Numai că, ele data aceasta, ambele lucrări au văzut lumina zHei în alta majoră, mai' dinamică şi viguroasă,

acelaşi an - 1886.
Cel de-al treilea cvartet creat de Faure, Cvartet-ul de coarde în mi
minor op. 121 (1924), este ultima realizare a compozitorului, rezultat al
unui ultim efort de voinţă de a smulge gândirii sale o capodoperă pentru a
.1; r,,2.,.~da
-~- ._,..._
:;:::::::::::--.:-._ ~ -
_.l____
---- 7
,.,t;
o oferi oamenilor. Susţinut de o voinţă prometeică, Faure abordează cvar- --i- _.._J
-,.j-
tetul de coaTde în ultimul an al vieţii, cu toate că era urmă1·it de ideea V

,..--__
creării lui încă din tinereţe, dar pe care o amâna mereu, convins de difi- " --
cultatea examenului ce-l avea de trecut.
Scris cu mare severitate, cvartetul trădează unele presentimente j

sumbre de care era stăpânit compozitorul. Exigent cu ·sine însuşi până în

ultimul ceas al vieţii, Faur~ solicjtă ca acestui cvartet .( .Allegro _moderato,
.Andante, .Allegro)! să-i fie adăugate· indicaţiile de mişcare şi nuanţele de
-
===-
teme angajate apoi în dezvoltări polifonice, de o puritate supremă, asce-
către prietenul său Roger Ducasse. De asemenea, să nu fie cântat şi publi- tică.
cat decât după ce a fost încercat în grupul prietenilor, iar în cazul că n Stilul contrapunctic se menţine si în secţiunea mediană Ancla,-nte„
vor găsi neieuşit, Faure recomanda ea lucrarea să fie distrusă. un lied tripartit construit pe baza unei· singure idei muzicale, de o mare
Curând după moartea compozitorului, cvartetul a fost publicat„ forţă emoţională, cu unele acce;nte sumbre realizate prin folosirea croma-
tismelor, mai cu seamă a bemolilor.
înscriindu-se în repertoriul niultor formaţii, rămâ.nând pfrnă în zilele noa-
stre ca o veritabilă capodoperă, o adevărată piatră ·de încercare a maturi-
tăţii interpretative a form~ţiilor ce îl abordează .
.Adevărată. sinteză a stilului faureean, cvarterul debutează printr-un
.Allegro moderato mai scurt decât în mod obişnuit, graţios şi sprinten con-
struit pe baza a două teme: una minoră, melancolică, cu unduiri carac-
teristice, ·

1,
I
I

-
o
Allegro-iil final în formă de rondo, energic şi decis, cu toate c.'.'t se
I -~---- doreşte a _fi o culminaţie optimistă, de un caracter exuberant tră<:lt.~}1ză,.
totuşi neliniştea de care eracuprins compozitorul, un foarte- uso1! si mascat
fior de t.!isteţ~. ' '

136 137