PARTILE CONSTITUTIVE ALE ACTULUI NORMATIV

Un act normativ este compus, de regula, din urmatoarele parti: expunerea de motive,
titlul actului normativ, preambulul si formula introductiva, dispozitii sau principii generale,
dispozitii de continut, dispozitii fomale si tranzitorii.

Expunerea de motive insoteste unele acte normative de importanta deosebita. In ea se

face o prezentare succinta a actului normativ, a conditiilor care au impus aparitia acestuia, a
finalitatilor urmarite prin adoptarea respectivului act normativ.

Titlul actului normativ este elementul sau de identificare. El trebuie sa fie scurt si
sugestiv (sa exprime cu claritate continutul actului normativ).

Preambulul actului normativ constituie o introducere, o punere in tema a subiectilor in

legatura cu motivatia social-politica a interventiei legiuitorului.Aceasta parte nu este
obligatorie, ea se va regasi in continutul actelor normative de importanta deosebita.

Formula introductiva cuprinde temeiul constitutional sau legal al reglementarii. Aici

sunt institutionalizate normele de competenta pentru organul care adopta actul normativ
respectiv.

Dispozitiile generale cuprind prevederile prin care se determina obiectul, scopul, sfera
relatiilor ce se reglementeaza, definirea unor notiuni, etc.

Dispozitiile de continut formeaza, propriu-zis, continutul actului normativ. In aceasta

parte sunt cuprinse regulile ce stabilesc drepturi si obligatii, se stipuleaza un anumit
comportament, sunt reglementate urmarile nefavorabile, in cazul nerespectarii conduitei
impuse.

Dispozitiile finale si tranzitorii cuprind prevederi in legatura cu: punerea in aplicare a

reglementarii, intrarea sa in vigoare, relatiile cu reglementarile preexistente, etc.

Actele normative mai pot cuprinde si Anexe, care fac corp comun cu legea si au
aceeasi forta juridica. Necesitatea lor este determinata de faptul ca prin continutul lor sunt
redate organigrame, tabele, schite, statistici, etc.
TEHNICA SISTEMATIZARII ACTELOR NORMATIVE

Varietatea actelor normative impune necesitatea sistematizarii lor. Sistematizarea

actelor normative este determinata de nevoia organizarii acestora in baza unor criterii precise,
in scopul bunei cunoasteri si aplicari a normelor juridice in relatiile sociale.

Principalele forme de sistematizare a actelor normative

sunt:incorporarea si codificarea.

A. Incorporarea

Incorporarea este o forma inferioara (initiala) de sistematizare si priveste o simpla

asezare a actelor normative, in raport de criterii exterioare – cronologice, alfabetice, pe ramuri
de drept sau institutii juridice etc. O asemenea forma de sistematizare poate
fi oficiala sau neoficiala. Este oficiala incorporarea realizata de organe de drept (spre
exemplu: colectiile de legi, decrete, hotarari publicate periodic, colectii in care se imbina
criteriul cronologic cu cel al fortei juridice a actului normativ). In afara acestor colectii pot sa
alcatuiasca culegeri de acte normative si persoane particulare (sub forma unor indrumare
legislative).

In continutul acestor incorporari nu se procedeaza la prelucrarea materialului

normativ, nu sunt aduse modificari continutului normelor juridice adunate in colectii sau
culegeri (se corecteaza doar anuniite erori materiale sau eventuale greseli gramaticale).

B. Codificarea

Codificarea este o forma superioara de sistematizare. Ea presupune cuprinderea intr-un

cod (act normativ cu forta juridica de lege) a normelor juridice apartinand aceleiasi ramuri de
drept. Actiunea de codificare implica o bogata activitate a legiuitorului, de prelucrare
complexa a intregului material normativ, de indepartare a normelor depasite, perimate
(inclusiv a obiceiurilor), de completare a lacunelor, de novatie legislativa (introducerea unor
norme noi, cerute de evolutia relatiilor sociale), de ordonare logica a materialului normativ si
de utilizare a unor mijloace moderne de tehnica legislativa (alegerea modalitatii de
reglementare, a formei exerioare de reglementare, a folosirii mijloacelor adecvate de
conceptualizare).

Codificarea este o forma superioara de sistematizare realizata de legiuitor, intrucat ea

porneste totdeauna de la principiile generale ale sistemului dreptului si ale unei ramuri de
drept, cautand sa redea, intr-un singur act, cu un continut si o forma unitare, cat mai complet
si mai inchegat, toate normele juridice dintr-o ramura (a dreptului civil, penal, financiar etc.).
Desi are forta juridica a unei legi, Codul nu este o lege obisnuita, el este un act legislativ unic,
cu o organizare interna aparte, in care normele juridice sunt asezate intr-o consecutivitate
logica stringenta, dupa un sistem bine gandit, care reflecta structura interna a ramurii de drept
respective.

In compozitia unui cod intra patru grupe de factori: politici, economici, ideali si
juridici.

Conditiile calitative ale unui cod sunt: claritate, precizie, integralitate in expunere,
caracter practic, logica, frumusetea stilului etc.