con]in: reziduuri ale secre]iilor gastrice, bil\, secre]ii pancreatice [i enzime, celule descuamate din TGI, produ[i de metabolism, microorganisme ( din prestomace sau intestinul gros). Culoarea fecalelor se datore[te pigmen]ilor din plante (hran\) [i a unor pigmen]i rezulta]i `n urma ac]iunii microorganismelor asupra bilei. Mirosul fecalelor este dat de unele substan]e aromatice (indol [i scatol) [i de unii deriva]i rezulta]i din dezaminarea/decarboxilarea triptofanului `n intestinul gros. Prin urin\ se elimin\ metaboli]ii azota]i [i sulfura]i ai celulelor corpului precum [i a unor elemente (Cl, K, Na, P), vitaminele hidrosolubile [i al]i metaboli]ii lor, pigmen]i, etc. Urocromul [i metaboli]i ai bilei imprim\ urinei culoarea caracteristic\. Prezen]a `n urin\ a proteinelor precum [i dep\[irea unor nivele ale hidra]ilor de carbon (glucoz\, fructoz\), indic\ o stare de boal\ la animale.

Digestibilitatea
Digestibilitatea este un termen uzual `n nutri]ia aniamlelor, [i se folose[te `n studiul utiliz\rii nutre]urilor ( respectiv a componentelor acestora) `n organismul animal. ~n principiu, prin digestibilitatea unei substan]e se `n]elege diferen]a dintre cantitatea de substan]\ ingerat\ [i cea eliminat\ prin fecale, raportat\ procentual (sau nu) la cantitatea ingerat\. Digestibilitatea este influen]at\ de numero[i factori dependen]i de: nutre] (compozi]ie chimic\, cantitate ingerat\, tehnica de preparare...), animal (specie, vrst\, stare fiziologic\...), respectiv tehnica de hr\nire (num\rul de tainuri, forma de prezentare...). Digestibilitatea unei substan]e nutritive se stabile[te astfel: Substan]\ ingerat\ - Substan]\ `n fecale Digestibilitate aparent\ (D) = --------------------------------------------------Substan]\ ingerat\ [i se poate exprima procentual (%)(valorile normale fiind mai mici de 100), sau subunitar (valorile normale fiind mai mici de 1).
ex: digestibilitatea proteinei brute din porumb boabe, la taurine = 83 %, sau 0,83

Deoarece `n fecale se mai g\sesc [i alte substan]e nedigerate, dect cele care apar]in nutre]ului ingerat, determinarea digestibilit\]ii dup\ rela]ia de mai sus reprezint\ a[a-zisa digestibilitate aparent\.
15

Digestibilitatea unor nutre]uri / substan]e poate fi determinat\ in vivo (`n experien]e pe animale), in vitro (prin diverse metode) sau prin calcul pe baza unor date de compozi]ie chimic\ brut\. Un exemplu de calcul a digestibilit\]ii substan]elor nutritive brute pe baza unor determin\ri in vivo este prezentat `n tab. 3.
Tabelul 3.

Digestibilitatea substan]elor nutritive din fn (rezultate medii, pe zi)

Substan]e SU SO PB GB CB SEN Ingerat, g 811 781 76 17 264 424 Eliminat `n fecale g 349 309 38 9 101 161 Digerat, g 462 472* 38 8 163 263 Digestibilitate (%) 57 60* 50 47 62 62 *Ex. pentru SO: ingerat = 781 g eliminat = 308 g DSO (%) = (472/781)x100 = 60 digerat = 472 g

Specificare

Pentru estimarea digestibilit\]ii dup\ compozi]ia chimic\, au fost formulate ecua]ii de regresie pentru estimarea digestibilit\]ii, avndu-se `n vedere corela]iile constatate `ntre digestibilitatea substan]ei organice [i con]inutul nutre]urilor `n compu[i greu digestibili (celuloz\, ADF...). Astfel, dup\ propor]ia (%) de celuloz\ brut\ din nutre] (x), digestibilitatea substan]ei organice (DSO) se poate estima dup\ rela]iile formulate de Axelsson, respectiv: rela]ii generale pentru nerumeg\toare: DSO (%) = 87,6 0,81x sau pe specii: DSO (%) Taurine 90,1 0,88 x Cabaline 97,0 1,26 x Porcine 92,2 1,68 x Iepuri 98,9 1,45 x G\ini 88,1 2,33 x ~n acela[i scop, se poate folosi [i con]inutul nutre]urilor `n ADF (fibr\ detergent acid\), determinat dup\ metoda Van Soest, respectiv: DSO (%) = 95,31 0,787 ADF, ca rela]ie general\,
sau:

DSO (%) = 101,94 0,933 ADF, pentru fnuri de graminee; DSO (%) = 109,57 1,313 ADF, pentru fnul de lucern\.

Digestibilitatea este folosit\ `n metodele de apreciere [i exprimare a valorii nutritive a nutre]urilor [i ra]iilor, fiind primul element ce completeaz\ aprecierea pe baza compozi]iei chimice brute. Con]inutul digestibil al unui nutre] (sau ra]ii) se stabile[te direct prin `nmul]irea con]inutului chimic brut cu coeficientul de digestibilitate pentru fiecare substan]\ nutritiv\ `n parte:
ex. g PD = g PB x CD% unde: PD = protein\ digestibil\; PB = protein\ brut\; CD = coeficient de digestibilitate pentru protein\

Con]inutul unui nutre] (ra]ii) `n substan]e digestibile este un indicator de apreciere a valorii nutritive, fie direct sub forma g SOD (grame de substan]e organice digestibile, pe kg brut sau pe kg SU de nutre]) (gSOD = gPD+gGD+gCD+gSEND), fie printr-un sistem specific: TSD (Total Substan]e Digestibile) (TSD = gPD+gGDx2,25+gCD+gSEND).
16

CAP. 3 COMPOZI}IA NUTRE}URILOR {I A CORPULUI ANIMAL Analiza chimic\ a plantelor [i a corpului animalelor arat\ c\ ele cuprind acelea[i elemente : C, O, H, S, P, Na, K, Ca, Mg, Fe [.a; din totalul acestora, circa 95% reprezint\ C, O, H [i N. Plantele [i corpul animalelor con]in acelea[i 62-63 elemente chimice, dar `n propor]ii diferite; comparativ, plantele con]in mai mult oxigen iar animalele mai mult carbon, azot [i substan]e minerale. ~n principiu, plantele [i corpul animalelor con]in ap\ (umiditate, U) [i substan]\ uscat\ (SU); substan]a uscat\ este format\ din substan]\ organic\ (SO) [i respectiv, anorganic\ (cenu[a brut\ - Cen.B). La rndul ei substan]a organic\ este alc\tuit\ din proteine, lipide, hidra]i de carbon [i diferite alte substan]e organice aflate `n cantit\]i mai mici; plantele mai con]in [i a[azisele substan]e incrustante. Diferen]e mari se constat\ `ns\ cu ocazia analizelor cantitative, eviden]iindu-se deosebiri importante `n ce prive[te propor]ia anumitor componente `n plante [i corpul animalelor (tab. 4).
Tabelul 4

Compozi]ia chimic\ medie a corpului unor plante, animale [i produse

Hidra]i de carbon % din substan]a uscat\ Lipide Proteine Minerale (cenu[\)

Specificare

Porci (120 kg) Pui carne (1,7 kg) Semin]e gru Sfecl\ zah\r Lucern\ (`nc. `nflorire) Lapte vac\ Ou g\in\ (f\r\ coaj\)
Sursa: Jeroch, 1986

1,5 2,0 83,0 73,0 63,0 36,5 2,0

65,0 29,0 2,0 6,0 3,0 30,5 43,5

28,0 58,0 13,0 13,5 19,5 27,5 50,0

5,5 11,0 2,0 7,5 14,5 5,5 4,5

Dintre substan]ele organice, `n plante predomin\ hidra]ii de carbon iar `n corpul animalelor lipidele [i proteinele. Propor]ia acestor componente variaz\ `n func]ie de mul]i factori, att la plante (vrsta la recoltare, clim\, sol, agrotehnica...), ct [i la animale (specie, ras\, nivel de hr\nire, vrst\, stare de `ngr\[are...) (tab. 5).
Tabelul 5

Modificarea compozi]iei corpului, la porcine, `n func]ie de nivelul de hr\nire [i greutatea corporal\

Cenu[\ 8,87 6,83 4,74

Substan]\ % din substan]a uscat\ uscat\ (%) Protein\ Lipide Nivel de hr\nire ad libitum 30 40 34,50 47,01 41,37 60 70 41,39 37,77 53,50 peste 120 48,00 28,36 65,77 Sursa: Burlacu, 1993

Greutate corporal\ (kg)

La animalele tinere, `n corp predomin\ apa (pn\ la 90 % la noii n\scu]i), care pe m\sura `naint\rii `n vrst\ scade, crescnd `n schimb propor]ia de gr\simi, propor]ia proteinelor [i a cenu[ii se modific\ `n limite mai reduse.
17

Compozi]ia chimic\ brut\

Nutre]urile utilizate `n alimenta]ia animalelor provin, `n majoritatea lor, din regnul vegetal [i `n mai mic\ m\sur\ din cel animal; suplimentele minerale, folosite pentru echilibrarea alimenta]iei, au o compozi]ie chimic\ aparte. ~n studiile de nutri]ie [i alimenta]ie animal\ stabilirea compozi]iei chimice se face dup\ o anumit\ schem\ (fig. 3) [i prin folosirea unor metode standardizate; datorit\ faptului c\ prin metodele folosite pe lng\ substan]a respectiv\ se determin\ [i alte substan]e cu `nsu[iri asemn\toare (ex. coloran]i liposolubili `n cazul gr\similor, N neproteic `n cazul proteinei, etc) substan]ele determinate se definesc ca brute sau con]inut chimic brut sau compozi]ie chimic\ brut\. Nutre]
Ap\ (U)

Substan]\ uscat\ (SU)

Substan]\ organic\ (SO)

Cenu[\ brut\ (CenB)

-macroelemente - microelemente

-N proteic (albumina) -N neproteic (amide, N02, NO3)

Protein\ (PB)

- celuloz\ - hemiceluloz\ - lignin\

Celuloz\ (CB)

Gr\sime brut\ (GB)

sau Extract eterat (EE) - acizi gra[i - pigmen]i - vitamine liposolubile

- amidon - zaharuri solubile

Substan]e extractive neazotate (SEN)

Fig. 3 Compozi]ia chimic\ brut\ (Schema Weende)

Rezultatele analizei chimice sunt utilizate pentru estimarea valorii nutritive [i pentru echilibrarea alimenta]iei diferitelor specii [i categorii de animale. Analizele se fac pe a[a-zisele probe medii, care trebuie s\ fie reprezentative pentru `ntregul stoc de nutre] din care au fost recoltate. ~n acest scop, probele medii se realizeaz\ `n mai multe etape: recoltarea unor probe par]iale din tot stocul de nutre], dup\ o metodologie specific\ depozitului [i nutre]ului, omogenizarea probelor par]iale [i expedierea lor la laborator,
18

formarea, `n laborator, a probelor medii [i re]inerea cantit\]ilor necesare pentru analiz\, m\run]irea probelor la dimensiuni de 0,8-1,0 mm; pentru nutre]urile cu un con]inut `n ap\ mai mare de 12-15 %, prealabil m\run]irii se face o uscare la 60-70 0C (umiditate relativ\). Analizele pentru determinarea compozi]iei chimice brute se fac dup\ metode care sunt universal recunoscute cu toate c\ sunt criticabile [i trebuie perfec]ionate continuu. Aceste metode corespund unui compromis `ntre precizia determin\rii ([i rezultatelor) [i costul analizei. Con]inutul `n ap\ (U %) se determin\ prin uscarea nutre]ului `n etuv\, timp de 4 ore, la temperatura de 103 + 10C; umiditatea corespunde pierderii de mas\ `nregistrat\ `n timpul usc\rii. ~n cazul unor nutre]uri (ex.silozuri) care con]in substan]e volatile se fac anumite corec]ii, pentru a se evita subestimarea substan]ei uscate (cu 2-15 %). F\cnd diferen]a `ntre 100 [i umiditatea nutre]ului, exprimat\ procentual se poate stabili con]inutul `n substan]\ uscat\ (% SU = 100 - %U). Con]inutul `n substan]e minerale (cenu[a brut\ = Cen.B) dintr-un nutre] reprezint\ reziduul r\mas dup\ calcinare, la temperatura de 550+100C, timp de 6 ore; pentru a identifica eventuala falsificare cu nisip, p\mnt etc. probele de cenu[\ se fierb (15') `n HCl 3N (substan]ele nisipoase nu se dizolv\). Substan]ele organice se stabilesc prin calcul [i reprezint\ diferen]a dintre substan]a uscat\ [i cenu[a brut\ (% SO = %SU - %Cen.B). Proteina brut\ se determin\ prin metoda KJELDHAL, care dozeaz\ azotul (N) total dintr-o prob\; N total se multiplic\ cu un coeficient (6,25), considerndu-se c\ proteinele con]in `n medie 16 % N (100:16 = 6,25); acest fapt nu corespunde `n totalitate adev\rului deoarece aminoacizii care formeaz\ proteinele con]in 8-32 % N [i deci coeficientul respectiv este variabil `n func]ie de propor]ia aminoacizilor `n proteine. Con]inutul `n gr\sime brut\ se stabile[te prin extragerea ei din prob\ (sub reflux) cu hexan sau, `n ultimul timp, cu eter de petrol; acesta din urm\ fierbe la temperaturi mai ridicate (55-56 0C) [i prezint\ astfel o mai mare securitate `n munca de laborator. Fiind un reziduu rezultat dup\ extragerea cu eter, gr\simea brut\ mai este denumit\ [i extract eterat. Hidra]ii de carbon sunt determina]i sub forma a dou\ componente: celuloza brut\ [i a[a-zisele substan]e extractive neazotate. Celuloza brut\ se determin\ printr-o metod\ care deriv\ din vechea metod\ Weende, (pus\ la punct cu cca 100 de ani `n urm\) [i reprezint\ reziduul organic r\mas dup\ dou\ hidrolize succesive (`n mediu acid [i respectiv, bazic). Determinat astfel, pe lng\ celuloza propriu-zis\ reziduul respectiv mai con]ine [i hemiceluloz\, lignin\, substan]e pectice etc.. Substan]ele extractive neazotate (SEN) se calculeaz\ ca diferen]\ `ntre substan]a organic\ [i suma substan]elor determinate anterior (protein\, gr\simi, celuloz\): %SEN = %SO (%PB + %GB + %CB) SEN includ amidonul [i diversele zaharuri, substan]e pectice etc. Datorit\ importan]ei con]inutului peretelui celular vegetal pentru digestibilitatea substan]elor organice dintr-un nutre] [i a limitelor pe care le are metoda Weende, `n decursul timpului s-au `ncercat diverse metode de dozare care s\ eviden]ieze [i s\ separe mai bine componentele peretelui celular.
19

~n ultimii ani, este din ce `n ce mai des folosit\ metoda de determinare elaborat\ de americanul Van Soest (1967), care are la baz\ `mp\r]irea ]esuturilor plantei, `n func]ie de disponibilitatea lor nutri]ional\, `n dou\ frac]iuni: constituen]i ai con]inutului celular [i respectiv, ai peretelui celular (fig. 4).
Fig. 4

Componentele organice ale unei celule vegetale

Constituen]i intracelulari Gr\simi Substan]e azotate: - proteine - aminoacizi - amide, etc Hidra]i de carbon: - glucide solubile - amidon

Constituen]i ai pere]ilor celulari Substan]e pectice Hemiceluloz\ Celuloz\ NDF ADF Lignin\ Li

NDF neutral detergent fibre ADF acid detergent fibre (sau ligniceluloz\ LC) Li - lignin\

Denumirea frac]iunilor determinate este dat\ de mediul (neutru sau acid) `n care se face tratarea probelor cu detergen]ii respectivi (fig. 4). Metoda Van Soest pune `n eviden]\ trei reziduuri, cu importan]\ nutri]ional\ diferit\: con]inutul pere]ilor celulari (NDF) con]inutul `n lignoceluloz\ (LC) con]inutul `n lignin\ (Li), nedigestibil\. Din con]inutul celular se pot determina distinct [i alte componente: amidon, zaharuri solubile `n ap\, acizii organici (din nutre]urile murate), azotul amoniacal, substan]e toxice, etc.

Con]inutul `n ap\
Cu toate c\ apa, `n sens strict, nu este considerat\ un nutrient, via]a nu poate exista f\r\ ea. Con]inutul nutre]urilor `n ap\ este extrem de variabil: 5-96 %, `n func]ie de natura [i modul de producere a lor. Astfel, plantele verzi con]in 70-80 % ap\ (dup\ vrsta plantelor recoltate), tuberculii [i r\d\cinile furajere 75-90 %, semin]ele furajere 12-15 %, fnul [i paiele 16-17 %, concentratele [i subprodusele lor 12-15 %, etc. Con]inutul `n ap\ al nutre]urilor de origine vegetal\ variaz\ dup\: specie, soi, vrst\, partea plantelor, condi]ii de producere etc., iar `n cele de origine animal\, dup\: specie, vrst\, faza de `ngr\[are etc. Apa, `n nutre]urile vegetale, se poate g\si sub diferite forme, respectiv: ap\ de vegeta]ie, mai ales `n nutre]urile verzi, `n care ea reprezint\ cca 80-82 % din apa total\ (chiar pn\ la 90 % `n tuberculi [i r\d\cini furajere), ap\ de imbibi]ie, `n nutre]urile uscate,
20

 ap\ de prepara]ie, care este introdus\ `n masa nutre]ului `n scopuri tehnologice. Dintre toate acestea, organismul suport\ u[or apa de vegeta]ie, care are [i un rol dietetic. Bog\]ia nutre]urilor `n energie [i substan]e nutritive este `n raport invers cu con]inutul lor `n ap\; pe de alt\ parte, cu ct con]inutul `n ap\ este mai ridicat, cu att nutre]urile se conserv\ mai greu. Astfel, nutre]urile, se conserv\ u[or cnd con]in pn\ la 14-16 % ap\, sunt atacate de mucegaiuri la un con]inut `n ap\ de peste 17 %, caz `n care se impune aplicarea unor metode speciale de conservare. ~n organismul animalului adult, apa reprezint\ jum\tate pn\ la dou\ treimi din greutatea lui, putnd ajunge pn\ la 90% la noul n\scut. Con]inutul `n ap\ al organismului variaz\ `n func]ie de vrst\ fiind `n raport invers cu cel de gr\sime; dac\ se raporteaz\ la greutatea corpului f\r\ gr\sime (free-fat weigth), propor]ia de ap\ este relativ constant\ (cca. 73 %, cu varia]ii `ntre 70-75 %). Aproximativ 40 % din cantitatea de ap\ din organism se g\se[te `n lichidele intracelulare, diferen]a fiind reprezentat\ de apa extracelular\ (lichidele intersti]iale, plasma sangvin\, limfa, sinovia...). O mare cantitate de ap\ se g\se[te, de asemenea `n tractusul gastrointestinal [i `n cel urinar. Unele tulbur\ri fiziologice sau boli (febr\, diaree) pot duce la deshidratarea organismului sau la apari]ia unor edeme (re]inere exagerat\ de ap\ `n ]esuturi). ~n organism, apa are func]ii deosebit de importante `n: metabolism, fiind esen]ial\ vie]ii: este solvent [i vehicul pentru nutrien]i, serve[te la transportul digestiei semisolide `n TGI, precum [i a fecalelor, urinei, etc.; men]inerea temperaturii corporale fiindc\ are c\ldur\ specific\ ridicat\, conductibilitate termic\ mare, etc. Din procesele de oxidare a compu[ilor organici `n celule, rezult\ cantit\]i importante de ap\, denumit\ ap\ metabolic\, suficient\ pentru animalele `n hibernare. Absorb]ia apei se realizeaz\ `n mai multe sec]iuni ale tubului digestiv; la rumeg\toare, absorb]ia este intens\ `n rumen [i omasum, `n timp ce la alte specii absorb]ia are loc la nivelul ileonului, jejunului, cecumului, intestinului gros. De intensitatea absorb]iei apei, mai ales `n intestinul gros, depinde consisten]a fecalelor, la diferite specii de animale. Absorb]ia apei este mai redus\ cnd hrana con]ine unele polizaharide (ex. polizaharidele neamidonoase, la p\s\ri), care formeaz\ geluri [i altereaz\ absorb]ia, cu efect laxativ; `n acela[i sens ac]ioneaz\ prezen]a `n hran\ a substan]elor nedigestibile (fibre), a toxinelor, etc. Sursele de ap\ pentru organism sunt reprezentate de: apa de b\ut, apa din nutre]uri, apa metabolic\, apa format\ `n timpul bilan]ului energetic negativ. Cantitatea de ap\ ingerat\ este reglat\ prin procese fiziologice complexe, dar organismul urm\re[te, `n primul rnd, rehidratarea ]esuturilor; de obicei, ingestia apei are loc dup\ consumul hranei, la cele mai multe specii.
21

Cantitatea de ap\ b\ut\ este `n mare m\sur\ dependent\ de umiditatea nutre]ului ingerat (tab. 6), fiind cu att mai redus\ cu ct nutre]urile sunt mai umede.
Tabelul 6

Rela]ia dintre umiditatea nutre]urilor [i cantitatea de ap\ b\ut\ Apa b\ut\ (l/kg SU ingerat\) 3,7 3,6 3,3 3,1 2,9 Umiditatea nutre]ului (%) 60 65 70 75 80 Apa b\ut\ (l/kg SU ingerat\) 2,3 2,0 1,5 0,9 0,6

Umiditatea nutre]ului (%) 10 20 30 40 50

Sursa: Hyder [i col., 1968

Cerin]ele de ap\ ale animalelor sunt foarte variabile: 2-5 kg ap\/kg SU ingerat\, `n func]ie de specie, vrst\, stare fiziologic\, temperatura mediului etc. Se poate considera c\, `n condi]ii normale, cerin]ele de ap\ pe kg substan]\ uscat\ ingerat\ sunt de: 3 5 l la taurine (pn\ la 6 8 l, la vi]ei) 2,5 3 l la ovine 2 3 l la porcine. Insuficien]a apei de b\ut este `nso]it\ de reducerea cantit\]ii de substan]\ uscat\ ingerat\ [i ca urmare, a produc]iei animalelor; concomitent, se reduce [i cantitatea de fecale [i urin\. Uneori, se pot `nregistra [i cazuri de intoxicare cu ap\ (ex. vi]ei), ca urmare a ingestei unei cantit\]i mari de ap\, dup\ o perioad\ de lips\ a acesteia; moartea survine datorit\ incapacit\]ii rinichilor de a elimina imediat cantit\]i mari de ap\. Necesarul zilinic de ap\ pentru diferite specii de animale domestice este (NRC, 1974) de circa: 22 66 kg, la tineret taurine, 38 110 kg, la vaci de lapte, 4 15 kg, la oi [i capre, 30 45 kg, la cai, 11 19 kg, la porci, 0,2 0,4 kg, la pui de carne, 0,4 0,6 kg, la curci

Un accent deosebit se pune pe calitatea apei de b\ut, mai ales `n condi]iile `n care solul [i apele sunt din ce `n ce mai poluate cu diverse substan]e chimice (`ngr\[\minte, pesticide, reziduuri industriale etc). Calitatea apei, respectiv palatabilitatea ei, poate fi afectat\ de substan]e ca: nitri]i, fluoruri, s\ruri ale unor metale; la acestea se adaug\ microorganisme patogene (bacterii, protozoare, fungi), alge, hidrocarburi. ~n func]ie de cantitatea de substan]e solide (s\ruri) dizolvate `n ap\, recomand\rile pentru folosirea ei sunt urm\toarele (NRC, 1974): sub 1000 mg/l, se poate folosi la toate speciile de animale; 1000 3000 mg/l, se poate folosi, dar poate determina diaree temporar\ la animalele neacomodate; 3000 5000 mg/l, produce fecale apoase [i cre[te mortalitatea la p\s\ri;
22

 5000 7000 mg/l, se poate folosi la toate speciile cu excep]ia p\s\rilor; peste 7000 mg/l, nu se folose[te la vaci gestante, cai, oi [i tineretul tuturor speciilor; peste 10 000 mg/l, nu se folose[te ca ap\ de b\ut. ~n ceea ce prive[te con]inutul apei `n nitra]i (NO3) [i nitri]i (NO2) s-a constatat c\ dac\ nitra]ii prezen]i `n ap\ sunt, `n general, tolera]i de organism, nitri]ii pot atinge un nivel toxic pentru organism, fiind absorbi]i la nivelul tubului digestiv; astfel, dac\ nivelul tolerabil al nitra]ilor este apreciat la cca 1320 mg/l de ap\, cel al nitri]ilor este mult mai redus, respectiv sub 33 mg/l (NRC, 1974).

Glucidele
Glucidele (hidra]ii de carbon), sunt substan]e ternare, formate din C, H, [i O `ntr-un raport aproximativ de 1:2:1; excep]ie fac unii deriva]i azota]i (ex. glucoproteinele). Acestea, al\turi de proteine [i lipide, sunt constituien]i de baz\ a materiei vii [i compun cea mai mare parte a substan]elor organice de pe p\mnt. Glucidele sunt dominante `n regnul vegetal, unde reprezint\ cca 60 80% din substan]ele care alc\tuesc celulele [i ]esuturile. La animale, glucidele se g\sesc `n propor]ie redus\ [i relativ constant\ (cca 1 % din greutatea animalului), sub form\ de glucoz\ [i glicogen. La plantele verzi, glucidele se sintetizeaz\ din substan]e anorganice, prin fotosintez\, cu ajutorul energiei solare. O clasificare a glucidelor se poate face fie `n func]ie de reac]ia de hidroliz\, fie dup\ num\rul de atomi de carbon din molecul\ sau num\rul de molecule de zah\r din compus. Dup\ reac]ia de hidroliz\, glucidele se pot clasifica astfel:
Oze

(substan]e monomoleculare,
care nu hidrolizeaz\)

Glucide
Ozide

(compu[i forma]i prin unirea

mai multor monoglucide, prin eliminare de ap\)

Oligoglucide
(con]in 310 monoglucide)

Poliglucide
(peste 10 monoglucide)

Dup\ num\rul de atomi de carbon, respectiv de molecule de zaharuri simple din compus, o posibil\ clasificare a hidra]ilor de carbon este prezentat\ `n tab. 7. Dintre monozaharide, cele mai r\spndite sunt glucoza [i fructoza, care `ns\ apar rareori ca atare `n nutre]uri iar dac\ sunt `n stare liber\ se afl\ `n concentra]ii mici. ~n organism, fructoza este convertit\ rapid `n glucoz\, a c\rei prezen]\ este esen]ial\ pentru men]inerea func]iilor vitale.
23

Unele hexoze, avnd gust dulce, se folosesc ca [i corectori de gust. Pentozele, sub aspect nutri]ional, joac\ un rol redus `n organism; ele au o mare stabilitate fiziologic\ [i pot fi eliminate ca atare, prin urin\ (pentozurie). ~n alimenta]ia animalelor, rolul cel mai important `l au poliglucidele. Amidonul este cel mai important poliglucid nefibrilar din natur\; el este principala substan]\ de rezerv\ din plantele superioare, g\sindu-se `n cantit\]i mari `n semin]ele de cereale (50 60 %) [i mai mici (27 %) `n tulpinile [i frunzele plantelor (tab. 8); se g\se[te sub form\ de granule (gr\unciori) cu forme [i m\rimi diferite: tip A specific cerealelor, tip B specific r\d\cinilor [i tuberculilor [i tip C specific plantelor.
Tabelul 7

Clasificarea hidra]ilor de carbon

Compus Monozaharide con]inute Se g\se[te `n: Monozaharide (zaharuri simple): Pentoze (5 C) (C5H10O5) Arabinoz\ pectin\, araban, coceni, Xiloz\ cioc\l\i porumb, acizi Riboz\ nucleici Hexoze (6 C) (C6H12O6) Glucoz\ di- [i polizaharide, Fructoz\ dizaharide (sucroza) Galactoz\ lapte (lactoz\) Manoz\ polizaharide Dizaharide (C12H22O12) Sucroz\ glucoz\-fructoz\ trestie [i sfecl\ de zah\r Maltoz\ tuberculi glucoz\-glucoz\ * Lactoz\ glucoz\-galactoz\ lapte Celobioz\ pere]i celulari ai plantelor glucoz\-glucoz\ ** Trizaharide (C18H32O16) Rafinoza glucoz\-fructoz\ semin]e bumbac, sfecl\ de zah\r arabinoz\ Polizaharide: Pentozani (C5H8O4)n Araban arabinoz\ pectine Xilan xiloz\ coceni, cioc\l\i porumb Hexozani (C6H10O5)n Amidon glucoz\ semin]e, tuberculi Dextrine glucoz\ produ[i hidroliz\ amidon Celuloz\ pere]i celulari ai plantelor glucoz\ ** Glicogen glucoz\ ficat, mu[chi Inulin\ fructoz\ napi, tuberculi Hemiceluloz\ pentozani [i hexozani pere]i celulari ai plantelor Pectine pentoze [i hexoze mere, citrice * leg\turi 4 - glucozid; ** leg\turi 4 - glucozid

Granulele de amidon sunt formate din amilopectine [i amiloz\. Amilopectina este predominant\ (7080 %) `n granulele de amidon; se dizolv\ `n ap\ cald\ [i pus\ `n contact cu iodul d\ o colora]ie albastru/violet. Amiloza intr\ `n componen]a amidonului `n propor]ii mai reduse (20-30 %); cu apa fierbinte amiloza nu formeaz\ cleiul specific, dar `n prezen]a iodului [i a apei d\ o culoare albastr\ caracteristic\, care dispare la cald [i reapare, la rece.
24

Tabelul 8

Con]inutul `n amidon al unor nutre]uri Nutre]ul % din SU amidon 14 18 60 65 44 67 72 85 50 <1 <1

**

Graminee verzi Leguminoase verzi Porumb verde lapte-cear\ Porumb siloz, lapte-cear\ Sfecl\ furajer\ Cartofi cruzi Semin]e : - ov\z - gru - porumb - orez decorticat - maz\re - soia - floarea soarelui
Sursa: Jarrige, 1988
*

zaharuri * 3 20 ** 3 10 ** 30 28 62 2 2 2 1 5 7 2

glucide solubile `n ap\;

dup\ stadiul de vegeta]ie

Printr-o hidroliz\ menajat\ [i progresiv\ a amidonului, cu amilaz\ sau sub influen]a unui agent termic (cum este cazul expand\rii [i extrud\rii), rezult\ frac]iuni din ce `n ce mai mici, numite dextrine [i care, avnd gust dulce, `mbun\t\]esc palatabilitatea nutre]ului. ~n tubul digestiv al animalelor domestice, carbohidrazele sunt capabile s\ hidrolizeze glucidele cu leg\turi de tip -1-4, pn\ la monozaharide; excep]ie fac glucidele cu leg\turi de tip -1-4 glucozid, cum sunt celuloza, celobioza [i hemiceluloza. ~n aceast\ situa]ie, la toate speciile de animale, amidonul este bine sau foarte bine digerat (digestibilitatea lui ajungnd pn\ la 85 - 90 %); la rumeg\toare, sub ac]iunea enzimelor bacteriene, amidonul este descompus `n mare parte `n rumen, pn\ la stadiul de glucoz\, aceasta servind ca surs\ de energie pentru microorganisme [i respectiv pentru sinteza AGV, (`n special acid propionic [i butiric). Digestia amidonului este influen]at\ de: m\rimea particulelor, natura amidonului, interac]iunea cu proteinele [i gr\simile, prezen]a substan]elor antinutritive (fita]i, taninuri, saponine) (Jenkins [i col., 1986). Celuloza este cea mai r\spndit\ substan]\ organic\ din natur\; ea reprezint\ pn\ la 45 % din pere]ii celulari ai plantelor furajere. ~n substan]a uscat\ a plantelor, celuloza brut\ poate s\ ajung\ pn\ la 2030 % `n nutre]urile verzi, 3040 % `n fnuri, 35 45 % `n paie, 27 % `n r\d\cini [i tuberculi furajeri, 212 % `n semin]ele de cereale. A[a dup\ cum s-a ar\tat, determinarea celulozei prin metoda Weende face ca valorile astfel ob]inute s\ nu fie conforme cu realitatea `n sensul c\ pe lng\ celuloza propriu-zis\ sunt incluse [i alte componente: substan]e pectice, hemiceluloz\, lignin\ etc. Din aceast\ cauz\, se extinde utilizarea altor metode care pot separa celuloza de alte componente, a[a cum este metoda propus\ de Van Soest (tab. 9) (fig. 5). De altfel, structura glucidelor din pere]ii celulari ai celulelor vegetale este variat\ [i ca urmare, ace[tea difer\ mult [i sub aspect nutri]ional (tab. 10).
25

~n tubul digestiv al animalelor nu exist\ enzime proprii care s\ rup\ leg\turile de tip -1-4, astfel c\ hidroliza celulozei se face numai sub ac]iunea enzimelor bacteriene din rumen sau la nerumeg\toare `n special din intestinul gros, , rezultnd glucoz\, xiloz\ [i galactoz\. Hemicelulozele hidrolizeaz\, de asemenea, sub ac]iunea enzimelor bacteriene, rezultnd glucoz\; aceasta provine `n special din -glucani necelulozici, care sunt forma]i din lan]uri de unit\]i de D-glucoz\ legate att prin leg\turi -1-3 ct [i -1-4 (Jarrige [i col., 1995). Hemicelulozicele se g\sesc `n propor]ii mai ridicate `n graminee dect `n leguminoase, la care sunt `n special sub form\ de glucurono-arabinoxilani, boga]i `n acid glucuronic. Substan]ele pectice sunt poliglucide complexe, `n care caracteristic este acidul D-galacturonic; prezente mai ales `n semin]ele de leguminoase (6-10 % fa]\ de 1-3 % la graminee), sunt solubile chiar [i `n ap\ cald\.
Tabelul 9

Con]inutul pere]ilor celulari la unele nutre]uri, determinat dup\ metoda Van Soest
NDF 1 ADF
29 31 35 37 41 45
2

Nutre]ul
Lucern\ - `naintea `mbobocirii - la `mbobocire - la `nflorire - la maturitate Golom\] - stadiu timpuriu - stadiu trziu Porumb siloz - stadiu lapte - stadiu cear\ Paie de gru Sursa: Pioneer manual, 1990 40 42 46 50 68 72

% din SU Celuloz\
22 23 28 29 33 37

Lignin\
7 8 9 10 9 10

51 28 53 30 85 54 1/ ADF = celuloz\ [i lignin

24 4 32 5 42 12 2/ NDF = hemiceluloz\, celuloz\, lignin\

NUTRE}
tratare cu detergent neutru

Con]inut celular -proteine -amidon -zaharuri -acizi organici -pectine

Hemiceluloz\, celuloz\, lignin\ (NDF) tratare cu detergent acid Hemiceluloz\ Celuloz\ [i lignin\ (ADF)

tratare cu acid sulfuric 72 % Celuloz\

Fig. 5

Lignin\

Prodeceul de determinare a componentelor nutre]ului (dup\ Van Soest)

26

Tabelul 10

Principalele zaharuri care compun peretele celular al plantelor Unit\]i constructive

- Acid D-galacturonic - -1-4 L arabinoz\ - D-galactoz\ - D-xiloz\ ( - 1-4) - L-arabinoz\ - D-galactoz\ - D-manoz\ - D-glucoz\ - D-glucoz\ ( - 1-4)

Denumire
Substan]e Poliglucide pectice amorfe (necelulozice) Hemiceluloze

Disponibilitate digestiv\ Rumeg\toare Nerumeg\toare

Digestibile Par]ial digestibile Slab digestibile Slab digestibile Nedigestibil\ Nedigestibil\

Par]ial Digestibile Par]ial Digestibile

Fibre

Celuloz\

alcooli: cumaric, conife Nedigestibil\ -rilic, sinapilic alcooli [i acizi gra[i cu Nedigestibil\ lan] lung Sursa: Jarrige [i col., 1981; Van Soest, 1967

Substan]e Lignin\ neglucidice Cutin\

Lignina, este format\ dint-un amestec de polimeri fenolici amorfi, foarte hidrofili; ea `ncrusteaz\ peretele celular al plantelor, asigurnd rigiditatea. Ligninile sunt foarte heterogene [i extrem de rezistente att la agen]i chimici ct [i biochimici, fiind nedigestibile la animalele domestice. ~n pere]ii celulari ai plantelor, pe lng\ lignin\ sunt prezen]i [i acizi fenolici (cumaric, ferulic), a c\r\ror propor]ie cre[te pe m\sura `naint\rii plantelor `n vrst\ (pna la cca 1,4 % `n tulpinile de porumb [i sorg). Glicogenul este un poliglucid prezent `n special `n celulele musculare [i hepatice; glicogenul reprezint\ principala substan]a de rezerv\ de natur\ glucidic\ din organismul animal. Transformarea glucozei `n glicogen (proces denumit glicogenez\) este stimulat\ de insulin\ [i se desf\[oar\ `n mu[chii scheletici [i `n mai mic\ m\sur\ `n ficat. Reconvertirea glicogenunului `n glucoz\ (glucogenez\) are loc `n ficat [i este stimulat\ de glucagon (secretat de pancreas) [i de adrenalin\ (Martin [i col., 1996). Polizaharidele neamidonoase (PNA). ~n ultimii ani, a fost pus `n eviden]\ faptul c\ prezen]a `n hrana p\s\rilor, chiar `n cantit\]i mici (50 g/kg nutre]) a unor polizaharide din grupa pentozanilor (arabani, xilani,...) sau a hexozanilor (celuloz\, hemiceluloz\, pectine...), are influen]\ negativ\ asupra valorific\rii hranei [i indirect asupra produc]iei. Astfel, s-a constatat c\ prezen]a acestor polizaharide neamidonoase `n nutre]urile pentru p\s\ri este `nso]it\ de reducerea digestibilit\]ii amidonului, proteinelor [i gr\similor, reducerea cre[terii [i produc]iei de ou\, cre[terea viscozit\]ii con]inutului digestiv, reducerea timpului de pasaj al hranei, cre[terea propor]iei de ap\ `n dejec]ii, reducerea absorb]iei nutrien]ilor, `nr\ut\]irea st\rii de s\n\tate etc. ~n grupa PNA sunt incluse unele componente ale pere]ilor celulari ai plantelor, care nu numai c\ nu prezint\ importan]\ nutri]ional\, dar au o adev\rat\ ac]iune antinutritiv\. Aceste componente nu sunt hidrolizate sub ac]iunea enzimelor endogene, `n schimb sunt fermentate de microflora din intestinul gros, cu producere de AGV [i gaze. Att semin]ele de cereale ct [i cele de leguminoase, con]in cantit\]i importante de PNA, a c\ror digestibilitate este foarte redus\ (tab. 11).
27

~n semin]ele de cereale PNA, sunt reprezentate `n special de betaglucani, care sunt forma]i din lan]uri de glucoz\, cu leg\turi de tip -1-4 (cca 70 %) [i -1-3 (cca 30 %); propor]iile acestora variaz\ de la un nutre] la altul (tab. 12), dar `n general au valori ridicate. Propor]ia de -glucani din semin]ele de orz este mai mare `n orzul proasp\t recoltat [i scade apoi `n timpul depozit\rii. Pentru `nl\turarea efectului acestor polizaharide neamidonoase este necesar un aport exogen de enzime specifice (-glucanoze, xilanaze, etc), care sunt produse prin biotehnologie [i care, `n prezent, se folosesc la p\s\ri [i porci.
Tabelul 11

Con]inutul `n polizaharide neamidonoase, `n unele nutre]uri Total PNA ( % din SU) 15 23 25 20 28 10 Digestibilitate (%) 14 19 3 0 17 12

Nutre]ul Orz Maz\re T\r]e de gru {roturi soia {rot floarea soarelui Gru

Tabelul 12

Con]inutul `n glucani [i pentozani `n unele semin]e de cereale -glucani 4,4 3,4 1,9 0,7 0,7 % din SU pentozani 5,7 7,7 8,5 7,1 6,6 total 10,1 11,1 10,4 7,8 7,3

Nutre]ul Orz Ov\z Secar\ Triticale Gru

Func]iile glucidelor `n organism sunt legate, `n primul rnd, de asigurarea energiei necesare celulelor sau ]esuturilor corpului. ~n plante, glucidele solubile (amidonul) constituie principala rezerv\ de energie (de ex. `n r\d\cini, tuberculi [i semin]e); glucidele insolubile (celuloza, hemiceluloza) constitue suportul structural al plantelor vii. Ultima form\ (surs\) de energie pentru celule este glucoza. Din conversia ei `n CO2 [i H2O rezult\ 673 kcal/mol: C6H12O6 6 CO2 + 6 H2O + 673 kcal

respectiv 3,73 kcal / g (673 / 180,2 greutatea molecular\ a glucozei). Eficien]a transform\rii energiei rezultate din oxidarea glucozei, `n energie liber\ este de 40-65 % (Pond [i col., 1995). Energia este stocat\, sub form\ foarte concentrat\, respectiv de ATP; un mol ATP cedeaz\ 8 kcal. Absorb]ia glucozei este influen]at\ de mai mul]i factori: timpul scurs dup\ ingestia hranei, unii factori endocrini, concentra]ia glucozei, starea de s\n\tate a organismului etc.
28

Anomalii ale metabolismului glucidelor Principalele anomalii legate de tulburarea metabolismului glucidelor sunt: steatoza, acidoza, cetoza, toxiemia de gesta]ie [i diabetul. Aceste anomalii se `ntlnesc frecvent la rumeg\toare, (dar pot apare [i la nerumeg\toare) `n unele st\ri fiziologice specifice: `n gesta]ie avansat\ sau `n prima parte a lacta]iei, cnd cerin]ele `n energie sunt mari, iar aportulprin ra]ie este insuficient. ~n aceste condi]ii, deficitul `n glucoz\ al femelei, determinat de un aport insuficient de energie, este urmat de o mobilizare intens\ de gr\simi corporale, `n special acizi gra[i cu lan] lung care, neputnd fi folosi]i suficient de rapid ca surs\ de energie, se acumuleaz\ `n ficat (steatoz\) [i `i diminueaz\ capacitatea de detoxificare; pe de alt\ parte, acizii gra[i sunt transforma]i `n corpi cetonici care, fiind slab folosi]i, se acumuleaz\ (cetoz\) provocnd toxiemia de gesta]ie, respectiv acetonemia la femelele `n lacta]ie. Aceste tulbur\ri se `ntlnesc mai ales la vaci `n vrf de lacta]ie [i la oi la sfr[itul gesta]iei (`n special cnd au mai mul]i fetu[i), fiind `nso]ite de sc\derea greut\]ii corporale, reducerea produc]iei de lapte, avorturi `n timpul gesta]iei; concomitent cre[te consumul de ap\ ca urmare a elimin\rii unor cantit\]i mai mari de ioni de K [i Na. La vaci `n special, datorit\ unei alimenta]ii necorespunz\toare se poate instala o acidoz\ cronic\, avnd la baz\ sc\derea accentuat\ a pH-ului rumenal (sub 5,0); practic se formeaz\ mult acid lactic care, nefiind absorbit `n totalitate se acumuleaz\ [i conduce la acidoz\. Diabetul este `ntlnit mai ales la om [i este eviden]iat prin nivelul crescut al glucozei din snge; cauza principal\ rezid\ `ntr-o insuficient\ produc]ie [i/sau utilizare a insulinei. Diabetul de gesta]ie este cel mai des `ntlnit la animalele domestice; cauza este cre[terea rezisten]ei ]esuturilor la ac]iunea insulinei [i ca urmare sporirea glucozei [i a corpilor cetonici din snge.

Lipidele
Lipidele sunt substan]e organice, insolubile `n ap\, relativ solubile `n solven]i organici, care au un important rol biochimic [i fiziologic att la plante ct [i `n ]esuturile animale. Lipidele cu importan]\ `n alimenta]ia omului [i a animalelor pot fi clasificate astfel: LIPIDE Simple Compuse Deriva]i lipidici

(con]in C,H,O) esteri ai acizilor gra[i cu diferi]i alcooli: -gr\simi animale -uleiuri -ceruri

(con]in C,H,O,P,N,S) esteri ai acizilor gra[i care con]in substan]e nelipidice: -fosfolipide -glicolipide -lipoproteine

rezult\ din hidroliza lipidelor simple sau compuse: - acizi gra[i - glicerol - al]i alcooli

Steroli

alcooli deriva]i din steran: zoosteroli, fitosteroli, microsteroli

Terpene

compu[i cu izoprenic

structur\

de

tip

29

Caracteristica principal\ a lipidelor este concentra]ia lor ridicat\ `n energie (cca 9,5 kcal/g), de peste dou\ ori mai mare dect `n cazul glucidelor (4,1 kcal /g). ~n cazul lipidelor simple, constituen]ii cu cea mai mare importan]\ nutri]ional\ sunt: acizii gra[i, glicerolul, mono-, di- [i trigliceridele; trigliceridele se g\sesc `n corp `n cea mai mare cantitate [i constituie principala form\ sub care este stocat\ energia `n organism. Acizii gra[i sunt constitui]i din lan]uri de carbon, care con]in de la 2 (acidul acetic) pn\ la 24 atomi de C (acidul lignoceric). Unii dintre acizii gra[i sunt nesatura]i, avnd una sau mai multe perechi de C cu duble leg\turi iar atomul de H putnd fi `nlocuit; `n principiu, denumirea [i abrevierea acizilor gra[i sunt f\cute `n func]ie de num\rul de atomi de carbon pe care `i con]in (tab. 13).
Tabelul 13

Acizii gra[i prezen]i `n plante [i `n corpul animal Abreviere C4:0 C6:0 C8:0 C10:0 C12:0 C14:0 C16:0 C16:1 C18:0 C18:1 C18:2 C18:3 C20:0 C20:4 C24:0 Duble leg\turi 0 0 0 0 0 0 0 1 0 1 2 3 0 4 0

Acid Butiric (butanoic) Caproic (hexanoic) Caprilic (octanoic) Capric (decanoic) Lauric (dodecanoic) Miristic (tetradecanoic) Palmitic (hexadecanoic) Palmitoleic (hexadecenoic) Stearic (octadecanoic) Oleic (octadecenoic) Linoleic (octadecadienoic) Linolenic (acta decatrienoic) Arahidic (eicosanoic) Arahidonic (eicosatetraenoic) Lignoceric (tetracosanoic)

Unii acizi gra[i gra[i nesatura]i; cum sunt linolenic (C18:3), eicosapentaenic (C20:5) [i cel docosahexaenoic (C22:6), prezen]i `n gr\simea de pe[te, imprim\ mirosul caracteristic de pe[te. Glicerolul este prezent `n toate trigliceridele (att din plante ct [i la animale), dar [i `n fosfolipide: lecitin\, cefalin\, sfingomielin\. Unele propriet\]i (ex. punctul de topire) ale lipidelor sunt determinate de lungimea lan]ului de atomi de carbon [i gradul lor de nesaturare. Astfel, sunt solide la temperatura camerei trigliceridele care au mai mult de 10 atomi de carbon, respectiv cele care con]in numai acizi gra[i satura]i; `n schimb, cele care con]in mai pu]in de 10 atomi de carbon sau `n majoritate acizi gra[i nesatura]i, sunt lichide. Unele propriet\]i pe care le au (temperatur\ de topire, indicele de saponificare etc) [i care sunt caracteristice diferitelor lipide sunt folosite `n nutri]ie, att `n procesul de integrare a lor `n nutre]urile combinate ct [i pentru eventuala influen]\ ce pot s\ o aib\ asupra gr\similor din produsele animale. Fosfolipidele constituie circa din cantitatea de lipide intracelulare [i predomin\ `n membrana celular\, mai ales, sub form\ de lecitin\ [i fosfatidil-etanolamin\. Dintre steroli (ce reprezint\ cca. 0,1-0,5 % din SU a nutre]urilor), `n ]esuturile animale este dominant colesterolul, al\turi de care se mai g\sesc
30

ergosterolul (precursor pentru vitamina D2), 7-dehidrocolesterolul (precursor pentru vitamina D3), unii acizi biliari, hormoni androgeni [i estrogeni, precum [i progesteron. Unii acizi gra[i, cum sunt acidul linoleic (C18:2) [i acidul linolenic (C18:3) (reprezentnd 55-75 % dintre acizi gra[i foliari), nu pot fi sintetiza]i `n organism [i trebuie adu[i `n organism prin hran\; acidul arahidonic (C20:4) poate fi sintetizat plecnd de la acidul linoleic. Datorit\ rolului important pe care ace[ti acizi `l au, ct [i a faptului c\ nu pot fi sintetiza]i `n organism, ei sunt numi]i acizi gra[i esen]iali (AGE). Rolul AGE `n organism nu este `nc\ complet elucidat, dar este cunoscut faptul c\ intr\ `n structura lipoproteinelor din membrana celular\ [i au un rol important `n eliberarea hormonilor hipotalamici [i pituitari. Din nutre]uri, lipidele se determin\ sub form\ de gr\sime brut\, prin extragere cu eter etilic sau de petrol; or, pe aceast\ cale gr\simile nu sunt extrase `n totalitate, cum nu sunt extra[i `n totalitate nici pigmen]ii. Se apreciaz\ c\ `n extractul eterat acizii gra[i reprezint\ doar 40-50 % (Leroy [i Franois, 1952). ~n nutre]urile de origine vegetal\ gr\simile se g\sesc `n cantit\]i relativ reduse (pn\ la 6-8 % din SU), excep]ie f\cnd semin]ele plantelor oleaginoase, `n care ele se acumuleaz\ ca rezerve. ~n semin]e, gr\simile se acumuleaz\ mai ales `n embrioni [i reprezint\ 1-4 % din SU; dac\ gr\simile provin din semin]e nematurate, con]in mai mul]i acizi gra[i liberi, fiind mai u[or alterabile. Dintre semin]ele de cereale, cele de porumb [i de ov\z con]in cantit\]i mai mari de gr\simi (4-5 % din SU). ~n r\d\cini (sfecl\, morcovi...) se `nregistreaz\ cel mai redus con]inut `n gr\simi (pn\ la 1 % din SU). Propor]ia de gr\simi din semin]ele plantelor oleaginoase este cea mai ridicat\ (cca 20 % din SU la semin]ele de soia [i 30-50 % din SU `n alte semin]e - ex. floarea soarelui). Nutre]urile de origine animal\ con]in cantit\]i diferite de gr\simi, `n func]ie de felul lor [i mai ales, de tehnologia de producere; varia]ia este destul de mare (5-20 % din SU), considerndu-se c\ aceste nutre]uri sunt cu att mai bune calitativ, cu ct gr\simea se g\se[te `n propor]ii mai reduse (sub 5 %) deoarece cre[te propor]ia proteinei [i scade riscul de oxidare. ~n organism, lipidele au func]ii importante: - surs\ de energie pentru `ntre]inere [i produc]ii; - surs\ de acizi gra[i esen]iali; - mijloc de transport pentru vitaminele liposolubile; - constituen]i ai membranelor celulare. De[i propor]ia lipidelor `n hrana animalelor este, `n general, redus\ (sub 10%), aportul de energie prin gr\simi este important (mai ales la nerumeg\toare) dat\ fiind [i digestibilitatea lor ridicat\ (de peste 80 %). Pentru digestia [i respectiv absorb]ia gr\similor, precum [i a vitaminelor liposolubile, este obligatorie prezen]a s\rurilor biliare. Sub ac]iunea sucurilor pancreatice [i intestinale, gr\simile, emulsionate `n prealabil de s\rurile biliare, sunt scindate `n particule mai mici, asupra c\rora ac]ioneaz\ lipazele pancreatice [i intestinale. Absorb]ia este urmat\ de cre[terea concentra]iei lipidelor din snge (lipemie); toate ]esuturile corpului depoziteaz\ trigliceride, ]esutul adipos fiind pe primul loc sub acest aspect.
31

}esutul adipos prime[te [i respectiv cedeaz\ `n permanen]\ trigliceride, dup\ cum energia ingerat\ dep\[e[te sau este insuficient\ pentru nevoile organismului. Caracteristicele gr\similor din ]esutul adipos sunt specifice fiec\rei specii de animale dar la nerumeg\toare compozi]ia `n acizi gra[i este influen]at\ `n mai mare m\sur\ de compozi]ia hranei ingerate; la rumeg\toare aceast\ influen]\ este mai redus\, datorit\ ac]iunii microorganismelor din rumen. Pentru evitarea obezit\]ii [i prin aceasta, pentru prevenirea la om prevenirea a unor boli grave (cancerul de sn, colon [i prostat\, bolile cardiovasculare...) iar la animale pentru `mbun\t\]irea eficien]ei utiliz\rii energiei, trebuie ca alimenta]ia s\ fie echilibrat\ [i suficient\, dar nu `n exces, ceea ce asigur\ un echilibru permanent `ntre lipogenez\ [i lipoliz\.

Proteinele
Proteinele reprezint\ un grup mare de substan]e organice prezente `n toate organismele vii; sunt alc\tuite din C, H, O [i N, dar unele proteine con]in [i sulf sau alt element mineral (ex. fosfor) Moleculele de protein\ sunt alc\tuite din unul sau mai multe lan]uri lungi (polipeptide) de aminoacizi, lega]i unul de altul `ntr-o succesiune caracteristic\. ~n studiul nutri]iei [i alimenta]iei animalelor proteinele prezint\ o importan]\ cu totul particular\. ~n analiza chimic\ curent\, a[a dup\ cum deja s-a ar\tat, proteina se determin\ prin metoda KJELDAHL, determinnd practic azotul; proteina este calculat\ apoi prin multiplicarea N cu factorul 6,25 considerndu-se c\ N se g\se[te `n propor]ie de circa 16 % `n proteine (100/16 = 6,25). Rezultatul acestor determin\ri exprim\ a[a-zisa protein\ brut\; termenul de brut\ are `n vedere, `n acest caz, cel pu]in dou\ neajunsuri inerente conversiei azotului `n proteine (Lewis, 1991). ~n primul rnd, se consider\ c\ toate proteinele con]in 16 % N, fapt neadev\rat deoarece proteinele folosite `n hrana animalelor sunt formate din amestecuri de aminoacizi (`n propor]ii diferite, dup\ natura nutre]ului), care au un con]inut diferit `n N. De exemplu, factorul de conversie pentru gru ar trebui s\ fie 5,70 iar pentru lapte [i derivatele lui 6,38. ~n al doilea rnd, `n protein\ este convertit\ `ntrega cantitate de N, dar nu tot N determinat provine din proteine; astfel, de exemplu cca 10 % din proteina brut\ din porumb [i cca 13 % din proteina din semin]ele de soia, provine din azot neproteic (Van Soest [i col., 1984). ~n aceste condi]ii, con]inutul `n proteine este supraestimat, dat fiind faptul c\ proteina brut\ cuprinde att proteina propriu-zis\ ct [i N neproteic. Ca urmare, lucr\rile de nutri]ie mai vechi foloseau o terminologie distinct\ pentru azotul proteic (proteina pur\) [i respectiv, pentru azotul total (proteina brut\). ~n ultimul timp, a fost adoptat\ o alt\ clasificare care ]ine cont de solubilitatea diferi]ilor compu[i azota]i (fig. 6). Din proteinele de origine vegetal\ sau animal\ au fost identifica]i cca 20 de aminoacizi, care au fost `mp\r]i]i de Rose (1948) `n dou\ categorii: esen]iali (indispensabili) [i neesen]iali (dispensabili), `n func]ie de posibilitatea / imposibilitatea sintetiz\rii lor `n organismul animal (tab.14).
32

No]iunile de esen]ial sau neesen]ial au un caracter relativ, fiind caracteristice mamiferelor `n cre[tere, ele sunt totu[i utilizate `n nutri]ie, deoarece organismul animal manifest\, `n mod cert, cerin]e specifice `n anumu]i aminoacizi, care sunt satisf\cute sau nu `n func]ie de aportul lor prin hran\. Proteine

Globulare
baze slabe, alcooli) Albumine1 Globuline2 Gluteline3 Prolamine (gliadine)4 Histone1 Protamine1

(solubile `n ap\, acizi [i

(insolubile `n ap\; rezistente la enzime digestive) Colagen5 Elastina5 Cheratine6

1/

Fibrilare

Conjugate

(con]in compu[i de natur\ neproteic\) Lipoproteine Glicoproteine

solubile `n ap\; 2/ solubile `n solu]ii slabe de acizi [i baze; 3/ solubile `n acizi dilua]i sau baze; 4/ solubile `n alcool (70-80 %); 5/ pot fi convertite `n gelatin\; 6/ con]in pn\ la 15 % cistin\

Fig. 6

Clasificarea proteinelor din nutre]uri [i din corpul animal, dup\ solubilitatea lor Clasificarea aminoacizilor `n func]ie de posibilitatea sintezei lor `n corp Aminoacizi neesen]iali (dispensabili) Alanina Acid aspartic Acid glutamic Citrulina Cistina Glicina Hidroxiprolina Prolina Serina Tirozina

Tabelul 14

Aminoacizi esen]iali (indispensabili) Arginina Fenilalanina Histidina Izoleucina Leucina Lizina Metionina Treonina Triptofan Valina

tirozina poate fi substituit\ par]ial din fenilalanin\ cistina poate fi substituit\ par]ial din metionin\

De altfel, con]inutul diferitelor proteine `n aminoacizi esen]iali, caracterizeaz\ [i valoarea nutri]ional\ (valoarea biologic\) a proteinelor. Valoarea nutri]ional\ a proteinelor depinde de natura compu[ilor azota]i con]inu]i, dat fiind faptul c\ `ntre ace[tia sunt diferen]e `n privin]a structurii [i cantit\]ii aminoacizilor. Albuminele, prezente `n cantit\]i mari `n protoplasma celular\ a organismelor superioare, precum [i `n ser, lapte, albu[ de ou [i semin]e, au un con]inut ridicat `n aminoacizi esen]iali (`n special lizin\, metionin\ [i triptofan).
33

Din proteinele diferitor semin]e, albuminele reprezint\: 5-15 % la cereale, 10-20 % la leguminoase [i floarea soarelui, circa 40 % la rapi]\ (Colonna [i col., 1995). Globulinele sunt dominante `n organismul animal (miozina, fibrinogenul), dar se g\sesc [i `n semin]ele plantelor leguminoase [i oleaginoase (legumina, faseolina, glicinina), unde constituie proteinele de rezerv\; din proteinele totale ele reprezint\ pn\ la 38 % la cereale, 60-90 % la leguminoase, sau 55-60 % la floarea soarelui (Colonna [i col., 1995). Comparativ cu albuminele, globulinele sunt mai s\race `n aminoacizi sulfura]i [i lizin\, dar mai bogate `n arginin\. Glutelinele sunt proteine de origine vegetal\, prezente mai ales `n frunzele [i semin]ele plantelor (unde reprezint\ pn\ la 25-55 % din proteina total\), sunt s\race `n lizin\ [i triptofan; unele semin]e de cereale con]in cantit\]i importante de gluteline (de ex. `n porumb acestea reprezint\ 35 % din proteine). Prolaminele (gliadinele), sunt prezente numai `n organismele vegetale, respectiv `n semin]ele de cereale, ca de exemplu: gliadina din gru, zeina din porumb, hordeina din orz, aveina din ov\z etc. Ele sunt deasemenea, proteine de rezerv\. Sunt foarte dezechilibrate `n aminoacizi, fiind s\race `n triptofan [i practic nu con]in lizin\. Propor]ia `n care particip\ diferitele clase de proteine `n proteina cerealelor este prezentat\ `n tab.15. Histonele intr\ `n componen]a cromozomilor plantelor [i animalelor, al\turi de ADN. ~n componen]a lor se g\sesc `n propor]ii ridicate lizina, arginina [i histidina. Protaminele, sunt asociate cu ADN-ul cromozomial din celulele germinative masculine; protaminele avnd `n componen]a lor circa 67 % arginin\. Colagenul reprezint\ peste 30 % din proteinele din corpul animal; `n componen]a lui predominnd aminoacizii neesen]iali (glicina, prolina). Colagenul se g\se[te `n derm\, tendoane [i oase; el ofer\ o mare rezisten]\ ]esuturilor, limitndu-le elasticitatea.
Tabelul 15

Propor]ia diferitor clase de proteine, `n unele semin]e de cereale Gru 15 7-8 33 46 % din proteinele totale Porumb Orz 4 12 3 8 53 25 46 55 Ov\z 12-14 28 14 12-14

Proteine Albumine Globuline Prolamine Gluteline

Sursa: Colonna [i col., 1995

Elastina este principalul constituent al fibrelor elastice din ]esutul conjunctiv, fiind foarte abundent\ `n ]esutul cartilaginos, `n pere]ii vaselor de snge, ligamente...; este bogat\ `n aminoacizi neesen]iali (glicin\, alanin\, prolin\...). Cheratinele sunt prezente `n p\r, pene, copite, coarne; con]in cantit\]i mari de S, localizat mai ales `n cistin\, care poate reprezenta pn\ la 15 % din cantitatea de aminoacizi. Sunt proteine insolubile `n tubul digestiv, degradarea lor hidrolitic\ putnd avea loc numai prin fierbere cu baze sau acizi.
34

Lipoproteinele sunt proteine complexe, reprezentative fiind cele din membrana celulelor animale, membrane compuse din proteine, lipide [i hidra]i de carbon, `n diferite propor]ii; alte lipoproteine sunt prezente `n ]esutul nervos (35-80 %), `n membrana eritocitelor, etc. Glicoproteinele sunt reprezentate `n special de mucoproteine, care con]in proteine `n combina]ie cu zaharuri (hexoze, pentoze...). ~n privin]a con]inutului plantelor `n proteine, trebuie remarcat c\ o bun\ parte din N pe care `l con]in este neproteic, iar propor]ia de proteine difer\ `n func]ie de partea plantei (tab.16); ca principiu, propor]ia de proteine este mai mare `n primele stadii de vegeta]ie, cnd plantele sunt mai bogate `n frunze care con]in mai multe proteine dect tijele (tulpinile). Azotul din constituen]ii neproteici este reprezentat de amide [i aminoacizi liberi (cca 50 % din total), peptide, amine etc. S-a constatat c\ folosirea `ngr\[\minelor cu N determin\ o cre[tere a propor]iei azotului total din plante, dar care este aproape `n totalitate pe seama azotului neproteic.
Tabelul 16

Propor]ia de azot proteic [i respectivdin constituen]i neproteici, `n unele plante furajere N total (% din SU) 1,9-4,0 0,7-2,5 1,7-3,1 3,6-5,1 1,4-2,6 4,3-2,5 4,0-4,3 1,8 0,55 0,40-0,45 1,3-1,9 % N din N total ca: N din proteine N neproteic 77-88 12-23 62-65 35-38 77-79 21-23 75-85 15-25 50-75 25-50 73-64 27-36 67-71 29-33 82-88 12-18 57-60 40-43 76-82 18-24 80-85 15-20

Specificare limb Graminee: tije plant\ `ntreag\ frunze Lucern\: tije plant\ `ntreag\ Varz\: limb frunze Porumb: tije+inflor. coceni+p\nu[i semin]e
Sursa: Colonna [i col., 1995

Dup\ con]inutul `n proteine, nutre]urile pot fi `mp\r]ite `n mai multe categorii, respectiv: nutre]uri cu con]inut mare `n proteine (nutre]uri proteice): de origine animal\ - peste 50 % PB (f\inuri proteice), de origine vegetal\ 35-50 % PB ([roturi, drojdii) nutre]uri cu con]inut mediu `n proteine: semin]e leguminoase [i oleaginoase 25-35 % PB, nutre]uri verzi, fnuri leguminoase, t\r]e, etc, 15-20 % PB nutre]uri cu con]inut redus `n proteine sub 12-13 % PB: semin]e cereale, fnuri de graminee, celulozice,r\d\cini [i tuberculi, etc. ~n organismul animal, proteinele se g\sesc, dup\ ap\, `n cea mai mare propor]ie `n organe [i ]esutul muscular, `ndeplinind func]ii biologice care nu pot fi `ndeplinite de alte categorii de substan]e, respectiv: proteinele sunt componente structurale ale membranei celulare, mu[chilor, pielii, p\rului etc; fiind componente ale acizilor nucleici proteinele constitue suportul material al fondului genetic;
35

 au rol important `n sinteza proteinelor serice, enzimelor, hormonilor [i a imunoproteinelor (anticorpi); proteinele sunt implicate `n reglarea metabolismului hidric, prevenirea anemiei, desf\[urarea func]iei de reproduc]ie; proteinele sunt componente principale ale diferitelor produse animale (lapte, carne, ln\, ou\); `n anumite situa]ii, proteinele pot fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor de energie ale organismului, putnd creea (dac\ sunt `n exces) rezerve de energie, prin depunerea de gr\sime corporal\ (aceste situa]ii fiind `ns\ costisitoare att nutri]ional ct [i economic). Cele dou\ faze ale metabolismului proteinelor, catabolismul (degradarea) [i anabolismul (sinteza), se desf\[oar\ simultan; dup\ Pond [i col. (1995), transformarea proteinelor din hran\ `n proteine tisulare sau din produse (ou, lapte) se desf\[oar\ astfel:
Proteine intacte din hran\, hidroliz\ `n TGI (catabolism) Aminoacizi din lumenul intestinal absorb]ie prin peretele TGI Aminoacizii din snge sintez\ `n ]esuturi (anabolism) Proteine intacte `n ]esuturi

Cert este `ns\ faptul c\, dup\ absorb]ie, aminoacizii sunt folosi]i pentru: sinteza proteinelor tisulare, sinteza enzimelor [i a hormonilor, dezaminare [i transaminare [i ca surs\ de energie. Valoarea nutri]ional\ a proteinelor din hran\ depinde de nivelul hidrolizei lor `n tubul digestiv [i mai ales, de gradul [i viteza de absorb]ie a fiec\rui aminoacid. Pentru ca sinteza proteinelor `n ]esuturi s\ se desf\[oare `n cele mai bune condi]ii (cu eficien]\ maxim\), aminoacizii absorbi]i trebuie s\ se g\seasc\ `n snge `ntr-un echilibru adecvat necesit\]ilor de sintez\. Orice deficit `ntr-un aminoacid reduce nivelul sintezei, iar aminoacizii care se afl\ `n exces sunt degrada]i. ~n aceast\ situa]ie, aminoacidul aflat `n cea mai mic\ cantitate `n raport cu cerin]ele este denumit limitant primar [i influen]eaz\ negativ performan]ele animalelor (tab 17).
Tabelul 17

Influen]a aportului insuficient de lizin\ `n ra]ie asupra cre[terii [i `ngr\[\rii porcinelor % lizin\ `n ra]ie, fa]\ de cerin]e 80 100
*/

Nutre]uri `n ra]ie Orz * Orz + f\in\ pe[te *

Sursa: Jeroch, 1986

Spor zilnic de greutate g % 550 85 650 100

ambele ra]ii au fost echilibrate mineral [i vitaminic

Pentru alimenta]ia animalelor monogastrice (`n special porci [i p\s\ri), la care hrana con]ine cantit\]i mari de cerale (deficitare `n aminoacizi esen]iali), lizina este, `n cele mai multe cazuri aminoacidul limitant primar, iar triptofanul [i treonina sunt limitan]i secundari sau ter]iari (tab 18).
36

Tabelul 18

Aminoacizii limitan]i din proteina cerealelor, pentru porcine primar lizin\ lizin\ [i triptofan lizin\ lizin\ lizin\ lizin\ Aminoacid limitant secundar ter]iar treonin\ histidin\ treonin\ treonin\ treonin\ treonin\ triptofan

Semin]e de: Orz Porumb Ov\z Sorg Triticale Gru

Sursa: Lewis, 1991

De altfel, `n privin]a con]inutului `n aminoacizi, nutre]urile folosite curent `n alimenta]ia animalelor nerumeg\toare se deosebesc foarte mult `ntre ele (tab 19). Astfel, a[a dup\ cum arat\ Colonna [i col. (1995), de[i suma aminoacizilor esen]iali din semin]ele de cereale [i leguminoase este aproximativ aceea[i, sunt diferen]e mari `n ceea ce prive[te echilibrul acestor aminoacizi: proteinele din cereale sunt s\race `n lizin\, treonin\, [i triptofan, dar con]in cantit\]i importante de aminoacizi sulfura]i. ~n semin]ele de leguminoase se afl\ `n cantit\]i mai mari lizina, dar aminoacizii sulfura]i sunt deficitari. Proteinele din semin]ele plantelor oleaginoase difer\ dup\ provenien]\: astfel, dac\ soia con]ine mult\ lizin\ [i pu]ini aminoacizi sulfura]i, la floarea soarelui situa]ia este invers\.
Tabelul 19

Con]inutul `n proteine [i aminoacizi, a unor nutre]uri vegetale* Cereale

Gru Orz Porumb

Specificare

Leguminoase
Maz\re Soia

{roturi
Floarea soarelui

Protein\ brut\ 9,3 11,0 9,0 21,6 52 (% din SU) Aminoacizi ( % din PB) Acid aspartic 5,30 5,85 6,65 11,3 11,7 Treonin\ 3,20 3,45 3,80 3,75 4,05 Serin\ 4,70 4,30 5,30 4,65 5,10 Acid glutamic 26,40 23,10 18,55 16,45 18,6 Prolin\ 9,10 10,85 8,85 3,75 5,35 Glicin\ 4,30 4,20 4,00 4,25 4,40 Alanin\ 4,00 4,20 7,70 4,25 4,55 Valin\ 5,10 5,45 5,40 4,85 5,50 Izoleucin\ 3,80 3,85 3,95 4,35 5,10 Leucin\ 6,90 7,00 12,3 7,15 7,90 Tirozin\ 3,20 3,35 4,25 3,40 4,00 Fenilalanin\ 4,60 5,30 5,10 4,65 5,40 Lizin\ 3,25 3,65 3,25 7,45 6,60 Histidin\ 2,50 2,10 2,85 2,35 2,75 Arginin\ 5,30 4,80 4,80 9,50 7,60 Metionin\ 1,45 1,90 2,20 1,00 1,30 Cistin\ 2,60 2,50 2,50 1,55 1,60 Sursa: Colonna [i col., 1995 */ proteina brut\ este raportat\ la substan]a uscat\, iar con]inutul `n aminoacizi este raportat la 100 g protein\ (16 g N)

32-42
8,90 3,65 4,35 21,05 4,20 5,70 4,30 5,70 4,65 6,35 2,80 4,80 3,60 2,50 8,50 2,20 1,95

37

Valoarea nutri]ional\ a proteinelor Gradul `n care proteinele din hran\ sunt utilizate `n organism dup\ digestie [i absorb]ie [i respectiv folosirea aminoacizilor dup\ absorb]ie, determin\ valoarea nutri]ional\ sau valoarea biologic\ a proteinelor. Metodele de apreciere [i exprimare a valorii nutri]ionale a proteinelor sunt diferite [i relativ numeroase; `n principiu, se folosesc dou\ grupe mari de metode, respectiv chimice [i biologice. Metodele chimice se bazeaz\ pe ideea c\ pentru a satisface cerin]ele organismului `n aminoacizi, o protein\ trebuie s\ con]in\ aceea[i aminoacizi [i `n acelea[i propor]ii, ca [i organismul c\reia `i este destinat\. ~n acest sens, este necesar\ stabilirea con]inutului unui nutre] `n aminoacizi, apoi datele respective se pot utiliza `n mod diferit. Astfel, o modalitate const\ `n raportarea procentual\ a unui aminoacid din nutre], la acela[i aminoacid dintr-o protein\ zis\ etalon, de exemplu:
Con]inutul `n lizin\ `n nutre] x 100 Con]inutul `n lizin\, `n proteina etalon

Ca protein\ de referin]\ se folose[te, de obicei, proteina din ou, considerat\ protein\ cu valoare complet\; `n acest caz, valoarea biologic\ poate fi apreciat\ fie pe baza con]inutului global `n aminoacizi, fie pe baza aminoacidului aflat `n cantitatea cea mai mic\ (limitant\). Se stabile[te astfel, a[a-zisul indice chimic (chemical score), a c\rui valoare este diferit\ de la un nutre] la altul (tab. 20).
Tabelul 20

Indicele chimic pentru proteinele unor nutre]uri Indicele chimic 100 64 62 60 45 37 25 Aminoacizi limitan]i metionin\ metionin\ metionin\ lizin\ metionin\ izoleucin\

Sursa de proteine Ou integral Semin]e soia Drojdii de bere F\in\ de lucern\, deshidratat\ Gr\un]e de porumb Semin]e maz\re F\in\ de snge
Sursa: Halga, 1971

~n aprecierea valorii nutri]ionale a proteinelor, `n ultimul timp, se pune accent, `n special, pe digestibilitatea aminoacizilor [i utilizarea lor dup\ absorb]ie, elementele ce pot fi evaluate mai bine prin metode biologice. ~n privin]a digestibilit\]ii aminoacizilor, studii numeroase efectuate `n ultimii ani, eviden]iaz\ diferen]e importante `ntre diferite surse de proteine. ~n principiu, a fost stabilit\ o rela]ie direct\ `ntre digestibilitatea global\ a proteinelor [i digestibilitatea aminoacizilor. O metod\ frecvent folosit\ pentru evaluarea, proteinelor sub aspect nutri]ional, a fost propus\ de Thomas Mitchell (1950), indicatorul de apreciere fiind denumit valoarea biologic\ (VB), ce se poate calcula dup\ urm\toarea rela]ie: N ingerat (N din fecale + N din urin\) VB = ----------------------------------------------------- x 100 N ingerat - N din fecale
38

Valoarea biologic\ (VB) a unor proteine este prezentat\ `n tab. 21.

Tabelul 21

Valoarea biologic\ (VB) a unor proteine, la [oareci Stadiul fiziologic cre[tere 97 76 72-79 69 54 40 adult 94 69 51 46 65

Surse de protein\ Albumin\ ou Mu[chi, t\ura[i F\in\ carne Cazein\ {roturi arahide Gluten gru
Sursa: Mitchell [i Beadles (1950)

Cunoscnd VB a proteinelor [i coeficientul de digestibilitate a lor, se poate stabili a[a-zisa valoare net\ a proteinelor (VNP) sau NPV (net protein value), dup\ rela]ia:
VNP (NPV) = VB x Coeficientul de digestibilitate

Alte modalit\]i folosite pentru estimarea valorii nutri]ionale a proteinelor se bazeaz\ pe: coeficientul de eficacitate proteic\ (CEP) sau (PER) (protein efficiency ratio) [i respectiv utilizarea net\ a proteinelor (UNP) sau (NPU) (net protein utilization). CEP (PER) se stabile[te prin experien]e pe animale de laborator ([obolani) `n cre[tere, hr\nite o anumit\ perioad\ de timp, cu ra]ie care con]ine proteina de testat, `ntr-o propor]ie relativ sc\zut\. CEP se calculeaz\ apoi prin raportarea sporului de greutate la cantitatea de proteine ingerate, astfel c\ el reprezint\, `n final, cantitatea de spor (g) pentru un gram de protein\ ingerat\. UNP (NPU) estimeaz\ valoarea proteinelor pe baza diferen]ei dintre con]inutul `n N a dou\ loturi de animale, unul hr\nit cu proteine de testat [i altul cu o ra]ie f\r\ N, dup\ rela]ia:
N corp, ra]ie cu protein\ de testat
-

UNP (NPU) = -----------------------------------------------------Total N ingerat

N corp, ra]ie f\r\ azot

~n tabelul 22 sunt prezentate unele rezultate referitoare la aprecierea valorii nutri]ionale a proteinelor pe baza CEP [i UNP, din care rezult\ c\ indiferent de metoda folosit\ ierarhizarea proteinelor este practic similar\.
Tabelul 22

Valoarea nutri]ional\ a unor proteine CEP 1 (PER) 3,8 2,9 2,3-1,8 1,5 1,2 1,2 1,9-1,3 UNP 2 (NPU) 91,0 90,0 71,5 56,0 55,0 55,0 42,8 2,0

Sursa de proteine Ou integral Lapte Carne Soia Gru Porumb {roturi arahide Gelatin\
Sursa: 1. Halga, 1971 2. Mitchell, 1955

39

Un accent deosebit se pune pe estimarea disponibilit\]ii biologice a aminoacizilor, `n func]ie de animal [i respectiv, de sursa de proteine; `n acest scop se folosesc metode diverse: microbiologice, analiza fecalelor, analiza con]inutului la nivelul terminal al ileonului, teste de cre[tere, determinarea aminoacizilor liberi din plasma sangvin\. Spre exemplu, pe baza analizei fecalelor, se estimeaz\ propor]ia aminoacizilor disponibili dup\ rela]ia (Bragg [i col., 1969):
AA total (AATFp AATFfp) % AA dispensabil = ------------------------------------------AA total AA = aminoacid; AA total = aminoacid ingerat prin hran\; AATFp = aminoacid total din fecale cu o hran\ cu proteine de testat; AATFfp = aminoacid total din fecale, cu o hran\ f\r\ proteine.

unde:

~n scopul estim\rii absorb]iei aminoacizilor `n intestinul sub]ire [i pentru evitarea interven]iei intestinului gros, se recolteaz\, prin tehnici chirurgicale speciale, con]inutul intestinal din por]iunea terminal\ a ileonului, stabilindu-se astfel digestibilitatea real\ a aminoacizilor (Knabe, 1993). Aceast\ tehnic\ (denumit\ digestibilitate ileal\ real\), a fost dezvoltat\ mult `n ultimii ani `n cadrul cercet\rilor de nutri]ie efectuate de Rhne-Poulenc Nutrition Animale (Fran]a), pe baza rezultatelor ob]inute formulndu-se recomand\ri cu privire nivelul aminoacizilor digestibili care trebuie asigurat prin hran\, pentru porci [i p\s\ri. S-a eviden]iat prin acest studiu, c\ exist\ diferen]e notabile intre digestibilitatea aparent\ [i cea real\, pentru to]i aminoacizii esen]iali (tab. 23)
Tabelul 23

Digestibilitatea aparent\ [i real\ a unor aminoacizi esen]iali, la porci Proteine 1 2

81,2 74,2 70,1 76,9 80,4 78,3 74,3 88,6 85,1 85,0 81,3 84,2 84,1 81,3

Sursa de proteine Gru Porumb Orz Maz\re Soia extrud. {rot soia 44 {rot floarea soarelui

Lizin\ 1 2
69,6 60,3 64,3 80,3 85,4 83,2 74,4 79,9 76,9 78,9 83,1 87,8 87,5 81,3

Digestibilitate (%) Metionin\ Cistin\ 1 2 1 2

84,9 82,9 78,0 73,8 81,7 84,8 87,3 88,9 88,6 84,8 77,8 84,7 90,0 89,3 82,9 76,1 72,9 63,5 76,7 73,6 73,9 88,8 87,1 83,7 69,7 80,9 83,8 80,5

Treonin\ 1 2
70,5 97,3 60,4 68,4 80,2 76,8 73,4 83,5 83,4 80,6 75,7 84,3 83,9 82,7

Sursa: Rhodimet TM Nutrition Guide, 1993;

1. digestibilitate aparent\ 2. digestibilitate real\

Antagonismul aminoacizilor. ~n unele cazuri, pentru aminoacizii care au structur\ similar\ (ex. lizina [i arginina), dac\ unul este `n exces, se pot `nregistra efecte antagonice, manifestate prin reducerea cre[terii. Toxicitatea aminoacizilor, se poate manifesta atunci cnd un aminoacid este `n exces major, cu influen]\ negativ\ asupra cre[terii organismului. Sub acest aspect au fost studia]i mai ales triptofanul, metionina [i histidina.
40

Dezechilibrul aminoacizilor, respectiv modificarea propor]iei aminoacizilor din hran\, `n raport cu cerin]ele organismului, este extrem de d\un\tor. Efecte negative se `nregistreaz\ [i `n cazul unui exces [i `n cel a unei caren]e dintr-un aminoacid esen]ial; efectul dezechilibrului se manifest\ prin reducerea cantit\]ii de hran\ ingerat\, tulbur\ri la nivelul ]esuturilor [i chiar moartea animalului. Utilizarea aminoacizilor sintetici ~n scopul asigur\rii necesarului de aminoacizi esen]iali pentru porci, p\s\ri [i `n ultimul timp [i pentru vaci de lapte performante, se folosesc, pe scar\ larg\ aminoacizii zi[i cristalini (sau sintetici). Fololsirea lor este impus\ de regimurile de hran\ folosite la porci [i p\s\ri [i care se bazeaz\ `n special pe cereale (porumb, orz, gru) [i [roturi de soia, deficitare `n lizin\, metionin\, triptofan [i treonin\. Acesti aminoacizi se produc la un pre] competitiv, justificndu-se astfel introducerea lor `n hran\. Cei mai mul]i aminoacizi produ[i `n natur\ sunt L-izomeri, form\ sub care sunt bine utiliza]i `n organism; prin sintez\ chimic\ se produce `n propor]ii egale, un amestec racemic (50 % D [i 50 % L-izomeri). ~n cazul lizinei se utilizeaz\ mai bine forma L-lizin\, astfel c\ `n prezent se produce numai sub aceast\ form\, `n special ca lizin\ monohidrocloric\ (L-lizin\ HCl); produsul care con]ine 98 % L-lizin\ HCl, echivalnd cu 78 % lizin\ (Romoser, 1984). Triptofanul este utilizat la multe specii [i sub form\ de D-triptofan, dar eficien]a lui comparativ cu L-triptofan este mai redus\ (cca 70 %), `n timp ce eficien]a nutri]ional\ a formei DL-triptofan este de 80-85 % fa]\ de L-triptofan (Arentson [i col., 1985). Treonina se produce numai ca L-treonin\, form\ sub care este bine utilizat\ `n organism. Metionina, se utilizeaz\ la cele mai multe specii, [i sub form\ de D-metionin\; s-a constatat `n cazul acestui aminoacid c\ eficient sunt utilizate [i formele DL-metionin\, respectiv DL-metionin\ hidroxianalog (Reifsnyderf [i col., 1984). Utilizarea azotului neproteic Folosirea azotului neproteic pentru satisfacerea cerin]elor animalelor `n azot (proteine) a fost studiat\ mult timp att la animalele rumeg\toare ct [i la cele nerumeg\toare. Este bine cunoscut\ `n prezent, aptitudinea multor bacterii rumenale de a utiliza amoniacul pentru sinteza proteinelor; la fel, se [tie c\ `n rumen mare parte din proteinele ingerate sunt descompuse pn\ la stadiul de aminoacizi [i chiar amoniac, acestea servind apoi ca surs\ de N pentru protozoarele [i bacteriile rumenale. Posibilitatea microorganismelor din rumen de a utiliza azotul amoniacal [i a mucoasei rumenale de a-l metaboliza, indiferent de provenien]\, st\ la baza folosirii N neproteic pentru echilibrarea `n azot (proteine) a ra]iilor la rumeg\toare. Ca surs\ de N neproteic, cea mai folosit\ este ureea, cu toate c\ se pot utiliza [i altele cu bune rezultate, (tab. 24); eficien]a utiliz\rii compu[ilor cu N neproteic depinde de solubilitatea acestora [i de prezen]a glucidelor fermentescibile.
41

Tabelul 24

Surse de N neproteic folosite `n hrana rumeg\toarelor Metabolizare N (%) 50-52 50 60 45 37 50 Echivalent PB (g/kg) 2875 1312 5125 1094 2187 2000 Aport PDIN (g/kg) 1472 656 3075 492 809 1000

Con]inut `n N (%) Uree 46 Sulfat de amoniu 21 Amoniac anhidru 82 Ape amoniacale 17,5 Azotat de amoniu 35 Izobutilidendiuree 32 (IBDU)

Sursa

Proteina microbian\ format\ din compu[i cu N neproteic are valoare nutri]ional\ ridicat\, fiind o bun\ surs\ de aminoacizi pentru animalul gazd\. De altfel, numeroase lucr\ri att mai vechi (Loosli [i col., 1949) ct [i mai noi (Virtanen, 1966), au demonstrat c\ pe baz\ de N neproteic cu pu]in\ protein\ (sau f\r\) se asigur\ cre[terea mieilor [i vi]eilor, precum [i produc]ia de lapte a vacilor [i reproduc]ia normal\ a lor. Pe de alt\ parte, este demonstrat\ imposibilitatea ob]inerii unor produc]ii mari de carne [i lapte numai folosind N neproteic, datorit\ faptului c\ sinteza microbian\ a acizilor limitan]i este insuficient\ fa]\ de cerin]ele pentru cre[tere [i produc]ia de lapte la animalele cu poten]ial genetic ridicat. Posibilitatea intoxic\rii cu NH3, `n cazul folosirii unor cantit\]i mari de uree `n hrana rumeg\toarelor exist\ [i este determinat\ de absorb]ia important\ a NH3 la nivelul rumenului, intestinului sub]ire [i cecumului, favorizat\ de o valoare mai ridicat\ a pH-ului, provocat\, se pare, chiar de cre[terea concentra]iei ionilor de NH4. Cantitatea mare de NH3 absorbit\, nu poate fi metabolizat\ de ficat. Simptomele intoxica]iei sunt: apatie [i sensibilitate m\rit\, frisoane, saliva]ie excesiv\, tremur\turi ale pielii [i mu[chilor, respira]ie accelerat\, tetanie, reducerea mi[c\rii rumenului, moartea animalului (dup\ cca 1-2 ore de la apari]ia primelor simptome). Studii ample au fost efectuate `n leg\tur\ cu folosirea surselor de N neproteic [i la animalele nerumeg\toare, `n special la porci. ~n acest sens, rezultatele ob]inute, `n urma folosirii ureei (1-3 % din hran\) sau a unor s\ruri de amoniu, nu au fost `ncurajatoare. ~n acela[i timp, este unanim acceptat faptul c\ folosirea aminoacizilor cristalini (sintetici) `n hrana porcilor [i a p\s\rilor este favorabil\, att `n procesul de cre[tere ct [i pentru func]ia de reproduc]ie (Lewis, 1991). Aprecierea valorii proteice a nutre]urilor la rumeg\toare Mul]i ani, sistemul de evaluare a proteinelor pentru rumeg\toare, s-a bazat pe proteina brut\ digestibil\ (PBD), care corespunde fluxului de substan]e azotate, aparent absorbite `n tubul digestiv:
PBD = PB x CD (sau: PBD = PB protein\ din fecale)

Aceast\ modalitate simpl\ de evaluare nu ]ine cont de cteva aspecte esen]iale (Sauvant, 1990): o parte important\ [i variabil\ din azotul absorbit corespunde absorb]iei de amoniac, prin peretele rumenului,
42

 fluxul substan]elor azotate din fecale poate varia f\r\ ca fluxul proteic absorbit s\ se modifice, reciclarea ureei prin saliv\ [i prin peretele rumenului permite ameliorarea fluxului azotului aminat absorbit `n intestin. ~n urma unor cercet\ri efectuate `n cadrul INRA (Institutul Na]ional de Cercet\ri Agricole) Paris, a fost elaborat un nou sistem de evaluare a proteinelor pentru rumeg\toare, respectiv sistemul PDI (proteine digestibile `n intestinul sub]ire). ~n consecin]\, sistemul PDI determin\ valoarea azotat\ a fiec\rui nutre] prin cantitatea de aminoacizi (proveni]i din proteina nedegradat\ `n rumen [i din proteina microbian\ nou sintetizat\ `n rumen) real absorbit\ `n intestinul sub]ire (Verit [i col., 1988). ~n tabelele de valoare nutritiv\, fiecare nutre] este caracterizat prin dou\ valori: PDIN [i PDIE, care reprezint\ suma proteinelor digestibile `n intestin, de origine alimentar\ (PDIA) [i respectiv de origine microbian\ (PDIM)(sintetizat\ `n reticulo-rumen, `n func]ie de N disponibil din nutre]ul respectiv = PDIMN [i respectiv, `n func]ie de energia disponibil\ = PDIME). Cum sinteza proteinei microbiene depinde de doi factori: energia fermentescibil\ [i azotul fermentescibil, valorile PDIN [i PDIE reprezint\:
PDIN = PDIA + PDIMN PDIE = PDIA + PDIME

Pentru calculul acestor valori se folosesc rela]iile:

PDIA = 1,11 x MAT x (1 DT) x dr PDIMN = 0,64 x MAT x (DT 0,10) PDIME = 0,093 x MOF

`n care:

MAT = protein\ brut\ (g/kg SU) DT = degradabilitatea teoretic\ a proteinelor `n rumen dr = digestibilitatea real\ a aminoacizilor `n intestinul sub]ire MOF = con]inut `n substan]e organice fermentescibile MOF = [SOD (PB nedegradabil\ + GB + produ[i fermentabili din silozuri)]

Similar sistemului INRA, este sistemul IBNA, propus pentru ]ara noastr\, de c\tre Burlacu [i col. (1998), `n care:
PDIA = PB x (1 Dg) x dr PDIMN = 0,576 x PB x Dg PDIME = 0,093 x SOF x a a = 0,7 pentru sorg, a = 0,8 pentru porumb, a = 1 pentru restul nutre]urilor unde: Dg = degradare teoretic\ dr = digestibilitatea real\ SOF = substan]e organice fermentiscibile SOF = SOD PB x (1 Dg) GB produ[i fermenta]ie

~n ambele sisteme, valoarea PDI este dat\ de con]inutul cel mai redus al nutre]ului `n unul dintre cei doi indicatori, PDIN sau PDIE.

43

Vitamine
Vitaminele sunt o grup\ de substan]e cu structur\ chimic\ foarte diferit\, f\r\ rol plastic sau energetic, dar cu un important rol catalitic `n organismul animal. Termenul de vitamine a fost folosit, pentru prima dat\, la `nceputul secolului XX (1912), de c\tre Funck, pentru a sugera, c\ alimentele con]in constituen]i organici specifici care previn unele boli clasice la om (beriberi, pelagra, rahitismul, scorbutul). Terminologia folosit\ pentru denumirea vitaminelor [i a substan]ei active a acestora, este prezentat\ `n tabelul 25.
Tabelul 25

Nomenclatura vitaminelor

Denumire uzual\ a vitaminei

Denumire chimic\ a substan]ei active

Alte denumiri

Liposolubile A Retinol D3 Colecalciferol E - tocoferol K3 Menadion Hidrosolubile B1 Tiamina B2 Riboflavina Niacina Acid nicotinic, Nicotinamida Calpan Acid d-pantotenic B6 Piridoxina Acid folic Acid folic Biotina d Biotina B12 Ciancobolamina C Acid ascorbic Colina Colina Mioinozitol Inozitol PABA Acid paraaminobenzoic Sursa: Microvit Users Guide, RPNA, 1996 Journal of Nutrition 120, 1990 Behm [i col., 1991

PP, B3, B5 B3, B5 Folacina, B9, Bc, M H, B7, Bios II

Unele vitamine pot fi sintetizate `n organismul animal direct (vitamina C - exceptnd omul, cobaiul [i maimu]ele) sau prin intermediul microorganismelor din tubul digestiv, `n special din rumen (vitamina K [i complexul B); niacina se poate sintetiza din triptofan. Nutre]urile con]in cantit\]i importante de precursori vitaminici (provitamine), care `n organism sunt transforma]i `n vitamine. Lipsa sau insuficien]a vitaminelor din hran\ determin\ apari]ia unor tulbur\ri grave denumite vitaminoze - respectiv avitaminoze (`n lips\) sau hipovitaminoze (`n caren]\/insuficien]\). Datorit\ specificului alimenta]iei animalelor, cu nutre]uri vegetale neprelucrate sau pu]in prelucrate, avitaminozele sunt foatre rare; mai frecvent apar hipovitaminozele, datorit\ cerin]elor m\rite la animale cu poten]ial productiv ridicat [i `n condi]iile cre[terii intensive. Pentru desf\[urarea normal\ a proceselor metabolice `n organism sunt necesare cantit\]i mici de vitamine, dar lipsa sau caren]a lor se manifest\ prin diferite simptome, `n func]ie de categoria de animale.
44

Simptomele prin care se manifest\ vitaminozele sunt att generale (care se pot `ntlni `n cazul mai multor vitamine, concretizate la animalele `n cre[tere prin: tulbur\ri de dezvoltare, `nr\ut\]irea folosirii hranei, sc\derea rezisten]ei la `mboln\viri, mortalitate mai mare; iar la animalele adulte prin reducerea produc]iei, `nr\ut\]irea reproduc]iei etc) ct [i specifice (de ex. cecitate crepuscular\ pentru vitamina A, rahitism pentru vitamina D etc). Simptomele de caren]\ vitaminic\ pot s\ apar\ [i ca urmare a unei ac]iuni antivitaminice; antivitaminele sunt analogi structurali ai vitaminelor cu ac]iune antagonic\, realizat\ fie prin blocare, fie prin substitu]ie. Ac]iune antivitaminic\ pot avea: antibioticele, dicumarolul (antivitamina K), tiaminaza (antivitamina B1) etc. (Neam]u G., 1989). ~n organism, multe dintre vitamine ac]ioneaz\ ca [i coenzime (catalizatori metabolici), `n timp ce altele nu au un rol definit, dar au func]ii esen]iale. ~n func]ie de solubilitatea lor, vitaminele au fost `mp\r]ite `n 2 grupe: liposolubile: vitaminele A, D, E, K (mai nou [i F) hidrosolubile: vitaminele din grupul (complexul) B [i vitamina C. Vitaminele liposolubile Vitaminele din aceast\ grup\ sunt absorbite prin mucoasa intestinal\, digestibilitatea lor fiind cu att mai mare cu ct condi]iile absorb]iei lipidelor sunt mai bune; o parte din vitaminele liposolubile pot fi distruse `n tubul digestiv (de exemplu vitaminele A [i E). Aceste vitamine sunt depozitate `n rezerv\ `n cantit\]i mai mari sau mai mici `n ficat [i ]esutul adipos; ele sunt eliminate prin fecale [i lapte [i `n mici cantit\]i prin urin\. Vitamina A Sinonime: retinol, vitamin\ de cre[tere, antinfec]ioas\, antixeroftalmic\, de protec]ie a epiteliilor. De[i `n natur\ exist\ peste 500 de pigmen]i carotenoidici, plantele nu con]in vitamina A. Dintre ace[ti pigmen]i fac parte - [i -carotenul, zeaxantina [i xantofilele, ultimii doi nevnd `ns\ activitate vitaminic\. Metabolism. ~n mucoasa intestinal\, sub ac]iunea unor enzime specifice, carotenoizii sunt transforma]i `n retinal, care apoi este redus la retinol [i alte ]esuturi sunt capabile s\ transforme carotenoizii `n vitamina A. Excesul de vitamin\ A sau caroteni reduc utilizarea acestora `n organism, la fel ca [i caren]a `n P sau nitra]i. Metabolismul vitaminei A este legat de vitamina E (cu func]ii antioxidante), vitamina D (`n metabolismul oaselor), steroli, etc. Func]ii. ~n cazul vitaminei A este evident\ interven]ia `n urm\toarele func]ii: `n procesul vederii, `n metabolism, `n reproduc]ie, `n cre[tere. ~n procesul vederii (`n special noaptea), vitamina A intervine prin retinin\ (o aldehid\ a vitaminei A), care `mpreun\ cu o protein\ (opsina) formeaz\ rodopsina sau purpura retinian\; distingerea culorilor este dependent\ de iodopsin\ (retinin\ + alt\ opsin\). Metabolismul proteinelor [i cel al glucidelor sunt dependente de vitamina A, care are rol esen]ial `n sinteza glicoproteinelor.
45

Vitamina A asigur\ integritatea epiteliilor, prin men]inerea integrit\]ii lipoproteinelor acestora; caren]a `n vitamina A este urmat\ de cheratinizarea epiteliilor sistemelor: respirator, urogenital, gastrointesinal [i al pielii. Men]inerea integrit\]ii epiteliilor [i protec]ia organismului fa]\ de p\trunderea agen]ilor patogeni explic\ rolul antiinfec]ios, al vitaminei A. Una din func]iile principale ale vitaminei A este `n reproduc]ie, caren]a acestei vitamine fiind `nso]it\ de resorb]ia fetu[ilor, avorturi, malforma]ii (oculare, cardio-vasculare, renale) la noii n\scu]i, reducerea produc]iei de ou\, alterarea epiteliului seminifer, etc. ~n procesul cre[terii, vitamina A intervine prin normalizarea activit\]ii osteoblastice, iar carotenoizii au rol foarte important `n numeroase sisteme biologice. La purceii nou-n\scu]i, `n caren]a vitaminei A sunt frecvente deforma]iile scheletului, sc\derea vitalit\]ii etc. Sursele de vitamin\ A sunt nutre]urile de origine animal\ (f\inurile animale), iar surse importante de carotenoizi sunt nutre]urile verzi, fnurile, silozurile de bun\ calitate [i endospermul gr\un]elor de porumb galben. ~n prezent, vitamina A se produce [i prin sintez\ chimic\, ca esteri (acetat, palmitat, propionat), sub form\ uleioas\, dar care poate cristaliza la temperatura ambiant\. Esterii sunt mai stabili dect retinolul. Pentru u[urarea `ncorpor\rii `n nutre]urile combinate vitamina A sintetic\ se produce [i sub form\ de pulbere, protejat\, prin diferite procedee tehnice (`ncapsulare `n gelatin\) `mpotriva oxid\rii. Toxicitate. ~n cazul `n care aportul de vitamin\ A este mai mare de 50500 de ori dect cerin]ele organismului, se `nregistreaz\ simptome de toxicitate [i chiar moartea animalelor (inclusiv la om)(Pond, 1995). Intoxica]ia cu vitamina A se manifest\ prin anorexie, sc\derea greut\]ii corporale, dermatite, hemoragii, ruperi spontane ale oaselor [i chiar moarte. Excesul de vitamin\ A, `n perioada de gesta]ie determin\ malforma]ii la purcei [i iepuri; dac\ excesul este `n prima parte a gesta]iei, se `nregistreaz\ mortalitate embrionar\. Vitamina D Sinonime: vitamina antirahitic\; colecalciferol. Termenul de vitamin\ D este asociat cu sterolii, activitate vitaminic\ avnd: ergosterolul (din plante) [i 7-dehidrocolesterolul (din corpul animal); ace[tia prin iradiere cu raze ultraviolete, sunt converti]i `n forme active; vitaminele D2 [i respectiv D3. Expunerea la soare a nutre]urilor verzi dup\ recoltare, timp de cteva ore, determin\ convertirea ergosterolului `n vitamina D2; la fel, expunerea la soare a animalelor, timp de cteva minute pe zi, este suficient\ pentru convertirea sterolilor din piele `n vitamin\ D3. De[i se considera c\ vitaminele D2 [i D3 au aceea[i activitate la rumeg\toare [i porcine, s-a constatat c\ la porci vitamina D3 este nmai activ\ biologic (Backer, 1991). La p\s\ri este activ\ numai vitamina D3. Metabolism. Absorb]ia vitaminei D se face `n intestin, `n prezen]a acizilor biliari. Func]ii. Cu mult timp `n urm\ (1924) a fost remarcat\ influen]a razelor solare asupra unor substan]e din organism care pot preveni [i combate rahitismul. Ulterior, a fost dovedit\ importan]a vitaminei D `n controlul metabolismului Ca [i P, precum [i rolul unor metaboli]i ai vitaminei D `n diferite ]esuturi [i organe ale corpului.
46

Func]ia principal\ a vitaminei D const\ `n men]inerea Ca [i P din plasm\ la un nivel corespunz\tor unei normale mineraliz\ri a oaselor. ~n acest scop, vitamina D stimuleaz\ sinteza de proteine de transport a Ca, depunerea de Ca [i P `n oase, resorb]ia de Ca [i P la nivelul rinichilor [i mobilizarea fosfatului. La g\inile ou\toare, vitamina D stimuleaz\ sinteza proteinei de transport a Ca `n mucoasa uterin\. Simptome de caren]\. Simptomele specifice de caren]\ a vitaminei D sunt eviden]iate, `n primul rnd, printr-o dezvoltare anormal\ a scheletului, ca urmare a unei cantit\]i necorespunz\toare de Ca [i P. Aceast\ dezvoltare anormal\ a scheletului se manifest\ prin: rahitism la tineret, osteoporoz\ la animalele adulte, determinnd o fragilitate exagerat\ a oaselor, cu posibilitatea unor fracturi spontane (`n special a oaselor lungi), reducerea cre[terii `n greutate a animalelor tinere, reducerea cenu[ii oaselor la adulte. La g\ini, caren]a `n vitamina D reduce rezisten]a cojii oului, favorizeaz\ producerea ou\lor f\r\ coaj\ [i reduce procentul de ecloziune. Sensibil la caren]a `n vitamine D este tineretul aviar, la care influen]a asupra cre[terii este mai mare, iar posibilitatea apari]iei rahitismului este mult mai evident\. Prezen]a fita]ilor `n nutre]uri, frecvent\ la animalele hr\nite cu concentrate (porci, p\s\ri) favorizeaz\ rahitismul [i impune un aport mai mare de vitamina D. Surse. Asigurarea vitaminei D nu pune probleme deosebite la animalele `ntre]inute pe p\[une sau care au acces la padoc, respectiv la soare; prin unele nutre]uri care au fost expuse la soare (fnuri) sau la ac]iunea razelor ultraviolete (drojdii) se pot asigura cantit\]i importante de vitamina D, `n special la erbivore. Necesitatea unui aport suplimentar de vitamin\ D se impune pentru animalele crescute `n sisteme intensive (industriale), `n special la porcine [i p\s\ri. Sursa clasic\ de vitamin\ D, uleiul de pe[te, se utilizeaz\ mai pu]in `n prezent, deoarece se produce vitamina D3 prin sintez\ chimic\, sub forma alcoolic\, absorbit\ pe r\[ini. Mai ales pentru p\s\ri, se produce un complex vitaminic (A, D3, E) care se poate administra [i prin apa de b\ut. Toxicitate. Spre deosebire de multe alte vitamine, la care excesul poate fi eliminat din organism f\r\ s\ apar\ simptome de toxicitate, excesul de vitamina D este `nso]it de tulbur\ri grave, care pot determina chiar moartea animalului, prin otr\vire uremic\, ca urmare a calcific\rii tubilor renali. Pond [i col., (1995) a semnalat urm\toarele niveluri ale vitaminei D, la care apar semne ale toxicit\]ii: 400 000 UI/kg hran\, la puii de g\in\, 250 000 UI/animal/zi (timp de 30 de zile) la porci, 3000-4000 UI/zi (de 10 ori peste nivelul cerin]elor), la copii. Semnele hipervitaminozei D sunt legate, `n primul rnd, de calcificarea aberant\, care are loc la nivelul diferitelor ]esuturi sau organe. Pentru a se evita abuzurile `n suplimentarea hranei cu vitamina D, `n multe ]\ri legisla]ia limiteaz\ con]inutul `n hrana rumeg\toarelor, pentru aceast\ vitamin\, la 4000 UI/kg nutre] (Wolter, 1988).
47

Vitamina E Sinonime: Tocoferol, vitamin\ antisterilic\, vitamina fertilit\]ii, vitamin\ antidistrofic\. ~n anul 1922, Evans [i Bishop au identificat un compus liposolubil care are `nsu[iri antisterilice, cunoscut ast\zi sub denumirea de vitamina E; ulterior, Evans (1936), a izolat -tocoferolul, cel mai activ biologic. Al]i tocoferoli au o activitate biologic\ redus\, fa]\ de -tocoferoli, respectiv: 15-40 % pentru -tocoferol, 3-19 % pentru -tocoferol [i sub 1 % pentru -tocoferol (Ullery, 1991). Multe dintre nutre]urile folosite `n hrana animalelor monogastrice, con]in cantit\]i mai mari de -tocoferol [i mai pu]in -tocoferoli. ~n ]esuturile animale se g\sesc cantit\]i mari de -tocoferoli. Vitamina E este foarte instabil\, oxidarea ei fiind favorizat\ de prezen]a mineralelor [i a acizilor gra[i nesatura]i. Metabolism. Absorb]ia vitaminei E se face preponderent `n intestinul sub]ire, `n prezen]a s\rurilor biliare [i a sucurilor pancreatice. Func]ii. Principalele func]ii din organism `n care este implicat\ vitamina E sunt urm\toarele: func]ie antioxidant\, metabolismul acidului arahidonic [i prostaglandinelor, imunitate, maturarea spermei. Vitamina E este cel mai important antioxidant biologic fiind cel mai activ sistem de ap\rare fa]\ de reac]iile distructive ale peroxizilor, care sunt sub-produse rezultate din metabolismul energetic, consumator de oxigen. Acizii linoleic [i arahidonic influen]eaz\, `n mare m\sur\, mecanismele imunoreglatoare, vitamina E avnd rol protector (antioxidant) fa]\ de ace[ti acizi gra[i esen]iali. La [obolani a fost eviden]iat\ implicarea direct\ a vitaminei E `n func]ia de reproduc]ie, respectiv `n procesul de maturare a spermatozoizilor. Simptome de caren]\. Caren]a `n vitamina E se manifest\, `n primul rnd, prin degenerescen]\ muscular\ (miopatie), alterarea ]esuturilor conjunctive, nervoase [i hepatice [i prin reducerea fertilit\]ii. La vi]ei [i miei, miopatia este destul de frecvent\ `n condi]iile unei alimenta]ii necorespunz\toare (cu sfecl\, paie, coceni...) a femelelor `n timpul gesta]iei. La p\s\ri, simptome de caren]\ `n vitamina E apar cnd hrana con]ine cantit\]i mari de acizi gra[i nesatura]i, f\r\ antioxidan]i [i/sau `n caren]\ `n seleniu; o manifestare specific\ `n cazul puilor este encefalomalacia de nutri]ie, manifestat\ prin tulbur\ri de mers, paralizii, moarte. De obicei, caren]a `n vitamin\ E este asociat\ `n aceste cazuri [i cu o caren]\ `n vitamina A. Surse. Surse naturale bogate `n vitamina E sunt plantele verzi (`n special lucerna), fnul, gr\un]ele cerealelor `ncol]ite (orz, ov\z), gr\simile vegetale din germeni, ou\le, f\inurile proteice de origine animal\. Prin sintez\ chimic\ se produce vitamina E (esteri: acetat DL-tocoferol [i acetat de D--tocoferol) sub form\ uleioas\ sau chiar pulbere atomizat\ [i chiar incapsulat\. Toxicitate. ~n ultimul timp, au fost semnalate intoxic\ri cu vitamina E, att la om ct [i la animale, manifestate prin sindrom hemoragic, edeme, tulbur\ri nervoase.
48

Vitamina K Sinonime: menadion, vitamin\ antihemoragic\. Vitamina K, pe lng\ faptul c\ se g\se[te `n cantit\]i mari `n nutre]uri, este sintetizat\ la mamifere `n tubul digestiv, de c\tre microorganisme, `n special de cele din rumen. La monogastrice, mai ales la p\s\ri, rapiditatea tranzitului digestiv `mpiedic\ aceast\ sintez\, animalele fiind tributare unui aport exogen de vitamin\ K. Principalele surse naturale de vitamin\ K sunt filochinona (vit. K1) care se g\se[te `n vegetalele verzi [i menaquinona (vit. K2) produs\ de flora bacterian\ din tubul digestiv; menadionul (vit. K3) se produce numai prin sintez\ chimic\, fiind produsul comercial de vitamin\ K. Metabolism. Absorb]ia se face `n intestin, `n prezen]a gr\similor [i s\rurilor biliare; stocarea se face mai ales `n ficat, dar `n cantit\]i mici. Unele substan]e prezente `n fnuri sau silozuri muceg\ite (cum este dicumarolul) au efect antagonist fa]\ de vitamina K; de asemenea aportul ridicat de vitamine A [i E afecteaz\ cerin]ele `n vitamin\ K. Func]ii. La nivelul ficatului, catalizeaz\ sinteza protrombinei, care apoi este transformat\ `n trombin\; trombina provoac\ formarea fibrinei din fibrinogen [i determin\ (`n prezen]a Ca), coagularea sngelui. Simptome de caren]\ `n vitamina K pot s\ apar\ `n special la porcine [i p\s\ri [i se manifest\ prin lungirea timpului de coagulare a sngelui, snger\ri, hemoragii subcutanate; la p\s\ri, hemoragiile apar la membre, piept, aripi, precum [i pe mucoasa intestinal\. La g\ini, caren]a `n vitamina K reduce procentul de ecloziune, cre[te mortalitatea embrionar\. La porcine, `n special `n cre[terea intensiv\ (`n cu[ti cu pardoseal\ din gr\tare de srm\, unde accesul la fecale este limitat), se pot `ntlni simptome de caren]\ `n vitamina K, manifestate mai ales prin hemoragii subcutanate. La p\s\ri, caren]a `n vitamina K se poate datora [i administr\rii unor coccidiostatice (ex. Sulfquinoxalina) sau sulfamide, sau prezen]ei unor micotoxine in hran\ etc. Surse. Sursa cea mai important\ de vitamina K o constituie nutre]urile verzi, cu deosebire lucerna. Prin sintez\ chimic\ se produce menadion. Toxicitate. Filochinona, deriva]ii menaquinonici [i deriva]ii bisulfat ai menadionului nu sunt toxici, chiar la niveluri ridicate; menadionul este toxic pentru mucoasa respiratorie [i piele, la multe specii de animale. Vitaminele hidrosolubile ~n aceast\ grup\ sunt `ncadrate vitaminele din a[a-zisul complex B [i vitamina C (acidul L-ascorbic). ~n leg\tur\ cu vitaminele hidrosolubile trebuie remarcat c\, `n condi]ii obi[nuite de hr\nire, rumeg\toarele nu sunt tributare unui aport exogen de vitamine B deoarece acestea sunt sintetizate de c\tre microorganismele din rumen; deasemenea, la cai [i iepuri acest\ sintez\ are loc `n colon [i cecum. Pentru animalele nerumeg\toare (porci, p\s\ri...), aportul exogen de vitamine B este hot\rtor pentru buna func]ionare a organismului. Vitaminele B au o mare diversitate de efecte, [i ac]ioneaz\ mai bine `mpreun\ (formeaz\ un complex) dect separat; cele mai multe vitamine din aceast\ grup\, ac]ioneaz\ ca [i coenzime.
49

Animalele domestice nu sunt tributare unui aport exogen de vitamina C, deoarece ele o sintetizeaz\ `n organism; sinteza are loc `n glandele suprarenale sau chiar `n rumen, plecnd de la glucozo-6-fosfat, gra]ie ciclului uronic (care lipse[te la om, maimu]\ [i cobai). Cu excep]ia vitaminei B12, pentru celelelalte vitamine B rezervele `n organism sunt nesemnificative. De[i cele mai multe vitamine hidrosolubile sunt necesare, `n organism, `n cantit\]i foarte mici, caren]a lor produce mari tulbur\ri metabolice. Vitaminele hidrosolubile [i metaboli]ii lor se elimin\ prin urin\, astfel c\ probabilitatea toxicit\]ii lor este foarte redus\. Vitamina B1 Sinonime: tiamina, aneurina, vitamina antinevritic\, vitamina anti beri-beri. Descoperirea vitaminei B1 este pus\ `n leg\tur\ cu primele studii cu privire la cauzele apari]iei bolii cunoscute sub denumirea de beri-beri, ap\rut\ `n multe ]\ri `n care se consum\ orez decorticat. Metabolism. Absorb]ia tiaminei are loc la nivelul intestinului sub]ire, fiind inhibat\ de caren]a `n acid folic. Func]ii. Tiamina, sub form\ de tiaminpirofosfat (TPP) este esen]ial\ pentru metabolismul hidra]ilor de carbon [i proteinelor; totodat\, TPP are rol `n conductibilitatea nervoas\. Simptome de caren]\. Aceste simptome sunt datorate, `n primul rnd, tulbur\rilor care apar `n metabolismul glucidelor, fiind afectat\ activitatea sistemelor cardiovascular [i neuromuscular. Primul simptom al caren]ei `n vitamina B1 este anorexia, asociat\ la porci cu reducerea sporului de greutate, `ncetinirea ritmului cardiac (sindrom caracteristic tuturor speciilor de animale), inclusiv leziuni ale inimii, sc\derea temperaturii corporale (datorit\ acumul\rii acidului piruvic [i acidului lactic). La p\s\ri, simptomele tipice de caren]\ `n vitamina B1, sunt polinevritele (cap aruncat pe spate), convulsii, sl\bire etc. Surse. Bogate `n vitamina B1 sunt drojdiile de bere sau furajere, t\r]ele, etc. Vitamina B1 se produce [i prin sintez\ chimic\ (clorhidrat sau monohidrat), ca o pudr\ cristalin\. Toxicitate. Nu se `nregistreaz\. Vitamina B2 Sinonime: riboflavin\, lactoflavin\, vitamina G. Metabolism. Absorb]ia riboflavinei `n tubul digestiv, este stimulat\ de prezen]a hranei `n lumenul TGI. Simptome de caren]\. Datorit\ implic\rii ei `n metabolismul proteinelor, primele semne de caren]\ se concretizeaz\ `n reducerea sau oprirea cre[terii animalelor tinere (de unde [i denumirea de vitamin\ de cre[tere), la care se asociaz\ [i alte simptome precum: conjunctivite, opacitatea corneei, alopecie, seboree, vomismente (Cook [i col., 1991). Sensibile la caren]\ `n vitamina B2 sunt p\s\rile, porcii [i iepurii, la care `n afara tulbur\rilor de cre[tere este `nr\ut\]it\ valorificarea hranei, apare diareea, la p\s\ri fiind frecvent\ neuromalacia, reducerea procentului de ecloziune, vitalitatea sc\zut\ a puilor.
50

Surse. Pe lng\ sursele naturale, specifice majorit\]ii vitaminelor B (drojdii, t\r]e...) riboflavina se produce att prin sintez\ chimic\, ct mai ales prin biosintez\, sub form\ de pudr\ cristalin\. Toxicitatea este pu]in probabil\. Niacina (vit. PP) Sinonime: niacinamid\, acid nicotinic, nicotinamid\, vitamina PP, PPF (Pellagra Preventive Factor); niacina [i niacinamida au aceea[i activitate biologic\ la om [i animale. Metabolism. Niacina [i niacinamida sunt substan]e absorbite u[or, `n intestinul sub]ire. Niacina liber\ este convertit\ `n niacinamid\ [i prin snge ajunge la ]esuturi; excre]ia se face prin urin\. ~n organismul animal niacina poate fi sintetizat\ din triptofan; de altfel, de mult timp a fost demonstrat\ posibilitatea combaterii simptomelor de caren]\ `n acid nicotinic, prin suplimentarea hranei cu triptofan. Niacina din multe cereale nu este disponibil\ pentru porci [i alte monogastrice (Yen [i col., 1977). Func]ii. Nicotinamida [i acidul nicotinic sunt constituen]i a dou\ coenzime care sunt implicate `n metabolismul gr\similor, hidra]ilor de carbon [i aminoacizilor (Cook [i col., 1991). Simptome de caren]\. Principalele semne de caren]\, `ntlnite `n special la porci [i p\s\ri, sunt anorexia, reducerea sporului de greutate, diaree, uscarea pielii, dermatite, c\derea p\rului, gastite ulceroase, ulcera]ii ale mucoasei bucale, inflama]ii [i necroze la nivelul colonului [i cecumului (NRC, 1988). La p\s\ri, se `nregistreaz\, c\derea penelor [i limba neagr\ (cea din urm\ apare [i la cini). La rumeg\toarele adulte microflora din rumen sintetizeaz\ cantit\]i suficiente de niacin\, dar la vi]ei pot ap\rea simptome de caren]\, mai ales dac\ sporurile `n greutate sunt mari. La om, caren]a se `nregistreaz\ mai cu seam\ la regimuri alimentare exclusive cu porumb (`n special muceg\it) cnd apare pelagra, manifestat\ prin cei 3 D (diaree, dermatite, demen]\). Surse: nutre]urile provenite din fermenta]ii bacteriene, t\r]ele; se produce [i prin sintez\ chimic\ (ca pulbere cristalin\). Toxicitate. Dozele ridicate de niacin\ pot determina o dilatare cerebrovascular\ [i ataxie; se `nregistreaz\ [i tulbur\ri la nivelul ficatului. Acidul pantotenic Sinonime: calpan, filtratfactor, factorul antidermatic al g\inilor. Denumirea provine din grece[te din panthos care `nseamn\ peste tot. Frecvent, se g\se[te sub form\ de s\ruri de Ca sau Na; de cele mai multe ori se folose[te ca pantotenat de calciu. Metabolism. Acidul pantotenic este absorbit `n intestinul sub]ire, relativ u[or, mai ales ca esteri ai CoA sau CoA; este eliminat prin urin\ (cantitate propor]ional\ cu cea ingerat\). Func]ii. Acidul pantotenic, ca pantotein\, este component al coenzimei A (Co A) [i a proteinei acil-purt\toare, implicate `n sinteza acizilor gra[i, colesterolului, porfirinelor [i sterolilor (Fox, 1984). Simptome de caren]\. Simptomele de caren]\ sunt, `n general, pu]in specifice [i se manifest\, `n primul rnd, prin reducerea cre[terii `n greutate;
51

pe lng\ aceasta se mai observ\ [i depigmentarea penelor, `mbr\care slab\ cu penaj, reducerea calit\]ilor de incuba]ie a ou\lor, la p\s\ri. La porcine, apar dermatite, c\derea p\rului, diaree, tuse, mers tipic (pas de gsc\). La rumeg\toare nu apar probleme `n privin]a aportului exogen de acid pantotenic, fiind suficiente cantit\]ile sintetizate `n rumen. Surse. Acidul pantotenic este universal r\spndit, `n cantit\]i mai mari se g\se[te `n l\pti[orul de matc\, soia, drojdii. Se produce [i prin sintez\ chimic\, ca pulbere cristalin\. Toxicitate. Nu s-au `nregistrat cazuri de toxicitate cu acid pantotenic. Vitamina B6 Sinonime: piridoxin\, adermin\. Func]ii. Func]ia cea mai important\ a vitaminei B6 este de coenzim\ pentru foarte multe sisteme enzimatice, asociate cu metabolismul proteinelor; prin aceasta, vitamina B6 este impicat\ `n sinteza niacinei din triptofan, a cistinei, a porfirinei etc. Simptome de caren]\. Caren]a `n vitamina B6 apare mai ales la monogastrice, dar uneori poate apare [i la tineretul mamiferelor rumeg\toare. Cel mai comun simptom este deteriorarea sistemului nervos, convulsiile fiind observate la toate speciile de animale. Caren]a `n vitamina B6 reduce r\spunsul imun, `n special la porcine. La multe specii, caren]a determin\ leziuni ale pielii picioarelor. Vitamina B6 este necesar\ pentru bunul mers al func]iei de reproduc]ie, influen]nd produc]ia de ou\ [i eclozionabilitatea acestora. Caren]a `n vitamina B6 determin\ schimb\ri `n metabolismul lipidelor, urmate de sc\derea gr\simii din carcas\ [i din ficat, concomitent cu cre[terea propor]iei lipidelor [i colesterolului `n plasm\. Surse. Sunt bogate `n vitamina B6 nutre]urile de origine vegetal\, `n special cele verzi. Se produce prin sintez\ chimic\ sub form\ de clorhidrat, pulbere cristalin\. Toxicitatea vitaminei B6 este pu]in probabil\. Acidul folic Sinonime: acidul pteroil-glutamic, foliacin\, vitamina B9, Bc, M. Metabolism. Acidul folic este absorbit `n propor]ii ridicate, la nivel intestinal [i este depozitat `n cantit\]i mari `n ficat. Acidul folic se elimin\ prin urin\, fecale (la porci, oi, taurine) [i transpira]ie (calea cea mai important\ de eliminare la om). Un rol important `n metabolismul acidului folic `l are vitamina B12. Func]ii. Coenzimele cu acid folic sunt implicate `n sinteza metioninei [i a altor aminoacizi, a unor baze purinice [i pirimidinice, oxidarea histidinei [i treoninei, precum [i `n alte procese metabolice. Simptome de caren]\. ~n caren]a de acid folic, pricipalele semne sunt: reducerea cre[terii `n greutate, decolorarea p\rului, anemia hipercromic\, reducerea hematocritului, hiperplazia m\duvii spin\rii (NRC,1988). La p\s\ri, este `ntrziat\ apari]ia penajului, apar tulbur\ri nervoase, hemoragii gastrointestinale, infiltrare gras\ a ficatului.

52

Simptome de caren]\ apar, `n general, destul de rar, regimurile de hran\ folosite curent la mamifere [i p\s\ri, con]innd cantit\]i importante de acid folic. Surse. Bogate `n acid folic sunt drojdiile de bere [i cele furajere (10-20 mg/kg), lucerna [i f\inurile animale. Se produce prin sintez\ chimic\, ca pulbere cristalin\, form\ sub care este rezistent la oxidare [i temperatur\, fiind `ns\ sensibil la razele UV. Toxicitate. Acidul folic este considerat netoxic dar, la doze mari, pot apare intoxica]ii, la toate speciile de animale (NRC, 1987). Biotina Sinonime: vitamina H, vitamina B7. Metabolism. Biotina este absorbit\ `n intestin, dar absorb]ia poate fi stnjenit\ de prezen]a unor antivitamine, cum este avidina din albu[ul de ou, care o inactiveaz\; este depozitat\ `n cantit\]i apreciabile `n ficat. Func]ii. Biotina este implicat\ `n metabolismul proteinelor, gr\similor [i hidra]ilor de carbon. Simptome de caren]\. La rumeg\toare se sintetizeaz\ cantit\]i importante de biotin\ de c\tre microorganismele din rumen; o surs\ de biotin\ o reprezint\ [i fecalele, la animalele nerumeg\toare la care se manifest\ coprofagia. Mai frecvent, simptome de caren]\ `n biotin\ se `nregistreaz\ la porci [i p\s\ri. Astfel, la porci caren]ele `n biotin\ sunt `nso]ite de alopecie, dermatite, ulcera]ii ale pielii, diaree, inflamarea mucoasei bucale [i a rtului. La p\s\ri, caren]a `n biotin\ este asociat\ cu dermatite [i perozis (mai ales cnd aportul de Mn este mai redus); aceste simptome sunt agravate de caren]a `n acid pantotenic. Regimurile de hran\ care con]in cantit\]i mai mari de albu[ de ou crud favorizeaz\ caren]a `n biotin\ (datorit\ avidinei). Surse. Nutre]urile folosite curent `n alimenta]ia animalelor con]in cantit\]i importante de biotin\ (`n special drojdiile, [roturile, f\inurile animale, melasa). Biotina se produce att prin sintez\ chimic\ ct [i prin biosintez\, ca pulbere cristalin\. Nu au fost `nregistrate cazuri de toxicitate cu aceast\ vitamin\. Vitamina B12 Sinonime: ciancobalamin\, APF, FPA (factorul proteic animal), vitamina antianemic\, factorul extrinsec. Vitamina B12 este singura vitamin\ care are `n molecula sa un atom metalic, respectiv cobaltul. Metabolism. Pentru absorb]ia vitaminei B12 este necesar\ o enzim\ secretat\ `n stomac [i intestinul sub]ire, enzim\ desemnat\ ca factorul intrinsec (FI). Excre]ia vitaminei B12 se face prin urin\ [i fecale. Func]ii. Este implicat\ `n sinteza metioninei (`mpreun\ cu acidul folic), `n absorb]ia nutrien]ilor `n tubul digestiv, `n metabolismul multor aminoacizi, favoriznd o mai bun\ valorificare a proteinelor `n organism. Are rol important `n hematopoez\, `mpreun\ cu acidul folic. Simptome de caren]\. Ca [i `n cazul altor vitamine din grupul B, caren]a `n vitamina B12 afecteaz\, `n primul rnd, cre[terea organismului. Simptomele de caren]\ se `nregistreaz\ mai ales la porcine [i p\s\ri, la care sinteza microbian\ de vitamina B12 `n tubul digestiv este mai redus\.
53

La porcine, `n caren]a vitaminei B12, se `nregistreaz\ `n\sprirea p\rului, necoordonarea mi[c\rilor, anemie, m\rirea `n volum a ficatului [i tiroidei; la scroafe `n gesta]ie caren]ate, se `nregistreaz\ avorturi, fetu[i anormali etc. La p\s\ri, caren]a este `nso]it\ de `mbr\care redus\ cu pene, tulbur\ri renale, perozis, reducerea nivelului proteinelor plasmatice etc. La g\ini, sunt influen]ate negativ calit\]ile de incuba]ie ale ou\lor, apare moartea embrionilor la vrsta de 17 zile, apar embrioni cu hemoragii multiple [i boala ficatului gras. La om, caren]a `n vitamina B12 produce anemia pernicioas\. Surse. Bogate `n vitamina B12 sunt nutre]urile de origine animal\ (f\ina de pe[te, laptele praf etc). Vitamina B12 se produce prin biosintez\ [i se prezint\ sub form\ de pulbere cristalin\. Colina Numele de colin\, provine din german\ (chole = bil\), dat fiind faptul c\ pentru prima dat\ a fost izolat\ din bil\ (1862); ulterior, s-a dovedit c\ lecitina con]ine colin\. Metabolism. Colina este un constituent activ al lecitinei, substan]\ cu ac]iune lipotropic\. ~n ]esuturile animale colina se g\se[te `n stare liber\, ca acetilcolin\ sau `n componen]a fosfolipidelor. Func]ii. Colina furnizeaz\ grup\ri metil pentru sinteza metioninei [i a altor compu[i metila]i, inclusiv purine [i pirimidine. Colina este precursorul pentru acetilcolin\ (asigurnd transmiterea influxului nervos). ~mpreun\ cu deriva]ii s\i, colina este cofactor `n multe reac]ii enzimatice. Simptome de caren]\. Fiind component al fosfolipidelor, caren]a ei este legat\ de acumularea gr\similor `n ficat (sindromul ficatului gras), precum [i de apari]ia rinichilor hemoragici. ~n caren]\ de colin\, la tineretul aviar poate s\ apar\ perozisul, iar la purceii nou n\scu]i o pozi]ie desf\cut\ a membrelor posterioare [i o `ntrziere `n cre[tere. La scroafe, caren]a `n colin\ poate induce tulbur\ri `n reproduc]ie [i acumulare de gr\simi `n ficat (NRC, 1988). Surse. F\inurile de origine animal\ sunt surse bune de colin\, al\turi de [roturi, f\ina de tapioca sau porumb ([i alte cereale). Ca supliment `n hrana animalelor se folose[te clorur\ de colin\ sau colin\ dehidrogen citrat. Clorura de colin\ este foarte higroscopic\, motiv pentru care se folose[te `n solu]ii apoase (70%). Vitamina C Sinonime: acid ascorbic, vitamin\ antiscorbutic\. Vitamina C a influen]at, `n timp, chiar cursul istoriei, multe campanii militare [i voiaje lungi, pe m\ri [i oceane, fiind compromise datorit\ apari]iei scorbutului; confundat la `nceput cu bolile venerice, scorbutul a fost tratat cu acelea[i metode, rezultatele fiind catastrofale. La `nceputul anilor 1730, acidul ascorbic a fost recunoscut ca factor antiscorbutic, prezent `n fructele citrice; acidul ascorbic a fost identificat [i izolat `n 1932 de c\tre Svirbely [i Szent-Gyrgy, respectiv King [i Waugh. Sub denumirea de vitamina C sunt regrupa]i to]i compu[ii care au activitate biologic\ asem\n\toare acidului ascorbic. Metabolism. Se sintetizeaz\ `n organismul tuturor animalelor, cu excep]ia omului, a primatelor [i a cobailor.
54

Func]ii. Vitamina C are importante func]ii biologice: implicat\ `n formarea anticorpilor, stimuleaz\ fagocitoza (func]ie antiinfec]ioas\), reduce stresul determinat de opera]iuni tehnologice obligatorii (lotiz\ri, vaccin\ri etc), intervine `n metabolismul unor amino-acizi (prolina, lizina). Vitamina C este implicat\ `n metabolismul calciului [i fosforului, influen]nd formarea matricei acestora; favorizeaz\ absorb]ia fierului [i utilizarea `n organism a sulfului, fluorului [i iodului. La p\s\ri, vitamina C stimuleaz\ produc]ia de ou\ [i imbun\t\]e[te calitatea cojii ou\lor (prin rolul pe care `l joac\ `n formarea colagenului matricea cojii). Simptome de caren]\: `n principiu, la animalele domestice nu s-au observat simptome tipice de caren]\ `n acid ascorbic. Surse. Vitamina C este cea mai r\spndit\ vitamina din natur\, g\sindu-se `n cantit\]i mari `n fructele citrice (l\mi, portocale etc), m\cie[e, c\tin\, tomate, precum [i `n nutre]urile verzi. Acidul ascorbic este foarte sensibil att la reac]iile de oxidare ct [i la cele de reducere. Vitamina C se produce att prin sintez\ chimic\ ct [i prin biosintez\, ca acid ascorbic sau sare de Na, sub form\ de pudr\ cristalin\. Toxicitate. La animale nu s-au `nregistrat intoxica]ii cu vitamina C. Mioinozitol Sinonime: inozitol, Bios I. Inozitolul se g\se[te `n natur\ mai ales sub forma unor esteri (acidul hexafosforic sau acidul fitic), fiind prezent `n semin]ele de cereale [i leguminoase. La monogastrice, lipsind din tubul digestiv fitazele, inozitolul nu este eliberat din nutre]uri. La rumeg\toare, inozitolul este sintetizat de microflora din tubul digestiv. Mioinozitolul este esen]ial pentru cre[terea celulelor. ~n general, inozitolul are func]ii importante `n metabolismul lipidelor are ac]iune lipotrop\, mobiliznd acizii gra[i din ]esuturile adipoase. Acidul paraaminobenzoic Acidul paraaminobenzoic (APAB) este factor esen]ial de cre[tere pentru microorganisme, `n special pentru drojdii; acest rol este eviden]iat [i de abunden]a sa `n intestin, unde stimuleaz\ proliferarea florei bacteriene care populeaz\ tubul digestiv. Echilibrarea vitaminic\ a alimenta]iei animalelor Datorit\ func]iilor lor `n organism, vitaminele au un rol hot\rtor `n s\n\tate, produc]ie [i eficien]a utiliz\rii hranei la animale. Pe m\sura intensiviz\rii produc]iei animale [i a necesit\]ii unei activit\]i zootehnice desf\[urate `n condi]ii de rentabilitate ct mai ridicat\ echilibrarea vitaminic\ a alimenta]iei este cu att mai important\. Echilibrarea corect\ [i eficient\ `n vitamine a hranei, mai ales la animalele nerumeg\toare, trebuie s\ aib\ `n vedere cteva aspecte specifice: stabilitatea vitaminelor `n nutre]uri sau `n premixuri, sensibilitatea animalelor la caren]\ `n vitamine, aportul optim de vitamine, sursele de vitamine.
55

Stabilitatea unui produs vitaminic const\ `n capacitatea sa de a-[i conserva `nsu[irile fizico-chimice, `n cursul timpului. Dat fiind faptul c\ vitaminele sunt molecule organice complexe, modificarea structurii lor atrage dup\ sine o pierdere important\ a activit\]ii. Dup\ Microvit Users Guide (RPNA, 1996), cauza principal\ a degrad\rii vitaminelor o constitue reac]iile de oxido-reducere, reac]ii posibile, att `n nutre]uri ct [i `n premixuri, datorit\ prezen]ei simultane a apei libere (din materiile prime) [i a compu[ilor oxido-reduc\tori (acizi organici, zaharuri reduc\toare, microelemente, gr\simi oxidate). ~n ceea ce prive[te sensibilitatea vitaminelor la oxidare [i reducere, situa]ia este diferit\ de la o vitamin\ la alta (`n func]ie de proprit\]ile lor) [i de interac]iunea cu al]i factori (umiditate, higroscopicitate, tratamente cu vapori, opera]iuni mecanice, etc). Ca principiu, vitaminele A,C,D sunt sensibile la oxidare, `n timp ce vitaminele C, B1, B12 sunt mai sensibile la reac]iile de reducere. Factorul cel mai important care influen]eaz\ reac]iile de oxidoreducere `l constitue apa (apa din aer, apa liber\ din materiile prime, apa ad\ugat\ `n timpul producerii/prepar\rii). Unele materii prime, datorit\ higroscopicit\]ii foarte mari (colina, betaina, pantotenatul de calciu etc), sporesc produc]ia de ap\ din mediu [i stimuleaz\ reac]iile de oxidoreducere. Un rol important `n procesele de oxido-reducere `l are pH-ul mediului; rezisten]a la pH depinde de felul vitaminei [i unii componen]i specifici care pot modifica reac]ia mediului. Sursele de macro [i microelemente pot s\ modifice, `n diferite sensuri valoarea pH-ului. Unele vitamine (A, D3, K3, B2) sunt sensibile la ac]iunea luminii. La fel, vitaminele se comport\ diferit la temperatur\, unele fiind foarte sensibile la c\ldur\ (E, B2, B12, niacina) iar altele mai rezistente; se admite c\ peste 250C, orice ridicare a temperaturii cu 50C, determin\ o dublare a pierderilor de activitate (RPNA,1996) Sensibilitatea animalelor la caren]\ este mare pentru toate speciile de animale. Problema trebuie privit\ `ns\ diferen]iat `n func]ie de posibilitatea sintezei unor vitamine `n organism, respectiv de dependen]a exclusiv\ fa]\ de un aport exogen de vitamine. Sub acest aspect animalele prezint\ sensibilitate specific\, diferit\ dup\ specie, vrst\, stare fiziologic\, felul vitaminei, sezon, regimul de `ntre]inere etc. ~n condi]ii normale de alimenta]ie, avitaminozele se manifest\ mai rar la erbivore, care consum\ nutre]uri verzi, fnuri [i silozuri de bun\ calitate; totu[i, chiar [i la aceste specii de animale pot sa apar\ hipovitaminoze `n cazul hr\nirii cu subproduse de la industria alimentar\ (borhoturi, t\i]ei de sfecl\, sfecl\ furajer\, silozuri de slab\ calitate etc). Animalele `n cre[tere [i cele gestante sunt mai sensibile la hipovitaminoze, comparativ cu animalele adulte `n repaus. ~n func]ie de felul vitaminei apar diferen]e `ntre cele 2 mari grupuri de animale, respectiv rumeg\toare [i nerumeg\toare. Astfel, la rumeg\toare nu se `nregistreaz\, `n general, caren]\ `n vitaminele K, B [i C, acestea fiind sintetizate prin intermediul microorganismelor din tubul digestiv; la monogastrice, aceast\ sintez\ este redus\ (cu excep]ia vitaminei C) [i beneficiul animalului gazd\, la fel.
56

Aportul optim de vitamine, pe specii [i categorii de animale este destul de greu de stabilit datorit\, `n primul rnd, faptului c\ `ns\[i cerin]ele animalelor `n vitamine, nu sunt suficient de bine cunoscute [i sunt influen]ate de numero[i factori. Ca urmare, recomand\rile privind aportul optim de vitamine nu exprim\ valorile stabilite experimental, fiind mult mai mari [i diferite de la o surs\ la alta. Pe de alt\ parte, trebuie avut `n vedere c\ orice dep\[ire a nivelului optim de vitamine, pe lng\ faptul ca nu este `nso]it de o cre[tere a produc]iei, se r\sfrnge negativ asupra costului produselor animale, pre]ul vitaminelor fiind, `n general, ridicat. ~n privin]a surselor de vitamine, se remarc\ faptul c\ toate nutre]urile con]in vitamine, concentra]ia acestora fiind `ns\ afectat\ de modul de recoltare, conservare [i procesare. Cele mai bune surse de caroten [i vitamina A sunt plantele verzi, acestea fiind [i cele mai economice. Nutre]urile de bun\ calitate sunt [i surse bune de vitamina D, mai ales da c\ au fost expuse la soare. Vitamina E se g\se[te `n cantit\]i mari `n leguminoase verzi [i fnuri, `n germenii gr\un]elor [i `n semin]ele de oleaginoase. Pentru vitaminele hidrosolubile, surse bune sunt f\inurile proteice animale, nutre]urile verzi, produsele de fermenta]ie (drojdiile...), t\r]ele, semin]ele de oleaginoase. Toate vitaminele se produc [i prin sintez\ chimic\ sau biosintez\.

Alte componente organice ale nutre]urilor

~n plante, pe lng\ substan]ele amintite, se mai g\sesc [i alte substan]e organice: acizi organici, pigmen]i, fitoestrogeni, taninuri, glucosinola]i, alcaloizi, saponine (Jarrige [i col., 1995). Acizii organici care se g\sesc `n nutre]urile vegetale `n cantit\]ile cele mai mari sunt: acidul malic (cca 1/3 din cantitatea total\ de acizi), acidul citric, acidul succinic, acidul quinic (cca din total acizi), acidul oxalic etc. Acidul malic, `mpreun\ cu acidul oxatil-acetic, formeaz\ un important sistem oxido-reduc\tor; se g\se[te practic `n toate plantele, precum [i `n coaja unor fructe. Acidul citric, larg r\spndit `n natur\, este component principal al ciclului respirator [i are rol esen]ial `n degradarea aerob\ a glucidelor. Acidul succinic, se g\se[te `n stare liber\ sau sub form\ de s\ruri; `mpreun\ cu acidul fumaric formeaz\ cel mai important sistem oxidoreduc\tor (Neam]u [i col., 1989). Acidul oxalic, se acumuleaz\ `n unele plante sub form\ de oxalat de Ca (insolubil) sau oxala]i de Na [i K (solubili); unele plante (Rumex, Chenopodium, Amaranthus) pot acumula cantit\]i mari de acid oxalic (1014 % din SU), putnd produce moartea animalelor care le consum\ (Hegarty, 1982). Au un con]inut ridicat `n acid oxalic tuberculii [i r\d\cinile furajere, ca [i subprodusele acestora (t\i]ei, borhoturi); `n cazul folosirii acestor nutre]uri `n cantit\]i mari, acidul oxalic determin\ blocarea calciului sub form\ de oxala]i. Referitor la con]inutul plantelor `n acizi organici, prezint\ importan]\ constatarea c\ ei se g\sesc `n propor]ii mai mari `n frunze dect `n tije [i la leguminoase dect la graminee, precum [i faptul c\ propor]ia lor este `n leg\tur\ cu cea de N din plante.
57

Pigmen]ii, prezen]i `n toate plantele, sunt reprezenta]i `n special de caroten [i cele trei xantofile (deriva]i oxigena]i ai carotenului): luteina, violaxantina [i neoxantina. Importan]\ major\ o prezint\ `n alimenta]ia p\s\rilor luteina, cel mai important colorant natural al g\lbenu[ului [i al gr\simii corporale; semin]ele de porumb galben con]in [i ele cantit\]i importante de pigmen]i (zeaxantina), cu efect favorabil asupra culorii carcasei [i a g\lbenu[ului de ou. Fitoestrogenii, sunt prezen]i `n toate plantele sub dou\ tipuri: cu nucleu flavonic [i respectiv izoflavonic. Estrogenii cu nucleu izoflavonic, prezen]i `n trifoi (formononetina, genisteina etc) [i lucern\ (cumestrol), pot influen]a negativ reproduic]ia la oi [i vaci, dac\ astfel de consum\ cantit\]i mari din aceste nutre]uri; `n cantit\]i mici, au ac]iune favorabil\ asupra cre[terii [i produc]iei de lapte. Taninii, sunt polimeri fenolici complec[i [i au proprietatea de a precipit\ proteinele. Bogate `n tanini sunt coaja unor arbori (stejar, plop, castan etc), precum [i unele graminee de pe paji[ti [i unele leguminoase (ghizdei, sparcet\). ~n general, din SU taninii reprezint\ 1,5-2,5 % la gramineele de pe paji[ti, 3-6 % la Rumex [i pn\ la 10% la unii arbu[ti (Scehovic, 1990). ~n cazul rumeg\toarelor, taninii pot avea unele efecte favorabile, prin blocarea proteinelor [i scoaterea lor de sub ac]iunea microorganismelor rumenale. ~n cantit\]i mari, pot inhiba unele enzime microbiene sau digestive sau pot reduce viteza [i intensitatea degrad\rii pere]ilor celulari `n rumen (Barry [i col., 1983). Glucosinola]ii (denuni]i [i thioglucociana]i), se g\sesc, `n primul rnd, `n crucifere: varz\ (glucobrasicina, sinigrina), rapi]\ (gluconapina, progoitrina) (Bradshaw [i col., 1983). Unii glucosinola]i au efect goitrogen sau pot produce o anemie hemolitic\. Alcaloizii sunt substan]e organice heterociclice, cu azot, de origine vegetal\, prezente `n majoritatea plantelor; `n cantit\]i mari se g\sesc `n unele dicotiledonate (Papaveraceae, Solonaceae, Ranunculaceae, etc). Sunt prezen]i `n plante, `n stare liber\ sau ca s\ruri ale acizilor organici sau chiar anorganici (acid fosforic, sulfuric). ~n cantit\]i mari pot fi toxici. Alcaloizii prezint\ un mare interes farmaceutic, fiind folosi]i ca substan]e care ac]ioneaz\ asupra sistemului nervos [i musculaturii netede; `n doze mici au ac]iune calmant\. Se folosesc [i pentru prepararea unor insecticide sau otr\vuri (Neam]u [i col., 1989). Unele substan]e, denumite cianogenetice, prezente `n trifoi, ghizdei, sorguri (dhurrina), manioc, etc sunt impropriu considerate alcaloizi, fiind de fapt heteropoliozide cianogenetice (Tapper [i col., 1973). Sub influen]a glucozidazelor (din plante sau rumen) se formeaz\, `n urma disocierii agliconului eliberat, acid cianhidric care duce la intoxicarea animalului. Riscul intoxic\rii este cu att mai mare cu ct plantele respective sunt mai tinere (mai bogate `n frunze) [i sunt consumate mai rapid. Saponinele, sunt heteropoliozide care se g\sesc `n multe leguminoase cultivate `n zona temperat\, `n special `n lucern\ [i trifoi. Au ac]iune iritant\ asupra mucoaselor, sunt tensioactive [i emulsioneaz\ gr\simile; prin agitare formeaz\ spum\ abundent\ [i persistent\. Deosebit de bogate `n saponine sunt neghina, s\punari]a [i lucerna, `n care substan]a cea mai important\ este acidul medicagenic, foarte toxic pentru mamifere. Datorit\ spumei formate `n rumen devine imposibil\ evacuarea gazelor de fermenta]ie [i animalul se baloneaz\ ("meteorism").
58

Substan]ele minerale
Din marele num\r de elemente minerale existente, doar o mic\ parte (circa 17) se folosesc `n mod curent `n nutri]ia animalelor. Aceste elemente, dup\ cantitatea `n care se g\sesc `n nutre]uri sau `n organismul animal, se impart `n dou\ grupe [i anume: macroelemente: (peste 100 mg/kg nutre], sau peste 100 ppm) `n care sunt cuprinse Ca, P, Mg, Na, K, Cl, S. microelemente (sub 100 mg/kg nutre], sau sub 0,04 % `n organism) `n care sunt cuprinse: Fe, Cu, Zn, Mn, Co, I, F, Se, Mo, Cr. ~n organism, elementele minerale `ndeplinesc o serie de func]ii deosebit de importante cum ar fi: suport structural pentru schelet (`n special Ca, P [i Mg), asigur\ rezisten]a mecanic\ a oaselor, men]in presiunea osmotic\ `n spa]iile extra [i intracelulare, asigur\ men]inerea echilibrului acido/bazic, intervin `n excitabilitatea neuro-muscular\, activeaz\ numeroase sisteme enzimatice. Unele minerale (Pb, Cd, Hg, F, Se, Mo) pot fi toxice pentru organismul animal. Utilizarea `n organism a mineralelor este influen]at\ de numero[i factori: forma de prezentare a mineralelor, prezen]a unor acizi organici (fitic, oxalic), pH-ul din tubul digestiv, aportul unor vitamine (vitamina D), factori hormonali (hormonii tiroidieni, hipofizari...), vrsta animalelor. ~n condi]iile cre[terii productivit\]ii animalelor [i a restrngerii surselor de hran\, alimenta]ia mineral\ cap\t\ o importan]\ [i mai mare. Macroelemente ~n organismul animal, macroelementele se g\sesc `n cantit\]i relativ ridicate, dintre acestea Ca [i P reprezentnd peste 70 %; `n cantit\]ile cele mai mici se afl\ Mg, Cl [i Na. Func]iile acestor elemente `n organism sunt multiple [i specifice, caren]a lor fiind `nso]it\ de simptome caracteristice elementului [i speciei de animale. Calciul (Ca) Calciul este elementul mineral care se g\se[te `n cantitatea ce a mai mare `n organismul animal (1,5-2,0 %); cca 99 % din Ca din organism se afl\ `n a[a-zisele ]esuturi tari (oase, din]i...) [i numai 1 % se g\se[te `n snge, lichide extracelulare [i ]esuturi extraosoase (Peo, 1991). Metabolism. Din cantitatea de Ca ingerat\ prin hran\, o parte este re]inut\ `n organism [i se reg\se[te, la animalele `n cre[tere, `n oase [i alte ]esuturi; Ca este eliminat din organism prin fecale, urin\, transpira]ie [i produse (lapte, ou\).
59

Absorb]ia Ca se face, `n principal, la nivelul duodenului [i jejunului, la cele mai multe animale, fiind dependent\ de: concentra]ia hranei `n Ca, prezen]a vitaminei D, pH-ul din tubul digestiv, starea fiziologic\ a animalelor etc. Pentru a fi absorbit, Ca trebuie s\ fie transportat de c\tre o protein\ de leg\tur\ (CaBP = calcium binding protein) a c\rei sintez\ se face `n prezen]a vitaminei D [i a parathormonului. Nivelul, relativ constant, al Ca din snge este men]inut pe cale hormonal\, prin doi hormoni (parathormonul [i calcitonina) Func]ii. Calciul din ser are `n organism func]ii deosebit de importante, care pot fi rezumate astfel (Peo, 1991): este component structural al scheletului, men]inerea integrit\]ii [i permeabilit\]ii membranei celulare, func]ionarea normal\ a celulelor nervoase, asigur\ leg\tura dintre excita]ia [i contrac]ia muscular\, este reglator, activator sau inhibitor al sistemelor enzimatice, este necesar pentru coagularea normal\ a sngelui, este principalul mineral implicat `n formarea cojii oului. Simptome de caren]\. Caren]a `n Ca se poate datora mai multor cauze: aport alimentar insuficient, absorb]ia redus\ a Ca `n tubul digestiv, blocaj metabolic (datorat unor acizi organici), asimilare tisular\ insuficient\ (lips\ de vitamine, enzime), exces de fosfor. Primele semne ale caren]ei `n Ca sunt cre[terea slab\ [i reducerea ingestiei de hran\, iar la p\s\rile ou\toare reducerea grosimii cojii ou\lor, producerea ou\lor f\r\ coaj\ [i sc\derea produc]iei de ou\. Simptomele tipice ale carten]ei `n Ca sunt rahitismul la tineret [i osteomalacia la animalele adulte. Rahitismul se manifest\ prin deformarea oaselor, ca urmare a calcifierii lor insuficiente; gradul de modificare `n acest caz este caracteristic fiec\rei specii [i categorii de animale. Caren]a `n Ca este asociat\ sc\derii concentra]iei sngelui `n Ca, reducerii propor]iei de calciu `n oase [i a greut\]ii [i rezisten]ei lor; aceste tulbur\ri se `nregistreaz\ [i `n cazul unui dezechilibru a raportului Ca:P, care `n general este de 2:1. ~n cazuri grave de caren]\ `n Ca, hipocalcemia este `nso]it\ de tetanie [i convulsii, care pot fi urmate de moartea animalului. Exemplul clasic de tetanie este "febra laptelui" sau "sindromul paraliziei puerperale" la vaci, dup\ f\tare; acest sindrom este urmarea incapacit\]ii vacilor de a mobiliza cantit\]ile de Ca necesare pentru laptele produs. ~n perioada imediat urm\toare f\t\rii, produc]ia de lapte este mare iar absorb]ia intestinal\ a Ca este redus\. Pentru prevenirea acestei tulbur\ri metabolice se recomand\ o reducere a aportului de Ca `n ultima parte a gesta]iei [i sporirea aportului de vitamina D. ~n acest fel, organismul este preg\tit pentru mobilizarea rapid\ a Ca din oase (Gueguen [i col., 1988). ~n caren]a de Ca se prelunge[te timpul de coagulare al sngelui. Surse. Sursele de Ca sunt numeroase, diferen]iindu-se prin propor]ia de Ca pe care o con]in ct [i prin biodisponibilitatea acestuia (tab. 26). Toxicitate. Ca [i `n cazul altor macroelemente [i `n cazul calciului nu se `nregistreaz\ cazuri de toxicitate cronic\. Hipercalcemia, ca urmare a deregl\rii metabolismului Ca, poate determina o calcifiere aberant\ a ]esuturilor moi.
60

Tabelul 26

Surse de Ca, con]inut [i disponibilitate biologic\ % Ca 40 40 35-38 29 34-36 30 1,5 Disponibilitate (CaC3 = 100) 100 102 100 95 98 102 22

Sursa Carbonat calciu (CaCO3) - particule fine - particule grosiere Cret\ furajer\ Sulfat de calciu (gips) F\in\ de scoici Gluconat de calciu F\in\ de lucern\
Sursa: INRA, 1988; Cromwell [i col., 1984

Fosforul (P) ~n organismul animal, fosforul se g\se[te `n propor]ii de cca 1% din greutatea acestuia; cca 80 % din fosforul existent `n organism se afl\ `n oase, cenu[a acestora con]innd 16-18 % fosfor. ~n afar\ de oase, `n organism P se mai g\se[te ca fosfat organic (`n combina]iile concentrate `n energie ATP), `n fosfolipide (`n membranele celulare) [i `n unele coenzime. Metabolism. Propor]ia de fosfor re]inut\ `n organism depinde `ndeosebi de provenien]a (disponibilitatea) fosforului ingerat. Fosforul este excretat prin fecale [i urin\. Func]ii. Fosforul are func]ii fiziologice multiple `n organism, dintre care se remarc\ cea de component al scheletului, al\turi de Ca. Fosforul are rol important `n structura [i func]iile celulare ale organismelor vii (este component al ADN [i ARN), este activator al multor enzime. P se g\se[te, din abunden]\, `n lichidele intracelulare; intervine `n metabolismul energetic, ca [i component al adenozin-fosfa]ilor (AMP, ADP, ATP), fiind prin aceasta donator de energie (pe care o [i immagazioneaz\). Fosforul este implicat `n metabolismul mu[chilor, al hidra]ilor de carbon, gr\similor [i proteinelor. Fosforul este prezent `n fosfolipide (lecitine) [i `n fosfoproteine (cazeina). Simptome de caren]\. Rahitismul la animalele `n cre[tere, [i osteomalacia la adulte sunt principalele simptome de caren]\ `n P. Caren]a `n P este `nso]it\ de o eliminare mai mare de Ca (prin fecale [i urin\) semn al reducerii calcifierii oaselor, putnd apare osteoporoza. Caren]a `n P determin\ o sc\dere a apetitului, urmat\ de reducerea greut\]ii corporale; animalele consum\ lemn, p\mnt, comportament alimentar neobi[nuit ce este cunoscut sub denumirea de pica. La taurine, caren]a `n P este `nso]it\ de reducerea fertilit\]ii. Men]inerea `n limite normale a raportului Ca : P este una dintre problemele majore ale nutri]iei cu cele dou\ elemente, inclusiv datorit\ costului lor (P este scump, Ca este ieftin) Referitor la raportul Ca : P, `n ultimul timp s-a reconsiderat p\rerea mai veche care recomanda un raport de 2 : 1 discutndu-se despre o varia]ie a acestui raport `n func]ie de specia [i vrsta animalelor. Astfel, pentru tineretul porcin `n cre[tere se consider\ c\ mai adecvat ar fi raportul existent `n laptele de scroaf\ (0,6...1,2 : 1) (Peo, 1976). La p\s\ri, `n ra]iile pentru cre[tere se recomand\ un raport Ca : P de 1,5...2 : 1, un un raport mai larg (3 : 1) putnd duce la apari]ia rahitismului (North [i col., 1990)
61

Surse. Surse de fosfor pentru animale sunt, `n primul rnd, semin]ele de cereale [i de leguminoase, subprodusele acestora [i f\inurile proteice animale. Disponibilitatea fosforului din semin]e [i din subprodusele lor este foarte variabil\ pentru porci [i p\s\ri, deoarece `n acestea P se g\se[te `ndeosebi sub form\ de fita]i; or, `n tubul digestiv al animalelor monogastrice nu se g\sesc fitaze pentru a elibera P din fita]i. La rumeg\toare, fitazele sunt produse de microorganismele din reticulo-rumen, astfel c\ nu conteaz\ forma sub care se g\se[te P `n nutre]uri. Disponibilitatea cea mai ridicat\ se `nregistreaz\ pentru fosforul din suplimentele minerale specifice (fosfa]i) [i din f\inurile animale (f\in\ de pe[te, f\in\ de carne-oase...) (tab.27).
Tabelul 27

Con]inutul [i disponibilitatea P din diferite surse Sursa Con]inut * (% din SU) 0,31 0,35 0,34 0,42 0,38 1,49 1,56 0,78 0,28 2,77 3,98 17,5 10-17 Disponibilitate (%) p\s\ri* porci** 19 15 17 22 24 30 48 31 16 50 46 35 13 25 14 25 86 100 87 100 81 93 100 100 100 100

Porumb Sorg Ov\z Orz Gru T\r]e de gru T\r]e de orez {roturi de soia F\in\ lucern\ F\in\ pe[te F\in\ carne-oase Fosfat dicalcic Fosfat tricalcic

Sursa: * INRA, 1992; ** INRA, 1988

Toxicitate. Fenomene tipice de intoxica]ie cu P nu au fost practic `nregistrate. Aportul ridicat de P are efect laxativ, [i producnd diaree. Fosforul [i poluarea solului. Prin dejec]iile animalelor se elimin\ cantit\]i importante de fosfor, mai ales de la speciile de animale la care `n hran\ se folosesc cantit\]i mari de nutre]uri concentrate (taurine la `ngr\[at, porci, p\s\ri). ~n acest sens, se apreciaz\ c\ se elimin\ anual 41 kg P2O5 /vac\ de lapte [i cca 25 kg P2O5 / scroaf\ [i produ[ii s\i (Gadd [i col., 1998); `n SUA, se estimeaz\ c\ anual, prin dejec]iile animale ajung `n sol pn\ la 2 mil. tone fosfor. Din sol, fosforul ajunge `n apele de suprafa]\ [i `n cele freatice. Prin aceasta, via]a din ape este afectat\ att direct (prin cantitatea de P), ct [i indirect (prin stimularea dezvolt\rii algelor [i a altor plante acvatice care impiedic\ oxigenarea apelor). Folosirea fitazelor, produse prin biosintez\, poate contribui la o mai bun\ folosire a P din concentrate [i pe aceast\ cale, la reducerea aportului de P prin suplimente [i a cantit\]ii de P din dejec]ii. Magneziul (Mg) Magneziul este, dup\ Ca [i P, elementul cu cea mai larg\ r\spndire `n corp. Din cantitatea de Mg din organism, aproximativ jum\tate se g\se[te `n oase (0,5-0,7 % Mg `n cenu[a din os)(Wacker [i col., 1964).
62

Magneziul este un component intracelular, `n concentra]ii mari g\sindu-se `n ficat [i `n mu[chi scheletici. Metabolism. Absorb]ia Mg se face `n special la nivelul ileonului, gradul de absorb]ie fiind apreciat la 55 - 60 % din Mg ingerat. Excre]ia Mg se face prin fecale [i urin\. Func]ii. Pe lng\ rolul s\u `n formarea normal\ a scheletului, Mg este implicat `n toate sintezele tisulare (proteine, lipide...) [i `n activitatea muscular\. Magneziul este unul din cei mai importan]i activatori de enzime. Simptome de caren]\. La rumeg\toare, `n special la vaci, cea mai frecvent\ tulburare provocat\ de caren]a `n Mg este a[a-numita "tetanie de iarb\" (hipomagnezemie sau "otr\virea cu p\[une de gru"), datorat\ caren]ei `n Mg asociat\ cu o caren]\ `n Ca; cauza acestei tulbur\ri este `nr\ut\]irea absorb]iei intestinale a Mg din iarba tn\r\ (bogat\ `n ap\ [i s\rac\ `n celuloz\), p\scut\ prim\vara devreme; se mai consider\ c\ nivelul ridicat `n K [i proteine al p\[unii tinere este antagonist cu utilizarea Mg `n organism, reducnd absorb]ia acestui element. La porcine, caren]a `n Mg provoac\ anorexie, reducerea cre[terii, debilitatea picioarelor, hiperiritabilitate, tetanie [i chiar moarte. Surse. Pe lng\ Mg din nutre]uri, pentru echilibrarea hranei `n acest element se folosesc [i suplimente minerale specifice (clorura, sulfatul, oxidul [i hidroxidul de Mg...) Toxicitate. Se pot `nregistra fenomene de intoxicare, `n exces de Mg, manifestate prin reducerea ingestiei de hran\, diaree, reducerea reflexelor [i tulbur\ri respiratorii [i cardiovasculare (Pond [i col., 1995). Clorul, potasiul [i sodiul (Cl, K, Na) Dat fiind faptul c\ aceste trei elemente au ca principal rol men]inerea echilibrului acido-bazic [i a presiunii osmotice din organism, ele sunt, de obicei, tratate `mpreun\. Nu trebuie neglijat, `ns\, faptul c\ aceste elemente au [i func]ii specifice, fiecare fiind implicat `n diferite procese fiziologice. Dintre cele trei elemente, `n organism se g\sesc `n cantit\]i mari Na, la noii n\scu]i, respectiv K la adulte. Cea mai mare parte (cca 90 %) a potasiului din organism se afl\ `n lichidele intracelulare, `n timp ce Na este prezent, `n cea mai mare parte, `n lichidele extracelulare. Clorul este prezent numai `n lichidele extracelulare. Metabolism. Locul principal de absorb]ie a Cl, K [i Na este intestinul sub]ire. Un rol important `n aportul acestor elemente `n tubul digestiv `l are secre]ia de saliv\, suc gastric, bil\ [i suc pancreatic (cca 80 din NaCl [i 50% din Cl din TGI are aceast\ provenien]\) (Pond [i col., 1995). Excre]ia acestor elemente se face prin urin\. Func]ii. Potasiul, prezent `n majoritate intracelular, influen]eaz\ men]inerea presiunii osmotice [i a echilibrului acido-bazic `n organism. ~n plus, K este implicat `n metabolismul glucidelor [i al proteinelor [i `n men]inerea integrit\]ii mu[chilor inimii [i rinichilor. Sodiul, reprezint\ cca. 93 % din elementele bazice din serul sangvin, fiind principalul element care regleaz\ pH-ul sngelui; `mpreun\ cu K [i Mg, asigur\ men]inerea presiunii osmotice. Contrac]ia muscular\ este dependent\ de prezen]a Na, acest element fiind implicat [i `n transmiterea influxului nervos [i `n activitatea inimii (Moses, 1980). Pe lng\ acestea, Na are rol semnificativ `n absorb]ia aminoacizilor [i a monozaharidelor (Grim, 1980).
63

Clorul, ca [i component extracelular, contribue la reglarea presiunii osmotice [i la men]inerea echilibrului acido-bazic. ~mpreun\ cu H, formeaz\ HCl care are func]ii importante `n procesul digestiei. Simptome de caren]\. Principalele simptome ale caren]ei `n K [i Na sunt `ncetinirea cre[terii animalelor tinere, `nr\ut\]irea utiliz\rii hranei, sc\derea `n greutate a animalelor adulte, reducerea produc]iei de lapte etc. La acestea se adaug\ reducerea nivelului celor dou\ elemente `n urin\. ~n cazul clorului, simptomul semnificativ al caren]ei este reducerea ratei cre[terii `n greutate. Nutre]urile con]in, `n general, cantit\]i suficiente de K, dar sunt deficitare `n Na. Aprovizionarea organismului cu Na [i Cl se face, `n principal, prin a[a-zisa sare de buc\t\rie (NaCl, sarea comun\, sau mai simplu sare). Sarea (NaCl) Cu multe sute de ani `n urm\ a fost semnalat\ necesitatea s\rii pentru animalele s\lbatice [i cele domestice ; la `nceputul anilor 1800 a fost demonstrat\ [tiin]ific valoarea s\rii pentru animale. Comparativ cu al]i compu[i naturali (exceptnd apa), animalele au cel mai mare apetit pentru sare; rumeg\toarele au pentru sare un apetit permanent, cele mai sensibile fiind t\ura[ii la `ngr\[at [i vacile de lapte. Sulful (S) ~n organismul animal sulful este necesar pentru sinteza aminoacizilor sulfura]i, biotinei, tiaminei, coenzimei A etc. Propor]ia de sulf din organism, este de cca. 0,15 % din greutatea acestuia. Absorb]ia sulfului `n tubul digestiv este bun\ pentru compu[ii organici cu sulf [i mai pu]in bun\ pentru sulful anorganic. Excre]ia sulfului anorganic se face prin fecale [i urin\. Func]ii. Sulful este unul din elementele minerale prezent `n numero[i compu[i organici din corp: `n cheratina din p\r, ln\, pene [i fanere sulful intr\ `n propor]ii ridicate (7-8 %), `n special prin cistin\. Ca radical anorganic (SO4), intervine `n men]inerea echilibrului acido/bazic `n organism, fiind constituent att al lichidelor intracelulare ct [i a celor extracelulare. Sulful are rol `n metabolismul lipidelor (prin biotin\), al hidra]ilor de carbon (prin tiamin\) [i energiei (prin CoA). La rumeg\toare, folosirea azotului neproteic prin intermediul microorganismelor din rumen se poate realiza numai `n prezen]a sulfului, care este incorporat `n aminoacizii sulfura]i constituen]i ai proteinei celulare a microflorei rumenale. Simptome de caren]\. Prin numero[ii componen]i `n care este prezent, sulful este esen]ial pentru func]iile de intre]inere [i pentru produc]ia animalelor. Simptomele de caren]\ `n sulf sunt similare celor care corespund vitaminelor [i hormonilor `n componen]a c\rora intr\ sulful. Surse. Pe lng\ S din nutre]uri, pentru echilibrarea hranei animalelor `n acest element se mai folosesc o serie de compu[i cu S: sulfatul de calciu (23 % S), sulfatul de magneziu (13-22 % S), sulfatul de sodiu (22 % S), precum [i compu[i care con]in pe lng\ microelemente [i sulf. Toxicitate. Eventualele simptome de intoxicare s-ar putea datora excesului aminoacizilor sulfura]i; de asemenea, `n cazul cnd `n organism se formeaz\ cantit\]i mari de H2S (din surse anorganice de S) acesta este toxic (NRC, 1990).
64

Microelemente De[i se g\sesc `n propor]ii foarte reduse, este stabilit faptul c\ ele sunt esen]iale pentru func]ionarea organismului, fiind activatoare de enzime; mai mult chiar, s-a constatat c\ un microelement poate fi r\spunz\tor de dou\, trei sau chiar mai multe ctivit\]i enzimatice (cazul Cu, Fe, Zn etc). Trebuie remarcate [i cele dou\ cazuri speciale, respectiv al cobaltului, care este prezent `n vitamina B12 [i al iodului, care este prezent `ntr-un hormon (tiroxina). Con]inutul mediu al corpului animal `n microelemente variaz\ de la 50-70 mg/kg corp pentru Fe, pn\ la 0,01-0,02 mg/kg corp pentru Co; reprezentarea lor `n organe [i ]esuturi este diferit\ de la un element la altul. Fierul (Fe) Fierul din organism se g\se[te `n cea mai mare parte (60-70 %) `n hemoglobina din celulele ro[ii ale sngelui [i `n mioglobina din mu[chi; aproximativ 20 % din Fe este sub form\ labil\ `n ficat, splin\ [i alte ]esuturi, fiind disponibil pentru formarea hemoglobinei. Restul de 10-20 % este Fe nemobilizabil `n ]esuturi, aflat `n miozin\, actinomiozin\ [i enzime (metaloenzime) (Berger, 1993). Hemoglobina con]ine 0,34 % Fe, respectiv un atom de Fe feros, plasat `n centrul unui inel porfirinic (hem) care face leg\tura cu un grup prostetic proteic (globina). ~n plasma sangvin\, fierul se g\se[te sun form\ de Fe hemic (Fe+++), legat de o protein\ specific\ transferina, care este mijlocul de transport al Fe `n snge. Fierul stocat (`n ficat, splin\, m\duv\) este nehemic [i este depozitat pe o protein\ (feritina) care poate capta pn\ la 4000 atomi de fier pe molecul\, ce pot fi elibera]i atunci cnd este nevoie pentru sinteza hemoglobinei. Metabolism. Absorb]ia Fe se face la nivelul duodenului. Absorb]ia Fe este mai bun\ `n mediu acid (pH 2-3,5), `n prezen]a unor aminoacizi (valina, histidina), a vitaminei C, a unor acizi organici (lactic, piruvic, citric) [i a unor zaharuri (fructoza, sorbitol) (Pond [i col., 1995) [i este influen]at\ negativ de prezen]a `n concentra]ii mari a altor elemente minerale (Zn, Mn, Cu, Cd). Excre]ia fierului se face `n principal prin fecale, care con]in aproape `n exclusivitate Fe din hran\ neabsorbit; prin urin\ se elimin\ cantit\]i foarte mici de Fe, la fel [i prin transpira]ie. Transferul Fe prin placent\ [i glanda mamar\ se face cu eficien]\ diferit\, dup\ specie. Cu toate c\ `n timpul gesta]iei se transfer\ c\tre fetus cantit\]i mari de Fe, noii n\scu]i, la cele mai multe specii, au rezerve reduse de Fe `n corp (mai ales la purcei). Func]ii. ~n organism, Fe are func]ii importante cum ar fi: component al hemoglobinei din eritrocite, care asigur\ transportul O2 (oxihemoglobina) [i a CO2 (carboxihemoglobina) [i al mioglobinei din mu[chi. Fierul este component al enzimelor: catalaze, peroxidaze, citocromoxidaze, etc prin care este implicat `n metabolism. Simptome de caren]\. Caren]a `n Fe este asociat\ cu anemia, respectiv reducerea sub normal a globulelor ro[ii [i a cantit\]ii de hemoglobin\ din snge.
65

Anemia este o boal\ caracteristic\ mai ales noilor n\scu]i, datorit\ rezervelor reduse de Fe `n corpul lor. Aceast\ situa]ie se `ntlne[te, `n primul rnd la purcei, datorit\ urm\toarelor cauze (Miller, 1993): purceii se nasc cu rezerve mici de Fe `n organism (<50 mg), din care cea mai mare parte (peste 80 %) se afl\ `n hemoglobin\. Eforturile f\cute pentru a spori transferul de Fe `n timpul gesta]iei, prin sporirea Fe din hrana scroafei, nu dau rezultate; nici administrarea, injectabil, a Fe-dextranului `n timpul gesta]iei nu a dat rezultate; colostrul [i laptele scroafei con]in cantit\]i mici de Fe (cca 2 ppm `n colostru [i 1 ppm `n lapte), iar administrarea suplimentar\ de Fe-Dextran la scroafe nu este eficient\ pentru cre[terea cantit\]ii de Fe din lapte; absorb]ia unor cantit\]i mari de constituen]i ai colostrului (imunoglobuline, nutrien]i...) la purceii nou-n\scu]i determin\ o cre[tere cu 50 % a volumului plasmei sangvine, respectiv o hemodilu]ie ce accentuaz\ caren]a `n Fe; rata mare de cre[tere `n greutate a purceilor (dublarea greut\]ii `n prima s\pt\mn\) presupune o solicitare a sistemului eritropoetic, respectiv un consum mare de Fe. La purceii anemici, cre[terea `n greutate este redus\, p\rul este aspru, mucoasele sunt palide. Anemia poate afecta [i mieii sau vi]eii hr\ni]i cu lapte (cazul vi]eilor crescu]i pentru carne alb\). La oameni, anemia este una dintre problemele majore; `n unele ]\ri anemia afecteaz\ 3...50 % din popula]ie. Principalele semne ale anemiei la om sunt: paloarea, oboseala cronic\, starea general\ proast\. Surse. Pentru purcei, se folosesc unele surse specifice de Fe cum ar fi Fe-Dextran, Myofer etc., care se adminisreaz\ intramuscular la 2-3 zile dup\ na[tere (ex. pentru Fe-Dextran 150-200 mg). Toxicitate. Simptomele de intoxicare cu Fe se pot manifesta dup\ administrarea (prin injectare) unor cantit\]i mari de Fe [i pe durat\ mare. ~n aceast\ situa]uie apare diaree, reducerea cre[terii [i a eficien]ei hranei [i chiar siptome de caren]\ `n fosfor. Cuprul (Cu) Cuprul a fost recunoscut ca element esen]ial `n anul 1928, iar ca promotor de cre[tere la porci dup\ anul 1960. ~n organism, Cu se g\se[te sub form\ de cuprein\ (hepato [i cerebrocuprein\), `n toate ]esuturile [i organe, `n concentra]ii variabile `n func]ie de specia [i vrsta animalelor. La tineret, concentra]ia `n Cu este mai mare dect la adulte. Metabolism. Absorb]ia Cu se face `n por]iuni diferite ale TGI, `n func]ie de specie; la animalele domestice gradul de absorb]ie este sub 30 %. Excre]ia Cu din organism se face `n primul rnd prin bil\ [i `n mic\ m\sur\ prin urin\ [i transpira]ie. Func]ii. Una dintre cele mai importante func]ii ale Cu este legat\ de activitatea enzimatic\ asociat\ cu metabolismul fierului; de asemenea, Cu este necesar pentru formarea elastinei, colagenului, melaninei [i integritatea sistemului nervos central. Cuprul este implicat `n formarea globulelor ro[ii (prin ceruloplasmin\), a oaselor (asigur\ integritatea colagenului din oase), precum [i `n func]ionarea sistemului cardiovascular; deasemenea, cuprul are rol important `n func]ionarea sistemului imunitar.
66

Cuprul este component al citocromoxidazei, esen]ial\ pentru formarea mielinei. Pigmentarea p\rului [i a lnii este legat\ de prezen]a Cu, care asigur\ conversia tirozinei `n melanin\. La porcine, Cu este biostimulator de cre[tere: un aport de Cu de 250 ppm, la porcine `n cre[tere, determin\ o m\rire a sporului de greutate; aceast\ ac]iune a Cu este pus\ pe seama efectului antimicrobian al Cu, `n tubul digestiv. Simptome de caren]\. Ca urmare a sc\derii concentra]iei de Cu `n ficat [i `n snge, `n situa]ii de caren]\ `n acest element, se `nregistreaz\ anemia: hipocromic\ microcitic\ - la porci, hipocromic\ macrocitic\ - la taurine [i oi, normocromic\ - la puii de g\in\ [i la cini. Caren]a `n Cu provoac\ slab\ cre[tere sau deprecierea p\rului (lnii); decolorarea p\rului (`n jurul ochilor, la bovine) este, de asemenea, un simptom specific de caren]\ `n Cu. La pui, porci [i taurine, caren]a `n Cu este `nso]it\ de leziuni cardiovaculare [i hemoragii. Caren]a `n Cu determin\, frecvent, sc\derea fertilit\]ii (att la masculi ct [i la femele) mortalitate embrionar\ [i fetal\, precum [i reducerea produc]iei de ou\. Surse. ~n nutre]uri, Cu se g\se[te `n cantit\]i foarte variabile (leguminoasele fiind mai bogate `n Cu dect gramineele), iar biodisponibilitatea lui variaz\ destul de mult. Pentru echilibrarea hranei `n Cu se folosesc diferite s\ruri: oxid cupric, sulfatul de cupru pentahidratat, sulfatul de cupru anhidru etc. Toxicitate. Din acest punct de vedere, cea mai mare sensibilitate se `nregistreaz\ la oi [i vi]ei. Toxicitatea cu acest element se manifest\ prin hemoglobinurie [i necroza ]esuturilor, urmate de moartea animalelor. La oi, simptome de caren]\ se manifest\ la doze relativ reduse de Cu (sub 10 ppm - Church [i col., 1989), datorit\ acumul\rii sale `n ficat; toxicitatea este declan[at\ de stress, cnd nivelul cuprului sangvin cre[te de 10-20 ori, semnele clinice de intoxicare ap\rnd dup\ 24-48 ore (Kimberling, 1988) [i manifestndu-se prin anorexie, sete, hemoglobinemie, anemie, icter; moartea oilor survine la 1-2 zile dup\ apari]ia acestor semne. Raportul Cu:Mo din hran\ este factorul principal `n manifestarea toxicit\]ii Cu la oi; un raport de maximum 10:1 previne intoxicarea. Unele nutre]uri (subproduse de distilerie, [roturi de soia...) sunt bogate `n Cu [i trebuie limitate `n alimenta]ia oilor; un aport mai ridicat de Zn (100 ppm) reduce riscul intoxic\rii. Iodul (I) Iodul se afl\, `n cea mai mare concentra]ie, `n glanda tiroid\ (0,2-5 % din greutatea ei); glanda tiroid\ con]ine 70-80 % din totalul iodului din organism. De peste 100 de ani se cunoa[te faptul c\ glanda tiroid\ are func]ii proprii [i c\ o caren]\ `n iod este cauza producerii gu[ii; ulterior, a fost acceptat\ utilizarea s\rii iodate pentru prevenirea gu[ii la om [i animale. Metabolism. Organul esen]ial `n metabolismul iodului este glanda tiroid\; iodul absorbit din snge de glanda tiroid\, este stocat sub form\ de tiroglobulin\, care constitue precursorul hormonilor tiroidieni, respectiv tiroxina (T4) [i triiodtironina (T3). Iodul liber este reciclat `n organism [i numai cca 20 % din acesta excretat prin fecale [i urin\ (Church, 1988).
67

Func]ii. Singura func]ie a iodului, cunoscut\ pn\ `n prezent, este `n sinteza hormonilor T4 [i T3. Prin intermediul hormonilor tiroidieni, iodul are importante func]ii `n organism, respectiv `n metabolismul bazal, hidromineral [i lipidic; `n plus, iodul este implicat `n cre[terea organismului, `n activitatea sistemului nervos [i muscular [i `n func]ia de reproduc]ie. Simptome de caren]\. Prin intermediul hormonilor tiroidieni iodul controleaz\ reac]iile de oxidare celular\ [i prin acestea, multe func]ii ale organismului. Principalele simptome de caren]\ `n iod pot fi concretizate `n: reducerea ratei metabolismului bazal (RMB), dereglarea metabolismului hidromineral, respectiv re]inerea `n organism a unor cantit\]i mari de ap\ [i minerale, cu aspect de mixedem (edem generalizat); dereglarea metabolismului lipidic; reducerea cre[terii tineretului (nanism), datorit\ sc\derii RMB; reducerea produc]iei de lapte la vaci; dereglarea activit\]ii sistemului nervos [i muscular; la om [i la animalele tinere, caren]a `n hormoni tiroidieni determin\ cretinism; tulbur\ri ale reproduc]iei respectiv resorb]ia fetu[ilor, avorturi, estrus anormal, reducerea libidoului [i a calit\]ii materialului seminal, se reduce produc]ia de ou\ [i procentul de ecloziune; apari]ia gu[ii endemice este urmarea suprasolicit\rii glandei tiroide pentru a secreta cantit\]i mai mari de tiroxin\ ca r\spuns la cantitatea m\rit\ de hormon stimulator tiroidian (HST). ~n caren]a iodului, glanda tiroid\ devine hiperactiv\ [i `[i m\re[te mult volumul. Gu[a endemic\ este comun\ att omului ct [i animalelor din zonele `n care solul [i/sau apa sunt s\race `n iod. Apari]ia gu[ii endemice este favorizat\ [i de al]i factori cum ar fi prezen]a substan]elor goitrogene `n unele alimente [i nutre]uri, care inhib\ formarea hormonilor tiroidieni. ~n categoria substan]elor goitrogerne intr\ glucosinola]ii (din varz\, rapi]\, mu[tar), glucopeptidele (din semin]ele de soia), metaboli]ii pigmen]ilor antocianinici (din arahide) etc. Surse. Una din sursele principale de iod pentru organismul animal `l reprezint\ solul, prin nutre]urile cultivate [i prin apa de b\ut. La aceasta se mai adaug\ o serie de compu[i chimici precum iodura de potasiu sau de sodiu, iodat de sodiu sau de potasiu, iodatul de calciu anhidru etc. Toxicitatea. ~n ceea ce prive[te toleran]a fa]\ de iod exist\ diferen]e notabile `ntre diferitele specii de animale. ~n func]ie de specie, simptomele de intoxica]ie cu iod sunt reducerea cre[terii la tineret, a produc]iei de ou\ [i a ecloziunii [i chiar moartea animalelor. Manganul (Mn) Faptul c\ manganul este un element esen]ial pentru organism a fost recunoscut la `nceputul anilor 1930. De[i se g\se[te `n cantit\]i relativ mari `n multe nutre]uri, exist\ destule cazuri `n care caren]a `n Mn se face sim]it\. ~n organism Mn se g\se[te mai ales `n ficat, rinichi, pancreas [i glanda pituitar\; cca 25 % din Mn se g\se[te `n oase. Metabolism. Cantitatea de Mn absorbit\ `n tubul digestiv este propor]ional\ cu cea ingerat\, absorbabilitatea Mn fiind `n general redus\ (sub 10 %). Absorb]ia Mn este influen]at\ negativ de excesul `n Ca [i P, fiind `ns\ stimulat\ de caren]a `n Fe. Excre]ia se face mai ales prin bil\, o mare parte a Mn astfel excretat fiind resorbit\.
68

Func]ii. Manganul este necesar pentru sinteza condroitin-sulfatului, fiind astfel esen]ial pentru sinteza matricei oaselor. Mn este activator al multor enzime implicate `n sinteza polizaharidelor [i glicoproteinelor (ex. piruvat-carboxilaza). Mn este implicat [i `n metabolismul lipidelor. Simptome de caren]\. Tulbur\rile grave de osifica]ie sunt principalele semne ale caren]ei `n Mn. La p\s\ri, caren]a `n Mn determin\ peroza sau perozis (deform\ri articulare cu tumefac]ia articula]iei tibio-tarsiene [i glisarea tendonului); totodat\, se reduce produc]ia de ou\ [i procentul de ecloziune, precum [i grosimea cojii ou\lor. Surse. Pentru echilibrarea hranei animalelor `n Mn se utilizeaz\ o serie de surse minerale, precum clorurile, sulfa]ii [i oxidul de mangan. Toxicitate. ~n general, toate speciile de animale au o mare toleran]\ fa]\ de Mn, cazurile de intoxica]ie fiind foarte rare [i provocate `n special de interferen]a Mn cu alte minerale. Cobaltul (Co) Func]ii. Singura func]ie cunoscut\ a Co `n organism este cea de constituent al vitaminei B12, care con]ine `n structura sa 4 % Co; `n aceast\ situa]ie, func]iile Co sunt asimilate cu cele ale vitaminei B12. La rumeg\toare, Co este necesar pentru sinteza vitaminei B12 de c\tre microorganismele din rumen. Surse. ~n general, nutre]urile sunt s\race `n Co iar absorb]ia acestuia `n tubul digestiv este redus\, motive pentru care produc\torii de nutre]uri suplimenteaz\ hrana cu cca 0,1 ppm de Co din surse cum ar fi clorura, sulfatul, nitratul sau carbonatul de cobalt. Zincul (Zn) Pentru zincul nu s-au `nregistrat simptome de caren]\, la animalele de ferm\, pn\ `n anul 1955; apari]ia acestor simptome este legat\ [i de `nlocuirea ]evilor zincate pentru ap\ cu ]evi din materiale plastice. ~n organism, Zn se g\se[te `n concentra]ii mai mari `n ficat, oase, rinichi, mi[chi, ochi, p\r, etc; caracteristic\ pentru Zn este stocarea sa cu prec\dere, `n ]esuturile cu calcefiere [i sintez\ de proteine active. Metabolism. Absorb]ia Zn `n TGI, `n special `n intestinul sub]ire, este variabil\ (4-5 % din Zn ingerat), fiind influen]at\ negativ de nivelul ridicat al Ca din hran\ [i respectiv, de prezen]a fita]ilor; fita]ii formeaz\ cu Zn combina]ii insolubile. Func]ii. Zincul este un element esen]ial pentru organism, fiind prezent `n multe sisteme enzimatice (metaloenzime) cum sunt: anhidraza carbonic\, carboxipeptidaza A [i B, fosfataza alcalin\, ribonucleaza etc. Zincul este necesar pentru desf\[urarea normal\ a metabolismului proteinelor, hidra]ilor de carbon (Zn este component al insulinei), acizilor nucleici, lipidelor [i vitaminei A. Zincul are rol important `n manifestarea gustului [i mirosului, `n imunitate, cre[tere, reproduc]ie, lacta]ie [i `n comportamentul animalelor (Miller, 1993). Simptome de caren]\. Comune pentru toate speciile, `n caz de caren]\ `n Zn, sunt anorexia [i `ncetinirea cre[terii, datorit\ sc\derii activit\]ii fosfatazei alcaline; la acestea se adaug\, `n cazul unei caren]e mai grave, leziunile pielii (paracheratoza), diaree, vom\ [i chiar moartea animalului.
69

La taurine, datorit\ caren]ei `n Zn, se reduc performan]ele de reproduc]ie, att la femele ct [i la masculi; la aceasta se adaug\ c\derea p\rului, pervertirea gustului, saliva]ie abundent\ etc. La porcine, caracteristic\ pentru caren]a `n Zn, este paracheratoza la nivelul pielii [i a limbii, mucoasei bucale [i esofagului. La masculii tineri se `nregistreaz\ o `ntrziere a dezvolt\rii testiculelor. Imunitatea scade, iar sensibilitatea la `mboln\vire este mai mare (timusul se atrofiaz\ [i se reduce num\rul de limfocite). La p\s\ri, caren]a `n Zn determin\ o `ncetinire a cre[terii [i o dezvoltare anormal\ a penelor; este afectat\, de asemenea, dezvoltarea oaselor lungi [i a picioarelor. La acestea se adaug\ reducerea apetitului [i a utiliz\rii hranei, sc\derea produc]iei de ou\ [i a eclozionabilit\]ii. Surse. Pentru echilibrarea hranei `n Zn se folosesc diferite surse cum sunt: clorura, carbonatul, sulfatul [i oxidul de zinc. Seleniul (Se) Dup\ de a fost considerat mul]i ani ca element toxic, din anul 1957, odat\ cu descoperirea faptului c\ este un component al glutadion peroxidazei, s-a stabilit c\ seleniul este un element esen]ial. Cantitatea de Se din organism este redus\ (sub 1 ppm), concentra]ia toxic\ fiind de 5-10 ppm (Church [i col., 1989). Seleniul este prezent `n corp `n toate celulele, legat de proteine [i `n special de aminoacizii sulfura]i (selenocisteina, selenocistina [i selenometionina). Metabolism. Absorb]ia Se are loc la nivelul duodenului, sub form\ de selenit anorganic, absorb]ia fiind `n propor]ie de 35-85 %. La rumeg\toare, absorb]ia seleniului se face sub form\ de selenocistin\ sau selenometionin\. Transportul seleniului `n plasm\ se realizeaz\ cu ajutorul unei proteine, iar stocarea se fiind sub forma unor selenoproteine. Excre]ia seleniului din organism are loc prin fecale, urin\ [i pl\mni. La toate speciile se face un transfer placentar de Se, care este esen]ial pentru prevenirea distrofiilor musculare, la noi n\scu]i. Func]ii. A[a cum s-a specificat pentru vitamina E, func]iile Se sunt asem\n\toare cu cele ale acestei vitamine, astfel c\, `n organism Se are rol: antioxidant, `n metabolismul acidului arahidonic [i prostaglandinelor, `n imunitate [i `n dezvoltarea [i maturarea globulelor ro[ii, `n maturarea spermei, `n sinteza colagenului [i a ]esuturilor care `l con]in, `n sinteza aminoacizilor sulfura]i. Simptome de caren]\. Principalele simptome `n caren]a de Se, sunt distrofia muscular\ nutri]ional\ la vi]ei, miei, porci [i pui, diateza exudativ\ la pui [i necroza ficatului la porci. ~n ceea ce prive[te encefalomalacia la pui, cercet\ri din ultimul timp au eviden]iat faptul c\ ea poate fi prevenit\ prin vitamina E sau antioxidan]i dar nu [i prin Se. La taurine, boala mu[chiului alb apare la vi]ei [i este specific\ caren]ei `n Se, fiind afecta]i att mu[chii scheletici ct [i ai inimii, putnd apare frecvent paralizii, limb\ distrofic\; concomitent `ncetine[te cre[terea, apare diarea. La vaci, este tulburat\ reproduc]ia, apar reten]ii placentare, f\t\ri premature [i moartea vi]eilor. La oi, cre[te rata mortalit\]ii embrionare [i infertilitatea ca [i mortalitatea la miei (Berger, 1993).
70

La porcine, caren]a se manifest\ prin necroza ficatului [i edeme (la colon, pl\mni [i ]esuturi subcutanate); boala mu[chiului alb precum [i miodistrofia seroas\ (PSE) sunt frecvente `n caren]a Se. La p\s\ri, semnul caracteristic al caren]ei `n Se este diateza exudativ\; la aceasta, `n func]ie de intensitatea caren]ei, se mai adaug\ `ncetinirea cre[terii, fibroza pancreatic\. Seleniul este necesar pentru prevenirea miopatiei pipotei [i a inimii la curci [i ra]e. Surse. Pentru echilibrarea hranei `n Se se folosesc compu[i chimici, precum selenitul sau selenatul de sodiu [i bioxidul de seleniu. Pentru a se evita posibilitatea intoxic\rii cu Se, multe ]\ri au limitat la maximum 0,3 ppm suplimentarea cu Se `n nutre]urile combinate (FDA, 1993). Toxicitate. ~n cazul Se, toleran]a este redus\, la toate speciile de animale; p\[unatul pe solurile selnifere produce a[a-zisa boal\ de alcali, care este fatal\ pentru animale; simptomele acestei boli sunt emacierea, c\derea p\rului, erodarea oaselor lungi, saliva]ie exagerat\, c\derea din]ilor [i a copitelor, paralizii, moarte (Pond [i col., 1995). Un nivel de Se de 5 ppm este considerat toxic pentru toate speciile de animale. Cromul (Cr) Cromul este cofactor al insulinei, prin aceasta fiind implicat `n utilizarea glucozei; implicarea Cr `n folosirea glucozei depinde de forma chimic\ (Cr trivalent este utilizat, cel hexavalent nu). Cel pu]in pentru om, a fost dovedit\ importan]a Cr, prin cre[terea toleran]ei la glucoz\. Pentru animalele domestice, rolul Cr `nc\ nu este clar, dar a fost dovedit faptul c\ un supliment de 200 ppb crom ( sub form\ de tripicolinat de Cr) la porci a determinat o cre[tere a propor]iei de carne [i o reducere a celei de gr\sime, `n carcas\ (Page [i col., 1993). Fluorul (F) Este cunoscut rolul F, att la om ct [i la animale, `n prevenirea cariilor dentare; mai recent, a fost demonstrat\ influen]a unor suplimente reduse de F (100 ppm) `n formarea oaselor [i probabil `n prevenirea [i combaterea osteoporozei la om. Se pare c\, `n doze foarte mici, F influen]eaz\ pozitiv cre[terea organismului. Molibdenul (Mo) Dup\ anul 1950, a fost eviden]iat\ participarea Mo `n componen]a unor metaloenzime (xantinoxidaza); `n acela[i timp, experimental s-a dovedit c\ suplimentarea hranei cu Mo (ex. 0,36 ppm la miei) are influen]\ favorabil\ asupra cre[terii `n greutate. Echilibrarea mineral\ a alimenta]iei animalelor Echilibrarea mineral\ a alimenta]iei animalelor necesit\ cunoa[terea: cerin]elor specifice ale animalelor `n minerale, con]inutului nutre]urilor `n minerale [i disponibilitatea acestora pentru organism nivelului pn\ la care elementele nu sunt toxice pentru organism.
71

De obicei, aporturile recomandate [i indicate `n tabele, pentru fiecare specie [i categorie de animale, reprezint\ un multiplu de 2-5 ori a valorii cerin]elor nete determinate; aceste valori exprim\ cantit\]i de elemente minerale brute [i sunt orientative (Gueguen [i col., 1988). ~n acela[i timp, interac]iunea dintre minerale afecteaz\ absorb]ia lor, `n sens pozitiv sau negativ, dup\ cum deja s-a ar\tat. ~n ultimii ani, `n leg\tur\ [i cu poluarea mediului prin dejec]iile animale (care nu mai poate fi acceptat\ mult timp nici `n Romnia), se pune problema reducerii aportului de microelemente prin compu[i anorganici (oxizi, sulfa]i, pentru Zn ,Cu etc.) a c\ror biodisponibilitate este redus\. O alternativ\ la acest\ situa]ie o reprezint\ a[a-zisele biocomplexe sau organo-minerale, din care elementele minerale sunt mai disponibile; prin structura lor, aceste biocomplexe evit\ interac]iunea cu al]i nutrien]i din tubul digestiv, ceea ce spore[te absorb]ia lor; astfel, re]inerea mineralelor este maxim\ [i se evit\ suplimentarea, `n exces, a mineralelor. Au fost realizate deja multe produse care con]in microelemente `n complexe organice, respectiv cu Fe (Bioplex Iron), Cu (Bioplex Copper), Mn (Bioplex Manganese), Zn, Cr etc. Rezultate recente arat\ c\ folosirea Fe sub form\ de biocomplex, la scroafe `n lacta]ie, permite un transfer suficient de Fe `n lapte pentru a asigura cerin]ele `n Fe ale purceilor (Lyons, 1998). Folosirea Cr organic, la porci, a `mbun\t\]it calit\]ile carcasei, performan]ele de reproduc]ie ale scroafelor [i starea general\ de s\n\tate a animalelor (Campbell, 1998). Microelementele sub form\ de complec[i organici sunt foarte eficiente [i la p\s\ri, att `n privin]a cre[terii produc]iei ct [i a `mbun\t\]irii calit\]ii carcaselor puilor [i a ou\lor (Hossain, 1998). Referitor la echilibrarea mineral\ a alimenta]iei animalelor, trebuie avut `n vedere c\ numai cunoa[terea cerin]elor animalelor [i a con]inutului nutre]urilor `n minerale nu sunt suficiente, factorii de care depinde o echilibrare corect\ [i eficient\ fiind mult mai numero[i, impunndu-se luarea tuturor `n considerare.

72

CAP. 4

METABOLISMUL ENERGETIC

Energia este componentul cantitativ cel mai important al nutri]iei [i alimenta]iei animale, f\r\ asigurarea ei la nivelul cerin]elor animalului nefiind posibil\ realizarea performan]elor productive scontate; `n numeroase situa]ii, energia este factorul limitant al hranei. ~n costurile hranei, cota parte de cheltuieli care revine asigur\rii energiei reprezint\ 50-80 % motiv pentru care energia are un rol esen]ial `n determinarea costului produselor animale. Toate func]iile [i procesele biochimice presupun consum de energie; nu se pot concepe procese vii [i activit\]i ale animalelor precum: deplasarea, prehensiunea [i mestecarea hranei, digestia, men]inerea temperaturii corpului [i gradien]ilor ionici, sinteza hepatic\ a glucozei, absorb]ia `n tubul digestiv, stocarea glicogenului [i a gr\similor, sinteza proteinelor, f\r\ consum de energie (Pond [i col., 1995). Organismul animal func]ioneaz\ ca un consumator [i transformator de energie, conform principiului I al termodinamicii - respectiv principiul conserv\rii [i transform\rii energiei. Sursa de energie pentru organism o consituie substan]ele organice ingerate prin hran\, care sunt digerate [i absorbite, oxidate par]ial sau total, energia lor fiind reg\sit\ apoi `n gr\simile, proteinele [i glucidele sintetizate `n corp. Dar, ca `n oricare alt sistem [i `n organism numai o parte din energia din hran\ poate fi transformat\ `n energie produse sau lucru mecanic, respectiv energia liber\. Acest concept al inaccesibilit\]ii unei p\r]i din energia unui sistem are la baz\ principiul al II-lea al termodinamicii, respectiv atunci cnd energia se transform\ dintr-o form\ `n alta, conversiunea nu este complet\. ~n organism, prin diferite reac]ii chimice, energia este transformat\ `n compu[i concentra]i `n energie cum este ATP (adenozin trifosfat) sau al]i compu[i similari. Terminologia folosit\ `n studiul metabolismului energetic este specific\ [i unanim acceptat\. Astfel, chiar termenul de energie nu este `n]eles `n sens propriu, respectiv capacitatea unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic, `n trecerea dintr-o stare dat\, `n alt\ stare dat\, fiindc\ la animale se utilizeaz\ energia chimic\; `n aceste condi]ii, `n nutri]ie energia este apreciat\ (m\surat\) prin c\ldura produs\ `n urma oxid\rii unor nutrien]i. Exprimarea cantit\]ii de energie se face `n acest caz `n Jouli sau `n calorii, unit\]i de m\sur\ definite astfel: un Joule (J) - este egal cu 107 ergi, o calorie (cal) este egal\ cu energia necesar\ pentru ridicarea temperaturii cu 1 0C a unui gram de ap\ (respectiv de la 16,5 0C la 17,5 0C), o calorie = 4,184 J. De obicei, att caloria ct [i joul-ul se exprim\ ca multiplii de 1000: - Kilocaloria (kcal) = 103 calorii - Megacaloria (Mcal) = 103 kcal - Gigacaloria (Gcal) = 103 Mcal - KiloJouli (KJ) = 103 Jouli - Mega Jouli (MJ) = 103 KJ - Giga Jouli (GJ) =103 MJ
73

~n multe ]\ri, mai ales europene, con]inutul nutre]urilor `n energie se exprim\ `n Unit\]i furajere sau Unit\]i nutritive. Deoarece energia din nutre]urile ingerate sufer\ diferite transform\ri, `n organismul animal, pentru fiecare form\ `n parte, se folose[te o terminologie specific\ (fig. 7).
Energie brut\ ingerat\ (EBI)

Energie din fecale (Ef)

Energie digestibil\ (ED)

Energie din urin\ (Eu)

Energie metabolizabil\ (EM)

Energie din gazele de fermenta]ie (Eg)

Energie termic\ (Et) pentru `ntre]inerea func]iilor vitale

1. Metabolism bazal 2. Activitate voluntar\ 3. Digestie [i absorb]ie 4. Reglare termic\ 5. C\ldur\ de fermenta]ie 6. Formare reziduuri [i excre]ie
Fig. 7

Energie net\ (EN)

pentru produc]ie
1. Tesuturi 2. Lacta]ie 3. Ou\ 4. Reproduc]ie 5. Ln\, p\r, pene

Reprezentarea schematic\ a fluxului energiei `n organismul animal

Energia brut\ (EB)

Energia brut\, corespunde cantit\]ii de c\ldur\ pe care o elibereaz\ un nutre] cnd este ars `n bomba calorimetric\, adiabatic\. Energia brut\ a diferitelor substan]elor organice este diferit\, valorile considerate tipice fiind de: 4,2 kcal/g, pentru hidra]ii de carbon, 5,7 kcal/g, pentru proteine, 9,5 kcal/g, pentru gr\simi. Lundu-se ca etalon aceste valori, au fost propuse mai multe modalit\]i ce calcul a EB din nutre]uri pe baza compozi]iei chimice a lor.
74

~n acest scop, cercet\torii de la Institutul Oscar Kellner, din Rostock, au formulat urm\roarea rela]ie de calcul: factorul de corec]ie fiind: + 31 pentru orz, - 8 pentru porumb, + 231 pentru t\r]e de gru, - 94 pentru [roturi de soia, - 173 pentru sfecla furajer\. ~n Fran]a, INRA (1978) a propus folosirea unor rela]ii de calcul a EB doar pe baza con]inutului nutre]urilor `n protein\ brut\, de exemplu pentru nutre]uri verzi:
EB (kcal/kg SO) = 4331 + 1,735 PB + EB (kcal/kg) = 5,70 PB + 9,50 GB + 4,79 CB + 4,17 SEN +

Totu[i la `ntocmirea Tabelelor de valori nutritive, INRA a folosit pentru estimarea EB rela]ia propus\ de cercet\torii germani, de la Rostock. Con]inutul `n EB a nutre]urilor variaz\, `n primul rnd, `n func]ie de con]inutul lor `n gr\simi; dar cum con]inutul `n gr\simi a celor mai multe nutre]uri vegetale este `n general redus [i varia]ia EB este `n limite restrnse, cu toate c\ `ntre ele exist\ diferen]e mari sub aspect nutri]ional (tab.28).
Tabelul 28

Con]inutul unor nutre]uri `n EB

Nutre]ul Mcal / kg SU, dup\: INRA 4,51 4,52 5,48 4,47 4,24 NRC 4,40 4,50 5,50 4,50 4,50

Porumb gr\un]e T\r]e gru F\in\ soia, integral\ Fn ierburi Paie ov\z Sursa: INRA, 1988; NRC, 1981

~n consecin]\, se consider\ c\ EB nu poate fi folosit\ pentru a caracteriza nutre]urile sub aspect energetic, ea indicnd doar con]inutul energetic poten]ial, din care `n organism se `nregistreaz\ pierderi, pe diferite c\i. EB este folosit\ `ns\ `n sistemul de calcul a valorii energetice, exprimat\ prin diferite metode. Energia brut\ ingerat\ (EBI) prezint\ importan]\ pentru realizarea produc]iilor animale, de aceasta depinde, `n mare m\sur\, aigurarea necesarului de energie pentru `ntre]inere [i produc]ie. Factorii care influen]eaz\ cantitatea de energie brut\ ingerat\ sunt numero[i [i depind att de animal ct [i de nutre] (fig. 8).
Energia brut\ ingerat\ (EBI)
dependent\ de

La rumeg\toare -vrsta animalului -starea fiziologic\ -lacta]ia -felul nutre]ului -mod de conservare -structura ra]iei -echilibrul ra]iei Fig. 8

La porcine - vrsta/greutatea animalului -starea fiziologic\ -concentra]ia `n energie a hranei -mod de administrare a hranei -temperatur\ mediu

La p\s\ri -specia p\s\rilor -greutatea corporal\ - concentra]ia `n energie a hranei -temperatur\ mediului

Schematizarea factorilor care influen]eaz\ cantitatea de EBI din nutre]uri

75

Energia digestibil\ (ED)

Energia digestibil\ reprezint\ cota parte de energie care r\mne dup\ ce din EBI se scade energia eliminat\ prin fecale (EF),
ED = EBI EF

stabilindu-se astfel ED aparent\, deoarece prin fecale se elimin\ [i energia provenit\ din diferitele produse de origine endogen\ (celule descuamate din TGI, secre]ii, enzime, etc). ~n func]ie de specia de animale [i mai ales de calitatea nutre]urilor, EF reprezint\ 5-45 % din EBI; cnd se folosesc nutre]uri de volum de foarte proast\ calitate, prin fecale se poate elimina pn\ la 80 % din EBI. ~n principiu, to]i factorii care influen]eaz\ digestibilitatea substan]ei organice influen]eaz\ [i digestibilitatea energiei (dE) respectiv cantitatea de ED (fig. 9), deoarece practic:
ED = EBI x dE
Digestibilitatea energiei

(dE) dependent\ de:

Animal - Specie - Ras\ - Individ - Vrst\ - Starea fiziologic\

Nutre]uri -Compozi]ie chimic\: -con]inut celular -pere]i celulari -Interrela]iile digestive (structura ra]iilor) -Nivelul de alimenta]ie -Metode de conservare/ prelucrare

Mediu ambiental

- Altitudine - Climat

Fig. 9

Reprezentarea, simplificat\, a factorilor care influen]eaz\ dE

Specia. ~ntre diferitele specii de animale sunt diferen]e `n privin]a digestibilit\]ii, diferen]e date de caracteristicile structurale [i de func]ionare ale tubului digestiv; ca urmare, `ntre specii se `nregistreaz\ diferen]e importante sub aspectul digestiei componentelor nutre]ului, `n mod deosebit a pere]ilor celulari. Erbivorele, dar mai ales rumeg\toarele, pot digera prin intermediul microoganismelor din reticulo-rumen, o bun\ parte din componentele pere]ilor celulari a nutre]urilor vegetale (respectiv din celuloz\) (tab. 29), `n timp ce la nerumeg\toare acestea se diger\ `n mai mic\ m\sur\. De altfel, con]inutul `n celuloz\ brut\ este principalul factor care influen]eaz\ digestibilitatea substan]ei organice, respectiv a energiei; `n acest sens, Axelsson a stabilit cu mul]i ani `n urm\ c\ o sporire cu 1 punct procentual a con]inutului `n celuloz\ brut\ a ra]iilor este `nso]it\ de reducerea digestibilit\]ii substan]ei organice cu: 0,66 puncte la bovine; 1,26 puncte la cai; 1,60 puncte la porci; 2,33 puncte la g\ini.
76

Tabelul 29

Digestibilitatea unor componente [i a energiei fnului de lucern\, la diferite specii de animale SO Digestibilitate (%) PB CB 67 54 54 73 79 93 49 32 0 68 40 28 Energie 60 48 35 86 86 85

Specificare Fn lucern\, la `nceput `nflorire: - taurine - porcine - p\s\ri Gr\un]e porumb: - taurine - porcine - p\s\ri 63 51 34 90 89 87

Cu toate c\ `ntre diferitele specii de rumeg\toare sunt difern]e `n ceea ce prive[te digestibilitatea, ele nu sunt att de importante `nct datele ob]inute la o specie s\ nu poat\ fi utilizate [i la alte specii din aceea[i grup\. Cabalinele diger\ mai slab componentele nutre]urilor, comparativ cu taurinele, diferen]ele putnd ajunge pn\ la 20 % pentru substan]a organic\, respectiv chiar 30 % pentru celuloz\. La porcine [i p\s\ri, digestibilitatea este cu att mai redus\ cu ct hrana con]ine cantit\]i mai mari de pere]i celulari. Aceste diferen]e `ntre specii sunt puse pe seama dezvolt\rii diferite a microorganismelor din reticulo-rumen [i respectiv intestinul gros [i cecum, [i duratei diferite a sta]ion\rii particulelor alimentare `n diferitele compartimente ale tubului digestiv; ca regul\ general\, digestibilitatea componentelor pere]ilor celulari este cu att mai mare cu ct activitatea microorganismelor este mai intens\ iar timpul de sta]ionare mai lung. Din cauza diferen]elor de digestibilitate existente `ntre specii se impune folosirea de tabele de valori nutritive diferen]iate pe principalele grupe de specii: rumeg\toare (taurine, ovine, caprine), cai, porci, iepuri, p\s\ri. Rasa. Dat fiind faptul c\ `n literatura de specialitate nu sunt date care s\ ateste diferen]ele anatomice [i func]ionale ale tubului digestiv, la diferitele rase din cadrul aceleia[i specii, se poate presupune c\ nu exist\ diferen]e semnificative de digestibilitate, `n func]ie de ras\; eventualele diferen]e care apar s-ar putea datora diferen]elor de tip constitu]ional. Individualitatea, poate influen]a digestibilitatea ca urmare a diferen]elor de tip constitu]ional [i de temperament; din acest punct de vedere, s-au `nregistrat diferen]e de pn\ la 3 % `ntre indivizi. Aceste diferen]e se iau `n considerare atunci cnd se stabile[te a[a-zisa marj\ de siguran]\ a cerin]elor de energie ale animalelor. Vrsta animalelor influen]eaz\ capacitatea de digerare, prin dezvoltarea func]ional\ a tubului digestiv [i respectiv starea denti]iei, aspecte eviden]iate mai pregnant la rumeg\toare. ~n primele s\pt\mni dup\ na[tere, la tineret, echipamentul enzimatic este `n mai mic\ m\sur\ adaptat digestiei tuturor componentelor nutre]ului. La rumeg\toarele tinere digestia este asem\n\toare celei de la monogastrice. Pe m\sura `naint\rii `n vrst\, prestomacele devin func]ionale [i digestia componentelor pere]ilor celulari se apropie de cea `nregistrat\ la animalele adulte.
77

La p\s\ri, datorit\ digestibilit\]ii diferite a gr\similor `n func]ie de vrst\, tabelele de valoare nutritiv\ sunt diferen]iate pentru pui, respectiv p\s\ri adulte. Digestibilitatea substan]elor organice [i a energiei depinde, `n mare m\sur\, de nutre], respectiv de compozi]ia lui chimic\ [i forma fizic\. ~n general, elimin\rile prin fecale con]in cca 2 % din componentele nestructurale, 10-90 % din componentele structurale (dup\ gradul de lignificare [i structura fizic\) [i cca 13 % componente metabolice. ~n aceast\ situa]ie nutre]urile care con]in propor]ii reduse de compu[i structurali (pere]i celulari), cum sunt gr\un]ele [i semin]ele, au o digestibilitate ridicat\, `n timp ce nutre]urile cu un con]inut ridicat `n pere]i celulari sunt mai pu]in digestibile. Componentele pere]ilor celulari cu cea mai mare influen]\ asupra digestibilit\]ii sunt celuloza [i mai ales lignina; `ntre con]inutul nutre]urilor `n lignin\ [i digestibilitatea substan]ei organice fiind o corela]ie negativ\ aproape absolut\ (r = - 0,9) la fel ca [i `n cazul celulozei brute. Deoarece con]inutul multor nutre]uri (verzi, fnuri, nutre]uri murate) `n pere]i celulari este dependent de faza de vegeta]ie la recoltare, aceasta influen]eaz\, la rndul ei, digestibilitate energiei (tab.30) Sc\derea digestibilit\]ii substan]ei organice `n func]ie de propor]ia de celuloz\ brut\ din nutre] este mai accentuat\ la animalele nerumeg\toare, comparativ cu rumeg\toarele (tab. 31).
Tabelul 30

Influen]a fazei de vegeta]ie la recoltare asupra digestibilit\]ii, la ierburi Celuloza brut\ (% din SU) 22,8 28,4 32,8 36,3 36,4 40,7 Digestibilitatea SO, la taurine (%) 75 69 64 60 61 54

Faza de vegeta]ie Cre[tere ~naintea `nspic\rii La `nspicare Dup\ `nspicare La formarea semin]elor Dup\ formarea semin]elor
Tabelul 31

Efectul con]inutului `n celuloz\ brut\ asupra digestibilit\]ii SO la taurine [i porcine Celuloza brut\ `n SU (%) 2,8 5,8 5,9 6,4 11,4 11,8 19,9 Digestibilitatea SO (%) Taurine Porcine 84,8 88,7 87,5 88,7 87,2 82,3 82,2 83,2 71,4 65,5 73,4 67,5 77,9 64,3

Felul nutre]ului Porumb, gr\un]e {roturi arahide {roturi soia Orz, gr\un]e {roturi in Ov\z {roturi smburi palmier

Alte componente ale pere]ilor celulari care influen]eaz\ digestibilitatea sunt cutina [i s\rurile de siliciu. Astfel, cre[terea propor]iei de cutin\ de la 0,3 % la 5,2 % a determinat o sc\dere a digestibilit\]ii substan]ei organice de la 45 % la 31 %; `n acela[i sens a fost influen]at\ digestibilitatea SO [i sporirea propor]iei de s\ruri de siliciu; de ex. cnd s\rurile de siliciu au crescut de la 0 la 22,9 %, digestibilitatea s-a redus de la 31 % la 0,8 % (Van Soest, 1969).
78

La rumeg\toare, mai mult dect la alte animale, con]inutul hranei `n N influen]eaz\ digestibilitatea, prin faptul c\ este stimulat\ multiplicarea [i activitatea celulozolitic\ a rumenului; `n acela[i caz, un aport optim de minerale [i vitamine (`n special liposolubile), stimuleaz\ activitatea microorganismelor rumenale, determinnd o cre[tere a digestibilit\]ii energiei. De asemenea, propor]ia `n care intr\ `n componen]a ra]iilor diferitele categorii de nutre]uri, are influen]\ important\ asupra digestibilit\]ii substan]ei organice la rumeg\toare; `n acest caz, cre[terea propor]iei concentratelor (peste anumite limite) influen]eaz\ negativ digestibilitatea, prin reducerea activit\]ii celulozolitice (tab. 32).
Tabelul 32

Influen]a structurii ra]iei asupra digestibilit\]ii SO, la taurine % din substan]a organic\ suculente concentrate 55 32 33 21 23 36 12 12 Digestibilitatea SO (%) 78 72 48 54

fibroase 13 56 41 76

Diferitele metode de tratare (prelucrare) a nutre]urilor sau modul de prezentare a lor, pot influen]a digestibilitatea energiei; sub acest aspect, un exemplu edificator este cel al trat\rii paielor cu substan]e alcaline (tab. 33).
Tabelul 33

Influen]a trat\rii paielor de cereale cu amoniac, asupra digestibilit\]ii

Paie de gru netratate Tratate cu amoniac Paie de orz netratate tratate cu amoniac

Specificare

Digestibilitate (%) - substan]\ organic\ - protein\ brut\ - celuloz\ brut\ Digestibilitatea energiei (%) kcal ED/ kg SU
Sursa: Jarrige R..,1988

42 0 50 38 1650

54 44 65 50 2200

44 8 54 40 1720

55 44 64 51 2200

Pentru unele nutre]uri (ex. cartofi), fierberea are influen]\ favorabil\ asupra digestibilit\]ii energiei. Condi]iile mediului ambiant pot influen]a digestibilitatea substan]elor organice [i a energiei. Astfel, altitudinea, datorit\ rarefierii aerului [i sc\derii presiunii atmosferice, modific\ anumite func]ii fiziologice [i `n anumite limite [i digestia. La taurinele mutate sezonier de pe p\[unile din zone de deal (700 m), pe p\[uni din zona alpin\ (2000 m), s-a `nregistrat o sc\dere a DSO din masa vrede, de la 73 % la 60% (Ro[u, 1966). Regimul de `ntre]inere influen]eaz\, deasemenea, digestia. ~n timpul iernii, la taurinele `ntre]inute `n ad\posturi bune, cu temperatur\ constant\, capacitatea de digestie este mai bun\ dect `n cazul `n care animalele sunt `ntre]inute `n aer liber, cu modific\ri frecvente ale temperaturii, umidit\]ii, vntului etc (Ro[u, 1966). Tehnica de alimenta]ie influen]eaz\ [i ea digestibilitatea. Astfel, la porci administrarea hranei `n mai multe tainuri (3-5) determin\ o cre[tere a digestibilit\]ii SO; dac\ num\rul de tainuri este prea mare (10 [i peste), digestibilitatea componentelor scade.
79

Cu toat\ varia]ia mare a con]inutului nutre]urilor `n energie digestibil\, aceasta este folosit\ pentru estimarea [i exprimarea valorii energetice, att pentru monogastrice (porci, iepuri) ct mai ales pentru rumeg\toare. La p\s\ri, ED este mai pu]in folosit\, datorit\ dificult\]ilor de determinare (eliminarea `mpreun\ a fecalelor [i urinei). ~ntr-o prim\ etap\ a aprecierii valorii nutritive a nutre]urilor, s-a considerat c\ [i con]inutul `n ED este cu att mai mare cu ct este mai mare con]inutul `n substan]e digestibile; pe aceast\ baz\ s-a exprimat valoarea nutritiv\ `n TSD (total substan]e digestibile) sau TDN (total digestibile nutrients), calculat\ `n func]ie de con]inutul `n protein\ digestibil\ (PBD), hidra]i de carbon digestibili ( celuloz\ brut\ digestibil\ = CBD [i substan]e extractive neazotate digestibile = SEND) [i gr\simi digestibile (GBD), acestea din urm\ multiplicate cu factorul 2,25 (datorit\ diferen]ei de valoare energetic\): TSD = PBD + CBD + SEND + 2,25 GBD Se constat\, din rela]ie, c\ PBD este echivalat\ la fel ca [i hidra]ii de carbon, cu toate c\ valoarea lor energetic\ este diferit\ (5,7 kcal/g pentru proteine, fa]\ de 4,2 kcal/g pentru hidra]ii de carbon), f\cndu-se astfel indirect, o corec]ie pentru N eliminat prin urin\. TSD poate fi echivalat `n ED, considerndu-se c\: 1 kg TSD = 4,4 Mcal ED Principalul dezavantaj al folosirii ED [i TSD pentru evaluarea energetic\ a nutre]urilor const\ `n supraevaluarea nutre]urilor de volum bogate `n pere]i celulari (fn, paie etc), comparativ cu cele care au un con]inut redus `n pere]i celulari (semin]e, gr\un]e...). Pentru simplificarea evalu\rii ED din nutre]uri, s-au propus [i se folosesc diferite rela]ii de calcul bazate pe unele componente brute ale nutre]urilor: ex. rela]iile propuse de Perez [i col. (1984), pentru porcine:
ED (kcal/kg) = 3939 + 47,4 GB 60,0 CB 93,7 Cen.B + 20,5 PB ED (kcal/kg) = 1375 + 0,68 GB 38,2 NDF 83,4 Cen.B +15,7 PB
(R = 0,941)

(R = 0,941)

Cercet\torii germani (Schiemann [i col., 1980) calculeaz\ ED, la toate speciile, pe baza con]inutului nutre]urilor `n substan]e brute digestibile: pentru rumeg\toare:
ED (KJ/kg) = 23,9 PBD + 39,8 GBD + 20,1 CBD + 17,5 SEND

pentru porci:
ED (KJ/kg) = 24,2 PBD + 39,4 GBD + 18,4 CBD + 17,0 SEND

pentru p\s\ri:
ED (KJ/kg) = 23,9 PBD + 39,8 GBD + 17,7 CBD + 17,7 SEND

Au fost propuse [i alte rela]ii de calcul pentru ED care iau `n considera]ie numai con]inutul nutre]urilor `n celuloz\ brut\, respectiv: la rumeg\toare: ED (%) = 77,583 -( 0,450 + 0,126) CB (Burlacu, 1985) pentru porci: ED (%) = 92,14 2,02 CB (% `n SU), ED (kcal/kg SU) = 4320 - 90 CB (% `n SU). ~n sistemul francez (INRA) de apreciere valorii nutritive, ED se calculeaz\ pe baza digestibilit\]ii energiei brute (dE):
ED = EB x dE
80

Energia metabolizabil\ (EM)

Energia metabolizabil\ (EM) se calculeaz\ ca diferen]\ `ntre energia brut\ ingerat\ [i energia eliminat\ prin fecale (EF), urin\ (EU) [i gaze (EG), respectiv:
EM = EB (EF + EU + EG)

sau ca diferen]\ `ntre ED [i EU + EG, dup\ rela]ia:

EM = ED (EU + EG)

Energia metabolizabil\ reprezint\ din EBI cota parte accesibil\ proceselor metabolice ale organismului. Cota parte de energie eliminat\ prin urin\ reprezint\ 2-5 % din EBI, fiind dependent\ de vrsta animalelor, starea fiziologic\ [i mai ales de concentra]ia `n protein\ brut\ a ra]iei/nutre]ului; se admite `n prezent, ca valoare tipic\ pentru elimin\rile de energie prin urin\, la rumeg\toare, propor]ia de 3 % din EBI (Pond [i col., 1995). Energia din gazele de fermenta]ie (EG), produse `n tubul digestiv, reprezint\ 5-15 % din EBI, reg\sindu-se mai ales `n metan (`n medie 8 % din EBI) (Blaxter, 1965); monoxidul de carbon, hidrogenul, acetona, hidrogenul sulfurat, se produc `n cantit\]i mai mici. Energia eliminat\ prin gaze depinde, `n primul rnd, de natura ra]iilor: nutre]urile de slab\ calitate (cu propor]ii ridicate de pere]i celulari), determin\ producerea unor cantit\]i mai mari de metan, ce cresc odat\ cu sporirea cantit\]ii ingerate. La animalele erbivore nerumeg\toare (cai, iepuri), energia eliminat\ prin gaze poate fi semnificativ\ datorit\ fermenta]iilor care au loc `n cecum. La alte nerumeg\toare (porci, p\s\ri), elimin\rile de energie prin gaze sunt nesemnificative. Considerndu-se c\ la rumeg\toare elimin\rile prin urin\ [i gaze reprezint\, `n medie, 18 % din energia digestibil\ (cu varia]ii `ntre 14-20 %, `n func]ie de natura ra]iei, prelucrarea nutre]urilor [i nivelul de hr\nire), atunci EM se poate calcula astfel: Se remarc\ faptul c\, determinat\ `n modul descris pn\ acum, EM reprezint\ de fapt EM aparent\, fiindc\ nu ia `n considerare elimin\rile de energie de provenien]\ endogen\; `n practic\ EM real\ este rar folosit\. Determinarea EM prin calcul se poate face att pe baza con]inutului chimic brut, ct [i pe baza celui `n substan]e brute digestibile, dup\ o serie rela]ii propuse `n timp de diver[i cercet\tori: pentru tineret taurin:
EM = 3,4 SOD + 1,4 PBD EM (MJ/kg SU) = 0,15 x %SOD EM (MJ/kg SU) = 0,81 x ED EM (KJ/kg SU) = 17,7(gPBD) + 30,9(gGBD) +16,15(gCBD +gSEND) EM = 0, 82 x ED

pentru porcine: pentru p\s\ri:

EM = 0,98 x ED, pentru cereale EM = 0,95 x ED, pentru concentrate proteice EM (kcal/kg SU) = 4100 197 (%CB) + 24,6 (%GB) EM = 3951 + 54,4 GB 88,7 CB 40,8 Cen.B
81

Sistemul francez (INRA) folose[te pentru calcularea EM raportul EM/ED, stabilit dup\ rela]ii diferite pentru porci, respectiv rumeg\toare (Vermorel, 1988): pentru porci: EM/ED = 99 0,07 x [PBD (g/kg) / ED (Mcal/kg)] pentru rumeg\toare: EM/ED = 84,17 (99 CB + 196 PB) x 10-4 + 2,21 L unde: CB [i PB sunt exprimate `n g / kg SO, iar L = 1 pentru `ntre]inere, respectiv
1,2 pentru concentrate [i 1,7 pentru nutre]urile de volum.

Datorit\ faptului c\ EM se poate determina relativ u[or prin calorimetrie direct\, la porci [i p\s\ri, la care energia eliminat\ prin gaze este neglijabil\ (cca 0,6 % EB), energia metabolizabil\ este folosit\ pentru evaluarea con]inutului nutre]urilor [i a cerin]elor animalelor `n energie. ~n UE a fost adoptat\, pentru calcul EM la p\s\ri, rela]ia propus\ de Hartel (1977):
EM (kcal/kg)= 36,2(%PB) + 76,9(%GB) + 40,6(% amidon) + 21,6(% zaharuri)

Energia net\ (EN)

Energia net\ este definit\ ca diferen]a dintre EM [i elimin\rile de energie ca energie termic\ (ET) sau caloric\:
EN = EM ET, sau EN = EBI (EF + EU + EG + ET)

Energia termic\ (ET) corespunde energiei pierdute de animal pe alte c\i dect sub forma de compu[i combustibili [i reprezint\, dup\ energia pierdut\ prin fecale, a dou\ cale major\ de pierdere de energie din energia ingerat\. Energia termic\ este constituit\ din extrac\ldura de `ntre]inere [i de produc]ie, care rezult\ `n urma proceselor de ingestie, digestie, absorb]ie, fermenta]ie [i din metabolismul intermediar al nutre]urilor, precum [i din energia corespunz\toare metabolismului de inani]ie, activit\]ii fizice [i proceselor de termoreglare (Burlacu, 1985). Extrac\ldura rezultat\ `n urma procesului de ingestie [i digestie a hranei este rezultatul ac]iunii enzimelor asupra nutre]urilor `n tubul digestiv [i a c\ldurii produse `n timpul deplas\rii hranei `n TGI, precum [i a absorb]iei metaboli]ilor prin peretele tubului digestiv; la aceasta se adaug\ c\ldura rezultat\ din procesele de fermenta]ie microbian\ care au loc `n tubul digestiv (cantitate apreciabil\ la rumeg\toare), c\ldura rezultat\ din sinteza [i excre]ia dejec]iilor precum [i cea rezultat\ `n urma regl\rii [i men]inerii constante a temperaturii corporale; m\rimea acesteia depinde de temperatura mediului `nconjur\tor. Activit\]ile fizice pe care le efectueaz\ animalele sunt generatoare de c\ldur\, care se reg\se[te `n ET . Din energia brut\ ingerat\, ET reprezint\ circa 15-30 % la mamifere [i pn\ la 40-60 % la p\s\ri (Burlacu, 1985). Dup\ unele aprecieri (Gebhard, 1981), pentru ra]ii normale pierderile de energie, pe diferite c\i, reprezint\, din EBI:
Energie - fecale - gaze - urin\ - termic\ Total Rumeg\toare (%) 30 9 5 25 69 Porci (%) 22 4 22 48
82

In aceste condi]ii, cota parte de EN, din EBI, este de cca 30 % pentru rumeg\toare [i respectiv, cca 50 % pentru porci. Din EN, o parte este folosit\ pentru `ntre]inere (ENm) [i alta pentru produc]ie (ENp). ENm corespunde cantit\]ii de energie termic\ rezultat\ `n cazul `n care animalul nu inger\ hran\ (EBI = 0); cantitatea de energie necesar\ pentru a asigura `ntre]inerea echivaleaz\ cu ENm. ENp este reprezentat\ de cantitatea de energie care este re]inut\ `n organism [i este folosit\ pentru diferitele produc]ii (cre[tere, `ngr\[are, lapte, ln\, reproduc]ie, munc\). Randamentul transform\rii EM `n EN pentru `ntre]inere ~n produc]ia animal\, cheltuielile de energie pentru `ntre]inere au o mare importan]\ fiindc\ ele reprezint\, `n unele situa]ii, peste 50 % din consumurile totale de energie net\ pentru o anumit\ produc]ie. Astfel, `n produc]ia de carne, la taurine, pn\ la 65-70 % din consumurile de EM le reprezint\ cele pentru `ntre]inere (Pond [i col., 1995). Numeroasele cercet\ri arat\ c\ randamentul se transformare a EM `n EN este dependent, `n mare m\sur\, de randamentul de transformare a EB `n EM, notat cu litera q, a[a dup\ cum rezult\ [i din rela]iile de calcul ale lui km, respectiv: km = 0,278q + 0,554 (Blaxter, 1965) sau
km = 0,35q + 0,503 (ARC, 1980).

Rezult\ c\ eficien]a utiliz\rii EM pentru `ntre]inere este cu att mai mare, cu ct randamentul transform\rii EB `n EM este mai mare. Acest aspect prezint\ o mare importan]\ pentru produc]ia animal\, deoarece cu ct nutre]urile sunt de calitate mai slab\, cu att cota parte de EM folosit\ pentru `ntre]inere este mai mare iar cea pentru produc]ie este mai mic\. Eficien]a utiliz\rii EM pentru `ngr\[are (kf) Mai mult dect `n cazul utiliz\rii EM pentru `ntre]inere, `n cazul `ngr\[\rii eficien]a utiliz\rii EM este influen]at\ de calitatea hranei, respectiv concentra]ia ei `n energie, fapt ce este eviden]iat [i de rela]ia propus\ de Blaxter (1974) pentru calcularea valorii kf, pentru rumeg\toare: kf = 0,78q + 0,002 astfel c\ pentru nutre]urile concentrate `n energie (q = 0,70), utilizarea EM se face cu un randament mai ridicat (0,55 0,57), `n timp ce pentru nutre]urile mai pu]in valoroase (q = 0,40), utilizarea EM este mai pu]in eficace (0,30 0,32). Utilizarea EM pentru `ngr\[are depinde `n mare m\sur\ [i de propor]ia de protein\ [i cea de gr\sime din sporul de greutate. La animalele monogastrice, EM se utilizeaz\ cu un randament mai mare (0,70 0,75) [i mai constant, datorit\ specificului hranei acestora (mai concentrat\ `n energie). Eficien]a utiliz\rii EM pentru cre[tere (kg) Eficien]a utiliz\rii EM `n procesul de proteinogenez\ este mai redus\ dect `n lipogenez\; dar, datorit\ concentra]iei diferite `n energie a proteinelor, fa]\ de gr\simi [i a con]inutului mai mare `n ap\ a mu[chiului, fa]\ de gr\sime, animalele specializate pentru produc]ia de carne au cerin]e mai reduse de energie pe kilogramul de spor `n greutate, comparativ cu animalele la `ngr\[at (Sauvant, 1990).
83

Eficien]a utiliz\rii EM pentru lacta]ie (kl) Energia net\ necesar\ pentru produc]ia de lapte (ENL), corespunde cantit\]ii de energie pe care o con]ine laptele produs. Eficien]a utiliz\rii EM `n produc]ia de lapte este mai mare dect `n cazul altor produc]ii. In glanda mamar\ se sintetizeaz\ dou\ dintre componentele principale ale laptelui: lactoza (din glucoz\) [i proteina (din aminoacizii din snge); randamentul de transformare a substan]elor `n lactoz\ [i protein\ (cazein\) este ridicat : 80-90 % [i respectiv 80 %. Cica 40% din gr\simea din lapte este sintetizat\ `n glanda mamar\, pe seama acidului acetic [i a celui butiric. Rezult\ c\ pentru toate componentele (energetice) ale laptelui, eficien]a folosirii EM ca ENL este superioar\ celei pentru `ngr\[are; aceast\ eficien]\ depinde de natura hranei respectiv calitatea ei, prin prisma raportului q = EM/EB, dar [i de nivelul produc]iei, stadiul lacta]iei etc. Pentru calcularea valorii kl se poate folosi rela]ia propus\ de Van Es (1975): kl = 0,60 + 0,24 (q 0,57) ~n cazul `n care se apreciaz\ eficien]a folosirii energiei din hran\, `n produc]ia de lapte, pe baza energiei laptelui produs (ENL), se constat\ c\ aceast\ eficien]\ este cu att mai bun\ cu ct produc]ia este mai mare; astfel, dac\ la o produc]ie de 5 kg lapte /zi, din energia ingerat\ se reg\se[te `n lapte cca. 30 % energie, la o produc]ie de 50 kg lapte/zi aceast\ propor]ie cre[te la cca 81 %. Si eficien]a utiliz\rii energiei din gr\simile corporale `n produc]ia de lapte este ridicat\, admi]ndu-se ca valoare de referin]\ cea de 0,80. Se apreciaz\ c\ la vacile care se afl\ la f\tare `ntr-o stare corporal\ bun\, se pot mobiliza 15-60 kg gr\simi corporale, corespunz\tor unei produc]ii de lapte de 150-600 kg (Hoden [i col., 1988). La scroafe, comparativ cu vacile, EM este folosit\ `n produc]ia de lapte cu o eficien]\ mai redus\ (0,50). Eficien]a utiliz\rii EM pentru gesta]ie Energia net\ pentru gesta]ie (cre[terea produ[ilor de concep]ie), corespunde energiei re]inute de fetu[i [i `n `nvelitorile fetale; energia acumulat\ `n aceste ]esuturi este redus\ `n primele 2/3 ale gesta]iei, dup\ care cre[te exponen]ial; pn\ la 90 % din energia re]inut\ `n ]esuturile respective fiind acumulat\ `n ultima jum\tate a gesta]iei. F\cnd o sintez\ a datelor din literatura de specialitate referitoare la eficien]a utiliz\rii EM ca EN `n diferite produc]ii animale (tab. 34), se poate afirma c\ cea mai bun\ eficien]\ se `nregistreaz\ pentru `ntre]inere, iar cea mai slab\ `n gesta]ie; dar, practic pentru toate produc]iile, aceast\ eficien]\ depinde de calitatea nuitre]urilor, respectiv de concentra]ia lor `n EM.
Tabelul 34

Eficien]a utiliz\rii EM ca EN, `n diferite produc]ii animale Rumeg\toare 0,72 0,45 0,60 0,13 Specii de animale Porcine 0,77 0,67 0,73 0,50 0,10 0 P\s\ri ? 0,65* 0,60 - 0,70*
84

Produc]ia ~ntre]inere Cre[tere/~ngr\[are Cre[tere ~ngr\[are Lacta]ie Gesta]ie Ou\

Surse: Sauvant, 1990 * Burlacu, 1985

Elimin\rile de energie prin gaze [i mediul `nconjur\tor Ast\zi sunt bine cunoscute opiniile multor speciali[ti `n domeniul mediului, referitoare la pericolul pe care `l reprezint\ `nc\lzirera atmosferei terestre ca urmare a ceea ce se cheam\ efectul de ser\. Efectul de ser\ se datoreaz\ absorb]iei razelor infraro[ii de c\tre vaporii de ap\, dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4) [i protoxidul de azot (N2O) din atmosfer\; contribu]ia acestor substan]e la efectul de ser\ este apreciat\ la cca 50 % pentru CO2, 19 % pentru CH4 [i 4 % pentru N2O, diferen]a pn\ la 100 fiind atribuit\ altor compu[i (Miran, 1990). Cre[terea concentra]iei de CH4 `n atmosfer\ este estimat\ la cca 1 % pe an; se estimeaz\ c\ la aceast\ cre[tere agricultura contribuie cu cca 50 %. ~n ultimul secol, produc]ia de CH4 `n atmosfer\ a crescut de cca 4,5 ori, datorit\ [i elimin\rilor rezultate din zootehnie, `n special prin gazele eructate de c\tre rumeg\toare (cca 8 % din EBI). Interesante sunt [i estim\rile din ultimii ani, conform c\rora din industrie se degaj\ anual cca 65 mil. tone CH4, `n timp ce din cre[terea animalelor rezult\ aproape 75 mil. tone metan: 74 % provine de la bovine, 8-9 % de la ovine [i bubaline, iar restul de la alte specii (porci, p\s\ri etc). Produc]ia anual\ de metan pentru o vac\ ajunge pn\ la 90 kg `n ]\rile dezvoltate [i 35 kg `n ]\rile subdezvoltate, datorit\ diferen]elor ce se `nregistreaz\ ca productivitate pe animal. ~n perspectiva anilor 2025, produc]ia de metan se estimeaz\ c\ va cre[te cu cca 35-65 %, iar cea de N2O, cu cca 70-110 %; aceast\ estimare are `n vedere dezvoltarea accentuat\ a intensiviz\rii cre[terii animalelor `n ]\rile subdezvoltate [i `n curs de dezvoltare. ~n acela[i timp, se are `n vedere [i o limitare a emisiilor de metan de la bovine `n ]\rile dezvoltate, ca urmare a plafon\rii produc]iei de lapte `n ]\rile UE, care atrage dup\ sine reducerea efectivului de taurine. Pentru reducerea cantit\]ii de metan, rezultat\ `ndeosebi din cre[terea bovinelor, se au `n vedere o serie de posibilit\]i, respectiv reducerea efectivelor, `n urma cre[terii productivit\]ii [i limitarea produc]iei de metan `n tubul digestiv, prin folosirea antibioticelor ionofore (Monensin [i Lasalocid) [i altor a substan]e cu efect antimetanogen. Aprecierea valorii nutritive pe baza con]inutului `n EN Preocup\rile referitoare la aprecierea [i exprimarea valorii nutritive a nutre]urilor/ra]iilor pe baza con]inutului lor `n energie net\, sunt relativ vechi; evolu]ia concep]iilor privind evaluarea energetic\ a nutre]urilor a fost determinat\ de acumularea noilor cuno[tin]e referitoare la metabolismul energetic pentru organismul animal. Dintre sistemele mai vechi de apreciere a valorii nutritive, pe baza EN, mai cunoscut [i folosit este sistemul Echivalentului amidon (EA), propus `nc\ `n 1905 de Oscar Kellner; sistemul a fost fundamentat pe baza cercet\rilor privitoare la utilizarea energiei din substan]ele nutritive pure digestibile (amidon, celuloz\, gluten de gru, ulei etc), precum [i din unele nutre]uri, la bovine adulte la `ngr\[at. Sistemul EA se bazeaz\ pe corela]ia dintre con]inutul nutre]urilor `n substan]e digestibile [i cantitatea de energie fixat\ `n organism, sub form\ de gr\sime (energie net\ de `ngr\[are).
85

Energia net\ de `ngr\[are este stabilit\ dup\ rela]ia:

EN(kcal/kg) = 2,24PBD + (4,50 - 5,70)GBD + 2,36(CBD + SEND) + w

unde, w = factor de corec]ie, dependent de nutre]. ~n sistemul EA, energia net\ nu este exprimat\ `n kcal ci prin raportare la cea a amidonului pur digestibil (2360 kcal/kg), respectiv: sau, pe baza echivalen]ilor pentru amidon [i pentru celelalte substan]e:
EA = 0,94PBD + (1,91; 2,12; 2,41)GBD + CBD + SEND + w EA = EN de `ngr\[are / 2360

Deoarece s-a constatat c\ `ntre valorile calculate dup\ aceste rela]ii [i valorile determinate experimental, apar unele diferen]e, acestea sunt corectate cu ajutorul unor factori de corec]ie (w), `n func]ie de felul nutre]urilor: prin coeficientul de valorificare pentru concentrate (de ex. 0,95 pentru cereale; 0,75 pentru t\r]e...) sau prin EA al deficitului celulozic pentru nutre]urile bogate `n celuloz\ (nutre]uri verzi, fnuri, celulozice). Sistemul EA, larg r\spndit`n trecut `n Europa, se mai folose[te pe alocuri [i ast\zi ca atare sau sub forma altor unit\]i de m\sur\. O asemenea situa]ie este [i `n Romnia, unde se mai folose[te Unitatea nutritiv\ ov\z (UN), derivat\ din EA. Calcularea [i exprimarea valorii nutritive `n UN se face pe baza echivalen]ei dintre cele 2 unit\]i de m\sur\, respectiv:
UN = EA x 1,66 sau EA = UN x 0,6

(UN = 1414 kcal EN de `ngr\[are; 2360/1414 = 1,66 iar 1414/2360 = 0,66). ~n sistemul EA [i `n sistemele derivate din acesta, este subapreciat\ valoarea nutre]urilor bogate `n celuloz\, pentru `ntre]inere [i pentru lacta]ie. ~n ultimele decenii, aproape `n toate ]\rile s-au dezvoltat cercet\rile de nutri]ie energetic\, fiind folosite `n acest scop mijloace din ce `n ce mai perfec]ionate (camere respiratorii, calculatoare electronice...). Aceste cercet\ri au scos `n eviden]\ faptul c\ apar diferen]e semnificative `ntre performan]ele productive ale animalelor hr\nite cu anumite nutre]uri [i cele estimate a se realiza pe baza valorii energetice stabilite prin sistemele clasice (EA, UN...); `n acela[i timp, s-a eviden]iat faptul c\ nutre]urile nu au aceea[i valoare relativ\, unul fa]\ de altul, pentru produc]ii diferite (ex. cre[tere/`ngr\[are, lacta]ie), caracterizarea unui nutre] printr-o singur\ valoare energetic\ fiind insuficient\. Sistemele de apreciere elaborate [i folosite `n prezent [i care au la baz\ energia net\ a nutre]urilor, reprezint\ fie o adaptare [i ameliorare a sistemului EA (cazul sistemului elaborat de cercet\torii germani de la Institutul O. Kellner, din Rostock), fie se bazeaz\ pe diferen]a de eficien]\ (randament) a utiliz\rii EM ca EN pentru `ntre]inere, lacta]ie sau `ngr\[are (cazul sistemelor: ARC Agricultural Research Council, din Anglia; NRC National Recherche Council, din SUA; INRA Institut National de la Research Agronomique, din Fran]a; IBNA Institutul de Biologie [i Nutri]ie Animal\, sistem propus de Burlacu Gh., pentru Romnia). Trebuie remarcat c\ sistemele ARC, NRC, INRA [i IBNA, care au la baz\ EN, sunt elaborate pentru rumeg\toare, la care se `nregistreaz\ varia]ii importante `n privin]a randamentului transform\rii EM `n EN (k), motiv pentru care se impune folosirea energiei nete la aceste specii; `n aceste sisteme, valoarea nutritiv\ este exprimat\ fie `n calorii sau Jouli (ARC, NRC), fie `n unit\]i furajere sau unit\]i nutritive (INRA, IBNA).
86

Caracteristic tuturor acestor sisteme, care iau `n considerare randamentul k, este faptul c\ stabilesc con]inutul nutre]urilor `n EN diferen]iat ca EN pentru `ntre]inere (ENm), pentru lacta]ie (ENL) sau pentru `ngr\[are (ENf, ENV, ENC); `n sistemele INRA [i IBNA, ENL [i ENV/ENC sunt echivalate apoi `n unit\]i furajere (UFL, UFV `n sistemul INRA) sau unit\]i nutritive (UNL, UNC `n sistemul IBNA). ~n sistemul IBNA se folose[te o metodologie de calcul a con]inutului `n energie asem\n\toare celei folosite `n sistemul INRA dar, ca etalon pentru unitatea nutritiv\ (UN) se ia con]inutul `n energie net\ al ov\zului, `n timp ce sistemul INRA folose[te ca etalon pentru unitatea furajer\, orzul
(tab. 35).

Referitor la noile sisteme de apreciere a valorii nutritive, pe baza EN, se remarc\ faptul c\ fiecare sistem folose[te o metodologie proprie de calcul, motiv pentru care se `nregistreaz\ unele diferen]e `ntre valorile determinate, pentru unul [i acela[i nutre] `n sisteme diferite. Burlacu (1980), comparnd sistemele noi `ntre ele, sau pe acestea cu cele vechi, constat\ c\ valoarea nutritiv\ a nutre]urilor celulozice calculat\ prin EA, (sau derivatele acestuia UF, UN), este subapreciat\ (cu 29-116 %), cu att mai mult cu ct con]inutul `n celuloz\ este mai ridicat.
Tabelul 35

Calculul valorii energetice la orz [i ov\z, `n sistemele INRA [i IBNA UM kcal % % kcal % kcal % kcal kcal Orz1 (sistemul INRA) 4427 86 83,7 3705,4 83,9 3107,7 70,2 0,632 0,673 1963 2093 1,16 1,15 870 1700 7 1820 7 1,00 1,00 Ov\z2 (sistemul IBNA) 4565 74 71,5 3264 89,7 2732 59,9 0,607 0,617 1658 1686 1,14 1,14 874 1450 7 1474 7 1,00 1,00

Specificare EB / SU DSO DE ED / SU EM / ED EM / SU EM / MB kl kmf ENL 3 ENV sau ENC 4 UFL sa UNL 5 UFV sau UNC 6 Calculat la nutre] brut: SU ENL ENV sau ENC UNL UNV sau UNC
1. dup\ Vermorel M., 1987 2. dup\ Burlacu Gh., 1998 3. ENL = energie net\ lapte 4. ENV/ENC = energie net\ carne

g/kg kcal kcal

5. UFL/UNL = unit\]i furajere/nutritive lapte 6. UFV/UNC = unit\]i furajere/nutritive carne 7. valorile etalon

Pentru aprecierea valorii nutritive a nutre]urilor la monogastrice se folose[te, `n cele mai multe ]\ri, energia metabolizabil\, iar pentru animalele rumeg\toare, este aproape unanim acceptat\, energia net\, diferen]iat\ ca energie net\ lapte, respectiv energie net\ carne. Tem\: Eviden]ia]i diferen]ierile privind transform\rile [i pierderile energetice `n organism la rumeg\toare [i respectiv,la porci [i p\s\ri.
87

CAP. 5 CONSUMUL DE HRAN| Cantitatea de hran\, respectiv de substan]\ uscat\ (SU) ingerat\ prezint\ o importan]\ cu totul particular\ `n nutri]ia [i alimenta]ia animalelor, fiindc\ de ea depinde fluxul nutrien]ilor absorbi]i, respectiv satisfacerea cerin]elor animalelor `n energie [i nutrien]i specifici. Eficien]a global\ a produc]iei animale depinde, `n mare m\sur\, de cantitatea de hran\ ingerat\; `n cazul unei ingestii reduse de SU, respectiv de nutrien]i, energia furnizat\ de ace[tia este folosit\ `n primul rnd pentru `ntre]inere, produc]ia animalelor fiind neeficient\. ~n acela[i timp, consumul de hran\ trebuie limitat la necesarul optim al animalului, orice consum suplimentar m\rind costurile de produc]ie sau riscul `mboln\virii animalelor ( prin boli metabolice). Pentru a putea aplica o alimenta]ie ra]ional\, inclusiv `n privin]a consumului hranei, trebuiesc cunoscu]i factorii care influen]eaz\ ingesta. Consumul de hran\ este determinat `n primul rnd, de apetit care la rndul lui este `n leg\tur\ cu foamea animalului [i palatabilitatea hranei. Palatabilitatea este definit\ prin gradul de acceptare a hranei sau a nutre]urilor pentru a fi mncate de c\tre animal (Pond [i col., 1995); palatabilitatea este rezultatul mai multor `nsu[iri ale hranei/nutre]urilor, cum sunt: aspectul, mirosul, gustul, temperatura [i alte `nsu[iri senzoriale ale acestora. Foamea, este o stare func]ional\ periodic\ a organismului animal, ce se manifest\ prin senza]ia nevoii de a mnca; foamea este provocat\ de necesitatea satisfacerii unor cerin]e fiziologice, `n primul rnd energetice. Apetitul, este asociat cu dorin]a de a repeta o experien]\ pl\cut\; apetitul este o `nsu[ire determinat\ de factori interni (fiziologici [i psihologici). Apetitul este m\surat, de multe ori, prin cantitatea de SU ingerat\ `ntr-un anumit timp. S\]iozitatea, este `nsu[irea nutre]urilor de a da senza]ia de s\tul, de a reprima dorin]a de a mnca. Gustul este definit ca un sim] prin care organismul prime[te (cu ajutorul limbii [i al mucoasei bucale) informa]ii asupra propriet\]ilor chimice ale unor substan]e cu care vine `n contact; gustul nutre]urilor reprezint\ senza]ia produs\ de acestea prin excitarea limbii [i a mucoasei bucale. Din combinarea celor patru gusturi de baz\ (dulce, acru, s\rat, amar) rezult\ o infinitate de senza]ii gustative, percepute `n m\sur\ mai mare sau mai mic\, `n func]ie de specia de animale. Din acest punct de vedere, se pare c\ taurinele percep cele mai multe gusturi (cca 24 000), urmate `n ordine descresc\toare de porci [i capre (15 000), om (9 000), cine (1700) [i puii de g\in\. Taurinele au preferin]e accentuate pentru gustul dulce (ca [i porcii) [i moderate pentru cel acru, `n timp ce puii de g\in\ prefer\ o mare varietate de componente ale ]esuturilor vegetale [i animale, chiar [i pe unele pe care nu le diger\ (ex. xiloza) [i care pot fi toxice. Animalele ierbivore au o preferin]\ marcat\ pentru NaCl, `n timp ce porcii nu agreeaz\ solu]iile saline. Porcii au aversiune fa]\ de gustul amar, motiv pentru care consum\ slab nutre]uri cum sunt [roturile de rapi]\ (care con]in glucosinola]i). La om, gustul este influen]at de vrst\, sex, stare fiziologic\ (graviditate) [i boli.
88

Mirosul, sim]ul prin care animalele (inclusiv omul) primesc informa]ii cu privire la propriet\]ile chimice ale nutre]urilor (alimentelor) care eman\ anumite substan]e, este mult mai dezvoltat la animale dect la om. Mirosul nutre]urilor este dat de con]inutul lor `n compu[i volatili; la unele specii de animale mirosul nu influen]eaz\ nivelul ingestiei hranei. V\zul este mai dezvoltat dect la om la multe specii de animale dar el are influen]\ redus\ asupra ingestiei nutre]urilor. Acest sim] este folosit de animale, `n special pentru localizarea hranei. Textura nutre]urilor influen]eaz\ ingesta, animalele prefernd nutre]urile granulate fa]\ de cele sub form\ de f\inuri sau semin]ele apaltizate, respectiv pr\jite, fa]\ de cele neprelucrate. Mecanismele de control ale ingestiei Apetitul este principalul factor care regleaz\ ingestia hranei; la rndul s\u, apetitul este reglat prin dou\ mecanisme, unul fizic [i altul metabolic Reglarea fizic\ a apetitului intervine `n cazul `n care concentra]ia energetic\ a nutre]urilor sau ra]iei este redus\. Reglarea metabolic\ (hormonal\) intervine `n situa]ia ra]iilor concentrate `n energie, nivelul ingestiei de SU fiind corelat negativ cu concentra]ia `n energie a ra]iei, deoarece animalele au tendin]a de a-[i men]ine constant\ cantitatea de energie ingerat\ (tab.36); ca urmare, animalele adulte pot s\-[i men]in\ greutatea constant\, o perioad\ lung\ de timp.
Tabelul 36

Influen]a concentra]iei `n EN a hranei asupra ingestiei la p\s\ri

Categoria de p\s\ri
G\ini ou\toare

EN/kg nutre] (kcal)

Nutre] ingerat (g/zi)

125 118 113 70 63

EN ingerat\ (kcal/zi)
210 213 220 130 140

EN ingerat\ fa]\ de necesar (%)

100 100 105 93 100

1680 1820 1960 Pui de 1855 carne 2240 Sursa: Hoffmann [i col., 1990

~n cazul `n care hrana este diluat\ cu ap\ sau cu substan]e nedigestibile, cantitatea consumat\ cre[te odat\ cu diluarea con]inutului `n energie; acest principiu este luat `n considerare `n nutri]ia animalelor nerumeg\toare, astfel c\ echilibrarea `n nutrien]i a hranei acestora se face `n func]ie de nivelul energetic al hranei (tab. 37).
Tabelul 37

Nivelul proteic [i al unor aminoacizi `n hrana puilor de carne, `n func]ie de concentra]ia `n energie Vrsta (s\pt\mni) 3-6
PB % Liz.% Met.% PB %

EM (kcal 0-3 PB% Liz.% Met.% /kg) 2900 20,8 1,18 0,45 3000 21,6 1,22 0,47 3100 22,3 1,26 0,48 3200 23,7 1,30 0,50 3300 23,7 1,34 0,52 Sursa: adaptat dup\ NRC, 1994

6-8
Liz.% Met %

18,1 18,7 19,4 20,0 20,6

1,04 1,08 1,11 1,15 1,18

0,41 0,42 0,43 0,45 0,46

16,3 16,8 17,4 18,0 18,6

0,91 0,94 0,97 1,00 1,03

0,36 0,38 0,39 0,40 0,41

89

Capacitatea tubului digestiv fiind limitat\, dac\ hrana con]ine propor]ii mari de substan]e nedigestibile (ex. celuloza din fnul de lucern\), cantitatea ingerat\ nu mai satisface cerin]ele de energie [i al]i nutrien]i, iar perfoman]ele zootehnice ale animalelor scad . De altfel, a[a cum rezult\ din numeroase cercet\ri (Sauvant, 1990), la porci (dar [i la alte nerumeg\toare) `n condi]iile sc\derii concentra]iei energetice a hranei sub un anumit nivel (2500 kcal ED/kg), ingesta scade odat\ cu reducerea concentra]iei energetice. La rumeg\toare, cantitatea de substan]\ uscat\ ingerat\ este influen]at\ de al]i factori, cum sunt : densitatea fizic\ a hranei/nutre]urilor, dimensiunea particulelor, propor]ia de componente nedigestibile, solubilitatea SU din nutre]uri, viteza de fermentare `n rumen, durata de sta]ionare a nutre]urilor `n rumen, frecven]a hr\nirii, starea fiziologic\. Practic, la rumeg\toare, la care hrana este format\ preponderent din nutre]uri de volum, cantitatea de SU ingerat\ depinde de aceea[i factori de care depinde [i digestibilitatea; dintre ace[tia, cel mai important este con]inutul nutre]urilor `n pere]i celulari, respectiv `n NDF (tab.38).
Tabelul 38

Influen]a con]inutului nutre]urilor `n NDF asupra cantit\]ii de SU ingerat\ la rumeg\toare

NDF SU ingerat\ (% din SU) (kg/100 kg greutate corporal\) Excelent\ 38 3,16 40 3,00 42 2,86 44 2,73 46 2,61 48 2,50 50 2,40 52 2,31 54 2,22 65 1,50 Foarte slab\ 85 < 1,00 Sursa: Pioneer Forage Manual, A Nutritional guide, 1990

Calitatea nutre]ului

Estimarea cantit\]ii de substan]\ uscat\ ingerat\ Cunoa[terea cantit\]ii de hran\ pe care o poate ingera un animal prezint\ o mare importan]\, aceasta determinnd performan]ele de produc]ie [i eficien]a economic\ a produc]iei animale. Estimarea cantit\]ii de hran\ ingerat\ se face `n mod curent pe baza substan]ei uscate (SU) ingerate. ~n acest scop, a fost introdus\ no]iunea de ingestibilitate, care poate fi definit\ prin cantitatea de SU ingerat\ voluntar, dintr-un nutre] administrat la discre]ie. Lundu-se `n considerare faptul c\ la animalele adulte cerin]ele de energie sunt raportate la greutatea corporal\, sau la greutatea metabolic\ (greutatea corporal\ ridicat\ la puterea 0,75) [i ingestibilitatea se raporteaz\ fie la greutatea corporal\ (kg SU/ % kg greutate corporal\), fie la greutatea metabolic\ (g SU/kg 0,75). Exprimarea ingestibilit\]ii la greutatea metabolic\ este mai logic\, deoarece cerin]ele de energie nu cresc propor]ional cu greutatea corporal\ ci cu greutatea metabolic\; ori, consumul de SU urm\re[te `n primul rnd satisfacerea cheltuielilor de energie ale organismului.
90

Dat\ fiind variabilitatea mare a ingestibilit\]ii nutre]urilor de volum, la rumeg\toare, cercet\torii francezi (Jarrige, 1988) au elaborat un sistem original de apreciere a ingestibilit\]ii acestor nutre]uri, lundu-se `n considerare (Sauvant, 1990): varia]ia cantit\]ii de substan]\ uscat\ ingerat\, de la un nutre] de volum la altul, pentru acela[i animal, [i neaditivitatea cantit\]ii de substan]\ uscat\ ingerat\. Prin elaborarea acestui sistem s-a urm\rit, introducerea unei unit\]i de m\sur\ a ingestibilit\]ii (UE = unit dencombrement ), care s\ permit\: exprimarea diferen]elor de capacitate de ingestie a animalelor, `n func]ie de felul nutre]ului, [i folosirea, la formularea ra]iilor, a unei unit\]i de m\sur\ aditive [i asociative, de tipul celor pentru valoarea nutritiv\ (UF, PDI.). Ca [i `n cazul folosirii unit\]ii furajere, pentru exprimarea ingestibilit\]ii s-a luat un nutre] de referin]\, respectiv iarba tn\r\, de p\[une, pentru care pe animale standard (ovine, vaci [i tineret taurin) s-au determinat valorile etalon pentru nutre]ul de referin]\, fa]\ de care se calculeaz\ UE pe specii (categorii de animale) [i fel de nutre]. Similar sitemului INRA, Burlacu (1998) a elaborat un sistem care are la baz\ a[a-zisa unitate de sa]ietate (US), diferen]iat\ [i ea pentru cele trei grupe de animale (oi, vaci, tineret). Specific acestor sisteme este faptul c\ valorile stabilite pentru vaci de lapte se aplic\ [i la capre, iar cele stabilite pentru tineret taurin se folosesc pentru toate categoriile de tineret `n cre[tere, exceptnd junincile (la care se folosesc valorile stabilite pentru vaci) Cunoscnd capacitatea de ingestie (CI) a animalelor, care corespunde cantit\]ii maxime de SU ingerat\ de animalul standard, din nutre]ul de referin]\ (1,62 kg la ovine, 17 kg la vaci [i 8,5 kg la tineret taurin) [i valoarea de `nc\rcare/sa]ietate a fiec\rui nutre], se poate calcula cantitatea de SU ingerat\ pentru fiecare nutre] `n parte. Referitor la SU ingerat\, la rumeg\toare, un aspect important `l reprezint\ influen]a pe care o are consumul de concentrate asupra ingestiei nutre]urilor de volum. ~n acest sens, s-a constatat c\ `n cazul `n care la o ra]ie compus\ din nutre]uri de volum, consumate ad libitum se adaug\ o cantitate de nutre]uri concentrate, ingesta de SU din nutre]urile de volum scade pe m\sura cre[terii ponderii concentratelor `n ra]ie. ~n aceast\ situa]ie, concentratele sunt consumate rapid [i `n totalitate, cantitatea nutre]urilor de volum sc\znd cu 0,6-0,2 kg la tineret (respectiv 0,8-0,3 kg la vacile de lapte), pentru fiecare kg de concentrate, de[i cantitatea total\ de SU ingerat\ cre[te.

91

CAP. 6 CERIN}E {I NORME DE HRAN| ~n condi]iile `n care hrana are ponderea cea mai mare `n costurile produc]iei animale, respectiv minimum 50 % la rumeg\toare (care `n mod curent consum\ multe nutre]uri de volum) [i peste 60 % la nerumeg\toare, este obligatorie aplicarea unei alimenta]ii corespunz\toare unui consum f\r\ risip\ [i care s\ asigure o utilizare ct mai bun\ a hranei. ~n acest scop, `nc\ de la `nceputul anilor 1800 s-a `ncercat elaborarea unor norme de hran\ (sau standarde), care dup\ mul]i ani de cercet\ri continue, efectuate pe animale de ferm\, au fost perfec]ionate, astfel c\ ast\zi ele reflect\, cu un mare grad de acurate]e, nevoile de energie [i nutrien]i ale animalelor pe specii, categorii de produc]ie [i st\ri fiziologice. Concomitent, s-au `mbog\]it cuno[tin]ele referitoare la valoarea nutritiv\ a celor peste 2000 de produse diferite, care se folosesc `n alimenta]ia animalelor. Aceste norme sunt revizuite [i `mbun\t\]ite `n permanen]\, ca urmare a noilor rezultate ale cercet\rii [tiin]ifice [i sunt publicate periodic, sub form\ de recomand\ri, de c\tre organisme [tiin]ifice de specialitate. Dintre aceste organisme, mai cunoscute `n lume sunt: ARC Agricultural Research Council, din Marea Britanie, NRC National Research Council, din SUA, INRA Institut National de la Recherche Agronomique, Fran]a, ~n Romnia aceast\ func]ie o `ndepline[te: IBNA Institutul de Biologie [i Nutri]ie Animal\, din subordinea ASAS (Academia de {tiin]e Agricole [i Silvice). Cerin]ele nete (sau cheltuielile fiziologice), reprezint\ cantitatea de energie [i nutrien]i, fixa]i sau secreta]i de un animal s\n\tos, care sa afl\ `n condi]ii optime de mediu [i prime[te o ra]ie echilibrat\ din toate punctele de vedere (INRA, 1988). Normele de hran\ (standarde, aporturi recomandate), reprezint\ cantitatea de energie [i elemente/substan]e nutritive pe care animalul trebuie s\ le ingere pentru a realiza performan]ele dorite, `n limitele capacit\]ii sale de produc]ie (INRA, 1988). ~n general, normele de hran\ sunt mai mari dect cerin]ele nete; diferen]a rezult\ din aplicarea unui a[a-zis coeficient de siguran]\ sau factor de corec]ie, care este determinat de numero[ii factori care influen]eaz\ aceste cerin]e. ~n mod curent, normele de hran\ exprim\ valorile minime pentru o popula]ie de animale dat\ de specie, vrst\, greutate [i stare fiziologic\/productiv\. Or, este cunoscut c\ cerin]ele de hran\ variaz\, `n limite largi, chiar `ntr-o popula]ie relativ uniform\. O alimenta]ie ra]ional\, [tiin]ific\, presupune asigurarea nivelului optim de energie [i nutrien]i; att subalimenta]ia (deficitul) ct [i supraalimenta]ia (excesul) au efect negativ asupra produc]iei [i s\n\t\]ii animalelor, excesul unor nutrien]i putnd produce intoxica]ii sau chiar moartea animalelor. ~n acela[i timp, excesul `ncarc\ nejustificat costurile de produc]ie [i nu este de dorit. Managementul [i metodele de hr\nire influen]eaz\ eficien]a utiliz\rii hranei, prin diferen]ele care apar `n privin]a metaboliz\rii diferi]ilor
92

nutrien]i; `n plus, recomand\rile privind aportul de hran\ nu pot ]ine cont de al]i factori cum sunt: climatul, bolile, parazitismul, prepararea nutre]urilor etc., care influen]eaz\ cerin]ele organismului [i utilizarea hranei. Factorii majori care influen]eaz\ cerin]ele de hran\ ale animalelor sunt `ns\, factorii genetici [i al]i factori ce ]in de individualitate. ~n ultimii 25 de ani s-au f\cut progrese importante pe linia cre[terii productivit\]ii animalelor [i implicit a eficien]ei utiliz\rii hranei (tab. 39; 40); la porci, a crescut rata sporului zilnic de greutate cu cca. 13 %, s-a `mbun\t\]it utilizarea hranei cu cca 17 % [i a sc\zut grosimea sl\ninii dorsale cu cca. 46 %, ca urmare a lucr\rilor de selec]ie [i aplic\rii hibrid\rii.
Tabelul 39

Performan]e medii, realizate `n producerea c\rnii `n UE (pui de g\in\ [i porc)

Pui de g\in\ 42 1,9 44,3 3,8 2,0 59
* de la 7,7 kg la 105 kg

Specificare Vrsta la sacrificare (zile) Greutatea vie la sacrificare (kg) Spor mediu zilnic / perioad\ (g) Consum de hran\ /perioad\ (kg) Indice de consum (kg/kg spor) Cost hran\, `n costuri totale, %
Sursa: Uzu, 1998, RPNA;
Tabelul 40

Porci 160 105 760* 247* 2,8 60

Evolu]ia greut\]ii [i a indicelui de consum, la puii de carne (valori medii, `n ]\rile UE) Greutatea medie la sacrificare 1,0 1,2 1,6 1,7 1,8 1,9 Nr. zile pentru a ajunge la 1,8 kg 103 80 70 55 45 40 Indice consum (kg hran\/kg spor) 3,9 3,7 2,8 2,5 2,2 2,0

Anul 1950 1960 1970 1980 1990 1998

Estimarea cerin]elor de hran\

Metodele folosite pentru estimarea cerin]elor sunt diverse [i mai mult sau mai pu]in specifice nutre]ului considerat; `n acest sens de remarcat sunt: studiile calorimetrice, efectuate `n diferite condi]ii de mediu sau nivelul de alimenta]ie, pentru stabilirea cerin]elor de energie; studiile de bilan] al N sau mineralelor pentru estimarea cerin]elor `n protein\ [i minerale; sacrific\rile de control, pentru aprecierea cerin]elor de energie [i a utiliz\rii acesteia `n corp; testele de nutri]ie, prin aplicarea metodologiei globale sau factoriale, pentru estimarea cerin]elor `n protein\, macroelemente etc. Fiecare din aceste metode are att avantaje ct [i dezavantaje, determinate de condi]iile `n care se aplic\; astfel, rezultatele ob]inute prin studiile de calorimetrie efectuate cu animale ]inute `n ad\post [i `n condi]ii de repaus [i post nu corespund pentru animalele `ntre]inute pe p\[une, la care cerin]ele de energie cresc datorit\ activit\]ii de p\[unat.
93

Explicarea unor tulbur\ri determinate de aplicarea unei alimenta]ii necorespunz\toare se poate face, `n anumite limite, prin aprecierea statusului nutri]ional al animalului, la un moment dat. Determinarea acestui status este `ns\ dificil\, metodele utilizate fiind laborioase [i costisitoare. Nivelul diferi]ilor indicatori determina]i variaz\ `n func]ie de mai mul]i factori, cum sunt: specia, nivelul (faza) [i tipul produc]iei, prezen]a unor a[a-zi[i stresori etc. Cel mai u[or mod de apreciere a efectului hranei asupra organismului animal `l constitue urm\rirea evolu]iei produc]iei; `n acest sens se folosesc indicatori precum: greutatea la na[tere, la `n]\rcare, la o anumit\ vrst\ sau dup\ o anumit\ perioad\ de timp. Sporul mediu zilnic este cel mai folosit indicator pentru animalele `n cre[tere [i al `ngr\[at; sporul mediu zilnic se determin\ prin raportarea sporului de greutate dintr-o anumit\ perioad\ de timp, la num\rul de zile din perioada respectiv\:
Spor mediu zilnic (g, kg) = spor greutate pe perioad\ / nr zile din perioad\ Spor greutate pe perioad\ (g, kg) = greutate final\ - greutate ini]ial\

Orice deficien]\ a hranei este `nso]it\ de reducerea sporului de greutate, `n m\sur\ mai mare la animalele tinere, cu cre[tere rapid\. Alimenta]ia necorespunz\toare influen]eaz\ negativ [i alte produc]ii, respectiv de lapte, ou\, ln\, precum [i capacitatea reproductiv\ (eclozionabilitatea, mortalitatea embrionar\, manifestarea estrusului, fecunditatea, resorb]ia fetu[ilor, viabilitatea fetu[ilor...). Examenul clinic [i analiza unor ]esuturi pot da indica]ii pre]ioase asupra statusului nutri]ional. Unele deficien]e de alimenta]ie sunt `nso]ite de simptome de caren]\ sau intoxicare, specifice, cum sunt rahitismul (pentru Ca, P, vit. D), gu[a (I), hemoragiile (vit.K), encefalomalacia (vit. A [i E) etc. Prin analiza chimic\ a unor ]esuturi (snge, oase, ficat, p\r etc) sau excre]ii (fecale [i urin\) se pot pune `n eviden]\ deficien]e de alimenta]ie, respectiv: nivelul albuminei [i ureei plasmatice (pentru protein\), nivelul glucozei [i acizilor gra[i din snge (energie), hemoglobina (Fe), cetone `n urin\ (cetoz\ la vaci) etc. Exprimarea cerin]elor (normelor) de hran\ Ca regul\ general\, cerin]ele/normele de hran\ trebuie s\ se exprime `n acela[i mod (unit\]i de m\sur\) `n care este exprimat\ [i valoarea nutritiv\ a nutre]urilor. Practic, `n toate ]\rile din Europa, pentru exprimarea cerin]elor `n energie se folosesc: energia metabolizabil\ (EM), pentru animalele nerumeg\toare, energia net\ (EN), diferen]iat pentru lapte [i carne, pentru rumeg\toare: EN este folosit\ ca atare (kcal, MJ) sau prin diferite unit\]i (furajere, nutritive). ~n cazul proteinei, exprimarea se face `n: protein\ brut\ (PB) [i aminoacizi esen]iali, pentru nerumeg\toare, protein\ digestibil\ (PD) sau protein\ digestibil\ `n intestin (PDI), pentru rumeg\toare. Exprimarea cerin]elor `n vitamine se face `n unit\]i interna]ionale (UI) pentru vitaminele liposolubile, sau `n mg pentru celelalte vitamine. Pentru minerale, exprimarea cerin]elor se face `n % din hran\ sau `n grame pentru macroelemente [i respectiv mg sau ppm pentru microelemente
94

Tabelul 41

Modalit\]i de exprimare a cerin]elor de energie [i nutrien]i la animale

Specia de animale Rumeg\toare Nerumeg\toare Energie TSD; ED; EM; EN lapte, carne EM/ kg hran\ ED/kg UF; UN lapte, carne / zi hran\ Protein\ PD; PDI, (g/zi) % PB; % AA esen]iali g AAe/1000 kcal EM Vitamine UI pentru A,D,E; mg pentru celelalte Minerale g - pentru macroelemente ppm - pentru microelemente % din hran\ (brut\ sau SU) Substan]\ uscat\ kg/zi % din nutre]

Cerin]e

Mai ales `n cazul energiei [i proteinei, cerin]ele organismului animal sunt `mp\r]ite `n cerin]e pentru `ntre]inere [i respectiv pentru produc]ie. Cerin]ele pentru `ntre]inere corespund cheltuielilor de energie [i nutrien]i ale organismului pentru men]inerea func]iilor vitale (men]inerea integrit\]ii tisulare, func]ionarea organismului, utilizarea nutrien]ilor, men]inerea temperaturii constante...). Pe de alt\ parte, pentru realizarea produc]iilor animale (carne cre[tere/`ngr\[are, gesta]ie, lapte, ou\, ln\, munc\) se consum\ energie [i nutrien]i, concretizate `n cerin]e pentru produc]ie. ~n practica alimenta]iei normate stabilirea cerin]elor de hran\ `n func]ie de cheltuielile pentru `ntre]inere [i pentru produc]ie se face `n special pentru vaci, oi mame [i animalele de munc\. Cerin]e pentru `ntre]inere Starea fiziologic\ de `ntre]inere este definit\ ca situa]ia `n care animalul `[i men]ine constante greutatea [i compozi]ia corporal\ [i nu produce nimic (spor de greutate, lapte, munc\...) (Vermorel, 1988). Cerin]e de energie Cheltuielile de energie pentru `ntre]inere sunt generate de: re`noirea de ansamblu a substan]elor din organism, cheltuielile fiziologice legate de marile func]ii ale organismului, inclusiv ingestia [i digestia hranei. Toate aceste func]ii fiziologice se fac cu un important consum de energie rezultat\ din oxidarea total\ a nutrien]ilor absorbi]i; rezult\ [i o cantitate important\ de c\ldur\, care se ad\ug\ la celelalte componente ale extra-c\ldurii sau energiei calorice. Din energia cheltuit\ pentru `ntre]inere cca. 40-50 % este folosit\ pentru re`noirea ]esuturilor, 50-60 % pentru cheltuielile fiziologice [i pn\ la 10 % pentru ingestia [i digestia hranei (mai pu]in pentru nutre]urile concentrate [i mai mult pentru cele de volum). Cerin]ele minime de energie pentru `ntre]inere corespund no]iunii de metabolism bazal (MB), no]iune abstract\, care nu poate fi m\surat\ direct; cu toate acestea, metabolismul bazal se apreciaz\ prin cantitatea de c\ldur\ produs\ de organismul animal, `n anumite condi]ii, respectiv: stadiu post-absorbativ (repaus digestiv de minim 12 ore, la om),
95

 lipsa de activitate (stare de veghe, `n pozi]ie culcat), condi]ii de neutralitate termic\. Pentru orice grup de animale de acela[i tip (de ex. mamifere), RMB este propor]ional\ cu greutatea corpului, conform ecua]iei alometrice. Cre[terea alometric\ este un model de cre[tere regulat\ [i sistematic\ astfel `nct masa sau dimensiunile unui organ sau ale unei p\r]i din corp se pot exprima prin raportarea lor la masa total\, conform ecua]iei alometrice: unde: y = masa organului, x = masa organismului, = coeficientul de cre[tere a organismului, iar b = o constant\. ~n principiu, RMB este aproximativ constant\ dac\ se raporteaz\ la suprafa]a corporal\ sau la greutatea metabolic\, respectiv greutatea corporal\ ridicat\ la puterea 0,75 (G 0,75) (tab.42).
Tabelul 42

y = bx

Varia]ia greut\]ii metabolice (G0,75) `n func]ie de greutatea corporal\ (G) G 0,75 1,00 3,34 5,62 12,82 18,80 G 100 200 300 400 500 G 0,75 31,6 53,2 72,0 89,0 105,7 G 600 700 800 900 1000 G 0,75 121,2 136,1 150,4 164,3 177,8

G 1 5 10 30 50

Rela]ia dintre suprafa]a corporal\ [i RMB a fost stabilit\ de Rubner (1883), prin a[a-zisa legea suprafe]ei, conform c\reia la animalele homeoterme RMB este de 1000 kcal/m2 de suprafa]\ corporal\. Dat fiind faptul c\ suprafa]a corporal\ a animalelor este greu de stabilit, cel mai adesea RMB se exprim\ la greutatea metabolic\, apreciat\ diferit, `n timp, respectiv ca G 0,66, G 0,73, ca `n final Kleiber (1947) s\ propun\ o rela]ie valabil\ pentru toate speciile: MB (kcal) = Q x G 0,75 unde: Q = 70 la toate mamiferele homoterme sau 83 la p\s\ri; G = greutatea corporal\ exprimat\ `n kg. Raportat\ la greutatea metabolic\ (tab. 43), RMB are valori apropiate, la diferitele specii de animale. Dac\ se raporteaz\ RMB la kg greutate corporal\, se constat\ c\ aceasta scade pe m\sura cre[terii greut\]ii.
Tabelul 43

Rata metabolismului bazal la diferite specii de animale Greutate corporal\ (kg) 0,010 0,100 2 50 100 500 1000 kcal pe 24 ore, pe kg greutate kg 0,75 222 72 124 70 69 68 27 72 22 70 15 71 12 71 medie 70,5
96

Specia Colibri {oarece G\in\ Oaie Porc Vac\ Taur

Sursa: Gebhardt, 1981

Metabolismul bazal, respectiv cerin]ele de energie pentru `ntre]inere, variaz\ `n func]ie de o serie de factori dependen]i de: animal: specia, rasa, tipul productiv, vrsta , sexul, individualitatea alimenta]ie: durata postului, felul nutre]ului condi]iile de exploatare: stabula]ie / p\[unat, temperatur\ (climat) Specia, rasa, tipul, influen]eaz\ semnificativ cerin]ele de energie pentru `ntre]inere; astfel, la bovine cerin]ele sunt mai mari cu 20-30 % comparativ cu cele pentru ovine; cerin]ele raselor de lapte sunt mai mari cu cca. 13 %, fa]\ de cele ale raselor de carne (Vermorel, 1988). Sexul influen]eaz\ MB, astfel c\ la animalele castrate, metabolismul bazal este mai sc\zut dect la cele necastrate, iar la masculi este mai ridicat dect la femele (diferen]ele pot fi de 15-20 %). Felul nutre]ului, `n special con]inutul lui `n pere]i celulari, gradul de lignificare [i forma de prezentare, influen]eaz\ cheltuielile de energie pentru ingestie, care reprezint\ din consumurile energetice pentru `ntre]inere cca. 1 % pentru concentrate [i pn\ la 8 % pentru fn. ~ntre]inerea animalelor legate sau `n stabula]ie determin\ diferen]ieri `n privin]a cheltuielilor de energie pentru `ntre]inere. Astfel, `n stabula]ie liber\, rumeg\toarele cheltuiesc suplimentar energie pentru `ntre]inere, datorit\ activit\]ilor fizice pe care le efectueaz\ (`n primul rnd mi[care, determinat\ de deplasarea pentru culegerea hranei) [i care sunt consumatoare de energie. ~n cazul `ntre]inerii animalelor pe p\[une, cerin]ele de energie pentru `ntre]inere sunt mai mari cu 20-70 %. Temperatura ambiant\ [i climatul. Men]inerea temperaturii corporale constante, la animalele homeoterme, presupune o produc]ie permenent\ de c\ldur\ care se pierde prin radia]ie, convec]ie [i evapora]ie. Acest\ pierdere de c\ldur\ depinde de diferen]a de temperatur\ `ntre animal [i mediu. ~n condi]iile `n care animalele sunt `ntre]inute `n limitele zonei de neutralitate termic\ (tab.44), nu se `nregistreaz\ pierderi de c\ldur\.
Tabelul 44

Zona neutralit\]ii termice, la diferite specii de animale Specia Ovine Porcine Caprine Iepuri P\s\ri Cobai Zona de neutralitate trermic\ 13-14 0C 20-22 0C 20-28 0C 27-28 0C 16-25 0C 32-33 0C

Sursa: Sauvant, 1990

Zona de neutralitate termic\ poate varia `ns\, mai ales `n privin]a temperaturii critice, `n func]ie de mai mul]i factori (de ex. la oi, lungimea fibrelor de ln\). Din cele prezentate anterior, referitor la cerin]ele de energie pentru `ntre]inere, rezult\ c\ produc]ia de c\ldur\ este cu att mai mai mic\ (raportat\ la kg de greutate corporal\), cu ct greutatea corporal\ este mai mare, dat fiind faptul c\ aceste cheltuieli de energie sunt legate de suprafa]a corporal\. Un animal de talie mic\ are suprafa]a corporal\ relativ\ mai mare dect un animal de talie mare, pierderile de c\ldur\, fiind mai mari `n primul caz.
97

~n acest sens, Kleiber (1967) a ar\tat c\ dac\ un taur ar avea un metabolism la fel de intens ca la [oarece, ar avea o temperatur\ cutanat\ peste punctul de fierbere al apei pentru a putea s\ elimine c\ldura produs\ la o vitez\ egal\ cu cea a produc]iei sale metabolice. Pe de alt\ parte, dac\ un [oarece ar avea un metabolism egal cu cel al taurului, pentru a-[i men]ine temperatura corporal\ ar trebui s\ aib\ o blan\ cu grosimea de 20 cm. Determinarea cerin]elor energetice pentru `ntre]inere ~n principiu, la animalele adulte, stabilirea cerin]elor de energie pentru `ntre]inere se face `n func]ie de greutatea metabolic\, conform rela]iei (pentru mamifere): kcal EN/zi = 70 x G0,75 pe baza c\reia au fost formulate mai multe rela]ii, pe specii: - pentru vaci: UFL/zi = 1,4 + 0,6 G:100 (INRA,1988)
de ex. vac\ de 600 kg UFL/zi = 1,4 + 0,6 G : 100 1,4 + 0,6 x 600 : 100 = 5,0 UFL kcal ENL/zi = 70 x G 0,75 70 x 121,1 = 8484 kcal ENL 8484 : 1700 = 5,0 UFL 8484 : 1457 = 5,82 UNL

- pentru porci: kcal EM/zi = 109 x G 0,75 (ARC, 1981) - pentru p\s\ri: kcal EM/zi = 97 x G 0,75 (Johnson [i Farrell, 1986) Pentru animalele `n cre[tere nu se practic\ calcularea diferen]iat\ a cerin]elor de hran\ pentru `ntre]inere [i respectiv, pentru produc]ie. Cerin]e de proteine Cerin]ele de proteine pentru `ntre]inere corespund cheltuielilor generate de re`noirea proteinelor din organism, proces de sintez\ [i degradare care are loc chiar [i la animalele aflate `n post. Din acest proces rezult\ cantit\]i, relativ importante, de substan]e azotate, ce sunt eliminate din organism prin: fecale, `n principal la rumeg\toare, elimin\rile fiind formate din descuam\ri ale epiteliului intestinal [i mai ales azot microbian (din rumen, intestin gros [i cecum); urin\, mai ales la monogastrice, elimin\rile de N pe aceast\ cale reprezentnd cota parte de N rezultat din degradarea proteinelor endogene, pe alte c\i: descuam\ri ale pielii, transpira]ie, sebum, fanere, elimin\ri relativ mici [i deci cu importan]\ redus\ sub aspect cantitativ. Determinarea cerin]elor de protein\ pentru `ntre]inere ~n principiu, cerin]ele de protein\ pentru `ntre]inere se stabilesc `n func]ie de cheltuielile de protein\ raportate la greutatea metabolic\. Pentru animalele monogastrice, cerin]ele de protein\ pentru `ntre]inere se pot stabili (exprima) [i `n aminoacizi, mai ales `n cei esen]iali. Pentru aceasta este necesar\ cunoa[terea con]inutului mediu `n aminoacizi a substan]ei corporale [i respectiv, turnoverul proteic (Sauvant, 1990).
98

Pentru rumeg\toare apar diferen]e `ntre recomand\ri (tab. 45).

Tabelul 45

Cerin]e de protein\ pentru `ntre]inere la rumeg\toare Bovine 3,25 2,30 Ovine 2,50 3,45 (3,98*) Caprine 2,30 2,39

Specificare g PDI/kg greutate metabolic\ - Verit R [i col. (INRA,1988) - Burlacu Gh. [i col., (IBNA,1998)
*/ pentru mioare

Cerin]ele de vitamine ~n literatura de specialitate sunt pu]ine date referitoare la cerin]ele de vitamine pentru `ntre]inere, att datorit\ dificult\]ilor de determinare separat\ (pentru `ntre]inere, respectiv produc]ie) a acestor cerin]elor, ct [i faptului c\ `n cazul vitaminelor nu se face aceast\ distinc]ie. Totu[i, pentru rumeg\toare se recomand\ urm\toarele niveluri vitaminice, care trebuie asigurate prin hran\ (Wolter R., 1988):
vaci, 600 kg oi vitamina A 4000 2700 UI/kg SU vitamina D 1200 vitamina E 15 15

Pentru monogastrice, se fac recomand\ri globale pentru aportul de vitamine (`ntre]inere [i produc]ie). Cerin]ele de minerale Cerin]ele de minerale ale animalelor, mai ales pentru rumeg\toare, se exprim\ raportate la SU a ra]iei, respectiv prin g/kg SU din ra]ie sau `n g/zi [i animal, `n cazul macroelementelor (tab.46).
Tabelul 46

Cerin]ele de minerale pentru `ntre]inere la rumeg\toare Ca 36,0 3,5 3,5 P 27,0 2,5 2,5 K 39,0 2,0 Na 8,0 1,0 Cl 15,0 Mg 8,0 1,0

Vaci, 600 kg, g/zi Oi, 50 kg, g/zi Capre, 50 kg, g/zi
Sursa: diferi]i autori

Cerin]e pentru reproduc]ie ~n produc]ia animal\ nu se urm\re[te numai ob]inerea unor produc]ii ridicate `n condi]ii de utilizare eficient\ a hranei, ci [i o continu\ `mbun\t\]ire a poten]ialului de reproduc]ie. Produc]ia [i reproduc]ia sunt legate `ntre ele, `n mod diferit de la specie la specie; cea mai strns\ leg\tur\, sub acest aspect, se `nregistreaz\ la vacile de lapte. ~n privin]a cerin]elor de hran\ pentru func]ia de reproduc]ie, sunt diferen]e mari `ntre masculi [i femele. Cerin]e pentru masculii de reproduc]ie Produc]ia ejaculatului constituie un proces metabolic important, care este asociat cu cre[terea metabolismului.
99

La toate speciile de animale domestice, masculii sunt ap]i pentru `mperechere tot timpul anului (inclusiv berbecii [i arm\sarii), `ns\ cea mai mare capacitate de reproduc]ie se `nregistreaz\ la vieri. Spermatogeneza are loc `n testicul, ejaculatul este format din spermatozoizi [i plasm\ spermatic\. Avnd `n vedere volumul mediu al ejaculatului [i compozi]ia lui, cantitatea de substan]e eliminate de reproduc\torii masculi pe aceast\ cale este redus\, chiar [i `n cazul folosirii intense la mont\ (2 monte pe zi). Raportat\ la greutatea corporal\, aceast\ produc]ie este foarte mic\ (tab. 47).
Tabelul 47

Elimin\rile de substan]e prin ejaculat, la animalele domestice Arm\sar 80,0 1,60 0,80 0,32 0,16 500 Taur 7,00 0,70 0,48 0,35 0,24 1000 Berbec 1,12 0,17 0,06 0,24 0,08 70

Specificare Vier ml/ ejaculat 225 Substan]\ uscat\, g 11,25 Protein\ brut\, g 8,32 Cantit\]i eliminate, g / 100 kg corp: Substan]\ uscat\, g 5,62 Protein\ brut\, g 4,16 Greutate corporal\, kg 200

Apreciat\ numai prin cantitatea de substan]e eliminate prin ejaculat, activitatea reproduc\torilor masculi este pu]in `nsemnat\, din acest punct de vedere cel mai pu]in solicita]i fiind berbecii, iar cel mai mult vierii. Influen]a alimenta]iei. Produc]ia materialului seminal este influen]at\ de mul]i factori, dependen]i att de animal, ct [i de mediu; `ntre factorii de mediu, alimenta]ia ocup\ un loc important. Aprecieri mai recente referitoare la influen]a alimenta]iei asupra reproduc]iei la masculi consider\ c\, `n timp, aceasta a fost supraapreciat\, rezultnd unele recomand\ri, nefundamentate [tiin]ific, att cu privire la normele de hran\, ct mai ales la calitatea proteinelor ce trebuiesc folosite `n hrana masculilor de reproduc]ie. O alimenta]ie ra]ional\ a masculilor de reproduc]ie trebuie s\ ]in\ cont de cteva aspecte care sunt caracteristice acestei categorii de animale. O sensibilitate mai mare fa]\ de alimenta]ie se `nregistreaz\ la reproduc\torii tineri (care `nc\ nu [i-au terminat cre[terea), subalimenta]ia influen]nd att greutatea, ct mai ales vrsta la pubertate. La nerumeg\toare, influen]a alimenta]iei asupra reproduc]iei este mai mare dect la rumeg\toare, `n special sub aspectul aportului [i calit\]ii proteinei din hran\. Aportul de energie influen]eaz\ negativ func]ia de reproduc]ie, `ndeosebi cnd este excedentar [i `n mai mic\ m\sur\ `n cazul unui deficit; deficitul de energie are influen]\ semnificativ\ asupra produc]iei seminale numai dac\ este accentuat [i de mai lung\ durat\; de exemplu, un aport de energie superior normelor cu pn\ la 30 % sau inferior acestora cu pn\ la 50 %, nu a influen]at semnificativ cantitatea [i calitatea materialului seminal la berbec, dac\ durata nu a dep\[it 2-3 luni (Gebhardt, 1981). Aportul de proteine, ca [i `n cazul energiei, are importan]\ asupra reproduc\torilor masculi numai dac\ devierile fa]\ de cerin]e sunt mari [i de lung\ durat\. Astfel, la taurii de reproduc]ie, efectele diminu\rii aportului de protein\ (cu 25-35 % fa]\ de cerin]e) au influen]at volumul, concentra]ia [i al]i parametri ai ejaculatului, numai `n situa]ia `n care durata subalimenta]iei proteice a fost de foarte lung\ durat\ (cca. 1 an) (Gebhardt, 1981).
100

Aportul de vitamine [i minerale, iar la vieri [i de aminoacizi esen]iali, are influen]\ mai mare asupra ejaculatului; la vieri [i vieru[i, nivelul lizinei [i al aminoacizilor sulfura]i din hran\, se pare c\ are cea mai mare influen]\ asupra cantit\]ii [i calit\]ii spermei, deoarece ace[ti aminoacizi se epuizeaz\ primii `n procesul de spermiogenez\. Cerin]e de energie Astfel, stabilirea cerin]elor numai pe baza energiei [i a substan]elor din ejaculat [i `n func]ie de intensitatea folosirii la mont\, nu corespunde realit\]ilor fiziologice ale acestei categorii de animale; pe de alt\ parte recomand\rile mai vechi sunt exagerate att `n privin]a nivelului ct [i a calit\]ii unor nutrien]i (ex. protein\). Avnd `n vedere aceste aspecte, cerin]ele de energie, date de greutatea corporal\ [i de intensitatea folosirii la mont\, sunt superioare cerin]elor de `ntre]inere cu: 10-12 % la tauri [i vieri, 5 % la arm\sari, 15-25 % la berbeci, la care se au `n vedere [i cerin]ele pentru cre[terea lnii [i intensitatea folosirii la mont\. Astfel calculate, cerin]ele corespund cu cele recomandate de INRA pentru tauri, berbeci [i vieri de reproduc]ie; pentru arm\sarii de reproduc]ie, normele INRA recomand\ un plus de energie, peste nivelul cerin]elor de `ntre]inere (cca. 1 UF cal/100 kg greutate), de pn\ la 35-40 % la arm\sarii din rase u[oare (500-600 kg) [i respectiv de 10-15 % la cei grei (800-900 kg), `n condi]iile efectu\rii unei activit\]i intense de mont\ (minimum 2 monte pe zi). Cerin]e de proteine Recomand\rile privind aportul de protein\ pentru masculii de reproduc]ie folosi]i la mont\ dep\[esc nivelul celor pentru `ntre]inere, cu circa: 5 % la tauri [i vieri, 20-55 % la arm\sari, 25-70 % la berbeci. La arm\sari [i berbeci, `n cazul folosirii intense la mont\ (2 monte/zi [i peste) se recomand\ un aport suplimentar de protein\ de pn\ la 55 % (la arm\sari), respectiv 70 % (la berbeci), fa]\ de necesarul pentru `ntre]inere. Dac\ la rumeg\toare calitatea proteinelor folosite `n alimenta]ia masculilor de reproduc]ie prezint\ o importan]\ mai redus\, la vieri aportul aminoacizilor indispensabili este esen]ial pentru buna desf\[urare a activit\]ii de reproduc]ie (`ndeosebi lizina [i aminoacizii sulfura]i). Cerin]e de vitamine Producerea spermei este un proces fiziologic `n care vitaminele joac\ un rol foarte important; dintre vitamine, un rol deosebit [i au cele liposolubile [i `n primul rnd vitamina A. Compararea diferitelor date cu privire la aportul de vitamine pentru reproduc\tori masculi eviden]iaz\ diferen]e relativ mari `ntre autori; cele mai multe preciz\ri `n privin]a aportului de vitamine sunt pentru vieri (tab. 48).
101

Tabelul 48

Cerin]ele `n vitamine pentru vieri INRA, 1989* 5000 1000 10 1 3 lipsa date 0,02 10 8 0,1 500

Sursa Gebhardt, 1981 Wahlstorm, 1991* UI / kg SU A 7000 4000 D 700 400 mg / kg SU E 35 20 B1 1,8 lipsa date B2 4-6 5 B6 4-6 lipsa date B12 10-15 20 Niacin\ 25-30 35 Acid pantotenic 10-15 20 Biotin\ lipsa date lipsa date Colin\ 600-800 500 * la un consum de cca. 2,5 kg nutre] pe zi Vitamine

Cerin]e de minerale Cu toate c\ prin sperm\ se elimin\ cantit\]i foarte mici de minerale, datorit\ rolului lor biologic deosebit, ele sunt esen]iale pentru buna desf\[urare a procesului de reproduc]ie. ~n privin]a macroelementelor, este important\ asigurarea unui raport mai strns (1,2-1,3/1) `ntre Ca [i P; important este [i aportul `n unele microelemente implicate direct `n func]ia de reproduc]ie (tab. 49).
Tabelul 49

Cerin]e de minerale, pentru reproduc\torii masculi Gebhardt, 1981 6-8 5-6 2 5 50 30 0,2-0,4 0,1-0,2 Vieri Wahlstorm, 1991 g /kg SU 6,5 5 ? mg / kg SU 6 75 20 0,15 0,1 Rumeg\toare (INRA,1988) 5,5-6,0 3,5-4,0 ? 10 50 50 0,2-0,8 0,1

Minerale Ca P Na Cu Zn Mn I Se

Cerin]e pentru femelele de reproduc]ie Aprecierea efectului nutri]iei asupra performan]elor de reproduc]ie ale femelelor este deosebit de dificil\; aceast\ dificultate este accentuat\ de faptul c\ femelele sunt capabile s\ acopere deficien]ele nutri]ionale minore. R\spunsul pozitiv sau negativ fa]\ de nutri]ie este greu de estimat [i datorit\ varia]iilor individuale `n privin]a cerin]elor de hran\ precum [i a numero[ilor factori de mediu care influen]eaz\ r\spunsul femelelor fa]\ de nutri]ie.
102

Ca regul\ general\ se consider\ c\, `n cazul femelelor de reproduc]ie, influen]a nutri]iei este mai pu]in evident\ dect `n cazul animalelor `n cre[tere rapid\, dar mult mai evident\ dect `n cazul animalelor aflate `n starea fiziologic\ de `ntre]inere. Influen]a alimenta]iei `n perioada prepubertal\, a fost studiat\ atent, la toate speciile de animale. Concluzia general\ este c\ mai ales subalimenta]ia energetic\ (dar [i cea proteic\) `ntrzie apari]ia pubert\]ii [i reduce greutatea corporal\, la vrsta respectiv\. Supralimenta]ia (`n special cea energetic\) pn\ la apari]ia maturit\]ii sexuale, reduce fertilitatea. Influen]a alimenta]iei `naintea estrului, este diferit\ de la o specie la alta; astfel, la scroafe, o supralimenta]ie (`n special energetic\, numit\ alimenta]ie flushing) prin cre[terea cantit\]ii de nutre] consumat de la 2 kg la 3-3,5 kg/zi, aplicat\ pe o perioad\ de 11-14 zile `naintea estrului (sau montei), determin\ o cre[tere a ratei de ovula]ie (cu cca. 2 ovule mature), [i implicit a num\rului purceilor f\ta]i. La acest [oc energetic r\spund scroafele mai slabe. Continuarea supralimenta]iei dup\ mont\, s-a constatat c\ determin\ o cre[tere a mortalit\]ii embrionare. La oi, aplicarea unei supralimenta]ii energetice (cu 20-30 % peste nivelul de `ntre]inere), cu cca 3-4 s\pt\mni `nainte [i dup\ mont\, determin\ o cre[tere a ratei ovula]iei, urmat\ de cre[terea propor]iei f\t\rilor gemelare (cu 5-20 %); la oi, flushing-ul scurt nu are efect, la fel ca [i aplicarea lui `n vrful sezonului de mont\, sau la oi grase. O supralimenta]ie prelungit\, `n special ca nivel energetic, influen]eaz\ negativ ciclul sexual; `ngr\[area determinat\ de supralimenta]ie este urmat\ de atenuarea intensit\]ii estrului, reducnd fecunditatea, [i putnd duce chiar la a[a-numita sterilitate de obezitate. Metabolismul femelei gestante. Modific\rile fiziologice care au loc `n corpul femelei, dup\ fecundare [i nidarea embrionului, au ca scop men]inerea vie]ii germinative [i depozitarea unor substan]e (N, Ca, P...) [i a energiei, `n scopul dezvolt\rii normale a fetusului/fetu[ilor [i preg\tirii produc]iei viitoare de lapte. ~n timpul gesta]iei, domin\ latura anabolic\ a metabolismului (anabolismul de gesta]ie), foarte intens\ `n special `n ultima treime a perioadei de gesta]ie; `n aceast\ perioad\ se realizeaz\ peste 70 % din greutatea la na[tere a fetu[ilor, att la vaci [i oi, ct [i la alte specii. Pe parcursul gesta]iei consumul de hran\ cre[te, pn\ la stadiul gesta]iei avansate, cnd se `nregistreaz\ o sc\dere cu 20-40 % (`n special la rumeg\toare), determinat\ de reducerea volumului tubului digestiv (ca urmare a cre[terii volumului uterului gestant). Pe timpul gesta]iei cre[te absorb]ia nutrien]ilor, `n special a mineralelor [i proteinelor, energia fiind, de asemenea mai bine valorificat\. Pe parcursul gesta]iei, metabolismul energetic are intensit\]i diferite, `n func]ie de specie; sporul mediu zilnic fetal, raportat la kg greutate corporal\ a mamei, este de circa: 0,8 g la oaie, cca 0,5 g la scroaf\, cca 0,29 g la vac\ [i de cca 0,25 g la iap\ (Gebhardt G., 1981). ~n cazul `n care pe durata gesta]iei hrana este deficitar\ `n energie [i nutrien]i, f\tul nu sufer\, dac\ aceast\ deficien]\ este de scurt\ durat\ (asigurarea cerin]elor f\tului fiind prioritare); dac\ perioada de caren]\ nutri]ional\ se prelunge[te este afectat\ att starea f\tului ct [i a mamei. Cea mai sensibil\ la caren]ele nutri]ionale, `n timpul gesta]iei, este oaia ([i `ntr-o oarecare m\sur\ capra); deficitul de energie `n ultima parte a
103

gesta]iei determin\ o caren]\ `n glucoz\, urmat\ de o mobilizare a lipidelor corporale; acizii gra[i din acestea sunt incomplet utiliza]i, se acumuleaz\ `n ficat (steatoz\) sau sunt degrada]i `n corpi cetonici care, nefolosi]i complet, se acumuleaz\ [i produc cetoze [i toxiemie de gesta]ie. Situa]ii similare se pot `ntlni [i la vaci. La scroafe, o caren]\ sever\ `n protein\ pe durata gesta]iei este `nso]it\ de reducerea greut\]ii creierului [i ficatului purceilor nou n\scu]i. Reducerea nivelului energetic al hranei, cu pn\ la 30 % fa]\ de necesar, `n primele 2/3 de gesta]ie, se pare c\ nu influen]eaz\ negativ performan]ele de reproduc]ie ale scroafelor. ~n schimb, sporirea aportului de energie, dup\ a 90-a zi de gesta]ie [i pn\ la f\tare, determin\ o cre[tere a num\rului de purcei n\scu]i vii [i a celor `n]\rca]i, precum [i a greut\]ii purceilor la `n]\rcare (Cromwell, 1989). Prezen]a `n hrana femelelor gestante a unor substan]e cum sunt glucosinola]ii, nitra]ii, nitri]ii, fitoestrogenii, sau a unor minerale `n exces (Na, P, Ca, S...) produce tulbur\ri ale ciclului sexual, afecteaz\ fecunditatea, determin\ mortalitate embrionar\, avorturi etc. Cerin]e de energie Cerin]ele de energie `n perioada de gesta]ie sunt determinate de: men]inerea func]iilor vitale ale organismului matern, cre[terea [i consumurile fiziologice ale fetusului [i placentei, cre[terea `nvelitorilor [i lichidelor fetale [i al pere]ilor uterini, sinteza substan]elor necesare pentru dezvoltarea mamelei [i pentru formarea rezervelor corporale de energie (ca gr\simi). Cerin]ele de energie pentru gesta]ie sunt ne`nsemnate cantitativ `n primele 2/3 ale gesta]iei, perioad\ `n care fetusul/fetu[ii realizeaz\ maximum 20-30 % din greutatea la na[tere; `n ultima treime a gesta]iei, cerin]ele de energie cresc sim]itor, ca urmare a acumul\rii unor cantit\]i mari de energie att `n corpul fetusului, ct [i al mamei. O caren]\ sever\ `n energie [i `n nutrien]i `n ultima parte a gesta]iei, atrage dup\ sine o sl\bire a organismului mamei, urmat\ de resorb]ia fetusului, avorturi, debilitate etc; colostrul va con]ine cantit\]i mai mici de nutrien]i, iar laptele produs de mam\ va fi insuficient pentru suprave]uirea noului n\scut. Avnd `n vedere aceste aspecte, cerin]ele de energie pentru femele `n perioada de gesta]ie sunt apreciate, fa]\ de cerin]ele pentru `ntre]inere dup\ cum urmeaz\:
Specia: vaci oi scroafe iepe primele 2/3 ale gesta]iei: dup\ produc]ia de lapte `ntre]inere `ntre]inere `ntre]inere ultima 1/3 a gesta]iei: plus: 15 % L7 30 % L8 50 % L9 plus: 25 % L4 75 % L5 plus: 15-20 % plus: 10 % L 8-9 20 % L10 30 % L11

La f\tare, femelele trebuie s\ aib\ o stare corporal\ bun\, s\ aib\ rezerve corporale suficiente pentru a sus]ine produc]ia mare de lapte, din prima parte a lacta]iei.
104

Cerin]e de proteine Eficien]a utiliz\rii proteinei `n gesta]ie este net superioar\ celei pentru energie, variind `ntre cca. 40-45 % (la oi) [i 60 % (la vaci [i scroafe). La rumeg\toare, aceast\ utilizare a proteinei este pu]in dependent\ de calitate, dar este influen]at\ de nivelul de hr\nire, utilizarea fiind mai redus\ cnd nivelul este mai ridicat [i invers. La monogastrice, calitatea proteinei, respectiv con]inutul `n aminoacizi esen]iali, trebuie luat\ `n considerare. Depunerea de protein\ `n produ[ii de concep]ie este similar\ cazului energiei, dar proteina este mai pu]in critic\ pentru dezvoltarea fetu[ilor, comparativ cu al]i nutrien]i (Ca, P, vitamine...). Fa]\ de cerin]ele de protein\ pentru `ntre]inere, cerin]ele pentru gesta]ie variaz\ astfel: Specia: primele 2/3 ale gesta]iei: ultima 1/3 a gesta]iei:
vaci oi scroafe iepe dup\ produc]ia de lapte `ntre]inere `ntre]inere `ntre]inere plus: 20 % L7 35 % L8 50 % L9 plus 50-160 % (dup\ num\rul de miei) plus: 20 % 0,45 % lizin\ ... plus: 45 % L 9 60 % L10 80 % L11

~n ultimele s\pt\mni de gesta]ie, la rumeg\toare, cerin]ele suplimentare de protein\ este bine s\ fie satisf\cute prin nutre]uri de volum specifice (fn de leguminoase...). Cerin]e de vitamine Nivelul cerin]elor de vitamine pentru gesta]ie este mai pu]in determinat, recomand\rile f\cute `n acest sens avnd `n vedere, la rumeg\toare, un supliment fa]\ de cerin]ele pentru `ntre]inere, pentru vitamine liposolubile; la monogastrice sunt luate `n considerare [i unele vitamine hidrosolubile (tab. 50).
Tabelul 50

Cerin]e de vitamine, pentru gesta]ie Vaci 1 45000 18000 15 Oi 1 5100 Specia Capre 1 3100 Scroafe 2 4000 400 20 2 5 35 20 500 20 100

Vitamine A, UI/zi D, UI/zi E , UI/kg SU K, mg/kg hran\ B2, mg/kg hran\ Niacin\, mg/kg hran\ Acid pantotenic, mg/kg hran\ Colin\, mg/kg hran\ B12, mcg/kg hran\ Biotin\, mcg/kg hran\ Sursa: 1. Wolter R., 1988; 2. Wahlstorm R.C., 1991;

105

Cerin]e de minerale O depunere masiv\ de minerale `n corpul mamei [i al fetu[ilor are loc `n ultima treime a gesta]iei; `n aceast\ perioad\ se intensific\ mineralizarea scheletului fetu[ilor dar [i formarea de rezerve `n corpul mamei, `n vederea lacta]iei viitoare. Depunerea de Ca `n corpul mamei este de 4-5 ori mai mare dect `n scheletul fetu[ilor. Nivelul cerin]elor de minerale pentru gesta]ie este superior celui pentru `ntre]inere, o aten]ie deosebit\ trebuind a fi acordat\ Ca [i P; pentru microelemente, la rumeg\toare, recomand\rile privind aportul prin hran\, nu se deosebesc de cele pentru alte produc]ii (tab. 51)
Tabelul 51

Nivelul cerin]elor de minerale pentru gesta]ie Vaci 1 Specia Oi 1 Iepe 2 g / kg SU ra]ie 7,0-8,0 4,5-5,5 3,5 3,8 0,5-1,0 1,6 1,0-1,2 0,8 mg / kg SU ra]ie 10 10 0,1 0,1-0,3 0,2-0,8 0,1-0,3 50 40 50 50 0,1 0,1-0,2 Scroafe 3 6,5 5,0

Minerale Ca P Na Mg Cu Co I Mn Zn Se 6,5-7,2 3,8-4,0 0,5-1,0 1,0-1,2 10 0,1 0,2-0,8 50 50 0,1

6 0,15 20 75 0,1

Surse: 1- Gueguen, 1988; 2 - Martin-Rosset, 1990; 3 - Wahlstorm, 1991

Cerin]e pentru lacta]ie

Laptele, prin compozi]ia sa, corespunde cerin]elor pentru cre[terea animalelor tinere; `n timp, ameliorarea genetic\ [i perfec]ionarea tehnologiilor (inclusiv nutri]ia), `n special la taurine, au determinat o sporire a produc]iei de lapte la un nivel la care aceasta poate satisface, `n multe ]\ri ale lumii, o bun\ parte din cerin]ele alimentare ale omului. Ast\zi, produc]ii de 8000-10000 kg lapte, pe lacta]ie, la vaci, nu mai constituie o excep]ie. La o produc]ie de 10000 kg de lapte, `ntr-un an, se elimin\ din organismul vacilor cca 400 kg gr\sime, 310 kg proteine [i 480 kg lactoz\; totodat\, se elimin\ cantit\]i foarte mari de minerale (12 kg Ca, 9 kg P, 1,2 kg Mg, 15 kg K etc.), reprezentnd pentru unele dintre acestea de pn\ la 10 ori mai mult dect cantitatea existent\ `n organism. La mamifere, formarea laptelui are loc `n glanda mamar\, organ specializat care are particularitatea c\ poate produce lapte numai `n timpul lacta]iei. Dezvoltarea glandei mamare se face, la cele mai multe specii de mamifere, `n ultima faz\ a gesta]iei, sub influen]a hormonilor placentari [i a unor stimuli externi. Pentru produc]ia de lapte sunt necesari to]i nutrien]ii, deoarece componen]ii laptelui sunt, unii, lua]i direct din snge sau hran\ (via snge), iar o mare parte sunt sintetiza]i `n glanda mamar\, direct din ]esuturile animalului.
106

Compozi]ia laptelui Componentul principal [i cel mai critic `n sus]inerea lacta]iei este apa care reprezint\, `n func]ie de specie, `ntre 70 [i 88 %; substan]a uscat\ variaz\ `ntre 10-11 % (`n laptele de iap\) [i 31-33 % (`n laptele de iepuroaic\) (tab. 52). Pe lng\ ap\, `n lapte se mai g\sesc multe alte substan]e, dizolvate sau emulgate (gr\simi, proteine, hidra]i de carbon, cenu[\), precum [i cantit\]i mici de CO2, O2 [i N [i altele, multe provenite din snge.
Tabelul 52

Compozi]ia medie a laptelui, la diferite specii SU (%) 12,9 12,8 19,3 18,7 10,8 31,4 16,8 Protein\ 32 31 60 55 25 120 38 g / kg lapte Gr\sime 40 37 80 75 25 160 75 kcal / kg Lactoz\ 50 50 44 47 55 20 49 750 720 1250 1200 600 2250 1100

Specia Vac\ Capr\ Oaie Scroaf\ Iap\ Iepuroaic\ Bivoli]\*

Sursa: Sauvant, 1990; * Popa [i col., 1980

~n proteinele din lapte domin\ cazeina (cca 90 %), pe lng\ care mai sunt [i alte substan]e precum albuminele [i globulinele; sinteza acestora are loc `n glanda mamar\ pe seama aminoacizilor plasmatici din snge (excep]ie fac serumlactoalbuminele [i imunoglobulinele). Lactoza (dizaharid format dintr-o molecul\ de glucoz\ [i una de galactoz\) din lapte, se g\se[te, la unele specii (vac\, capr\, iap\), `n propor]ii mai mari dect proteinele; propor]ia lactozei din lapte este, la toate speciile, aproximativ constant\. Con]inutul `n minerale al laptelui (`n special Ca [i P) prezint\ o mare importan]\ att pentru animalele tinere, ct [i pentru om, laptele fiind una dintre cele mai importante surse de Ca [i P pentru organism. Prin alimenta]ie, con]inutul laptelui `n macroelemente este slab influen]at, `n timp ce con]inutul `n microelemente (I, Co, F...) poate fi influen]at `ntr-o m\sur\ mai mare. Gr\simea este cel mai variabil component al laptelui, fiind influen]at\ att genetic (specie, ras\, stadiul lacta]iei) ct [i prin alimenta]ie. Caloricitatea laptelui este dat\, `n principal, de con]inutul lui `n gr\sime. Pentru echivalarea laptelui la un anumit procent de gr\sime, ca lapte standard sau lapte corectat `n gr\sime (FCM = fat corrected milk), dac\ se are `n vedere caloricitatea laptelui, se folosesc rela]iile:
kg lapte cu 4 % gr\sime = kg lapte x (0,14 x % gr\sime `n lapte + 0,44) sau kg lapte cu 4 % gr\sime = kg lapte x (0,4 + 0,15 x % de gr\sime)

considerndu-se caloricitatea unui kg de lapte de 750 kcal `n cazul primei rela]ii [i respectiv 740 kcal `n cazul celei de a doua. La rumeg\toare, sinteza acizilor gra[i `n glanda mamar\, se face, preponderent din acetat [i - hidroxibutirat; o propor]ie mai redus\ din acizi gra[i poate fi luat\ ca atare din snge, pe aceast\ cale putnd fi influen]at\ calitatea gr\similor din lapte.
107

Con]inutul laptelui `n vitamine este diferit, dup\ specie; colostrul este mai de 3-10 ori bogat `n vitamine liposolubile dect laptele normal. Laptele `[i modific\ compozi]ia `n func]ie de evolu]ia curbei de lacta]ie. Astfel, colostrul (laptele ob]inut `n primele zile de lacta]ie) este mai bogat `n substan]\ uscat\ [i gr\simi [i mai s\rac `n lactoz\; de asemenea, colostrul con]ine mai multe vitamine liposolubile [i minerale, comparativ cu laptele normal. Primul colostru muls are o aciditate mai ridicat\ [i este foarte bogat `n imunoglobuline (de cca. 10 ori mai mult dect `n laptele normal), respectiv pn\ la 6-7 % la vac\ [i 7-8 % la scroaf\; con]inutul `n imunoglobuline din colostru scade rapid, pn\ la 36 ore de la f\tare. Influen]a alimenta]iei asupra compozi]iei laptelui Nutri]ia [i alimenta]ia sunt factorii cei mai importan]i care pot modifica compozi]ia laptelui. ~n principiu, cu ct componen]ii sunt mai fin [i omogen dispersa]i `n lapte (lactoz\, vitaminele hidrosolubile, macroelementele) cu att sunt mai pu]in influen]abili; `n schimb, componen]ii mai grosieri [i mai pu]in uniform dispersa]i (gr\simea, vitaminele liposolubile [i `n mai mic\ m\sur\ proteina) sunt supu[i unei influen]e mai mari (tab. 53).
Tabelul 53

Influen]a hranei asupra con]inutului laptelui `n diferi]i compu[i

Con]inutul laptelui `n: Influen]a hranei: Gr\sime ++ Consisten]a gr\simii ++ Protein\ + Lactoz\ (+) Vitamine liposolubile ++ Vitamine hidrosolubile 0 Macroelemente 0 Microelemente - B, I, Mo ++ - Co, Al, Mn + - Zn, Pb, Cd, Se (+) - Fe, Ni, Cu, Cr 0 Miros [i gust ++ Germeni (+) Nitra]i + Uree ++ Sursa: Hoffman [i col., 1990 Not\: ++ foarte mare; + cert\; (+) mic\; 0 - nu exist\

Factorul principal care poate modifica mersul fermenta]iilor rumenale este nutri]ia [i alimenta]ia, intervenind prin: structura ra]iilor, aportul de compu[i structurali [i nestructurali, tehnica de hr\nire etc. [i putnd care modifica att cantitatea AGV ct [i propor]ia lor `n rumen (tab. 54). ~n sinteza gr\simii din lapte, propionatul intervine foarte pu]in; totu[i, el este necesar pentru glucogenez\, astfel c\ raportul optim `ntre acetat [i propionat este de 3-4:1. ~n acest sens, se recomand\ ca `n hrana vacilor de lapte s\ fie o propor]ie de cca. 14 % celuloz\ (Piatkowski, 1975) (sau 1921% ADF `n SU a ra]iei, respectiv 25 - 28 % NDF), din care 75 % s\ provin\ din nutre]uri de volum (NRC, 1975).
108

Tabelul 54

Modificarea prin hran\ a fermenta]iilor rumenale [i influen]a asupra produc]iei de lapte Glucide fermentate Amidon Zaharuri (cereale...) (sfecl\, melas\) ridicat sc\zut 5,5-6,0 4,8-5,4 ridicat foarte ridicat sc\zut (0,5 %) sc\zut (0,4-0,5 %) crescut sc\zut crescut foarte ridicat (0,4(0,25-0,3 %) 0,6 %) urme ridicat pericol acidoz\ [i cetoz\

Celuloz\ (fn, paie...) Nr. de microorganisme sc\zut pH- rumen 6,2-6,7 Nivel al AGV, `n rumen sc\zut Nivel acid acetic ridicat (0,6 %) Nivel acid propionic sc\zut Nivel acid butiric sc\zut (0,25%) Nivel acid lactic urme Influen]a asupra produc]iei de lapte: - cantitatea de lapte - % gr\sime Sursa: Zintzen [i col., 1976

Specificare

Suplimentarea cu gr\simi a ra]iilor pentru vacile de lapte s-a dovedit benefic\ asupra procentului de gr\sime din lapte, `ndeosebi `n cazul folosirii gr\similor protejate (la vacile cu produc]ii mari). Propor]ia total\ a gr\similor trebuie limitat\ `ns\ la 5-7 % din SU, iar gr\simile ad\ugate s\ provin\ din semin]e oleaginoase sau amestec de gr\simi vegetale [i animale. Prin suplimentul de gr\simi se poate modifica [i compozi]ia `n acizi gra[i a gr\similor din lapte. Con]inutul laptelui `n protein\ este mai greu de influen]at, comparativ cu cel de gr\sime; totu[i, a fost dovedit\ posibilitatea influen]\rii, `n anumite limite (+ 0,3 %), a acestui con]inut, mai ales prin nivelul aportului de energie [i protein\ din ra]ie. Con]inutul laptelui `n minerale [i vitamine este `n mod diferit dependent de hran\; astfel, con]inutul `n macroelemente nu poate fi modificat prin hran\, `n schimb con]inutul `n microelemente al laptelui reflect\ con]inutul a nutre]ului `n elementele respective. Vitaminele liposolubile `n lapte variaz\ `n acela[i sens cu gr\simile, `n timp ce vitaminele hidrosolubile nu sunt dependente de hran\. Alte `nsu[iri care caracterizeaz\ calitatea laptelui cum sunt mirosul, gustul, con]inutul `n germeni butirici [i cel `n celule, sunt `n m\sur\ mai mare sau mai mic\ influen]ate de alimenta]ie. Mirosul [i gustul str\in din lapte pot fi generate de: aerul din ad\post, prin inhalare anumi]i componen]i ai lui putnd ajunge prin snge `n glanda mamar\ [i respectiv `n lapte sau direct prin contactul cu laptele muls (cald); unii compu[i din nutre] care, ca atare sau dup\ anumite modific\ri chimice ajung din tubul digestiv, prin snge, `n lapte; In acest sens, unele furaje (brasicacee, gulii furajere, siloz de frunze de sfecl\, silozuri bogate `n acid butiric etc) se recomand\ a fi administrate dup\ muls [i nu trebuiesc depozitate `n ad\post fiindc\ pot influen]a nedorit gustul [i mirosul laptelui. Con]inutul laptelui `n germeni [i celule libere este `n leg\tur\ cu s\n\tatea ugerului; procese inflamatorii precum mastita, determin\ cre[terea num\rului celulelor libere din lapte [i a azotului rezidual, respectiv o sc\dere a con]inutului `n lactoz\, cazein\, Ca, P [i vitamine.
109

Aciditatea laptelui (apreciat\ `n 0 T sau cifra SH Soxhlet-Henkel), `n afara valorilor normale, duce la prelungirea timpului de coagulare sau chiar la imposibilitatea coagul\rii laptelui, `n cazul prepar\rii brnzeturilor. Aciditatea laptelui este dependent\ att de unele tulbur\ri latente sau acute (cetoze, acidoze), ct [i de alimenta]ie: subnutri]ie energetic\, deficit de celuloz\ brut\ `n ra]ie, exces pronun]at de protein\, dereglarea echilibrului mineral etc. Nivelul nitra]ilor `n lapte depinde de cel din hran\; la un con]inut de NO3 mai mare de 5 g / kg SU de nutre], transferul `n lapte este foarte ridicat (25 mg NO3 / kg lapte). Cerin]e de energie A[a dup\ cum deja s-a ar\tat, energia este utilizat\ cu un randament mai ridicat `n produc]ia de lapte dect pentru alte produc]ii animale, acest randament (de 56-64 % la vaci,oi, iepe) fiind dep\[it doar de cel `nregistrat pentru `ntre]inere (66-76 %); la scroafe, randamentul utiliz\rii EM `n produc]ia de lapte este chiar mai mare (cca. 80 %). Necesarul de energie pentru produc]ia de lapte este dependent de: cantitatea de lapte, con]inutul laptelui `n gr\sime, protein\ [i lactoz\, randamentul utiliz\rii energiei `n produc]ia de lapte. Astfel, pentru 1 kg lapte de vac\ standard, cerin]ele de energie sunt de circa 740 kcal:
40 g gr\sime x 9,0 kcal = 360 kcal 31 g protein\ x 5,7 kcal = 178 kcal 48 g lactoz\ x 4,2 kcal = 202 kcal 740 kcal

~n func]ie de compozi]ia chimic\, respectiv de caloricitate, cerin]ele de energie pentru produc]ia de lapte sunt apreciate, pentru laptele standard, astfel:
Felul laptelui Vac\ Oaie Capr\ Iap\ Scroaf\ UFL 0,44 0,65 0,39 0,27* 1538 kcal cerin]e / kg lapte UNL 0,47** 0,71 0,40 ?

* UF cal ** lapte cu 3,5 % gr\sime Cerin]ele de energie pentru produc]ia de lapte depind [i de al]i factori: vrsta, stadiul lacta]iei, condi]iile de cre[tere, s\n\tatea, alimenta]ia. Nu trebuie uitat faptul c\, `n primele s\pt\mni de lacta]ie, prin lapte se elimin\ cantit\]i de energie mai mari dect cele pe care animalul [i le poate asigura prin hran\, fiind mobilizate rezervele corporale de gr\simi. Cerin]e de proteine Nutri]ia proteic\ a animalelor produc\toare de lapte [i `n special a vacilor, a suferit `n ultimii 20-25 de ani modific\ri importante sub aspectul concep]iei. Astfel, att `n Europa ct [i `n SUA, s-a renun]at la folosirea conceptului de protein\ brut\ [i protein\ digestibil\, care nu iau `n considera]ie felul proteinelor [i calitatea lor (de ex. `n cazul proteinei brute nu este cuantificat\ proteina de origine microbian\, sintetizat\ `n rumen).
110

Sistemele dezvoltate `n ultima perioad\, referitor la nutri]ia proteic\ la rumeg\toare, folosesc o serie de termeni noi, care scot `n eviden]\ complexitatea metabolismului proteinelor `n reticulo-rumen [i importan]a sintezei microbiene; `n acela[i timp, se ia `n considera]ie [i cantitatea de aminoacizi care ajunge `n intestinul sub]ire provenind direct din hrana ingerat\ (PDIA, UIP, AP). ~n acest sens, se utilizeaz\ o terminologie specific\, `n func]ie de sistemul de apreciere:
Sistemul NRC (SUA), 1989 Sistemul INRA (Fran]a), 1988

IP ( Intake crude protein) = PB ingerat\ DIP (Degraded intake protein) = Protein\ ingerat\ degradat\ `n rumen UIP (Undegraded intake protein) = Protein\ ingerat\ nedegradabil\ AP (Absorbed protein) = Protein\ absorbit\ SIP (Soluble intake protein) = Protein\ ingerat\ solubil\ rapid `n rumen (frac]iunea DIP)

PDIA = Protein\ digestibil\ `n intestinul sub]ire, de origine alimentar\ PDIM = Protein\ digestibil\ `n intestin, de origine microbian\ sintetizat\ `n rumen PDIME = Protein\ sintetizat\ `n rumen, din energia fermentescibil\ PDIMN = Protein\ sintetizat\ `n rumen, din N fermentescibil PDIE = PDIA+ PDIME PDIN = PDIA + PDIMN

Aceste sisteme au `n vedere evaluarea separat\ a proteinelor din nutre]uri care sunt degradate `n rumen [i respectiv, a celor care nu sunt degradate la acest nivel al TGI, constituind a[a-numita proteina de pasaj (by-pass protein). Mai mult, prin introducerea no]iunii de protein\ degradat\ rapid `n rumen (SIP) se pune `n eviden]\ aportul de N prin uree [i alte surse de azot neproteic. Adoptnd sistemul INRA (similar fiind [i sistemul propus pentru Romnia), cerin]ele de protein\ pentru lapte se stabilesc `n func]ie de con]inutul laptelui `n protein\ [i randamentul utiliz\rii ei `n produc]ia de lapte, rezultnd urm\toarele cerin]e medii, pe specii:
Specia Vac\ Oaie Capr\ Iap\ Scroaf\ Con]inut mediu, lapte g/kg 31 45-65 29 25 55 Randament utilizare 0,64 0,58 0,64 0,60 0,70 g PDI/kg lapte 48 76-110 45 42* 110**

* PD cal; ** PB Aportul de aminoacizi pentru vacile de lapte este atent studiat, dat fiind faptul c\ la vaci se manifest\ cerin]e pentru aceea[i aminoacizi ca [i la nerumeg\toare. Prin proteinele microbiene se asigur\ 50-80 % din necesarul de aminoacizi al vacilor de lapte, la care se adaug\ aminoacizii din proteina din nutre]uri, nedegradat\ `n rumen [i respectiv, aminoacizii a[a-zis proteja]i, `n special metionina [i lizina. De altfel, `n ultimii ani s-a propus chiar un nou sistem de apreciere a nutri]iei proteice a vacilor, respectiv sistemul lizin\ [i metionin\ digestibil\ (Rulquin [i col., 1993); noul sistem are `n vedere constatarea c\ lizina [i metionina sunt, de obicei, aminoacizi limitan]ii ai produc]iei de lapte, de aici [i necesitatea complet\rii [i aprofund\rii sistemului PDI. ~n acela[i timp,
111

noul sistem este asem\n\tor conceptului de protein\ ideal\ introdus `n nutri]ia monogasticelor (`n special la porci). Toate elementele sistemului (valoarea nutre]ului [i cerin]ele animalelor) au fost elaborate sub form\ de concentra]ii (fa]\ de suma a 16 aminoacizi, determina]i `n mod curent) [i nu ca un flux cantitativ de aminoacizi, exprimarea f\cndu-se `n % din PDIE. Acest sistem face, f\r\ `ndoial\, un pas `nainte `n privin]a nutri]iei proteice a vacilor de lapte acum, cnd produc]iile de lapte de 10-12000 litri/ vac\ nu mai sunt cazuri izolate [i cnd s-a ajuns, `n SUA, la produc]ii medii de 15000 litri/vac\, `n ferme cu efective medii de vaci de 1500 capete. La scroafe, se apreciaz\ c\ `n lacta]ie este suficient un nivel proteic al hranei de 14 % PB, dac\ aportul de aminoacizi esen]iali este optim (de ex. 0,60 % lizin\, 0,12 % triptofan, 0,23 % metionin\+cistin\ etc). Cerin]e de vitamine Cerin]ele de vitamine pentru produc]ia de lapte depind de numero[i factori, fiind `ns\ greu de stabilit cu exactitate; ca nivel al cerin]elor de vitamine, `n tab. 55 sunt prezentate diferite recomand\ri, pe specii.
Tabelul 55

Cerin]e de vitamine pentru produc]ia de lapte Vac\ 2 4000 550 Specia Oaie 1 3 2400 2300 15 Scroaf\ 3 10600 1060 117
2,6 5,3 19,9 1,1 53,0 5,3 5,3 63,6 79,5

Vitamine A (UI/kg SU) D (UI/kg SU) E 1 4000 1000 15

3 5500 1600 20

2 4000 400 15

K (mg/zi) B1 B2 Biotin\ Niacin\ B6 Colin\ Acid pantotenic B12 (mcg/zi) Sursa: 1- Wolter, 1988; 2 - Hoffmann, 1990; 3 - NRC, 1989

Cerin]e de minerale Prin lapte se elimin\ cantit\]i mari de minerale, mai ales de Ca [i P, dar [i de K, Na, Cl etc. La `nceputul perioadei de lacta]ie, la fel ca [i `n cazul energiei se `nregistreaz\ [i pentru minerale un bilan] negativ, aportul prin hran\ neputnd s\ acopere elimin\rile de minerale (Ca, P) prin lapte; ca urmare, animalele fac apel la rezervele corporale (oase), de unde pot mobiliza cantit\]ile necesare pentru a face fa]\ cerin]elor. Cerin]ele de Ca [i P pentru produc]ia de lapte se stabilesc `n func]ie de con]inutul laptelui `n elementele respective [i de randamentul utiliz\rii lor `n produc]ia de lapte: ~n func]ie de aceste elemente, cerin]ele medii de minerale pentru aceast\ produc]ie sunt prezentate `n tab. 56.

112

Tabelul 56

Cerin]ele de minerale pentru produc]ia de lapte Vac\ 1 6,5-7,2 3,8-4,0 2 0,65-0,75 0,40-0,45 0,25-0,30 1,0-1,5 0,20-0,25 0,25-0,30 0,22-0,24 50-100 40-50 10-20 50-70 0,60 0,30 Specia Oaie 1 7-8 4 Scroaf\ 3 6 5 0,5 7 2 40 30 4 40 0,15 0,25 2 39,4 31,8 2,1 10,6 10,6 8,5 424 53 26,5 265 0,8 0,7

Minerale Ca (g/kg SU) P Mg K Na Cl S Fe (mg/kg SU) Mn Cu Zn Co Se I

50 10 50 0,1 0,1 0,2-0,8

50 10 50 0,1 0,1 0,2-0,8

Sursa: 1 - Gueguen, 1988; 2 - NRC, 1989 (pe animal/zi); 3 - Hoffmann, 1990

Cerin]e pentru cre[tere [i `ngr\[are Cre[terea este un proces fiziologic cantitativ, de sporire a masei corporale, ce are ca punct de plecare oul [i pn\ la atingerea formei adulte. Cre[terea este eviden]iat\ prin m\rirea `n timp, a dimensiunilor (greutate, `n\l]ime, lungime...); spre deosebire de aceasta, dezvoltarea este un mecanism evolutiv calitativ, preponderent func]ional. Cre[terea se poate diferen]ia `n: prenatal\ (cre[terea `n uter), cu fazele zigot, embrion [i fetus; post-natal\. Cre[terea important\ a organismului `n perioada prenatal\, se realizeaz\ `n faza de fetus, mai ales `n ultima treime a gesta]iei, cnd sporul zilnic de greutate este de cca: 500 g (400-600 g) la bovine, 80 g la ovine, 25 g la porcine; `n aceast\ perioad\ [i influen]a alimenta]iei este mare. ~n perioada post-natal\ se `nregistreaz\ o hipertrofie celular\ (`n lungime [i diametru), `n special `n fibrele musculare; pubertatea este atins\ cnd se realizeaz\ aproximativ 2/3 din greutatea animalului adult. ~n func]ie de specie, pubertatea este atins\ la urm\toarele vrste, respectiv greut\]i corporale:
bovine porcine ovine iepuri g\ini Luni 9 6 4 3 2 Kg 300 100 30 2.5 2.0

In procesul de cre[tere intervin mai mul]i hormoni: de cre[tere, tiroidieni, suprarenali, sexuali [i insulina (tab. 57), care circul\ `n organism liberi (cei solubili `n ap\) sau ata[a]i de o protein\. Utilizarea substan]elor anabolizante. ~n timp, pentru cre[terea produc]iei (de carne [i lapte), a fost folosit\ o gam\ larg\ de hormoni (`n hran\, injectabil sau sub form\ de implant
113

subcutanat), precum: somatotropina, hormonii corticoizi, estrogenii [i androgenii, combina]ii androgen-estrogen, compu[i tiroidieni etc.
Tabelul 57

Principalii hormoni implica]i `n procesul de cre[tere

Locul principal Activitate metabolic\ al secre]iei Hormonul de Hipofiz\ Favorizeaz\ anabolismul proteic (prin cre[tere (HC) (STH) stimularea intr\rii AA `n celule) [i lipoliza, inhib\ lipogeneza Somatomedina Ficat Stimuleaz\ multiplicarea ]esutului osos [i muscular [i sinteza proteinelor musculare Somatostatina Hipotalamus Inhib\ secre]ia HC, a hormonului tireotrop [i insulinei Tiroid\ Spore[te secre]ia de proteine [i lipide [i Hormonii degradarea proteinelor tiroidieni T3, T4 Androgeni Testicule Stimuleaz\ sinteza proteinelor [i lipogeneza Estrogeni Ovare Stimuleaz\ sinteza proteinelor Insulina Pancreas Stimuleaz\ cre[terea muscular\ Glucagon Pancreas Ac]iune lipolitic\ [i glicolitic\ Glucocorticoizi Suprarenale Ac]iune catabolizant\, stimuleaz\ degradarea proteinelor

Hormoni

Compu[i cum sunt dietilstilbestrolul (DES), hexestrol, melengestrol, zeranol, sinovex etc. (produ[i naturali vegetali, animali sau sintetici), au fost [i `nc\ mai sunt mai utiliza]i pentru bovine [i ovine `n cre[tere/`ngr\[are, la care determin\ o cre[tere a sporului mediu zilnic `n greutate, reduc consumul specific de hran\ [i mai ales influen]eaz\ favorabil conforma]ia animalelor (reducnd adipozitatea). Folosirea substan]elor anabolizante (interzis\ din 1988 `n UE ca [i `n alte ]\ri europene), face s\ creasc\ competitivitatea pe pia]a c\rnii, a ]\rilor care autorizeaz\ folosirea acestor substan]e (Statele Unite, Argentina, Noua Zeeland\). O alternativ\ la anabolizante (de obicei compu[i asem\n\tori hormonilor sterozi) o constituie unii analogi sintetici cu ac]iune anabolizant\, denumi]i curent -agoni[ti, cum sunt cimaterolul, cinebuterolul [i raptopamina, care au structur\ asem\n\toare epinefrinei. Ace[ti analogi (-agoni[ti) nu sunt considera]i hormoni steroizi, putnd fi folosi]i `n scopul cre[terii produc]iei de carne la cele mai multe specii de animale. Efectul folosirii acestor analogi, `n hrana animalelor crescute pentru carne, se concretizeaz\ `n cre[terea cu 10-25 % a ]esutului muscular (prin hipertrofia fibrelor musculare), ca urmare a reducerii catabolismului proteinelor [i `mbun\t\]irii anabolismului; `n acela[i timp, se `nregistreaz\ o reducere a ]esutului adipos (cu 10-40 %), cre[te randamentul carcasei, se `mbun\t\]e[te eficien]a hranei (Dunshea [i col., 1993). ~n prezent, consumatorii sunt foarte reticen]i la folosirea unor aditivi (`n special substan]e anabolizante) pentru producerea c\rnii, iar discu]iile pe aceast\ tem\ sunt intense [i aprinse; consumatorii se gndesc, `n primul rnd, la riscul alter\rii func]iilor sexuale sau apari]iei cancerului [i pe urm\ la calitatea c\rnii.
114

Evolu]ia compozi]iei chimice a corpului `n timpul cre[terii/`ngr\[\rii

}esuturile corpului se diferen]iaz\ prin compozi]ia lor `n ap\, minerale, proteine [i lipide; astfel, ]esutul osos are o compozi]ie relativ stabil\, fiind bogat `n minerale (`n special Ca [i P); ]esutul muscular este bogat `n ap\ [i proteine, `n timp ce ]esutul adipos (variabil, dup\ localizare) este bogat `n lipide [i mai s\rac `n ap\. Compozi]ia corpului animal variaz\ `n func]ie de propor]ia pe care o are fiecare ]esut `n corp, propor]ie care variaz\ cu specia [i vrsta animalelor. ~n func]ie de viteza de cre[tere a diferitelor ]esuturi, sporul de greutate difer\ ca [i compozi]ie chimic\; pe m\sura `naint\rii `n vrst\/greutate, scade propor]ia mu[chilor [i oaselor, crescnd cea a gr\simii [i `nregistrndu-se astfel, o reducere a proteinelor (`n special la ovine) [i mineralelor (tab.58).
Tabelul 58

Evolu]ia compozi]iei corpului la t\ura[i [i miei Greutate corp, kg 40 115 300 425 500 20 40 60 80 100 % din corp (far\ con]inut digestiv) Ap\ Proteine Gr\simi Cenu[\ 74,8 16,7 3,7 4,1 72,6 16,8 4,6 4,5 66,2 16,8 12,4 4,1 61,6 16,8 17,7 3,6 58,6 15,8 21,7 3,4 17,5 17,5 12,5 29,0 12,5 39,0 11,0 45,0 10,5 49,0 Energie (kcal/kg) 1290 1450 2130 2600 2960 2650 3450 4400 4950 5250

Specia

T\ura[i

Ovine

Sursa: Burlacu, 1985 (dup\ Hoffmann)

Concomitent se schimb\ caloricitatea sporului, datorit\ cre[terii propor]iei de gr\simi; astfel, `n cazul ovinelor de exemplu, ponderea energiei `n spor cre[te pentru gr\simi [i scade pentru proteine, reprezentnd, din caloricitatea total\ a sporului 62,5 % [i respectiv 37,5 % la greutatea de 20 kg [i 88,6 % [i respectiv 11,4 % la greutatea de 100 kg. Influen]a alimenta]iei asupra cre[terii/dezvolt\rii Cre[terea [i dezvoltarea sunt determinate, pe lng\ sistemul hormonal [i ereditate, [i de nutri]ie [i alimenta]ie, `n special `n perioada postnatal\. ~n principiu, orice restric]ie alimentar\ determin\ o reducere a cre[terii `n greutate sau chiar o pierdere de greutate, `n cazul cnd restric]ia este accentuat\ [i de lung\ durat\. Aportul de energie [i nutrien]i pentru produc]ia de carne este caracterizat prin cantitatea [i calitatea hranei administrate `n diferite etape ale cre[terii/dezvolt\rii organismului, distingndu-se sub acest aspect mai multe tipuri de hr\nire (Faryss [i col., 1990), `n func]ie de nivelul aportului (`n special de energie) care determin\ compozi]ia tisular\: nivel ridicat (RR), liberal [i continuu, pn\ la sacrificare, nivel (RS), ridicat la `nceput, apoi sc\zut (S), nivel (SR), sc\zut la `nceput apoi ridicat, nivel (SS), sc\zut pe toat\ perioada, pn\ la sacrificare.
115

Regimurile `n care se aplic\ niveluri diferite de hr\nire eviden]iaz\ faptul c\ sc\derea nivelului de hr\nire atrage dup\ sine reducerea sporului de greutate, a greut\]ii la sacrificare [i a propor]iei de ]esut adipos, respectiv o cre[tere a ]esutului muscular [i osos, `n carcas\. O modificare a compozi]iei carcasei se poate ob]ine printr-un aport sporit de protein\ sau `n unii aminoacizi, `n special lizin\; prin cre[terea aportului de protein\ sau lizin\ [i p\strnd constant aportul de energie, se reduce cantitatea de gr\sime `n favoarea c\rnii, `n carcas\ (tab. 59).
Tabelul 59

Efectul nivelului de protein\ asupra carcasei la porci 10 3,94 35,8 0,60 0,45 3,84 31,3 51,8 % protein\, `n hran\ 1 12 14 16 18 3,71 3,66 3,61 3,56 37,1 37,7 38,1 37,9 % lizin\ `n hran\ 2 0,65 0,50 3,88 33,0 52,7 0,70 0,55 3,70 34,6 54,0 0,75 0,60 3,63 35,3 54,6 20 3,50 38,6

Grosime sl\nin\ dorsal\, cm Propor]ie de carne `n carcas\, % Faza: - cre[tere - finisare Grosime sl\nin\ dorsal\, cm Suprafa]\ ochi mu[chi, cm2 Carne `n carcas\, %

Sursa: 1 - Johnson, 1965; 2 - Asche [i col., 1985

De altfel, la porcinele din tipul hiper-musculos (ex. hibrizii PIC), aptitudinile pentru a depune mai pu]in\ gr\sime permit aplicarea unor regimuri de hr\nire cu nivele mai ridicate de energie, f\r\ riscul unei `ngr\[\ri excesive. Cre[terea compensatorie, poate fi definit\ ca fiind sporul suplimentar de greutate realizat `n timpul unei alimenta]ii normale , intervenit\ dup\ o perioad\ de subalimenta]ie. Acest fenomen a fost pus `n eviden]\ de Beranger (1983) la bovine, dar el este aplicat `n practic\ de mult timp, `ndeosebi la bovine [i ovine, putndu-se spori eficien]a economic\ a cre[terii/`ngr\[\rii rumeg\toarelor, economisind nutre]urile mai scumpe din perioada de iarn\ [i folosind intens nutre]urile verzi (mai ieftine) vara. Aplicarea temporar\ a subalimenta]iei nu se face la animalele foarte tinere, trebuie s\ fie suficient de lung\ pentru a se putea manifesta compensa]ia [i se aplic\ doar pentru energie. Cerin]e de energie Cerin]ele de energie pentru cre[tere/`ngr\[are depind de caloricitatea sporului `n greutate, de randamentul utiliz\rii EM ca EN pentru aceste func]ii [i respectiv de m\rimea sporului. Caloricitatea sporului de greutate este dat\ `n propor]ie de 98-99 % de con]inutul `n gr\simi [i proteine, glucidele reprezentnd doar 1-2 % din energia sporului, la rumeg\toare (Burlacu, 1985). Randamentul utiliz\rii EM pentru `ngr\[are (folosindu-se ra]ii obi[nuite), este mai mare la animalele monogastrice (70-75 %) [i mai redus la rumeg\toare (30-55). Dat fiind faptul c\ la animalele `n cre[tere/`ngr\[are este dificil\ separarea cerin]elor de hran\ `n cerin]e pentru `ntre]inere [i respectiv, pentru produc]ie, cerin]ele de energie (dar [i pentru nutrien]i) se exprim\ global recomand\rile de aport fiind pe animal [i pe zi.
116

Pentru rumeg\toare, aceste cerin]e se exprim\ fie `n ENC (pentru t\ura[i, boi, juninci [i vaci la `ngr\[at), fie `n ENL (pentru tineretul femel de reproduc]ie). Exprimarea cerin]elor `n unit\]ii de m\sur\ pentru energie, respectiv UFC, UFL (sistemul INRA) sau UNC, UNL (sitemul IBNA), se face prin raportarea ENC sau ENL, la valorile de referin]\ ale unit\]ilor respective:
Sistemul INRA UFC = ENC (kcal) / 1820 UFL = ENL (kcal)/ 1700 Sistemul IBNA UNC = ENC (MJ) / 6,2 UNL = ENL (MJ) / 6,1

Pentru monogastrice, cerin]ele de energie se exprim\, `n cele mai multe cazuri, `n EM [i nu `n EN (cum este cazul la rumeg\toare), iar recomand\rile privind aportul de energie sunt, de regul\, exprimate sub form\ de concentra]ie energetic\ (kcal EM/kg hran\), singura form\ practic\ pentru animalele hr\nite ad libitum. Referitor la cerin]ele de energie pentru cre[tere/`ngr\[are, raportate pe kg spor greutate, sunt cu att mai mari cu ct sporurile zilnice de greutate sunt mai mici (tab. 60), explica]ia g\sindu-se `n cheltuielile de energie pentru `ntre]inere, care r\mn practic nemodificate indiferent de m\rimea sporului.
Tabelul 60

Cheltuieli de energie pe kg spor la t\ura[i, `n func]ie de m\rimea sporului mediu zilnic de greutate INRA, 1988 1 Burlacu Gh., 1998 2
% greutate, (kg) SMZ (g) UNC/zi UNC/ kg spor % SMZ (g) UFC/zi UFC/ kg spor

Greutate (kg)

300

1000 1200 1400 1600

4,8 5,3 5,8 6,3

4,8 4,4 4,1 3,9

100 300 92 85 81

800 1000 1200 1400 1600

5,80 6,27 6,78 7,33 7,92

7,2 6,3 5,6 5,2 5,0

100 87 78 72 69

Date prelucrate dup\: 1 - Verite [i col., 1988; 2 - Burlacu [i col., 1998

Cerin]e de protein\ ~n privin]a con]inutului `n protein\ al sporului de greutate, pentru toate speciile de animale se au `n vedere cteva aspecte specifice: participarea proteinelor `n sporul de mas\ corporal\ este mai mic\ la femele [i masculi castra]i, comparativ cu cei necastra]i, la rasele precoce (fa]\ de cele tardive); propor]ia de proteine `n spor se reduce odat\ cu `naintarea `n vrst\ respectiv cu cre[terea `n greutate; depunerea de protein\ `n spor este `nso]it\ de cre[terea pierderilor de N prin fecale [i urin\. Randamentul utiliz\rii metabolice a aminoacizilor absorbi]i pentru sinteza de protein\ corporal\ variaz\ `n mai mare m\sur\ dect `n cazul energiei, surplusul de aminoacizi este degradat; iar `n caz de deficit de aminoacizi, deoarece organismul nu are posibilitatea suplinirii acestora, sinteza de proteine corporale se reduce la nivelul aportului (dac\ acesta dep\[e[te nivelul cerin]elor de `ntre]inere). La rumeg\toare, cerin]ele de protein\ sunt exprimate `n PDI (`n sistemele INRA [i IBNA), nivelul acestora fiind determinat experimental.
117

Pentru animalele `n cre[tere/`ngr\[are, cerin]ele pe kg spor se stabilesc, `n principiu, prin divizarea con]inutului `n protein\ al sporului la valoarea randamentului de utilizare a proteinelor `n sporul de cre[tere, (ambele sc\znd cu vrsta animalelor).
De exemplu, pentru bovine: con]inutul sporului `n proteine (g/kg): randamentul utiliz\rii proteinei, `n spor: cerin]e PDI (g/kg spor): 200-150 0,68-0,40* 250-350* (*- scad cu vrsta)

Ca [i pentru energie, [i `n cazul proteinei cheltuielile raportate pe kg spor greutate sunt cu att mai mici cu ct sporurile sunt mai mari. Contrar unor afirma]ii din literatura de specialitate, conform c\rora cerin]ele de protein\ pe kg spor scad cu cre[terea greut\]ii, aceste cerin]e cresc datorit\ reducerii randamentului utiliz\rii proteinelor `n sporul de cre[tere. ~n cazul animalelor monogastrice, concep]ia privind alimenta]ia proteic\ [i implicit cea referitoare la cerin]ele `n protein\ pentru cre[tere/`ngr\[are, s-a modificat mult `n ultimii 10-15 ani. Aceste modific\ri au fost determinate `n primul rnd de orientarea produc]iei de carne spre carnea de tineret, ct mai s\rac\ `n gr\simi, ob]inut\ de la animale tot mai specializate `n aceast\ direc]ie; `n acela[i timp, poten]ialul genetic al acestor animale (`n general hibrizi) este din ce `n ce mai ridicat `n direc]ia unei mai bune valorific\ri a energiei [i proteinei din hran\. ~n estimarea cerin]elor de protein\ pentru cre[tere, la animalele monogastrice se au `n vedere cteva aspecte esen]iale: hr\nirea `n sistem ad libitum, pe grupe mari de animale, cu cerin]e asem\n\toare; necesitatea exprim\rii cerin]elor ca [i concentra]ie `n protein\, respectiv PB % din hran\ sau g PB/kg nutre] [i nu sub alt\ form\, necesitatea respect\rii unui raport optim `ntre aportul de energie [i cel de protein\ ([i implicit [i al]i nutrien]i); necesitatea asigur\rii aportului optim de aminoacizi esen]iali, sub aspect cantitativ [i al echilibrului (raportului) dintre ei; asigurarea aminoacizilor esen]iali este mai important\ dect nivelul proteic al hranei, folosirea `n formularea hranei, a conceptelor de aminoacizi digestibili [i protein\ ideal\, `n scopul corel\rii ct mai bune a aportului de aminoacizi cu cerin]ele animalelor; stabilirea cerin]elor `n protein\ (aminoacizi) `n func]ie de poten]ialul genetic [i performan]ele zootehnice ale animalelor, respectiv condi]iile de alimenta]ie [i de mediu. Recomand\rile cu privire la nivelul cerin]elor `n protein\, respectiv aminoacizi, difer\ de la o surs\ la alta, diferen]ele fiind determinate `n primul rnd, de nivelul energetic al hranei, recomandat, deoarece este necesar\ men]inerea unui raport optim de energie/protein\ (aminoacizi). Din aceast\ cauz\, exprimarea cerin]elor prin raportare la 1000 kcal EM este mult mai adecvat\ (tab.61); se observ\, din datele respective, c\ `ntre diversele surse exist\ diferen]e semnificative sub aspectul nivelului diferi]ilor aminoacizi esen]iali `n hran\. Deoarece proteinele difer\ mult `ntre ele sub aspect nutri]ional, `n func]ie de con]inutul lor `n aminoacizi, stabilirea calit\]ii proteinelor este laborioas\ [i costisitoare; pe baza cun[tin]elor actuale, referitoare la compozi]ia proteinelor [i a cerin]elor porcilor `n aminoacizi, s-a emis ideea
118

dup\ care, proteina care con]ine cel mai bun echilibru al aminoacizilor esen]iali [i respectiv `ntre aminoacizii esen]iali [i cei neesen]iali s\ fie denumit\ protein\ ideal\ (Cole, 1979; ARC, 1981).
Tabelul 61 Specificare Cerin]e de proteine [i aminoacizi esen]iali pentru porci `n cre[tere/`ngr\[are (g/1000 kcal EM) NRC, 1988 cre[tere finisare 2,2 1,3 0,39 1,5 1,9 1,4 1,5 0,70 0,78 2,1 1,9 1,1 0,32 1,3 1,6 1,2 1,3 0,60 0,32 1,8 RPAN, 1993* cre[tere finisare 49 43 3,0 2,6 1,8 1,6 0,58 0,48 1,9 1,8 3,0 2,6 1,6 1,4 2,1 1,8 1,1 0,9 0,9 0,8 2,8 2,5

INRA, 1989 cre[tere finisare Protein\ brut\ 53 47 Lizin\ 2,6 2,3 Metionin\+cistin\ 1,6 1,4 Triptofan 0,47 0,42 Treonin\ 1,6 1,4 Leucin\ 1,9 1,7 Izoleucin\ 1,6 1,4 Valin\ 1,8 1,6 Histidin\ 0,76 0,58 Arginin\ 0,79 0,68 Fenilalanin\ + 2,6 2,3 Tirozin\

Date prelucrate: * Rhne-Poulenc Nutrition Animal

Estimarea propor]iei aminoacizilor esen]iali `n protein\ ideal\ pentru porci `n cre[tere s-a f\cut pe baza examin\rii multor date, cum ar fi compozi]ia ]esuturilor [i a laptelui de scroaf\, care au fost corelate cu cerin]ele estimate pentru fiecare aminoacid. Amestecul de aminoacizi `n cadrul proteinei ideale este exprimat ca propor]ie a diferi]ilor aminoacizi esen]iali fa]\ de un aminoacid luat ca referin]\; de regul\ ca referin]\ este luat\ fie lizina (= 100), fie triptofanul (= 1,0) (tab. 62).
Tabelul 62

Estimarea compozi]iei proteinei ideale, pentru cre[tere, la porci ARC (1981) Triptofan = 1,0 * INRA NRC (1984) (1988) lizin\ = 100 ** INRA RPAN (1989) (1993)
31 36 54 100 100 60 95 64 19 70

Specificare

Arginin\ 1,6 3,0-1,0 30 Histidin\ 2,3 1,4 1,8 26 Izoleucin\ 3,8 3,3 3,7 72 Leucin\ 7,0 4,0 5,0 60 Lizin\ 7,0 5,6 7,0-6,0 100 Metionin\+cistin\ 3,5 3,3 3,4 60 Fenilananin\+tirozin\ 6,7 5,5 5,5 100 Treonin\ 4,2 3,3 4,0 60 Triptofan 1,0 1,0 1,0 18 Valin\ 4,9 3,9 4,0 70 Sursa: * Lewis, 1991 ** Henry [i col., 1989; Rhdimet Feed Formualtion Guide, 1993

La p\s\rile crescute pentru carne (hibrizi cu cre[tere rapid\), mai mult dect la alte specii [i categorii de animale, cerin]ele de protein\ (exprimate ca % PB din hran\) sunt `n leg\tur\ strns\ cu nivelul energetic al hranei administrate. Este cunoscut faptul c\, la p\s\ri, cantitatea de hran\ ingerat\ este influen]at\, pe lng\ concentra]ia energetic\ [i de temperatura ambiant\, densitatea hranei (f\inuri, granule...) etc; astfel, este necesar\ o corela]ie adecvat\ `ntre energia [i nutrien]ii din hran\.
119

~n caz de supra sau subconsum, este necesar\ corelarea nivelului energetic cu aportul de protein\, respectiv de aminoacizi; corelarea concentra]iei energetice a hranei cu nivelul proteic se poate realiza prin respectarea a[a-zisului raport energie/protein\, `n func]ie de specia [i vrsta p\s\rilor (tab. 63) Cerin]ele `n aminoacizi se exprim\ `n acela[i mod ca [i la porcine, respectiv ca propor]ie (%) din hran\ sau `n g/ 1000 kcal EM. Pentru calculul cerin]elor `n aminoacizi au fost formulate diferite rela]ii specifice: Lizin\, y = 4,10 - 0,00257x
M+C, y = 3,10 - 0,016x Treonin\, y = 2,6 - 0,0126x Metionin\, y = 1,94 - 0,016x Triptofan, y = 0,76 - 0 00386x unde: y = g aminoacid/1000 kcalEM; x = vrsta medie din perioad\ (zile)
Tabelul 63

Raportul energie/protein\, la pui broiler de g\in\ Demaraj 0-2 s\pt\mni

3000 22,2 135 3100 23,0 135 3200 23,7 135

Specificare

Cre[tere, peste 2 s\pt\mni

2900 19,6 148 3000 20,4 148 3100 21,0 148 3200 21,7 148

kcalEM/kg hran\ 2900 % PB `n hran\ 21,5 Raport E:PB 135

Pentru alte niveluri energetice se poate calcula propor]ia de protein\, astfel: de ex. la 3300 kcal EM/kg PB(%) = 24,4 (respectiv 3300:135 = 24,4)
Sursa: Leclercq B. [i col., 1989 Calculul cerin]elor `n aminoacizi, de exemplu: - cerin]e lizin\ (y) pentru pui de carne, `n vrst\ de 28 zile (x = 14); y = 4,10 - 0,00257x, respectiv y = 4,10 - (0,00257 x 14) = 3,74 g/100 kcal EM rezult\ c\ la 3000 kcal EM/kg hran\: 3,74 x 3 = 11,22 g/kg (respectiv 1,12 % lizin\)

La actualul pre] al aminoacizilor sintetici, un nivel mai sc\zut al proteinei poate fi mai util [i permisibil printr-o suplimentare a hranei cu ace[ti aminoacizi. Cerin]ele de vitamine Estimarea cerin]elor de vitamine este dificil\, att datorit\ multitudinii factorilor care determin\ aceste cerin]e, ct mai ales datorit\ interrela]iilor dintre vitamine [i al]i nutrien]i din hran\. La rumeg\toare, pentru cre[tere/`ngr\[are, se pune problema unei suplimen\ri a hranei cu vitamine numai pentru cele liposolubile: A, D [i E. Vitamina A joac\ un rol deosebit `n procesul de cre[tere (fiind denumit\ [i vitamina de cre[tere), o caren]\ a ei `ntrziind sau chiar oprind acest proces; vitamina D favorizeaz\ formarea [i dezvoltarea normal\ a scheletului, iar vitamina E previne la vi]ei [i miei manifestarea miodistrofiilor, `mbun\t\]ind [i calitatea c\rnii. Prin specificul alimenta]iei lor, animalele rumeg\toare beneficiaz\ de un important aport de vitamine A [i E sau precursori (caroteni), prin nutre]urile verzi sau cele conservate (de bun\ calitate), iar expunerea la soare le asigur\ un aport `nsemnat de vitamin\ D. Totu[i, se recomand\ suplimentarea hranei lor cu aceste vitamine, `n timpul iernii sau cnd se folosesc regimuri de hr\nire bazate pe nutre]uri poten]ial s\race `n aceste vitamine, cum sunt: r\d\cini [i tuberculi furajeri, fnuri vechi sau recoltate tardiv, subproduse din industria alimentar\ etc. Nivelul recomandat de suplimentare este prezentat `n tab. 64.
120

Tabelul 64

Nivelul de suplimentare cu vitamine, la rumeg\toare `n cre[tere/`ngr\[are (UI/kg SU) Vitamina

A
1 2 1

Specia, categoria Juninci [i t\ura[i, `n cre[tere Vi]ei Miei: 20 kg 40 kg 100 kg 2200 2200 950 1350 2000

D
2 1

E
2

3600 3400

300 300

360 400

25 25 15 15 15

30 13

Sursa: 1 - Wolter, 1988 (dup\ NRC); 2 - Hoffmann, 1990

La animalele monogastrice (`n special porcine [i p\s\ri), datorit\ specificului cre[terii lor (`n spa]ii `nchise [i aglomera]ii mari) [i a regimurilor de furajare (bazate pe cereale [i subproduse industriale concentrate), se impune suplimentarea hranei att cu vitamine liposolubile ct [i cu cele hidrosolubile (care nu sunt sintetizate `n tubul digestiv). La animalele `n cre[tere, cerin]ele `n vitamine sunt relativ ridicate iar efectul deficitului este extrem de evident att `n privin]a ritmului de cre[tere ct [i asupra s\n\t\]ii lor. Recomand\rile privitoare la aporturile de vitamine pentru animalele `n cre[tere/`ngr\[are se refer\ la cantit\]ile care trebuie ad\ugate ([i nu a con]inutului total al hranei); acestea dep\[esc cerin]ele organismului, tocmai pentru a evita posibile caren]e datorate varia]iei materiilor prime [i interac]iunii vitaminelor cu al]i nutrien]i din hran\. Se apreciaz\ c\ o majorare a aportului de vitamine pentru p\s\rile de carne nu prezint\ inconveniente nutri]ionale, doar aportul vitaminelor A [i D trebuind limitat la de maximum 3 ori nivelul recomand\rilor (tab. 65).
Tabelul 65

Aportul suplimentar de vitamine pentru puii broileri de g\in\ Perioada de cre[tere Demaraj/cre[tere Finisare
1 2 1

Vitamine Vitamina A Vitamina D3 Vitamina E Vitamina K3 Tiamina Riboflavina Acid pantotenic Niacina Acid folic Vitamina B12 Colina

UI/ kg hran\ 10000 1500 mg/ kg hran\ 15 5 0,5 4 5 25 0,2 0,01 500

5800 580 20 2 2 4,5 13 30 0,7 0,01 1200

10000 1500 10 4 4 5 15 0,01 500

Sursa: 1 - INRA, 1989 2 - Hoffmann, 1990 (nu sunt separate cerin]ele pe perioade)

La porci, pentru perioada cre[tere/`ngr\[are (porci peste 20-25 kg), trebuie suplimentate toate vitaminele liposolubile (tab. 66).
121

Tabelul 66

Aportul suplimentar de vitamine, pentru porci `n cre[tere/`ngr\[are Perioada Cre[tere

1 2 3 1

Vitamine Vitamina A Vitamina D Vitamina E Vitamina K Riboflavina Niacina Acid pantotenic Colina Biotina Acid folic Vitamina B12 (mcg) 1300 150 11 0,5 2,5 10 8 300 10

Finisare
2

UI/kg hran\ 4400 440 11 mg/kg hran\ 4,4 4,4 22 18 382 22

5000 1000 10 0,5 3,0 10 8 500 0,05 0,5 20

1300 150 11 0,5 2,0 7 7 300 5

3300 330 8,25 3,3 3,3 16,5 13,5 286,5 16,5

Sursa: 1 - NRC, 1988; 2 - TTU, Texas Tech. University; 3 - INRA, 1989 (Henry Y. [i col.)

Cerin]e de minerale Asigurarea cerin]elor `n minerale la animalele `n cre[tere/`ngr\[are ridic\ probleme deosebite att de ordin tehnic, ct [i economic, dat fiind faptul c\ pentru una [i aceea[i func]ie fiziologic\ cerin]ele pot s\ fie diferite, iar optimul economic nu corespunde cu cel tehnic. Pentru animalele `n cre[tere/`ngr\[are, o grij\ deosebit\ trebuie acordat\ asigur\rii mineralelor con]inute `n sporurile corporale, respectiv Ca [i P pentru schelet [i Mg, K [i Na pentru ]esuturile zise moi; la rumeg\toare domestice, aceste valori au varia]ii relativ mici (tab. 67).
Tabelul 67

Aport recomandat de minerale pentru rumeg\toare, `n cre[tere Bovine 5,5-10,0 3,5-6,0 10 0,1 0,2-0,8 50 50 0,1 Ovine 5,0-9,0 3,0-4,0

Minerale Ca, g/kg SU ra]ie* P, g/kg SU ra]ie* Cu, mg/kg SU ra]ie ** Co, mg/kg SU ra]ie ** I, mg/kg SU ra]ie ** Mn, mg/kg SU ra]ie ** Zn, mg/kg SU ra]ie ** Se, mg/kg SU ra]ie **

Sursa: Gueguen, 1988; * `n func]ie de vrst\ [i spor; ** pentru toate categoriile

Cerin]ele de microelemente pentru cre[tere sunt apreciate ca reduse. La monogastrice, asigurarea nivelului optim al cerin]elor de minerale trebuie s\ ]in\ cont [i de disponibilitatea acestora, `n func]ie de specie [i de sursa de minerale; `n acest sens, la p\s\ri, la care P fitic nu este disponibil, cerin]ele pentru acest element sunt indicate att ca fosfor total ct [i ca fosfor disponibil. Recomand\rile privind aportul de minerale pentru puii de carne sunt f\cute, cel pu]in pentru macroelemente, `n func]ie de concentra]ia energetic\ a hranei (tab. 68).
122

Tabelul 68

Aportul de minerale recomandat pentru puii broiler de g\in\ Perioada Demaraj Cre[tere g/1000 kcal EM 3,4 3,1 2,3 2,3 1,4 1,4 0,55 0,48 mg/kg hran\ 40 3 40 70 0,2 0,1 1 Finisare 2,8 2,1 1,2 0,55 0,48 15 2 20 60 0,2 0,1 1

Minerale Ca P total P disponibil Na Cl Fe Cu Zn Mn Co Se I

Sursa: Leclercq [i col., 1989

~n cazul porcinelor, cerin]ele de minerale sunt mai bine stabilite pentru tipul porci carne, la care recomand\rile privind aportul suplimentelor de minerale sunt la nivelul de 7-11 g Ca [i 5-7 g P pe kg spor greutate, `n func]ie de vrst\ (cerin]ele mai mari sunt pentru porci pn\ la 20 kg greutate, apoi ele scad cu vrsta) (Henry [i col., 1989). Recomand\rile privitoare la aportul de microelemente sunt destul de imprecise [i variabile de la o surs\ la alta (tab.69).
Tabelul 69

Aportul de microelemente, recomandat la porci `n cre[tere/`nrg\[are mg/kg hran\ 80 10 100 40 0,1 0,1 0,2

Minerale Fe Cu Zn Mn Co Se I Sursa: Henry Y. [i col., 1989

Cerin]e pentru produc]ia de ou\

Produc]ia de ou\ de consum se ob]ine aproape `n exclusivitate de la g\ini hibrizi, respectiv de la hibrizi ou\tori din dou\ tipuri genetice [i anume Leghorn (ou\ cu coaja alb\) sau Rhode-Island (ou\ cu coaja brun\); de la g\inile de reproduc]ie, `n consumul uman ajunge cca. 15% din cantitatea de ou\ produse - cele necorespunz\toare incuba]iei. Oul este un aliment deosebit, datorit\ valorii sale nutri]ionale foarte ridicate, digestibilit\]ii mari a componentelor (peste 95%), con]inutului mare `n aminoacizi esen]iali, `n fier, fosfor [i vitamine precum [i `n acid linoleic [i lecitin\.
123

Compozi]ia oului. P\r]ile componente ale oului sunt coaja, albu[ul [i g\lbenu[ul. Propor]ia acestor componente la oul de g\in\ [i con]inutul acestuia `n substan]e brute sunt prezentate `n tab. 70.
Tabelul 70

Compozi]ia medie a oului de g\in\

G\lbenu[ % 31,0 48,0 17,5 32,5 1,0 1,0 Albu[ % 58,0 87,0 11,0 0,2 1,0 0,8 Coaj\ % 11,0 2,0 4,5 93,5

Ou cu coaj\ % Ou `ntreg 100 Ap\ 65 Protein\ 12 Gr\sime 11 Hidra]i carbon 1 Cenu[\ 11 Sursa: North [i col., 1990

Componente

Din substan]a uscat\ a oului, proteina reprezint\ 33-35 %, gr\simea 30-33 %, hidra]ii de carbon 2,5-3,0 %, iar minerale (cenu[a) cca. 31 %. Pe parcursul ouatului, cresc greutatea oului, substan]a uscat\ [i propor]ia g\lbenu[ului [i descresc propor]ia cojii, a albu[ului [i substan]a uscat\ a acestuia. Coaja oului, se formeaz\ `n uter (`n cca 19 ore) pe baza Ca adus prin snge [i care provine att din hran\ (cca 2/3 din Ca necesar pentru coaj\), ct [i din oasele lungi ale p\s\rii (cca 1/3); pentru formarea cojii unui ou de g\in\ se consum\ aproximativ 2g Ca, `n coaja oului calciul reprezintnd cca. 33 %. Albu[ul de ou con]ine o mare propor]ie de ap\ (87 %) [i protein\ (cca. 11 %), la care se adaug\ cantit\]i mici de hidra]i de carbon [i minerale. Proteina din albu[ (cca 85% din SU) este format\ din ovalbumin\, (cca 75% din protein\), ovoalbumin\, ovoconalbumin\, ovoglobulin\ [i unele glicoproteine. Albu[ul con]ine [i avidin\ (o nucleoprotein\), care inhib\ activitatea biotinei; la rndul ei, avidina este inactivat\ prin `nc\lzire. Albu[ul are propriet\]i antibiotice prin con]inutul de lizozim, care produce descompunerea polizaharidelor din pere]ii celulari ai bacteriilor. Proteina din albu[ este bogat\ `n aminoacizi esen]iali; eviden]iinduse propor]ia ridicat\ de lizin\ [i aminoacizi sulfura]i. ~n albu[ se gasesc toate vitaminele hidrosolubile, cu excep]ia colinei. G\lbenu[ul, se caracterizeaz\ printr-un con]inut mai mare `n substan]a uscat\ (peste 50%) dect albu[ul; substan]a uscat\ din g\lbenu[ este compus\ din cca. 6,3% lipide, cca. 33% protein\ [i 4% alte componente (glucoz\ liber\, vitamine liposolubile, minerale). ~n componen]a lipidelor intr\ gr\simile neutre (2/3) [i fosfolipidele (1/3); `n aceast\ component\ se g\sesc vitaminele lipiosolubile [i lecitina. ~n ou se g\se[te, `n func]ie de m\rimea lui, 180-230 mg colesterol. Proteina din g\lbenu[ are `n componen]a ei `n special levitin\ [i fosfitin\, pe lng\ care se mai g\sesc vitelin\, -lipovitelin\, etc. Con]inutul proteinei din g\lbenu[ `n aminoacizi esen]iali, este apropiat de cel din albu[, remarcndu-se nivelul mai ridicat de lizin\. Dintre minerale, `n g\lbenu[, fosforul se g\se[te `n cantitatea cea mai mare, al\turi de S, Fe, etc; `n stare liber\ se g\se[te Na, K, Cl.
124

Culoarea galben\ a g\lbenu[ului este dat\ de prezen]a pigmen]ilor carotenoizi (xantofile), respectiv zeaxantin\ (din porumbul galben) [i lutein\ (din nutre]uri verzi, `n special lucern\). Culoarea g\lbenu[ului nu are leg\tur\ cu valoarea nutri]ional\ a oului. Valoarea nutri]ional\ a oului este foarte ridicat\, datorit\ con]inutului ridicat [i echilibrat `n aminoacizi esen]iali; de altfel, proteina din ou este luat\ ca etalon pentru aprecierea valorii biologice (VB) a altor proteine de ex.:
Protein\ Ou `ntreg Lapte Pe[te Carne Gru VB 96 90 83 76 67 Aminoacizi (AA) limitan]i AA sulfura]i Metionin\ AA sulfura]i Lizin\

Digestibilitatea componentelor oului crud este diferit\; foarte bun\ pentru g\lbenu[ (cca. 95 %), mai redus\ pentru albu[ (cca. 50 %, dar prin fierbere [i digestibilitatea albu[ului se ridic\ la peste 90 %). Influen]a alimenta]iei asupra compozi]iei oului Calitatea oului este dat\ att de unii parametri externi (m\rime, aspect, rezisten]\ coaj\), ct [i interni (compozi]ie chimic\, `nsu[iri de valorificare, gust, miros, culoare g\lbenu[...). M\rimea (greutatea) oului poate fi influen]at\ prin alimenta]ie, prin con]inutul hranei `n protein\ [i `n special, `n acid linoleic. Influen]a nivelului proteic al hranei asupra greut\]ii oului este mai mare la g\inile din rasele grele [i mai redus\ la cele din rasele u[oare; astfel, la g\inile u[oare (pentru ou\ de consum) reducerea nivelului proteic al hranei la 12-13 % nu a modificat num\rul de ou\, greutatea ou\lor sc\znd, `n medie cu cca. 1 g, `n condi]iile `n care s-a asigurat un echilibru strict `n aminoacizi (Leclercq [i col., 1989). Influen]a acidului linoleic este mai mare, astfel c\ lipsa acestuia din hran\ determin\ o reducere a greut\]ii oului cu cca. 10 g. Calitatea cojii, este apreciat\ prin grosime, care este strns legat\ de rezisten]a la spargere; o rezisten]\ suficient\ a cojii se `nregistreaz\ la o grosime a cojii de 0,32 mm, cnd coaja rezist\ la o presiune de 2,6-3,7 kg. ~n coaja unui ou, cu o grosime normal\, se g\sesc cca. 2 g Ca; din oasele tubulare ale g\inii se pot mobiliza rapid, cca. 5-6 g Ca, care este suficient pentru a produce cca 3 ou\. Dar, prin Ca din organism se poate suplini o caren]\ a hranei numai pe o durat\ scurt\ de timp, altfel coaja se sub]iaz\ continuu. La calcifierea cojii oului contribuie [i vitamina D3, prezen]a Mn [i Zn, precum [i raportul acido-bazic din snge `n timpul form\rii cojii oului, raport determinat de propor]ia Na [i Cl din hran\. Excesul de fosfor `n hran\ reduce mobilizarea Ca din oase. Con]inutul intern al oului (proteine, gr\simi, hidra]i de carbon) este pu]in sau deloc influen]at de hran\; nici con]inutul `n amonoacizi al proteinei din ou nu este influen]at de hran\. Nivelul macroelementelor din ou, nu este influen]at de hran\; `n schimb, con]inutul oului `n microelemente [i vitamine liposolubile reflect\ con]inutul hranei `n substan]ele respective.
125

Mirosul [i gustul oului pot fi influen]ate extern datorit\ con]inutului acestuia `n gr\simi, care pot fixa substan]ele volatile din mediu sau hran\, existnd `ns\ [i multe exager\ri sub acest aspect. Unele substan]e (ex. insecticide) sau nutre]uri (f\ina de pe[te `n cantit\]i mari sau alterat\) pot denatura gustul [i mirosul oului. Petele de snge de pe g\lbenu[ se pot datora, `n primul rnd alimenta]iei, respectiv nivelului prea ridicat de protein\ din hran\, prezen]ei toxinelor fungice, folosirea soiei crude, caren]ei `n Cl [i vitamina A. Culoarea g\lbenu[ului este determinat\ de pigmen]ii carotenoizi care con]in oxigen (xantofile); ace[ti pigmen]i, dup\ absorb]ia `n tubul digestiv, sunt depozita]i `n g\lbenu[ul de ou [i ]esutul adipos. Dintre xantofile, luteina (din lucerna verde) [i zeaxantina (din porumbul galben) sunt cei mai importan]i pigmen]i pentru colorarea g\lbenu[ului. Sursele de xantofile sunt diferite, la fel ca [i con]inutul lor `n ace[ti pigmen]i (tab. 71).
Tabelul 71

Con]inutul `n xantofile al unor surse furajere Xantofile (mg/kg) 7000 2000 280 260 290 125 17

Sursa furajer\: G\lbinele Alge comune, uscate F\in\ lucern\ (20 % PB) F\in\ lucern\ (17 % PB) Gluten porumb (60 % PB) Gluten porumb (40 % PB) Porumb galben
Sursa: North [i col., 1990

~n scopul intensific\rii culorii g\lbenu[ului se folosesc [i unii compu[i sintetici ca -apo-8-carotenalul sau cataxantina, sau naturali cum sunt carotenoizii ro[ii din boiaua de ardei; ace[ti compu[i imprim\ `ns\ o nuan]\ de oranj-ro[u, mai pu]in preferat\ de consumatori. Cerin]e de energie Stabilirea cerin]elor de energie pentru produc]ia de ou\ ia `n considerare consumul de energie pentru `ntre]inere, pentru cre[terea `n greutate a g\inii [i cel pentru sinteza componentelor oului. ~n func]ie de concentra]ia energetic\ a hranei [i de produc]ia de ou\ se poate stabili cantitatea de hran\ care trebuie s\ fie ingerat\ zilnic; spre exemplificare, se ia cazul att a g\inilor u[oare, ct [i a celor grele (tab. 72).
Tabelul 72

Modul de stabilire a cantit\]ii de hran\ ingerat\ G\ini u[oare 1,5 3 70 60 42 303 2700 2900 3000 112 104 100 G\ini grele 3,5 6 70 65 45,5 385 2700 2800 2900 144 140 134

* cerin]e stabilite `n condi]iile unei temperaturi ambiante de 20 0C

Specificare Greutate corporal\, (kg) Spor greutate, (g/zi) % de ouat Greutate ou, (g) Produc]ie ou\, (g/zi) EM (kcal/zi)* kcal EM/kg hran\ Hran\ ingerat\

126

Asupra cerin]elor de energie [i respectiv, asupra consumului de hran\ la g\ini, o influen]\ mare o are temeratura mediului; la g\inile u[oare, cerin]ele de energie se reduc cu 4 kcal/zi, pentru fiecare grad de temperatur\, `n intervalul 0 0 29 0C, `n timp ce la rasele grele, reducerea respectiv\ este de 6 g/zi (Leclercq [i col., 1989). Cerin]e de proteine Estimarea cerin]elor de protein\ pentru produc]ia de ou\ se face ]innd cont de cheltuielile pentru `ntre]inere (2-4 g/pas\re) [i de cele pentru produc]ia unui ou (10-12 g), avndu-se `n vedere un randament al utiliz\rii proteinelor `n produc]ia de ou\ de cca. 60 %. ~n func]ie de ace[ti factori, cantitatea de protein\ necesar\ pe g\in\ [i zi, este specificat\ `n tab.73; pentru realizarea acestui aport se impune corelarea nivelului proteic cu cel energetic, recomandndu-se cca. 5,3 g PB/ 1000 kcal EM la rasele u[oare [i 5,1-5,2 g/1000 kcal EM la rasele grele. Concomitent cu nivelul proteic trebuie asigurat [i cel al aminoacizilor esen]iali care, la fel, trebuie corelat cu concentra]ia energetic\ a hranei; pentru aceasta, pe 1000 kcal EM trebuie asigurat\ cantitatea de : 2,1-2,6 g lizin\, 2,0-2,2 g aminoacizi sulfura]i, 1,5-1,75 g treonin\ etc, astfel `nct nivelul lor minim s\ fie conform datelor din tab. 74.
Tabelul 73

Cantitatea de protein\ necesar\ la g\ini, `n func]ie de procentul de ouat

40 11,2 11,8 12,3 14,4 14,9 15,4 15,9 50 12,7 13,3 13,8 16,1 16,6 17,1 17,6 60 14,3 14,9 15,4 17,7 18,2 18,7 19,2 % de ouat 70 15,9 16,5 17,0 19,4 19,9 20,4 20,9 80 17,4 18,0 18,5 21,1 21,6 22,1 22,6 90 19,0 19,6 20,1

Greutate g\in\ (kg) 1,50 1,75 2,00 2,75 3,00 3,25 3,50

Sursa: Gebhardt, 1981

Tabelul 74

Nivelul aminoacizilor din hrana g\inilor ou\toare % din hran\ Rase u[oare* 0,74 0,36 0,64 0,50 0,16 Rase grele** 0,60 0,31 0,57 0,43 0,15

Aminoacid Lizin\ Metionin\ Metionin\+cistin\ Treonin\ Triptofan

* 2850 kcal EM/kg hran\

** 2800 kcal EM /kg hran\

Ca regul\ general\, se consider\ c\ nivelul proteic [i cel al aminoacizilor trebuie s\ fie pu]in mai ridicat dect nivelul cerin]elor, ]inndu-se cont de variabilitatea materiilor prime, pentru a evita caren]ele. Cerin]e de vitamine Pentru produc]ia de ou\, cerin]ele de vitamine sunt diferite `n func]ie de destina]ia ou\lor, respectiv ou\ de consum sau ou\ pentru incuba]ie.
127

La stabilirea nivelului optim de vitamine pentru p\s\ri, trebuie ]inut cont de o multitudine de factori (fig. 10), care ac]ioneaz\ diferit de la o vitamin\ la alta.
Variabilitatea con]inutului de vitamine a nutre]urilor Pierderi de vitamine prin conservare, depozitare, procesare Disponibilitatea diferit\ a vitaminelor

Factori de stress

Condi]ii de `ntre]inere (sol, baterii)

Nivel optim

Diferen]e condi]ionate genetic

Antivitamine
Factorii furajeri (adaos gr\simi)

Fig. 10

Factorii care influen]eaz\ cerin]ele de vitamine, la p\s\ri (dup\ Gebhardt, 1981)

Astfel, se consider\ c\ nivelul optim reprezint\ de cel pu]in 1,2 ori nivelul stabilit experimental pentru rasele u[oare [i de1,5 ori pentru rasele grele (tab. 75); o aten]ie deosebit\ trebuie acordat\ vitaminelor A, D3, K, B12, B2, colinei [i niacinei.
Tabelul 75

Aport suplimentar de vitamine, pentru g\ini Rase u[oare 10000 2000 10 2 0,5 4 0,1 5 20 0,1 500 Rase grele 15000 3000 25 3 2 6 2 0,2 15 30 1 0,15 600

Vitamina Vitamina A, UI/kg Vitamina D3, UI/kg Vitamina E, mg/kg Vitamina K, mg/kg Vitamina B1, mg/kg Vitamina B2, mg/kg Vitamina B6, mg/kg Vitamina B12, mg/kg Acid pantotenic, mg/kg Niacin\, mg/kg Acid folic, mg/kg Biotin\, mg/kg Colin\, mg/kg
Sursa: Sauveur, 1990

Cerin]e de minerale ~n metabolismul substan]elor minerale, la p\s\rile ou\toare calciul ocup\ un loc primordial, deoarece printr-un ou se elimin\ 2-2,2 g Ca; pe lng\ Ca, un ou mai con]ine P - 0,2 g, S - 0,11 g, K - 0,07 g, Na - 0,07 g, Mg - 0,03 g. Din calciul ingerat, este re]inut `n organism cca. 60 % la g\inile tinere [i cca. 40 % la cele `n vrst\; varia]ia Ca din hran\ trebuie s\ ]in\ cont de: procentul de ouat (presupune un aport diferit de Ca);
128

 greutatea p\s\rilor (p\s\rile mai grele consum\ mai mult\ hran\); vrsta p\s\rilor (randamentul de utilizare a Ca `n organism scade dup\ vrsta de 40 de s\pt\mni); con]inutul hranei `n EM (nivelul mai ridicat reduce consumul); temperatura din ad\post (temperatura mai ridicat\ presupune un consum mai redus de hran\ [i respectiv, un supliment de Ca). ~n func]ie de toate aceste aspecte, valabile [i pentru alte minerale, aportul de Ca recomandat este cel specificat `n tab. 76.
Tabelul 76

Recomand\ri cu privire la propor]ia de Ca `n hrana g\inilor 21-40 90 4,7 4,2 3,8 3,5 3,2 3,0 80 4,2 3,8 3,4 3,1 2,9 2,7 Vrsta g\inilor s\pt\mni peste 40 % de ouat 70 60 80 70 60 % Ca `n ra]ie 3,7 3,2 5,2 4,7 4,1 3,3 2,9 4,7 4,2 3,6 3,0 2,6 4,5 3,8 3,3 2,7 2,3 3,8 3,5 3,0 2,5 2,1 3,5 3,2 2,8 2,3 1,9 3,3 3,0 2,6

Hran\ ingerat\ (g/zi) 80 90 100 110 120 130

50 3,4 3,1 2,8 2,6 2,4 2,2

Cerin]ele `n fosfor sunt mai reduse, dar se are `n vedere c\ P din nutre]urile vegetale, fiind sub form\ de fita]i, este pu]in disponibil pentru p\s\ri (maximum 30-40 %), motiv pentru care recomand\rile ar trebui f\cute pentru P disponibil: se consider\ c\ o cantitate de 400-450 mg P disponibil este suficient\ pentru g\inile ou\toare. Pentru alte minerale, `n cazul g\inilor ou\toare recomand\rile se refer\ la un num\r relativ redus de elemente, respectiv Na (0,15 %), Mn (110 ppm) [i Zn (50 ppm) (North [i col., 1990). Culoarea g\lbenu[ului, cu toate c\ nu are leg\tur\ cu valoarea nutri]ional\ a oului, influen]eaz\ valoarea lui comercial\; cantit\]ile de xantofile pe care trebuie s\ le con]in\ hrana g\inilor pentru a ob]ine ou\ cu diferite intensit\]i de culoare ale g\lbenu[ului sunt prezentate `n tab. 77.
Tabelul 77

Necesarul de xantofile `n func]ie de culoarea g\lbenu[ului Xantofile `n hran\ (mg/kg) 13,6 27,5 41,8 56,5 72,4 93,7 122,8 160,6

Intensitate culoare Scara NEPA* Scara Roche 1 5 2 7 3 9 4 11 5 13 6 15 7 8

Sursa: North [i col., 1990

* NEPA = National Egg and Poultry Association, SUA

Cauzele varia]iei culorii g\lbenu[ului pot fi diferite: tipul p\s\rii (su[a genetic\): diferen]e de pn\ la 14 %; varia]ii individuale, datorat\ utiliz\rii diferite a xantofilelor; cre[terea `n cu[ti favorizeaz\ culoarea;
129

 `mboln\virile (ex. coccidioza) pot reduce utilizarea xantofilelor; stressul reduce intensitatea culorii; gr\simile din hran\ m\resc absorb]ia xantofilelor; oxidarea xantofilelor, favorizat\ de diferitele componente ale hranei, mai ales `n lipsa antioxidan]ilor, influen]eaz\ negativ culoarea; unele ingrediente: f\inuri de carne, ulei de soia, sulfurile, reduc intensitatea culorii; intensitatea ouatului: produc]iile mai mari sunt `nso]ite de intensit\]i ale culorii mai reduse.

Cerin]e pentru produc]ia de ln\

Pe lng\ alte produc]ii (carne, lapte), de la oi [i capre se ob]in fibre (ln\, mohair, ca[mir) cu calit\]i deosebite pentru industria textil\; importan]a produc]iei de ln\ (p\r) nu a putut fi redus\ nici de fibrele vegetale (bumbac, in, cnep\), nici de utilizarea fibrelor sintetice. Fiziologic, rolul lnii este, `n primul rnd, de protec]ie termic\, lna reprezentnd o forma]iune epidermic\ a pielii; cre[terea lnii [i sporul zilnic de greutate se comport\ independent dar greutatea corporal\ influen]eaz\ favorabil produc]ia de ln\. Influen]a greut\]ii corporale asupra produc]iei de ln\ se manifest\ indirect, respectiv prin intermediul suprafe]ei corporale; `n principiu, num\rul foliculilor pilo[i este propor]ional cu suprafa]a corporal\. Cre[terea lnii este determinat\ genetic, fiind `ns\ influen]at\, pe lng\ factorii endogeni (specie, ras\, sex, vrst\, status hormonal) [i de factori exogeni (alimenta]ie, sistem de `ntre]inere, stress etc.). Compozi]ia chimic\ a lnii Lna este un produs format aproape `n exclusivitate din protein\, respectiv cheratin\, caracterizat\ printr-o mare rezisten]\ att la agen]i chimici, ct [i de alt\ natur\. In lna degresat\ azotul reprezint\ 15,7-17,0 %, astfel c\ propor]ia de protein\ ajunge la aproape 100 %; con]inutul `n compu[i anorganici (cenu[\) este foarte redus (sub 1 %), dintre minerale `n cantitatea cea mai mare se g\sindu-se potasiul (cca. 80 %) [i sulful (2-5 %). Alte elemente (P, Cl, Fe, Zn, Pb, Mn, Co etc) se g\sesc `n cantit\]i foarte mici, respectiv urme. Cea mai mare parte din sulful din ln\ (90-99%) se g\se[te `n cistin\, aminoacid care poate reprezenta 10-13 % din totalul aminoacizilor din fibra de ln\; propor]ia de sulf din ln\ cre[te odat\ cu fine]ea ei, deoarece se reduc celulele medulare ale fibrei. Din cei cca. 20 de aminoacizi izola]i `n ln\, `n propor]ii mai ridicate se g\sesc acidul glutamic, leucina, serina [i arginina. ~n lna brut\, o pondere important\ o are usucul - un complex de substan]e grase [i carbonat de potasiu, care `nconjoar\ fibra de ln\; `n componen]a usucului, domin\ acizii gra[i de tip oleic [i stearic. Cre[terea zilnic\ a lnii este, `n func]ie de animal [i de hran\, de cca. 0,1-1,0 mm, ceea ce corespunde la o cantitate de ln\ curat\ de 9-12 g (cu 17 % umiditate) (Gebhardt, 1981). Alimenta]ia este factorul exogen cel mai important ca influen]\ att asupra cantit\]ii ct [i a calit\]ii lnii.
130

Influen]a alimenta]iei asupra produc]iei de ln\ Prim\vara [i vara viteza de cre[tere a lnii este mai mare dect `n alte sezoane; cre[terea lnii este continu\, dar ritmul ei este legat de nivelul de hr\nire. ~n cazul unei hr\niri deficitare, organismul folose[te pentru sinteza proteinei din ln\, proteinele musculare. ~n asemenea situa]ii `ns\, este afectat\ grosimea fibrei, lna fiind mai sub]ire (ln\ `nfometat\), ca urmare a reducerii activit\]ii mitotice a foliculilor. Dac\ caren]a este accentuat\ [i de mai lung\ durat\, mare parte din foliculi devin nefunc]ionali [i lna cade. Energia [i proteina sunt factorii cei mai importan]i ai hranei care influen]eaz\ produc]ia de ln\; astfel, experimente efectuate `n acest sens arat\ c\ un aport constant de energie dar crescut de protein\ (de la 80 la 100 g/zi [i animal) determin\ un spor liniar al cantit\]ii de ln\ de la 2,3 g la 9,0 g/animal/zi (respectiv, cu cca. 390 %), `n timp ce aportul constant de protein\ [i crescut de energie (de la 3 la 10 MJ/zi), determin\ o cre[tere a produc]iei de ln\ de numai 52 % (Gebhardt, 1981). Cerin]e de energie. De obicei, nutrientul limitant primar al hranei oilor este energia. Caren]a hranei `n energie este `nso]it\ de sc\derea greut\]ii corporale, reducerea cre[terii, a produc]iei de lapte [i ln\ [i tulbur\ri de reproduc]ie. Energia depus\ zilnic `n ln\ este apreciat\ la maximum 80 kcal, dar `n realitate aceast\ depunere este, `n medie, de numai cca. 40 kcal; aceasta se adaug\ cerin]elor de energie pentru `ntre]inere. Astfel, dac\ necesarul de energie pentru `ntre]inere [i produc]ia de ln\, la o oaie de 50 kg greutate, este de 0,62 UFL/zi (ceea ce corespunde la cca.1054 kcal ENL)(INRA, 1988), `nseamn\ c\ necesarul de EN pentru cre[terea lnii reprezint\ cca. 4 % din necesarul pentru `ntre]inere. ~n acest caz, dac\ se iau `n considerare condi]iile de cre[tere a oilor (pe p\[uni sau `n stabula]ie liber\), recomand\rile de aport de energie pentru produc]ia de ln\ au `n vedere un plus de cca. 15 % peste nivelul cerin]elor de `ntre]inere, respectiv un factor normativ de 1,15. Aportul de energie trebuie astfel ajustat `nct oile s\ aib\ `n permanen]\ o condi]ie corporal\ corespunz\toare (tab. 78).
Tabelul 78

Starea corporal\ a oilor, `n diferite faze ale ciclului de produc]ie (apreciat\ prin note pe o scar\ de a 0 la 5) Not\ medie Observa]ii recomandat\ 3-3,5 Flushing eficace la note de 2,5-3,0 3-3,5 3,5 2,5-3,5 2,0-2,5 Eventual 2,5 pentru turmele cu prolificitate redus\ Not\ obligatorie pentru oile prolifice o

Starea fiziologic\ Mont\ a 90-a zi de gesta]ie F\tare a 42-a zi de lacta]ie ~n]\rcare

A nu cobor` sub 2,0 Nu se admite o subalimenta]ie energetic\ `ncepnd cu a 8-a lun\ de lacta]ie

Sursa: Borquier [i col., 1988

131

Cerin]e de proteine ~n func]ie de ras\ [i de condi]iile [i `ntre]inere, cre[terea lnii este apreciat\ la 0,1-1mm/zi, ccea ce corespunde unei cantit\]i maxime de 9-12 g ln\ curat\ (la 17 % umiditate) (Gebhardt, 1981); `n acest caz, se poate lua `n considerare, o depunere zilnic\ de protein\ `n ln\ de cca 10 g, ceea ce reprezint\ cca 20 % din necesarul de `ntre]inere. Eficien]a utiliz\rii proteinei pentru cre[terea lnii este diferit\ `n func]ie de ras\; oile cu lna grosier\ utilizeaz\ proteina cu o eficien]\ mai bun\ dect oile cu lna fin\. Prin intermediul simbion]ilor rumenali se sintetizeaz\ mare parte din aminoacizii necesari produc]iei de ln\, la ovine cantitatea de protein\ ce trebuie asigurat\ prin hran\ fiind mai important\ dect calitatea ei. Oile folosesc foarte bine sursele de azot neproteic. Folosirea ureei la oi trebuie s\ ]in\ cont de unele recomand\ri specifice: - ureea poate reprezenta 1 % din ra]ia total\ sau cca. 3 % din cantitatea de concentrate; N neproteic trebuie s\ nu dep\[easc\ 30 % din N total; - ureea nu se folose[te la tineret; - trebuie asigurat\ o bun\ omogenizare a ureei `n hran\, iar introducerea ei `n alimenta]ie se face treptat (`n timp 2-3 s\pt\mni), f\r\ `ntreruperi. Cerin]e de vitamine Pentru produc]ia de ln\ se manifest\ cerin]e specifice `n vitaminele liposolubile (A, D, E [i K), vitaminele hidrosolubile fiind sintetizate `n rumen. Vitamina A are rol important `n dezvoltarea foliculilor, de care depinde produc]ia de ln\. Hr\nirea oilor pe p\[une asigur\ importante cantit\]i de provitamin\ A (caroten), precum [i rezerve de vitamina A suficiente pentru 3-6 luni dup\ `ncetarea p\[unatului. Vitamina D se asigur\ prin intermediul nutre]urilor verzi (vara) [i prin fnuri (iarna). Nivelul cerin]elor de vitamine pe kg SU din ra]ie este apreciat la 1800 UI vitamin\ A, 300 UI vitamin\ D [i 10-20 UI vitamin\ E. Cerin]e de minerale Ca [i pentru alte produc]ii [i pentru produc]ia de ln\ sunt necesare att macro ct [i microelemente. Nivelul cerin]elor de macroelemente, stabilit experimental, scoate `n eviden]\ cheltuielile ridicate de K [i S, `n cazul ovinelor (tab. 79). ~n perioada de p\[unat sporesc cerin]ele de sare (NaCl), care trebuie asigurat\ la discre]ie.
Tabelul 79

Cerin]e de macroelemente, pentru ovine

Minerale % din SU a ra]iei (NRC, 1985) Na 0,09-0,18 Cl Ca 0,20-0,82 P 0,16-0,38 Mg 0,12-0,18 K 0,50-0,80 S 0,14-0,26 Sursa: Halga [i col., 2002 (dup\ NRC, 1985)
132

Dintre microelemente (tab. 80), `n cazul ovinelor o aten]ie deosebit\ prezint\ Cu [i Se, `n primul rnd datorit\ nivelului sc\zut de toleran]\ a lor la aceast\ specie.
Tabelul 80

Cerin]e de microelemente, pentru ovine mg/kg SU din ra]ie 0,10-0,80 30-50 7-11 0,5 0,1-0,2 20-40 20-33 0,1-0,2 Nivel maxim tolerabil (mg/kg SU) 50 500 25 10 10 1000 750 2 60-150

Minerale I Fe Cu Mo Co Mn Zn Se F Sursa: NRC, 1985

Cerin]e pentru munc\

Efortul de munc\ constituie principala form\ de produc]ie a animalelor de trac]iune; cerin]ele de hran\ se stabilesc `n func]ie de m\rimea efortului, de factorii care `l influen]eaz\ [i de nutrien]ii consuma]i `n acest scop. M\rimea efortului de munc\ reprezint\ produsul dintre for]a exercitat\ (kg sau Newtons = N) [i distan]a parcurs\ (m), exprimat `n kilogrammetri (kgm) sau Jouli. For]a de trac]iune medie pe care un animal o poate exercita `n timpul muncii este echivalent\ cu cca 15 % din greutatea corpului, dar pentru perioade foarte scurte (cteva secunde) poate s\ ajung\ pn\ la 80 %. For]a de munc\ pe care un animal o poate exercita se reduce `n condi]iile cre[terii vitezei de execu]ie a muncii. Antrenamentul este un factor important care influen]eaz\ efortul de munc\; prin antrenament se m\re[te volumul fibrelor musculare [i spore[te rezerva de glicogen [i lipide. Totodat\, are loc o ameliorare a utiliz\rii oxigenului, acizilor gra[i [i glucozei, reducndu-se acumularea de lactat. Pentru activitatea muscular\ se folosesc posibilit\]ile specializate ale ]esutului muscular, respectiv contractibilitatea, cu transformarea energiei chimice `n lucru mecanic. Contra]ia muscular\, `n sine, este un proces biochimic, care nu se poate desf\[ura f\r\ catalizatori, lega]i `n organismele vii de proteine. Astfel, contrac]ia mucular\ este legat\ de cei doi corpi proteici musculari, actina [i miozina, care la mu[chiul `n repaus coexist\ al\turi, f\r\ interac]iune. ~n timpul contrac]iei musculare, actina globular\ (G) trece `n actin\ fibrilar\ (F), rezultnd procesul propriu-zis al transform\rii ATP `n lucru mecanic ~n timpul efortului moderat (viteza sub 200 m/min, mers la pas sau f\r\ trac]iune), fibrele musculare utilizeaz\ ca surs\ de energie acizii gra[i cu lan] lung din gr\simile corporale [i `n mic\ m\sur\ glucoza; dac\ acest efort se prelunge[te mai multe ore, lipidele corporale furnizeaz\ cca 90 % din energia consumat\.
133

~n timpul efortului intens (vitez\ peste 400m/min, s\rituri la obstacole, trap, galop, trac]iune grea...) consumul de oxigen `n mu[chi este superior aportului prin snge, se `nregistreaz\ un deficit de oxigen [i intr\ `n activitate alte tipuri de fibre musculare; aceste fibre utilizeaz\ ca surs\ de energie glucoza, provenit\ din glicogenul muscular; degradarea glucozei fiind incomplet\, se formeaz\ lactat, care provoac\ oboseal\ rapid\ (Martin-Rosset, 1990). Cerin]e de energie Pentru animalele de munc\, energia este nutrientul cel mai afectat `n timpul depunerii efortului. Cheltuielile de energie ale cailor de munc\ au fost foarte bine studiate [i m\surate `n laborator, `n condi]ii standardizate, fiind determinate varia]iile consumului de oxigen `n func]ie de efortul de trac]iune, viteza de deplasare [i durata muncii.
Tabelul 81

Cerin]e de nutrien]i pentru caii de munc\ UFC 2 PBDc 3 5,2 7,3 8,0 9,5 5,7 7,8 8,5 10,0 6,2 8,3 9,0 10,5 Aport zilnic Ca P Mg (g) (g) (g) Cai, 700 kg 380 35 21 9 500 42 550 49 645 49 Cai, 800 kg 420 40 540 48 580 56 680 56 Cai, 900 kg 470 45 570 620 715 54 63 69 25 26 26 24 28 30 30 27 32 33 33 10 13 13 10 11 14 14 11 12 14 15 Na (g) 17 35 42 57 20 38 45 60 22 41 48 63 SU (kg) 9,0-10,0 11,5-13,0 12,5-15,0 13,5-16,0 10,0-11,0 12,5-14,0 13,5-16,0 14,5-17,0 11,0-12,0 13,5-15,0 14,5-17,0 15,5-18,0

Specificare

~ntre]inere Munc\1 : - u[oar\ (6h/zi) - mijlocie (5h/zi) - intens\ (4h/zi) ~ntre]inere Munc\1: - u[oar\ (6h/zi) - mijlocie (5h/zi) - intens\ (4h/zi) ~ntre]inere Munc\1: - u[oar\ (6h/zi) - mijlocie (5h/zi) - intens\ (4h/zi)

Sursa: Martin-Rosset, 1990;

1 - Munc\ u[oar\: cositoare mijlocie: ar\tur\ `n teren u[or grea: ar\tur\ `n teren greu 2 - UFC = 2200 kcal EN 3 - PBDc = protein\ brut\ digestibil\, cal.

Pentru simplificarea stabilirii aportului de energie [i al]i nutrien]i, efortul de munc\ a fost `mp\r]it `n trei categorii: u[or: cosit, exerci]iul cu coarda ... mijlociu: ar\tur\ teren u[or, transport u[or, alergare u[oar\.... greu: ar\tur\ teren greu, polo pe iarb\... Aceste categorii corespund (dup\ Burlacu, 1985) unui efort de: 700.000 - 1.500.000 kgm, pentru munc\ u[oar\; 1.500.000 - 2.000.000 kgm, pentru munc\ mijlocie; 2.100.000 - 3.000.000 kgm, pentru munc\ grea.
134

Considernd un consum de 0,4 cal pentru realizarea unui kgm, rezult\ un necesar energetic pentru trac]iune de : 280 - 600 kcal, la munc\ u[oar\, 600 - 800 kcal , la munc\ mijlocie, 840 - 1200 kcal, la munc\ grea. Aceste cheltuieli de energie pentru efortul de trac]iune se adaug\ la cheltuielile pentru deplasare [i cele pentru `ntre]inere; cheltuielile de energie pentru deplasare sunt diferite, `n func]ie de condi]iile `n care se efectueaz\ (pe teren plan sau `n pant\...). ~n acest sens, dup\ normele INRA (1990), aportul suplimentar de energie pentru trac]iune [i deplasare, peste nivelul cerin]elor de `ntre]inere, este apreciat la circa: 4600 kcal EN, pentru munc\ u[oar\, 6200 kcal EN, pentru munc\ mijlocie, 9500 kcal EN, pentru munc\ grea. ~n func]ie de efortul de munc\, NRC (1989) recomand\ un aport suplimentar de energie, peste cerin]ele de `ntre]inere, de 25%, 50 % sau 100 % respectiv pentru munca u[oar\, mijlocie sau grea. Cerin]e de proteine Cercet\ri efectuate `n ultimul timp, referitoare la cheltuielile de protein\ `n timpul efortului de munc\ la cai, eviden]iaz\ faptul c\ aceste cheltuieli sunt acoperite de cantitatea de nutre]uri consumat\ pentru satisfacerea cerin]elor de energie; `n aceste condi]ii, se consider\ c\ se poate utiliza pentru calcularea cerin]elor `n protein\ o concentra]ie proteic\ de 65g PBDc/UFC (apropiat\ de cea pentru `ntre]inere) (Martin-Rosset, 1990). Pond [i col. (1995) apreciaz\ c\ un nivel proteic al hranei de 10 % PB este adecvat pentru caii de munc\; un exces de protein\ nu este recomandat, excesul fiind utilizat ca surs\ de energie, cu eficien]\ redus\. Normele INRA (1990), referitoare la aportul de protein\ pentru munc\ la cai, prev\d un sulpiment, fa]\ de cerin]ele pentru protein\, de 20-30 % la munca u[oar\, 30-45 % pentru munca mijlocie, respectiv 50-70 % pentru munca grea (tab. 81 - anterior).
Tabelul 82

Aport recomandat de vitamine [i minerale, pentru cai care execut\ munc\ u[oar\ 3750 600 10 2.5 4 12 5 1 60 1.2 12 Minerale, pe kg SU ra]ie Ca (g) 2.9 P (g) 1.6 Mg (g) 0.9 Na (g) 3.2 K (g) 5.0 Fe (mg) 800-1000 Cu (mg) 10 Zn (mg) 50 Mn (mg) 40 Co (mg) 0.1-0.3 Se (mg) 0.1-0.2 I (mg) 0.1-0.3

Vitamine, pe kg SU ra]ie A (UI) D (UI) E (UI) B1 (mg) B2 (mg) Niacina (mg) Acid pantotenic (mg) B6 (mg) Colin\ (mg) Acid folic (mg) B12 (mg)

Sursa: Martin-Rosset, 1990

135

Cerin]e de vitamine Fa]\ de cerin]ele de vitamine pentru `ntre]inere, `n timpul efortului de munc\ cresc cheltuielile de vitamine liposolubile; pentru vitaminele A, D [i K, cerin]ele se dubleaz\, `n timp ce pentru vitamina E acestea se tripleaz\. Cerin]ele mari de vitamin\ E sunt determinate de caracterul ei antioxidant: `n timpul efortului, `n mu[chi [i ficat apar radicali liberi, rezulta]i din peroxidarea lipidelor. NRC (1989), recomand\ un aport de 80 UI vitamin\ E/kg hran\. Aportul recomandat de vitamine este prezentat `n tab.82. Cerin]e de minerale ~n timpul efortului de munc\ se elimin\ din organism cantit\]i mari de NaCl, prin transpira]ie; activitatea muscular\ presupune un aport important de P, de Ca [i alte minerale (tab. 82). Substan]e ergogenice O serie de substan]e care stimuleaz\ performan]ele atletice, pot fi folosite la caii care fac efort (`n special la caii de sport). Astfel, bicarbonatul de sodiu, folosit `n doze optime, m\re[te performan]ele de alergare. Carnitina are ac]iune ergogenic\, avnd rol `n metabolismul acizilor gra[i, `n timp ce carnozina (-alanil-L-histidina), `n cantit\]i mai mari are rol de tampon fizico-chimic la nivel muscular. Teme: 1. Analiza]i comparativ `ntre rumeg\toare [i monogastrice cerin]ele `n protein\ [i vitamine. 2. Discuta]i comparativ cerin]ele `n calciu [i fosfor la puii broiler de g\in\ (pui de carne) [i respectiv la g\inile ou\toare. 3. S\ se stabileasc\ cerin]ele de hran\ pentru o vac\ `n lacta]ie, cu greutatea corporal\ de 600 kg [i o produc]ie de lapte de 20 kg/zi, cu 4% gr\sime.

136

BIBLIOGRAFIE ARC, 1980, The Nutrient requirements of Ruminant Livestock-Commonwealth Agriculture Bureaux, London Arenston B. E. [i col., 1985, J. Ani. Sci, 60:474 Asche G.L., 1985, J. Anim. Sci. 60:1412. Barry T. N., [i col. 1983, The condensed tannin content of vegetative Lotus pedunculatus. J. Sci. Food Agric. 34:1047. Blaxter K. L. [i col., 1965, Br. J. Nutr. 19:511 Blaxter K. L., 1967, The Energy Metabolism of Ruminants, 2 nd Ed. Hutchinson & Co, London. Burlacu Gh., 1991, Metode [i tehnici pentru m\surarea valorii nutritive a nutre]urilor, Ed. Ceres, Bucure[ti. Burlacu Gh. [i col., 1998, Indicatorii noului sistem de apreciere a valorii nutritive a nutre]urilor la rumeg\toare - Compendiu ASAS-IBNA. Burlacu Gh., 1983, Valoarea nutritiv\ a nutre]urilor, normele de hran\ [i alc\tuirea ra]iilor la animale, Ed. Ceres, Bucure[ti. Burlacu Gh., 1985, Metabolismul energetic la animalele de ferm\, Ed. Ceres, Bucure[ti. Campbell R. G., 1998, Chromium and its role in pig production., Proc. of Alltechs 14-th Ann. Symp. Nottingham University Press. Church D. C. [i col., 1989, Basic Animal Nutrition and Feeding, 3-rd Ed. John Wiley and Sons, New York. Church D. C., 1977, Livestock Feeds and Feeding, O & B. Books, Oregon. Cole D.J. [i col., 1976, Protein metabolism and nutrition, Butterworth, London-Boston. Colonna P. [i col., 1995, Constituens de crales, des graines, des fruits et de leurs sous-produits, In Nutrition des ruminants domestiques, INRA, Paris. Cromwell G.L. [i col., 1984, Feed Management 35:23. Cromwell G.L., 1989, J. Anim. Sci., 67:3. Dunshea F.R. [i col., 1993, J.Anim. Sci. 30:819. Fraysse J. L. [i col., 1990, Produire des viandes, vol. 1, Tec & Doc, Lavoisier. Gadd J. [i col., 1998, The spectre of pollution from animal excreta with special reference to pigs. In Passport to the year 2000, T. F. Lyons & K.A. Jacques, Nottingham University Press. Gebhardt G., 1981, Tierernhrung, VEB Deutscher Landwirt-Shaftverlag, Berlin. Grim E., 1980, Sodium-Its absorbtion and transport within the body. In sodium in Medicine and Health, C. Moses Ed. Reese Pres Inc., Baltimore. Gueguen L. [i col., 1988, Nutri]ia mineral\. In Jarrige R. Ed., Alimenta]ia bovinelor, ovinelor [i caprinelor, INRA, Paris. Halga P. [i col., 1999, Alimenta]ia [i reproduc]ia la erbivore domestice, Edit. Dosoftei, Ia[i. Halga P. [i col., 1999, Dic]ionar de nutri]ie [i alimenta]ie animal\. Edit. Remus, ClujNapoca. Halga P. [i col., 2000. Nutri]ie animal\. Edit. Dosoftei, Ia[i. Halga P., Pion R., 1971 - Con]inutul `n aminoacizi a unor furaje romne[ti [i semnifica]ia nutritiv\ a rezultatelor, Rev. de Zoot. [i Med. vet. Bucure[ti. Hegarty M. P., 1982, Deleterious factors in forages affecting herbage quality, Slough, U. K. Henry P.K. [i col, 1984, Ann. Rev. Nutr. 4:493. Hoden A. [i col., 1988, Alimenta]ia vacilor de lapte. In Jarrige R. Ed., Alimenta]ia bovinelor, ovinelor [i caprinelor, INRA, Paris. Hossain S.M., 1998, Organic chromium in poultry, Proc. of Alltechs 14-th Ann. Symp., Nottingham University Press. Hyder D.N. [i col., 1968, J. Range Mgmt., 21:392. Jarrige R. [i col., 1995, Nutrition des ruminants domestiques, INRA, Paris. Jarrige R., 1981, Constituants glucidiques des fourrages: variations, digestibilites et dosage, 19-40, INRA Publications, Versailles. Jarrige R., 1978, Alimentation des bovins, ovins & caprins, INRA, Paris. Jarrige R., 1988, Alimentation des bovins, ovins & caprins, INRA, Paris. Jeroch H., 1986, Vademekune der Ftterung, VEB Gustav Fischer Verlag, Jena. Jouany J. P. [i col., 1995 - Metabolisme et nutrition de la population microbienne du rumen, In Nutrition des ruminants domestiques, INRA, Paris.

Journet M., 1988, Optimizarea ra]iilor de hran\, `n alimenta]ia bovinelor, ovinelor [i caprinelor. INRA, Paris. Kimberling C.V., 1988, Disease of Sheep, 3-rd Ed. Published by Lea and Febiger, Philadelphia, PA. Knabe D.A., 1993, Bioavailability of AminoAcids in Feedsuffs for Swine. In Swine Nutrition-Miller E.R. [i col. (Eds.) Butterworth-Heinemann, Boston. Labrier M. [i col., 1992, Nutrition et alimentation des volailles, INRA, Paris. Lewis A.J., 1991, Amino Acids in Swine Nutrition 9/147, In Swine Nutrition, Miller E.R. [i col. Ed., Butterworth-Heinemann, Boston. Lyons P.T., 1998, The consumer is king: where will it all end for the feed industry ? Proc. of Alltechs 14-th Ann. Symp. Nottingham Univ. Press. Miller E.R., 1993, Iron, Copper, Zinc, Manganese and Iodine in Swine Nutrition, In Miller E.R. [i col., Swine Nutrition, Butterworth-Heinemann, Boston. Miran P., 1990, Effet de serre: Les vaches plus que lindustrie. Science & Vie 876:32 Mitchell H.H. [i col. 1950, J. Nutr., 40:25. Mitchell H.H. si col., 1926, The Toxicity of salt for chickens. Illinois Agr. Exp. Sta. Bull. 279. Moses C., 1980, Sodium in Medicine and Health, Reese Press, Baltimore. Neam]u G. [i col., 1989, Dic]ionar de biochimie vegetal\, Ed. Ceres, Bucure[ti. North M.O. [i col., 1990, Commercial Chicken Production Manual, 4-th Ed. Chapman & Hall, London. NRC, 1981, Nutritional Energetics of Domestic Animals and Glossary of Energy Terms. NRC, 1984, Nutrient Requirement of Beef Cattle, 6-th Ed. Academy Press, Washigton D.C. Page T.G. [i col., 1993, J Anim. Sci., 71:656. Peo E.R., 1991, Calcium, Phosphorus and Vitamin in Swine Nutrition, In Miller E.R. [i col., (Eds.) Swine Nutrition, Butterworth-Heinemann, Boston. Piatkowski B., 1975, Nrstoffverwertung beim Widerkuer, VEB Gustav Fischer Verlag, Jena. Pioneer - Forage manual, A Nutritional Guide, 1990. Pond W. G. [i col., 1995 - Basic Animal Nutrition and Feeding, John Wiley & Sons. Inc. Reifsnyder D.H. [i col., 1984, J. Nutr., 114:1705. Rhodimet Nutrition Guide, 1993. Rhne-Poulenc, 1996, Microvit Users Guide. Ro[u E., 1966. Alimenta]ia animalelor domestice, Ed. Did. [i Ped., Bucure[ti. Romoser G.L., 1984, History Protein and Amino Acid Concepts and Look at the Future, NFIA Chicago. Rulquin H. [i col., 1993, Le systme en lysine et mthionine digestible, CAAAAFTAA, martie 1993. Sauvant D., 1990, Nutrition et alimentation animale, INRA Paris -Grignon. Scehovic J., 1990, Tanins et autres polymeres phnoliques. Revue Suisse Agric, 22:179. Stoica I., 1999, Nutri]ia [i alimenta]ia animalelor, Ed. Coral Sanivet, Bucure[ti. Tapper B.A. [i col., 1973, Cyanogenic glycosides and glucosinolates, chem and Biochm of herbage, vol. 1:447, Academic Press, London. Ullery D.L., 1991, Vitamins A and K in Swine Nutrition, In Miller E.R. [i col., (Eds.), Swine Nutrition, Butterworth-Heinmann, Boston. Van Soest P.J., 1967, J.Anim. Sci., 26:119. Verit R. [i col., 1988, Nutri]ia azotat\, `n Alimenta]ia bovinelor, ovinelor [i caprinelor, INRA, Paris. Vermorel M., 1988, Nutri]ia energetic\, In Jarrige R. (Ed.), Alimenta]ia bovinelor, ovinelor [i caprinelor, INRA, Paris. Virtanen A.I., 1966, Science, 153:1603. Wahlstrom R.C., 1991, Feeding Developing Gilts and Boars. In Miller E. R. [i col. (Eds), Swine Nutrition, Butterworth-Heinemann, Boston. Wolter R., 1988, Nutri]ia vitaminic\, In Jarrige R., (Ed.), Alimenta]ia bovinelor, ovinelor [i caprinelor, INRA, Paris. Yen J.T. [i col., 1977, J.Anim. Sci., 42:269. Zintzen H. [i col., 1976, Dairy Cattle Feeding, Seminars Animal Nutrition, in Poland

CUPRINS
CAP. 1 ROLUL {I LOCUL NUTRI}IEI ANIMALE . 1 CAP. 2 TUBUL DIGESTIV {I NUTRI}IA 4 Specificul anatomic [i func]ional al TGI la animalele domestice . 4 Metabolismul rumenal 7 Sngele [i starea nutri]ional\ .. 15 Excre]ia fecalelor [i a urinei ... 15 Digestibilitatea 15 CAP. 3 COMPOZI}IA NUTRE}URILOR {I A CORPULUI ANIMAL .. 17 Compozi]ia chimic\ brut\ . 18 Con]inutul `n ap\ 20 Glucidele 23 Anomalii ale metabolismului glucidic 29 Lipidele . 29 Proteinele .. 32 Valoarea nutri]ional\ a proteinelor . 38 Utilizarea aminoacizilor sintetici 41 Utilizarea azotului neproteic .. 41 Vitaminele . 44 Vitaminele liposolubile .. 45 Vitaminele hidrosolubile 49 Echilibrarea vitaminic\ a alimenta]iei animalelor . 55 Alte componente organice ale nutre]urilor 57 Substan]ele minerale . 59 Macroelementele 59 Microelementele 65 Echilibrarea mineral\ a alimenta]iei animalelor 71 CAP. 4 METABOLISMUL ENERGETIC . 73 Energia brut\ 74 Enegria digestibil\ 76 Energia metabolizabil\ . 81 Energia net\ .. 82 Elimin\rile de energie prin gaze [i mediul `nconjur\tor .. 85 Aprecierea valorii nutritive pe baza con]inutului `n EN .. 85 CAP. 5 CONSUMUL DE HRAN| . 88 Mecanisme de control a ingestiei .. 89 Estimarea cantit\]ii de substan]\ uscat\ ingerat\ .. 90 CAP. 6 CERIN}E {I NORME DE HRAN| ... 92 Estimarea cerin]elor de hran\ 93 Exprimarea cerin]elor/normelor de hran\ .. 94 Cerin]e pentru `ntre]inere 95 Cerin]e pentru reproduc]ie .. 99 Cerin]e pentru masculii de reproduc]ie .. 99 Cerin]e pentru femelele de reproduc]ie . 102 Cerin]e pentru lacta]ie 106 Compozi]ia laptelui 107 Influen]a alimenta]iei asupra compozi]iei laptelui 108 Cerin]e pentru cre[tere [i `ngr\[are 113 Evolu]ia compozi]iei chimice a corpului `n cre[tere/`ngr\[are 115 Influen]a alimenta]iei asupra cre[terii [i `ngr\[\rii .... 115 Cerin]e pentru produc]ia de ou\ 123 Compozi]ia oului 124 Influen]a alimenta]iei asupra compozi]iei oului . 125 Cerin]e pentru produc]ia de ln\ ... 130 Cerin]e pentru produc]ia de munc\ ... 133 BIBLIOGRAFIE .. 137