DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII LA ELEVII

DIN TREAPTA GIMNAZIALĂ PRIN

ACTIVITĂȚI PRACTICE UTILIZATE LA
ELEVI.
 În ultimii ani, principiul învăţării prin
descoperire câştigă tot mai mult teren în procesul
de predare-învăţare. Elevii învaţă mai bine atunci
cînd sânt implicaţi activ în demersurile de formare
decât atunci când pur şi simplu citesc sau ascultă
pasiv profesorul. De aceea, învăţarea activă trebuie
încurajată inclusiv în cadrul activităţilor axate pe
schimbarea comportamentală şi atitudinală.
 Creativitatea este un proces care presupune
valorificarea potenţialului individual În scopul
dezvoltării abilităţilor de generare a unor idei şi concepte
originale şi utile, dar şi al soluţionării diverselor
probleme. Pentru mulţi dintre noi, cuvântul creativitate
se asociază cu pictura, scrisul, muzica şi dansul. Pentru a
fi creativ însă nu este neapărat nevoie să ai un talent
anume, să fii dotat cu facultăţi ieşite din comun.

,,Cele mai frumoase lucruri sânt cele pe care ţi le suflă

nebunia şi le scrie raţiunea”, afirma A. Gide.
Oricine poate fi creativ, indiferent de talent sau de
pregătire, deoarece actul creativ nu cunoaşte căi
greşite.
,,Un conţinut multidisciplinar şi interdisciplinar,
ştiinţific şi artistic, teoretic şi aplicativ, cunoştinţe
fundamentale şi de specialitate oferă şanse sporite
apariţiei unor conexiuni inedite şi contribuie la
fortificarea potenţialului creator”, susţine I. Nicola
în ,,Tratat de pedagogie şcolară”.
 A învăţa creativ înseamnă a afla informaţii noi şi a aplica
cunoştinţe, a rezolva situaţii-problemă, a elabora ipoteze şi
a le verifica, a analiza şi a găsi soluţii, a coopera în perechi
şi în grupuri, prin intermediul problematizării,
experimentului de laborator, exerciţiilor creative etc.
 Deşi este o ştiinţă exactă, experimentală, axată
pe procedee algoritmice, chimia oferă suficient
spaţiu manifestării creativităţii. De aceea,
profesorul este dator să suscite interesul
elevului pentru acest domeniu, să-l orienteze în
aşa mod încât să vină din plăcere la ore. Propun
în continuare câteva sarcini cu caracter creativ
din domeniul fizicii și chimiei cu ajutorul
laboratorului virtual:
Ca persoane care învaţă, elevii pot avea stiluri de
învăţare diferite şi prefera să fie activi în diferite
feluri.
Le poate plăcea să:
  Fie activi, kinestezici şi entuziaşti în noile experienţe;
  Să strângă informaţii şi să reflecteze asupra lor înainte de a ajunge la o
concluzie; 
 Să fie analitici şi să integreze observaţiile noastre în teorii raţionale sau
  Să fie foarte pragmatici, încercând lucrurile fără discuţii lungi.
Tehnici de dezvoltare a creativității
În şcoală sunt unele condiţii şi situaţii specifice care pot duce la dezvoltarea
spiritului investigativ, a gândirii divergente, a atitudinii creative etc. Astfel de
condiţii şi situaţii pot fi:
 încurajarea elevilor să pună întrebări,
 să fie activi prin operare cu idei şi obiecte,
 să discute şi să dezbată,
 să facă critici constructive etc.
Tehnici de dezvoltare a creativităţii
Tehnicile de creativitate pot fi utilizate la toate disciplinele de învăţământ: limba
română, matematică, istorie, geografie, educaţie muzicală şi plastică, abilităţi practice
etc. În general, ele se pot concretiza în: compuneri, rezolvări originale, soluţii la
exerciţii şi probleme, lucrări practice.
Pe de altă parte, oricât de multe sau mai puţine noţiuni ar avea un creator şi deci un
intelectual există OBLIGATIVITATEA FUNDAMENTALĂ (neprecizată explicit) ca noţiunile
utilizate SĂ FIE CORECT DEFINITE ŞI CORECT ÎNŢELESE.
Iar calitatea mediului ambiant - fizic, psihologic şi social (micro-)are o influenţă
semnificativă asupra creativităţii. Din literatura ergonomică şi de psihologi a muncii
sunt cunoscute efectele unor elemente fizice ca spaţialitate, relieful, cromatica,
muzica funcţională sau prezenţa unor fiinţe, plante, animale, persoane agreabile
subiectului/subiecţilor în zona perceptiv - accesibilă.
Creaţii ale marilor inventatori
 Întorcându-se în 1832 la bordul corăbiei Selli din Franţa în America, tânărul pictor
Samuel MORSE a fost întâmplător martorul unei discuţii aprinse despre experienţele
europene privind electromagnetismul, descrise în cartea lui FARADAY "Extragerea
scânteilor din magnet". Aceste discuţii i-au sugerat lui Morse ideea despre
posibilitatea transmiterii unei informaţii prin cablu, folosind în calitate de cod
combinaţii de scântei. Această idee 1-a cucerit într-atât, încât, în pofida faptului că
nu cunoştea nici cele mai elementare reguli ale electricităţii, folosind metoda
probelor şi erorilor, a reuşit să inventeze alfabetul care-i poartă numele.
 Cunoscutul fizician Robert VUD era numit de contemporani "geniu al experimentului".
Practic, fiecare dintre cele 300 de lucrări ştiinţifice reprezintă descrierea unor
experienţe minunate cu o mulţime de invenţii. VUD poseda proprietatea minunată de
a găsi soluţii simple (ce e foarte greu), a utiliza orice resurse care i se nimereau sub
mână. Când a apărut necesitatea de a curăţa de praf şi păianjen spectroscopul - o
ţeavă de lemn cu lungimea de 20 m şi diametrul de 15 cm, el n-a gândit mult, a luat
pisica sa şi a împins-o în ţeavă, închizând cea mai apropiată ieşire. Pisica s-a târât
prin ţeavă spre lumină şi a ţâşnit din ea, trăgând după ea o trenă de păienjeniş.
Tehnici care contribuie la dezvoltarea
creativitatii la elevi
 Mind-mapping
 Investigatia
 Experimentul
 Jocurile de rol
 Asaltul de idei
 Explozia stelara
Mind-mapping

 Toate mind-mapping-urile pornesc de la

aceeasi structura. Ele sunt organizate dupa
cum urmeaza:
 Ideea principala este intotdeauna o imagine
asezata in centrul paginii.
 Temele de baza pornesc din imaginile
creionate sub forma unor brate.
 Bratele contin un cuvant-cheie sau o
imagine-cheie cu care sunt corelate.
 Subiectele mai putin importante deriva din
brate sub forma unor brate mai mici.
 Toate bratele formeaza o structura
interconectata.
Tehnici in crearea mind-mapping-ului:

 folositi imagini si culori deoarece acestea vor stimula capacitatea vizuala si

creativa a creierului si va vor ajuta sa va distrati in acelasi timp
 folositi cuvinte-cheie in locul frazelor
 folositi simboluri si coduri (de exemplu, puteti face trimitere catre o alta
nota folosind un pix de alta culoare)
 utilizati majuscule in cazul cuvintelor-cheie deoarece accentueaza un anumit
aspect pe care doriti sa-l mentionati
 folositi sageti pentru a arata legaturile dintre mai multe idei
 recititi ,,harta mintii”, insa numai dupa ce ati luat o pauza pentru a avea
mintea limpede.
Diagrama cauza-efect
 Procedura de construire a diagramei cauze-efect
include parcurgerea următoarelor etape[2]:
 1. Se definește efectul sau problema în discuție (dacă
nu a fost deja definit) și se stabilește un titlu concis.
Apoi titlul problemei în analiză se înscrie pe o coală
de hârtie sau pe tablă
 2. Se înscrie caracteristica efect de examinat într-un
dreptunghi în partea dreaptă a hârtiei, la capătul
liniei principale. Se trasează linia trunchi printr-o
linie groasă.
 3. Se clasifică și se înscriu factorii (cauzele) principali
care influențează efectul.
 4. Se dezvoltă diagrama prin completarea cauzelor
secundare, terțiare etc. În acest scop, pentru fiecare
ramură mare se trasează subramuri medii (cauze
secundare), mici (cauze terțiare) etc., pe baza
sugestiilor participanților la analiza problemei.
Experimentul
Metoda descoperii experimentale asigură
dezvoltarea puternică a capacităţilor intelectuale
şi profesionale, îndeosebi imaginaţia şi gândirea
creatoare, accentuând caracterul activ-
participativ, formativ-aplicativ şi creativ al
învăţării.
Tipuri de experimente didactice
M.E. Dulama (2008) propune o clasificare complexă și nuanțată a experimentelor
didactice în raport cu o multitudine de experimente:
a) după modul de organizare a activității elevilor
 experiment frontal (demonstrativ) – efectuat de către profesor, ajutat uneori de câțiva
elevi;
 experimente pe echipe;
 experimente individuale
b) după durata experimentului:
 experimente de scurtă durată (maxim 50 de minute)
 experimente de lungă durată (se desfașoară pe parcursul mai multor lecții)
c) după posibilitatea repetării experimentului:
 experimente irepetabile;
 experimente repetabile (se repetă la anumite intervale de timp, pe parcursul
unui an școlar)
d) după locul de desfășurare a experimentului:
 experimentul de laborator (desfășurat in școală)
 experiment în natură (desfășurat în afara școlii)
 experiment desfășurat în institute de cercetare, în ferme zootehnice, în
spitale etc.
e) după scopul didactic fundamental urmărit:
  experimentul destinat stimulării interesului față de noile achiziții (efectuat în
partea introductivă a lecției)
  experiment destinat învățării noilor informatii, aprofundării sau extinderii lor
(efectuat pe parsursul lecției)
  experiment cu caracter de descoperire
  experiment demonstrativ/ ilustrativ
  experiment de formare/ dezvoltare a abilităților
  experiment destinat fixării de cunoștințe
  experiment de stimulare/ dezvoltare a relațiilor interumane
 experiment de evaluare a capacității de experimentare sau de aplicare în practică a
cunoștințelor teoretice si practice
f) după natura experimentelor:
 experimente calitative (evidențiaza relații de tip cauză-efect, interrelații calitative și
explică desfășurarea unor fenomene și condiționarea lor)
 experimente cantitative (evidențiază relații cantitative între mărimi si includ măsurarea
unor parametri, efectuarea de calcule, stabilirea de relații matematice etc.)
g) după rezultatul lor:
 experimente pozitive (evidențiază existența unor interrelatii calitative sau cantitative)
 experimente negative (evidențiaza absența unor interrelatii calitative sau cantitative)
h) după locul in ierarhia învățării:
 experimente reproductive  experimente productiv-creative si de cercetare
i) după tipul de cunoștințe vizate a fi dobândite în experiment:
 experimente pentru dezvoltarea unor cunoștințe procedurale (reguli, proceduri, tehnici) 
experimente pentru dezvoltarea unor cunoștințe declarative (concepte, clasificări,
ierarhii)
j) după planul în care se desfășoară:
 experimente directe – efectuate în plan material
 experimente mentale – efectuate în plan mental
 experimente în plan virtual
k) după tehnica de experimentare:
 experiment bazat pe efectuarea de experiențe – activități practice efectuate cu aparatură
și instrumente;
 experiment bazat pe aplicarea tehnicii efectuării de preparate microscopice și observarea
microscopică a acestora
 experiment bazat pe tehnica disecției
 experiment bazat pe simularea unei experiente cu ajutorul computerului
 Creşterea continuă a volumului de informaţii şi utilizarea tehnologiilor
moderne necesită acumularea şi înţelegerea unui număr tot mai mare de
cunoştinţe şi de informaţii, de către tot mai mulţi oameni. Tehnicile moderne
de învăţare, pentru a fi eficiente, trebuie să aibă un anumit grad de
interactivitate cu subiectul uman şi să transmită informaţia pe mai multe
canale (text, sunet şi imagini) într-o manieră asociată. Învăţare prin
experimentare este de tip inductiv, centrată pe cel care învaţă şi orientată
spre activitate. Efectuarea experienţelor şi experimentelor capătă o
importanţă tot mai mare, iar formarea spiritului experimental la elevi devine
o sarcină esenţială. Adesea noţiunea de experiment este sinonimă cu cea de
experienţă, iar metoda experimentală este considerată echivalată cu metoda
lucrării în laborator.
 https://phet.colorado.edu/ro/simulations/category/physics
Bibliografie

 Dulamă , E. , (2008), Metodologie didactică- teorie și practică, Editura

Clusium, Cluj-Napoca
 Dulamă, E. , (2001) , Strategii didactice, Editura Clusium, Cluj-Napoca
 Dulamă , E. , (2008), Elemente de didactică. Teorie și aplicații, Editura
Clusium, Cluj-Napoca
 Ciascai L., (2006), Didactica fizicii, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj p.140-
147
 Naumescu A. (1997), Noțuni de metodica predării chimiei, Editura Casa Cărții
de Știință, Cluj, p.103.
 Naumescu A.,Corpodean, C., (2001), Metodica predării chimiei, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj.