Whisky- definitie dupa nomativa EU 110/2008

Este un distilat obtinut din malt de cereale si apa cu o

concetratie maxima de alcool de 94,8%, care a maturat
cel putin timp de 3 ani in butoaie cu un volum de
maxim 185 galoane (700,3 litri) si care are un continut
minim de alcool de 40%
Acestea sunt criteriile care se impun a fi indeplinite de
whisky-urile comercializate pe teritoriul Uniunii
Europene
Drojdia uscata contine 30-40% proteina iar borhotul de bere, 25-30 % proteina. S-au efectuat analize de
certificare  a celor doua produse de catre Centrul National pentru Incercarea si Expertizarea Produselor
LAREX Romania. Fabrica poate prelucra cca. 20-50 tone drodie lichida in 24 ore.
Drojdia uscata este o componenta extrem de importanta in alcatuirea retetelor furajere. Drojdia uscata se
recomanda in mod special ca un produs excelent pentru furajarea suinelor si specialistii va stau la dispozitie
inclusive cu retete.
Borhotul de bere uscat se recomanda in mod special in furajarea bovinelor si aici specialistii va pot pune la
dispozitie retete consacrate in functie de materiile prime de care dispuneti.
Pe langa proteina, borhotul de bere uscat contine si acizi organici cu efecte pozitive in digestia furajului .
Cele doua produse la care se pot adauga melasa, taitei uscati de sfecla, se ofera la preturi competitive.

Subprodusele de la industria berii

Materia prima folosita este orzoaica. Din procesul de obtinere al berii rezulta ca
subproduse: coltii de malt, borhotul de bere si drojdia de bere.

Coltii de malt se obtin in procesul de germinare al orzoaicei. Deoarece se altereaza usor,

coltii de malt trebuie uscati. Au o digestibilitate ridicata, sunt bogati in proteina, in vitaminele
complex B,fosfor, potasiu si in unele microelemente. Sunt higroscopici fapt pentru care se
recomanda sa fie depozitati in locuri uscate. Datorita gustului amar vacile consuma la inceput
mai greu coltii de malt iar dupa obisnuire se pot da pana la 3 kg/zi. Se recomanda sa fie
administrati in amestec cu alte concentrate. La tineretul taurin si vaci gestante se dau in cantitati
mai mici iar la oi 250g/zi.

Borhotul de bere poate fi folosit proaspat si sub forma uscata. In

stare proaspata este consumat cu placere chiar si de porcine.

La vaci de lapte borhotul de bere proaspat se poate da in cantitate de 10 – 20 kg/zi avand

efect favorabil asupra productiei de lapte. Administrat in cantitati mai mari si timp indelungat,
duce la tulburari in metabolismul proteic si mineral. Se foloseste si la bovine la ingrasat.
 La oi in lactatie se pot da 1 – 2 kg/zi de borhot proaspat. Datorita continutului ridicat in
celuloza, porcinele digera mai slab borhotul de bere. La porcinele la ingrasat se poate da 2 – 4
kg/zi borhot proaspat.

In hrana cabalinelor, borhotul proaspat se recomanda mai putin. Se poate da pana la 5 – 7

kg/zi si in amestec cu paie tocate sau cu concentrate.

 Drojdia de bere rezulta in urma procesului de fermentare a berii. Are un continut ridicat

de proteina cu valoare biologica apropiata de a proteinei animale, vitaminele complexul B,
fosfor. Prin iradiere cu raze ultraviolete se imbogateste in vitamina D2. Astfel este recomandata
in hrana tineretului in crestere si in productia de oua. Se foloseste in stare proaspata si uscata.
Adaosul de sare asigura o conservare pe o durata de 7 zile iar prin fierbere durata de conservare
ajunge la 14 zile. Se obtine in cantitati mici in tara noastra si se utilizeaza in primul rand in hrana
porcinelor si a pasarilor. Sub forma uscata se introduce pana la 10% in amestecurile de
concentrate care se administreaza taurilor si tineretului mascul in scopul echilibrarii proteice a
ratiilor. In stare proaspata se poate utiliza 0,5 – 1 kg la tauri si tineret taurin in amestec cu
nutreturile fibroase tocate, concentrate etc.

La tauri are efect bun in mentinerea activitatii sexuale si asupra calitatii materialului
seminal.

La vaci drojdia de bere in stare proaspata se introduce treptat in hrana, ajungand pana la
10 kg/zi, iar in stare uscata pana la 2 kg/zi. Influenteaza pozitiv atat productia cat si continutul in
grasime a laptelui.

Drojdia de bere uscata se recomanda sa se introduca in proportie de 5% in amestecul de

nutreturi pentru scroafele in lactatie. La tineretul porcin de reproductie, sub forma uscata se poate
da in cantitati de 200 – 300 g/zi in functie de varsta. La porcinele la ingrasat in cantitate de 200 –
300 kg/zi asigura necesarul de proteina putand inlocui proteina animala din ratie. La porcine in
stare proaspata se poate da in cantitate de 0,5 – 2 kg/zi. Sub forma uscata in retetele de nutreturi
combinate reprezinta 2 – 3%. Drojdia de bere a dat rezultate bune si in cresterea puilor de carne
si in productia de oua.

Continutul chimic brut al subproduselor de la industria berii si a spirtului este prezentat in

tabelul 48.

Tabelul 48

Compozitia chimica a unor subproduse din industria

berii si spirtului

Subprodus SU Continut chimic brut ( % din SU ) Digestibilitate  ( % )

% Proteina Celuloza Grasime Pereti SO EB
celulari R P P S*
Borhot de:
 - bere 20,5 30,0 15,0 8,6 52,5 64 66 45 57
- porumb* 88,1 15,1 6,8 3,4 27,2 83 81 68 55
Colti de malt 89,6 25,5 1,2 2,3 9,4 74 72 70 -
Borhot de 5,7 21,0 10,5 1,7 - - - - -
cartofi 1/*
Drojdia de 26,8 46,3 - 1,9 - 92 - - -
bere 1

                Sursa: Andrieu si col., 1988  I. Stoica, 1997 * de la industria spirtului (citati de P. Halga, 2005)

TEHNOLOGIA DE OBTINERE A WHISKY-ULUI

http://www.rasfoiesc.com/sanatate/alimentatie/TEHNOLOGIA-DE-OBTINERE-A-WHISK83.php

Whisky reprezinta o bautura alcoolica cu taria de 45 % vol., obtinuta prin distilarea

mustului, preparat din secara, porumb, orz ori malt de orz. Ulterior distilatul brut se matureaza in
butoaie de stejar, carbonizate in interior, se cupajeaza cu apa aerata pina la 45 % vol. Alcool,
administrindu-se sirop de zahar, coler.

Whisky este bautura tare nationala a populatiilor anglo-saxone si se produce in Marea

Britanie, Irlanda, SUA, Canada.

Se fabrica de 3 tipuri: din secara, din porumb si malt, din orz. Whisky scotian si irlandez se
prepara din orz si alte cereale. In SUA mustul pentru whisky se prepara din amestec de porumb (65 -
70 %), secara (15 - 23 %) si malt de orz (12 - 15 %). Pe linga etanol, wisky contine acizi, esteri,
aldehide, alcooli superiori, furfural si substante extractive din lemn de stejar carbonizat.

Tehnologia de obtinere a whisky-ului include urmatoarele cicluri tehnologice: prepararea

mustului, fermentarea alcoolica a acestuia, distilarea bragii mature, maturarea.

Prepararea mustului cuprinde urmatoarele operatii tehnologice: fabricarea si tratarea

termica a plamadei, zaharisirea si racirea masei rasfierte. Mustul obtinut, cu concentratia in substante
uscate de 16 - 17 % masa se dilueaza cu borhot racit pina la concentratia in substante uscate de 11 -
13 % masa. Diluarea cu borhot are scopul de a inlesni acumularea in whisky a substantelor aromatice.

Fermentarea alcoolica a mustului se realizeaza cu rase speciale de levuri XII sau M la 30 0C in

aparate de fermentare dotate cu sisteme de racire cu apa, timp de 3 - 4 zile. Taria alcoolica a bragii
mature este de 7-8 % vol.
 Dupa diluarea distilatului brut cu apa distilata pina la 50 % vol. alcoolul se toarna in butoaie
de stejar carbonizate in interior, avind capacitatea de 20 dcl. Maturarea distilatelor decurge la
temperatura de 18 - 230C, umiditatea -70-80 %, timp de cel putin 4 ani. In timpul maturarii are loc
imbogatirea bauturii whisky cu substante extractive din doaga carbonizata de stejar. Din lemnul de
stejar se extrag produsele hidrolizei si oxidarii ligninei, celulozei si hemicelulozei. In consecinta, whisky
se imbogateste cu acizi si aldehide alifatice si aromatice cu aroma puternica. Cu marirea concentratiei
acizilor, aldehidelor, se intensifica si procesul de esterificare, ca urmare, concentratia esterilor la
maturare se multiplica de peste 6 ori. Aroma whisky devine tipica pronuntata, gustul armonios.

Cupajul pentru whisky include distilate maturate de diferite varste, solutie apoasa a
alcoolului etilic rectificat extrapurificat, cu taria alcoolica de 45 %, sirop de zahar, diferite extracte,
vinuri, sucuri. Whisky maturat, cupajat, se filtreaza si se imbuteliaza in sticle de 0,25, 0,5 si 0,75 dm 3.

Ginul se prepara din distilat brut, obtinut din must de secara. Ginul gata se amelioreaza cu
alcool aromat din ienupar si are concentratia alcoolica de 45 % vol.

Whisky-ul, fie el scoţian, irlandez său american, este produs integral din cereale.
În funcţie de specificul lui, la fabricarea whisky-ului pot fi utilizate una sau mai
multe cereale, în diferite proporţii. Cele mai utilizate cereale sunt grâul,
porumbul, secară şi orzul.
În prima etapă, cerealele sau amestecul de cereale utilizat sunt m ăcinate este
amestecate cu apă, în vederea extragerii amidonului. În prezenţa alfa-amilazei şi
beta-amilazei, moleculă de amidon este "ruptă" în molecule de monozaharide
fermentescibile. Mustul este însămânţat cu levuri, ce au ca scop transformarea
monozaharidelor în alcool. După finalizarea fermentaţiei, mustul este supus
distilării, iar distilatul obţinut trebuie să aibe între 65 şi 80% alcool. Distilarea se
poate efectua în instalaţii tip Charante sau în instalaţii continue.
Produsul rezultat este introdus în butoaie de stejar în vederea maturarii şi
învechirii. Distilatul extrage din doagele butoaielor culoarea şi aroma de lemn;
totodată distilatul este supus şi evaporării şi a proceselor chimice de oxidare. Cu
cât distilatul stă mai mult în butoaie, iar încăperea păstrează particularit ăţile
optime, whisky-ul devine mai bun.
După învechire, whisky-ul este scos din butoaie, diluat cu apă până la 40% vol
alcool şi apoi vândut.
Trebuie specificat că nu de multe ori citim etichetele sticlelor de whiskey, pe
care le achiziţionăm din magazine şi vedem, că pe lângă alcool de origine
agricolă şi apă, mai sunt menţionate zahărul şi caramelul. Caramelul are rolul
atât de a îndulci, cât şi de a oferi distilatului culoarea specific ă de whiskey
învechit. Astfel că în ziua de azi, cu bună ştiinţă dăm bani buni pe o serie de
produse care nu au văzut lemnul de stejar nici măcar o secundă.
Proprietățile nutriționale prezentate mai sus fac problemă pe piața alimentelor umane și au existat o
serie de studii privind utilizarea coproduselor (Tsen, 1982; Cooler și colab., 1986; O'Palka, 1987) atât în
produsele coapte cât și în în produse din carne conserve.

Deși coproduse ar putea fi incluse la niveluri scăzute fără un efect negativ semnificativ, la niveluri mai
mari lipsa glutenului funcțional, culoarea închisă și aroma au afectat negativ calitatea produsului.
Trebuie concluzionat că, fără utilizarea uscării la temperatură scăzută, eliminarea a cel puțin unora

fibre de cereale și producția de produse de cupru mai mici, valorile lor monetare în aplicațiile alimentare
umane vor rămâne scăzute.
Îngrăşământ

După cum s-a menționat mai sus, coproduse lichide diluate au fost utilizate ca îngrășăminte timp de mai
mulți ani, iar numeroase studii au fost realizate de Colegiul Agricol Scoțian. Utilizarea pe dealuri
încurajează creșterea ierbii în detrimentul brânzei (Bucknall și colab., 1979), iar aplicațiile de peste 1000
m3 / ha pe an au transformat pășunatul dur în pajiști productive. De asemenea, au fost folosite pe
pășuni și în silvicultură, dar o astfel de utilizare a fost doar la scară limitată, deoarece problemele de
acces pe timp de iarnă și pericolele de scurgere duc la o adoptare limitată pe scară largă.

Recent, pe acele site-uri îndepărtate de acces la procesare ulterioară, s-a practicat aplicarea pe tot
parcursul anului de pot ale pe pășuni. Pentru a satisface autoritățile de reglementare, a trebuit să se
stabilească un control riguros al nivelului de cupru al solului și evitarea scurgerii, direct sau prin sisteme
de drenaj pe teren. Coproduse uscate pot fi, de asemenea, utilizate ca îngrășământ, dar aici
constrângerile primare au fost mai degrabă economice decât logistice. Un studiu recent (Bingham și
Sinclair, 2000, comunicare personală) a analizat chimic

coproducții tipice (vezi tabelul 8.10).

Experimentele Scoției Agricole din Scoția au arătat un răspuns pozitiv al plantelor la coprodusele de mai
sus, dar în comparație cu agenții de fertilizare disponibili în comerț, sunt surse de nutrienți foarte
diluate.

Din informațiile de piață citate, se poate calcula că valoarea nitrogenelor, a fosforului și a potasiului într-
o serie de îngrășăminte anorganice (5: 24: 24, 13: 13: 20 și 20: 10: 10) este în prezent 3,78 GBP 1,25 și
2,87 lire sterline pe unitatea de N, P2O5 și, respectiv, K2O (Bojduniak, 2001a, 2001b).

Combustibil

Utilizarea combustibilului fosil pentru uscarea coproduselor mai întâi, astfel încât să poată fi folosite ca
combustibil ar părea, la început, perversă. Cu toate acestea, reziduurile de trestie de zahăr („bagasse”)
au fost utilizate ca combustibil timp de mai mulți ani (Morrison, 1947) și, mai mult, ca o sursă de energie
pentru producerea de alcool.

Folosind cifre de energie brute pentru hrana animalelor uscate (Gizzi, 2001) și datele DTI
(Departamentul Comerțului și Industriei, 2001) cu privire la costul și energia brută a cărbunelui pentru
generarea energiei din Marea Britanie, se poate calcula că valoarea orzului, grâului și boabele de
porumb întunecat sunt de 21,71 GBP / t, 22,01 £ / t, respectiv 23,06 GBP / t. Aceste valori presupun că
boabele întunecate ar putea fi utilizate ca o înlocuire directă a cărbunelui fără alte modificări (în
practică, cel puțin unele schimbări ar fi probabil necesare, deoarece, de exemplu, boabele întunecate nu
ar putea fi expuse la vreme) .
Din nou, cu excepția unei ultime soluții, utilizarea furajelor ca combustibil este foarte puțin probabil să
fie competitivă.

În concluzie, din toate piețele potențiale mari examinate, utilizarea ca hrană pentru rumegătoare
rămâne cea mai atractivă - așa cum s-a întâmplat istoric.

Deși o astfel de dependență de o piață unică își prezintă pericolele (așa cum sunt ilustrate recent
encefalopatia spongiformă bovină (BVB), epicomie pentru afecțiunile aftoase și prețurile scăzute ale
laptelui din Marea Britanie din 2001), alte piețe majore nu s-au dovedit încă mai atractive din punct de
vedere economic.

Cu toate acestea, combustibilul poate fi derivat indirect din ghiveciul și spălarea consumată prin
intermediul digestiei anaerobe, prin care o cultură mixtă de bacterii descompun componentele organice
solubile în metan și dioxid de carbon. Din păcate, procesul de digestie necesită îndepărtarea prealabilă a
celulelor de drojdie moarte, deoarece natura lor refractară împiedică degradarea, ceea ce ar duce la
acumularea în reactor și la o eventuală eșec a procesului. Metodele de îndepărtare a celulelor de drojdie
moarte includ centrifugarea la viteză mare și coagularea cu carboximetil celuloză urmată de presarea cu
centură și ultra-filtrarea membranei. Echipamentele sunt costisitoare de instalat, dar drojdia recuperată,
în jur de 20% din materia uscată, ar putea fi încorporată cu draperie umedă pentru hrănire directă sau
transportată într-o fabrică cu boabe întunecate pentru prelucrare acolo.

Randamentele de metan ar fi echivalente cu 0,34 m3 / kg cererea chimică de oxigen (COD) distrusă,

care, pentru o oală clarificată cu un COD de 45 kg / m3 și o degradare de 90% prin digestie anaerobă, ar
produce aproximativ 14 m3 / m3 - echivalentul a aproximativ 14 l de combustibil greu. Din păcate,
procesul de digestie eliberează cea mai mare parte din legătură organică

azot și fosfor sub formă de săruri anorganice de amoniu și fosfat - tipic 1500 mg / l și respectiv 650 mg /
l. În consecință, singura cale de distribuție viabilă este prin aplicarea pe terenurile agricole, în care
nutrienții ar fi adaosuri utile de îngrășăminte - în special pentru pășuni.

În trecut au fost testate mai multe scheme care confirmă eficacitatea digestiei anaerobe, dar până în
prezent nu a fost instalat un sistem la scară completă. În schimb, în situri îndepărtate din punct de
vedere economic de plantele cu boabe întunecate sau fără acces la deșeurile marine bine amplasate,
pot ale se aplică direct pe pajiști, la viteze controlate cu grijă ca îngrășământ.

Producția de biomasă

Producția de biomasă microbiană din vasul de selecție și spălarea consumată este o propunere atractivă
la prima vedere, având în vedere cantitățile relativ mari de aminoacizi și zaharuri nefermentate prezente
în aceste două produse secundare. Într-adevăr, de-a lungul anilor s-au făcut mai multe încercări de
creștere a microorganismelor selectate pentru recoltare ca produse alimentare pentru animale.
Timp de câțiva ani, produsul formulat din spălarea evaporată a fost comercializat ca mediu de cultură
pentru lactobacili (denumirea comercială „Kickstart”) și vândut pe piața fermelor. Mediul de cultură
concentrat a fost diluat la ferme și s-a adăugat și crescut un flacon de lactobacili uscate prin congelare.
Cultura bacteriană rezultată a fost apoi utilizată ca inoculant pe iarbă pentru a îmbunătăți calitatea
însilozării. Deși utilizat cu succes, proiectul s-a încheiat odată cu închiderea Distileriei Cambus în 1993.

O altă lucrare notabilă a fost întreprinsă de Wm Grant & Sons, unde ciuperci imperfecti și drojdie au fost
crescuți în secvență pentru a exploata acești aminoacizi și zaharuri. Din păcate, transferul procesului de
la pilotul de laborator la utilizarea la scară completă a dat naștere unor probleme insurmontabile și
schema a fost abandonată.

Un alt proces, încercat de Long John Distillers în anii '80 la Tormore Distillery, a folosit așa-numitul
proces Malimo. Aspergillus niger a fost organismul selectat în urma screeningului pentru cele mai bune
rezultate. Din nou, au fost întâlnite probleme care au dus la abandonarea procesului.

Munca în Irlanda de Nord în anii 80 (Barker și colab., 1983), unde culturile mixte de ciuperci
filamentoase și drojdii au fost cultivate în pot ale, au arătat de asemenea promisiune. Cu toate acestea,
la fel ca în cazul altor proiecte de producție de biomasă, dificultățile de procesare și aprobare UE nu au
permis încă comercializarea.