1

Capitolul I
Consideratii generale privind dreptul civil
1. Terminologie si definire
Expresia "drept civil" poate fi luat n trei sensuri si anume:
Mai nti ea desemneaz ramura de drept civil a sistemului de drept romnesc.
ntr-un
al doilea sens, expresia "drept civil" evoc acea posibilitate sau prerogativ recunoscut de legea
civil titularului dreptului civil. n sfrsit, ntr-o a treia acceptiune, prin drept civil se desemneaz
o ramur a stiintei juridice, stiint ce are ca obiect dreptul civil; disciplina de nvtmnt.
Definiia pe care o propunem: dreptul civil este ramura care reglementeaz raporturi
patrimoniale i nepatrimoniale stabilite ntre persoane (fizice i juridice) avnd la baz
libertatea i egalitatea juridic.
2. Diviziunea dreptului
Dreptul, n general, se mparte n primul rnd n Drept international (public si privat) si
Drept national.
Dreptul national se mparte si el n drept public si drept privat.Dreptul public se ocup de
constituirea statului si a puterilor publice si de raporturile dintre stat si particulari n general.
Principalele lui subdiviziuni sunt: dreptul constitutional, dreptul administrativ, drept penal etc.
Dreptul privat se ocup de actele particularilor care nu pun n discutie dect interesele
individuale; el este dreptul persoanelor private (persoane fizice si persoane juridice de drept
privat). El cuprinde n principal dreptul civil, dreptul comercial, dreptul familiei etc.
3. Principalele sisteme de drept
mprtirea clasic le divide n patru: sistemul anglo-saxon (common-law), sistemul
romano-germanic, sistemul comunist, sistemul religios.
Sistemul common-law. El a aprut n Anglia ca un drept jurisprudential si s-a extins n
SUA, Australia, Noua Zeeland, Canada mai putin provincia Quebec etc.

Sistemul romano - germanic. Acest sistem are o arie larg de rspndire n ntreaga lume,
inclusiv n America Latin, unele tri din Orientul Apropiat si chiar n Africa. El poate fi divizat
n drepturile latine bazate pe dreptul roman (Franta, Italia, Spania, Portugalia, Belgia, Romnia
etc.) si drepturile germanice, ele fiind formate din aliajul dreptului roman si cutumele germanice
(Germania, Austria, Scandinavia, Elvetia etc.).
Sistemul comunist. Acest drept profund ideologizat a fost dreptul fostei URSS si a tarilor
satelite ale acesteia (tarile socialiste); doctrina era cea marxist-leninista.
Sistemul religios. Abordarea drepturilor religioase trebuie sa aiba n vedere, ntr-o oarecare
masura, diviziunea: drepturi orientale si drepturi europene. Modelul este ilustrat de dreptul
musulman.
6. Domeniul dreptului civil
Institutiile dreptului civil sunt: raportul juridic civil (care cuprinde normele privitoare la
prtile, continutul si obiectul acestui raport), bunurile, izvoarele raportului juridic civil (adic
actele si faptele juridice) si dovada sau proba acestui raport; actul juridic civil, prescriptia
extinctiv, subiectele dreptului civil (persoana fizic si persoana juridic), drepturile reale
principale (dreptul de proprietate cu dezmembrmintele sale - uzul, uzufructul, abitatia,
servitutea, administrarea ori folosinta), obligatiile civile, contractele civile speciale (contractul de
vnzare-cumprare, contractul de donatie, contractul de locatiune, contractul de mandat etc.),
dreptul de proprietate intelectual (dreptul de autor si de inventator), succesiunile.
n al doilea rnd, obiectul dreptului civil este format din raporturi patrimoniale si raporturi
nepatrimoniale stabilite ntre persoanele fizice ori persoanele juridice.
7. Principiile dreptului civil
n dreptul civil, dup prerea noastr, deosebim dou categorii de principii si anume:
1) - principiile fundamentale ale dreptului romn care au incident si n dreptul civil;
2) - principiile generale ale dreptului civil romn.
Sunt principii fundamentale ale dreptului romn si si au aplicatiune n ntreaga
legislatie a Romniei: principiul democratiei, principiul egalittii n fata legii, principiul
legalittii si principiul separatiei puterilor n stat.
Principiile generale ale dreptului civil sunt
idei directoare, de baz, aplicabile tuturor institutiilor dreptului civil. Cele mai importante sunt:
principiul propriettii, principiul egalittii n fata legii civile, principiul mbinrii intereselor
personale cu cele generale, principiul ocrotirii drepturilor subiective civile i principiul bunei
credine. Aceste principii le gsim formulate n legea civil lato sensu.
8. Delimitarea dreptului civil fat de alte ramuri de drept
2

Delimitarea dreptului civil fat de alte ramuri de drept vizeaz mai multe criterii. Acestea,
n general, sunt: obiectul de reglementare, metoda de reglementare, calitatea subiectelor,
caracterul normelor, specificul sanctiunilor si principiile dreptului civil.
Obiectul de reglementare al dreptului civil este format din dou mari categorii: raporturi
patrimoniale si raporturi nepatrimoniale; nu ns toate aceste raporturi fac parte din obiectul
dreptului civil.
Metoda de reglementare. Specific dreptului civil este metoda egalittii juridice a prtilor
dintr-un raport juridic civil
Alt criteriu care ajut la delimitarea ramurilor de drept este acela al caracterului normelor:
norme dispozitive si norme imperative. Pentru dreptul civil sunt specifice normele dispozitive
(permisive, supletive sau interpretative).
Alt criteriu de delimitare a dreptului civil este caracterul sanctiunii.
Pentru dreptul civil sanctiunea specific este restabilirea dreptului subiectiv civil nclcat
care se face fie prin repararea prejudiciului cauzat, fie prin ncetarea actiunii de vtmare a
dreptului personal nepatrimonial.
9. Norme imperative si norme dispozitive
Principala clasificare care are n vedere caracterul normelor, distinge ntre normele
dispozitive si normele imperative.
Normele dispozitive (interpretative sau declarative) nlesnesc libertatea prtilor fie
suplinindu-le vointa neexprimat, fie ntregindu-le vointa, fie protejndu-le drepturile sau
interesele n privinta crora are a decide nsusi titularul dreptului. Normele permisive nici nu
impun si nici nu interzic svrsirea unei actiuni, lsnd la aprecierea prtilor s aleag conduita
pe care voiesc a o urma din mai multe variante posibile indicate de lege (de exemplu, art. 1296
C.civ.).
Normele supletive sunt acele reglementri legale care n anumite situatii permit ca
persoanele singure s-si aleag conduita de urmat si numai n situatia n care nu si-au ales singure
aceast conduit, se vor aplica prevederile normei (art. 1305 C.civ).
Normele imperative (categorice) sunt cele care, prohibitiv sau onerativ, stabilesc o
conduit univoc si strict determinat de la care subiectul raportului de drept civil nu se poate
abate dect asumndu-si riscul sanctiunii prevzute de lege.
10. Izvoarele dreptului civil
Notiune. Definire. Clasificare. n general, prin izvor de drept civil ntelegem forma
specific de exprimare a normelor de drept civil.

Izvoarele formale ale dreptului civil pot fi clasificate dup mai multe criterii. Astfel:
1. Dup criteriul ierarhiei organului de stat care emite norma distingem:
a) Legile (n sens restrns) adic actele normative adoptate de organul legiuitor al statului
(Parlamentul). La rndul lor legile pot fi clasificate n trei categorii: legi constitutionale, legi
organice, legi ordinare.
2. Alte izvoare ale dreptului civil. Morala nu constituie un izvor de drept distinct ci unul
derivat n msura n care ea este ncorporat n lege.
Obiceiul sau cutuma (obiceiul pmntului, datina juridic etc.) este o regul de conduit
statornicit de-a lungul vremii n practica vietii sociale si care tinde uneori a deveni regul de
drept.
3. Sunt considerate izvoare indirecte ale dreptului civil jurisprudenta (practica judiciar) si
doctrina (stiinta dreptului).
11. Aplicarea legii civile n timp, n spatiu si asupra persoanelor
11.1. Consideratii generale.
n timp legile au o viat a lor delimitat ntre momentul intrrii lor n vigoare si momentul
iesirii lor din vigoare, iar situatiile juridice se nscriu n timp prin data constituirii si data stingerii
lor.
n spatiu legile civile au aplicabilitate pe un anumit teritoriu, apartinnd unui stat (sau
numai pe o parte a acelui teritoriu, dac e vorba de legile locale) si nu au nici o eficient pe
teritoriul altui stat care are propriile sale legi; situatiile juridice se ncadreaz, de regul, n
limitele teritoriului unui stat dar uneori ele pot cuprinde si elemente de extraneitate,
desfsurndu-se, succesiv sau simultan, pe teritoriul a dou sau mai multe state.
Principiul fundamental care guverneaz aplicarea legii civile asupra persoanelor este acela
al egalittii subiectilor de drept civil n fata legii civile, dublat de acela al generalittii aplicrii
legii civile la toate raporturile de drept civil.
. 12. Interpretarea legii civile
Interpretarea legii este o operatie logico-juridic rational, de lmurire si explicare a
continutului si sensului normei, n sensul unei juste aplicri.
12.1. Interpretarea oficiala si interpretarea neoficiala
A. Interpretare oficial, realizat de un organ de stat ndrepttit s fac aceast
interpretare; sunt interpretri oficiale, dup caz:a) Interpretarea autentic; b) Interpretarea legal;
c) Interpretarea judiciar.
12.2. Interpretarea literal, extensiv sau restrictiv. Dup rezultatul la care se ajunge,
interpretarea poate fi:
4

a) Interpretarea literal (sau strict) ; b) Interpretarea extensiva; c) Interpretarea restrictiva .

12.3. Metodele de interpretare : a) Interpretarea gramatical ;b) Interpretarea logic este
aceea care se face dup anumite reguli rationale numite argumente. Cele mai frecvent utilizate
sunt: argumentul a pari (sau de analogie), argumentul a fortiori, argumentul per a contrario,
argumentul reductio ad absurdum si argumentul ab eodem ;c) Interpretarea sistematic ; d)
Interpretarea istoric (numita uneori evolutiv; f) Interpretarea structuralista .
Test pentru autocontrol:
Definii dreptul civil i funciile dreptului civil.
Identificai deosebirile dintre principalele sisteme de drept.
Enumerai i explicai principiile dreptului civil.
Care sunt principiile care guverneaz aplicarea legii civile n timp? Dar n spaiu?
Care sunt izvoarele dreptului civil?
Dai exemplu de o norm civil dispozitiv-permisiv folosind Codul civil
Ce nelegei prin argumentul a pari?
Capitolul II
Raportul juridic civil
1. Notiune. Caracter. Structur
Notiunea de raport juridic civil. Sunt raporturi juridice acele raporturi sociale care sunt
reglementate de lege (de norme juridice).
Raporturile personale (nepatrimoniale) si raporturile patrimoniale reglementate de
norme de drept civil sunt raporturi juridice civile. Asa sunt, de pild, raporturile de proprietate, cele
de obligatii, cele de succesiune, rudenie etc.
Caracterele juridice ale raporturilor juridice civile sunt urmtoarele:
a) Raportul juridic civil este un raport social ; b) Raportul juridic civil are un caracter
volitional ; c) Raportul juridic civil se caracterizeaz esentialmente prin pozitia juridic de
egalitate a prtilor (subiectilor).
Structura raportului juridic civil cuprinde, ntr-o strns unitate, trei elemente distincte:
a) Subiectii sau prtile raportului juridic, adic persoanele (fizice sau juridice) ntre care se
leag raportul juridic;
b) Continutul raportului juridic, adic drepturile si obligatiile care leag cele dou prti ale
raportului juridic;

c) Obiectul raportului juridic, adic nssi prestatia (actiunea sau inactiunea) pe care o
parte a raportului juridic este ndrepttit s o pretind celeilalte si pe care aceast din urm parte
este obligat s o svrseasc (sau s se abtin de la svrsirea ei).
2. Subiectii raportului juridic civil
2.1. Notiune. Prin subiect al raportului juridic civil se ntelege calitatea de a fi titular al
drepturilor si obligatiilor ce alctuiesc continutul raportului juridic. Sunt deci subiecti,
persoanele fizice sau persoanele juridice ntre care se leag un raport juridic si care au unul fat
de cellalt fie drepturi subiective, fie obligatii civile corelative acestor drepturi.
2.5. Capacitatea civil de folosint este aptitudinea general de a avea drepturi si obligatii
civile, adic aptitudinea de a fi subiect de drept civil, de a intra ca atare n raporturi juridice
civile. Capacitatea civil de folosint este recunoscut de lege tuturor persoanelor fizice, fr nici
o discriminare (art. 4, Decretul nr. 31/1954); Capacitatea civil de folosint a persoanelor fizice
ncepe odat cu nasterea persoanei si nceteaz odat cu moartea sa.
2.6. Capacitatea civil de exercitiu este aptitudinea persoanelor de a dobndi drepturi si de
a-si asuma obligatii prin acte juridice proprii. Dac toate persoanele fizice au capacitatea de
folosint recunoscut de lege pe simplul considerent c ele exist ca fiinte umane, apoi nu toate
persoanele fizice au capacitatea de exercitiu ci numai acelea care au o voint constient, care au
discernmntul faptelor lor, deoarece numai acestea si pot da seama de consecintele actelor lor
productoare de efecte juridice.
Pn la vrsta de 14 ani minorii sunt complet lipsiti de capacitate de exercitiu. Minorii care
au mplinit vrsta de 14 ani dobndesc, potrivit legii, o capacitate civil de exercitiu restrns. De
regul, capacitatea de exercitiu dobndit la vrsta majoratului dureaz toat viata ncetnd odat cu capacitatea de folosint - la moartea persoanei.
3. Continutul raportului juridic civil
3.1. Notiunea de drept subiectiv civil. Dreptul obiectiv recunoaste indivizilor largi
prerogative de actiune sub forma unor drepturi individuale, adic drepturi subiective.
Nota bene. Nu exist drept subiectiv dect n cadrul permis de dreptul obiectiv.
3.3. Notiunea de continut al raportului juridic civil. Continutul raportului juridic civil este
alctuit din drepturile si obligatiile prtilor (subiectilor) adic din drepturile subiectului activ si
din obligatiile subiectului pasiv ntre care se stabileste raportul juridic; nota bene, elementele
continutului raportului juridic civil sunt: dreptul subiectiv si obligatia civil.
3.4. Definitia si caracterele juridice ale dreptului subiectiv. Prin drept (civil) subiectiv
ntelegem posibilitatea titularului (subiect activ) de a desfsura o anumit conduit, garantat

de lege prin putinta de a pretinde subiectului pasiv o anumit comportare corespunztoare care
poate fi impus la nevoie prin forta de constrngere a statului.
Reciproca dreptului subiectiv este obligatia, adic legtura de drept prin care debitorul se
gseste obligat fat de creditor s dea, s fac sau s nu fac ceva, sub constrgere statal ;
obligatia este aspectul negativ al raportului obligational.
Drepturile civile subiective prezint urmtoarele caractere specifice:
a) Dreptul subiectiv presupune ntotdeauna existenta unei obligatii corelative ; b) Dreptul
subiectiv confer titularului su posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv s-si ndeplineasc
obligatia corelativ ; c) Dreptul subiectiv confer titularului su posibilitatea de a desfsura o
anumit conduit ; d) Dreptul subiectiv ia fiint ca atare din momentul nasterii raportului juridic.
3.5. Clasificarea drepturilor civile subiective. Drepturi absolute si drepturi relative.
a) Drepturile absolute sunt acelea crora le corespunde obligatia general a tuturor
persoanelor de a se abtine de a le nclca.
Sunt drepturi absolute: 1. Drepturile personale extrapatrimoniale (dreptul la nume, la
onoare etc; drepturile rezultnd din raporturile conjugale si din raporturile de familie; drepturile
nepatrimoniale de autor, de inventator si cele conexe lor etc.) 2. Drepturile reale principale si cele
derivate din dreptul de proprietate privat.
b) Drepturile relative - n opozitie cu cele absolute - sunt cele crora le corespunde
obligatia uneia sau mai multor persoane, determinate din chiar momentul stabilirii raportului
juridic, de a da (adic de a constitui sau strmuta un drept real asupra unui lucru), de a face (de a
svrsi anumite acte sau fapte juridice), sau de a nu face ceva (de a se abtine de la svrsirea
anumitor acte sau fapte juridice).
Sunt drepturi relative toate drepturile de creant, adic cele care rezult din acte juridice
sau din fapte juridice n temeiul crora una sau mai multe persoane determinate, n calitate de
creditor, are dreptul de a pretinde si obtine de la una sau mai multe persoane determinate, n
calitate de debitor, ndeplinirea obligatiei corelative de a da, a face sau de a nu face ceva. Astfel
sunt: dreptul vnztorului de a primi pretul si al cumprtorului de a primi lucrul cumprat,
dreptul persoanei pgubite printr-o fapt ilicit si culpabil de a primi despgubiri etc.
Drepturi patrimoniale si drepturi nepatrimoniale (sau extrapatrimoniale). Drepturile
subiective civile sunt patrimoniale sau nepatrimoniale dup cum ele au sau nu au un continut
economic, evaluabil n bani.
Clasificarea drepturilor patrimoniale n drepturi reale si drepturi de creant. Drepturile
subiective civile cu continut economic (drepturi patrimoniale) pot fi subclasificate n:
a) Drepturi reale n temeiul crora titularul si poate exercita atributele (prerogativele)
corespunztoare n mod direct asupra unui lucru si care permite a se retine din utilittile sale
economice fr a avea nevoie de concursul altor persoane. La rndul lor acestea de divid n

drepturi reale principale (dreptul de proprietate si dezmembramintele sale : uz, uzufruct, abitatie,
servitute, superficie) si drepturi reale accesorii (gaj, ipoteva, privilegii).
b) Drepturile de creant sunt acele drepturi patrimoniale n temeiul crora subiectul activ
numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv numit debitor, ca acesta s dea, s fac sau s
nu fac ceva; adic s ndeplineasc o obligatie corelativ prin executarea creia se realizeaz
dreptul creditorului.
3.6. Clasificarea obligatiilor civile corelative drepturilor subiective
Obligatia civila poate fi definita ca fiind ndatorirea subiectului pasiv de a avea o anumita
conduita, pretinsa de subiectul activ corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care
consta n a da, a face sau a nu face ceva si care la nevoie poate fi impusa prin forta coercitiva a
statului.
Obligatiile civile (corelative drepturilor) pot fi clasificate n functie de diferite criterii.
Astfel:
b) n functie de obiectul lor, obligatiile se pot mprti n:
- obligatii de a da, a face sau a nu face ceva ; - obligatii pozitive (dare si facere) si obligatii
negative (non facere); - obligatii determinate (sau de rezultat) si obligatii de prudent sau
diligent (ori de mijloace). Obligatia de rezultat rezid n ndatorirea debitorului de a obtine un
rezultat determinat;
c) n functie de puterea sanctiunii lor, obligatiile se mpart n obligatii civile (perfecte) si
obligatii naturale (imperfecte).
d) n functie de opozabilitatea lor, obligatiile pot fi obisnuite (opozabile numai
debitorului), opozabile si tertelor persoane (scriptae in rem) sau obligatii reale (propter rem).
3.8. Exercitarea drepturilor civile subiective. Abuzul de drept.
Abuzul de drept n dreptul civil nsemn exercitarea unui drept civil subiectiv dincolo de
limitele sale firesti, adic exercitarea lui n alt scop dect acela n vederea cruia dreptul respectiv
este recunoscut de lege.
Adesea abuzul de drept este o surs de rspundere civil.
Sanctiunea abuzului de drept const n refuzul organului jurisdictional de a protegui
dreptul folosit abuziv iar atunci cnd el se concretizeaz ntr-o fapt ilicit cauzatoare de
prejudicii, va fi antrenat rspunderea civil.
3.9. Aprarea drepturilor civile prin mijloace juridice. Principalul mijloc juridic de drept
civil pentru aprarea drepturilor subiective este posibilitatea acordat de lege titularilor de
drepturi de a cere, prin actiune n justitie, interventia fortei de constrngere a statului pentru a
obtine respectarea sau restabilirea dreptului mpotriva oricrei persoane care l-ar nesocoti sau
8

nclca si pentru a impune prin constrngere juridic executarea silit a hotrrii judectoresti
astfel pronuntate.
4. Obiectul raportului juridic civil
Notiunea de obiect al raportului juridic. Prin obiect al raportului juridic ntelegem
actiunea sau abtinerea la care este ndrepttit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv
al raportului juridic adic conduita sau comportamentul subiectilor raportului.
5. Bunurile
5.1. Notiunile de "lucru" si "bun". Pentru ca un lucru s devin bun n sens juridic este
necesar ca acesta s fie util omului, s aib o valoare economic si s fie susceptibil de
apropriere, sub forma unor drepturi ce intr n compunerea unui patrimoniu, fie al unei persoane
fizice, fie al unei persoane juridice.
5.2. Clasificarea bunurilor.
1. Bunuri imobile (nemisctoare) si bunuri mobile (misctoare). Aceasta este clasificarea
prevzut n mod expres n Codul civil care n art. 461 statueaz c "toate bunurile sunt imobile
sau mobile".
2. Bunuri scoase din circuitul civil si bunuri aflate n circuitul civil. Aceasta diviziune a
bunurilor are la baza criteriul posibilitatii ncheierii de acte juridice civile cu privire la unele
bunuri.
3. Bunuri determinate prin caractere individuale (res certa) si bunuri determinate prin
caractere generice (res genera).
4. Bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile. Bunurile se clasifica n consumptibile
si neconsumptibile dupa cum ntrebuintarea lor obisnuita implica sau nu consumarea lor
materiala sau juridica (nstrainarea) de la prima utilizare.
5. Bunuri fungibile si bunuri nefungibile. Aceast clasificare are n vedere numai bunurile
mobile nu si pe cele imobile. Bunurile fungibile sunt acelea care pot fi nlocuite unele cu altele n
executarea unei obligatii (res quarum una alterius vice fungitur).
6. Bunuri divizibile si bunuri indivizibile.
Bunurile divizibile sunt acele bunuri susceptibile de mprtire, fr ca prin aceast operatie
s li se schimbe destinatia.
Bunurile indivizibile sunt acele bunuri care nu pot fi mprtite fr a li se schimba
destinatia.

10

7. Bunuri principale si bunuri accesorii. Sunt situatii cnd un bun, fr a-si pierde o
existent distinct, ajunge ntr-o dependent fat de altul; n alte cuvinte, unul apare ca principal
iar cellalt ca accesoriu (auxiliar) celui dinti.
8. Bunuri simple si bunuri compuse. Bunurile simple sunt acele bunuri care formeaz o
unitate indivizibil si care sunt supuse n mod natural unui regim juridic omogen (de exemplu,
aurul, un teren gol, o perl etc.).
9. Bunuri frugifere si bunuri nefrugifere. Bunurile frugifere, n opozitie cu bunurile
nefrugifere, sunt acele bunuri susceptibile de a produce fructe fr consumarea substantei lor.
Textul art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe: naturale, industriale si civile.
10. Bunuri corporale si bunuri incorporale. Aceast distinctie este opera doctrinei.
Bunurile corporale sunt acele bunuri care au o existent material fiind percepute prin simturile
omului; prin contrast, bunurile incorporale sunt acele bunuri care nu au o existent material
(corp, substant), crora le lipseste materia tangibil, cum ar fi drepturile.
11. Bunuri sesizabile si bunuri insesizabile. Bunurile sesizabile sunt acele bunuri care pot
fi urmrite n cadrul executrii silite a debitorului.
12. Bunuri din domeniul public si bunuri din domeniul privat. Aceast clasificare se refer
exclusiv la bunurile care aparin statului i unitilor administrativ-teritoriale.
13. Bunuri de capitalizare si bunuri de consumatie. Sunt bunuri de capitalizare acelea care
formeaz baza cea mai consistent a averii private. Sunt bunuri de consumatie bunurile de
confort sau de uz curent.
6. Faptele juridice. Izvoarele raportului juridic civil concret
Faptele juridice sunt acele mprejurri care, potrivit legii, atrag dup sine anumite
consecinte juridice. Dup caracterul volitional, faptele juridice si o dat cu ele izvoarele
raportului juridic civil se clasific n actiuni umane si evenimente.
a) Actiunile umane la rndul lor se mpart n dou categorii si anume:
- actiuni svrsite cu intentia de a produce efecte juridice si actiuni svrsite fr intentia
de a produce efecte juridice dar care efecte se produc totusi, n puterea legii;
b) Evenimentele (adic faptele naturale) sunt acele fapte juridice care se produc
independent de vointa omului si de care norma de drept civil leag anumite efecte juridice
(consecinte juridice).
Test pentru autocontrol :
Ce ntelegeti prin raport juridic civil ?
Ce ntelegeti prin capacitate de exercitiu ? Care sunt fazele acesteia ?
Din ce este format continutul raportului juridic civil?
Realizati o schema a drepturilor subiective.
Faceti o comparatie ntre drepturile relative si cele absolute.
10

11

Ce ntelegeti prin abuz de drept si care este sanctiunea.

Realizati o schema a clasificarii bunurilor.

Capitolul III
Actul juridic civil
1. Notiune si clasificare
Vom defini actul juridic civil ca fiind acea manifestare de voint destinat s produc
anumite efecte juridice (s creeze, s modifice sau s sting un raport juridic civil) n limitele si
conditiile dreptului obiectiv.
Clasificarea actelor juridice :
1. Acte juridice unilaterale (testamentul), bilaterale (contractul) si multilaterale(contractul
colectiv de munca).
2. Acte juridice cu titlu oneros (vnzarea-cumpararea) si acte juridice cu titlu gratuit
(donatia).
3. Acte juridice comutative si acte juridice aleatorii. Numai actele juridice cu titlu oneros
pot fi subclasificate astfel.
5. Acte juridice ntre vii si acte pentru cauz de moarte.
6. Acte constitutive, translative sau declarative.
7. Acte de conservare, de administrare si de dispozitie.
8. Acte consensuale, acte solemne si acte reale.
9. Acte juridice subiective si acte juridice conditie.
10. Acte juridice principale si acte juridice accesorii.
11. Acte cauzale si acte abstracte.
2. Conditii pentru valabilitatea actului juridic
2.1. Terminologie. Codul nostru civil nu se refer la actul juridic civil n general ci la
prototipul su - contractul civil - stabilind n art. 948 regula potrivit creia "conditiile esentiale
pentru validitatea unei conventii sunt: 1.capacitatea de a contracta; 2. consimtmntul valabil al
prtii ce se oblig; 3. un obiect determinat; 4. o cauz licit".

12

2.2. Clasificarea conditiilor.

A) Dup criteriul aspectului la care se refer conditiile de validitate ale actului juridic civil,
pot fi:
a) Conditii de fond ; b) Conditii de form ; c) Conditii de publicitate.
B) Dup importanta lor pentru existenta actului, conditiile sau elementele structurale ale
actelor juridice civile pot fi:
a) Conditii esentiale ; b) Conditii neesentiale (ntmpltoare)
C) Dup criteriul izvorului lor formal, conditiile de validitate pot fi:
a) Conditii legale ; b) Conditii conventionale sau voluntare
D) Dup criteriul legturii lor cu actul la care se refer, conditiile de validitate pot fi: a)
Conditii intrinseci ; b) Conditii extrinseci .
E) Dup criteriul efectelor pe care lipsa lor le produce, conditiile pot fi:
a) Conditii de validitate ; b) Conditii de eficacitate.
2.3. Capacitatea. - Prin capacitate civil ntelegem aptitudinea persoanei (fizice sau
juridice) de a fi subiect de drept, adic de a sta n raporturi juridice civile si de a ncheia acte
juridice civile spre a deveni astfel titular de drepturi si obligatii civile.
Este suficient s amintim c, n principiu, toate persoanele au capacitate civil de exercitiu
cu exceptia celor pe care legea le declar n mod expres ca fiind lipsite sau restrnse n aceast
capacitate. Acest principiu este consacrat de textul art. 949 C. civ. potrivit cruia "poate contracta
orice persoan ce nu este declarat necapabil de lege".
Art. 950 C. civ. - indic si exceptiile de la acest principiu dispunnd c: "Incapabilii de a
contracta sunt: 1. Minorii; 2. Interzisii; 4. n genere toti acei crora legea le-a prohibit oarecare
contracte" (textul pct. 3 care prevedea incapacitatea femeii mritate a fost abrogat n 1932).
2.4. Consimtmntul
Definitia si conditiile consimtmntului. Consimtmntul este manifestarea de voint a
subiectului de drept de a fi legat prin actul juridic la care consimte (o manifestare unilateral de
voint).
Pentru a dobndi valoare juridic, deci pentru a fi valabil, consimtmntul trebuie s
ndeplineasc urmtoarele conditii:
- s emane de la o persoan cu discernmnt;
- s fie exteriorizat;
- s fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;
- s nu fie alterat de vreun viciu de consimtmnt.

12

13

2.5. Viciile de consimtmnt

A. Eroarea. Eroarea poate fi definit ca fiind falsa reprezentare a realittii n constiinta
persoanei care delibereaz si adopt hotrrea de a ncheia actul juridic. Potrivit criteriului
consecintelor pe care le produce, eroarea se clasific n: eroare obstacol, eroare viciu de
consimtmnt si eroare indiferent.
1) Eroarea obstacol . Sunt considerate erori obstacol:
- eroarea asupra naturii actului juridic (error in negotio), ;
- eroare asupra identittii obiectului actului juridic (error in corpore sau error in objecto).
2. Eroarea viciu de consimtmnt sau eroarea grav (numit n doctrina francez eroarenulitate) este eroarea care poart asupra calittilor substantiale ale obiectului actului juridic
(error in substantia sau error in materia) sau asupra identittii ori calittilor persoanei
cocontractante (error in personam).
a) Eroarea asupra substantei obiectului actului juridic. Exemplu: exist eroare asupra
substantei cnd o persoan dorind s cumpere un tablou autentic, cumpr din eroare o copie; sau
cnd cumpr un obiect fiindc l crede din aur iar n realitate obiectul este de alam; este evident
c persoana n-ar fi cumprat copia sau obiectul de alam, dac ar fi cunoscut adevratele calitti
ale obiectelor cumprate.
b) Eroarea asupra persoanei . Exemplu: cnd o persoan dorind s comande un tablou unui
pictor consacrat, se adreseaz din eroare altuia, eroarea constituie un viciu de voint, deoarece
acea persoan n-ar fi comandat tabloul dac cunostea identitatea aceluia cruia i s-a adresat. Tot
astfel, disimularea confesiunii religioase cu ocazia ncheierii cstoriei poate fi analizat ca o
cauz care antreneaz o eroare asupra calittilor esentiale ale persoanei.
3. Eroarea indiferenta (inexpresiva sau usoara) este eroarea care nu are nici o influenta
asupra validitatii actului juridic deoarece poarta asupra unor mprejurari mai putin importante ale
actului juridic.
Sanctiunea erorii : eroarea obstacol (indiferent c este error in negotiam sau error in
corpore) antreneaz nulitatea absolut. Pentru eroarea viciu de consimtmnt sanctiunea este
nulitatea relativ iar eroarea indiferent - asa cum am artat - nu desfiinteaz actul juridic
ncheiat.
Dup criteriul naturii realittii asupra creia poart eroarea, se disting:
a) Eroarea de fapt (error facti) care const n falsa reprezentare a unei situatii de fapt cu
privire la ncheierea actului juridic.
b) Eroarea de drept (error iuris) care const n falsa reprezentare a existentei ori
continutului unei norme de drept.
B. Dolul (viclenia). Prin dol se ntelege inducerea n eroare a unei persoane prin mijloace
viclene n scopul ncheierii unui act juridic.
Structura dolului se compune din dou elemente:
a) un element intentional (subiectiv) ; b) un element material (obiectiv).

14

Pentru a constitui viciu de consimtamnt, dolul trebuie sa ndeplineasca doua conditii

cumulative: a) sa fie determinant pentru manifestarea de vointa; b) s provin de la cealalt
parte sau mai exact spus, de la una din prtile contractante.
C. Violenta. Consimtamntul la ncheierea unui act juridic este viciat prin violenta atunci
cnd persoana n cauza este amenintata cu un rau n asa fel nct i se insufla o temere de natura
a o face sa ncheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi ncheiat.
Si violenta are o structura complexa incluznd doua elemente distincte:- un element
exterior constnd ntr-o amenintare cu un rau ; - un element psihologic constnd din starea de
teama insuflata persoanei.
Doctrina si practica disting ntre:
1. Violenta fizica (vis), atunci cnd amenintarea cu un rau priveste integritatea fizica ori
bunurile persoanei.
2. Violenta morala (metus) atunci cnd amenintarea se refera la onoarea, cinstea ori
sentimentele persoanei.
D. Leziunea. Leziunea a fost definita ca reprezentnd paguba materiala pe care o sufera
una din partile unui contract oneros si comutativ din cauza disproportiei vadite de valoare
dintre cele doua prestatii reciproce (privite ca echivalente valoric). Mai simplu spus, ea
reprezint un dezechilibru economic al contractului.
Din punct de vedere practic, leziunea are o aplicabilitate foarte restrnsa pentru ca, potrivit
art. 1165 C. civ., "Majorul nu poate, pentru leziune, sa exercite actiunea n resciziune".
2.6. Obiectul actului juridic civil. Notiune. Potrivit art. 962 C. civ. (care se refer expres
numai la conventii dar se aplic oricror acte juridice), "obiectul conventiilor este acela la care
prtile sau numai una din prti se oblig". Rezult de aici c prin "obiect al actului juridic"
trebuie s ntelegem prestatia (adic actiunea sau inactiunea) pe care subiectul activ o poate
pretinde iar subiectul pasiv este obigat s o svrseasc n temeiul angajamentului luat prin
ncheierea actului juridic.
Conditiile obiectului actului juridic.
n lumina dispozitiilor legale aceste cerinte sunt:
a) Obiectul trebuie s existe.
b) Obiectul (lucrul la care se refera prestatia) trebuie sa fie n circuitul civil
c) Obiectul trebuie s fie determinat sau determinabil.
d) Obiectul actului juridic trebuie s fie posibil cci "nimeni nu se poate obliga la
imposibil" (ad impossibilium nulla est obligatio).
e) Obiectul actului juridic trebuie sa fie licit.
f) Obiectul actului juridic trebuie s constea ntr-un fapt personal al celui ce se oblig.

14

15

g) La actele juridice translative sau constitutive de drepturi reale, se mai cere o conditie cu
privire la obiectul obligatiei de a da: cel ce se oblig a da trebuie s fie titularul dreptului
respectiv.
2.7. Cauza actului juridic civil.
Notiunea de cauz a actului juridic. Prin "cauz", n sensul textelor citate, se ntelege
scopul concret n vederea cruia se ncheie un act juridic.
Cauza cuprinde n dreptul nostru dou elemente distincte:
a) un element abstract, obiectiv si invariabil n aceeasi categorie de acte juridice ; b) un
element concret, subiectiv si variabil de la caz la caz.
Conditiile de valabilitate ale cauzei actului juridic.
a) Cauza trebuie s existe
b) Cauza trebuie s fie real, adic s nu fie fals.
c) Cauza trebuie s fie licit i moral (art 968 C.civ.)
2.8. Forma actului juridic civil.
n sens restrns, prin "forma" actului juridic civil ntelegem modul n care se exteriorizeaza
vointa interna a partii (partilor) actului juridic.
Problema formei actului juridic civil este dominat de principiul consensualismului potrivit
cruia un act juridic civil este valabil ncheiat prin simpla manifestare de voint a prtilor,
indiferent de forma n care ea se exteriorizeaz (solo consensu).
A. Forma cerut "ad validitatem". Legiuitorul a prevzut pentru unele acte juridice civile,
necesitatea ncheierii lor ntr-o anumit form solemn cerut ca conditie de validitate a actului
(ad validitatem sau ad solemnitatem) (exemplu: contractul de donatie art. 813 C.civ.).
B. Forma cerut "ad probationem". Uneori, chiar pentru actele juridice consensuale, legea
sau vointa prtilor poate s impun ncheierea actului juridic ntr-o anumit form (scris)
necesar nu pentru validitatea actului juridic ca atare (ca negotium) ci doar pentru dovedirea
existentei si continutului acestuia (ad probationem).
(deoarece manifestarea de voint trebuie s mbrace forma scris).
C. Forma cerut pentru opozabilitatea fat de terti. Aceast form nseamn acele
formalitti care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face actul juridic opozabil si persoanelor
care nu au participat la ncheierea lui, n scopul ocrotirii drepturilor ori intereselor lor.
3. Modalittile actului juridic

16

3.1. Notiune. Prin modalitti ale actului juridic civil ntelegem anumite elemente sau
mprejurri viitoare care nfluenteaz existenta sau executarea drepturilor si obligatiilor ce
rezult din actul juridic.
Aceste elemente sau mprejurri - ulterioare momentului ncheierii actului - pot consta fie
n scurgerea timpului (n cazul modalittii numit termen), fie ntr-un eveniment natural sau ntro actiune omeneasc (n cazul modalittii numit conditie si a celei numit sarcin).
3.3. Termenul. Notiune. Termenul (ca modalitate a actului juridic) este un eveniment viitor
si sigur ca realizare de care depinde fie nceperea, fie stingerea efectelor actului juridic.
Clasificarea termenelor. Termenele pot fi clasificate n functie de mai multe criterii:
- a. Termenul cert ; b. Termenul incert (de pild, data mortii ntretinutului n contractul de
vnzare cu clauz de ntretinere sau o nchiriere a unei locuinte pn la moartea locatarului).
- a. Termen voluntar (sau conventional) ; b. Termen legal, stabilit de legiuitor; c. Termenul
judiciar, stabilit de ctre judector.
- a. Termen expres ; b. Termen implicit (tacit) .
- a. Termenul suspensiv ; b. Termenul extinctiv.
Efectele termenului. Ceea ce este caracteristic acestei modalitti a actului juridic din punct
de vedere al efectelor sale, este faptul c termenul nu afecteaz existenta ci numai executarea
actului juridic, adic a drepturilor si obligatiilor izvorte din act.
Renuntarea la termen si decaderea din beneficiul termenului. Partea n favoarea careia s-a
stabilit un termen suspensiv poate sa renunte la acest termen; n acest caz, obligatia devine de
ndata exigibila ca o obligatie pura si simpla.
3.4. Conditia. Definitie. Conditia este un eveniment viitor si nesigur n ce priveste
realizarea sa, de care depinde nssi existenta actului juridic (adic nasterea ori desfiintarea sa).
Termenul se traduce prin cnd, condiia prin dac.
Clasificarea conditiilor. Dup criteriul efectelor pe care le produce distingem:
a. Conditie suspensiv, b. Conditia rezolutorie.
Dup criteriul naturii evenimentului viitor n care const conditia distingem:
a. Conditie cazual, b. Conditia mixt, c. Conditia potestativ.
Dup modul n care este formulat distingem conditia pozitiv si conditia negativ
constnd n nendeplinirea unui eveniment. Aceast clasificare este mai putin important .
Efectele conditie sunt diferite dupa cum este vorba despre conditie suspensiva sau
rezolutorie.
Regula de baz n materia efectelor conditiei este aceea potrivit creia toate efectele
conditiei se produc retroactiv, din chiar momentul ncheierii actului juridic, si nu numai din
momentul ndeplinirii conditiei.

16

17

3.6. Sarcina. Notiune. Sarcina este o obligatie (de a da, a face sau a nu face ceva) impus
de ctre dispuntor gratificatului n actele juridice cu titlu gratuit (donatii sau legate
testamentare).
Spre deosebire de termen si conditie care pot afecta orice act juridic civil, sarcina poate
afecta numai liberalittile.
Efectele sarcinii. Dac gratificatul ndeplineste sarcina actul juridic gratuit se consolideaz
ca si cnd ar fi fost un act pur si simplu.
Dac ns gratificatul nu execut sarcina, dispuntorul sau mostenitorii si au dreptul s
cear revocarea donatiei sau a legatului. Revocarea va produce efecte retroactive ntocmai ca si
rezolutiunea unui contract oneros.
4. Efectele actului juridic civil
Exist trei mari principii care guverneaz efectele actului juridic civil si anume: principiul
fortei obligatorii a actului juridic, principiul irevocabilittii actului juridic si principiul
relativittii efectelor actului juridic civil.
4.2. Principiul fortei obligatorii a actului juridic. Continutul principiului fortei obligatorii
a actului juridic (pacta sunt servanda) este stabilit prin dispozitia art. 969 alin. 1 C. civ. potrivit
cruia "Conventiile legal fcute au putere de lege ntre prtile contractante".
4.3. Principiul irevocabilittii actului juridic. Acest principiu este consacrat de alin. 2 al
art. 969 C. civ. care, referindu-se la conventii - dispune c "ele se pot revoca numai prin
consimtmnt mutual sau din cauze autorizate de lege", de unde rezult per a contrario c actul
juridic nu poate fi revocat prin vointa unilateral a uneia din prtile care l-a ncheiat.
4.4. Principiul relativittii efectelor actului juridic civil. Acest principiu este consacrat de
textul art. 973 C. civ. astfel: "Conventiile nu au efect dect ntre prtile contractante". Regula este
cunoscut si dreptului roman fiind exprimat n adagiul res inter alios acta, aliis neque nocere
neque prodesse potest.
Exceptiile de la principiul relativittii actului juridic civil sunt :
a. Stipulatia pentru altul ; b. Actiunile directe, c. Contractul colectiv de munc
"Exceptiile aparente" la principiul relativittii sunt : a. Avnzii-cauz ; b. Promisiunea
pentru altul ; c. Simulatia ; d. Reprezentarea.
5. Nulitatea actului juridic civil
5.1. Definire. Nulitatea este sanctiunea de drept civil care desfiinteaz actul juridic atunci
cnd a fost ncheiat cu nesocotirea conditiilor sale de validitate (de fond sau de form) impuse
de lege. Nulitatea este principala si cea mai vast specie a ineficacittii actului juridic civil.

18

5.4. Functiile nulitatii. Ca sanctiune juridica civila, nulitatea ndeplineste o functie

preventiva; de asemenea o functie represiva sanctionnd ncalcarea savrsita; si o functie
reparatorie prin care se asigura restabilirea ordinii de drept ncalcate.
5.5. Delimitarea nulitatii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil. a.
Rezolutiunea este sanctiunea civila care consta n desfiintarea cu efect retroactiv (ex tunc) a unui
contract sinalagmatic cu executare imediata, la cererea uneia din parti ca urmare a neexecutarii
obligatiei celeilalte parti din cauze imputabile acesteia
Rezolutiunea se deosebeste de nulitate prin:
- domeniul de aplicare; - cauzele care o determin; - modul de aplicare; - rspunderea
pentru daunele pricinuite prin desfiintarea actului.
b. Rezilierea este sanctiunea civil care const n desfiintarea pentru viitor a unui contract
sinalagmatic cu executare succesiv n timp ca urmare a neexecutrii obligatiei uneia din prti
din cauze imputabile acesteia.
c. Inopozabilitatea (n sens restrns) este sanctiunea civil care face ca un act juridic sau
situatia juridic creat prin acest act s nu produc efecte si s nu se impun respectului tertelor
persoane, ca urmare a nerespectrii de ctre prti a formelor de publicitate cerute de lege pentru
ca actul s fie opozabil tertilor.
d. Revocarea, prin prisma analizat, este acea sanctiune civil care const n nlturarea
efectelor actului juridic civil datorit ingratitudinii gratificatului ori neexecutrii culpabile a sarcinii.
e. Caducitatea este acea cauz de ineficacitate care const n lipsirea de efecte a unui act
juridic datorit unui eveniment independent de vointa sau de culpa prtilor si care survine ulterior
ncheierii valabile a actului. n mod obiectiv, producerea efectelor actului nu poate avea loc.
f. Reductiunea succesoral este sanctiunea civil care const n reducerea liberalittilor
excesive, cu efecte retroactive de la data deschiderii succesiunii, a legatelor si a donatiilor fcute de
defunct, la cererea mostenitorilor rezervatari, n msura necesar rentregirii rezervei lor
succesorale.
g. Inexistenta.
Din cele expuse rezult c inexistenta este sanctiunea care declar invaliditatea unui act
juridic civil care s-a ndeplinit cu neobservarea conditiilor esentiale prevzute de lege pentru
existenta sa; actul inexistent nefiind o realitate juridic, este un act aparent.
5.6. Cauzele nulittii sunt acele mprejurri care nvedereaz lipsa unui element structural
al actului juridic sau nclcarea unei conditii legale de validitate a actului.
Cauzele de nulitate absolut :
- nesocotirea regulilor privind capacitatea n unele ipoteze ; - lipsa consimtmntului n
cazul erorii obstacol nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;
- nevalabilitatea cauzei actului juridic ; - nerespectarea formei cerute ad validitatem; - lipsa
ori nevalabilitatea autorizatiei administrative; - ncalcarea ordinii publice; - fraudarea legii; 18

19

ncalcarea dreptului de preemtiune al statului (de pilda, art. 52 din Codul silvic, Legea nr.
26/1996).
Cauzele de nulitate relativa: - -lipsa discernamntului n momentul ncheierii actului
juridic civil; - viciile de consimtamnt: eroarea (mai putin eroarea obstacol), dolul, violenta si
leziunea; - nerespectarea dreptului de preemtiune (de pilda, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 54/1998
privind circulatia juridic a terenurilor).
5.7. Clasificarea nulittilor. Cea mai important clasificare a nulittilor se face n functie
de natura interesului ocrotit prin norma nclcat si numai derivat de regimul juridic care li se
aplic; ea distinge nulittile absolute de cele relative.
Astfel, n principiu, nulitatea absolut intervine n cazul n care la ncheierea actului s-au
nclcat norme juridice imperative (de ordine public) care au ca scop ocrotirea unor interese
generale pe cnd nulitatea relativ intervine n cazurile n care la ncheierea actului s-au nclcat
dispozitii legale care au ca scop ocrotirea unor interese personale (de interes privat).
Regimul juridic al nulittii absolute difer de regimul juridic al nulittii relative sub trei
aspecte:
a. Nulitatea absolut poate fi invocat de orice persoan interesat si chiar din oficiu de
ctre instanta de judecat, pe cnd nulitatea relativ, poate fi invocat, de regula, numai de
ctre persoana ocrotit prin dispozitia legal nclcat la ncheierea actului ;
b. Nulitatea absolut poate fi invocat oricnd, fie pe cale de exceptie, fie pe cale de
actiune (actiunea n constatarea nulittii absolute fiind imprescriptibil), pe cnd nulitatea
relativ nu poate fi invocat dect n limita termenului legal de prescriptie, actiunea n anulare
fiind prescriptibil n termenul general de prescriptie de 3 ani dac legea nu prevede un termen
mai scurt
c. Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmarea actului, pe cnd nulitatea
relativa poate fi acoperita prin confirmarea actului de catre cel ndreptatit a cere anularea lui.
5.8. Efectele nulittii actului juridic. Consideratii generale. n esent, efectul nulittii
const n desfiintarea actului juridic si a raportului juridic creat prin act.
Cele trei principii ale efectelor nulittii sunt: principiul retroactivittii, principiul repunerii
n situatia anterioar si principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, adic desfiintarea
actelor subsecvente ca urmare a anulrii actului initial.
5.9. Mentinerea efectelor actului lovit de nulitate n temeiul unor principii de drept.
Neaplicarea n unele situatii a consecintelor firesti ale nulittii actului juridic se explic si se
ntemeiaz pe aplicarea altor principii de drept care impun aceast solutie. Astfel:
a. Principiul conversiunii actului juridic nul ntr-un alt act juridic ale crui conditii de
validitate sunt n ntregime ndeplinite.
b. Principiul raspunderii civile delictuale consacrat de art. 998 C. civ.
c. Principiul validitatii aparentei n drept exprimat de adagiul latin error communis facit jus,
poate justifica si el uneori mentinerea efectelor juridice produse de un act lovit de nulitate.

20

Test de autocontrol:
Ce ntelegeti prin act juridic civil?
Identificati articolul din Codul civil care reglementeaza conditiile de valabilitate ale actului
juridic civil.
Dati exemplu de eroare asupra substantei obiectului actului juridic.
Realizati o privire comparativa asupra viciilor de consimtamnt.
Ce ntelegeti prin forma ad validitatem? Aplicatii ale acestei forme.
Car sunt efectele conditiei rezolutorii?
Explicati principiul pacta sunt servanda. Articolul din Codul civil.
Care sunt principalele diferente dintre nulitatea absoluta si nulitatea relativa?
Explicati principiul restitutio in integrum.

20

Capitolul IV
Proba dreptului subiectiv civil
1. Obiectul si sarcina probei
n general prin probe sau dovezi vom ntelege acele mijloace de convingere cu ajutorul
carora se stabileste existenta sau inexistenta unui fapt juridic sau unui act juridic din care
izvorasc drepturi sau obligatii.
Obiectul probei l constituie actele sau faptele juridice generatoare de drepturi si obligatii.
Altfel spus obiectul probei este constituit din toate faptele, toate evenimentele care au relevant
juridic.
Sarcina probei, adic obligatia de a dovedi existenta actului sau faptului juridic generator
de drepturi si obligatii, revine, n primul rnd, reclamantului sau, altfel spus, celui care invoc
dreptul sau obligatia respectiv (art. 1169 C.civ.) ; asadar, actori incumbit probatio (sarcina
probei incumb reclamantului).
Sarcina probei se inverseaz ns n cazul prezumtiilor legale.
Conditiile generale de admisibilitate a probelor : a. s nu fie oprit de lege; b. s fie
verosimil ; c. s fie util ; d. s fie pertinent ; f. s fie concludent ;
2. Mijloacele de prob
2.1. Consideratii generale. Potrivit art. 1170 C. civ. "dovada se poate face prin nscrisuri,
prin martori, prin prezumtii si prin mrturisirea uneia din prti...". La aceste mijloace de prob
Codul de procedur civil mai adaug si reglementeaz expertiza (art. 201-214) si cercetarea la fata
locului (art. 215-217).
2.2. nscrisurile. Notiune. nscrisurile sunt declaratii sau consemnri ale prtilor, fcute n
form scris, cu privire la acte sau fapte din care izvorsc raporturile juridice dintre ele.
Cele mai importante sunt : nscrisul autentic si nscrisul sub semnatura privata.
Alte nscrisuri : registrele comerciantilor, registrele si hrtiile casnice, orice adnotatie
"fcut de creditor n josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu de creant", rbojurile,
nscrisurile si celelalte imprimri asimilate lor care au aprut ulterior elaborrii Codului
(nregistrri magnetice, fonice sau video, fotografii etc.).
2.3. Mrturia (proba testimonial). Notiune. Mrturia este relatarea fcut oral n fata
instantei de ctre o tert persoan - alta dect prtile - numit martor, cu privire la acte sau

22

fapte ntmplate n trecut si aflate n legtur cu pretentiile prtilor, despre care are cunostint
personal.:
2.4. Mrturisirea (recunoasterea). Notiune. Mrturisirea este declaratia unei persoane
prin care aceasta recunoaste ca adevrat un fapt pe care adversarul ei si ntemeiaz pretentiile
sale n justitie, declaratie de natur a produce efecte juridice mpotriva autorului ei.
2.5. Prezumtiile. Notiune. Potrivit art. 1199 C. civ., "prezumtiile sunt consecintele ce legea
sau magistratul trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut".
Clasificarea prezumtiilor. Dup cum rationamentul deductiv specific prezumtiilor este
opera legiuitorului sau a judectorului, prezumtiile pot fi legale sau simple (judectoresti).
Prezumtiile legale se subclasific n functie de forta lor probant n:
- prezumtii relative - juris tantum ; - prezumtii absolute - juris et de jure.
Test de autocontrol :
Ce ntelegeti prin proba dreptului subiectiv ?
Care este obiectul probei si cui incumba sarcina ei ?
Care sunt mijloacele de proba ?
Care este forta probanta a nscrisului autentic n comparatie cu cea a nscrisului sub
semnatura privata ?
Care sunt conditiile de admisibilitate a marturiei ? Explicati.
Dati exemplu de o marturisire calificata.
Dati exemplu de o prezumtie juris tantum.
Prin ce se deosebeste o prezumtie absoluta de una relativa ?

Capitolul V
Prescriptia extinctiv
1. Consideratii preliminare privind prescriptia extinctiv
Notiune si definire. Putem defini prescriptia extinctiv ca fiind mijlocul de stingere a
dreptului la actiune n sens material ca urmare a neexercitrii lui n termenul prevzut de lege.
Este reglementata de Decretul nr. 167/1958.
Efectul prescriptiei extinctive este prevzut const n stingerea dreptului la actiune pe care
l are orice titular de drepturi subiective civile.
Ceea ce se stinge prin prescriptia extinctiv este doar dreptul la actiune n sens material,
adic dreptul reclamantului de a obtine admiterea actiunii si recunoasterea dreptului pretins prin
ea, precum si obligarea prtului la executarea obligatiei corelative pe cale silit.
22

Raportul juridic civil

Principiile prescriptiei extinctive. Potrivit Decretului nr. 167/1958 efectele prescriptiei

extinctive sunt supuse urmtoarelor dou reguli:
a) stingerea dreptului la actiune privind un drept principal stinge si dreptul la actiune
privind drepturile accesorii (art. 1 alin. 2); asadar se aplic regula accesorium sequitur
principale;
b) dac un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul cu privire la fiecare dintre
aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebit (art. 12). Exemplu: dobnzi, chirii, arenzi,
rente viagere etc. (Gh. Beleiu, op. cit., p. 243).
2. Domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive
Prin domeniu al prescriptiei extinctive vom ntelege totalitatea drepturilor subiective ale
caror drepturi la actiune sunt sub incidena sau cmpul prescripiei extinctive.
A. Domeniul prescripiei extinctive n materia drepturilor patrimoniale.
Prescriptia extinctiva n domeniul drepturilor de creanta. n principiu, drepturile la aciune
privind drepturile de crean sunt pescriptibile extinctiv.
2. Prescriptia extinctiv n domeniul drepturilor reale. Actiunile privitoare la drepturile
reale principale nu intra sub incidenta Decretului nr. 167/1958 n timp ce actiunile relative la
drepturile reale accesorii ramn, n principiu, sub aceasta reglementare.
Actiunea n revendicare imobiliara (proprietate privata) este imprescriptibila sub aspect
extinctiv dar poate fi paralizata daca se invoca uzucapiunea (prescriptia achizitiva).
Actiunea n revendicare mobiliara si imobiliara care urmareste valorificarea dreptului de
proprietate publica este imprescriptibila n temeiul prevederilor art. 1844 C. civ. Actiunea prin
care se urmareste iesirea din indiviziune si, deci, mpartirea succesiunii este imprescriptibila.
Actiunea negatorie prin care proprietarul cere ncetarea exercitiului nelegitim asupra
bunului sau, al unui drept de uz, uzufruct, abitatie, servitute sau superficie, este considerata
imprescriptibila.
B. Domeniul prescriptiei extinctive n materia drepturilor personal nepatrimoniale. Din
interpretarea per a contrario a art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 se ajunge la concluzia c
dreptul la actiune pentru valorificarea unor drepturi personale nepatrimoniale nu este supus
prescriptiei extinctive cu unele exceptii.
3. Termenele de prescriptie extinctiv
Termenele de prescriptie sunt statuate, asa cum am artat, prin lege, ceea ce nseamn c
prtile nu pot s stabileasc sau s modifice aceste termene prin acte juridice civile.

24

Termenul general de prescriptie att pentru persoanele fizice, ct si pentru persoanele

juridice, va fi cel prevzut n art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, adic termenul de 3 ani. Un
alt termen general de prescriptie este cel de 30 de ani.
Termenele speciale de prescriptie extinctiv sunt acele termene care derog de la termenul
general de prescriptie si sunt cuprinse fie n Decretul nr. 167/1958, fie n legi civile ulterioare
acestui act normativ, fie n legi anterioare, dac sunt mai scurte dect termenele corespunztoare
prevzute de decretul sus mentionat.
4. nceputul cursului prescriptiei extinctive
Regula general privind nceputul cursului prescriptiei extinctive. Principiul consacrat att
de Codul civil (art. 1886) ct si de Decretul nr. 167/1958 (art. 7 alin. 1) este acela c prescriptia
extinctiv ncepe s curg la data cnd se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere
executarea silit.
5. Suspendarea cursului prescriptiei extinctive
Notiune, justificare si efecte. Prin suspendare prescriptia nu curge ct timp dureaz mpiedicarea dar si reia cursul la ncetarea mpiedicrii iar la stabilirea momentului mplinirii
termenului se tine seama si de termenul scurs nainte de ivirea mpiedicrii.
Cauzele de suspendare a prescriptiei pot fi cauze generale, care actioneaz n raporturile
dintre orice persoane, sau cauze speciale care se refer numai la raporturile dintre anumite
persoane ; ele sunt reglementate de art. 13 din Decretul 167/1958.
6. ntreruperea prescriptiei extinctive
Notiune si efecte. Cursul prescriptiei se ntrerupe cu efect retroactiv (stergnd timpul deja
scurs de la nasterea dreptului la actiune si pn la interventia cauzei de ntrerupere) atunci cnd fie c titularul dreptului la actiune iese din pasivitatea sa si introduce actiunea sau cererea de
executare - fie c debitorul recunoaste pretentia creditorului, nlturnd astfel orice ndoial cu
privire la temeinicia pretentiei sau la caracterul ei litigios (art. 17 din Decretul nr. 167/1958).
7. Repunerea n termenul de prescriptie
Pentru a putea opera repunerea n termen trebuie s fie ndeplinite urmtoarele conditii: a)
n primul rnd, trebuie s existe o cerere de chemare n judecat ; b) depsirea termenului de
introducere a actiunii s se fi datorat unor "cauze temeinic justificate" ; c) introducerea actiunii si, odat cu ea, a cererii de repunere n termen - trebuie s fi fost fcut n termen de cel mult o
lun de la ncetarea cauzelor care au justificat depsirea termenului de prescriptie ; d) repunerea
n termen s fie stabilit de instant prin hotrre motivat.
24

Raportul juridic civil

Test de autocontrol :
Faceti o comparatie ntre prescriptia extinctiva si prescriptia achizitiva.
Care este regimul actiunii n revendicare imobiliara din punctul de vedere al
prescriptibilitatii sub aspect extinctiv ?
Care este termenul n care se prescrie o actiune personala, n general ?
n ce termen se prescrie actiunea n tagada paternitatii ? Dar n stabilirea paternitatii ?
Care sunt cauzele de suspendare a prescriptiei extinctive ?
Care sunt efectele ntreruperii prescriptiei extinctive ?
Ce ntelegeti prin cauze temeinic justificate care ar putea antrena repunerea n termenul
de prescriptie ?

PERSOANA FIZIC
CAPITOLUL I
EXISTENA PERSOANEI FIZICE
. 1. Definire. Numai oamenilor le este recunoscut calitatea de subiect de drept, calitatea
de persoane. Deci, persoanele sau fiinele umane sunt subiecte de drept. Subiectul de drept este
persoana care particip individual sau colectiv la raporturile juridice civile; ea este titular de
drepturi i obligaii civile.
Clasificarea persoanelor fizice: a) minorii n vrst de pn la 14 ani; b)minorii ntre 14 i
18 ani; c) majorii care au mplinit vrsta de 18 ani. Exist i alte clasificri ale persoanei fizice
n funcie de cetenie, domiciliu.
Personalitatea juridic este inerent fiinei umane; ea este aptitudinea de a deveni subiect
de drept; nu se confund cu capacitatea civil.
. 2. Drepturile personalitii. Sub aceast denumire sunt calificate acele drepturi inerente
calitii de persoan uman care aparin oricrui om. Aceste drepturi sunt nzestrate cu o aciune
n justiie. n aceast categorie vom include dreptul la propria imagine, dreptul la onoare,
dreptul la demnitate, dreptul la respectul vieii private, dreptul la propria voce. Aceast
enumerare nu este definitiv.
. 3. Viaa. Capacitatea de folosin.
1. Definiie. Capacitatea de folosin este acea parte a capacitii civile care const n
aptitudinea omului de a avea drepturi i obligaii civile.

26

2. nceputul capacitii de folosin. Regula este c fiecare om dobndete capacitatea de

folosin prin natere cu condiia ca copilul s se nasc viu. Capacitatea anticipat de folosin
este dobndit de copilul conceput cu condiia s se nasc viu. Acesta poate dobndi numai
drepturi.
3. Caracterele juridice ale capacitii de folosin: legalitate, generalitate, inalienabilitate,
intangibilitate, egalitate, universalitate.
. 4. Moartea. ncetarea capacitii de folosin
1. Momentul morii. Mult vreme s-a considerat c momentul morii este acela cnd se
oprete inima i respiraia. Actualmente momentul morii este considerat acela cnd survine
moartea cerebral.
Moartea unei persoane poate fi constatat n mod fizic sau prin hotrre judectoreasc.
2. Declararea judectoreasc a dispariiei unei persoane se poate cere dac a trecut un an
de la data ultimelor tiri din care rezult c era n via. Aceasta implic o calculare a termenului
de un an, o procedur de declarare a dispariiei (care are dou faze) i efectele hotrrii
judectoreti declarative de dispariie (constituie o condiie de fond prealabil declarrii
judectoreti a morii persoanei).
3. Declararea judectoreasc a morii prezint dou variante: declararea judectoreasc a
morii precedat de declararea judectoreasc a dispariiei i declararea judectoreasc a morii
neprecedat de declararea prealabil a dispariiei. De asemenea, ea presupune o procedur (art.
40 din Decretul nr. 32/1954), stabilirea datei morii, rectificarea datei morii dac se va dovedi ca
adevrat o alt dat a morii, efectele hotrrii judectoreti de moarte precum i anularea
hotrrii judectoreti declarative de moarte (n cazul n care cel declarat mort triete) i efectele
anulrii declarrii morii.
. 5. Comorienii. Situaia comorienilor este reglementat de art. 21 din Decretul nr.
31/1954 care spune c dac mai multe persoane au murit n aceeai mprejurare fr s se poat
stabili dac una a supravieuit alteia, ele sunt socotite c au murit deodat.
. 6. Incapacitile de folosin ale persoanei fizice. Prin incapacitate nelegem starea
unei persoane care a fost lipsit prin lege de folosina sau exerciiul anumitor drepturi.
Incapacitile au un caracter de excepie.
Incapacitile de folosin se clasific dup mai multe criterii. Astfel deosebim incapaciti
cu caracter de sanciune, incapaciti cu caracter de protecie, incapaciti stabilite de legea civil
i incapaciti stabilite prin legea penal, incapaciti absolute i incapaciti relative.
Test de autocontrol:
Care sunt caracterele juridice ale drepturilor personalitii?
Ce nelegei prin capacitate de folosin a persoanei fizice? Explicai caracterele acesteia.
Care este prezumia timpului legal al concepiunii? Ce fel de prezumie este aceasta?
Cnd nceteaz capacitatea de folosin a persoanei juridice?
26

Raportul juridic civil

Care sunt ipotezele morii unei persoane?

Expunei procedura declarrii judectoreti a morii.
Care sunt efectele hotrrii judectoreti de declarare a morii?
Ce nelegei prin comorieni? n ce materie intereseaz ipoteza comorienilor?

CAPITOLUL II
CAPACITATEA DE EXERCIIU
. 1. Definiie. Capacitatea de exerciiu este acea parte a capacitii civile care const n
aptitudinea acestuia de a dobndi i exercita drepturile civile i de a-i asuma i executa obligaii
civile prin ncheierea de acte juridice.
Caracterele juridice: legalitate, generalitate, inalienabilitate, intangibilitate, egalitate.
. 2. Fazele capacitii de exerciiu. Acestea sunt urmtoarele:
- faza lipsei totale a capacitii de exerciiu (minorii sub 14 ani i persoanele puse sub
interdicie);
- faza capacitii de exerciiu restrnse (minorii ntre 14 i 18 ani);
- faza capacitii de exerciiu depline (majorii, cei peste 18 ani).
Test de autocontrol:
Ce nelegei prin capacitate de exerciiu? Explicai caracterele juridice ale capacitii de
exerciiu.
Care sunt diferenele ntre minorii lipsii de capacitate de exerciiu i cei cu capacitate
restrns?
Ce acte juridice pot ncheia singuri minorii lipsii de capacitate de exerciiu.
Care este sanciunea aplicabil actelor juridice ncheiate fr ncuviinarea ocrotitorului
legal de ctre minorii cu capacitate restrns?

CAPITOLUL III
IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE
. 1. Definire, natur juridic, caractere. Mijloacele de individualizare a persoanei pot fi
definite ca acele caliti sau atribute care au ca scop individualizarea persoanei fizice. Natura
juridic a acestora este de drepturi personale nepatrimoniale. Caracterele juridice generale sunt
cele specifice drepturilor personal nepatrimoniale plus unele specifice fiecrui mijloc. Astfel ele
sunt: drepturi absolute, inalienabile, imprescriptibile, cu caracter strict personal.

28

. 2. Numele. El este un mijloc de individualizare a persoanei care const n folosirea unui

ir de cuvinte pentru a desemna o persoan n familie i societate. Numele cuprinde att numele
de familie ct i prenumele (art. 12 din Decr. 31/1954).
Caracterele juridice ale numelui : opozabilitate fa de teri, personalitate, legalitate,
universalitate, unitate.
.3. Numele de familie (patronimic). Numele de familie este format din unul sau mai
multe cuvinte dobndit n condiiile legii.
Dobndirea numelui de familie opereaz n virtutea regulilor imperative i depinde de
filiaie. Stabilirea numelui de familie distinge trei ipoteze n funcie de situaia juridic n care se
afl copilul la natere : 1) ipoteza copilului din cstorie ; 2) ipoteza copilului din afara
cstoriei ; 3) ipoteza copilului gsit, din prini necunoscui.
Modificarea numelui de familie are loc n urmtoarele condiii : schmbri intervenite n
filiaia persoanei ; schimbri determinate de adopie ; schimbri determinate de cstorie.
Schimbarea (care nu se confund cu modificarea) numelui de familie i a prenumelui se
poate realiza pe cale administrativ.
. 4. Domiciliul este cel care individualizeaz persoana fizic n spaiu.
Caractere: stabilitate, unicitate, obligativitate.
Felurile domiciliului: Dup modul de determinare este de trei feluri:
- domiciliu de drept comun (voluntar) :
- domiciliu legal ;
- domiciliu convenional.
. 5. Starea civil. Prin stare civil nelegem suma de caliti i particulariti care prin
consecinele pe care legea le prevede contribuie la individualizarea juridic a persoanei. Ea are
dou laturi: este un drept subiectiv de individualizare i este o sum de caliti ale persoanei.
Elementele strii civile pot fi urmtoarele: date privind filiaia (din cstorie, din afara
cstoriei etc.); date de ordin familial (cstorit, vduv etc.); factori de ordin natural, biologic
(sex, vrst, sntate).
Caractere: indivizibil, indisponibil, imprescriptibil, caracter strict personal.
Starea civil mai trebuie analizat prin prisma aciunilor de stare civil i actelor de stare
civil.
Test de autocontrol:
Ce semnific numele persoanei?
Enumerai ipotezele i explicai stabilirea numelui de familie al copilului din afara
cstoriei.
Cum se stabilete numele unui copil gsit, din prini necunoscui sau abandonat la
natere?

28

Raportul juridic civil

Ce nume va purta copilul din cstorie n ipoteza unei aciuni n tgduirea paternitii
admis?
Care sunt ipotezele n cazul modificrii numelui n cazul soului adoptat?
Considerai c soului care i s-a ncuviinat pstrarea numelui avut n timpul cstoriei dup
desfacerea acesteia poate trasmite soului dintr-o cstorie subsecvent acest nume? Argumentai.
Care este regula care guverneaz prenumele?
Care sunt regulile incidente domiciliului de drept comun?
Care sunt caracterele juridice ale strii civile?
Ce nelegei prin posesie de stat?
CAPITOLUL IV
OCROTIREA PERSOANEI FIZICE
Sunt unele persoane care datorit vrstei, sntii fizice sau mintale sau altor circumstane
au nevoie de o protecie special. Aceste persoane sunt: minorii a cror ocrotire se realizeaz prin
ocrotirea printeasc, prin tutel, curatel dar i prin alte mijloace; alinaii sau debilii mintali a
cror ocrotire se realizeaz prin punerea sub interdicie i instituirea tutelei sau curatelei
persoanele aflate n situaii deosebite a cror ocrorire se realizeaz prin curatel.
Test de autocontrol:
Care sunt modalitile de ocrotire a persoanelor minore?
Cum se exercit i care este coninutul ocrotirii printeti?
Care sunt cazurile deschiderii tutelei minorului?
Explicai atribuiile tutorelui.
Care sunt cazurile de instituire a curatelei minorului?
Care sunt condiiile punerii sub interdicie a majorului?
Care sunt regulile care se aplic curatelei majorilor?
Are vreo influen instituirea curatelei majorului asupra capacitii de exerciiu a acestuia?
Explicai.

PERSOANA JURIDIC
CAPITOLUL I

30

CONSIDERAII PRELIMINARII
. 1. Definiie. Persoana juridic este acea entitate caracterizat prin organizare i
patrimoniu proprii, recunoscute n scopul exercitrii drepturilor subiective civile i asumrii
obligaiilor corelative conferite de lege.
. 2. Tipologia persoanelor juridice. n funcie de regimul aplicabil se distinge ntre
persoane juridice de drept public i persoane juridice de drept privat. Din prima categorie fac
parte: statul, unitile administrativ-teritoriale, organele puterii legislative, organele puterii
executive, organele puterii judectoreti .a.
Persoanele juridice de drept privat se mpart la rndul lor n persoane juridice cu scop
lucrativ i persoane juridice fr scop lucrativ.
Persoanele juridice cu scop lucrativ sunt societile comerciale (Legea nr. 31/1990).
Formele pe care le mbrac societile comerciale sunt urmtoarele: societatea n nume colectiv,
societatea n comandit simpl, societatea pe aciuni, societatea n comandit pe aciuni i
societatea cu rspundere limitat. Primele dou sunt societi de persoane, celelalte dou sunt
societi de capitaluri iar ultima se situeaz la frontiera dintre cele dou.
Persoanele juridice fr scop lucrativ sunt asociaiile i fundaiile.
. 3. Elemente definitorii ale persoanei juridice. Organizarea proprie, patrimoniul propriu
i scopul determinat i licit sunt elementele imperativ cerute de lege pentru constituirea oricrei
persoane juridice.
Test de autocontrol:
Realizai o schem a formelor persoanelor juridice dup criteriile cunoscute.
Comparai societatea pe aciuni cu societatea n nume colectiv.
Ce nelegei prin asociaie? Dar prin federaie?
Explicai elementele constitutive ale persoanei juridice.

CAPITOLUL II
NFIINAREA PERSOANEI JURIDICE
. 1. Definire. Moduri de nfiinare. Prin nfiinare a persoanei juridice se desemneaz
procesul de constituire a entitii cu respectarea cerinelor legale, pentru a deveni subiect de
drept.
Modurile de nfiinare a persoanelor juridice sunt urmtoarele: actul de dispoziie al
organului de stat competent, actul de nfiinare recunoscut, actul de nfiinare autorizat i alte
moduri reglementate de lege. n sfera actelor de dispoziie se nscriu legile adoptate de
Parlament, hotrrile Guvernului, hotrrile organelor administraiei publice locale.
30

Raportul juridic civil

nfiinarea prin act de nfiinare recunoscut se aplic anumitor organizaii cooperatiste.

nfiinarea prin act autorizat se aplic persoanelor juridice fr scop lucrativ ca i celor cu
scop lucrativ. Asociaiile i fundaiile (O.G. nr. 26/2000 modificat) dobndesc personalitate
juridic din momentul nscrierii n Registrul asociaiilor i fundaiilor. Societile comerciale cu
capital privat sunt supuse dispoziiilor Legii nr. 31/1990.
. 2. Capacitatea civil a persoanei juridice. Acest concept semnific aptitudinea
persoanei juridice de a fi subiect de drept, adic aptitudinea de a avea drepturi i obligaii civile i
de a ncheia acte juridice proprii. n structura capacitii civile se disting dou elemente :
capacitatea de folosin i capacitatea de exerciiu.
Capacitatea de folosin se divide n capacitate de folosin deplin i capacitate de
folosin restrns. Aceasta din urm la rndul ei este prezent sub dou forme : capacitate de
folosin anticipat i capacitate de folosin rezidual. Prima este atribuit persoanei juridice
pentru dobndirea personalitii juridice ; cea de-a doua n vederea desfurrii procesului de
desfiinare a persoanei juridice. ntre aceste dou momente persoana juridic are capacitate de
folosin deplin care este supus principiului specialitii sub sanciunea nulitii absolute a
actelor juridice ncheiate cu nesocotirea acestuia.
Capacitatea de exerciiu reprezint aptitudinea persoanei juridice de a-i exercita drepturile
i de a-i asuma obligaii ncheind acte juridice civile prin organele sale de conducere. Momentul
dobndirii capacitii de exerciiu este cel al dobndirii capacitii de folosin.
Test de autocontrol:
Explicai procedura de nfiinare a unei societi cu rspundere limitat.
Ce nelegei prin capacitate de folosin a persoanei juridice? De cte feluri este ea?
Care sunt caracterele juridice ale capacitii de folosin?
Facei o schem a nceputului capacitii de folosin innd cont de formele ei.
Explicai principiul specialitii capacitii de folosin.
Care sunt principiile capacitii de exerciiu?
CAPITOLUL III
IDENTIFICAREA PERSOANEI JURIDICE
Prin identificare nelegem individualizarea subiectului colectiv de drept civil n raporturile
la care particip ca subiect distinct.
Atributele generale de identificare sunt urmtoarele: denumirea, sediul naionalitatea,
contul bancar. n afara acestora mai exist unele atribute specifice anumitor persoane juridice, de
pild, emblema, marca de calitate, indicaiile geografice, codul fiscal, codul unic de nregistrare,
numr de telefon, telex, fax etc.

32

Test de autocontrol:
Ce nelegei prin identificare a persoanei juridice?
Care sunt atributele de identificare?
Explicai noiunea de sediu.
Care este actul normativ care reglementeaz denumirea persoanei juridice?
CAPITOLUL IV
REORGANIZAREA I NCETAREA PERSOANEI JURIDICE
Reorganizarea este operaiunea juridic ce cuprinde cel puin dou persoane juridice i care
produce efecte creatoare, modificatoare ori de ncetare a lor (Decretul nr. 31/1954).
Reorganizarea mbrac dou forme: comasarea i divizarea.
Comasarea este procedeul tehnico-juridic de reunire a dou sau mai multe persoane
juridice existente ntr-una singur. Ea se realizeaz prin fuziune i absorbie.
Divizarea este o form a reorganizrii realizat prin mprirea patrimoniului persoanei
juridice i transmiterea fraciunilor obinute ctre una sau mai multe persoane juridice existente
ori care iau fiin cu acest prilej. Ea poate fi total sau parial.
ncetarea persoanei juridice. Aceast sintagm desemneaz dispariia persoanei juridice ca
subiect de drept, ncetarea capacitii juridice. ncetarea are loc fie prin reorganizare (mai sus
menionat), fie prin dizolvare. ncetarea prin dizolvare este definitiv, spre deosebire de
reorganizare, deoarece n locul persoanei dizolvate nu apar alte subiecte de drept crora s le
transmit patrimoniul n tot sau n parte.
Test de autocontrol:
Cum definii reorganizarea n comparaie cu ncetarea persoanei juridice?
Care sunt formele pe care le mbrac reorganizarea? Explicai-le.
Care este diferena dintre comasare i divizare?
Care sunt cauzele de dizolvare a societilor comerciale? Dar ale asociaiilor i fundaiilor?

32

Prof. univ. dr. Ovidiu Ungureanu Drept civil. Partea general. Persoanele
PROGRAMA ANALITIC

Disciplina: Drept civil. Partea general. Persoanele

Facultatea de Drept Simion Brnuiu
Profilul: tiine juridice
Specializarea: Drept
An de studiu: I ID
Titular curs: Ovidiu Ungureanu
Categoria formativ: Disciplin fundamental (DF)
Categoria de opionalitate: Disciplin impus (DI)
Forma de evaluare: Examen (E)
Materiale didactice necesare: Suport de curs n format electronic; curs tiprit
Scop: cunoaterea i nelegerea instituiilor studiate; formarea limbajului
juridic; formarea deprinderii de a aplica cunotinele teoretice pentru
soluionarea unor spee.
Obiective:
- nsuirea cunotinelor teoretice referitoare la raportul juridic civil,
actul juridic civil, proba dreptului subiectiv civil, prescripia extinctiv,
subiectele dreptului civil, persoana fizic i persoana juridic;
- formarea deprinderii de a ntocmi referate pe baza unei tematici
date;
- formarea deprinderii de a lucra cu actele normative n materie;
- dezvoltarea capacitii de a aplica cunotinele teoretice la
exemple i spee concrete;
- formarea deprinderii de a alctui o spe pe baza unui algoritm
dat;
- dezvoltarea gndirii, imaginaiei, memoriei, creativitii.
Bibliografie obligatorie: O. Ungureanu, Drept civil. Introducere, ediia a VII.a,
Editura Rosetti, Bucureti, 2005; O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept civil.
Persoanele, Editura Rosetti, Bucureti, 2003.
Bibliografie facultativ: C. Hamangiu, I. Rosetti, Blnescu, Al. Bicoianu,
Tratat de drept civil, vol. I, Restitutio, Editura All, Bucureti, 1995; Gh.
Beleiu, Drept civil tomn. Introducere n dreptul civil. Subiectele dreptului
civil, ediia a VI-a revzut i adugit de M. Nicolae, P. Truc, Editura ansa
S.R.L., Bucureti, 2000.

Coninut (descriptori)

1. Consideraii generale privind dreptul civil: definire, domeniu,

principii, norme imperative i dispozitive, izvoare, aplicarea
legii civile n timp, n spaiu i asupra persoanelor, interpretarea
legii civile.
2. Raportul juridic civil: noiune, caracter, structur, subieci,
coninut, obiect, bunurile, faptele juridice.
3. Actul juridic civil: Noiune i clasificare, condiii pentru
valabilitatea actului juridic civil, modalitile actului juridic
civil, efectele actului juridic civil, nulitatea actului juridic civil.
4. Proba dreptului subiectiv civil: obiectul i sarcina probei,
mijloacele de prob.
5. Prescripia extinctiv: definire, domeniu de aplicare,
termenele,
nceputul
cursului
prescripiei
extinctive,
suspendarea, ntreruperea i repunerea n termenul de
prescripie.
6. Persoana fizic. Existena persoanei fizice: drepturile
personalitii, viaa-capacitatea de folosin, moartea-ncetarea
capacitii de folosin, incapacitile de folosin ale persoanei
fizice.
7. Capacitatea de exerciiu: definire i caractere juridice, fazele
capacitii de exerciiu.
8. Identificarea persoanei fizice: numele, domiciliul, starea
civil.
9. Ocrotirea persoanei fizice: minorii, majorii.
10. Persoana juridic: tipologie, elemente definitorii ale
persoanei juridice.
11. nfiinarea persoanei juridice: prin act de dispoziie, prin act
de nfiinare recunoscut, prin act autorizat, capacitatea civil a
persoanei juridice.
12. Identificarea persoanei juridice: atribute de identificare
generale, atribute de identificare caracteristice anumitor
persoane juridice.
13. Reorganizarea i ncetarea persoanei juridice: definiie i
forme, comasarea, divizarea, efectele reorganizrii, ncetarea
persoanei juridice.