Fotobiologie Ro 2011

ELEMENTE
DE
FOTOBIOLOGIE
Catedra de Biofizica MG - UMF C. Davila
UMF Carol Davila Bucuresti

Biofizica Medicala - anul I MG
FOTOBIOLOGIE
1. Definiţia fotobiologiei
2. Energia radiaţiei. Clasificare
3. Interacţiunea radiaţiilor cu substanţa
4. Efectele biologice ale radiaţiilor vizibile:
fotosinteza
5. Efectele radiaţiilor ultraviolete
1. DEFINIŢIA FOTOBIOLOGIEI
Fotobiologia
studiază acţiunea radiaţiilor electromagnetice*
neionizante** asupra sistemelor biologice
* Radiaţiile electromagnetice sunt forme de transport

la distanţă a energiei prin unde electromagnetice.
** Radiaţii electromagnetice neionizante sunt cele

care au lungimi de undă ce fac parte din spectrul

vizibil sau sunt apropiate de acesta
2. Radiaţii - clasificare, tipuri
Fotoni Particule subatomice
(rad.electromagnetice)
- unde radio - alfa (nuclee heliu)
ionizante
- microunde - protoni
- infrarosii neionizante - beta (electroni, etc)
- lumina vizibila - neutroni
- ultraviolete - altele
- raze X
- raze gamma ionizante
- raze cosmice
Radiaţii electromagnetice
Unda electromagnetica asociata unui foton
Spectrul electromagnetic
(clasificarea fotonilor in functie de frecventa e.m.)
frecventa mare
energie mare
lungime de unda mare

Spectrul electromagnetic
(clasificarea fotonilor in functie de frecventa e.m.)
Energia radiaţiei
Energia unui foton cu frecventa ν :
ν
E = hν
unde h = 6,62*10-34 Js (constanta lui Planck)
Nota: se poate scrie si in functie de lungimea de unda:

E=hc/λ
unde c ≈ 3 * 108 m/s (viteza luminii in vid)

Energia radiaţiei
Energia unui foton cu frecventa ν :
ν
E = hν
unde h = 6,62*10-34 Js (constanta lui Planck)
Nota: Deoarece energiile asociate unei particule (foton, proton accelerat,

etc) sunt foarte mici in termeni absoluti, se foloseste pt. exprimarea lor un
submultiplu al Joule, denumit electron-volt (eV):
1eV = 1,6 *10-19 J

Energia radiaţiei
Tipuri de radiaţii (dpv al energiei transportate):
neionizante - E < 10 eV
ionizante - E > 10 eV
3. Efectele interacţiunii radiaţiilor cu substanţa
1. Creşterea energiei de agitaţie termică a

atomilor şi moleculelor (incalzire)
2. Excitarea atomilor şi moleculelor
3. Ionizarea atomilor şi moleculelor

Energia de ionizare a principalilor atomi
care intră în structura biomoleculelor
H - 13,54 eV
O - 13,17 eV
C - 11,24 eV
N - 14,51 eV
Calcul λ radiaţiei pentru ionizarea C:

λ = hc/E = 110 nm
Efectele radiaţiilor neionizante
E = Ee + Ev + Er
Transferul energiei către electronii periferici ai atomilor şi
moleculelor:
- excitare
- dezexcitare - radiativă (fluorescenţă, fosforescenţă)
- neradiativă
Transferul energiei undelor e.m. către molecule:
- ∆E = ∆ Ev + ∆ Er - creşterea agitaţiei termice, încălzire
- Creşterea reactivităţii chimice şi producerea unor
reacţii fotochimice:
- izomerizări şi rearanjări interne ale moleculei
- polimerizări sau combinări ale moleculelor

- fotosensibilizări
Reacţiile fotochimice
se desfăşoară în conformitate cu cele trei legi ale
fotochimiei :
1) Reacţia fotochimică are loc numai dacă molecula a

absorbit energie radiantă
2) O moleculă nu poate absorbi decât un singur foton
3) Absorbţia energiei radiante de către o moleculă nu

este urmată obligatoriu de o reacţie fotochimică

4. EFECTELE BIOLOGICE
ALE
RADIAŢIILOR VIZIBILE (400 - 700 nm)
- Fotosinteza
- Fotorecepţia cu ajutorul pigmenţilor

rodopsinici
Fotosinteza
• Fotosinteza - conversia energiei radiante în energie
chimică necesară reacţiilor de sinteză a unor molecule
complexe
• Captarea energiei radiante are loc în cloroplastele din

celulele plantelor verzi, unde electronii pigmenţilor
clorofilieni şi ai celor carotenoizi sunt ridicaţi pe nivele
superioare de energie. Revenirea electronilor pe nivele
fundamentale se face în trepte, de-a lungul asa
numitului lanţ transportor de electroni. Fiecărei trepte îi
este asociată o reacţie de fosforilare a ADP şi, astfel,
energia radiantă este convertită în energia chimică a

ATP, energie ce va fi folosită pentru sinteze moleculare
Clorofilele (a, b, c)
Molecule complexe - conţin grupări cromofore cu
duble legături conjugate
Cloroplastul
diametru - 2-8 µm
membrana dublă
cca.1000 de discuri
lipoproteice - tilacoizi,
105 molecule de clorofilă
200 lanţuri transportoare
de electroni (plasto-
chinonă, chinonă,
citocromi etc.)
Cloroplastul
Tilacoizii formează
asociaţii numite
grana, alcătuind
împreună
stroma lamelară
care pluteşte într-un
mediu conţinând
ribozomi, denumit
stroma granulară.
Etapele fotosintezei
Reacţia fundamentală a fotosintezei este sinteza
moleculei de glucoză, rezultanta unui număr de
aproximativ 100 de reacţii elementare grupate în:
Etapa reacţiilor la lumină (faza fotolitică) -

absorbţia luminii şi producerea O2, NADPH şi
ATP
Etapa reacţiilor la întuneric (faza de sinteză) -

fixarea CO2 şi conversia în compuşi organici;

producerea de NADP şi ADP
Faza fotolitică
se petrece în stroma lamelară
ν → H+ + OH-
Fotoliza apei: H2O + hν
Ionii H+ se fixează pe NADP (nicotinamid - adenin -
dinucleotidfosfat) pe care îl reduc la NADPH iar ionii OH-
se combină între ei generând protoni (H+), oxigen (care se
degajă) şi electroni care trec de-a lungul lanţului
transportor de electroni către nivele energetice din ce în
ce mai joase, cedându-şi treptat energia pentru a permite
sinteza de ATP (din ADP şi P). Apare un gradient protonic
de potenţial electrochimic utilizabil în diferite sinteze
chimice
12 H20 + 18 ADP + 18 Pi + 12 NADP+ → 6

O2 + 18 ATP + 12 NADPH
Faza de sinteză
are loc în stroma granulară
6CO2 + 18 ATP + 12 NADPH + 12 H+ +

6 H2O → C6H12O6 + 18 ADP + 18 Pi +
12 NADP+ + 12 H20
Reacţia globală:
6CO2 + 6 H2O → C6H12O6 + 6 O2

Fotorecepţia cu ajutorul pigmenţilor
rodopsinici
În lumea biologică, principalele fenomene de
fotorecepţie au loc:
-în receptorii vizuali (în celulele retiniene cu
bastonaş, care conţin rodopsină, precum şi în
celulele cu conuri, care conţin cele trei varietăţi
de iodopsină: eritrolab, clorolab si cianolab
-în unele bacterii (cum este Halobacterium

salinarum) care conţin în membrana lor molecule
de bacteriorodopsină compuse din retinal şi o

proteină similară opsinei
Bacteriorodopsină
Bacteriorodopsina
funcţionează ca o pompă de
protoni alimentată cu energie
radiantă.
Transportul de protoni este

cuplat cu fosforilarea ADP
(ADP + P → ATP) şi cu
evacuarea ionilor de Na+ din
corpul bacteriei, asigurând
acestor procese, fizice şi
chimice, energia necesară.
5. Efectele biologice
ale
radiaţiilor ultraviolete
Din punct de vedere al efectelor biologice,

radiaţiile ultraviolete se împart în trei categorii:
domeniul A (cu λ cuprinsă între 315 si 400 nm)

λ = 280 - 315 nm)
domeniul B (λ
domeniul C (cu λ mai mică de 280 nm)
Energia fotonilor ultravioletelor
este de 3 - 7 eV
-nu este suficient de mare pentru a

putea ioniza atomii şi moleculele
-dar destul de mare pentru a putea

rupe legături chimice şi pentru a
promova reacţii fotochimice.
Printre aceste reacţii se numără:

-dimerizarea unor perechi de baze azotate şi, în mod
deosebit, dimerizarea timinei de către ultravioletele cu
lungimi de undă cuprinse între 290-320 nm; efectele
dimerizării dispar parţial prin iluminare cu raze violete
ca urmare a fenomenului de reactivare (activarea unei
enzime care desface dimerii)
-pigmentarea pielii sub efectul ultravioletelor cu lungimi de
undă cuprinse între 320-420 nm, ca urmare a reacţiei ce are
loc în melanocite unde tirozina se transformă în melanină (în
prezenta enzimei tirozinază)
- formare de vitamina D2 , D3(antirahitică)
prin iradiere cu ultraviolete având lungimea
de undă de 280 nm (prin transformarea
ergosterolului iradiat in vitamina D2)
- producere de eritem (arsuri tegumentare) -

UV-B
- inflamaţia corneei
Aparitia de specii reactive
Sub influenţa UV cu = 190 nm (UV-C) au loc

reacţiile:
O2 + hν ν → O. + O.
O2 + O. → O3 ,
unde O. este radical liber iar O3 este ozon
Radiaţiile cu lungime de undă de 300 nm distrug

ozonul conform reacţiei:
ν → O2 + O.
O3 + hν
Producerea de ozon este limitată, astfel, la o

valoare optimă pentru desfăşurarea proceselor vitale pe

Pământ
Clasificarea efectelor
radiatiei ultraviolete
Discutie: relatia dintre intensitatea efectului - lungime de unda

Bibliografie
• Curs Biofizica Medicala - C. Ganea
• Curs Biofizica Medicala - I. Baran si colab.
Atentie:
aceasta prezentare nu este un inlocuitor pentru notele de curs - anul I
Biofizica. Este un suport multmedia pentru cursul sustinut in
amfiteatru, in cadrul orelor; imaginile si simularile prezente sunt
destinate usurarii intelegerii unor fenomene mai complexe.
Textul integral al cursului: www.biofizica-umfcd.ro

Fotobiologie Ro 2011

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fotobiologie Ro 2011

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ELEMENTE

UMF Carol Davila Bucuresti

* Radiaţiile electromagnetice sunt forme de transport

** Radiaţii electromagnetice neionizante sunt cele

care au lungimi de undă ce fac parte din spectrul

- unde radio - alfa (nuclee heliu)

lungime de unda mare

Energia unui foton cu frecventa ν :

unde h = 6,62*10-34 Js (constanta lui Planck)

Nota: se poate scrie si in functie de lungimea de unda:

unde c ≈ 3 * 108 m/s (viteza luminii in vid)

Energia unui foton cu frecventa ν :

unde h = 6,62*10-34 Js (constanta lui Planck)

Nota: Deoarece energiile asociate unei particule (foton, proton accelerat,

submultiplu al Joule, denumit electron-volt (eV):

1eV = 1,6 *10-19 J

Tipuri de radiaţii (dpv al energiei transportate):

1. Creşterea energiei de agitaţie termică a

2. Excitarea atomilor şi moleculelor

3. Ionizarea atomilor şi moleculelor

Calcul λ radiaţiei pentru ionizarea C:

- polimerizări sau combinări ale moleculelor

1) Reacţia fotochimică are loc numai dacă molecula a

2) O moleculă nu poate absorbi decât un singur foton

3) Absorbţia energiei radiante de către o moleculă nu

este urmată obligatoriu de o reacţie fotochimică

RADIAŢIILOR VIZIBILE (400 - 700 nm)

- Fotorecepţia cu ajutorul pigmenţilor

• Captarea energiei radiante are loc în cloroplastele din

energia radiantă este convertită în energia chimică a

Etapa reacţiilor la lumină (faza fotolitică) -

Etapa reacţiilor la întuneric (faza de sinteză) -

fixarea CO2 şi conversia în compuşi organici;

12 H20 + 18 ADP + 18 Pi + 12 NADP+ → 6

6CO2 + 18 ATP + 12 NADPH + 12 H+ +

6CO2 + 6 H2O → C6H12O6 + 6 O2

-în unele bacterii (cum este Halobacterium

de bacteriorodopsină compuse din retinal şi o

Transportul de protoni este

Din punct de vedere al efectelor biologice,

domeniul A (cu λ cuprinsă între 315 si 400 nm)

-nu este suficient de mare pentru a

-dar destul de mare pentru a putea

Printre aceste reacţii se numără:

- producere de eritem (arsuri tegumentare) -

Sub influenţa UV cu = 190 nm (UV-C) au loc

Radiaţiile cu lungime de undă de 300 nm distrug

Producerea de ozon este limitată, astfel, la o

valoare optimă pentru desfăşurarea proceselor vitale pe

Discutie: relatia dintre intensitatea efectului - lungime de unda

S-ar putea să vă placă și