PIATA TURISTICA

Oferta turistică
• Oferta turistică constă în cadrul şi
potenţialul natural şi antropic, bunurile
materiale destinate consumului turistic,
forţa de muncă specializată, infrastructura
turistică şi condiţiile de comercializare a
serviciilor turistice.
• Dacă oferta turistică se materializează într-
un consum efectiv se obţine ceea ce se
numeşte producţia turistică.
 Cuplul ofertă-producţie are în cadrul turismului câteva
particularităţi generate tocmai de caracteristicile
serviciilor de turism sau a serviciilor în general.
Astfel:
– producţia turistică este mai mică sau egală cu oferta
turistică;
– producţia turistică este dependentă de existenţa
ofertei (fiind generată de aceasta), dar oferta poate
apare fără a fi urmată neapărat de producţie
turistică;
– structurile ofertei şi a producţiei turistice pot fi
necoincidente;
– oferta turistică are un caracter permanent (fiind
dependentă de existenţa elementelor ce o compun)
pe când producţia turistică are un caracter efemer,
dependent de existenţa consumului turistic.
• Componentele ofertei turistice sunt de
două tipuri:
– atractive;
– funcţionale
• Componentele atractive sunt alcătuite
din resursele naturale, umane,
tehnologice şi socio-culturale, pe când
cele funcţionale sunt compuse din
serviciile şi implicit echipamentul
implicate în desfăşurarea producţiei
turistice.
• Cele două componente ale ofertei
turistice sunt inseparabile în sensul că
nu se poate imagina o ofertă în care să
existe numai elemente funcţionale şi
care să nu se sprijine, de exemplu, pe
cadrul natural în care se va desfăşura
activitatea turistică.
• Reciproc, o ofertă compusă numai din
elemente atractive nu are consistenţă
fără elementele funcţionale adiacente.
• Elementele luate în considerare în alegerea destinaţiei turistice şi a
perioadei de efectuare a călătoriei particularizează un produs turistic
faţă de altul şi nu pot fi neglijate când analizăm oferta turistică.

• Elementele constitutive ale ofertei turistice satisfac un mare număr de

nevoi, fiind diferite ca mod de prezentare, fiecare element
constituindu-se de fapt într-o ofertă separată. Unele dintre acestea
sunt create de mâna omului, altele sunt naturale; unele îşi sporesc
valoarea în timp (în special cele istorice), devenind tot mai atractive,
intervenţia omului fiind de conservare şi înnobi­lare, altele (baza
tehnico-materială şi infrastructura) se uzează fizic şi moral, trebuind să
fie produse şi reproduse în permanenţă.

• Această diversitate a elementelor componente imprimă ofertei un

caracter eterogen şi totodată complex. Deşi distincte, elementele
constitutive ale ofertei nu pot fi privite izolat: este de ajuns ca numai
unul dintre ele să nu fie în concordanţă cu cererea pentru ca nici
celelalte să nu se realizeze.
• Caracterul variabil al cererii, pe de o parte, nivelul relativ
constant al unor elemente din structura ofertei, pe de altă
parte, pun cele două laturi corelative ale pieţei in situaţii
diferite una faţă de cealaltă, acestea particularizând evoluţia
raportului dintre ele în decursul unui an calendaristic. Astfel, în
decursul anului, cererea şi oferta se pot afla în una din
următoarele situaţii:
• Oferta > cererea, situaţie în care gradul de ocupare a capacităţii
de cazare este redus; este perioada de pre- şi post-sezon din
activitatea turistică. Cazul particular al acestei situaţii îl întâlnim
în condiţiile unei oferte "fără cerere". Prin asimilare cu situaţia
din cadrul pieţei mărfurilor, această perioadă este "abundentă",
iar piaţa este a cumpărătorului;
• Oferta = cererea, situaţie în care practic gradul de ocupare a
capacităţii de cazare este de 100%. Este situaţia de "echilibru"
din cadrul pieţei turistice;
• Oferta < cererea, situaţie în care capacitatea de cazare este
depăşită de cererea exprimată. Ne aflăm în situaţia de
"penurie", iar piaţa este a prestato­rilor de servicii turistice,
care-şi desfăşoară activitatea în sezon plin.
• În funcţie de factorii motivaţionali, oferta
turistică se poate împărţi în următoarele
categorii:
– oferta turismului de recreere (de vacanţă);
– oferta turismului de recreere şi îngrijire a
sănătăţii;
– oferta turismului de vizitare;
– oferta turismului legat de activitatea
profesională
• Datorită complexităţii produsului turistic,
există o specializare a prestatorilor de servicii
turistice pe următoarele categorii de
activităţi:
– organizarea de călătorii de către touroperatori;
– transport;
– cazare şi alimentaţie;
– informare şi agrement
• Activitatea touroperatorilor a cunoscut
o modificare în timp: dacă la început ei se
ocupau de toate necesităţile unei călătorii, în
prezent activitatea lor este concentrată pe
comercializarea produsului turistic după
conturarea ofertei turistice specifice.
• Spaţiul de desfăşurare a acţiunii turistice
este un element dominant în structura
ofertei turistice. El are o latură cantitativă
determinată de capacitatea de primire a
turiştilor şi una calitativă generată de gradul
său de atractivitate.
• Pe plan calitativ este mai dificil de
cuantificat un anumit spaţiu turistic. Ceea
ce se poate lua însă în calcul sunt
modificările survenite în structura acestuia
care pot modifica gradul său de
atractivitate. Astfel, poluarea turistică este
un fenomen de care se ţine seama în special
în zonele cu mari tradiţii.
 Baza tehnico-materială este al doilea
mare element al ofertei turistice. Utilizarea
acesteia este în strânsă legătură cu existenţa
sectorului terţiar compus din forţa de muncă şi
din capitalul necesar întreţinerii şi dezvoltării
acesteia.
• Între baza tehnico-materială şi resursele
naturale trebuie să existe o strânsă legătură.
Dotările şi facilităţile acordate turiştilor trebuie
să concorde cu realitatea fizică a locului de
desfăşurare a acţiunii turistice. Astfel, într-o
staţiune montană trebuie asigurate condiţii
pentru practicarea sporturilor de iarnă, iar într-
una cu ape termale a bazelor de tratament
pentru a da numai câteva exemple.
• Un alt caracter al bazei tehnico-materiale este cel de
adaptabilitate la cererea turistică existentă sau
potenţială.
• Este evident că modernizările ce pot avea loc în
structura bazei tehnico-materiale trebuie să aibă o
rentabilitate deci trebuie ţinut seama de o serie de alţi
factori cum ar fi: consistenţa cererii pentru noile
servicii şi dotări, distanţa teoretică a turiştilor până la
baza turistică etc.
• Eforturile de investiţii în modernizarea bazei tehnico-
materiale sunt, de regulă, invers proporţionale cu
nivelul de calitate a mediului. Astfel, regiuni cu un
cadru natural deosebit necesită un volum mic de
investiţii, pe când cele în care mediul natural este
foarte puţin atractiv sau chiar ostil necesită un volum
investiţional foarte mare.
 Produsul turistic
• În literatura de specialitate există o
multitudine de definiţii elaborate de specialişti
români şi străini. Jost Krippendorf defineşte
produsul turistic drept „un mănunchi de
elemente materiale şi nemateriale oferite spre
consum şi care ar trebui să-l satisfacă pe
cumpărător”. G. Tocquer şi M. Zins definesc
produsul turistic drept un ansamblu de
elemente tangibile şi intangibile care aduc
satisfacţii unui sau mai multor clienţi.
Nicolescu Eugeniu defineşte produsul
turistic drept o îmbinare de bunuri
personale şi servicii (prestaţii personale)
oferite de personalul din activităţile
turistice şi cele adiacente, care punând în
valoare elementele patrimoniului turistic
şi ale infrastructurii turistice şi folosind
avantajele create de infrastuctura
generală a ţării sau a zonei respective şi
de cadrul internaţional, urmăresc
satisfacerea unor motivaţii specifice şi
generale ale consumatorilor turistici.
O. Snak considera că produsul turistic
poate fi definit drept un asamblu de
servicii şi de facilităţi care se
materializează în ambianţa specifică a
factorilor naturali şi artificiali de atracţie şi
a amenajărilor turistice create, care
reprezintă elemente componente ale
ofertei turistice şi pot exercita o forţă
pozitivă de atracţie asupra turiştilor.
 Plecându-se de la conceptul general
de produs, produsul turistic rezultă din
îmbinarea de bunuri materiale şi servicii
oferite de către personalul turistic şi din
serviciile adiacente, care, punând în valoare
elementele patrimoniului turistic şi ale
infrastructurii generale şi turistice,
avantajele cadrului instituţional, urmăresc
satisfacerea unor motivaţii specifice şi
generale ale consumatorilor turistici.
Privit din punctul de vedere al turistului,
produsul turistic se referă la totalitatea
experienţelor pe care acesta le trăieşte
din momentul în care pleacă de acasă
până în momentul în care se întoarce.
Produsul turistic este un “amalgam” care
cuprinde o multitudine de elemente,
precum transportul până la locul
(locurile) de destinaţie, cazarea (la hotel,
vilă, cabană, cort, etc.), mesele la
restaurant, siturile naturale sau istorice
vizitate ş.a.m.d.
Privit prin prisma marketingului, produsul
turistic reprezintă expresia fizică a
răspunsului firmei la cererea de turism,
respectiv tot ceea ce poate fi oferit de ea
pe piaţă, într-o formă care să poată fi
remarcată, cumpărată şi consumată, în
vederea satisfacerii nevoii de turism.
 Produsul turistic cuprinde (cu
ponderi diferite în structura produsului):

– transportul de la reşedinţă la destinaţie şi

retur;
– transportul în interiorul zonei de destinaţie;
– cazarea şi alimentaţia turistului;
– serviciile suplimentare
Caracteristicile produsului turistic:
- Produsul turistic este întotdeauna un produs unic.
Această unicitate este conferită de varietatea structurii
resurselor turistice.
- Produsul turistic nu poate fi stocat, nu poate fi
transportat, este perisabil şi se consumă la sursă
implicând deplasarea obligatorie.
- Produsul turistic nu poate fi standardizat întrucat el
trebuie să satisfacă o gamă diversă de consumatori
care au multiple motivaţii de consum turistic.
- Produsul turistic este neelastic neputându-se modifica
uşor şi într-un timp relativ scurt.
- Comercializarea produsului turistic presupune
achiziţionarea imaginii acestuia împreună cu informaţii
legate de structura şi particularităţile elementelor ce
compun produsul.
 Crearea produsului turistic românesc
de vacanţă
• Elaborarea şi aplicarea unei politici unitare de marketing în
industria turistică reprezintă nu numai o posibilitate ci şi o
necesitate obiectivă în vederea succesului acestei importante
activităţi.
• În cadrul acestei politici de marketing, rolul principal revine
realizării produsului turistic, ca mijloc de adaptare a ofertei la
cerinţele consumatorului turistic intern şi extern.
•
•
Astfel, în ce priveşte patrimoniul turistic românesc acesta cuprinde
trei elemente constitutive de seamă şi anume: factorii naturali,
elementele naturale de mare atracţie turistică şi factorul uman.
Relativ la aceste aspecte, România dispune de un potenţial
remarcabil
 La primul dintre factorii menţionaţi se remarcă
faptul că România poate satisface în privinţa condiţiilor
naturale orice cerinţă şi aceasta pentru că este dotată cu o
mare varietate de forme de relief, dispune de o climă
deosebit de favorabilă practicării turismului în orice
anotimp al anului, dispune de o floră şi faună bogată şi
variată, ca şi de alte condiţii adecvate.

La toate acestea se adaugă o serie de condiţii naturale

specifice, rar sau deloc întâlnite în alte regiuni şi ţări cum
sunt: existenţa originalei şi atractivei Delte a Dunării,
numeroase şi variate cursuri de apă în diverse zone,
atractive formaţiuni carstice, piscuri înalte şi formaţiuni
postglaciare atrăgătoare, un bogat fond de vânătoare,
parcuri şi rezervaţii naturale, peisaje unice în felul lor în
diverse părţi ale teritoriului, izvoare de ape termale şi
minerale cu efecte curative benefice renumite etc.
 Pentru a putea fi valorificată în deplinătatea ei şi
intensiv se impune ca această bogăţie a patrimoniului turistic
românesc să fie supusă unei riguroase cercetări ştiinţifice,
unei foarte bune cunoaşteri.
Cea mai potrivită formă de organizare a acestei
cunoaşteri este aceea a recensământului patrimoniului
turistic, care permite cunoaşterea tuturor elementelor,
componentelor acestuia, atât la nivel general, cât şi regional
din ţara noastră. O asemenea cunoaştere amănunţită permite
delimitarea acelor perimetre care prin bogăţia şi specificul
patrimoniului turistic de care dispun, justifică o atenţie
deosebită. Existenţa acestui bogat patrimoniu naţional
impune măsuri corespunzătoare păstrării lui cât mai intacte
faţă de procesele intense de poluare a mediului înconjurător.
Asemenea măsuri nu se pot limita numai la cadrul naţional, ci
trebuie acţionat pe scară internaţională, în legătură cu poziţia
geografică a ţării noastre.