AUDREY WEIGH

Cu tine…

ALCRIS
 Capitolul 1

Când ajunse în vârful dealului, Heather Forbes ie[i de

pe carosabil [i trase ma[ina paralel cu g`rdule]ul ce delimi-
ta [oseaua. Cam pe-aici obi[nuia s` opreasc` pentru a
admira priveli[tea, chiar dac` avea sau nu turi[ti în ma[in`.
– Dac` dori]i câteva poze cu peisajul coastei, le pute]i
face de aici, spuse ea. N-o s` mai pot opri pân` jos.
Drumul este foarte îngust.
Cei doi canadieni coborâr` din micul autobuz, cu
aparatul de fotografiat gata preg`tit, iar Heather î[i spriji-
ni antebra]ele de volan. Dup` drumul în serpentine, cu
p`dure deas` de-o parte [i de alta, priveli[tea m`rii venea
întotdeauna ca o încântare pentru ea [i ca o surpriz` pen-
tru vizitatori. Decisese cu mult timp în urm` c` acesta este
cel mai frumos peisaj tasmanian [i nu-[i gr`bea niciodat`
pasagerii.
De aici de sus dealul o pornea brusc la vale, creând
impresia unor pante ame]itoare ce se pr`v`leau în diverse
6 AUDREY WEIGH

tonuri de verde pentru a se pierde, undeva la limita ori-

zontului, în oglinda neclintit`, de un albastru întunecat,
a m`rii. Doar sclipiri argintii abia perceptibile tr`dau
oarecare mi[care v`lurit` la suprafa]a apei. La acest
moment al dimine]ii, jocul de lumini ce completa aceast`
frumuse]e f`r` seam`n se desf`[ura în plenitudinea
splendorii sale.
– Ooo! Mul]umesc! exclam` turistul în timp ce-[i urma
proasp`ta so]ie înapoi în ma[in`. E foarte dr`gu] din
partea ta s` faci atâtea opriri pentru noi.
Heather zâmbi [i porni motorul.
– Face parte din atribu]iile mele. {i atâta timp cât
respect`m programul…
Autobuzul avea numai zece locuri [i era destinat mai
degrab` serviciilor po[tale sau transportului de marf`
dacât transportului de pasageri. Vizitatorii îns` se bucu-
rau de aceste incursiuni în natur`, c`ci le ofereau o mult
mai vast` perspectiv` asupra insulei decât un parcurs
obi[nuit pe autostrad`. Urm`toarea oprire oficial` aveau
s-o fac` într-un or`[el de pe malul m`rii, un mic port
pitoresc unde principala industrie local` era înc` pescui-
tul. Din ce în ce mai mul]i turi[ti veneau îns` an de an, a[a
c` zona se dezvolta rapid. Heather spera ca o astfel de
infuzie excesiv` de modernitate s` nu d`uneze pitorescu-
lui regiunii.
– Eden Bay, anun]` ea în timp ce oprea în fa]a oficiu-
lui po[tal local. Ave]i rezerv`ri undeva?
– La un motel numit Bay View, r`spunse canadianul.
{tii unde este?
CU TINE... 7

– Da, în cealalt` parte a ora[ului. Dac` m` a[tepta]i

zece minute, v` duc eu pân` acolo.
– Da, mul]umim!
Heather l`s` o leg`tur` de ziare [i intr` s` ridice
sacul po[tal. Schimb` câteva cuvinte cu personalul de
serviciu, înc`rc` sacul în ma[in`, apoi porni spre far-
macie.
Raelene, asistenta, fredona ceva [i flutura p`m`tuful de
praf pe deasupra unui raft cu produse cosmetice.
– Bun`! salut` ea.
– Bun`! Ai ceva pentru mine ast`zi?
– Un singur lucru. Raelene îi înmân` un pachet cu
medicamente [i se aplec` spre ea ca s`-i [opteasc`: Noul
farmacist a început lucrul azi.
– {i cum e?
– Chipe[. Fata arunc` o privire peste um`r [i chicoti
pozna[. Exact opusul domnului Taylor. E în spate. Îl aduc
s` ]i-l prezint.
Noul-venit era cu siguran]` diferit de predecesorul
s`u. Dac` domnul Taylor era c`runt, slab [i pu]in adus de
spate, acest b`rbat era tân`r, brunet, înalt [i lat în umeri.
Un zâmbet îi miji în col]ul gurii pe m`sur` ce înainta spre
a face cuno[tin]` cu Heather.
– Bun`! spuse. Am în]eles c` tu livrezi medicamentele
prescrise clien]ilor no[tri care locuiesc mai departe.
– A[a este. Livr`m [i alte produse, bineîn]eles, dar
coletul trebuie s` fie gata preg`tit când trec eu s`-l ridic.
În jur de 9.15 în fiecare diminea]`. De luni pân`
sâmb`t`.
8 AUDREY WEIGH

– Abia a[tept!
Colin Prescott o studia, admirându-i cu sinceritate
alura elegant` [i p`rul lung, blond platinat, încol`cit în
vârful capului. Echipamentul ei de lucru, tricou [i pan-
taloni alba[tri, o prindea de minune, sco]ând în eviden]`
azuriul ochilor [i tenul debordând de s`n`tate.
Heather sim]i ro[ea]a urcându-i în obraji [i îi întoarse
repede spatele.
– Dac` nu mai este nimic altceva, eu trebuie s` plec.
– Ai luat pachetul cu medicamente, nu?
– Da. Heather înaint` spre u[` în cadrul c`reia se opri
[i flutur` u[or din mân`: La revedere! Sper s` te acomo-
dezi repede. Sunt convins` c` o s`-]i plac` aici.
– Pe curând, spuse Colin.
Raelene o salut` [i îi f`cu cu pozna[ cu ochiul.
– Pa! Ne vedem dup`-amiaz`.
El avea s` fie un b`rbat foarte solicitat în timpul s`u
liber, se gândea Heather întorcându-se la micul ei auto-
buz. Tinerii prezentabili erau pu]ini, iar partener` de
dans, tenis sau orice altceva avea de unde alege. Se vede
treaba c` tân`ra Raelene pusese deja ochii pe el, dar, de
îndat` ce alte fete nem`ritate din ora[ îl vor remarca, avea
s` se confrunte cu o concuren]` în toat` regula.
– Salutare! o interpel` un b`rbat între dou` vârste,
ridicând cu u[urin]` leg`tura de ziare.
– Bun`, Jim! Ce mai faci?
– Bine, mul]umesc! Cât despre tine, nici nu mai tre-
buie s` întreb. La fel de în form` ca întotdeauna, rânji el.
L-ai v`zut pe „B`iatul Minune” la farmacie?
CU TINE... 9

– Da, de acolo vin.

– Mutarea unui astfel de voinic în ora[ provoac` ceva
vâlv`. M` gândesc c` tu i-ai atrage aten]ia dac` te-ar intere-
sa câtu[i de pu]in.
– Mul]umesc pentru compliment, Jim, dar nu m`
intereseaz`.
– Hm. M` bucur s` aflu c` nu vârsta mea este un
impediment, remarc` pe un ton glume]. O zi bun`!
Cei doi canadieni a[teptau, urm`rind cele ce se petre-
ceau [i ascultând amuza]i conversa]ia.
Heather îi l`s` în fa]a unei case mari, la vreo doi kilo-
metri de periferia ora[ului [i scoase rucsacurile din port-
bagajul autobuzului.
– Dac` vre]i s` vede]i [i alte zone în josul coastei, eu
trec pe aici în jurul aceleia[i ore în fiecare zi, cu excep]ia
duminicii. Nu trebuie s` coborâ]i în ora[, doar s`-mi face]i
semn s` opresc. De întors m` întorc în jur de 16.45.
– Mul]umim! S-ar putea s` ne mai întâlnim peste câte-
va zile.
Tân`rul cuplu ridic` rucsacurile în spate [i porni în sus
pe aleea din fa]a casei, iar Heather se apuc` s` sorteze
coresponden]a pe care o avea de livrat. Observ` un plic
mare de pânz` adresat domnului Garner. Poate acesta era
coletul pe care-l a[teptase toat` s`pt`mâna trecut`. Dac`
a[a era, avea s`-l înveseleasc`. Vinerea trecut`, când îi
spusese c` nu are nimic pentru el, p`ruse destul de îngri-
jorat.
Î[i continu` drumul de-a lungul coastei, deseori
[oseaua [erpuit` dep`rtându-se considerabil de malul
10 AUDREY WEIGH

m`rii. Împ`r]i coresponden]a [i ziarele la ferme, în unele

locuri g`sind pe cineva a[teptând la poart`, în altele
l`sându-le în cutia po[tal`.
Într-unul dintre micile districte, un cuplu a[tepta în
fa]a magazinului.
– Am în]eles c` transporta]i [i biciclete, a[a este?
întreb` tân`rul.
– Bineîn]eles. Încotro?
– Ne îndrept`m spre St. Annes, dar am vrea numai s`
travers`m mun]ii.
– Am auzit c` este foarte greu de trecut peste culme,
ad`ug` înso]itoarea lui.
– A[a este. Practic [i eu pu]in ciclism, dar pe acolo, pe
sus, nu m-a[ \ncumeta, confirm` Heather.
Fix` bicicletele de gr`tarul din spatele autobuzului [i
porni iar la drum. {oseaua se dep`rta din nou de ]`rm, iar
piscurile se ridicau seme] la orizont.
Cei doi pasageri erau foarte vorb`re]i, p`l`vr`gind f`r`
încetare despre vacan]a lor. Heather afl` c` sunt logodi]i,
c` aceasta este prima lor vacan]` împreun` [i c` s-au
cunoscut la un club de ciclism.
– Acum chiar c`-mi pare bine c` nu sunt pe bici-
clet` pe aici, pe sus, spuse fata urm`rind cu privirea
panta abrupt` a drumului ce [erpuia ame]itor în
fa]`. De fapt, nici n-a[ fi ajuns pân` aici. Probabil c`
a[ fi fost nevoit` de mult s-o iau la pas pe lâng` bici-
clet`.
– E înc` [i mai r`u la urm`toarea pant`, care are chiar
o anume faim` în acest sens, o avertiz` Heather.
CU TINE... 11

Ora[ul Gregory se întindea în valea dintre creste, odat`

mic ora[ forestier, acum pia]` de desfacere pentru pro-
dusele fermelor din jur, promi]`tor centru turistic pentru
viitor. Lui Heather îi p`rea bine c` industria lemnului [i a
cherestelei î[i mutase centrul într-o alt` regiune. O durea
când vedea coastele desp`durite sau cum copacii erau
doborâ]i [i ciopâr]i]i. Acum arbori tineri înfrunzeau în
zonele odat` defri[ate. Râul, paradis al p`str`vilor,
devenise un punct de atrac]ie pentru pescari [i ex-
cursioni[ti.
Ca întotdeauna, îngusta strad` principal` era aglome-
rat` din pricina traficului [i a mul]imii de oameni la
cump`r`turi. Heather încetini [i oft` exasperat`.
– Iar au parcat pe locul meu, se plânse ea.
Ma[ini, remorci, dubi]e erau aliniate de-o parte [i de
alta a drumului. Heather opri lâng` ma[ina mare, alb`
care parcase pe locul autobuzului, în dreptul magazinului
ce func]iona drept agen]ie de m`rfuri [i de bilete. Din
spate se auzi claxonul iritat al unei ma[ini, iar Heather
f`cu semn [oferului s`-[i vad` de drum.
– S` nu coborâ]i, î[i avertiz` pasagerii, am parcat
neregulamentar, a[a c` va trebui s` plec de pe loc cât mai
repede posibil.
Erau câ]iva clien]i în magazin, dar o recunoscur` pe
Heather [i îi f`cur` loc.
– Iar mi-au ocupat locul, anun]` ea când ajunse lâng`
tejghea, n-a]i putea face nimic în leg`tur` cu asta, Sandy?
– Ce-am putea noi s` facem dac` indicatorul nu are
nici un efect? replic` vânz`toarea. Am patru cutii pentru
12 AUDREY WEIGH

St. Annes [i câteva pachete mai mici pe care s` le distribui

în drum. Toate formularele de expediere sunt gata.
– Foarte bine.
Heather lua una dintre cutii [i porni spre ie[ire,
urmat` de Sandy cu cealalt`. Un client le deschise u[a.
– Doar ascult` pu]in cât` h`rm`laie! se indign`
Heather, c`ci vacarmul de claxoane le întâmpin` de cum
ie[ir`. Oricine aude se gânde[te c` a[teapt` de cine [tie
câte ore.
Înc`rcar` cutiile în autobuz [i intrar` dup` restul
pachetelor. Heather tocmai semna formularele de expe-
diere când u[a magazinului se deschise [i o voce autori-
tar` se facu auzit`:
– Exist` cineva aici care r`spunde de autobuzul de
afar`?
Heather se întoarse spre subofi]erul de poli]ie care
privea încruntat în direc]ia unui grup de b`rba]i din ma-
gazin.
– Da, eu, r`spunse.
Poli]istul clipi surprins.
– Tu?
– Exact, eu. Numai o secund`.
Heather se întoarse [i-[i continu` treaba, pe când
subofi]erul se îndrepta cu pa[i mari c`tre ea.
– Nu po]i s` stai pur [i simplu aici în`untru ignorând
haosul pe care l-ai creat afar`. Nu-]i dai seama c` ai blocat
circula]ia pe toat` strada?
– Atunci ar fi cazul s` te duci s` vezi cum ai putea
remedia situa]ia, replic` ea. Te-ai dovedi mult mai eficient
CU TINE... 13

dac` ai ie[i s` dirijezi pu]in traficul în loc s`-]i pierzi vre-

mea apostrofându-m` pe mine.
Sandy l`s` capul în jos pentru a ascunde un zâmbet,
iar unul dintre clien]i chicoti. Sergentul se înro[i la fa]` [i
i se adres` pe un ton înc` [i mai aspru decât ini]ial:
– Provocând un astfel de blocaj ai comis o contra-
ven]ie. Ai permis de conducere pentru vehiculul respec-
tiv?
– Bineîn]eles c` am. Dar sper c` nu te a[tep]i s` ies
chiar acum s` ]i-l aduc. Termin imediat aici, asta dac` m`
la[i pu]in în pace.
Sergentul se încrunt`, apoi oft` [i porni spre u[`.
– Ai dou` minute la dispozi]ie, nu mai mult.
Heather îndoi copiile documentelor pe care urma s`
le ia cu ea, le b`g` în buzunar, apoi adun` restul
pachetelor.
– Nu l-am mai v`zut pân` acum, spuse.
– Nu, este nou. Abia a venit în ora[ s`pt`mâna trecut`.
Cred c` e un pic cam plin de el, observ` Sandy. Ai nevoie
de ajutor?
– Nu, mul]umesc, tu vezi-]i de treab`. M` scuza]i c` v-am
re]inut.
Clien]ii zâmbir` cu îng`duin]` [i unul dintre b`rba]i
f`cu un pas înainte pentru a-i deschide u[a.
– Nu te l`s` intimidat` de domnul sergent! murmur`
el. Se mai umanizeaz` el pe m`sur` ce trece timpul.
Sergentul era în mijlocul str`zii dirijând traficul afectat
de blocaj, dar cum o z`ri pe Heather înc`rcând pachetele
în autobuz, veni spre ea.
14 AUDREY WEIGH

– Oare ce crezi tu c` faci? o interpel` el.

– Încarc marf`, sun` rece r`spunsul.
– {tii foarte bine c` nu ai voie s` parchezi în felul `sta.
Î[i scoase carne]elul [i-l deschise. Cum te nume[ti?
– Heather Forbes. Ai de gând s`-i faci proces verbal
[oferului ma[inii aceleia?
El arunc` o privire la ma[ina alb` parcat` lâng`
refugiu.
– De ce?
– Pentru c` el este de vin` pentru toat` încurc`tura
asta. A parcat ilegal. Heather indic` marcajele de pe strad`
[i apoi indicatorul. Uite ce scrie acolo: „Sta]ie de autobuz.
Parcarea interzis` între 10 [i 11” [i dup`-amiaza la fel.
– Ei, n-am ce face în leg`tur` cu asta. Dac` n-ai g`sit loc
de parcare aici, ar fi trebuit s` mai cau]i, ceva mai jos, de-a
lungul str`zii.
– Mai jos! Heather îl fixa cu privirea brusc înfuriat`.
Unde mai jos? Vezi tu vreun loc de parcare liber mai jos?
El se uit` [i într-o parte [i în cealalt` [i ridic` din umeri.
– Va trebui s` g`se[ti un loc s` parchezi ca lumea.
Vreau s`-]i v`d permisul.
{oferul unui camion ap`sa îndelung claxonul, iar
[oferul unei alte ma[ini care venea din direc]ie opus`
scoase capul pe geam [i înjur`. Heather schi]` un gest
împ`ciuitor cu o mân`.
– Eu m` duc la po[t` acum, îi spuse sergentului. Dac` ]ii
neap`rat s`-mi vezi permisul, vino dup` mine pân` acolo.
El o urm`ri perplex cum se urc` în autobuz [i închide
u[a f`r` s` mai a[tepte vreun r`spuns din partea lui.
CU TINE... 15

– Idiotul! bomb`ni ea c`tre pasageri. D` vina pe mine

când altcineva a înc`lcat legea [i m` mai [i ]ine de vorb`
în mijlocul str`zii în loc s` m` lase s` eliberez drumul.
Trase ma[ina în curtea din spatele oficiului po[tal [i
intr` ca s` ridice sacii cu coresponden]`. Când se întoarse
la autobuz sergentul se înfiin]ase cu carne]elul în mân`.
– Î]i fac proces verbal pentru obstruc]ionarea
circula]iei cu acest vehicul, o anun]` pe un ton oficial.
– Ar trebui s` te asiguri c` i se va face proces verbal [i
celuilalt [ofer.
– Ceea ce urmeaz` sau nu s` fac în leg`tur` cu oricare
alt vehicul nu te prive[te pe tine.
– Ba, cum s` nu. Presupun c` pot considera faptul c`
au trimis un sergent de data asta drept o dovad` de oare-
care interes.
– Ce vrei s` spui? se încrunt` el nedumerit.
– Am mai avut o astfel de „confruntare” cu poli]ia [i
lunea trecut`. Dar era un simplu func]ionar…
– Eu nu [tiu nimic despre asta…
– Atunci cred c-ar fi cazul s` te interesezi. Am trimis o
scrisoare comisarului din Hobart.
Îi trezise astfel interesul. El a[tepta o explica]ie din
partea ei, dar cum aceasta nu veni, se v`zu nevoit s` cear`
l`muriri.
– Zona se presupune a fi rezervat` autobuzelor,
începu ea s` explice. Poli]ia nu pare s` remarce, îns`
exist` un indicator acolo. S`pt`mâna trecut` dou` auto-
buze au venit în acela[i timp, a[a c` închipuie-]i ce
încurc`tur`… Iar respectivul func]ionar a binevoit s` ne
16 AUDREY WEIGH

fac` nou` proces verbal pentru obstruc]ionarea

circula]iei. În condi]iile astea cum ar trebui s` ne ducem
noi treaba la bun sfâr[it?
– V-a]i putea duce dup` colete dup` ce parca]i aici.
– Ei, asta-i bun`!…
El reu[i s` se st`pâneasc` în ciuda remarcii ei ostile, pe
când [i ea se str`duia s` nu r`bufneasc`.
– Uite ce e! continu` ea. Vezi cutiile alea patru
din`untru? Cum s` le car eu de acolo pân` aici? Ar trebui
s` fac patru drumuri…{i cu pasagerii ce fac? Cum s` m`
g`seasc` dac` nu pot opri în sta]ia special amenajat` în
acest scop?
– Într-adev`r, asta ar fi o problem`… Dar asta nu-]i d`
]ie dreptul s` nesocote[ti legea [i s` stinghere[ti fluen]a
traficului… Numele complet [i adresa.
Heather oft` [i-i d`du informa]iile cerute, apoi urc` în
autobuz ca s` aduc` permisul.
– Numele [i adresa angajatorului.
– Acelea[i.
Poli]istul ridic` încurcat privirea, iar ea îi zâmbi mân-
dru.
– Sunt propriul meu angajator [i totodat` proprietar al
acestei linii de autobuze. Uite!
Se întoarse [i flutur` triumf`tor o mân` spre blazonul
desenat lateral pe caroseria autobuzului. „LINIILE
FORBES“ se putea citi, iar dedesubt, cu litere mai mici:
„Transport de marf` [i pasageri“.
 Capitolul 2

Heather era încântat` de reac]ia sergentului. Î[i plimba

neîncrez`tor privirea de la autobuz la permis [i la fa]a ei
radioas`, evident r`mas f`r` replic`.
– Nu este oarecum neobi[nuit ca o femeie s` conduc`
o linie de autobuze? reu[i pân` la urm` s` întrebe.
– Nu în zilele noastre, sun` non[alant r`spunsul. To]i cei
care locuiesc pe traseu s-au obi[nuit de ceva timp cu ideea.
– În]eleg… Î[i f`cu de lucru notând ceva în carne]el,
apoi îi înapoie permisul. Cât de des parcurgi drumul
`sta?
– Zilnic, exceptând duminicile.
– Mm…
P`rea pe punctul de a continua cu întreb`rile, dar
schi]` un gest brusc însemnând „e[ti liber` s` pleci” [i se
întoarse b`gând carne]elul în buzunar.
– Ai grij` la drum! morm`i în timp ce ie[ea din curte.
Când Heather urc` din nou în autobuz, cei doi cicli[ti
se ar`tar` destul de preocupa]i de situa]ie.
18 AUDREY WEIGH

– Oare ]i-ai f`cut un du[man? întreb` fata.

Heather ridic` din umeri.
– Probabil. Dar nu-mi fac probleme. Dac` primesc cita]ie,
m` prezint la tribunal [i-mi sus]in cauza de nu se v`d. Scriu
[i la ziare, ca s` [tie toat` lumea cum st` treaba de fapt.
Peisajul rustic din afara ora[ului o ajut` s`-[i mai
domoleasc` indignarea. Le ar`t` zonele proasp`t
reîmp`durite cu arbori autohtoni [i alte câteva atrac]ii
locale, ascult` cu pl`cere neîntrerupta lor p`l`vr`geal` în
timp ce urcau spre vârf… Îi „debarc`” dincolo de culme.
Ei mul]umir`, iar ea le mai d`du câteva l`muriri:
– Mai sunt câteva urcu[uri de-aici încolo, dar apoi
aproape numai vale.
Probabil c` ei ajunseser` la St. Annes înainte ca ea s`
porneasc` înapoi deoarece nu-i mai întâlni la întoarcere.
Fu un drum t`cut [i lini[tit, f`r` nici un pasager în autobuz
[i cu doar câteva livr`ri de f`cut. Traficul se r`rise [i în
Gregory; g`si cu u[urin]` loc de parcare de aceast` dat`.
Colin Prescott servea un client când intr` ea în farma-
cia din Eden Bay, dar o v`zu [i-o rug` s` a[tepte. De
îndat` ce clientul plec`, îi ie[i în întâmpinare. Halatul alb
cu guler înalt îi conferea un aer de eficien]` [i-l f`cea s`
arate [i mai bine decât mai înainte.
– Mi-ai adus vreo re]et`? întreb` el.
– Da, dou`. Dar nu trebuie s` te opre[ti din treab` pentru
mine. Exist` acolo o cutie special pus` ca re]etele s` nu se piard`.
– Dar nu voiam s` v`d re]etele, ci pe tine.
– Oh...
Heather nu prea [tia cum s` r`spund` la o astfel de
abordare… schi]` un zâmbet…
CU TINE... 19

– Mai ai vreun comision de f`cut pe ziua de azi?

– Azi nu. A fost o dup`-amiaz` lini[tit`.
– Bine. Termin [i eu imediat [i mergem s` lu`m masa
împreun`, ce zici?
– Nu se poate. Am un program de respectat.
– Dar adineaori ai spus c` nu mai ai nici un comision
de f`cut, o contrazise el.
– Poate a[teapt` cineva cu marf` de livrat, sau vreun
pasager. La ce folos o linie de autobuze dac` nu te po]i
baza pe ea când ai nevoie?
– Asta a sunat ca la carte, replic` el râzând.
Heather ridic` din umeri. Auzise fraza asta la tat`l ei de
nenum`rate ori când era mic`, dar nu avea de gând s`-i
fac` lui astfel de dest`inuiri acum.
– M`car s` bem o cafea împreun`, insist` el. Nu cunosc
înc` pe nimeni în ora[ [i mi-ar prinde bine compania.
– Îmi pare r`u, dar nu pot s` stau… O s`-]i faci cât de
curând cuno[tin]e.
El întinse o mân` parc` spre a o re]ine, apoi [i-o retrase.
– Promite-mi c` mâine diminea]` te opre[ti cinci
minute s` bem o cafea împreun`. Cafeaua o s` fie gata.
Heather râse.
– A[ accepta, dar eu nu beau decât decofeinizat`.
– Facem rost. Deci a r`mas stabilit.
Raelene n-o mai întâmpin` la fel de jovial ca de obicei
când veni a doua zi diminea]`. Heather în]elese de ce, în
momentul în care Colin ap`ru în cadrul u[ii interioare.
– Cafeaua decofeinizat` e gata, te a[teapt`.
– Oh, mul]umesc. Chiar nu [tiam dac` ai vorbit serios
sau nu.
20 AUDREY WEIGH

– Eu vorbesc cât se poate de serios întotdeauna,

declar` el. Intr`! Nu te re]in mai mult de cinci minute.
Raelene se îmbufn` când trecur` în înc`perea
al`turat`, l`sând-o pe ea s` aib` grij` de pr`v`lie.
Colin îi ar`t` un scaun la masa mic`, iar el se a[ez` în fa]a ei.
– Pentru o persoan` de n`dejde a[a ca tine am reu[it
s` fiu gata la timp… ]i-am turnat chiar [i în cea[c`, spuse
el. Sper c` am f`cut-o pe gustul t`u de tare.
– Este foarte bine, mul]umesc!
Urm` un moment de t`cere, ea sorbind din cafea. Î[i
d`du aproape instantaneu seama c` el îi privea p`rul.
– E culoarea ta natural`, remarc` în sfâr[it. Absolut
superb! De ce nu-i dai drumul?
– N-ar fi cea mai practic` idee, r`spunse ea sim]ind c`
ro[e[te.
– Poate c` nu, dar cu siguran]` mi-ar pl`cea s`-l v`d.
De unde o astfel de tr`s`tur`?
– Mama se trage dintr-o familie scandinavic`.
– A[a se explic`… Ce faci disear`?
– Ajung acas` conform programului, m` uit la televi-
zor, am câteva scrisori de scris… Heather se uit` la ceas.
Scuz`-m`, trebuie s` plec. Mul]umesc pentru cafea!
Aproape ie[ise pe u[` când î[i aminti de pachetele cu
medicamente pe care trebuia s` le ia. Raelene zâmbi cu
superioritate întinzându-i-le.
– Nu uita de ce ai trecut de fapt pe aici! îi zise. Te-ai
trezi într-o mare încurc`tur` dac` le-ai uita.
– Da, mul]umesc, Raelene! Ne vedem dup`-amiaz`.
Doamna Croft, pasagerul ei obi[nuit de mar]i, a[tepta
în fa]a casei sale, situat` la una dintre cotiturile drumului.
CU TINE... 21

– Bun`, drag`! o întâmpin` ea pe Heather. O nou` zi

minunat`, nu-i a[a? Ocupat`, ocupat`?
– Nu prea. Doar livr`rile obi[nuite [i câ]iva turi[ti. Cu
genunchiul cum merge?
Subiectul genunchiului doamnei Croft avea s`
între]in` conversa]ia timp de cel pu]in dou` livr`ri de
acum încolo. Dup` aceea aveau s` urmeze câteva bârfe de
actualitate prin ora[. Cam tot ce [tia Heather despre local-
nici o avea ca surs` pe doamna Croft. Aceasta [tia întot-
deauna în care familie urma s` se nasc` un copil, cine
avea probleme financiare sau cine cu cine se certase, când
[i în ce împrejur`ri, dar nu era niciodat` r`ut`cioas` pe
seama a cele ce relata. Era pur [i simplu interesat` de
via]a de zi cu zi a districtului, iar Heather aflase c` se ofe-
rea mereu când era nevoie de ajutor. Înainta în vârst` [i
genunchiul atins de artrit` o sup`ra, dar asta n-o împie-
dica s` treac` s`pt`mânal prin Gregory s`-[i viziteze fiica
[i familia acesteia.
– Ai f`cut cuno[tin]` cu noul subofi]er de poli]ie?
întreb` doamna Croft. Este sergent, proasp`t transferat
din Hobart.
– Da, am f`cut, r`spunse Heather. Era cât pe ce s` m`
re]in` ieri pentru parcare neregulamentar`.
– Oh, Doamne! Am auzit eu c` urm`re[te cu sfin]enie
litera legii. Nici c-o s` închid` vreodat` ochii, cum mai
f`ceau câteodat` cei dinainte.
– Poate acum o s` se întreprind` ceva împotriva celor
care parcheaz` ilegal pe locul rezervat autobuzelor.
Locul de parcare nu era ocupat ast`zi, dar de fapt
mar]ea nu era niciodat` la fel de aglomerat ca lunea.
22 AUDREY WEIGH

Heather o ajut` pe doamna Croft s` coboare cele câteva

trepte ale autobuzului. O familie cu doi copii cump`rase
bilete dus-întors pân` la St. Annes [i când s` plece de pe
loc, un alt pasager ap`ru în fug`.
– Pfiu! Bine c` te-am prins! abia îng`im` el istovit. Am
r`mas cu ma[ina în pan`, a[a c` trebuie s` ajung la St.
Annes ca s` iau autobuzul spre sud.
Ie[ind cu autobuzul din curtea oficiului po[tal,
Heather îl z`ri pe sergent dirijând circula]ia în intersec]ie.
El ridic` o mân`, semn c` a recunoscut-o, iar copiii s`rir`
entuziasma]i:
– Uite, mami, nenea poli]istul ne-a f`cut cu mâna,
remarc` voios feti]a. L-ai v`zut?
– Trebuie s` fie un nene poli]ist tare de treab`, o
asigur` mama ei.
„Ha!” gândea Heather accelerând. „S`-[i lase ma[ina \n
strad` pre] de vreo dou` minute, s` vedem atunci dac` î[i
men]ine p`rerea.”
De cum î[i termin` treburile în St. Annes, Heather î[i
lu` pachetul cu mâncare [i o carte [i merse s` se a[eze la
umbra copacului ei preferat, pe falez`. Cei patru pasageri
ai ei din autobuz organizaser` un picnic pe plaja inundat`
de soare. La pu]in timp dup` mas` f`cur` o baie în mare,
apoi se îmbr`car` [i plecar`, probabil s` colinde prin
magazine. Heather îi reîntâlni în sta]ia de autobuz, fiecare
cu câte un cornet de înghe]at` în mân`.
Heather invent` o problem` de rezolvat înainte de plecare.
– Nu dureaz` decât cinci minute, îi asigur` ea. Pute]i
s` v` bucura]i de aerul proasp`t… Dac` ave]i nevoie de
toalet`, imediat dup` col]…
CU TINE... 23

Intr` într-o mic` b`c`nie s` schimbe câteva vorbe cu

proprietarii, iar când se întoarse îi v`zu pe cei patru mem-
brii ai familiei ie[ind de la toalet`. Sperase ca aceast` mic`
manevr` s` previn` alte opriri pe drum, dar n-a fost s`
fie…
– Mami, mi-e r`u!… se plânse b`ie]elul când tocmai
urcau panta cea mai abrupt` a drumului.
Heather î[i în`bu[i un oftat, gândindu-se câ]i al]i
p`rin]i nu fac aceea[i gre[eal` luându-[i copiii la o lung`
plimbare cu autobuzul dup` ce i-au l`sat s` se joace prin
soare f`r` p`l`rie [i i-au ghiftuit cu înghe]at` [i alte
bun`t`]i.
– }ine! spuse întinzându-i peste um`r o pung` mare
de hârtie. N-o s` pot opri imediat.
Copilul rezist` pân` reu[i ea s` opreasc`, câ]iva kilo-
metri mai încolo. Nu dup` mult timp îns` i se f`cu r`u din
nou, apoi [i sora lui începu s` se plâng`.
– Mami, [i mie mi-e r`u!
– Îmi pare foarte r`u! se scuz` tat`l dup` ce opriser` a
patra oar`. Asta probabil î]i d` ]ie programul peste cap.
– Nu v` face]i griji, îl lini[ti ea. Mai mult ca sigur le va
trece repede.
N-au mai oprit decât o singur` dat`, dar… alarm`
fals`! Heather nu mai încerc` s` recupereze timpul pier-
dut. Drumul în serpentine cerea aten]ie maxim`, iar
u[oara accelerare când pantele se mai domolir` nu f`cu
decât s` înr`ut`]easc` starea copiilor. Cel pu]in nu avea
nimic de cur`]at în ma[in`, se consol` ea.
Traficul era greoi în Gregory la acea or` a dup`-
amiezii. {colile î[i încheiaser` programul, iar mamele
24 AUDREY WEIGH

care-[i luau copiii de la [coal` cu ma[ina f`ceau [i unele

cump`r`turi în drum spre cas`. Heather era prins` în
marea de vehicule, preg`tit` s` fac` fa]` oric`rui eveni-
ment neprev`zut… Ap`s` brusc pe frân` când u[a din
spate a unei dubi]e din fa]a ei se deschise în mers.
Aproape instantaneu se dezl`n]ui în spatele ei o
orchestr` de claxoane, care mai de care mai iritate.
Heather coborî s` vorbeasc` cu [oferul dubi]ei, apoi urc`
înapoi în autobuz [i semnaliz` celorlalte ma[ini s` treac`
pe lâng` ea. Într-un concert de claxoane [i fluier`turi, cir-
cula]ia î[i relu` anevoie cursul pe lâng` autobuzul oprit.
– Mai bine a]i coborî acum, se adres` Heather pasage-
rilor. N-o s` m` pot urni de aici prea curând [i nu suntem
departe de sta]ie.
– E chiar mai bine a[a, zise tat`l, noi st`m în partea asta
a ora[ului.
Heather îi ajut` pe copii s` coboare. P`rin]ii îi urmar`.
Abia puseser` cu to]ii piciorul pe trotuar, când o voce
cunoscut` întreb` cu severitate:
– De data asta ce crezi tu c` mai faci? Nu [tii c` nu ai
voie s` debarci pasagerii decât în locurile special amena-
jate?
Heather trase aer în piept [i reu[i s` se st`pâneasc` în
timp ce se întorcea spre sergent, dar expresia de pe fa]a
ei nici nu mai avea nevoie de cuvinte: „Oh, nu! Nu tu, din
nou!”
 Capitolul 3

– Oare ce crezi tu c` faci? repet` sergentul. Nu vezi, nu

auzi ce încurc`tur` provoci?
– Înainte s`-]i sar` ]and`ra, mai bine vii s` vezi ce s-a
întâmplat, replic` Heather. Nu am oprit aici din proprie
ini]iativ`.
El o urm` pân` în dreptul dubi]ei care cauzase oprirea
ei brusc` [i r`mase pentru a doua oar` f`r` cuvinte, hol-
bându-se la gr`mada de sticl` spart` [i la lichidul ce se
scurgea de-a lungul str`zii. Un miros puternic de o]et
plutea în aer, iar poli]istul î[i în`bu[i un str`nut.
– Ai dat peste cineva? întreb` el.
– Nu, n-am dat peste nimeni! Am v`zut sticlele c`zând
[i am frânat. {oferul s-a dus s` caute o m`tur` sau ceva cu
care s` cure]e mizeria asta.
– Hm. Transportul unei înc`rc`turi „imprevizibile“
este o contraven]ie, zise el ca [i cum descoperirea [i
pedepsirea unor astfel de infrac]iuni ar fi fost ]elul s`u în
26 AUDREY WEIGH

via]`. Se uit` iritat dup` [oferul care i se p`rea c` nu se

mai întoarce… Întoarse privirea spre Heather: {i tu ce
stai [i te ui]i? Dac` nu ai fost implicat` în incident de ce
sta]ionezi [i blochezi traficul?
– M-am gândit c-a[ putea preveni trecerea altor
vehicule prin mald`rul `sta de sticle sparte, explic` ea.
Ni[te cauciucuri sparte ne-ar mai lipsi acum… Pot s`
contez pe tine s` dirijezi un pic circula]ia pe lâng` auto-
buz?
Sergentul se încrunt` ]âfnos [i încuviin]` cu jum`tate
de gur`:
– Bine, m` ocup eu de asta… [i s` nu te a[tep]i s` mai
g`se[ti locul de parcare neocupat pentru c` indicatorul
nu mai are nici o valoare dup` ora 11.
Cu alte cuvinte, abia a[tepta ca ea s` mai comit` vreo
contraven]ie cu parcarea ca s-o poat` taxa „în litera legii“,
se gândea Heather iritat`. În]elese aluzia, l`s` autobuzul
în curtea din spatele oficiului po[tal [i porni pe jos spre
agen]ie.
– E[ti în întârziere, observ` Sandy. Ai avut probleme
pe drum?
– Copii bolnavi… Apoi un blocaj aici, la cap`tul
str`zii. Noul vostru sergent este din nou pe picior de
b`taie.
– Î[i creeaz` o reputa]ie în toat` regula. Unde ai l`sat
autobuzul?
Sandy o privea aprobator în timp ce ea explica.
– Noroc c` nu avem nimic de înc`rcat, atunci. Totu[i
mâine cred c-o s` fie ceva marf`.
CU TINE... 27

Farmacia era închis` când ajunse ea înapoi în Eden

Bay. Scrise un bile]el anun]ând c` nu are re]ete de l`sat
[i-l strecur` în cutia po[tal`. Se întoase la autobuz [i nu
mic` îi fu mirarea când d`du peste Colin sprijinit tacticos
de caroserie.
– Începusem s` m` întreb de ce nu mai ajungi, o
tachin` el. Credeam c` tu e[ti întotdeauna o per-
soan` de n`dejde, de-[i poate omul potrivi ceasul
dup` tine.
– Nu începe, se enerv` Heather. Numai de remarci cu
subîn]eles nu-mi arde mie acum.
– Oh, îmi pare r`u! Ai avut o zi proast`?
P`rea într-adev`r preocupat; pân` [i Heather se sim]i
obligat` s`-l asigure:
– Nu chiar. Doar câteva opriri neprev`zute pe drumul
de întoarcere. Dar noul poli]ist din Gregory m-a scos din
s`rite.
El f`cu un pas c`tre ea.
– Hai s` mânc`m ceva înainte s` pleci mai departe.
– Nu, mul]umesc! E în ordine. Trebuie s` plec, m-or
a[tepta oamenii în sta]ie.
Ea se a[tepta ca el s` insiste, dar Colin observase c` ea
e gata de plecare.
– Bine. Te a[tept mâine diminea]`!
{i se ]inu de cuvânt. A doua zi diminea]` o cea[c` de
cafea o a[tepta pe m`su]a din camera din spate. De data
asta [i o farfurie cu biscui]i în ciocolat`.
– Încet, încet, m` organizez [i eu, îi spuse el. În curând
sertarele or s` fie tixite cu bun`t`]i. Poftim!
28 AUDREY WEIGH

– Nu, mul]umesc! Nu obi[nuiesc s` ciugulesc câte ceva

a[a, între mese.
El insist`, dar ea nu se l`s` convins`.
– Ei, acum în]eleg cum te men]ii a[a în form`, o com-
pliment` el. Eu n-am atâta voin]` [i ador dulciurile.
Dup` exact cinci minute, Heather se ridic`. El o con-
duse pân` la u[`, f`când ceva planuri pentru dup`-
amiaz`.
– Eu preg`tesc cafeaua. Sper s` nu mai ai probleme [i
ast`zi.
– Nu, mul]umesc! Heather se întoarse spre el [i-i spuse
cu hot`râre: S` nu te a[tep]i s` vin s` beau câte o cafea de
fiecare dat` când trec prin ora[.
– Dar ar fi singura mea posibilitate de a sta de vorb` cu
tine, protest` el.
– Îmi pare r`u, dar mai am [i al]i prieteni în zon`. Nu-i
pot neglija ca s`-mi petrec tot timpul la tine, aici.
El p`rea descurajat, dar Raelene era încântat`. Îi zâmbi
chiar lui Heather cu exuberan]a ei obi[nuit` [i-i f`cu pri-
etene[te cu mâna la plecare. Heather zâmbi în sinea ei în
drum spre ma[in`. Raelene credea cu siguran]` c` acum
are mai multe [anse la Colin, dar era atât de tân`r`…
Colin probabil prefer` genul mai matur.
S`pt`mâna se scurse lini[tit, f`r` alte incidente. Cuplul
canadian î[i continu` periplul turistic spre sud, întâm-
pinând-o pe Heather ca pe o veche prieten`, când ea opri
s`-i ia cu autobuzul. Mai avu parte [i de al]i câ]iva pasageri
interesan]i… Chiar [i traficul în Gregory parc` se mai flu-
idizase, iar vremea cald` [i pl`cut` p`rea s` ]in` [i ea cu
CU TINE... 29

tân`ra „întreprinz`toare“. Heather î[i f`cuse un scop din

a vizita [i alte magazine [i localuri, de câte ori se afla în
Eden Bay, hot`rât` ca vizitele matinale la farmacist s` nu
devin` o obi[nuin]`. Dar de fiecare dat` când totu[i mai
trecea pe acolo, el o întâmpina încântat, invitând-o s` mai
r`mân`, îns` niciodat` prea insistent.
Duminic` diminea]` cineva sun` la u[`. Heather se
duse s` deschid`… |n pragul u[ii st`tea nimeni altul
decât…Colin.
– Bun` diminea]a! salut` el.
– Ce cau]i aici? bolborosi ea încurcat`.
– Am venit s` te v`d. M-am gândit c` poate ast`zi ai
timp s` st`m pu]in de vorb`, având în vedere c` nu ai alt
program.
Heather d`du resemnat` din cap [i-l invit` în`untru.
Bine c` f`cuse pu]in` ordine de diminea]`… Era destul
de adecvat îmbr`cat`, având în vedere împrejur`rile, în
rochia ei alb`, înflorat`… dar era descul]`…
– Sunt convins` c` nu refuzi o cea[c` de cafea, îi spuse
în drum spre buc`t`rie. Puse ibricul pe aragaz [i întreb`:
Cum ai aflat unde stau?
– Foarte u[or. Toat` lumea [tie c` sediul „Liniilor
Forbes” este în Victoria Cove, [i oricine în ora[ [tie unde
locuie[ti.
– Probabil c` ai pornit la drum dis-de-diminea]`…
– Da. Ei bine, n-am vrut s` ratez ocazia.
Ceva sclipea în privirea lui Colin care admira p`rul ei
auriu adunat într-o parte [i prins cu un elastic în ton cu
ro[ul florilor de pe rochie.
30 AUDREY WEIGH

– M` bucur c` am ajuns la timp s` te v`d cu p`rul pe

spate, spuse el.
Heather ro[i, dar rezist` impulsului de a-[i ridica p`rul
în vârful capului. Încerc` s` continue cât mai non[alant
discu]ia:
– Sper c` n-ai avut surprize nepl`cute pe drum. Cât ai
de gând s` stai?
– Asta depinde numai de tine, sun` rapid r`spunsul.
Sper c` îmi vei permite s` te scot s` lu`m masa în ora[.
Dar pân` atunci, am adus echipamentul de înot, rachetele
de tenis, o hart` [i cartea de credit, a[a c` sper s` fac fa]`
oric`rei preferin]e pe care ai avea-o tu pe ziua de azi.
Heather nu se putu ab]ine s` nu zâmbeasc`.
– Eu îmi planificasem s` fac cur`]enie azi…
– Cur`]enie? Duminica? El scutur` hot`rât din cap în
semn c` nici nu poate fi vorba de a[a ceva. Plus c` nu mi
se pare deloc s` fie nevoie de cur`]enie. Dac` alte treburi
nu mai ai, eu mi-am propus s`-]i fac azi program de voie
[i s` ne distr`m împreun`.
Heather zâmbi [i hot`rî s` dea curs invita]iei lui. Se
gândi s`-l duc` s` admire peisajul de undeva de sus. De
pe veranda casei se deschidea o perspectiv` magnific`
asupra ora[ului, dar urcând pe una dintre culmile înveci-
nate, priveli[tea era ame]itoare.
Inevitabil, Colin se plânse c` panta este prea abrupt` [i
c` el nu este obi[nuit cu astfel de încerc`ri temerare, dar,
o dat` ajun[i în vârf, fu de acord c` peisajul meritase efor-
tul. F`cur` apoi o baie în mare, iar Colin insist` s` ia masa
la cel mai bun restaurant din ora[.
CU TINE... 31

– Nu exist` decât dou` localuri deschise duminica, se

amuz` Heather. Barul de zi de pe plaj` [i restaurantul de
la Hotel Victoria.
El se dovedi o companie cât se poate de pl`cut`,
[tiind s` evite cu succes momentele de t`cere stânjeni-
toare. Buna dispozi]ie guvern` atmosfera pe parcursul
întregului dejun. Heather privea în ochii c`prui, de o
str`lucire aparte, [i se sim]ea f`r` voia ei atras` de acest
b`rbat, fa]` de care î[i propusese înc` din prima clip`
când îl v`zuse s` fie indiferent`. Decisese înc` de atunci
s` nu se lase impresionat` de cât de bine arat` [i de
propria lui încredere în sine, dar nu se putea s` nu te
flateze un b`rbat care a b`tut atâta drum doar ca s` te
vad`.
Dup`-amiaz` vizitar` o rezerva]ie natural` la câ]iva
kilometri înspre nord, apoi Heather îl invit` la ea s` ia o
gustare înainte de a pleca acas`.
– S` vii s` bem cafeaua împreun` mâine diminea]`! o
îndemn` el când în cele din urm` se hot`rî s` plece.
Heather ezit`, dar nu reu[i s` g`seasc` un motiv înte-
meiat pentru a refuza. Ast`zi se sim]ise foarte bine în com-
pania lui [i câte o cea[c` de cafea din când în când nu
implica nici o alt` obliga]ie.
– N-ai mai trecut de o s`pt`mân` întreag` pe la mine,
continu` el.
– Aproape o s`pt`mân`, rectific` ea. Am venit de dou`
ori s`pt`mâna trecut`.
– Ei bine, ceilal]i prieteni ai t`i de prin ora[ n-or s` aib`
de ce s` se simt` neglija]i dac` treci [i mâine pe la mine.
32 AUDREY WEIGH

Acum sunt [i eu localnic, a[a c` am dreptul la acelea[i

privilegii ca [i ceilal]i locuitori ai ora[ului.
– Weekendul `sta ar fi trebuit s` ]i-l petreci în ora[
legând [i alte prietenii.
– Am preferat s` te vizitez pe tine. El lu` t`cerea ei
drept încuviin]are [i zâmbi satisf`cut. Bine atunci. O s` fiu
gata cu cafeaua.
Spre amuzamentul ei, Colin era cu un client a doua zi
de diminea]` când ajunse ea. Îi f`cu semne disperate s`-l
a[tepte… Heather nu-[i putu st`pâni un surâs în timp ce
trecea în camera al`turat`. Raelene profit` de ocazie [i
veni dup` ea.
– Colin e un b`rbat cât se poate de misterios, începu
ea. {tii tu, nici n-a fost z`rit prin ora[ în weekendul `sta.
Nu se [tie dac` îi place crichetul sau e pasionat de b`rci
sau mai [tiu eu de ce altceva… Am crezut c-o s` vin` la
discotec`, dar n-a venit.
– Cu timpul o s` afla]i mai multe despre el, o asigur`
Heather. Lucra]i împreun` de ceva vreme. Cum v`
în]elege]i?
– El e dr`gu] a[a… dar nu prea vorbe[te, a[a c` nu [tiu
nici eu prea multe despre el, oft` Raelene. Mi-ar pl`cea s`
ies cu el undeva. Toate fetele ar muri de invidie. Dar pare
s` nu priceap` aluziile.
– Nu te str`dui prea mult, o sf`tui Heather. Ce-i mult
stric` [i asta cu siguran]` n-ar face decât s`-l îndep`rteze.
F`cu un semn de avertizare c`ci se auzeau pa[i.
Raelene se întoarse în farmacie f`r` a mai spune nimic
altceva.
CU TINE... 33

– Cred c` am ajuns la timp s`-mi iau r`mas bun, a[a-i?

spuse Colin intrând. Dup`-amiaz`?…
– Bine…O s` trec dup`-amiaz` pentru câteva minute,
c`zu ea de acord.
El zâmbi de parc` tocmai i se f`cuse un cadou nea[tep-
tat.
Mar]i diminea]` canadienii a[teptau în Gregory auto-
buzul de St. Annes.
– Bun`!
Heather tocmai o ajuta pe doamna Croft s` coboare
din ma[in`, când auzi salutul.
– Bun`! Heather lu` biletele [i puse rucsacurile în
ma[in`. Urca]i! M` întorc imediat, m` duc numai s` ridic
coletele.
De data asta avea de luat dou` pachete mari [i un tele-
vizor care fusese trimis în ora[ la reparat.
– Aduc eu televizorul, spuse Sandy. Tu du-te [i f` loc
în ma[in` pentru el!
Heather aranja marfa în autobuz, f`când loc pentru
televizor, [i nu-l observ` imediat pe b`rbatul înalt care
a[tepta în t`cere lâng` ma[in`.
– C`l`tori]i cu noi? îl întreb`.
– Da, am bilet.
Vocea o f`cu s` se întoarc` [i s`-l priveasc` cu mai
mult` luare-aminte. Era un tân`r lat în umeri, cu p`rul
blond-ro[cat… Ast`zi purta o c`ma[` verde, deschis`
la gât [i pantaloni bej în locul uniformei, dar nu
înc`pea nici cea mai mic` îndoial`… Era noul sergent
de poli]ie.
34 AUDREY WEIGH

– Pân` unde mergi? îl întreb`.

– Pân` la St. Annes, r`spunse el, preg`tit parc` pentru
o eventual` disput`.
Întinse biletul, iar Heather rupse unul dintre capete.
– }i s-a stricat ma[ina? se interes` ea.
– Nu. Vreau s` merg cu autobuzul.
Sandy ap`ru cu televizorul în bra]e, sc`pând-o pe
Heather de datoria unui r`spuns… Atât era de ajuns ca
s`-i compromit` ei ziua, se gândea furioas`, prezen]a
unuia ca sergentul pe parcursul întregului drum. Probabil
spera s` o prind` înc`lcând vreuna dintre regulile lui
meschine…
Cu mâinile pe volan [i cu ochii a]inti]i asupra drumu-
lui, ea avea impresia c` privirea lui îi urm`re[te fiecare
mi[care [i asta îi inducea un sentiment de nervozitate, de
parc` d`dea examen de conducere. Spera s` nu se întâm-
ple nimic care s`-i dea lui motiv s-o critice.
– Abia a[tept s` trecem mun]ii, î[i exprim` tân`ra cana-
dian` ner`bdarea de îndat` ce pornir` la drum. Am auzit
c` zona ofer` una dintre cele mai frumoase priveli[ti din
Tasmania.
– Este într-adev`r splendid, confirm` Heather. {i
panorama de sus asupra ora[ului St. Annes care se
întinde în vale este minunat`. Zona va fi înc` [i mai fru-
moas` când copacii tineri vor cre[te. Acum câ]iva ani
regiunea era urâ]it` de defri[`rile excesive. Coaste întregi
fuseser` desp`durite. Dar fabrica de cherestea a întâm-
pinat serioase dificult`]i materiale [i [i-a mutat sediul în
alt` parte.
CU TINE... 35

– {i în zona de unde venim noi exist` astfel de pro-

bleme forestiere, spuse tân`rul. Este nevoie de cherestea,
dar nimeni nu agreeaz` ideea defri[`rilor.
Conversa]ia o ajut` pe Heather s` se relaxeze. Nu avea
s` permit` ca prezen]a sergentului s`-i strice pl`cerea
excursiei. Avea s` p`l`vr`geasc` a[a cu cei doi canadieni
[i s`-l ignore pe el total.
Oprea de câte ori turi[tii doreau s` fac` fotografii, dar
niciodat` în locuri primejdioase. Drumul prin mun]i [i
panorama asupra ora[ului fur` apreciate la maximum, iar
Heather se bucur` de reac]iile admirative ale vizitatorilor.
O familie cu trei copii ie[ise la [osea pentru a primi
televizorul.
– Uraa! s`rir` cei trei în sus de bucurie, în timp ce
obiectul entuziasmului lor era transferat din portbagajul
autobuzului în cel al camionetei familiei. Ast`-sear` ne
uit`m la televizor!
– Asta numai dac` sunte]i cumin]i, îi mai domoli tat`l
lor. Se întoarse spre Heather [i i se adres` zâmbitor: O s`
fie oricum un pic de lini[te în cas`, acum c` l-am primit
înapoi.
Familia f`cu voios cu mâna în urma autobuzului, iar
pasagerii le r`spunser` la fel.
– Trebuie s` le inspiri într-adev`r o foarte mare
încredere, observ` canadianul. S` la[i a[a televizorul…
într-un autobuz…
– Au de ales între aceast` posibilitate [i perspectiva a
dou` drumuri lungi [i costisitoare pân` în ora[, drumuri
pentru care nu au nici timpul, nici posibilit`]ile necesare.
36 AUDREY WEIGH

La vreo câteva minute de mers, alt fermier î[i a[tepta

coresponden]a [i ziarele.
– Bun` ziua! o întâmpin` el. Heather, ai putea s`-mi faci
[i mie un serviciu? Tractorul lui Bert Moody s-a stricat [i
piesele comandate de el n-o s` ajung` decât cel mai devreme
într-o s`pt`mân`. Po]i s`-i duci tu piesele astea de la mine?
– Sigur! Unde este?
– Cu vitele la p`scut. Dac` nu-l vezi, las` cutia lâng`
]arcul cu Hereford.
– Bine. Pe curând!
Heather transport` cutia cu piese pân` la ferma înveci-
nat`. Nu mic` fu mirarea celor doi canadieni când o v`zur`
l`sând cutia pe unul dintre stâlpii de metal ai gardului de
sârm`… În jur, cât vedeai cu ochii, numai câmp, vaci [i
parcele îngr`dite; nici m`car o cotitur` a drumului…
– De unde ai [tiut unde s-o la[i?
Heather ar`t` înspre animalele care p`[teau lini[tite.
– Acelea sunt vite de Hereford. Dincolo de gard este cirea-
da lui Bert. El o s` vin` s`-[i adune vitele… Uite-l c` vine!
F`cu semn cu mâna b`rbatului care ap`ruse de dup` o
movil`. Bert ridic` ambele bra]e în semn de mul]umire.
Î[i continuar` drumul pân` la St. Annes.
– Î]i mul]umim din suflet! spuse tân`rul so], dup` ce
le d`du bagajele jos din ma[in`. Ne-ar fi f`cut mare
pl`cere s` ne duci tu pân` la Hobart.
– Nu mi-ar pl`cea s` circul pe traseu spre Hobart,
m`rturisi Heather. Nu m` omor dup` via]a la ora[.
Distrac]ie pl`cut` în continuare!
Sergentul coborâse [i a[tepta lâng` [osea.
CU TINE... 37

– Din câte [tiu eu, 13.30 este ora de plecare, i se

adres` el. A[a este?
– Da. Sper s` ai destul timp s`-]i termini treburile.
– Nu sunt de serviciu ast`zi. Am venit doar ca s`
cunosc mai bine zona, s` aflu câte ceva despre comuni-
tatea în care locuiesc.
– Ah!
O rug` s`-i indice câteva locuri unde ar putea s` ia
masa de prânz. Ea îi în[ir` câteva localuri: o tavern`
pesc`reasc`, un snack bar, o mic` pensiune [i hotelul
restaurant.
El ezit` o secund`, apoi îndr`zni:
– Ai vrea s` lu`m masa împreun`?
– Nu, mul]umesc! Am întotdeauna pachet la mine [i
iau masa pe plaj`.
– În]eleg… Nici o problem`… O s` m` întorc la timp
pentru plecare.
Porni agale spre restaurant, p`rând a suferi un pic de
singur`tate. Pe Heather o cuprinse un val de compasiune.
„Pentru un b`rbat cu o asemenea manie a regulilor, via]a
într-un or`[el de provincie nu se întrevede prea în roz”,
se gândi ea. Toat` lumea avea s`-l ocoleasc`; probabil
oricine se va sim]i la fel de stânjenit în prezen]a lui, cum
se sim]ise [i ea când el se urcase în autobuz de diminea]`.
Dar oricum, nu era problema ei. Era numai vina lui…
dac` se purta atât de pu]in prietenos cu oamenii! Ea nu
avea s` fie singura persoan` care s` se bucure de un even-
tual transfer al lui înapoi la ora[.
 Capitolul 4

Heather închise cartea [i-[i adun` lucrurile întrebându-se

dac` s`-l a[tepte pe sergent în caz c` acesta întârzie. Ar
putea [i ea s` invoce litera regulamentului, î[i zise într-un
impuls de r`utate. Ar putea pleca în secunda în care
minutarul ajunge în dreptul cifrei [ase. Chiar dac` l-ar
vedea alergând dup` autobuz ar putea foarte bine s`
refuze s` opreasc`, pe motiv c` nu poate îmbarca sau
debarca pasageri decât în locurile special amenajate…
„S`-l vedem atunci pe domnul sergent, împotmolit de
cealalt` parte a mun]ilor…”
Îns` nu fu cazul, deoarece când ajunse ea în sta]ie el era
deja acolo, a[ezat degajat pe b`ncu]`, cu picioarele întinse
înainte. O a[tepta probabil de cel pu]in cinci minute, se
gândi Heather, nemaiîn]elegând acum cum de-[i f`cuse
asemenea iluzii. Ar fi trebuit s`-[i \nchipuie c` o persoan`
meticuloas` ca el nu ar risca s` piard` autobuzul. Cu greu
ar putea fi un astfel de om prins pe picior gre[it.
CU TINE... 39

– Bun` ziua! salut` el ridicându-se.

– Bun`!
Heather deschise portiera [i lu` biletul.
– Se pare c` eu sunt deocamdat` singurul pasager,
ad`ug` el. Te deranjeaz` dac` stau mai în fa]`?
Da, o cam deranja, dar ce era s` fac`? Ar fi putut s`
ocupe locul de lâng` ea cu pachete, dar acum era oricum
prea târziu.
– Dac` vrei… sun` scurt r`spunsul. Îns`… nu sunt
mul]i care s` doreasc` s` coboare panta cu o astfel de per-
spectiv` în fa]a ochilor…
– Promit c` nu m` sperii.
Când î[i relu` locul la volan, Heather resim]i
aceea[i tensiune ca la venire. Era de-a dreptul penibil
s` se lase astfel afectat` de prezen]a sergentului. El
nici m`car nu era de serviciu. {i chiar dac` ar fi fost,
nu i-ar fi g`sit nimic de repro[at… Tat`l ei o înv`]ase
s` conduc` [i o înv`]ase bine. Nu avusese niciodat`
nici un accident. Dac` nu ar exista problema parc`rii,
n-ar avea nici un fel de confrunt`ri cu legea sau cu
organele de ordine.
– Apropo, deschise el discu]ia, ar trebui s`-]i spun c`
n-o s` ai probleme dup` contraven]ia de s`pt`mâna tre-
cut`.
– Oh! Vorbele lui o surprinseser` pe Heather. Ea
s-ar fi a[teptat ca, dup` câte i-a spus la momentul
respectiv, el s` se fac` luntre [i punte ca s-o aduc` în
instan]`.
El zâmbi, apoi începu s` explice:
40 AUDREY WEIGH

– Concluzia evident` a fost c` în zon` se face sim]it` lipsa

organelor de ordine. Am reu[it s` aduc în discu]ie problema,
dar atitudinea unora nu se schimb` peste noapte.
– Am auzit c` î]i creezi o adev`rat` reputa]ie…
coment` Heather.
– Foarte bine. Asta înseamn` c` au început s` priceap`
mesajul. Când toat` lumea o s` [tie cum st` treaba în ceea
ce m` prive[te, lucrurile or s` înceap` s` ia o cu totul alt`
întors`tur`. Atunci regulile vor fi respectate.
– Cu o astfel de atitudine n-o s`-]i faci prea mul]i pri-
eteni în ora[.
– Nu sunt aici ca s` câ[tig un concurs de popularitate,
replic` el. Datoria mea este s` veghez ca legea s` fie
respectat`.
Heather se uit` la ceas [i porni motorul. Dac` nu
punea cap`t discu]iei acum, puteau cu u[urin]` ajunge
din nou la o confruntare [i nu avea nici un rost.
Dumnealui sergentul avea s` afle destul de curând c` tre-
buie s` mai lase de la el dac` vrea s-o duc` bine într-un
or`[el de provincie.
Timp de dou`zeci de minute nici unul nu mai scoase o
vorb`. T`cerea devenise stânjenitoare, cel pu]in pentru
Heather. Avea deseori pasageri mai pu]in vorb`re]i, dar nici
unul pân` acum nu o f`cuse s` se simt` atât de stingher` în
propriul ei autobuz ca acest sergent nesuferit.
– De ce nu ai f`cut c`l`toria asta cu ma[ina? De ce ai
luat autobuzul? rupse ea t`cerea. N-ar fi fost mai comod
pentru tine s` fii pe patru ro]i proprii, în loc s` depinzi de
un program anume?
CU TINE... 41

– Am vrut s` aflu mai multe despre regiune. N-a[ fi

reu[it acest lucru b`tând pur [i simplu [oseaua la volanul
ma[inii mele.
– În]eleg. {i cam ce ai aflat?
– P`i, de exemplu: cât de important` este o linie de
autobuze care s` fac` leg`tura între localit`]i într-o astfel
de zon`; c` serviciul pe care-l prestezi tu este vital pentru
supravie]uirea c`minelor izolate… Nu mi te-a[ fi
închipuit niciodat` transportând televizoare sau f`când
comisioane între ferme vecine.
Cuvintele lui o flatar` pe Heather [i t`cerea ce urm`
deveni parc` mai pu]in ap`s`toare. Ea era atent` la drum,
preg`tit` s` fac` fa]` oric`rei eventuale apari]ii
neprev`zute pe carosabil, biciclet` sau orice alt vehicul,
iar el se a[ezase comod [i admira peisajul.
Oprir` la un mic han la [osea. Heather î[i anun]`
înso]itorul c` are destul timp s` bea un suc [i s`
ciuguleasc` ceva, dac` dore[te.
– Plec`m într-un sfert de or`.
– Las`-m` s`-]i fac cinste cu un ceai sau ceva, f`cu el
invita]ia.
– P`i…
– Te rog! Doar s` st`m pu]in de vorb`. Tu [tii mai
multe despre împrejurimi decât oricine altcineva.
Ar fi putut s` ia o gustare în buc`t`rie, a[a cum f`cea
de obicei, dar amabil` din fire, accept` invita]ia. I se
întâmpla adesea s` ia masa împreun` cu pasageri singu-
ratici, iar acesta era cu siguran]` mai singuratic decât
majoritatea.
42 AUDREY WEIGH

– Vin imediat! S` încarc întâi cump`r`turile în auto-

buz. Un ceai ar fi perfect. {tiu ei cum îmi place.
Când ea se întoarse, el se a[ezase deja la o mas` lâng`
fereastr` [i o a[tepta cu dou` ce[ti de ceai gata preg`tite.
Pe Heather situa]ia o amuz` [i-[i mu[c` u[or buza de jos
ca s` nu izbucneasc` în râs: parc`-l vedea pe Colin a[tep-
tând-o diminea]a cu cafeaua preg`tit`. Raelene mai ales
s-ar fi amuzat copios.
Tân`rul subofi]er st`tea drept în scaun [i ea avu pen-
tru o clip` senza]ia c` are s` se ridice [i s`-i ias` în întâm-
pinare.
– Ar trebui s` m` prezint, începu el când o v`zu
a[ezat`. M` numesc Grant Gibson.
– Îmi pare bine! murmur` ea automat.
El zâmbi, iar zâmbetul avu un efect surprinz`tor
asupra fizionomiei sale. P`rea mai tân`r, mult mai pri-
etenos [i aproape chipe[. Heather observ` c` era mai
tân`r decât presupusese ea ini]ial, cam de aceea[i vârst`
cu Colin. Avea ochi alba[tri [i era tuns scurt, a[a cum îi st`
bine unui b`rbat în uniform`.
– M` prive[ti de parc` abia acum am devenit o per-
soan` în carne [i oase, remarc` el.
Heather ro[i.
– Oh, îmi pare r`u! N-am vrut…
– Nu-]i cere scuze. Mi se întâmpl` deseori… Foarte rar
întâlnesc persoane în afara serviciului.
– Locuitorii din Gregory sunt foarte sociabili, îl asigur`
ea. Dac` ai fi [i tu un pic mai pu]in b`]os, te-ar primi cu
bra]ele deschise.
CU TINE... 43

– Când spui „mai pu]in b`]os”, presupun c` vrei s` zici

„s` mai treci cu vederea din când în când unele mici aba-
teri”. C` doar din cauza asta ai avut tu probleme.
Ultimele lui cuvinte o încurcaser` [i privirea de pe fa]a
ei era cât se poate de expresiv` în acest sens.
– De atunci ai mai avut probleme cu parcarea în
Gregory? întreb` el.
– Ei bine, nu. Traficul pare chiar s` se fi înlesnit în ulti-
ma vreme.
– Ei, vezi!…
– Adic` i-ai pus la punct pe [oferii care parcau unde nu
trebuie?
– Exact. Dup` cum ai spus chiar tu, traficul s-a înlesnit
considerabil. Se aplec` pu]in înainte [i redeveni serios.
Legile exist` ca s` u[ureze via]a oamenilor, nu ca s` le
creeze acestora probleme. Nu fac decât s` previn` even-
tuale nepl`ceri în sânul comunit`]ii, nepl`ceri cauzate de
egoismul unora.
– În]eleg.
Nu putea contrazice ceva care suna atât de logic. Plus
c` avea dreptate în leg`tur` cu \mbun`t`]irea traficului.
– Oamenii or s` ajung` s` m` cunoasc` destul de
curând, declar` el. Nu m` interesez` cât` influen]` cred
unii c` au. Dac` încalc` legea vor suporta consecin]ele.
– Atâta timp cât o s` reu[e[ti s` previi parcarea nere-
gulamentar` pe locul autobuzului, eu n-o s` am de ce s`
m` plâng.
– Cel pu]in noi doi am ajuns la o în]elegere. Eu [tiu cât
de importante pentru comunitate sunt livr`rile pe care le
44 AUDREY WEIGH

faci tu, iar tu po]i fi sigur` c` de acum încolo voi face tot
posibilul s` g`se[ti întotdeauna locul de parcare neocu-
pat. Poveste[te-mi câte ceva despre afacerea ta. Ai un sin-
gur autobuz?
– Nu, am dou`. Cel`lalt este un pic mai mare, a[a c`
o s`-l folosim mai des acum c` s-a deschis sezonul turis-
tic. Sunt [i coproprietara unui autocar care poate fi
închiriat.
– Dar între]inerea?
– Am un mecanic foarte bun. Are [i permis de con-
ducere, a[a c` poate s`-mi ]in` [i locul la [ofat dac` este
cazul.
Heather î[i termin` ceaiul [i se ridic`, gândindu-se c`
d`duse deja destule detalii despre afacerile ei.
– Mul]umesc pentru ceai! Plec`m în patru minute…
Ne întâlnim afar`.
Pe drumul înapoi spre Gregory conversa]ia nu fu prea
animat`. Heather nu-l mai întâlni pân` miercurea
urm`toare. O ajuta pe doamna Croft s` urce în autobuz;
el ie[i din agen]ie. Venerabila doamn` era deja instalat`
comod când el o salut`.
– Bun`! r`spunse ea. Cu ce te pot ajuta?
– Am bilet pentru Victoria Cove. A[ vrea s` v`d [i
cealalt` parte a traseului.
Heather r`mase cu gura c`scat`. „Oh nu, nu din nou!”
se gândi. F`cuser` ei pace, dar nu voia ca el s`-[i fac` un
obicei din a c`l`tori cu autobuzul ei.
– N-o s` te po]i întoarce azi, îl avertiz` ea. Acesta este
singurul autobuz [i eu nu m` întorc decât mâine.
CU TINE... 45

– Mi-am dat seama. O s` r`mân peste noapte la hotelul din ora[.

Îi ar`t` un sac de voiaj ca pentru a-i demonstra c` a ple-
cat preg`tit. Heather d`du din cap f`r` tragere de inim` [i
rupse biletul.
– Urc`! M` duc dup` colete.
Sandy îi observ` înc` de la intrare expresia fe]ei.
– S` în]eleg c` ai din nou companie nedorit`? Oare ce
urm`re[te cu c`l`toriile astea cu autobuzul?
– El spune c` vrea s` cunoasc` mai bine districtul.
– Ha! S`-l avertizez pe Ted. Mâine, poimâine o s` vin`
s`-[i ia bilet pentru Gold Star. Nu-l l`sa s`-]i g`seasc` nod
în papur`.
– De parc` ar avea cu ce! Ne vedem mâine,
Sandy.
Chiar [i doamna Croft p`rea intimidat` de prezen]a
sergentului în autobuz. De obicei atât de vorb`rea]`,
acum nu avu nimic de spus când tân`ra î[i relu` locul la
volan, ceea ce o mir` pe Heather. Dup` ce plecar`
deschise ea vorba:
– Ce mai face familia, doamna Croft?
– Mai bine ca niciodat`. Copiii, neastâmp`ra]i ca întot-
deauna [i de[i m` obosesc îngrozitor uneori, sunt ni[te
scumpi!
– Dar cu genunchiul cum merge?
– Nu mai r`u decât de obicei. Ast`zi îns` sunt cam
obosit`. Abia a[tept s` ajung acas`.
Doamna Croft închise ochii, anun]ând astfel c` vrea s`
trag` un pui de somn. Heather o l`s` în pace. Din când
în când mai arunca o privire în oglinda retrovizoare la
46 AUDREY WEIGH

sergentul care se a[ezase în spate, atent la drum [i

neclintit ca întotdeauna. Oare se relaxa [i el vreodat`? Se
bucura [i el de via]`? Nu era de serviciu, deci asta însem-
na pentru el o zi liber`. Numai fa]` de om în vacan]` nu
avea.
Nici un alt pasager nu mai a[tepta autobuzul în nici
una dintre sta]iile care urmar`; nici livr`ri nu mai avea de
f`cut. Heather abia a[tepta s` ajung` în Eden Bay. Cafeaua
cu Colin avea s` fie momentul binemeritat de relaxare \n
dup`-amiaza aceea.
Erau cam la jum`tatea drumului când doamna Croft
icni. Urm` apoi un geam`t surd. Heather încetini
automat. O v`zu pe b`trân` ghemuit` în scaun, cu
ambele mâini încle[tate pe piept. Sergentul se îndrepta
deja spre ea. Pân` s` opreasc` Heather, el ajunsese lâng`
bolnav`.
– F` pu]in loc s-o întindem, ordon`.
Heather d`du din cap [i începu s` mute pachetele. Nu
apuc` s` fac` destul loc… Gemetele se stinser`.
– Repede! o instrui sergentul. Sprijin`-i tu capul. Eu o
s` încerc s-o întind. I s-a oprit inima!
 Capitolul 5

Inima lui Heather b`tea s`-i sar` din piept, dar se supuse
f`r` crâcnire, sprijinind capul doamnei Croft în timp ce ser-
gentul o ridica cu greu de pe scaun. Câteva secunde mai
târziu, el se l`sase într-un genunchi, iar Heather îl ajuta s-o
întind` pe bolnav` pe culoarul dintre scaune.
– Caut ceva s`-i pun sub cap, spuse ea.
– Nu.
El începuse deja s`-i acorde b`trânei primul ajutor, dar
se opri pentru a o împiedica pe Heather s` dea curs celor
ce tocmai spusese. Dup` câteva încerc`ri de a o readuce
pe femeie în sim]iri cu respira]ie artificial`, ghid` mâna
lui Heather spre sternul bolnavei.
– Ape[i când î]i spun eu! ordon` el. Trebuie s` ne
coordon`m perfect mi[c`rile!
Ea prinse repede ritmul. În numai câteva secunde
încercau împreun` din r`sputeri s-o readuc` pe biata
femeie la via]`, stimulându-i inima [i pompându-i aer în
pl`mâni… dar f`r` succes. Îndoiala [i o mie de întreb`ri
48 AUDREY WEIGH

o asaltau pe Heather. Era con[tient` c` orice întrebare nu

era numai de prisos, dar [i nelalocul ei în astfel de împre-
jur`ri, dar situa]ia i se p`rea din ce în ce mai dramatic`.
Oare cât timp avea s` mai poat` sergentul s-o ]in` a[a?
Poate ar fi trebuit s`-i ia ea locul, s` mai poat` [i el s`-[i
trag` sufletul?! Erau [i departe de orice fel de ajutor din
afar`, iar drumul lateral pe care se aflau ei nu prea era cir-
culat. Chiar dac` trecea vreo ma[in`, nu era obligatoriu ca
[oferul s` opreasc`, iar ea nu putea s` se întrerup` din
ceea ce f`cea ca s` dea de în]eles, prin semne, respec-
tivului c` au nevoie de ajutor.
Pe Heather începuse s-o cuprind` disperarea, când
sim]i primul semn de via]`… Nu mult dup` aceea ser-
gentul, ro[u la fa]` de atâta efort, se opri. Cu o mân` înc`
sub capul pacientei, el i se adres` lui Heather:
– Acum po]i s` te duci s` cau]i ceva s`-i punem sub cap.
Heather î[i d`du seama c` picioarele i se înmuiaser` [i
îi amor]iser`. Se ridic` sprijinindu-se de cel mai apropiat
scaun… Tremura [i de-abia se ]inea pe picioare…
Coborî din autobuz s` caute ceea ce i se ceruse, în spate.
Bucata de molton pe care o folosea pentru a proteja
obiecte mai fragile de hurduc`turile drumului era la
îndemân`. G`si [i o p`tur`… Slav` Domnului c` auto-
buzul nu era ast`zi ticsit cu marf`!
Sergentul o rea[ez` pe bolnav` în pozi]ie culcat, dup` ce
o ridicase pu]in pentru a întinde bucata de molton sub ea.
Îi f`cu apoi un reazem pentru cap, iar Heather o acoperi cu
p`tura. Toate acestea o dat` terminate, el se ridic` cu grij`
întinzându-se [i-[i scutur` genunchii de praf.
CU TINE... 49

– Unde este cel mai apropiat telefon? întreb` el.

Heather se uit` pe geam [i f`cu un calcul scurt.
– Înapoi pe drumul pe care am venit. La ferma de
p`s`ri. Pentru a ajunge la cea mai apropiat` locuin]` pe
drum înainte, ar trebui s` ne abatem mult de la [osea.
– Foarte bine atunci. Întoarcem… [i condu cât po]i tu
de u[or. Nu-]i face griji pentru pacienta noastr`, am eu
grij` de ea.
Heather privi chipul bolnavei. Doamna Croft era înc`
incon[tient`, iar fa]a îi c`p`tase o îngrijor`toare tent`
cenu[ie.
– Exist` vreo speran]` pentru ea?
– Speran]e exist` întotdeauna… Dac` am nevoie de
ajutorul t`u te chem.
Drumul înapoi spre ferma de p`s`ri p`rea s` nu se mai
termine. Heather începuse chiar s` se îndoiasc` de calcu-
lul pe care-l f`cuse. Poate ar fi trebuit s`-[i continue dru-
mul, nu s` se întoarc`! Dar atunci ambulan]a ar fi avut
mai mult de mers…
– Te descurci de minune, îi întrerupse sergentul [irul
gândurilor, de parc` ar fi ghicit c` are nevoie de încura-
jare. Încearc` s` evi]i zdruncin`turile, ca [i pân` acum.
În sfâr[it Heather z`ri panta ce anun]a apropierea de ferm`.
– Este chiar de cealalt` parte a dealului, îl anun]` ea.
– Bine. Tu du-te s` dai telefon. Eu r`mân cu doamna Croft.
„Doamne, s` fie cineva acas`!” se rug` Heather când
v`zu ferma profilându-se la orizont. „S` nu fie to]i pleca]i
la munc`, fiecare pe cine [tie unde…Sau m`car u[a s` fie
deschis` ca s` pot da telefon…”
50 AUDREY WEIGH

Doamna Philps ap`ru în cadrul u[ii când auzi auto-

buzul apropiindu-se.
– Doar nu ai vreun colet pentru noi!?…începu ea, dar
zâmbetul vesel p`li în fa]a expresiei alarmate de pe fa]a
lui Heather… Ce s-a întâmplat?
– Trebuie s` dau un telefon. Doamna Croft a suferit un
infarct…
– Doamne, Dumnezeule! Vino, pe aici.
Doamna Philps form` num`rul, apoi îi d`du recep-
torul lui Heather pentru detalii. O voce lini[titoare la
cel`lalt cap`t o asigur` c` ambulan]a a [i plecat [i va sosi
cât se poate de repede.
– Distan]a este considerabil`, a[a c` nu v` a[tepta]i s`
ajung` imediat. Între timp nu mi[ca]i pacienta, [i
supraveghea]i-i ritmul respirator. Dac` mai ave]i nevoie
de ajutor prin telefon, noi v` st`m la dispozi]ie.
– Mul]umesc. Sergentul de poli]ie este aici, sergen-
tul…mm…Gibson. El are grij` de bolnav`.
– Foarte bine. Dânsul [tie ce s` fac` în astfel de situa]ii.
P`stra]i-v` calmul!
„Cum s`-]i p`strezi calmul în astfel de situa]ii?” reu[i s`
disting` Heather din iure[ul de gânduri care o chinuiau în
drum spre autobuz… Doamna Croft nu mai respira.
Sergentul Gibson se str`duia din nou din r`sputeri s-o
readuc` la via]`. F`r` alte comentarii Heather îngenunche
[i-[i relu` [i ea rolul de mai înainte, stimulând în ritm
constant inima bolnavei prin ap`s`ri succesive ale sternu-
lui. Doamna Philps urcase [i ea [ov`itor în urma lui
Heather în ma[in`, dar nu z`bovise mult pe scaunul [ofe-
CU TINE... 51

rului c`ci î[i d`duse seama c`, de[i nu-i st`tea în putere s`
fac` nimic pentru bolnav`, putea cel pu]in s` le ofere
celor doi tineri care luptau pentru via]a s`rmanei femei
câte o cea[c` de ceai sau ceva r`coritor de b`ut. Cu sigu-
ran]` asta le-ar mai primeni puterile.
Reu[ir` s` restabileasc` ritmul respirator al b`trânei
mai repede de ast` dat`. U[ura]i se trântir` fiecare pe câte
un scaun pentru a-[i trage sufletul. Dac` ea se sim]ea atât
de amor]it` [i o durea în a[a m`sur` tot corpul, el oare
cum de se mai ]inea pe picioare? se întreba Heather. Era
mult mai înalt decât ea, dar cumva reu[ise s` se descurce
în spa]iul mic pe care îl avusese la dispozi]ie.
– Ambulan]a n-o s` ajung` prea curând, spuse ea.
– S` sper`m c` starea doamnei Croft se va men]ine sta-
bil` pân` atunci. Înc` un stop respirator îi pericliteaz`
serios via]a.
Heather întoarse privirea asupra femeii incon[tiente.
– Parc` i-a mai urcat ceva culoare în obraji, nu ]i se
pare?
– Da, parc`.
Sergentul î[i trecu man[eta c`m`[ii peste frunte, se
l`s` moale pe sp`tarul scaunului [i, epuizat, r`mase
neclintit în aceea[i pozi]ie pân` când doamna Philps î[i
f`cu din nou apari]ia cu o tav` în mân`.
– Ap` rece, ceai sau limonad`, le oferi ea. V` mai pot
[i eu ajuta cu ceva?
– Nu, mul]umim, doamn` Philps, r`spunse Heather. L-a]i
cunoscut pe sergentul Gibson?
Cei doi d`dur` din cap în semn de „Îmi pare bine!”.
52 AUDREY WEIGH

Urm` o lung` t`cere în timp ce tinerii î[i potoleau setea

cu ap` rece. Apoi doamna Philps fu cuprins` de neas-
tâmp`r. Ideea c` nu-i st`tea în putin]` s` fac` nimic pân`
la sosirea ambulan]ei era aproape de nesuportat pentru
ea.
– Nu ar fi mai bine s-o ducem în cas`? întreb` ea,
ar`tând spre biata femeie întins` în spa]iul îngust dintre
scaune, pe podeaua autobuzului.
– Nu, r`spunse ferm sergentul. Pentru moment cu cât
mai pu]in o mi[c`m, cu atât mai bine.
– B`rbatul de la dispeceratul de ambulan]e mi-a spus
[i el s` n-o mi[c`m, ad`ug` Heather.
– Bine… [tiu ei mai bine ce trebuie f`cut în astfel de
situa]ii… De[i s` stea a[a, pe jos, s`raca… Doamna
Philps î[i fr`mânta mâinile, a[teptând s` se g`seasc` [i
pentru ea ceva folositor de f`cut.
– Ar fi ceva ce a]i putea face…îi spuse sergentul. Vocea
lui suna autoritar. A]i putea telefona pe traseul autobuzu-
lui s`-i anun]a]i pe oameni c` Heather va întârzia.
– Bineîn]eles. Pot s` fac asta, fu ea de acord. La cine s`
sun, Heather?
Sergentul zâmbi c`tre Heather dup` ce doamna Philps
plec` în grab` c`tre cas` cu o list` de nume în mân`.
– Asta ca s` aib` [i ea o ocupa]ie, s` se simt` util`,
explic` el. Unul dintre cele mai importante lucruri de care
trebuie s` se ]in` cont în caz de urgen]` este s` se dea
celor neimplica]i direct ceva de f`cut, astfel încât pacientul
s` beneficieze de lini[tea necesar`. A[teptarea este întot-
deauna cel mai greu de suportat în astfel de situa]ii.
CU TINE... 53

– M` bucur c` ai fost azi în autobuz cu mine, spuse

Heather cu sinceritate. Nu cred c` m-a[ fi descurcat de
una singur`.
– Ai fi f`cut fa]`. Este uimitor de ce sunt în stare
oamenii în situa]ii limit` ca aceasta. Se aplec` peste
scaunul din fa]` ca s` pun` paharul gol pe tav` [i-i întinse
lui Heather o cea[c` aburind` cu ceai. Sunt convins c` o
s-o sco]i la cap`t [i cu asta.
Nu terminaser` înc` de b`ut ceaiul când doamna Philps
se întoarse s` le spun` c` a dat toate telefoanele de pe list`.
– Toat` lumea a fost [ocat` s` afle ce s-a întâmplat.
Doamna Croft este bine cunoscut` în cadrul comunit`]ii.
Expresia fe]ei sergentului se schimb` de parc` tocmai
îi trecuse ceva prin cap.
– Familia dânsei? întreb` el. Ei nu trebuie s` aud` ce s-a
întâmplat de la cine [tie cine. O astfel de veste trebuie
dat` cu mare grij`.
– Îi sun eu, se puse Heather de acord cu el. Locuiesc
în Gregory. Doamna Croft merge în vizit` aproape în
fiecare mar]i [i se întoarce a doua zi.
G`si num`rul în cartea de telefoane. Fiica doamnei
Croft r`spunse imediat. Heather îi d`du vestea cu toat`
delicate]ea de care era capabil`, încercând s-o preg`teasc`
pentru ce e mai r`u, dar f`r` a-i spulbera toate speran]ele.
– Oh, Doamne! Vocea de la cel`lalt cap`t al firului era
înecat` în lacrimi. Mi s-a p`rut mie c` era cam palid` de
diminea]`, am întrebat-o dac` se simte bine, iar ea mi-a
r`spuns c` totul este în ordine. E numai vina mea… N-ar
fi trebuit s-o las s` plece la drum…
54 AUDREY WEIGH

– Nu aveai de unde s` prevezi o astfel de catastrof`,

încerc` Heather s-o lini[teasc`. {i eu observasem c` nu
este la fel de sociabil` ca de obicei, dar nici prin gând nu
mi-a trecut c` i se poate întâmpla a[a ceva. Mi-a spus c`
este doar un pic obosit`.
Când se întoarse la ma[in` doamna Philps îi oferi un
coniac sau altceva…
– Ceea ce s-a întâmplat a fost un adev`rat [oc [i pen-
tru tine. Pu]in` t`rie te-ar pune pe picioare.
– Nu, mul]umesc. Eu sunt cu ma[ina.
Sergentul o examin` meticulos din cap pân`-n
picioare.
– E[ti sigur` c` te sim]i în stare?
– Bineîn]eles. De îndat` ce doamna Croft va fi pe
mâini sigure, n-o s` mai am de ce s`-mi fac griji.
– Dac` e[ti absolut sigur` c` te descurci singur`, eu m`
întorc în ora[ cu ambulan]a. O s` fac c`l`toria cu auto-
buzul alt` dat`…
Timpul se scurse cu încetinitorul pân` când sosi ambu-
lan]a. Infirmierii transferar` repede [i cu grij` bolnava,
instalar` perfuziile [i pompa de oxigen. Sergentul se urc`
[i el, iar ambulan]a plec` înapoi spre ora[.
Colin o a[tepta când Heather ajunse în sfâr[it în Eden
Bay. Îi f`cu [treng`re[te cu mâna din sta]ie înc` înainte ca
ea s` opreasc` autobuzul. Nici nu apucase bine s` scoat`
cheia din contact, c` el [i deschisese una dintre u[i.
– Nu am de gând s` pierd vremea ascultând cine [tie
ce proteste din partea ta, începu el hot`rât, f`r` alt` intro-
ducere. O s` faci un popas [i o s` iei frumu[el masa cu
CU TINE... 55

mine… Nici prin gând s` nu-]i treac` s` pleci de aici

pân` nu dai curs celor ce tocmai ]i-am spus.
Heather zâmbi recunosc`toare.
– Nici prin gând nu-mi trece s` protestez în vreun fel.
Sun` minunat.
Pornir` pe jos spre Hotel Royal. Câ]iva clien]i se
bucurau de aerul proasp`t al dup`-amiezii de pe
terasa restaurantului. V`zuser` cu to]ii autobuzul
venind [i a[teptau acum cu ner`bdare s` afle ce se
petrecuse.
– Ce face doamna Croft? Cum se simte?
Colin le f`cu semn s-o lase în pace.
– Când o s` existe ceva nou de aflat, ve]i afla cu sigu-
ran]`, declar` el. Acum l`sa-]i-o pe Heather s`-[i trag` [i
ea sufletul.
Toat` lumea se d`du la o parte. Colin o conduse în
restaurant, la o mas`, [i comand` friptur` [i salat` pentru
dou` persoane. Se l`s` apoi pe sp`tarul scaunului spre a
examina expresia fe]ei lui Heather.
– Tu cum te sim]i? o întreb` în sfâr[it.
– Obosit`… [i un pic bulversat`… de fapt un pic mai
mult… A fost o experien]` cutremur`toare…
– Bineîn]eles c` a fost.
– Sergentul Gibson a fost cel care s-a dovedit st`pân pe
situa]ie. Am avut mare noroc cu el în autobuz!
Colin zâmbi.
– A[adar domnul poli]ist a fost [i el o dat` la locul
potrivit, la momentul potrivit. S-a îndeletnicit [i el cu
altceva decât s` h`r]uiasc` bie]i [oferi f`r` vin`.
56 AUDREY WEIGH

Heather nu fu în stare s` zâmbeasc` [i ea la rândul ei.

Groaza experien]ei tr`ite abia începea s`-[i fac` efectul [i
numai gândul c` ar fi putut fi singur` în fa]a unei astfel de
încerc`ri o paraliza.
– Gânde[te-te numai ce s-ar fi întâmplat dac` el n-ar
fi fost acolo, [opti ea tremurând. A[ fi intrat în panic`…
N-a[ fi putut s` fac nimic pentru ea.
Colin se aplec` [i o lu` de mân`.
– Nu gândi a[a, o îndemn` el blând. Te-ai fi descurcat
foarte bine [i singur`. T`cu un moment, apoi continu`:
A]i f`cut amândoi tot ce v-a stat în putin]`, dar trebuie s`
fii con[tient` c` este posibil ca, în ciuda eforturilor voas-
tre disperate de a o salva, pacienta voastr` s` nu
supravie]uiasc`…
Heather gemu abia auzit. El îi strânse mâna într-a sa.
– {tii foarte bine c` era în stare grav` când a luat-o ambu-
lan]a. Ar fi extraordinar ca voi s` fi reu[it s`-i salva]i via]a.
Dar trebuie s` fii preg`tit` suflete[te pentru ce e mai r`u…
Heather oft`.
– Ai dreptate. La momentul respectiv singura mea
speran]` era s` nu moar` în bra]ele noastre înainte s` vin`
ambulan]a.
– Acum nu mai depinde de tine. Nu are rost s` te
chinuie[ti cu gânduri la ce ar fi fost dac`… Fii
recunosc`toare c` sergentul a fost acolo [i nu te mai
gândi la altceva.
– Presupun c` [i tu ai avut de-a face cu urgen]e în meseria ta.
– Înc` nu. Nu sunt prea vechi în meseria asta, s` [tii.
Pân` s` vin aici eram un simplu asistent, a[a c` nu era de
CU TINE... 57

competen]a mea s` iau hot`râri importante. Acum îns`,

într-o eventual` situa]ie critic`, nu m` pot baza decât pe
mine însumi [i, ca [i tine, o s` fac tot ce-mi va sta în putin]`.
Cel pu]in el fusese instruit pentru astfel de situa]ii, se
gândi Heather. Cine [tie cât îi va lua ei s` revin` la voia
bun` cu care î[i efectua înainte, f`r` nici o grij`, traseul zil-
nic?
– S` nu crezi c` de acum încolo toat` lumea î[i va face
un obicei din a se pr`bu[i f`r` suflare la tine în autobuz,
o asigur` Colin. Chiar dac`, Doamne fere[te, se va mai
întâmpla vreodat` a[a ceva, nu va mai fi niciodat` la fel de
groaznic ca prima oar`.
Li se servi masa. Heather î[i d`du seama c`, în ciuda
celor întâmplate, era moart` de foame. Pân` la desertul
u[or constând în fructe [i dulcea]`, ea se sim]ea deja mult
mai bine [i-i era recunosc`toare lui Colin pentru asta. Îi
zâmbi chiar, mul]umindu-i.
– Aveam nevoie de a[a ceva.
– Ar`]i mai bine, mai întremat`, de parc` ]i-ai mai recu-
perat puterile. Acum ce faci?
– M` duc acas`, sun` prompt r`spunsul. Nu-]i face
griji, nu mi se va întâmpla nimic r`u. Promit s` nu pierd
direc]ia [i s` ies de pe [osea sau mai [tiu eu ce, Doamne
fere[te, altceva...
– Ai putea r`mâne aici peste noapte.
– Nu. Heather p`rea de neînduplecat în aceast` pri-
vin]`. Asta mi-ar da peste cap de-a binelea rutina zilnic`.
Dar nu plec pân` nu sun la spital s` v`d ce mai face doam-
na Croft. Faptul c` nu [tiu nimic este de nesuportat.
58 AUDREY WEIGH

El nu încerc` s-o opreasc`. {tia foarte bine c` s` nu [tii

nimic era de cele mai multe ori mai greu decât s` auzi ce
e mai r`u. O înso]i la telefonul din holul hotelului [i-i
c`ut` el num`rul de telefon de la spital.
Heather se prezent` [i-i explic` asistentei c` ea fusese
cu pacienta când aceasta suferise infarctul. Dup` câteva
secunde de a[teptare altcineva prelu` receptorul la
cel`lalt cap`t al firului.
– Doamna Croft se odihne[te acum. Deocamdat` nu
poate primi vizite decât din partea membrilor familiei.
– Mul]umesc!
Heather închise [i repet` pentru Colin ceea ce i se spusese.
– O veste îmbucur`toare. Uite, s-a întunecat deja.
Sigur vrei s` conduci pân` acas` în seara asta?
– Circul adesea, iarna, pe întuneric. Nu-]i face griji, acum
c` am aflat c` starea doamnei Croft este stabil`, nu mai am
motive de îngrijorare [i m` pot concentra asupra drumului.
O conduse pân` la autobuz [i înainte ca ea s` deschid`
u[a o lu` din nou de mân`.
– Cafeaua în doi mâine diminea]`? întreb` el.
– Da, mul]umesc. O idee minunat`.
El înaint` pe nea[teptate spre ea [i o s`rut` u[or pe obraz.
– Te a[tept mâine diminea]`. Ai grij` la drum!
Heather se urc` în autobuz sim]ind înc` buzele lui pe
obrazul ei. Ce frumos din partea lui s` fie al`turi de ea, s-o
în]eleag` [i s` încerce s-o ajute s` treac` peste groaza aces-
tei zile! Abia a[tepta întâlnirea de la cafea de a doua zi
diminea]`! Poate avea chiar s` z`boveasc` [i câteva minute
în plus fa]` de obicei, dac` el nu era ocupat, bineîn]eles.
 Capitolul 6

Ceasul de[tept`tor o trezi pe Heather a doua zi

diminea]`. Se l`s` pe spate încercând s`-[i adune gân-
durile, surprins` c` dormise bine dup` o zi atât de tul-
bur`toare ca cea de ieri. De obicei se trezea înainte ca
ceasul s` sune, dar continua s`-l potriveasc` în fiecare
sear`, pentru orice eventualitate.
Resim]i efectele efortului de cu o zi înainte imediat ce
se d`du jos din pat. Acum putea s`-[i dea cu exactitate
seama ce mu[chi fuseser` solicita]i în încercarea de a o
readuce la via]` pe bolnav`. Dureri ascu]ite îi s`getau la
fiecare mi[care spatele în timp ce se îndrepta spre baie, [i
ambii genunchi o sup`rau cumplit.
Apa fierbinte avu un efect reconfortant, dar ea continua
s` se simt` mai pu]in energic` decât de obicei. Se uit` la ceas
[i decise s` nu mai piard` vremea preg`tindu-[i un pachet
pentru masa de prânz. Câteva banane, mere [i nuci erau de
ajuns pentru a o men]ine pe linia de plutire. Dac` avea s` i
se fac` foame putea s`-[i cumpere un sandvi[ din St. Annes.
60 AUDREY WEIGH

Doi pasageri a[teptau în fa]a garajului. Era un cuplu

mai în vârst` care dorea s` ajung` la Gregory. Heather
nu-[i putu înfrâna temerile în timp ce le rupea bilete [i
înc`rca bagajul în ma[in`… Î[i impuse în gând s` nu se
mai gândeasc` la r`u. Transportase sute de pasageri în
vârst` [i nu-[i f`cuse niciodat` pân` acum astfel de griji.
Mai mult decât atât, cei doi p`reau cât se poate de în
form`!
– Obi[nuiam s` ne petrecem anual vacan]ele aici când
eram eu mic`. Melancolia amintirii vibra în glasul femeii.
Dar n-am mai venit de când aveam doisprezece ani. A[tep-
tam cu ner`bdare excursia asta de mul]i, mul]i ani.
– În mod sigur ve]i remarca o gr`mad` de shimb`ri,
opin` Heather. Totu[i pân` acum s-a încercat evitarea pe
cât posibil a înlocuirii pitorescului cu modernul.
Pe parcursul întregului drum, doamna îi ar`t` so]ului,
entuziasmat [i el de bucuria so]iei sale, diverse locuri,
puncte de atrac]ie care îi r`m`seser` ei în amintire. Buna
lor dispozi]ie îi insufl` tinerei încredere [i pu]in` sigu-
ran]`. To]i trei se bucurar` de priveli[tea preferat` a lui
Heather când ajunser` în vârful dealului.
– Facem un mic popas aici, deci pute]i bea o cea[c` de
ceai sau altceva, le spuse ea pasagerilor în timp ce oprea
autobuzul în Eden Bay.
– Avem termos la noi, r`spunse b`trâna doamn`. Dar
vom face o plimbare de-a lungul str`zii principale…
Heather se uit` la ceas.
– Dureaz` dou`zeci de minute. Nu v` mai întoarce]i
pân` în sta]ie. V` iau eu din drum înspre ie[irea din ora[.
CU TINE... 61

Func]ionarele de la oficiul po[tal încercar` s-o re]in`

pe Heather cu întreb`ri despre nenorocirea de cu o zi
înainte, dar ea nu z`bovi.
– Nu am sunat înc` la spital, le r`spunse scurt. Nu [tiu
care mai este starea doamnei Croft. Asear` când am sunat
se odihnea.
Alte câteva persoane o a[teptau în fa]a farmaciei. {tiau
c` trece pe acolo în fiecare diminea]`. Heather repet` ce
le spusese [i celorlal]i, apoi ap`ru Colin [i-i veni în ajutor
ad`ugând c` nu e nimic nou de aflat, iar Heather are [i ea
un program de respectat.
– Cum te mai sim]i ast`zi? întreb` el ]inându-i u[a [i
invitând-o în`untru.
– M` cam dor picioarele… [i spatele… dar în rest…
mai optimist` ca ieri. Ast`zi nu m` gr`besc a[a tare. Am
numai doi pasageri care deap`n` amintiri [i le-am l`sat
mai mult timp la dispozi]ie.
– Bine ai f`cut! Cafeaua e gata.
Înainte s` treac` în camera din spate, Heather se opri
s`-i spun` [i lui Raelene câte ceva despre ghinionul de
ieri. Acum era gata pentru un popas la cafea mai degajat,
nu a[a de „în fug`” ca de obicei.
Aproape f`r` nici o alt` introducere Colin o invit` s`-[i
petreac` împreun` duminica ce urma. Ea accept` f`r` ezitare.
– Vin s` te iau la 9.30, îi spuse el. A[a o s` ai [i tu timp
s` mai leneve[ti pu]in în pat.
– {i unde mergem?
– Asta e o surpriz`.
– Dar trebuie s` [tiu cu ce s` m` îmbrac.
62 AUDREY WEIGH

– Ah! Colin p`rea s` reflecteze asupra problemei. Cu

ceva în care s` te sim]i tu bine. Nu mergem într-un loc
prea preten]ios, a[a c` nu se impune ]inut` obligatorie.
Heather se mustra în drum spre autobuz. Cine spunea
c` nu se las` ea impresionat` de farmecul [i înf`]i[area lui?
Folosise cuplul în vacan]` ca o scuz` s` poat` pierde [i ea
vremea în mod pl`cut. De fapt dorise s` petreac` ceva mai
mult timp în compania lui Colin. {i uite c` aranjase s`
petreac` a doua duminic` la rând cu el. Halal voin]` pe ea!
Cei doi pasageri o a[teptau în fa]a magazinului.
P`l`vr`geau vesel în timp ce-[i reluau locurile.
– Închipuie-]i c` aceea[i familie de]ine [i acum maga-
zinul. Str`nepo]ii celor de atunci.
– Îi cunosc chiar [i pe cei la care so]ia mea st`tea cu
atâ]ia ani în urm`. Cine ar fi crezut?
Heather se gândi s`-i lase la scara hotelului lor în
Gregory, dar î[i aminti c` sergentul este cu ochii în patru
dup` astfel de înc`lc`ri ale regulamentului.
– A[tepta]i-m` pu]in [i v` duc pân` la oficiul po[tal.
Este mai aproape de hotel decât sta]ia de autobuz.
Sandy era [i ea ner`bd`toare s` afle am`nunte despre
ceea ce se întâmplase.
– Am auzit c` ambulan]a a luat-o tocmai de la ferma Philps, a[a este?
– Da. Trecusem chiar de ferm`, dar am întors.
– {i i-ai salvat via]a.
– Sergentul Gibson i-a salvat via]a, eu doar l-am ajutat.
– Pentru prima dat` când chiar face [i el ceva pentru
cineva. {tii c` îi oprea pe oameni la ie[irea din ora[ [i-i
amenda pentru c` nu aveau centurile de siguran]` puse?
CU TINE... 63

– Ei bine, este spre binele lor, replic` Heather.

Oamenii ar trebui s` aib` mai mult` grij` de propria lor
siguran]`. {i pe mine m` îngrijoreaz` faptul c` înc` mai
exist` tineri care nu în]eleg rostul centurii.
– Ha! Nu credeam c` tocmai tu o s`-i iei ap`rarea. De
fapt nu este chiar atât de surprinz`tor, având în vedere
prin ce a]i trecut ieri. Stai s` te mai prind` c` ai parcat
neregulamentar!…
Pu]in probabil ca acest lucru s` se mai întâmple
dac` locul de parcare al autobuzului avea s` fie respec-
tat de acum înainte între orele indicate, se gândea
Heather în timp ce aduna pachetele. Acesta ar fi fost tot
meritul sergentului, ca [i reu[ita de ieri. S-ar putea s`
nu fie prea încântat nici dac` o vede debarcând
pasageri la po[t`, dar regulamentul nu stipulez` nimic
în leg`tur` cu debarcarea pasagerilor pe proprietate
privat`.
Când se întoarse în aceea[i dup`-amiaz`, sergentul
Gibson a[tepta în fa]a agen]iei. Era în uniform`, a[a c`
Heather presupuse c` era de serviciu.
– Bun` ziua! Cum te sim]i ast`zi? întreb` el de îndat`
ce ea puse piciorul pe trotuar.
– De diminea]` abia m` puteam mi[ca. Dar tu?
– La fel. Zâmbi. Cu siguran]` vei fi bucuroas` s` afli c`
doamna Croft a avut o noapte lini[tit` [i starea ei se
îmbun`t`]e[te v`zând cu ochii.
– Slav` Domnului!
El aprob` din cap [i dup` un moment de t`cere
Heather continu`:
64 AUDREY WEIGH

– Nici n-am apucat s`-]i mul]umesc cum se cuvine pen-

tru ieri. Î]i sunt cu adev`rat recunosc`toare. Nu m-a[ fi
descurcat f`r` tine.
– Ba cum s` nu! Nu ai început nici s` ]ipi, nici n-ai
intrat în panic` s` nu mai [tii de tine…
– N-am apucat, cu tine care i-ai s`rit atât de prompt în
ajutor… Dar dac` nu ai fi fost acolo?
– Ai licen]` de [ofer de autobuz. Cu siguran]` ai urmat
un curs de prim-ajutor înainte s` începi s` te ocupi de o
întreag` linie de autobuze.
Atât îi fu de ajuns lui Heather ca s` revin` la vechile
sentimente în ceea ce-l prive[te pe sergent. Era extraordi-
nar! De ce trebuia s` caute întotdeauna nod în papur`?
– Bineîn]eles c` am urmat un astfel de curs! Dar nu se
compar` cu situa]ia real`. Plus c`, recunoscu ea, asta a
fost cu ceva timp în urm`. Atâtea lucruri se uit` în timp!
– Tocmai de aceea exist` cursuri de reinstruire, se
îmbun` el. De fapt despre asta voiam s` vorbesc cu tine.
S`pt`mâna viitoare, la 18.30, începe un curs de prim-aju-
tor în Eden Bay. Ai putea s`-]i modifici pu]in programul
în a[a fel încât s` participi [i tu?
Heather d`du afirmativ din cap. Infarctul doamnei Croft
era un argument suficient pentru a o convinge c` are nevoie
de pu]in` preg`tire pentru astfel de cazuri de urgen]`.
– Pot s` fac în a[a fel încât s` fiu disponibil` în ziua cursului.
– Bine. Î]i trimit eu detalii.
O salut` scurt din cap [i se îndep`rt`. Nu era nevoie s`-i
cear` adresa. Doar avea deja toate datele necesare în afu-
risitul `la de carne]el.
CU TINE... 65

Lui Colin i se p`ruse de la sine în]eles c` ea avea s` ia

cafeaua cu el [i la întoarcere, a[a c` avea totul preg`tit. Ea
accept` bucuroas`, dar hot`rî s` nu-[i fac` un obicei zil-
nic din asta, de[i îi f`cea atâta pl`cere compania lui.
– Mâine diminea]` nu trec decât foarte rapid, cu tre-
buri, îl anun]`. A[a c` nu preg`ti nimic…
– {i nu-mi st` în putere s` te fac s` te r`zgânde[ti?
Ochii lui c`prui o priveau rug`tor. Prezen]a ta aici în
fiecare diminea]` îmi lumineaz` întreaga zi.
– Ei bine, mai sunt [i al]ii c`rora trebuie s` le luminez
ziua, r`spunse ea cu jum`tate de gur`. Nu m` r`zgândesc.
Acum trebuie s` plec. Am un program de respectat.
Plou` urm`toarele dou` dimine]i, dar zorii zilei de
duminic` anun]au o zi frumoas` [i c`lduroas`. Heather se
trezi devreme [i intr` la du[. Urm` apoi problema
îmbr`c`min]ii. Se decise asupra unei rochii de bumbac.
Se preta aproape oriunde [i avea s` fie o schimbare
binevenit` dup` o s`pt`mân` întreag` de blugi sau pan-
taloni. Se hot`rî în cele din urm` asupra unei rochii roz,
cu mânec` scurt`, la care asort` o pereche de sandale de
piele, albe. Î[i preg`ti [i o jachet` alb`. Cu siguran]`, ceva
mai pe sear` briza avea s` se fac` sim]it`.
Colin sosi la numai câteva minute de termenul fixat.
– E[ti foarte punctual, remarc` Heather.
– Am un program de respectat, o tachin` el. Nu e[ti singu-
ra care se încadreaz` în timp când trebuie s` ajung` undeva.
El accept` ceva r`coritor de b`ut înainte de plecare.
Un Sedan crem a[tepta în fa]a por]ii. Îi ]inu u[a s` urce,
iar ea nu se putu ab]ine s` nu remarce clasa vehiculului.
66 AUDREY WEIGH

Nici un alt prieten de-al ei nu de]inea o ma[in` atât de

scump`… Contrastul cu propriul ei autoturism combi
care avea deja ceva kilometri la bord era izbitor.
Colin se dovedi un [ofer priceput. Conducea repede,
dar prudent. O lu` pe cel mai scurt drum spre [oseaua
principal`, apoi spre Hobart.
– M-am cam s`turat de atâta lini[te [i pace, spuse el.
Este timpul s` încerc`m ceva mai incitant.
Tr`ise aproape toat` via]a lui în Hobart, a[a c` acolo se
sim]ea ca acas`. Mai întâi opri s`-i ofere lui Heather o
superb` perspectiv` de sus asupra ora[ului, asupra por-
tului [i râului Derwent.
– Asta numesc eu o priveli[te de milioane, se entuzi-
asm`, de parc` el însu[i creionase tabloul ce li se
dezv`luia în fa]a ochilor. Nici nu e a[a de complicat s`
ajungi aici sus ca s` te bucuri de peisaj. Nu ]i se pare c` e
un fel de Victoria Cove îmbun`t`]it?
– Este într-adev`r impresionant.
– Bine zis! Hobart are de toate: priveli[ti cum nu g`se[ti
poate nic`ieri în alt` parte în lume, plus toate facilit`]ile
unui ora[ modern, [i asta f`r` s` pl`teasc` tributul aglo-
mera]iei [i traficului din Melbourne sau Sydney.
Urm`toarea oprire fu la un club de golf, unde luar` masa
în vecin`tatea impun`toare a unui conac vechi. De acolo,
coborâr` pe malul râului. Colin parc` aproape de debarcader.
– Ce p`rere ai de asta? o întreb` ar`tându-i un iaht mic,
albastru cu alb. Este al nostru pentru azi.
Heather savur` din tot sufletul croaziera. Apa lic`rea
argintiu în lumina soarelui, rev`rsându-se parc` în
CU TINE... 67

verdele mai intens dup` ploile din ultimele zile al vege-

ta]iei de pe mal. Vremea frumoas` scosese oamenii la
plimbare, pe ap` sau pe uscat. Mul]i dintre ei le f`ceau
prietene[te cu mâna când treceau.
Heather crezu c` o dat` ajun[i la mal aveau s` plece
spre cas`, dar Colin nu fu de acord nici în ruptul capului
cu a[a ceva.
– Este mult prea devreme ca s` plec`m spre cas` acum.
Ora[ul ne ofer` atâtea posibilit`]i! Cum s` plec`m de aici
înainte de cin`?! M-am gândit s` mânc`m la Cazino.
– N-am fost niciodat` la Cazino. M-am întrebat de
multe ori cum o fi.
Colin era încântat.
– N-ai fost niciodat`? Grozav! Îmi place la nebunie s`
duc oamenii în locuri în care nu au mai fost pân` atunci.
Cl`direa cazinoului impresiona [i prin exterior, dar
decorurile în purpuriu [i auriu din interior o l`sar` pe
Heather cu gura c`scat`. Privea fermecat` covoarele [i
candelabrele, gândindu-se cât` diferen]` între acest loc [i
vechiul hotel din Victoria Cove. Nu exista nimic care
m`car s` se apropie de grandoarea acestei construc]ii în
nici unul dintre ora[ele prin care trecea ea zilnic.
– Înc` nu este foarte aglomerat, îi spuse Colin con-
ducând-o în`untru. Cei mai mul]i vin spre sear`. Asta
exceptând împ`timi]ii jocului, bineîn]eles. Unii dintre ei
sunt aici de la deschidere.
Treceau, deocamdat` f`r` o ]int` anume, printre mese-
le de joc. Juc`tori î[i încercau norocul la rulet` sau la
c`r]i.
68 AUDREY WEIGH

– Tu ce ai vrea s` încerci? o întreb` Colin.

– Eu? Eu nu joc, r`spunse imediat Heather. Nu [tiu s`
joc nici unul dintre jocurile astea.
Avea chiar un fel de team` instinctiv` de jocurile de
noroc. Pentru ea, cazinoul reprezenta un loc de întâlnire
al celor boga]i, al celor care aveau destui bani ca s` nu le
pese dac` pierd sau câ[tig`. Nu se putea imagina punând la
b`taie bani munci]i de ea la un joc de noroc. Ai ei se str`dui-
ser` ani de zile s` pun` pe picioare afacerea familiei, iar ea
pre]uia prea mult acest lucru ca s` ri[te banii la pariuri.
Colin disp`ru câteva minute pentru a se întoarce cu un
fi[ic de monede pe care i le r`sturn` în palm`.
– M`car încearc`-]i [i tu norocul la jocurile mecanice!
o îndemn` el. Hai, c-o s` fie distractiv!
O conduse într-o alt` sal` [i se oprir` în fa]a a dou`
aparate libere. El îi ar`t` cum func]ioneaz`.
– Simplu, nu-i a[a? Folose[te toate monedele pe care ]i
le-am dat.
La a treia încercare, Heather câ[tig`. Banii c`zur` cu zgomot.
– Bravo! Cât ai câ[tigat?
– Doi dolari.
– Data viitoare poate dai lovitura.
El nu câ[tig` nimic, iar cu celelalte monede din fi[ic
nici Heather nu mai avu noroc. Încerc` s`-i dea banii
câ[tiga]i lui Colin, dar el îi refuz` spunându-i:
– Sunt ai t`i. Vrei s`-i joci [i pe `[tia?
– Nu, mul]umesc! Îmi ajunge cât am jucat.
– Atunci pune-i în geant`. Dac` nu mai vrei s` joci, s`
mergem s` c`ut`m o mas`.
CU TINE... 69

Restaurantul era pu]in cam aglomerat, dar se g`si ime-

diat o mas` pentru ei. Uitându-se prin meniu Heather
decise s` aleag` ceva u[or. Nu era obi[nuit` cu mâncarea
s`]ioas` [i luaser` deja o mas` copioas` \n ziua aceea.
– Te-ai descurca [i cu ceva mai consistent, o asigur`
Colin amuzat. C` doar e cin`, nu gustare!
– Dac` asta îmi va pica mie mai bine decât orice altce-
va… Am mâncat la prânz pân` n-am mai putut [i eu nu
sunt obi[nuit` cu a[a ceva. Dar tu nu te lua dup` mine!
Alege câte feluri î]i pofte[te inima.
Colin î[i d`du seama c` ea nu va schimba comanda,
oricât ar încerca el s-o îmbie cu cine [tie ce bun`t`]i.
– Presupun c` a[a te men]ii în form`, cu silueta asta de
invidiat [i cu tenul debordând de s`n`tate! murmur` el.
Ei bine, eu nu am atâta voin]`. De fapt cred c` am mai
men]ionat acest lucru.
Cei doi tineri se aplecaser` u[or unul spre cel`lalt, iar
conversa]ia se între]inea parc` de la sine, pl`cut [i dega-
jat. Ca nu cumva ea s`-l cread` cine [tie ce împ`timit al
jocului, Colin o asigur` c` nu-[i face un obicei din a juca
la Cazino.
– Am venit de câteva ori cu persoane care nu cuno[teau
ora[ul. Cazinoul este unul dintre punctele de atrac]ie. Mai
joc [i eu din când în când, dar niciodat` la mize prea mari.
Când spre sfâr[itul mesei el îi suger` s-o duc` acas`,
Heather nu protest`, c`ci nu dorea s` ajung` târziu.
Drumul de întoarcere nu dur` mult. Era o noapte
minunat`. Luna aproape plin` împr`[tia reflexe argintii
pe suprafa]a m`rii.
70 AUDREY WEIGH

Colin opri ma[ina la poarta lui Heather [i se întoarse c`tre ea.

– Ai ajuns [i acas` teaf`r` [i nev`t`mat`, îi spuse vesel.
Te-ai sim]it bine?
– Da, m-am sim]it. Mul]umesc foarte mult! Atâtea lucruri
noi pentru mine!… A fost într-adev`r o schimbare pl`cut`.
– M` bucur.
Colin coborî. Heather îl a[tept` s` vin` s`-i deschid`
portiera.
– Mul]umesc. Ai vrea s` urci la o cafea, sau preferi s`
pleci deja?
El [ov`i un moment, apoi d`du din cap.
– Mi-ar face mare pl`cere s` intru, dar mai bine plec.
Mai am destul de mers, iar tu te scoli mâine de diminea]`.
O lu` de mân`, o trase lâng` el, î[i încol`ci cel`lalt bra]
în jurul ei [i o s`rut` u[or pe obraz cum mai f`cuse [i alt`
dat`. Apoi îi depuse un al doilea s`rut, tandru, dar
hot`rât, pe buze.
Heather se trezi r`spunzându-i la s`rut cum nu se
a[teptase. O mai s`rutaser` [i al]i b`rba]i, dar nici unul
n-o f`cuse s` simt` ceea ce sim]ea acum. Nu l-ar fi respins
dac` nu s-ar fi oprit, dar el se d`du un pas înapoi, cu
palmele pe umerii ei [i, privind-o adânc în ochi, o întreb`:
– Cafea mâine diminea]`?
– Da, r`spunse ea f`r` suflare. Mul]umesc. Abia a[tept!
 Capitolul 7

Colin lucra la o re]et` când sosi Heather la farmacie în

diminea]a urm`toare.
– A fost adus` acum câteva minute, explic` Raelene.
Doctorul are nevoie de medicament cât mai repede posi-
bil, de aceea au [i trimis re]eta cu prima ocazie ivit`.
– Spune-i s` nu se gr`beasc`, zise Heather. Am câ]iva
prieteni de vizitat [i m` întorc.
– O s`-i lipseasc` mica voastr` întâlnire din fiecare
diminea]`. Zâmbetul lui Raelene numai unul de simpatie
nu era. Câteodat` am impresia c` pentru el pauza asta de
cafea este mai important` decât tot restul zilei.
Heather decise s` ignore aceast` remarc`.
– Ne vedem peste câteva minute, spuse ea [i ie[i
repede, înainte ca Raelene s` se poat` gândi la vreun
motiv s` o mai re]in`.
În magazin erau patru clien]i, dar nici unul nu se
gr`bea.
72 AUDREY WEIGH

– Heather, de când nu te-am mai v`zut! Pe unde ai umblat?

Femeia între dou` vârste care vorbise i se adresase din
cel`lalt cap`t al înc`perii. St`tea sprijinit` de tejghea.
– Ca de obicei, r`spunse Heather deschizând combina
frigorific` [i luându-[i un suc de portocale.
– Da [i nu prea, interveni [i o doamn` mai în vârst`.
Dar c`l`toria cu doamna Croft?
Vestea infarctului se r`spândise ca fulgerul [i
provocase rumoare în micul ora[. Se discutase despre
asta s`pt`mâna întreag` [i înc` mai era un subiect
dezb`tut.
– Începe un curs de prim-ajutor aici, în ora[, spuse
vânz`toarea, ar`tând spre un anun] tip`rit de pe perete.
Poate ar fi bine s` particip`m cât mai mul]i, pentru orice
eventualitate. Dac` se întâmpl` s` fac` cineva infarct [i la
noi aici, în Eden Bay…?
– Bate în lemn! s`ri femeia care intrase prima în vorb`
cu Heather. Totu[i, ar trebui s` fim preg`ti]i [i pentru ast-
fel de situa]ii. Nici unul dintre noi nu întinere[te.
O client` care nu participase la discu]ie îi zâmbi lui
Heather [i ie[i dup` ea din magazin.
– Nu te-am mai v`zut de o groaz` de timp! spuse ea.
– A[a este, îmi pare r`u. Am fost ocupat` în ultimele
dou` weekenduri.
– Am auzit. Julia Denby arunc` o privire în jur pentru
a se asigura c` nu exist` urechi indiscrete [i, de[i se con-
vinse de acest lucru, continu` pe un ton mai sc`zut: O
p`s`ric` mi-a [optit c` ai fost v`zut` la întâlnire cu tân`rul
acela dr`gu] de la farmacie.
CU TINE... 73

– Oh, Doamne! Cum mai circul` vorba!

– {i nu în alt` parte, ci la Cazino. Ai avut noroc?
– Nu. Am câ[tigat doi dolari, dar am pierdut mai mult
de-atât.
– Asta-i via]a! Ascult`, avem petrecere duminica
viitoare, s`rb`torim ie[irea la pensie a p`rin]ilor lui Brian.
Ei se mut` în Gregory [i prelu`m noi administrarea
întregii ferme.
– Felicit`ri! Cu siguran]` o s` vin.
– Adu-l [i pe noul t`u prieten cu tine.
– S-ar putea s` aib` alte planuri pentru duminic`. Eu îl întreb.
– Nu-[i face el planuri care s` nu te includ` [i pe tine,
spuse Julia cu un zâmbet cunosc`tor. Raelene ne-a
povestit cum st` treaba. I-ai c`zut cu tronc din prima clip`
[i acum nici nu se mai uit` la altcineva.
Heather ro[i.
– Nu crede]i [i voi chiar tot ce spune Raelene. Trebuie
s` plec. Ne vedem duminic`.
Colin o a[tepta la u[a farmaciei, cu pachetul de
medicamente în mân`.
– Presupun c` acum pleci imediat, se plânse el.
– Da, am întârziat deja zece minute. Heather ezit`, dar
pân` la urm` se hot`rî s`-l invite la petrecere. Ar fi o
ocazie minunat` s` mai cuno[ti [i tu ceva lume.
– A[ prefera s` m` întâlnesc numai cu tine. Nu am
nevoie s` cunosc alt` lume.
Heather se gândi cât de pl`cut` fusese ziua de ieri [i
cât de atr`g`tor suna perspectiva altor astfel de zile, dar
d`du din cap.
74 AUDREY WEIGH

– Eu o s` m` duc. Julia este o veche prieten` [i

duminic` va fi o zi mare pentru ea [i pentru Brian.
Colin capitul` cu un oftat:
– Bine, atunci accept. Poate mergem [i noi undeva
dup` aceea.

Primele ore ale cursului de prim-ajutor se ]ineau

într-o camer` de serviciu la Hotel Royal. Heather se
întoarse în Eden Bay la ora obi[nuit`, parc` autobuzul
[i o lu` pe jos spre farmacie. Colin o întâmpin` u[or
încruntat.
– Nu mi-ai spus c` în seara asta r`mâi dou` ore în
ora[.
– Oh, nu ]i-am spus? Probabil am presupus c` toat`
lume [tie.
– Cum r`mâne cu programul? Am crezut c` programul
este mai presus de orice.
Tonul lui acuzator o enerv` pe Heather.
– Este mai presus decât interesul meu personal,
r`spunse ea sec. Dar în astea dou` ore o s` iau parte la
ni[te cursuri de prim-ajutor, spre binele pasagerilor
mei.
– Dar pasagerii care se întâmpl` s` a[tepte autobuzul
în astea dou` ore?…
– To]i func]ionarii de la agen]ie [tiu [i exist` anun]uri
peste tot. N-o s` a[tepte nimeni autobuzul.
Brusc un zâmbet îi lumin` lui Colin fa]a, iar tensiunea
se risipi ca prin minune.
CU TINE... 75

– M` bucur s` aflu c`-]i po]i reorganiza timpul atunci

când este cazul. {i sunt încântat s` aflu c` în seara asta e[ti
în ora[. Hai s` lu`m cina împreun`!
– Îmi pare r`u, dar iau ceaiul la magazin cu familia
Lawson.
– Ei, pe naiba! Mie nu-mi faci nici un fel de rabat,
bomb`ni el. Dar s`pt`mâna viitoare? Doar cursul `sta n-o
avea numai o singur` [edin]`!
Heather [ov`i. Începuse s` cear` cam mult, hot`r\ ea.
Compania lui era într-adev`r foarte pl`cut`, dar ea mai
avea [i al]i prieteni. Plus c` începuser` deja s` circule
zvonuri despre ei doi [i ea nu voia s` fie subiect de
bârf`.
– Mai vedem. Nu pot s` fac planuri de pe acum pentru
s`pt`mâna cealalt`.
El fu evident dezam`git de r`spuns, a[a c` ea încerc`
s` destind` atmosfera glumind:
– De ce nu vii [i tu cu mine la curs?
– Tu crezi c` eu nu m-am gândit? Dar ce-ar zice lumea
s` m` vad` pe mine urmând un astfel de curs? Dup` doc-
tor, farmacistul este a doua persoan` la care apeleaz`
omul pentru un sfat medical. Cât` încredere a[ mai inspi-
ra eu unor oameni care m-au v`zut înv`]ând cot la cot cu
ei acelea[i lucruri?
Când se desp`r]ir`, el p`rea înc` nec`jit. Foarte r`u, se
gândea Heather îndreptându-se cu pas hot`rât spre ma-
gazin. Ea fusese întotdeauna o fire independent` [i nu
avea s` se supun` nici acum insisten]elor altora. El va tre-
bui s` în]eleag` c` ea are via]a ei [i interesele ei de ap`rat.
76 AUDREY WEIGH

Se bucur` de jum`tatea de or` pe care o petrecu în

compania familiei Lawson. Timpul petrecut în ora[ îi ofe-
rea posibilitatea s` întâlneasc` oameni pe care nu-i mai
v`zuse de mult` vreme. Camera de hotel unde se ]inea
cursul frem`ta de zgomot de glasuri, se schimbau impre-
sii, dar nu se f`cea nici un fel de referire la adev`ratul
motiv al prezen]ei tuturor acolo.
– Bun` seara!
Toat` lumea întoarse capul în direc]ia vocii autoritare
ce se f`cuse auzit` [i to]i ochii începur` s`-l studieze pe
b`rbatul înalt, îmbr`cat elegant, care vorbise. Soarele
dup`-amiezii îi accentua nuan]a ro[cat` a p`rului.
– Bun` seara! repet`. Lua]i loc, v` rog, ca s` putem
începe.
Heather r`mase uimit`. Sergentul Gibson!
– Bun`! o salut` el îndreptându-se cu pa[i mari spre
ea.
Ea d`du nu prea încântat` din cap în semn de salut.
– Tu predai cursul?
– Da. {i te asigur c` am acreditare în acest sens.
– P`i mie de ce nu mi-ai spus? M-ai informat cu privire
la curs, dar nu mi-ai spus c` tu te ocupi de el.
El fu u[or stânjenit de întrebare.
– Am avut sentimentul c` dac` î]i spun nu mai vii.
Cât` dreptate avea, se gândi Heather b`t`ioas`.
Probabil c` acum va fi cu ochii pe ea, încercând s`-i
g`seasc` nod în papur` pentru ca mai apoi s`-i pun` la
îndoial` capacitatea de a conduce o linie de autobuze.
Asta numai încredere nu-i inspira. Ar fi trebuit s`-l roage
CU TINE... 77

pe Colin s-o instruiasc` pu]in, [i cu asta basta. Ar fi ajutat-o

cu cea mai mare pl`cere [i aproape sigur el [tia mai multe
în domeniu.
Cineva îi f`cu semn cu mâna indicând un loc liber, iar
Heather se duse repede s` se a[eze, sperând c` n-a obser-
vat nimeni c` nu se simte tocmai în largul ei. Prezen]a ser-
gentului îi era întotdeauna incomod` [i indiferent de
împrejur`rile în care se întâlneau ea se sim]ea supus`
unei anumite tensiuni.
Poli]istul începu prin a se prezenta. Câ]iva devenir`
mai rezerva]i când aflar` cine este. Î[i câ[tigase rapid o
anumit` reputa]ie în sânul comunit`]ii [i toat` lumea [tia
deja c` scuzele nu erau de ajuns dac` te prindea
înc`lcând regulamentul.
– În mod sigur a]i auzit cu to]ii de urgen]a cu care ne-am
confruntat de curând în autobuz, continu` el. Poate toc-
mai acesta este motivul pentru care atâ]ia dintre noi par-
ticip` ast`zi la aceast` întrunire. Câteodat` avem nevoie
de un astfel de eveniment pentru a ne aminti cât de
important este s` [tim cum s` facem fa]` unei st`ri de
urgen]`. S` începem deci. Resuscitarea inim`-pl`mâni
este una dintre interven]iile vitale, de aceea aceast` pro-
cedur` este prima pe care o vom înv`]a.
Vorbea liber, oferind informa]iile clar [i concis, de
parc` instruia un deta[ament de cade]i. Nici urm` de
zâmbet pe fa]a lui, nici chiar când unii dintre b`rba]ii
prezen]i f`ceau comentarii cu voce tare cu privire la
manechinul de dimensiuni umane pe care îl adusese pen-
tru exemplificare.
78 AUDREY WEIGH

Dup` ce efectu` procedura de resuscitare, se ridic` [i spuse:

– Bineîn]eles, este mult mai u[or atunci când ai pe
cineva al`turi care s` te ajute. Heather, vino s` le ar`t`m
[i celorlal]i cum trebuie s` se coordoneze dou` persoane
în încercarea de a salva via]a cuiva.
Heather î[i ascunse re]inerea [i merse s` îngenuncheze
lâng` manechin. Privitorii începur` s` vorbeasc` între ei.
Ea [tia c` se discut` despre incidentul de s`pt`mâna tre-
cut`, cu infarctul doamnei Croft.
– Relaxeaz`-te, o îndemn` rece sergentul. Facem
numai o demonstra]ie. Pacientul acesta nu are cum s`
moar`.
Dar tonul lui n-o ajut` s` se relaxeze. Heather se
sim]ea stângace [i incapabil` s` se mi[te în voie. Îi era
mult mai greu s` se concentreze asupra ritmului acum
decât îi fusese chiar \n momentul în care trebuise s`
aplice unui om ceea ce se presupunea c` acum înva]` pe
un manechin.
Sergentul continu` cu demonstra]iile chemând pe
toat` lumea în perechi de câte doi pentru a exersa resus-
citarea pacientului. Cineva veni la un moment dat cu
ideea unei pauze în care s` se aduc` b`uturi r`coritoare,
dar el nu lu` în seam` sugestia [i continu` în aceea[i
manier` timp de o or` încheiat`.
– Cum spuneam, aceasta este cea mai important` pro-
cedur`, concluzion` el în cele din urm`. Exersa]i pînâ v`
va intra în obi[nuin]`. S`pt`mâna viitoare vom discuta
despre r`ni [i lovituri [i despre cum putem evita
agravarea lor.
CU TINE... 79

Lumea plec` în grupuri mici, unii înspre bar, al]ii spre

cas`. Câ]iva mai r`maser` s` schimbe o vorb`, dou`.
– Nu este o persoan` prea pl`cut`, nu-i a[a? comenta
un fermier, dup` ce în prealabil aruncase o privire peste
um`r pentru a se asigura c` sergentul nu-l poate auzi.
– În nici un caz. Dar pare s` [tie ce spune, îi r`spunse
un vecin.
– Tu e[ti persoana cea mai indicat` pe care o putem
întreba cu privire la priceperea lui, nu, Heather?
Heather confirm` din cap.
– Da. Este într-adev`r competent. Eu am fost
recunosc`toare c` a fost în autobuz s`pt`mâna trecut`.
Micul grup p`str` distan]a când sergentul trecu spre
ie[ire. P`rea s` nu observe c` oamenii îl cam evit`. Se opri
în dreptul lui Heather.
– Vii s`pt`mâna viitoare? se interes` el.
Heather se întreba dac` fusese o provocare sau o
simpl` întrebare de polite]e.
– Da, îi r`spunse. O s` vin.
– Bine.
Se întoarse [i ie[i. So]ia fermierului se amuza.
– Se pare c` te-a uns asistent, chicoti ea. Pe cât pariu
c` [i s`pt`mâna viitoare te cheam` la vreo demonstra]ie?
 Capitolul 8

A doua zi dup`-amiaz` sergentul Gibson a[tepta în

sta]ia de autobuz din Gregory. Ca de obicei, ]inut`
impecabil`. Era îmbr`cat civil, apretat [i c`lcat [i ar`ta de
parc` era de serviciu [i urma s` participe la cine [tie ce
ceremonie oficial`.
– Ast`zi fac excursia aceea înspre Victoria Cove, îi
spuse el lui Heather. Func]ionarul de la agen]ie mi-a spus
c` el crede c` nu am nevoie de alt bilet. A[a este?
– Alt bilet? Nu, confirm` ea.
Pe fa]a lui se a[ternu o urm` de zâmbet. Se întoarse s`
ridice geanta de voiaj pe care o luase cu el. Heather intr`
între timp în magazin. Î[i propuse s` încerce s` evite ten-
siunea ce o cople[ea cu fiecare ocazie când se afla în
preajma poli]istului. Ast`zi el nu era decât un om obi[nuit
care câteodat` purta uniform`. Îl întâlnise în repetate rân-
duri [i avusese destul timp s` se obi[nuiasc` cu felul lui
de a fi, a[a c` ast`zi nu avea s` se lase afectat` în nici un
fel de prezen]a lui. P`cat totu[i c` era singurul pasager.
CU TINE... 81

– Nici nu te a[teptai tu s`-l mai vezi atât de curând în

autobuz, a[a-i? deschise Sandy discu]ia. Oricum, m`car
localnicii pot circula lini[ti]i pân` se întoarce. Cu el ple-
cat o s` fie ca-n vremurile bune.
– Mm.
Heather nu g`sea motivat` atât` ostilitate fa]` de per-
soana sergentului, dar nu avea chef de discu]ii, a[a c`
schimb` pur [i simplu subiectul întrebând de marf`.
Sandy o urm` la ma[in` cu bra]ul plin de pachete.
Zâmbi ironic când observ` c` subofi]erul preferase locul
din dreapta [oferului.
– Te a[teapt` o excursie aprins`, o asigur` ea pe
Heather înmânându-i restul de colete. Bucur`-te de ea!
– Da. Pa, Sandy!
Nori cenu[ii se adunaser` pe cer în ultima or` [i nu
mult dup` ce p`r`sir` ei ora[ul începu s` plou`.
– De data asta prognoza meteo se dovede[te a fi
corect`, spuse Heather ac]ionând [terg`toarele de par-
briz.
– Vremea proast` î]i creeaz` vreodat` dificult`]i?
– Eu n-a[ spune chiar dificult`]i, doar nepl`ceri. Ca de
exemplu ploaia s` te ude pân` la piele c`rând la marf`.
Dar presupun c` tu te confrun]i deseori cu astfel de
nepl`ceri în meseria ta.
Turna acum cu g`leata. Ajunseser` la r`scrucea cu
calea ferat`. Heather avea de f`cut o livrare aici. Î[i trase
pe ea o pelerin` de ploaie înainte s` coboare. C`r`
ambele cutii deodat` [i le l`s` la ad`postul unui copac,
sperând ca proprietarul s` ajung` înainte ca înveli[ul de
82 AUDREY WEIGH

carton s` se îmbibe cu ap`. Trebui s`-[i îmbrace pelerina

[i a doua oar` pentru a face înc` o livrare ceva mai înco-
lo pe traseu. Apoi norii se împr`[tiar` [i soarele ap`ru din
nou.
– A[a se întâmpl` întotdeauna, explic` ea vesel.
Norii s-au scuturat [i acum restul zilei o s` fie soare [i
frumos.
El a[tept` în autobuz cât st`tu ea în Eden Bay. Nici
unul dintre ei nu mai deschise apoi discu]ia pân`
ajunser` în Victoria Cove.
– Acela este singurul hotel din ora[, îi spuse ea ar`tând
spre cea mai impun`toare cl`dire de pe raza localit`]ii.
Era o construc]ie veche, dar bine între]inut`, cu terase
largi, decorate cu grilaj dantelat de fier forjat, pe trei din-
tre cele patru laturi.
În mod normal ar fi debarcat pasagerii la scara hotelu-
lui, dar acum î[i continu` drumul [i nu se opri decât dou`
str`zi mai încolo, la u[a garajului.
– Aici este cap`tul, îi spuse. Plec`m de aici mâine
diminea]` la 7.45.
– Mul]umesc.
Î[i lu` geanta [i coborî. Privi în jur sigur pe el.
Heather î[i aminti c` în ziua când el c`l`torise spre
cel`lalt cap`t al traseului ei i se p`ruse c` se simte
singur. Se întreb` oare de ce avea impresii atât de con-
tradictorii în ceea ce-l privea. Nu putea s`-i poarte
ranchiun` o via]` pentru un mic incident cu parcarea,
plus c`, s`pt`mâna trecut`, faptul c` el era în autobuz
fusese o adev`rat` man` cereasc`.
CU TINE... 83

– E[ti a[teptat la hotel? întreb`.

– Nu mi-am f`cut rezervare. Când am sunat mi s-a spus
c` au întotdeauna camere libere în perioada asta a anului.
– Da, ar trebui s` aib`. Masa unde o s-o iei?
– La hotel. Presupun c` au [i sal` de mese.
– Ce-ar fi s` iei masa la mine? Heather fu la fel de sur-
prins` ca [i el de propunerea pe care tocmai o f`cuse, dar
dup` o clip` de t`cere continu`: Nimic prea elaborat.
Friptur` [i salat` sau ceva de genul `sta. Nu cred s` aib`
ceva preg`tit la hotel. S-ar putea s` fii singurul lor client.
– Foarte dr`gu] din partea ta. Mul]umesc. Accept cu pl`cere.
R`spunsul lui politicos, ca la carte, îi aminti lui
Heather de cuvintele de deun`zi ale fermierului care
observase c` sergentul nu este un om prea pl`cut.
Perspectiva mesei cu el i se p`rea acum de-a dreptul
neatr`g`toare [i î[i dori s` n-o fi luat gura pe dinainte, dar
toate fiind spuse nu mai putea da înapoi.
– S` termin aici…
Ridic` u[a garajului [i b`g` autobuzul în`untru.
Însemn` distan]a parcurs` în acea zi [i cantitatea de com-
bustibil consumat`, f`cu apoi o verificare rapid` a ma[inii,
ie[i [i încuie.
– Nu avem mult de mers pân` la mine. De fapt în
or`[elul `sta nimic nu este prea departe.
Când ajunser` în fa]a por]ii lui Heather, el îi f`cu ei loc
s` intre prima. Ea îl conduse spre cas` de-a lungul aleii
înguste, pân` pe verand`. Era o cas` veche care avea
nevoie de repara]ii periodice, dar Heather n-ar fi schim-
bat-o pentru nimic în lume cu o locuin]` modern`. Aici
84 AUDREY WEIGH

copil`rise [i fiecare col]i[or p`stra o amintire despre

bunicii sau p`rin]ii ei. Chiar [i când redecorase, folosise
acelea[i culori de mai înainte.
Sergentul Gibson nu scotea nici un cuvânt, dar ea
observ` c` privea în jur cu interes.
U[a din spate era fa]` în fa]` cu cea de la intrare; astfel
în zilele fierbin]i de var` se putea r`cori cu u[urin]` casa
f`când pu]in curent. În toate camerele se intra de pe un
coridor ce traversa central locuin]a.
– Dou` dormitoare într-o parte [i înc` unul în cealalt`,
îi ar`t` ea. Aici este baia; sufrageria în dreapta. Din
sufragerie se trece direct în buc`t`rie, care este nou`.
Buc`t`ria bunicii era dincolo, dar acum acea înc`pere a
r`mas un fel de debara.
– Ce priveli[te minunat`, admir` el de la fereatra
living-ului.
– Se vede înc` [i mai frumos de pe terasa din spate.
Vino s` vezi!
Pre] de câteva minute st`tur` amândoi um`r la um`r
pe teras` admirând peisajul. Marea se desf`[ura nu mult
dedesubtul lor. Valuri u[oare se sp`rgeau delicat la ]`rm,
de parc` aceea[i mare blând` nu se dezl`n]uise vreodat`
sub capriciile vremii. Pe plaj` nu era nimeni. Nici m`car
pescarul întârziat ce se z`rea undeva în zare, printre
stânci, nu destr`ma nemi[carea peisajului.
– Este un col] de lume încânt`tor! rupse el t`cerea.
– Da. Po]i s` mai r`mâi aici dac` vrei, sau po]i s` intri
în sufragerie. G`se[ti tu vreo revist` sau altceva de citit.
Eu m` duc s` preg`tesc câte ceva pentru ceai.
CU TINE... 85

Heather l`s` dou` reviste pe m`su]a de cafea din

sufragerie, ca el s` aib` o ocupa]ie în caz c` se hot`r`[te
s` intre, dar sergentul prefer` s` r`mân` pe teras` pân` la
mas`.
– Miroase foarte bine, fur` primele lui cuvinte când se
întoarse în cas`.
Dup` ce gust` de vreo dou` ori din farfuria pe care
Heather i-o pusese în fa]`, întreb`:
– Foarte bun! Cu ce ai preparat orezul? Are un gust
aparte.
– N-am pus nimic deosebit. Este orez „negru”. Heather
observ` expresia nedumerit` de pe fa]a lui. N-ai mai auzit
pân` acum de orez „negru”?
– Nu cred.
– Este mult mai s`n`tos decât orezul obi[nuit, dar
dureaz` un pic mai mult s`-l g`te[ti, a[a c` majoritatea
gospodinelor nu se complic` cu el. Pot s`-]i dau pu]in [i
acas`, dac` vrei, s` încerci [i singur.
– Nu, mul]umesc. Oricum nu m` prea pricep la g`tit.
Era rândul lui Heather s` fie uimit`.
– Dar este foarte u[or. Nu trebuie decât s`-l pui la fiert.
– Nu am buc`t`rie. Ridic` din umeri [i continu` cu o
l`murire: Locuiesc la „Leb`da Neagr`”, a[a c` de mâncat
m`nânc în general la pensiunea vilei.
– Nu mi-am dat seama c` este atât de greu de g`sit un
apartament de închiriat în Gregory. Î]i lipse[te probabil
intimitatea unui loc numai al t`u.
– N-am avut niciodat` un loc numai al meu. În Hobart
locuiam la c`min.
86 AUDREY WEIGH

Heather nu în]elegea cum o persoan` tân`r` [i cu

putere de munc` se poate mul]umi s` locuiasc` prin
hoteluri sau c`mine.
– Nu te-ai gândit niciodat` s` închiriezi un apartament?
– Nu prea ar avea rost. Slujba pe care o am îmi ocup`
aproape tot timpul [i gândul s`-mi petrec pu]inul timp
liber f`când cur`]enie nu prea m` atrage.
– Dar ai avea [i satisfac]ii, ai putea de exemplu s`
m`nâci ce-]i place, cum î]i place, când î]i place.
Heather î[i pre]uia foarte mult propria independen]` [i
de aceea ar fi putut g`si o gr`mad` de argumente în
favoarea închirierii unui apartament, dar nu se avânt` într-o
astfel de polemic`. Probabil c` acest stil de via]` îi pl`cea
lui [i cum alegea el s`-[i tr`iasc` via]a nu era treaba ei.
Conversa]ia nu fu prea animat` dup` aceea, în schimb
fu evident c` lui îi place mâncarea. Trei-patru felii de
pâine de cas`, dou` por]ii de orez cu salat` [i ca desert
brânz`, fructe [i dou` ce[ti de ceai.
– Într-adev`r, foarte bun! Tonul lui tr`da o apreciere
sincer` fa]` de talentul culinar al lui Heather.
– M` bucur c` ]i-a pl`cut. Legumele pe care le-am
folosit sunt în mare parte din gr`din`.
Heather începu s` strâng` masa. Sergentul se ridic` de
pe scaun ca la comand`.
– Te ajut s` speli vasele.
– Nu este nevoie…
– Insist. Tu ai muncit ast`zi toat` ziua, eu nu.
Cu un aer hot`rât lu` de pe mas` cea[ca din care b`use
el [i farfurioara. Heather zâmbi.
CU TINE... 87

– Bine. Dar nu este a[a mult` treab` de f`cut…

Nu dur` mult s` spele cele câteva vase în care mânca-
ser` [i s` fac` pu]in` ordine prin buc`t`rie. Dup` ce ter-
min` r`mase [ov`itor în picioare în mijlocul buc`t`riei,
ne[tiind ce s` fac` în continuare [i totu[i negr`bindu-se s`
plece. Heather îl privea nevenindu-i s` cread` c` îl avea în
fa]a ochilor pe acela[i b`rbat care, cu numai o sear`
înainte, condusese ostilit`]ile la cursul de prim-ajutor.
Atât de elocvent [i de sigur pe el atunci, acum a[tepta
pu]in stânjenit s` i se spun`, parc`, ce s` fac`.
– Ar trebui s` plec… s` te las [i pe tine s`-]i vezi de ale
tale.
– De obicei, înainte s` se întunece, ies s` fac pu]in`
mi[care, spuse Heather. Dac` nu ai altceva de f`cut, de ce
nu vii [i tu cu mine? Priveli[tea de sus, de pe dealuri este
înc` [i mai frumoas` decât de aici. Po]i s`-]i la[i bagajele
la hotel în drum spre coast`.
El accept` imediat, parc` de team` ca ea s` nu se
r`zgândeasc` dac` el cumva [ov`ie cu r`spunsul. Heather
nu se mai schimb`, cum f`cea de obicei. Trecur` pe la
hotel. Îl prezent` întâi administratorului care îi d`du ni[te
formulare de completat. Apoi îl a[tept` s` urce s`-[i lase
bagajul în camer`.
Sergentul era obi[nuit cu efortul fizic. Urc` în pas vioi
panta. Ajuns sus î[i manifest` din nou admira]ia pentru
frumuse]ea peisajelor din Victoria Cove.
– Eu vin deseori aici sus, îi m`rturisi Heather.
Perspectiva este minunat` [i când ai chef de plimbare vâr-
ful dealului este ]inta cea mai potrivit`.
88 AUDREY WEIGH

Urm`rir` soarele coborând la apus [i curcubeul de

culori ce înfl`c`r` cerul o dat` cu scufundarea astrului
zilei în mare. Începur` apoi coborârea spre ora[. Pân`
ajunser` ei la poale, întunericul înghi]ise deja amurgul.
Luminile stradale se aprinseser`.
– Î]i mul]umesc pentru ospitalitate. Ne vedem mâine
diminea]` la 7.45.
– Da. Noapte bun`! Heather se îndep`rt`, dar î[i
aminti ceva. Oh, sergent Gibson!
El se întoarse repede spre ea, u[or nedumerit [i coborî
cele câteva trepte ale terasei pe care abia le urcase.
– Grant! îi reaminti el dojenitor. Doar ]i-am spus s`-mi
zici Grant!
– Da, dar… Mi se pare oarecum…
– Nu sunt de serviciu. Plus c` aici nu sunt decât un om
obi[nuit. Victoria Cove este în afara jurisdic]iei mele.
– Ah. Tonul lui Heather era pu]in r`ut`cios. Cu atât
mai bine pentru ceea ce tocmai voiam s` spun.
– Ce anume?
– Nu e nevoie s` vii pân` în fa]a garajului mâine
diminea]`. Te iau eu de aici.
– Ca pe oricare alt pasager. Felul în care o spusese
tr`da faptul c` ideea lui Heather îi f`cuse pl`cere.
– Chiar a[a.
Zâmbea în sinea ei în drum spre cas`. Nu obi[nuia
s`-[i invite pasagerii la ceai.
 Capitolul 9

Duminic` diminea]a cerul era senin [i se anun]a vreme

cald`. Îmbr`cat` în blugi [i într-o bluz` cu mânec` lung`,
cu dungi multicolore, Heather plec` spre Eden Bay la
volanul autoturismului ei combi.
– Ast`zi conduc eu, îl anun]ase ea pe Colin când aran-
jaser` unde [i cum s` se întâlnesc`. Tu nici nu cuno[ti
zona [i nici drumul nu este prea grozav.
El o a[tepta în sta]ia de autobuz. Înlocuise costumul
lui u[or de weekend cu o pereche de blugi [i un tricou. Îi
zâmbi de cum o z`ri. Se urc` [i o salut` cu un s`rut.
– Eu n-am prea fost la petreceri din astea cu gr`tar,
deschise el vorba de îndat` ce ea porni de pe loc. Nu
în]eleg de ce se entuziasmeaz` unii a[a când aud de carne
pr`jit`.
– Nu ceea ce m`nâci este important, ci compania în
care te afli, r`spunse Heather. O s` fie acolo localnici de
90 AUDREY WEIGH

pe o raz` de câteva zeci de kilometri, to]i veni]i s` le ureze

celor doi Denby „pensie u[oar`”.
– Aha. Ei bine, sper s` nu vorbeasc` toat` ziua numai
despre vite.
La ie[irea din Eden Bay, o luar` la dreapta pe un drum
lateral, iar ceva mai sus cotir` pe un drum de ]ar`.
– Acum în]eleg ce ai vrut s` spui cu privire la starea
drumului. Cât mai avem de îndurat hurduc`turile
astea?
– Numai vreo trei kilometri. Uite, se vede deja propri-
etatea. B`trânul domn Denby a plantat copacii aceia cu
mâna lui pentru a ridica un fel de paravan în calea vântu-
lui.
Heather îi puse în bra]e un castron cu salat` de varz`,
ca s` nu mearg` nici el cu mâna goal`, iar ea lu` o tav` cu
salat` asortat` de fructe. Îi ar`t` apoi drumul spre poarta
din spate. Familia gazd` îi primi cu mult` c`ldur`. Se
ar`tar` încânta]i de prezen]a lui Colin. Era o zi mare pen-
tru ei to]i. Domnul [i doamna Denby încercau sentimente
amestecate cu privire la perspectiva pension`rii: triste]e,
c`ci p`r`seau gospod`ria în care tr`iser` [i munciser`
atâ]ia ani la rând, dar [i u[urare, c`ci sc`pau de respon-
sabilitatea administr`rii unei propriet`]i de dimensiunile
fermei Denby. Fiul lor, Brian, era foarte bine dispus, feri-
cit c` acum r`spundea el singur de afacerea familiei, iar
Julia era [i ea cât se poate de emo]ionat`.
– Am atâtea planuri cu casa! se dest`inui ea lui
Heather. Dar nu le spun mamei [i tatei pân` nu se mut`
CU TINE... 91

în cas` nou`. O dat` pleca]i [i ocupa]i cu instalarea, n-o

s` le mai par` atât de r`u de schimb`rile pe care o s` le
fac eu aici.
Câ]iva vecini sosiser` deja, iar Heather îl prezent` pe
Colin celor care nu-l cuno[teau de la farmacie.
– Sper c` ai venit preg`tit, glumi un domn mai în
vârst`. Mie nu prea îmi pic` bine nimic care nu este g`tit
de mâna doamnei mele.
Profitând de forfota invita]ilor, Julia o trase deoparte
pe Heather [i-i [opti complice:
– Colin este un scump, nu-i a[a? Îmi plac la nebunie
ochii `ia. {tiam eu c` va veni cu tine. Când ave]i de gând
s` oficializa]i rela]ia?
– Oh, Doamne, Julia! Abia ne-am cunoscut. Abia a
venit în ora[ acum câteva s`pt`mâni…
– Destul timp ca s` cuno[ti pe cineva [i s`-]i dai seama
ce sentimente îi por]i. Mie numai câteva s`pt`mâni mi-au
trebuit cu Brian.
– Tu abia a[teptai s` te m`ri]i. Eu nu cred c` sunt a[a.
– Nu-]i face iluzii, Heather! O s` te m`ri]i [i tu, fii
sigur` de asta!
Spre u[urarea lui Heather, alte câteva persoane li se
al`turar` [i subiectul fu schimbat cu acela al cursului de
prim-ajutor. Julia inten]ionase [i ea s` mearg`, dar fuseser`
ocupa]i toat` s`pt`mâna [i fusese re]inut` în ultima clip`.
– S-o pui pe Heather s`-]i arate ce am înv`]at pân` acum,
o îndemn` o doamn` plinu]`. Sergentul are atâta încredere
în priceperea ei încât a chemat-o s` ne demonstreze.
92 AUDREY WEIGH

– Am auzit c` a mers pân` la Victoria Cove cu auto-

buzul zilele trecute, interveni [i so]ul doamnei. Cum te-ai
în]eles cu el?
– Bine. V` mul]umesc de întrebare.
Heather nu avea de gând s` divulge lui sau nim`nui
altcuiva c` îl invitase pe sergent la ea acas` s` ia ceaiul
împreun` sau c`, pe drumul de întoarcere, el fusese acela
care coborâse cu leg`turile de ziare pe la punctele de
livrare.
– Dar nu este nici o problem`, o asigurase el când ea
încercase s`-i explice c` nu este nevoie. Mai mult ca sigur
[i al]i pasageri de-ai t`i te-au ajutat în acest fel cu diverse
alte ocazii.
Fusese mult mai degajat decât de obicei pe parcursul
drumului, dar la coborâre î[i reluase expresia serioas`
dintotdeauna [i salutul de desp`r]ire sunase rece [i for-
mal. Acum Heather se întreba dac` sergentul va fi vreo-
dat` invitat la întâlniri de acest gen ale localnicilor, iar
dac` cumva acest lucru s-ar întâmpla, dac` el ar accepta
sau nu invita]ia.
Colin era obi[nuit cu evenimentele mondene [i
între]inea cu u[urin]` conversa]ia cu oricine, dar, când
primii invita]i începur` s` plece, el suger` c` ar trebui s`
plece [i ei.
– Nu înc`, r`spunse Heather. Julia conteaz` pe mine [i
nu se a[teapt` s` plec printre primii. Pe lâng` asta, trebuie
s`-mi iau [i vasele acas`. Unii invita]i abia au ajuns [i n-au
apucat înc` s` guste nimic.
CU TINE... 93

El oft` u[urat când în cele din urm` ea se l`s` convins`

s` plece. Î[i adun` vasele, î[i lu` r`mas-bun [i coborâr` la
ma[in`.
– M` gândisem s` mergem [i noi undeva în seara asta,
dar s-a f`cut deja târziu, se plânse el.
– Da, nu are rost s` mai mergem undeva la ora asta.
– Am putea merge la mine. Poate este timpul s` vezi
unde locuiesc [i eu. Ascult`m pu]in` muzic`, [i mânc`m
ceva înainte s` pleci acas`.
Apartamentul lui era mic, dar curat [i pus la punct.
Ar`ta mai degrab` a loc de odihn` temporar decât a
locuin]` permanent`. Îl închiriase gata mobilat [i la o
scurt` examinare din priviri Heather nu deslu[i decât
foarte pu]in amprenta lui personal`. Excep]ie f`cea sta]ia
audio din living, un model sofisticat de care el era foarte
mândru.
– Sunt apartamente de vacan]`, îi spuse el. Este lini[te
deocamdat`, dar când va veni vacan]a întreaga cl`dire va
mi[una de copii de toate vârstele.
– Ai o priveli[te frumoas`, observ` Heather.
– Nu la fel de frumoas` ca cea de pe terasa ta, dar
merge.
Golful Eden, care d`duse [i numele or`[elului, era
ascuns în spatele unei perdele de vegeta]ie. De la balcon
se vedea linia stâncoas` a coastei. Golful era un paradis al
pelicanilor. Heather urm`ri una dintre greoaiele p`s`ri
aterizând la suprafa]a apei într-o ploaie de stropi. În clipa
urm`toare plutea nemi[cat` [i gra]ioas` ca o leb`d`.
94 AUDREY WEIGH

– De fiecare dat` când aterizeaz` vreunul ai impresia

c` se va pr`bu[i, î[i continu` ea cu voce tare firul gân-
durilor. Nu te mai saturi privindu-i.
– Vrei s` stai aici? Î]i aduc ceva de b`ut.
Ea alese un suc de l`mâie verde, în ciuda sugestiilor lui
de a bea ceva mai tare.
– Prefer sucul de l`mâie. Nu beau niciodat` alcool
când [tiu c` plec cu ma[ina.
– De la un pahar nu se întâmpl` nimic, spuse el, dar îi
respect` hot`rârea [i se duse s` toarne b`uturile.
Avea o colec]ie vast` de CD-uri [i casete audio din
care alesese câteva înainte s` plece de diminea]` de
acas`. Potrivi volumul ca s` se aud` în surdin` pe bal-
con.
Petrecur` mai mult de o or` privind pelicanii [i
vorbind vrute [i nevrute. Când intrar` în cas`, Colin o lu`
de mân` [i se a[ezar` împreun` pe canapea.
– Hai s` facem ceva cu adev`rat deosebit duminica
viitoare! O zi întreag` numai noi doi, singuri-singurei.
– Nu… Nu cred c-ar mai trebui s` plec [i weekendul
viitor. Am [i eu diverse treburi pe acas`.
– Ce fel de treburi?
– Pentru început, gr`din`rit. În ultima vreme am cam
l`sat gr`dina în paragin`. {i mai sunt atâtea alte treburi de
f`cut…
– O s` ai destul timp pentru toate treburile astea dup`
ce ne c`s`torim. Acum avem atât de pu]in timp împre-
un`!… Ar trebui s`-l valorific`m la maximum.
CU TINE... 95

– C`s`torim? Heather era uluit`…. z`p`cit`…nu [tia

ce s` mai cread`…
– Da, dup` ce ne c`s`torim. El îi strânse mâna într-ale
sale [i se aplec` spre ea. Bineîn]eles c` ne vom c`s`tori.
M-am îndr`gostit de tine în prima clip` în care te-am
v`zut [i [tiu c` nici eu nu-]i sunt indiferent.
– Dar n-am discutat niciodat` despre a[a ceva.
Colin zâmbi [i o trase lâng` el.
– Discut`m acum. Heather, te iubesc. Te doresc din
toat` inima. Vrei s` fii so]ia mea?
– Eu… ```…
O s`rut` cu pasiune. Buzele lui pe buzele ei alungau
orice îndoial`. În bra]ele lui se sim]ea în siguran]` [i
iubit`, gata s`-l urmeze oriunde [i s` r`spund` din tot
sufletul la planurile lui.
– Spune da. Spune-mi c` te c`s`tore[ti cu mine… cât
mai curând, o implor` el. Te iubesc, Heather! Te-am iubit
din prima clip` în care te-am v`zut.
– {i eu te iubesc! r`spunse ea abia auzit.
– Mai tare. Vreau s` te aud spunându-mi asta din nou
[i… din nou… Spune-mi c` m` iube[ti [i c` vrei s` te
c`s`tore[ti cu mine!
– Te iubesc, Colin!
– …[i vrei s` te c`s`tore[ti cu mine.
Heather ezit`. Nu era mult prea curând? Era pentru
prima dat` când sim]ea a[a ceva pentru un b`rbat, dar…
avea nevoie de timp s` se gândeasc`. Nu trebuia s` se
arunce orbe[te într-o rela]ie…
96 AUDREY WEIGH

– Ce s-a întâmplat? Colin o s`ruta tandru dup` ure-

che… cobora u[or de-a lungul b`rbiei… M` iube[ti.
Spune-mi c` te c`s`tore[ti cu mine!
Sim]urile lui Heather o luaser` razna. Gândurile i se
învârteau în cap într-un iure[ ame]itor. Resim]ise acea
atrac]ie nebun` fa]` de el din ziua în care îl cunoscuse. La
început reu[ise s`-[i înfrâneze cât de cât sentimentele,
impunându-[i s` nu cad` victim` farmecului lui [i faptu-
lui c` ar`ta atât de bine, dar sentimentele biruiser`
curând voin]a [i ea devenise vulnerabil` în fa]a lui.
Compania lui era încânt`toare, comunicau cum nu se
poate mai bine, iar ea savura fiecare clip` petrecut`
al`turi de el.
Julia credea c` se potrivesc. Ea [tiuse dup` numai câte-
va s`pt`mâni de când îl cunoscuse pe Brian… Dar
acceptarea unei cereri în c`s`torie era un pas imens, iar
Heather sim]ea c` l-ar face mult prea curând.
– Eu nu sunt preg`tit` pentru c`s`torie... [opti ea. Nu
pot s` spun ce-mi ceri tu s` spun.
El se retrase pu]in pentru a o privi pân` în adâncul
sufletului. Ea se a[tepta s` se supere sau s` se arate
ner`bd`tor, dar Colin zâmbi [i o strânse în bra]e.
– Atunci va trebui s` a[tept. M` iube[ti [i asta e cel mai
important. Restul va veni cu timpul. O s`rut` pe frunte…
pe nas… pe b`rbie… O s` a[tept. {tiu deja care va fi
r`spunsul… Ne iubim. Numai asta conteaz`.
O s`rut` lacom pe buze. Când îi d`du drumul, ea, cu
respira]ia t`iat`, fu tentat` s`-i dea r`spunsul pe care-l
CU TINE... 97

a[tepta. Trase aer în piept, dar când s` articuleze primul

sunet ezit` din nou. Nu era sigur` c` este preg`tit` s`-[i ia
un astfel de angajament.
– În]eleg perfect ce sim]i, o asigur` Colin încrez`tor.
Nu este nici o grab`. Dar tare mi-a[ dori s` nu locuim atât
de departe unul de cel`lalt. Distan]a asta care ne separ`
zi de zi este cel mai greu de îndurat. Vreau s` petrec
fiecare clip` cu tine.

El îi dovedi în s`pt`mânile ce urmar` c` vorbise cât se

poate de serios. O a[tepta de fiecare dat` când avea ore la
cursul de prim-ajutor, venea de patru ori pe s`pt`mân`
s`-[i petreac` dup`-amiezile cu ea în Victoria Cove, iar
duminica o lua pe sus în câte o excursie.
Pentru Heather fiecare întâlnire ascundea câte o
surpriz`. Nu [tia niciodat` la ce se va mai gândi el, ce
va mai pl`nui pentru timpul lor petrecut împreun`…
Dar începu s` se simt` cople[it`. Toat` ziua alerga de
colo pân` colo, nici nu mai avea timp s`-[i lase gân-
durile s` r`t`ceasc` în voie. Se sim]ea uneori vinovat`
c`-[i neglijase gr`dina. Nu mai f`cuse altceva decât s`
ude din când în când, iar plantele trebuiau [i ele
plivite… îngrijite… Nici nu f`cuse sem`n`turi de
prim`var`…
Într-una din zile ea îi suger` lui Colin s` fac` o plim-
bare pe biciclet`, ca alternativ` la drumul cu ma[ina pân`
la Hobart, dar el refuz`.
98 AUDREY WEIGH

– De ce s` ne plimb`m cu bicicleta când avem la dis-

pozi]ie o ma[in` aproape nou`? Plus c` nici nu-mi place
s` m` obosesc a[a, f`r` rost.
– Dar ar fi un exerci]iu s`n`tos.
– Doar nu încerci s`-mi spui c` am nevoie de mai
mult` mi[care?! Pentru c` s` [tii c` înot aproape în fiecare
zi.
– Nu am mai mers la o plimbare pe biciclet` de atâta
timp! {i perioada asta a anului e tocmai bun` pentru a[a
ceva. Nu este foarte cald [i po]i s` te bucuri în voie de
lini[tea naturii.
– Natura! Nu. Am rezervat mas` pentru cin` [i am aran-
jat s` mergem cu iahtul în dup`-amiaza asta. Nu putem da
totul peste cap acum.
Heather se conform` planurilor lui [i avur` parte de o
zi pl`cut`. Ea se distr` bine, ca de obicei, dar când se trezi
a doua zi diminea]` hot`rî c` nu mai merge la Hobart [i
în weekendul urm`tor. Avea s`-i spun` chiar în acea zi, ca
s` nu fac` din nou planuri.
El o întâmpin` cu un zâmbet larg [i-[i revendic` drep-
tul la un s`rut de îndat` ce u[a dinspre farmacie se
închise. Heather se desprinse u[or din îmbr`]i[are [i se
a[ez` la mas`.
– S` nu faci planuri pentru duminic`, începu ea. Am
de lucru.
– De lucru? Dar autobuzul nu circul` duminica.
– Am o curs` suplimentar` o dat` la dou` luni. Nu este
pe traseul de zi cu zi al autobuzului, a[a c` o fac duminica.
CU TINE... 99

– Ar trebui s` începi s` cau]i pe cineva care s` preia

autobuzul, declar` el. N-o s` mai po]i s` te ocupi tu de el
dup` ce ne c`s`torim.
Heather era consternat`.
– Cum adic`?
– Fii rezonabil`! Autobuzul `sta al t`u trebuie garat zil-
nic la o or` de mers de aici. Ar fi o prostie s`-l p`strezi
chiar dac` am locui în Eden Bay, darmite dac` locuim în
Hobart. Ar trebui deci s` începi s` cau]i.
Heather trase adânc aer în piept.
– Cum adic` „darmite dac` locuim în Hobart”? Ce
leg`tur` are Hobart-ul cu ce discut`m noi?
– Acolo o s` locuim, bineîn]eles.
– De unde „bineîn]eles”? Heather se înro[ise de furie.
Când am discutat noi c` vom locui în Hobart?
– Doar n-ai crezut c` o s` prind r`d`cini aici!? Am o
carier` la care trebuie s` m` gândesc.
– Dar cu cariera mea cum r`mâne? Indignarea din
vocea lui Heather nu cuno[tea limite. P`rin]ii mei au
muncit o via]` ca s` pun` pe picioare afacerea familiei, iar
de când am preluat-o eu a mers din ce în ce mai bine. Nu
am absolut nici o inten]ie s` renun] pur [i simplu la tot.
Colin schi]` un gest ca s-o calmeze, c`ci de cealalt`
parte a u[ii era farmacia [i un eventual client ar fi putut
auzi ce se discuta în camera din spate.
– Sst! Nu-]i ie[i din fire! Întâi gânde[te-te câteva zile la
ce am vorbit… Este evident c` pentru a avansa trebuie s`
locuiesc în capital`.
100 AUDREY WEIGH

– Ei bine, mie nu-mi plac ora[ele mari [i nu vreau s`

locuiesc în nici o capital`.
Vocea lui Heather cre[tea în intensitate pe m`sur` ce
el încerca s-o lini[teasc`.
– Nu m` lua pe mine cu „sst”! Iar în ceea ce prive[te
gânditul, tu e[ti cel care ar trebui s` se gândeasc` bine de
tot la ce a spus. Închipuie-]i c` nu e[ti singurul pe lumea
asta care conteaz`! Nu mai fi atât de egoist!
Nici nu se atinsese de cafea. Ie[i ca o furtun`, prea pre-
ocupat` de ceea ce tocmai îi fusese dat s` aud`, ca s-o mai
observe pe Raelene îndep`rtându-se de u[` [i f`cându-[i
de lucru într-unul dintre sertare. Nu se opri decât pentru
a în[f`ca pachetul cu medicamente, apoi ie[i în strad` [i
nu mic[or` pasul pân` la autobuz.
Colin Prescott era un neru[inat [i un egoist, un b`rbat
arogant pe care îl interesa numai propria persoan`. Cum
de se l`sase ademenit` cu s`rut`ri tandre [i vorbe dulci?
Fusese la bunul lui plac s`pt`mâni întregi. Î[i neglijase
chiar [i stilul de via]` pe care ea îns`[i [i-l impusese: dieta,
vechii prieteni [i gr`dina ei… Toate numai pentru el. Ce
se întâmplase cu fata dintr-o bucat` care-[i iubea inde-
penden]a [i care nutrea planuri ambi]ioase de viitor?
 Capitolul 10

În zilele care urmar` abia î[i vorbir` unul altuia.

Raelene a[tepta cu ner`bdare deznod`mântul acestei
situa]ii. Crezuse c` vor mai exista [i alte discu]ii aprinse ca
cea de luni, dar fu dezam`git`. Heather z`bovea numai
câteva minute, atât cât s`-[i îndeplineasc` îndatoririle de
serviciu, iar la venire [i la plecare saluta pe toat` lumea
din farmacie, f`r` a face vreo diferen]`.
Joi dup`-amiaz` fu cât pe ce s` nu mearg` la cursul de
prim-ajutor, dar realiz` c`, dac` îl începuse trebuia s`-l
duc` pân` la cap`t. Porni spre hotel f`r` nici un pic de
tragere de inim`. Vioiciunea atât de caracteristic` lipsea
cu des`vâr[ire din mi[c`rile ei. Julia o v`zu de pe teras` [i
se gr`bi s`-i ias` în întâmpinare.
– Ce naiba se întâmpl` cu tine? Ar`]i de parc` ]i s-au
înecat cor`biile.
– Sunt doar pu]in obosit`, atâta tot.
102 AUDREY WEIGH

– Tu, obosit`? Nu m` lua pe mine cu din astea! Julia o

lu` de bra] [i o trase deoparte. Spune-mi ce s-a întâmplat.
Heather oft`.
– Nu prea multe. M-am certat r`u de tot cu Colin, atâta
tot.
– În]eleg. Julia o privi încurajator. Nu-]i face griji. O s`
v` împ`ca]i voi în curând [i totul va fi ca mai înainte.
– Nu sunt sigur` c` vreau ca lucrurile s` fie ca mai
înainte. De fapt sunt sigur` c` nu vreau. Heather oft` din
nou. Colin vrea s` ne c`s`torim.
– Ce ]i-am spus eu! Dar `sta numai motiv de ceart` nu
este.
– A spus c` va trebui s` renun] la afacerea mea… [i
vrea s` locuim în Hobart. Eu nu vreau s` locuiesc într-un
ora[ mare, Julia. Eu sunt fat` de provincie. Nu vreau s`
renun] nici la afacerea mea, nici la c`su]a mea.
– Dar faptul c` ai renun]at la el nu te-a f`cut prea feri-
cit`, a[a-i? Julia o asigur` cu un zâmbet c` este al`turi de
ea. A[teapt` un timp, Heather. O s`-]i dai curând seama
ce î]i dore[ti de fapt. Când e[ti cu adev`rat îndr`gostit de
cineva renun]i la orice. Singurul lucru care conteaz` este
s` fii cu persoana respectiv`.
Heather d`du din cap [i se uit` la ceas.
– C` tot veni vorba de timp… Ar trebui s` intr`m.
Grant începe întotdeauna la fix.
Câ]iva dintre cei care veniser` la început renun]aser`
s` mai participe la curs, dar mul]i al]ii se înarmaser` cu
r`bdare [i perseveren]`. Deja sergentul nu mai era privit
CU TINE... 103

atât de defavorabil în rândurile comunit`]ii; oamenii nu

se mai temeau a[a de el, iar dumnealui se mai d`duse
pu]in pe brazd`. F`cea chiar [i câte o glum` din când în
când. O chema mereu pe Heather la demonstra]ii; toat`
lumea ar fi fost surprins` ca el s` aleag` pe altcineva.
Când ea intr`, Grant se r`suci u[or pe c`lcâie.
– Te sim]i bine? o întreb` el cu o voce cald`.
– Da, mul]umesc. Tonul ei, în schimb, era ferm, aver-
tizându-l parc` s` nu se bage în treburile ei personale.
– Îmi pare r`u. Mi s-a p`rut c` e[ti un pic cam palid`.
– Nu prea am mai ie[it în mijlocul naturii, s` respir aer
proasp`t în ultima perioad`, atâta tot.
El accept` cu o u[oar` înclinare a capului explica]ia ei
[i î[i continu` lec]ia. Nimeni altcineva nu observ` nimic
în neregul`. Toat` lumea se amuz` copios când unul din-
tre participan]ii la curs, comic de profesie, încerc` s`
bandajeze capul pacientului într-o manier` de-a dreptul
hilar`.
– {i cu asta am terminat pe ziua de azi, încheie Grant
dup` ce fiecare cursant î[i încerc` m`iestria pe unul din-
tre colegii de curs. V` reamintesc c` s`pt`mâna viitoare
este ultima or` de curs.
– N-o s` lipsim, spuse o doamn` de vârst` mijlocie, în
timp ce lumea se împr`[tia. Sunt foarte pl`cute întâlnirile
astea din fiecare s`pt`mân`.
– Poate joia viitoare ar trebui s` aducem fiecare câte
ceva, s` ne desp`r]im într-o manier` festiv`, î[i d`du cu
p`rerea altcineva.
104 AUDREY WEIGH

– Bun` idee! A[a s` facem.

Julia î[i croi drum printre oamenii care se îndreptau
spre ie[ire pentru a-[i lua r`mas bun de la Heather.
– Eu trebuie s` plec. Ne vedem s`pt`mâna viitoare.
Dar exist` telefon. Dac` ai nevoie s` vorbe[ti cu cineva,
nu ezita s` m` suni.
Heather reu[i s` zâmbeasc`.
– Mul]umesc, dar totul este în regul`. Noapte bun`!
Julia era în drum spre ie[ire când î[i aminti ceva, se
întoarse [i o strig` pe Heather din cel`lalt cap`t al
înc`perii.
– Ce faci duminic`, Heather? Vii pe la ferm`?
– Nu, mul]umesc. M` duc la Waterfall Gully cu ni[te marf`.
– Cu asta o s`-]i faci de lucru toat` ziua. Pe curând!
Heather nu prea avea chef de vorb`, a[a c` plec` [i ea
imediat. Nu se îndep`rtase de hotel decât cu câ]iva pa[i
când îl v`zu pe Colin sprijinit de autobuz. Ezit` un
moment, dar î[i continu` drumul. El o a[tept` s` se
apropie [i se \ndrept`.
– Bun`, Heather!
– Bun`!
El schi]` un gest, parc` s` o ia de mân`, dar se r`zgân-
di [i zâmbi încurcat.
– Hai s` nu ne cert`m, Heather. Mi-a fost dor de tine
s`pt`mâna asta.
– Da? Ei bine, nici eu n-am prea fost în apele mele.
El miz` pe r`spunsul ei [i consider` c` cearta lor de zil-
lele trecute era acum doar o amintire nu prea pl`cut`.
CU TINE... 105

– De fapt, ne-am certat pentru o prostie, nu-i a[a?

Vreau s` spun: [tiu c` poate te-am luat prea repede, dar
noi doi avem un viitor minunat înainte. O s-o lu`m de la
cap`t ca [i cum nimic nu s-ar fi întâmplat
– Ei bine… El continua s` fac` planuri f`r` s` o con-
sulte sau m`car s`-i cear` consim]`mântul.
– N-ai vorbit serios când ai spus c` ai treab` duminic`,
nu-i a[a?
– Ba da. }i-am spus, merg la Waterfall Gully cu ni[te
marf`.
– {i nu po]i s` rogi pe altcineva s` mearg` în locul
t`u? Dac`, Doamne fere[te, te-ai îmboln`vi tu, ce s-ar
întâmpla? Ea nu r`spunse imediat, iar Colin întinse
bra]ele chemând-o la el. Nu po]i s` amâni pe s`pt`mâna
viitoare?
Ar fi putut s` fac` transportul vineri sau sâmb`t` dup`-
amiaz` dac` ar fi vrut, dar se hot`râse deja s` mearg`
duminic`.
– Nu, nu pot s` amân, replic` ea. H`r]ile [i bro[urile
pe care le am de livrat sunt deja a[teptate.
– Atunci va trebui s` merg la Hobart f`r` tine. Dar nu
va fi acela[i lucru…
Colin [ov`ia, a[teptând ca ea s` se r`zgândeasc`, dar
Heather nu d`du înapoi. El b`g` mâinile în buzunare [i
ridic` din umeri.
– Lu`m cafeaua împreun` mâine diminea]`?
106 AUDREY WEIGH

A doua zi, Raelene fu foarte surprins` s-o vad` pe

Heather intrând în camera din spatele farmaciei ca [i cum
nimic nu s-ar fi întâmplat. Când ie[ir` ei doi, tân`ra asis-
tent` era suspect de aproape de u[a interioar` [i abia
acum Heather începu s` se întrebe oare cât surprinsese
ea din disputa lor de luni [i ce spusese mai departe. În
conversa]ia formal` din acea diminea]` nu avusese
oricum ce s` aud`.
De[i nu erau pe deplin împ`ca]i unul cu cel`lalt,
Heather era mul]umit` de felul în care evoluau lucrurile
între ea [i Colin. Starea ei de spirit se îmbun`t`]ise con-
siderabil. În drum spre cas` cump`r` r`saduri [i dup`-
amiaza [i-o petrecu în gr`din`. Nu avea s` se bucure de o
„produc]ie” la fel de bogat` ca în anii preceden]i, dar,
îngrijite cu drag, legumele plantate târziu aveau s` creasc`
[i s` rodeac` [i ele. Parasolarul de pânz` avea s` le prote-
jeze de c`ldura prognozat` pentru lunile urm`toare.
Duminic` diminea]a ud` gr`dina [i z`bovi câteva
minute printre straturi, admirându-[i roadele muncii.
Rul` apoi în autoturismul ei combi pân` la garaj, înc`rc`
pachetele în portbagaj [i porni la drum. Era o zi minunat`
[i plimbarea cu ma[ina se anun]a pl`cut`.
De la [oseaua principal` drumul spre centrul turistic
din inima rezerva]iei era trasat de marcaje rutiere.
Heather parc` paralel cu aleea ce ducea la pavilion, iar
func]ionara de la biroul de informa]ii veni s-o ajute la
desc`rcat. Nu le lu` mult timp s` care cele câteva cutii
în`untru. Femeia desigil` una.
CU TINE... 107

– Au ie[i foarte bine, î[i d`du ea p`rerea întinzând o

hart` pe unul dintre birouri. Culoarea face diferen]a, nu-i
a[a? Mult mai bine decât alb-negru. O s` se vând` foarte
bine.
– S` sper`m! Am v`zut c` au marcat deja drumul. E un
lucru bun c` s-au încadrat în termenul fixat.
– Nu este chiar gata, dar oricum nu mai e decât foarte
pu]in de lucru. Stai s` bem ceva?
– Da, când m` întorc. Întâi s`-mi fac plimbarea prin
rezerva]ie.
Heather închise ma[ina [i porni pe jos spre cascade. O
potec` [erpuia printre copaci [i tufi[uri, câteodat` urcând
pe coasta dealului, alt` dat` coborând aproape de nivelul
apei. Albia râului era m`rginit` de pere]i de stânc` [i pe
m`sur` ce canalul se îngusta [uvoiul de ap` se iu]ea. Nu
dup` mult timp vuietul primei cascade se f`cu auzit.
Cortina de vegeta]ie se ridica brusc [i un spectacol m`re]
al naturii se oferea privirilor.
Heather r`mase pironit` locului. Privea înm`rmu-
rit` curcubeul de stropi [i unduirea apei printre
pietre. Era un col]i[or de pace, departe de tumultul
cotidian al ora[ului [i de prezen]a inoportun` a omu-
lui.
Când într-un târziu Heather se trezi la realitate [i plec`
mai departe, murmurul cascadei o întov`r`[i din urm`,
acompaniat de triluri timide de p`s`ri [i de bâzâituri
obraznice de insecte. Iat` cum toat` tulburarea unei
s`pt`mâni întregi se alina ca prin minune! Gândul la cear-
108 AUDREY WEIGH

ta cu Colin nu o mai m`cina. Era atât de fericit` c` venise

ast`zi, singur`, aici! Îi lipsiser` aceste pl`ceri simple
pe care le oferea natura. Era s`tul` de asfalt [i de
aglomera]ie! Nici chiar pe iaht, ea [i Colin nu fuseser`
într-adev`r singuri. Existau întotdeauna oameni în jurul
lor, oameni care strigau sau f`ceau cu mâna sau râdeau,
oameni care se bucurau mai mult de senza]ia de vitez`
decât de peisaj.
Se sim]ea liber` [i împ`cat` cu tot [i toate… Trecea
podul de peste cea de-a patra [i ultima cascad`. P`cat
c` nu-[i luase ceva de mâncare la pachet! Ar fi putut
s`-[i prelungeasc` plimbarea. Va ]ine minte acest lucru
pentru data viitoare. Acum îns` era timpul s` se
întoarc`.
Zgomotul îndep`rtat pe care-l auzi nu sem`na cu trilul
nici unei p`s`ri pe care ea s` o fi auzit vreodat`. Câteva
secunde îi fur` de ajuns s`-[i dea seama c` era voce de
om. Escalad` iute un col] de stânc` [i se convinse imediat
c` avusese dreptate.
– Ajutor! Ajutor!
– Unde e[ti? strig` ea.
– Aici, c`zut în râp`.
– Continu` s` strigi!
Vocea devenea din ce în ce mai clar` pe m`sur` ce
Heather înainta de-a lungul potecii. Era o voce de b`rbat,
deja r`gu[it` de atâta strigat.
– M` auzi? Ajutor!
– Te aud. Sunt aproape. }ine-te bine!
CU TINE... 109

Panta nu era foarte abrupt`, dar terenul putea fi

în[el`tor. Heather nu avea absolut nimic la ea, nici m`car
vreo posibilitate s` cheme ajutoare, iar b`rbatul putea fi
serios r`nit. Centrul turistic era la o distan]` conside-
rabil`, iar el era în pericol s` cad` înainte s` ajung` ea
înapoi cu ajutoarele.
– Î]i aud pa[ii! strig` el.
– Bine. Cât de jos e[ti?
– Nu foarte, dar destul cât s` nu stau prea pe roze.
Aplecându-se pu]in Heather z`ri urme de pa[i [i câte-
va crengi rupte probabil în încercarea lui de a-[i
rec`p`ta echilibrul [i de a nu c`dea peste marginea
râpei. Se apropie cu mare grij` [i v`zu c` nenorocosul
turist nu alunecase prea mult sub nivelul coastei. Grant
Gibson o privea de jos, cu o expresie ru[inat` întip`rit`
pe fa]`.
– Bun`, Heather.
– Grant! Ce naiba faci aici?
– Momentan nimic deosebit. M-am b`gat ca prostul
într-o situa]ie penibil`.
– E[ti r`nit?
– Mi-am luxat doar glezna dreapt`. Dar tocmai din
aceast` cauz` nu mai pot ie[i de aici. Nu m` pot sprijini
în ea.
Heather se aplec` pu]in în fa]` [i v`zu c` el nu se afla
în pericol imediat. Se oprise într-un trunchi robust de
copac. S` încerce s` escaladeze panta pe acest trunchi nu
ar fi fost de nici un folos pentru c` n-ar fi ajuns decât pân`
110 AUDREY WEIGH

la jum`tatea distan]ei în sus. Ea nu avea puterea necesar`

pentru a ridica un b`rbat de talia lui, chiar dac` ar fi reu[it
s`-l apuce de mân`.
– Mi-e team` c` va trebui s` a[tep]i acolo s` m` duc eu
dup` ajutor.
– Nu. Uit`-te pu]in spre dreapta. Este un col] solid de
stânc` acolo. Tu ghideaz`-m`! Eu o s` încerc s` m` întorc
[i s` ajung pân` în dreptul lui. De acolo pân` la tine a[
urca cu u[urin]`.
– Sau mai degrab` ai ajunge pe fundul canalului.
El scutur` hot`rât din cap.
– Nu. M-am gândit bine. }ie n-o s`-]i fie pus` via]a în
pericol.
Grant îi ar`t` o potecu]` ascuns` printre tufi[uri, sub
covorul de frunze uscate, [i-i spuse c` poate s` coboare
cu încredere pe acolo…
– …pân` lâng` copacul acela. Am nevoie de o mân`
de ajutor ca s` ajung la col]ul `la de stânc`. Dup` aceea
m` descurc.
De[i lui Heather îi era fric` s` nu complice [i mai r`u
situa]ia alunecând [i ea, î[i lu` inima în din]i [i urm` indi-
ca]iile lui Grant. P`[i cu mare grij` pe potecu]` în jos, gata
s` apuce de ce avea mai la îndemân` dac` sim]ea cumva
p`mântul fugindu-i de sub picioare. Dar poteca era
b`t`torit` bine [i nici panta nu era foarte abrupt`, cum se
temuse ea.
– Te descurci foarte bine, o încuraj` Grant. Mai ai
câ]iva pa[i…
 Capitolul 11

De pe platforma îngust` pe care ajunsese urmând

indica]iile lui Grant, Heather putea coborî pe un col] de
stânc` ce se g`sea mai aproape de tân`rul c`zut în râp`.
Terenul nu prezenta, într-adev`r, nici un pericol, dar nu
în]elegea cum îl putea ea ajuta de acolo.
– Nu te speria! Tot ce trebuie s` faci tu este s` m`
ghidezi pe mine. Îi ar`t` direc]ia pe care urma el s` se
deplaseze [i continu`: Nu va trebui s` faci nici un efort.
Heather avea înc` îndoieli, dar se hot`rî s`-l lase s`
încerce o dat`. Dac` încercarea nu reu[ea, o va a[tepta pe
ea s` se întoarc` cu ajutoare.
Grant îi f`cu ghidu[ cu ochiul, întoarse capul [i, spri-
jinindu-se în piciorul stâng, î[i lu` avânt…
– Este o r`d`cin` de copac care iese din p`mânt acolo.
Dac` reu[esc s` ajung pân` la ea, e ca [i rezolvat. Vreau ca
tu s` ai grij` de glezna mea, s` nu m` încurce la urcare.
A[teapt` s`-]i spun eu când [i apuc`-m` de picior. Trase
adânc aer în piept, preg`tindu-se pentru un efort consi-
derabil, apoi strig`: Acum!
112 AUDREY WEIGH

Heather îl apuc` de piciorul drept, de sub genunchi,

[i-l auzi gemând de durere în timp ce, sprijinit în stângul,
se împingea în sus. Era sigur` c` el nu va ajunge la
r`d`cina aceea; [tia c`, în acest caz, ea nu avea cum s`
previn` o a doua c`dere, dar se concentra asupra picioru-
lui r`nit.
El prinse r`d`cina, [i cu o u[oar` mi[care lateral` ridic`
piciorul stâng [i se ajut` de el pentru a-[i men]ine echilibrul.
– D`-mi drumul acum [i încearc` s`-mi ghidezi cel`lalt
picior spre col]ul `la de stânc`. Eu nu îl v`d de aici.
Sufla greu. Heather îl ajut` s` g`seasc` un punct de
sprijin cu piciorul s`n`tos pe col]ul de stânc` indicat [i
când Grant se întoarse cu grij` pentru a-[i ridica [i restul
corpului, ea v`zu broboane de sudoare acoperindu-i frun-
tea. El se sprijini cu spatele de peretele de stânc` [i cu un
ultim efort…
– Am reu[it!… Mul]umesc. Ai la tine vreo batist` sau
ceva?
– O batist` este singurul lucru pe care-l am la mine.
– Am [i eu una, a[a c` ne descurc`m noi cumva. Acum
s` punem teoria în practic`. Încerci tu s`-mi imobilizezi
glezna dreapt`?
– Crezi c` este rupt`? întreb` Heather cu sufletul la gur`.
– Cred c` da. Oricum, cel mai bine o trat`m ca pe o
fractur` pân` vom putea afla cu siguran]`.
– Atunci, pentru numele lui Dumnezeu, r`mâi acolo!
Nu mai încerca s` ajungi pân` sus!
– Nu pot s` r`mân în pozi]ia asta prea mult timp. B`g`
mâna în buzunarul de la pantaloni [i scoase o batist`
mare, alb`. Nu este chiar cel mai bun înlocuitor al unui
CU TINE... 113

bandaj clasic, dar în lipsa acestuia… Folose[te be]ele alea

dou` pe post de atele. Batista ta, fiind mai mic`, leag-o
imediat deasupra gleznei.
– Cel mai bine ar fi s` stai nemi[cat pân` aduc eu aju-
toare. Este o nebunie s` for]ezi acum piciorul încercând
s` ajungi sus.
– Adu-]i aminte una dintre regulile de baz`! Întot-
deauna te asiguri c` pacientul nu este în nici un pericol
imediat înainte s` pleci dup` ajutor. Nu pot r`mâne aici,
în b`taia soarelui [i în pericol s` alunec la orice mi[care,
înc` vreo dou` ore. Mi-e [i a[a destul de cald [i de sete!
Heather oft` [i se supuse. Îi imobiliz` glezna în atele,
înf`[ur` batista mai mare în jurul c`lcâiului, în form` de
opt, [i înnod` extremit`]ile. Batista ei era destul de lung`
ca s` fixeze bandajul deasupra gleznei.
El r`mase t`cut câteva minute dup` ce ea termin`, apoi se
întoarse s` m`soare din ochi distan]a pe care o avea de urcat.
– Am pornit, spuse [i o lu` târâ[ înspre potec`.
Heather îl urm`rea de sus, pas cu pas, gândindu-se cu
team` c` ea nu poate face mare lucru dac` el alunec` [i o
ia din nou la vale. La jum`tatea distan]ei el se opri s`-[i
trag` sufletul, sau cel pu]in a[a crezu ea. Grant îns` se
întoarse [i porni mai departe în [ezut.
– Pantalonii mei vor fi iremediabil pierdu]i dup` asta,
dar târâtul cu ajutorul unui singur picior este de-a drep-
tul epuizant.
Nu dup` mult timp se ridica peste marginea râpei, la
umbra unui eucalipt. Câteva minute bune nici unul nu
scoase nici un cuvânt. El era palid [i î[i mu[ca buza de jos
de durere, iar inima lui Heather b`tea nebune[te.
114 AUDREY WEIGH

– M` duc dup` ajutor acum, rupse ea în sfâr[it t`cerea.

– Da. Eu nu pot s` plec de aici pe propriile-mi
picioare.
Heather nu mai putea s` fac` nimic altceva pentru el,
doar s` rup` o crengu]` cu frunze care s`-i slujeasc` de
evantai [i cu care s` alunge insectele pân` avea ea s` se
întoarc`.
– M` întorc cât pot de repede, îl asigur` înainte de a
pleca.
– Nu te gr`bi! Doamne fere[te s` mai p`]e[ti [i tu cine
[tie ce!
Drumul înapoi spre centrul turistic i se p`ru groaznic
de lung. Ajunse în sfâr[it la destina]ie, trecu ca o furtun`
prin sala de mese [i intr` în biroul de informa]ii suflând
din greu.
– Doamne-Dumnezeule! Ce s-a întâmplat? se îngrijor`
func]ionara, [ocat` de apari]ia precipitat` a fetei.
– A avut loc un accident. Cineva [i-a fracturat glezna.
Heather d`du câteva detalii [i indic` pe imensa hart`
de pe perete locul în care se afla Grant.
– Cam pe aici pe undeva. Nu cred s` mai aib` [i alte
r`ni. Dar nici despre glezn` nu mi-a spus de la bun
început c` este fracturat`.
Femeia sun` la salvare, explic` situa]ia, apoi închise [i
se întoarse c`tre Heather.
– Nici tu nu ar`]i prea grozav. Mai bine stai jos.
– Totul este în regul`. Mi-e doar pu]in cald. Heather se
a[ez` pe un scaun [i începu s`-[i fac` vânt cu un flutura[.
Îl cunosc pe b`rbatul accidentat. Nu mi-a venit s`-mi cred
ochilor când l-am v`zut acolo jos.
CU TINE... 115

– M` duc s`-]i aduc ceva rece de b`ut.

– Nu e nevoie, mul]umesc. M` duc eu îns`mi. Întâi s`
iau o geant` din ma[in` ca s` pot lua cu mine câte ceva.
Ave]i cumva o trus` de prim-ajutor?
Heather plec` din nou la drum, de ast` dat` ducând cu
ea o lad` frigorific` plin` cu pungi cu ghea]`, fructe, sti-
cle de ap` mineral` [i ap` plat`. Purta acum pe cap o
p`l`rie de soare, iar în geanta de pe um`r îndesase o
pern` gonflabil` [i o p`tur`.
Drumul nu i se mai p`ru atât de lung, acum c` urmau
s` soseasc` ajutoare. Ajunse destul de repede. Trei str`ini
îi ]ineau de urât lui Grant.
– Cum te sim]i?
– Bine, mul]umesc. Dup` cum vezi, am [i vizitatori.
Unul dintre cei trei se prezent`, apoi î[i prezent` [i
familia; povesti cum opriser` la [osea [i coborâser` prin
p`dure cu inten]ia de a lua masa la centrul turistic din
rezerva]ie [i de a se întoarce la ma[in` pe cel`lalt mal al
râului.
– Ce noroc c` am ales s` ocolim albia râului! spuse cea
mai în vârst` dintre cele dou` doamne. Ar fi fost foarte
nepl`cut pentru tân`rul domn s` stea atâta timp singur în
pustietatea asta. Cred c` noi am sosit la pu]in timp dup`
ce ai plecat tu.
Grant spuse c` el nu are nevoie decât de ceva rece de
b`ut, dar, dup` ce Heather \i puse câte o pung` de ghea]`
de fiecare parte a gleznei r`nite, el m`rturisi ca a[a este mult
mai bine. Ea umfl` perna [i i-o puse sub picior, apoi scoase
p`tura [i i-o a[ez` la spate. Toate acestea o dat` terminate,
nu mai aveau nimic altceva de f`cut decât s` a[tepte.
116 AUDREY WEIGH

Cei trei turi[ti ezitau s` plece [i s`-i lase singuri acolo,

dar pân` la urm` Grant îi convinse c` nu mai au cu ce s`-i
ajute r`mânând.
– V` mul]umim pentru tot. Nu are rost s` pierde]i [i dum-
neavoastr` timpul pe lâng` mine [i s` v` strica]i excursia.
Pân` la urm` plecar`, cu inima împ`cat` c` au f`cut tot
ce le-a stat în putin]`. Grant a[tept` s` se îndep`rteze
pentru a r`sufla u[urat.
– Bine c` au plecat. Situa]ia îmi este [i a[a destul de penibil`.
– Dar cum s-a întâmplat? Te-ai împiedicat de ceva sau
ce-ai f`cut?
El întoarse ru[inat privirea, iar Heather avu impresia c`
nu-i va r`spunde.
– S-a întâmplat mai proste[te decât ]i-ai putea imagina
tu vreodat`, murmur` el. Am dat peste o band` de gol`na[i
din `ia care când merg pe strad` înghiontesc [i împing pe
toat` lumea care le st` în drum. Unul dintre ei a dat peste
mine, m-am dezechilibrat [i pân` s`-mi dau seama ce se
întâmpl` cu mine eram deja dincolo de marginea râpei.
– {i te-au l`sat pur [i simplu acolo?
Heather nu în]elegea cum de putea cineva s` fie atât de
indiferent la soarta celui de lâng` el.
– Nici nu cred c` m-au observat. Erau foarte prin[i în
discu]ia pe care o purtau. Grant se întinse [i oft` din greu.
Auzi, s` m` dezechilibrez eu a[a!… Mai r`u ca o bab`
ramolit`! M-am sim]it de-a dreptul penibil, dar abia mai
târziu mi-am dat seama în ce situa]ie m` aflam de fapt.
Heather privi spre fâ[ia îngust` de potec` de pe mar-
ginea râpei [i începu s` în]eleag` cum fusese posibil ca
tinerii s`-[i continue drumul p`l`vr`gind în voie, f`r` s`-[i
CU TINE... 117

dea seama ce incident provocaser`. Orgoliul îl împiedicase

pe Grant s` strige imediat dup` ajutor [i pân` î[i d`duse el
seama cum st`tea situa]ia de fapt, ei erau deja departe.
– S` nu te apuci [i tu acum s` dai sfar` în ]ar`. O s`
spun c` m-am împiedicat [i am c`zut, [i cu asta basta.
Dup` alte câteva minute bune de a[teptare Heather îl
servi cu fructe. Lu` o par`.
– Este a doua oar` când st`m [i a[tept`m ambulan]a,
remarc` ea. Sper s` nu devin` un obicei.
– Cel pu]in nu cu vreunul dintre noi ca pacient,
r`spunse el. M` simt de-a dreptul ridicol.
Transportat pe targ`, pe Grant îl deranja mai mult fap-
tul c` se sim]ea penibil decât c` î[i fracturase piciorul. Doi
b`rba]i din personalul centrului turistic [i doi voluntari
înso]iser` sanitarii pentu a ajuta la c`ratul brancardei.
O dat` ajun[i în parcare, cei de pe ambulan]` îl
anun]ar` c` îl vor duce la Launceston.
– Dar nu vreau s` merg la Launceston! protest` Grant.
Eu locuiesc în Gregory.
– Ei bine, te ducem la Launceston, spuse [oferul [i
urcar` targa în ma[in` f`r` alte discu]ii.
Dup` ce return` lada frigorific` [i sticlele goale,
Heather se urc` în ma[in` [i porni spre spital.
Asistenta de la recep]ie confirm` c` Grant î[i fracturase
glezna [i îi spuse c` urma s` fie externat de îndat` ce ghip-
sul avea s` se înt`reasc`. Heather a[tept` f`cându-[i de
lucru cu câteva reviste. I se d`du voie s` intre la Grant.
– Nu era nevoie s` ba]i atâta drum, o cert` el.
– Da? {i tu unde aveai de gând s` te duci când î]i
d`deau drumul de aici? replic` ea.
118 AUDREY WEIGH

– La hotel. El ridic` din umeri citind nedumerirea de

pe fa]a ei. Nu are rost s` m` duc acas`. Oricum trebuie s`
m` întorc curând dup` o pereche de cârje.
– Cum s` stai la hotel într-o situa]ie ca asta!… Printre
str`ini… Acum ai nevoie de prieteni. Nici nu ai haine de
schimb la tine… Vorbind, Heather analiza situa]ia. Va tre-
bui s` te iau cu mine acas`.
El fu atât de luat prin surprindere încât nu r`spunse
imediat. Heather î[i d`du îns` seama c` se gândea la
propunerea ei.
– Este foarte dr`gu] din partea ta, dar nu pot s` accept.
El protest` sus]inând c` nu vrea s-o deranjeze sau s`-i
strice reputa]ia în sânul comunit`]ii. Plus c` tot ar fi
departe de spital.
– N-o s` am cu ce s` ajung înapoi aici. Tu o s` fii ocu-
pat` cu autobuzul…
– O s` te aduc` cineva cu ma[ina. Noi, cei din provin-
cie, ne ajut`m reciproc.
Ea decise s` nu mai continue discu]ia pentru moment
[i schimb` subiectul.
– Ce te-a determinat s` vizitezi Waterfall Gully tocmai
ast`zi? întreb` ea. Ai v`zut vreo bro[ur`, ceva, sau ]i-a
povestit cineva?
– Am plecat din Gregory cu un singur motiv. {i dac`
chiar vrei s` [tii, o s`-]i spun. Ridic` mândru b`rbia. Am
venit la Waterfall Gully s` m` întâlnesc cu tine.
Heather izbucni în râs.
– Asta chiar c`-i bun`! Oricum, eu m-am hot`rât deja
s` te iau cu mine, a[a c` mai bine te-ai obi[nui cu ideea.
 Capitolul 12

De îndat` ce fu externat, Grant p`r`si spitalul într-o

pereche de cârje împrumutate. Nu-l prea încânta per-
spectiva c`l`toriei pe bancheta din spate a ma[inii, dar
doctorul îi recomandase s` stea cât mai mult posibil cu
piciorul în sus, a[a c` Heather insistase s` urce în spate [i
s`-l întind` pe banchet`.
– Avem destul de mers [i nu ai cum s` te vindeci
repede dac` nu ascul]i sfatul medicului.
Pân` ajunser` la Heather acas` el se sim]ea mai stors
de vlag` decât ar fi dorit s` recunoasc`, a[a c` nu mai
opuse nici un fel de rezisten]`.
Tân`ra îl instal` într-un fotoliu [i îi ridic` piciorul acci-
dentat pe un taburet, îi aduse un pahar cu suc proasp`t
de fructe [i câteva nuci.
– Doar ca s`-]i am`ge[ti pu]in foamea pân` preg`tesc
eu ceva ca lumea de mâncare. Am o periu]` de din]i de
rezerv`, iar prosoape sunt în baie. La ce mai trebuie ne
vom gândi mai târziu.
120 AUDREY WEIGH

Hot`rî s` fac` friptur` la gr`tar, maz`re [i piure de

cartofi [i prepar` în fug` [i o salat` asortat` care s`-i
stimuleze pofta de mâncare. Mâncar` din t`vi ca el s` nu
trebuiasc` s` se a[eze la mas`. Cina îi readuse ceva
culoare în obraji [i-i reîmprosp`t` puterile.
Dup` mas` Grant telefon` s` anun]e la serviciu c` va fi
indisponibil o bun` perioad` de timp; deschiser` apoi
discu]ia în leg`tur` cu ce altceva mai era de f`cut. Ma[ina
lui avea s` r`mân` peste noapte în rezerva]ie, dar a doua
zi cineva trebuia s` mearg` s-o aduc`. Altcineva trebuia s`
strâng` din camera lui de la „Leb`da Neagr`” câteva
lucruri de care avea nevoie, iar Heather urma s` treac` s`
ia valiza a doua zi dup`-amiaz`, în drumul ei prin Gregory.
– F` o list` cu tot ce ai nevoie ca s` fii sigur c` nu se
uit` nimic, îi suger` ea. Ar trebui s` amân [i cursul de
prim-ajutor.
– Nu. Cursului pot s`-i fac fa]`. M` descurc deja destul
de bine cu cârjele astea.
Heather îl privi gânditoare. Dac` reu[ise el s`
escaladeze panta cu glezna fracturat`, atunci s` predea un
curs avea s` fie floare la ureche. La nevoie putea s` ]in`
ora stând jos.
– Bine. Toat` lumea se va bucura. Ar fi p`cat ca tocmai
ultima or` s` se amâne.
– Ce o s` zic` vecinii t`i dac` r`mân aici? se ar`t` el
brusc preocupat de reputa]ia ei. Ar trebui s` merg la hotel.
– Nu voi avea probleme dac` te redau comunit`]ii ca nou,
r`spunse Heather. Acum relaxeaz`-te! Eu trag o fug` pân` la
garaj s` v`d dac` este totul gata pentru mâine diminea]`.
CU TINE... 121

În drum sun` [i la vecinii de al`turi [i le povesti ce se

întâmplase. Doamna Russell o asigur` c` avea s` treac` pe
la pacientul ei în timpul zilei pentru a verifica dac` totul
este în ordine. Ea [i so]ul ei aveau s` se ocupe [i de
ma[ina lui Grant, dac` el le va trimite cheile.
– Ce crezi c` ar vrea s` m`nânce la prânz?
– Nu v` face]i griji în leg`tur` cu mâncarea. Îi las eu tot
ce trebuie.
Heather puse ceasul s` sune [i se trezi mai devreme
decât de obicei ca s` prepare sandvi[uri, salat` [i ceva
pentru desert. Se apropia ora de plecare. Cioc`ni la u[a
dormitorului lui [i intr` cu micul dejun pe tav`. El î[i
ridic` p`tura pân` la gât, fidel înc` re]inerii pe care o avea
de a r`mâne la ea.
– Simte-te ca acas` cât lipsesc eu! îl îndemn` Heather.
{tii unde este frigiderul, televizorul… O s` las u[a de la
intrare deschis` ca s` poat` intra doamna Russell. G`se[ti
num`rul lor pe telefon, în caz c` ai nevoie de ceva.
– Mul]umesc, dar n-o s` am nevoie de nimic.
Se preconiza o zi plin`, ziua de luni era deseori mai
aglomerat`, dar gândul lui Heather zbur` în repetate rân-
duri c`tre Grant. Oare reu[ise el s` se relaxeze [i s` se
instaleze ca acas`? Era un b`rbat cu o personalitate atât de
contradictorie, arogant [i politicos uneori, blând [i supus
alteori, dar mereu p`strându-[i sângele rece în situa]ii de
urgen]`… Tratase incidentul propriei accident`ri cu mult
curaj [i, în timp ce a[teptau ambulan]a, dovedise c` [tie
s` fac` [i haz de necaz. Poate c` sub exteriorul strict [i
inflexibil se ascundea un viu sim] al umorului.
122 AUDREY WEIGH

Colin o a[tepta cu o cea[c` de cafea aburind`. O trase

aproape [i o s`rut` pe obraz a[a cum f`cea înainte, dar
Heather nu gust` gestul în aceea[i m`sur` ca pân` atunci.
– Te-ai distrat bine în a[a zisa zi liber` pe care ]i-ai luat-o?
o întreb` el.
– A fost o zi plin`, r`spunse ea. A avut loc un accident
[i a fost chemat` ambulan]a.
– Asta ar trebui s`-i dea respectivului o lec]ie, coment`
el indiferent. Mi-a fost dor de tine, s` [tii! }ie ]i-a fost dor
de mine?
– Ca s` fiu sincer`, nu. Am fost implicat` pân` peste
cap în „respectivul incident”.
El se încrunt` auzind acest lucru, dar, cu un u[or
efort de voin]`, reu[i s` continue pe acela[i ton tan-
dru:
– Nu-i nimic. Recuper`m noi duminica viitoare.
– Oh! Heather ezit`. Nu face nici un plan care s` m`
includ` [i pe mine. Nu [tiu înc` ce voi face în week-
end.
Colin insist` ca ea s`-[i fac` timp pentru el, dar efectul
st`ruin]elor lui fu contrar celui scontat. Enervat` de
atâtea preten]ii, tân`ra realiz` c` nici nu dorea s`-[i
petreac` singura zi liber` în compania lui.
– Trebuie s` plec, se eschiv` ea [i ie[i repede ca s` nu
fie nevoit` s` dea vreo explica]ie cu privire la ziua ante-
rioar`.
Îndreptându-se spre autobuz, reflecta la cuvintele lui
Colin. El pretindea c` îi duce lipsa atunci când nu sunt
împreun`, dar ea se îndoia de sinceritatea lui. Fusese cât
CU TINE... 123

se poate de deschis` fa]` de el, îi spusese c` merge la

Waterfall Gully, dar el nu se oferise s-o înso]easc`.
Preferase s` se duc` la ora[, singur.
Ea [i Colin nu erau f`cu]i unul pentru cel`lalt, decise
Heather cu un oftat. Fusese la început \ncântat` de
aten]ia pe care el i-o acordase [i se bucurase de zilele
petrecute împreun`, dar de fapt ei nu se potriveau deloc.
El se delecta cu preocup`ri urbane, pe când ea prefera
descinderile în natur`.
Atâtea gânduri i se înv`lm`[eau în minte încât, aten]ia
fiindu-i distras` de la treburile cotidiene, s-ar fi putut
întâmpla s` uite ceva sau pe cineva… A[a c` î[i f`cu o
list` cu comisioanele pe care le avea de îndeplinit în acea
zi [i o puse la vedere, pe bord. Trecând din când în când
cu privirea peste respectiva list`, Heather reu[i s` se con-
centreze asupra a ceea ce avea de f`cut. La întoarcere, g`si
câ]iva localnici aduna]i la agen]ia din Gregory, majori-
tatea numai de dragul de a p`l`vr`gi [i a afla ultimele
nout`]i. Erau îns` [i trei persoane care cump`raser` bilet
de autobuz [i un b`rbat care dorea s` trimit` un pachet la
o ferm` de pe traseu.
– Este aici [i o valiz` pentru sergentul Gibson, spuse
Sandy. Am auzit c` a suferit un accident [i a fost nevoit s`
r`mân` în Victoria Cove. Tu [tii despre ce este vorba, nu-
i a[a, Heather? A avut accident de ma[in`?
– Nu. Doar o c`z`tur` urât`.
– Am în]eles c` este r`nit destul de r`u, interveni [i
unul dintre localnici. La coloan` sau ceva de genul `sta.
Nu poate fi transportat.
124 AUDREY WEIGH

– Nu. {i-a fracturat glezna. Heather [tia c` trebuie s` se

pun` cap`t zvonurilor înainte ca acestea s` degenereze în
pove[ti care mai de care mai înflorite [i mai fanteziste. Nu
s-a întors în ora[ pentru c` a fost transportat [i tratat în
Launceston.
– Ar putea fi tratat cu succes [i aici dac` s-ar pune la
punct sec]ia de radiologie, se indign` b`rbatul care vor-
bise [i mai înainte.
– C`l`toria ar fi fost un chin pentru pacient. Plus c`
este mai bine ca el s` fie în continuare tratat de acela[i
doctor, care acum cunoa[te cazul.
Câteva murmure aprobatoare se f`cur` auzite. Heather
ie[i înc`rcat` cu pachete. O femeie tân`r` a[tepta în fa]a
agen]iei. Dup` ce toate cutiile fur` înc`rcate în autobuz,
ea se apropie.
– Tu e[ti Heather, nu-i a[a?
– Da, a[a este.
– Eu sunt Doreen Hogarth, fiica doamnei Croft.
Dup` expresia fe]ei lui Doreen, Heather ghici c`
ve[tile erau îmbucur`toare. Tân`ra femeie continu`
spunând c` doamna Croft a fost externat` [i locuia deo-
camdat` în casa fiicei sale. Î[i rec`p`ta u[or, u[or puterile
[i spera ca într-o s`pt`mân`, dou` s` se poat` întoarce
acas`.
– V` suntem cu to]ii foarte recunosc`tori ]ie [i sergen-
tului Gibson. Dac` n-a]i fi fost voi, ast`zi ea n-ar mai fi fost
al`turi de noi.
Ochii i se umplur` de lacrimi. Heather o b`tu încura-
jator pe um`r.
CU TINE... 125

– Gata, a trecut. Eu sunt cum nu se poate mai fericit`

c` totul s-a terminat cu bine. Î]i mul]umesc c` ai trecut s`
m` anun]i.
– Am vrut s`-i vorbesc [i sergentului Gibson, dar de la
poli]ie mi s-a spus c` nu va mai fi de serviciu ceva timp de
acum încolo, c` a avut un accident [i c` nu-l g`sesc nici
m`car în ora[.
– O s`-i transmit. Astfel de ve[ti o s`-l bucure.
– Ureaz`-i din partea noastr` îns`n`to[ire grabnic`!
Tot Grant Gibson era [i subiectul conversa]iei pasage-
rilor din autobuz, iar Heather fu încântat` s` afle c` local-
nicii încep s`-l aprecieze.
– M` bucur c` n-a p`]it ceva mai r`u. Cu p`r]i bune [i
rele, r`mâne indiscutabil un om corect, spunea unul.
– Da. Este el cam sever, dar corectitudinea nu i se
poate repro[a. De când a sosit el în ora[ afacerile mele au
avut de câ[tigat sim]itor. Nu cred c` am realizat vreunul
vreodat` cât influen]a lipsa fluen]ei în trafic bunul mers al
lucrurilor.
Ultimul pasager coborî în Eden Bay. Heather intr` doar
în trecere prin farmacie, apoi trecu pe la magazin ca s`
confirme participarea lui Grant la cursul de prim-ajutor.
– Nu pleca]i urechea la zvonuri, declar` ea. Joi are s`
fie în ora[.
– Asta e bine, opin` doamna Lawson. Am organizat o
petrecere în toat` regula pentru a s`rb`tori sfâr[itul cursului.
Heather ajunse acas` la timp. Un Holden bleumarin era
parcat în fa]a por]ii. Auzind u[a de la intrare închizându-se,
Grant ap`ru din sufragerie, cu o expresie încântat` pe fa]`.
126 AUDREY WEIGH

– Valiza mea...
El o asigur` c` nu avusese nici un fel de probleme de-a
lungul zilei, îi spuse c` Holdenul este al lui… Spera c`
aparatul de ras nu fusese uitat. Nu se b`rbierise de câteva
zile [i aceast` simpl` opera]iune era pentru el o prioritate
în momentul respectiv. Începu s` despacheteze imediat
ce Heather îi aduse geamantanul în camer`.
Veni la mas` proasp`t ras, piept`nat [i primenit.
Heather îi d`du ve[tile despre doamna Croft, iar el se
bucur` sincer de întors`tura fericit` pe care o luaser`
lucrurile.
– Este foarte pl`cut s` auzi c` eforturile tale au salvat
via]a cuiva.
Ea îl întreb` cum [i-a petrecut ziua, iar el povesti c`
so]ii Russell au fost foarte amabili. Trecuser` în dou` rân-
duri pe la el cu ceai cald [i biscui]i. F`cuser` [i drumul
pân` la Waterfall Gully dup` ma[ina lui. Heather profit`
de ocazie pentru a-l întreba:
– Grant, ce c`utai tu de fapt la Waterfall Gully?
El se schimb` pu]in la fa]` [i încerc` s`-i ocoleasc`
privirea, dar f`r` succes.
– Voiam s` te întâlnesc pe tine. Voiam s` te cunosc
mai bine, dar n-am avut curajul… mm… s` ]i-o spun
pur [i simplu, a[a cum obi[nuiesc al]ii s` fac`. De prima
dat` când te-am v`zut mi-am dat seama c` e[ti
deosebit`.
– Dar n-am fost prea prietenoas`! îi reaminti Heather.
– Asta nu m-a deziluzionat deloc, dar nu [tiam cum s`
fac s` ajung s` te cunosc mai bine. Mi-am luat de dou` ori
CU TINE... 127

bilet de autobuz, f`r` s` [tiu precis ce sper s` se întâmple.

Nici m`car cursul de prim-ajutor nu s-a dovedit o idee
prea grozav`.
Heather zâmbea vis`toare.
– Nu mi-am dat seama. De fapt am avut mereu impre-
sia c` e[ti cam în]epat [i trufa[.
– Ei bine… Ridic` din umeri cum f`cea de obicei.
Oricum, m-ai invitat atunci la tine, ceea ce mi-a mai dat
ceva curaj. Când te-am auzit cu Waterfall Gully, mi s-a
oferit o [ans` pe care nu puteam s` o ratez.
– Tot nu în]eleg cum credeai tu c` o s` dai tocmai
peste mine în ditamai rezerva]ia.
– Livrai marf`, a[a c` pe la centrul turistic tot trebuia
s` treci. Am ajuns acolo înaintea ta. Te-am v`zut pornind
spre cascade. Am consultat pu]in harta [i mi-am închipuit
c` o s` faci ocolul, a[a c` am luat-o în sens opus, ca s` te
întâlnesc a[a, ca din întâmplare. {i ce mai întâmplare!
Heather era flatat`, confuz` [i încrez`toare în acela]i
timp. El nu mai spuse nimic. Sentimente contradictorii o
încercau. Se trezi dintr-o dat` amuzat` de situa]ie. Ceea
ce îi povestise el atunci sunase atât de ridicol!…
– Una era s` vrei s` m` cuno[ti mai bine, alta…
Presupun îns` c` n-ai vrut s` ias` chiar a[a.
– M-am sim]it atât de prost! recunoscu el [i amândoi
se amuzar` copios.
{tiau c` din acel moment nici urm` de stânjeneal` nu
mai avea ce c`uta între ei.
Când ea ie[i s` ude gr`dina, el o urm`. O ajut` cu tre-
buri m`runte, dând drumul la ap` sau tr`gând de furtun.
128 AUDREY WEIGH

Heather î[i d`du seama c` exersase mersul în cârje [i se

descurca acum destul de bine. Nu spuse nimic când el
fu cât pe ce s` se dezechilibreze, ca s` nu-i r`neasc`
orgoliul.
– Î]i place s` faci puzzle? îl întreb` ea o dat` reîntor[i
în cas`.
– Nu prea. Mi s-a p`rut întotdeauna o pierdere de
timp.
– Ba se spune c` ar fi un veritabil balsam antistres.
Relaxeaz`, ofer` posibilitatea deta[`rii de cotidian. Putem
începe unul împreun`, po]i continua tu mâine…
El nu obiect`, a[a c` ea alese un puzzle cu dou` sute
de piese pe care le r`sturn` pe mas`.
– Acesta este un model mai vechi, din lemn. Piesele se
îmbin` perfect [i, o dat` asamblate, nu se mai deplaseaz`
de la locul lor.
Grant p`ru descurajat de num`rul mare de piese, dar,
când ea începu s` caute col]urile [i s` asambleze margi-
nile, i se al`tur` [i el. Câteva minute bune „lucrar`” cot la
cot, f`r` s` vorbeasc`, apoi Heather începu s` depene
povestea familiei sale. P`rin]ii mamei sale emigraser` din
Suedia, î[i încropiser` din nimic o locuin]` [i tr`iser`
vreme de câ]iva ani din pescuit [i gr`din`rit.
– Biata bunica n-a avut la început loc în gr`din` decât
pentru o tuf` de trandafiri [i un strat de petunii. Asta pân`
s-au pus pe picioare [i a putut [i ea s` planteze mai multe
flori.
Tot ce [tia Heather despre gr`din`rit [tia de la bunicul
s`u, iar despre g`tit, conserve [i dulce]uri, de la bunica.
CU TINE... 129

– Tata a fost întâi [ofer de camion, dar lipsea mult de

acas`. A intuit perspectivele unei linii de autobuze, dar a
fost nevoie de sacrificii [i munc` mult` ca s` pun`
afacerea pe picioare.
– Ce s-a întâmplat cu p`rin]ii t`i? întreb` prudent
Grant.
– Mama a murit în urma unui infarct, cu mul]i ani în
urm`. Tata a avut cancer, dar eu nu am [tiut nimic mult
timp. El voia s` m` vad` întâi preluând frâiele afacerii.
– În]eleg atunci de ce ]ii atât de mult la casa p`rin-
teasc` [i la afacerea tat`lui t`u. Grant scormoni printre
piesele de pe mas` [i puse cap la cap câteva înainte de a
continua: Eu nici nu mi-i amintesc pe ai mei.
Îi spuse [i el câte ceva din povestea vie]ii lui. Nu [tia
decât foarte pu]ine lucruri despre tat`l s`u, numele [i fap-
tul c` î[i p`r`sise so]ia [i copilul nu mult dup` c`s`torie.
Grant r`m`sese orfan la numai doi ani, în urma unui acci-
dent de ma[in`. Crescuse într-o cas` de copii.
– {i cum era acolo?
– Bine. Ridic` din nou din umeri, gest care îi devenise
lui Heather atât de familiar. Aveau grij` de noi, dar perso-
nalul se schimba foarte des… Noi pentru ei nu eram decât
o posibilitate de a-[i câ[tiga existen]a [i nimic mai mult. Ne
d`deam din ce în ce mai bine seama de acest lucru pe
m`sur` ce cre[team. De exemplu: de[i dep`[iser`m o anu-
mit` vârst`, continuau s` ne trimit` la culcare devreme
pentru c` acest lucru convenea personalului.
T`cu. Acea perioad` a vie]ii lui era înc` un subiect
delicat. Puzzle-ul prindea încet, încet, în t`cere, form`.
130 AUDREY WEIGH

Heather [tia c` din cele câteva cuvinte aflase de fapt multe

despre el. Nu avusese parte de afec]iunea unei familii [i
de c`ldura unui c`min. Crescut printre b`ie]i la fel de
vitregi]i de soart` ca [i el, nici nu era de mirare c` era atât
de timid [i de stângaci în preajma femeilor. Se explica ast-
fel de ce prefera s` locuiasc` prin pensiuni, poate chiar [i
de ce î[i alesese meseria pe care [i-o alesese. Citise ea
undeva c` b`ie]ii care au crescut în orfelinate intr` adesea
în poli]ie sau se înroleaz` în armat`.
Grant se trezi devreme a doua zi diminea]` [i luar`
micul dejun împreun`, în buc`t`rie. P`rea mai relaxat [i
parc` mânuia cârjele cu mai mult` încredere. Nu avea nici
un plan anume pentru acea zi, spusese, dar când Heather
se întoarse acas` g`si puzzle-ul terminat.
– Dar ai fost rapid, nu glum`!
– Cu trenul a fost u[or; nici stâncile nu mi-au dat prea
mult` b`taie de cap. Cerul îns` a constituit o real` provocare.
Heather aprob` din cap [i, trecând în buc`t`rie, zâmbi
în sinea ei. {i uite a[a se spulberase convingerea lui c`
asamblarea unui puzzle este o pierdere de timp!
Dup` ceai, Heather anun]` c` se duce „s` pun` de pâine”.
– Faci pâinea în cas`?! exclam` el surprins.
– Aproape întotdeauna. Nu prea mai avem, a[a c` tre-
buie s` m` apuc în seara asta dac` vrem s` mânc`m
mâine.
El întreb` dac` poate s` stea s-o priveasc`. Se a[ez` pe
un scaun [i ridic` piciorul accidentat pe un altul, în timp
ce Heather amesteca ingredientele pentru aluat într-un
castron imens.
CU TINE... 131

– Nu ai nevoie s` verifici cantit`]ile?

– Nu. Ajungi s` m`sori din ochi cât î]i trebuie.
El nu mai v`zuse niciodat` cum se face pâinea, a[a c`
tân`ra îi explic`, pas cu pas, cum se preg`te[te aluatul [i
ce ingrediente sunt necesare.
– Nici nu-i de mirare c` pâinea ta este atât de bun`, o
compliment` el.
– Mul]umesc. Bobul întreg de grâu este foarte s`n`tos,
s` [tii.
Fu de-a dreptul intrigat de procesul de dospire.
Heather împ`r]i aluatul dospit în dou` [i jum`tate i-o
d`du lui s` o fr`mânte.
– Po]i s` te ocupi tu de jum`tate, dac` vrei.
El î[i vârî entuziasmat ca un b`ie]el mâinile pân` la cot
în aluatul fraged. Heather îi povesti c` bunica ei nu
avusese pentru copt pâine decât un cuptor rudimentar.
Buc`t`ria cu facilit`]i moderne fusese cump`rat` abia
când ea, Heather, era deja adolescent`.
F`cur` [i câteva chifle, pe lâng` pâinea obi[nuit`;
tân`ra mai t`ie apoi o bucat` de coc` [I-i ar`t` cum se
împlete[te un colac. Seara fu astfel cât se poate de
pl`cut`, iar Grant p`ru s` se distreze de minune înv`]ând
secrete gospod`re[ti.
Mut` scaunul lâng` chiuvet` ca s-o ajute cu vasele.
Heather se trezi gândindu-se la Colin [i la nevoia lui de a
„ie[i” undeva, mereu în c`utare de aventur`. Nu [i-l putea
închipui stând o dup`-amiaz` întreag` în cas`, pentru a o
privi pe ea cum fr`mânt` pâine.
 Capitolul 13

Toat` lumea de la cursul de prim-ajutor îl întâmpin`

pe Grant cu compasiune [i ur`ri de bine. Atmosfera de
bun` dispozi]ie îl molipsi [i pe el. Doamna Lawson [i pri-
etenele ei organizaser` pentru final un fel de bufet rece;
fusese adus chiar [i un casetofon… Nici unul dintre
cursan]i nu lipsi de la eveniment.
– Dac` astfel de ghinioane au un asemenea efect
asupra lui, atunci ar trebui s` dea de necaz mai des, glumi
Julia. Ea [i Heather se îndreptau, cu platourile în mân`,
spre un col] al camerei amenajat în acest scop. Nu l-am
mai v`zut niciodat` atât de „uman”. A f`cut trei glume în
timp ce preda, ai observat?
– Mm, ezit` Heather. Acum nu mai este un str`in…
– Nici tu nu pari s` mai p`strezi acelea[i rezerve de la
început. N-ai fost prea încântat` când te-a ales pentru
demonstra]ii.
– Ei bine… Heather zâmbi. Am ajuns s`-l cunosc mai
bine. De la incidentul de duminica trecut` st` la mine.
CU TINE... 133

– Deci este pacientul t`u de aproape o s`pt`mân`! Ce

întors`turi iau unele situa]ii câteodat`! Julia coborî vocea
[i întreb` complice: Dar Colin? V-a]i împ`cat?
– Suntem înc` în „tratative”, dar nu mai este ca la
început. Lucrurile s-au schimbat radical între noi.
– Dar e[ti din nou vesel` [i bine dispus` ca întotdeau-
na [i asta e cel mai important. Poate c` Grant, nu Colin,
este ceea ce cau]i.
De[i sus]inea c` nu l-a obosit nici drumul, nici cursul,
Grant se ar`t` bucuros s` petreac` întreaga zi de vineri în
cas`. Începu s` asambleze un alt puzzle, chiar mai mare
decât primul, iar Heather i se al`tur` [i ea dup` ceai. Abia
se apucaser` când sun` cineva la u[`. Ea se duse s`
deschid` [i r`mase perplex` în fa]a vizitatorului nea[tep-
tat care st`tea în prag.
– Colin! Ce naiba cau]i aici?
– Am venit s` v`d ce faci tu toat` ziua, de nu ai timp de
mine.
Colin intr` f`r` s` mai a[tepte s` fie poftit în`untru [i
se duse glon] în sufragerie. Grant ridicase privirea;
r`mase surprins de animozitatea ce i se citea celuilalt
b`rbat în ochi.
– Deci este adev`rat. Colin se întoarse acuzator înspre
Heather. Chiar st` aici.
– Avea nevoie de un loc unde s` stea în perioada de
convalescen]`. Care este problema?
– Tu îmi e[ti f`g`duit` mie. Nu se cade s` prime[ti un
alt b`rbat în cas`.
Heather î[i ie[i din s`rite.
134 AUDREY WEIGH

– Eu nu sunt „f`g`duit`” nim`nui! Ce vrea s` însemne

faptul c` ai b`tut atâta drum ca s` dai buzna în casa mea în
felul `sta? De unde [i pân` unde îmi vii mie cu astfel de idei?
– Se vorbe[te prin tot ora[ul. Raelene mi-a spus ast`zi
de diminea]`.
– Oh, Raelene! N-ar trebui s` faci atâta caz, având ca
argument numai cuvântul lui Raelene. Cuvintele lui
Heather [uieraser` dispre]uitor.
– Dar a avut dreptate, nu-i a[a?
Grant împinse scaunul, f`cu un efort [i se ridic`.
Întinse mâna dup` cârje [i porni hot`rât spre u[`.
– Ar fi mai bine s` plec. Dar v` asigur c` nu s-a întâm-
plat absolut nimic cât de pu]in condamnabil.
– Pentru numele lui Dumnezeu, stai jos! Din tonul lui
Heather se putea ghici c` nu se admit nici un fel de
comentarii la ceea ce tocmai spusese. Tu nu pleci nic`ieri,
doar la control, luni diminea]`. Se întoarse [i-l privi pe
Colin drept în ochi. Grant [ov`ia, ne[tiind ce s` fac`.
Colin, nu în]eleg de ce atâta scandal pe tema asta. Sunt
liber` s` invit la mine în cas` pe cine vreau [i nu trebuie
s` dau nim`nui socoteal` pentru asta. Dac` aveai ceva de
obiectat, de ce n-ai f`cut-o ast`zi dup`-amiaz`, când am
trecut pe la farmacie?
– Abia dac` te-am z`rit, darmite s` mai apuc s` intru în
vorb` cu tine. În nici jum`tate de minut ai venit [i-ai [i
plecat.
– Ah, da. Erai ocupat cu un furnizor sau ceva de genul
`sta, î[i aminti Heather. Ai fi putut totu[i s` dai un telefon,
nu era nevoie s` te deranjezi s` vii pân` aici.
CU TINE... 135

– N-ar fi fost prima oar` când bat atâta drum ca s`-mi

petrec dup`-amiaza cu tine. Vocea lui se înmuie; f`cu un
pas spre ea. Heather, ai spus c` m` iube[ti!
– Da, am spus, recunoscu ea. Dar nu ]i-am promis
nimic. Nu m-am angajat cu absolut nimic fa]` de tine.
– Eu m-am angajat.
Grant decise c` ar fi mai pu]in inoportun dac` ar încer-
ca s` p`r`seasc` înc`perea decât dac` ar lua în continuare
parte la discu]ia dintre ei. Înaint` cu un aer atât de
hot`rât, încât amândoi îi f`cur` loc s` treac`. Ie[i repede
[i se duse s` se închid` în camera lui.
Pre] de câteva minute, Colin [i Heather se fixar` unul
pe cel`lalt din priviri, f`r` s` mai scoat` vreunul un
cuvânt.
– Îmi pare r`u, rupse Heather t`cerea. Dar eu nu v`d
absolut nici un viitor pentru noi împreun`.
– Ai spus c` m` iube[ti.
– Da, la momentul respectiv chiar te… Sau credeam
c` te iubesc. Heather d`du resemnat` din cap. Noi nu ne
potrivim, Colin. }ie î]i place la ora[, eu sunt fat` de
provincie. Nu suntem, pur [i simplu, f`cu]i unul pentru
cel`lalt.
– Ai putea înv`]a s` iube[ti ora[ul. Cu timpul te-ai
obi[nui. }i-au pl`cut întotdeauna ie[irile noastre în ora[.
Heather î[i d`du seama c` atitudinea lui era neschim-
bat`, fapt ce o irit` din nou.
– De ce ar trebui s` fiu eu cea care s` fac` toate com-
promisurile? De ce nu po]i s` înve]i tu s` iube[ti
provincia?
136 AUDREY WEIGH

– Eu trebuie s` m` gândesc la cariera mea.

– {i eu nu!… Îmi pare r`u, Colin, dar va trebui s` te
împaci cu ideea c` nu ne potrivim. Eu nu voi renun]a la
stilul meu de via]`.
Colin î[i d`du seama c` nu o poate scoate la cap`t cu ea.
Câteva minute mai târziu ie[ea val-vârtej pe u[`, refuzând
invita]ia la ceai sau cafea. Demar` în tromb` [i ma[ina se
îndep`rt` cu scrâ[net de cauciucuri. Heather a[tept` s`-[i
recapete calmul, apoi b`tu la u[a dormitorului lui Grant.
El st`tea pe pat, cu valiza deschis` la picioare. O parte
dintre lucruri erau deja împachetate.
– Ce faci? Nu te l`sa influen]at de ce a spus Colin! {tiu
c` î]i place s` stai aici.
– Ar fi trebuit s` m` duc la hotel de la bun început.
Oft`, exasperat de propria neputin]`. Dac` a[ putea s`
conduc, m-a[ întoarce acas` în seara asta.
Heather î[i impuse s`-[i p`streze calmul.
– Nu ai de ce s` pleci. Colin este un pic gelos, de[i nu
are nici un motiv s` fie.
– Îl iube[ti. O s` te c`s`tore[ti cu el.
– Ba nu. Heather trase adânc aer în piept. Am crezut
c` îl iubesc. Dar nu-l cuno[team destul de bine. Nu ne
potrivim. Nu avem cum s` ne c`s`torim. Eu nici nu am
acceptat propunerea lui, n-am promis niciodat`, nim`nui
nimic de genul `sta.
Colin îi stricase seara. M`car Grant renun]` la preg`-
tirile de plecare.
CU TINE... 137

În weekend totul reintr` în normal. Luni, so]ii Russell

îl duser` cu ma[ina la Launceston, la control. Se întoarse
cu o pereche de cârje nou-nou]e.
– Acum pot s` m` întorc la lucru, anun]` el cu mân-
drie.
– O s` ar`]i cam ciudat, în uniform`, în mijlocul inter-
sec]iei [i cu cârjele dup` tine.
Grant izbucni în râs.
– Va trebui s` m` mul]umesc atunci cu munca la birou.
M`car s`-mi câ[tig cumva salariul.
Nu [tia ce s` fac` cu ma[ina. Hot`râr` pân` la urm`
ca, cel pu]in deocamdat`, s` aib` grij` Heather de ea.
El [tia prea bine c` [oferii care nu se afl` în
deplin`tatea func]iilor fizice nu au ce c`uta la volan. O
gr`mad` de accidente se produc din astfel de impru-
den]e, a[a c` lui nici prin gând n-ar trebui s`-i treac`
m`car s` plece undeva cu ma[ina înainte s` i se scoat`
ghipsul.
Când se întoarse a doua zi dup`-amiaz` de pe traseu,
lui Heather casa i se p`ru pustie. Se hot`rî s`-[i consacre
seara gr`din`ritului. De când cu accidentul lui Grant cam
neglijase gospod`ria. Acum c` musafirul plecase, nu mai
avea nici o scuz` s` amâne diverse treburi de care oricum
nu se ocupase la timp.
Se dezobi[nuise s` g`teasc` pentru o singur` per-
soan` [i aceast` îndeletnicire nu mai avea acum
farmecul de alt`dat`… Timpul se scurgea insuporta-
bil de încet [i Heather î[i d`du seama cât de mult îi
lipsea Grant. Ca s` nu se mai simt` atât de singur`,
138 AUDREY WEIGH

d`du drumul la televizor. F`cu apoi un fel de „plan de

atac” cu lucruri de rezolvat pentru a doua zi.
Colin se purt` foarte distant cu ea aproape întreaga
s`pt`mân`, dar pu]in câte pu]in tensiunea dintre ei
începu s` se estompeze. Lunea urm`toare Raelene nu
rat` ocazia de a o anun]a pe Heather, cu un zâmbet
mali]ios pe buze:
– Colin a ie[it în weekendul `sta cu o alt` fat`. A dus-o
la Hobart. Shirley Talbot de la brut`rie.
– Foarte bine! replic` Heather. Era [i timpul s`-[i fac`
[i el noi prieteni.
Raelene fu dezam`git` de reac]ia ei.
– M-am gândit s`-]i spun eu, înainte s` afli de la cine
[tie cine altcineva. Credeam c` o astfel de veste o s` te
întoarc` pe dos.
– Ba nu! o asigur` Heather. A fost foarte dr`gu] cu
mine, mai ales când cu întâmplarea cu doamna Croft, dar
nimic mai mult.
Lucrurile st`teau chiar mai bine de atât, putea s`
r`sufle u[urat`. Colin nu va mai pretinde acum nimic de
la ea. Nu avea s`-i mai monopolizeze timpul liber, nici
s`-i mai cear` socoteal` pentru sentimentele ei. I se
p`rea nedemn de o fat` ca ea s` cad` a[a în capcana
întins` cu abilitate de un b`rbat cu farmec. Dar se trezise
la realitate.
Ea [i Grant erau acum prieteni apropia]i [i se întâlneau
deseori când el nu era de serviciu. Câteodat` o înso]ea
chiar în traseele ei zilnice; sporov`iau ore întregi, vrute [i
nevrute, sau luau masa împreun` la St. Annes. Îi f`cea
CU TINE... 139

uneori vizite în Victoria Cove [i r`mânea peste noapte la

ea. Mersul în cârje nu mai constituia pentru el o pro-
blem`, dar se bucur` când, în sfâr[it, îi fu scos ghipsul. În
dup`-amiaza în care el veni s`-[i ia ma[ina de la ea,
s`rb`torir` evenimentul cu o cin` festiv` la restaurantul
hotelului local.
– Ce faci de Cr`ciun? îl întreb` Heather cu aceast`
ocazie.
– Lucrez. Ceilal]i colegi ai mei au familii, a[a c` au pri-
oritate când e vorba de concedii de s`rb`tori.
– Dar trebuie s`-]i dea [i ]ie câteva zile libere.
Spre bucuria lui Heather, el o anun]` c` este liber
duminic`; asta însemna cu dou` zile înainte de Cr`ciun.
Îl invit` s` petreac` ziua împreun`. Avea s` decoreze casa
de s`rb`toare [i s` preg`teasc` o cin` festiv`: curcan la
cuptor, umplut cu castane [i garnisit cu migdale. Era pen-
tru prima oar`, dup` moartea tat`lui ei, când se l`sa
p`truns` de spiritul s`rb`torilor.
Vremea se înc`lzise [i num`rul turi[tilor veni]i în
vacan]` crescuse. Clien]ii ei se aprovizionau pentru
s`rb`tori, a[a c` [i pachetele pe care le avea acum de livrat
erau mai multe [i mai voluminoase. Heather scosese din
garaj autobuzul cu capacitate mai mare. Avea în aceast`
perioad` a anului mult de lucru, dar ei îi f`cea pl`cere s`
munceasc`. Plus c`, pentru ca afacerea pe care o con-
ducea s` fie profitabil`, avea nevoie de câ[tigul suplimen-
tar din sezoanele turistice.
Fu cel mai frumos Cr`ciun din câte petrecuse ea în
ultimii ani.
140 AUDREY WEIGH

S`rb`toriser` duminic` împreun`. Grant îi m`rturisi c`

[i el se sim]ise la fel de bine, iar Heather era sigur` de sin-
ceritatea lui. Îi invitaser` pe so]ii Russell la ceai, în semn
de mul]umire, [i f`cuser` schimb de cadouri.
Ziua de Cr`ciun Heather o petrecu la ferma Denby.
Grant veni [i el când ie[i din tur`. Cump`rase cadouri
pentru Julia [i Brian, dar fu surprins când primi la rândul
s`u o cutie de dimensiuni impresionante plin` cu bom-
boane, nuci [i fructe glasate.
– A început s` prind` glas, remarc` Julia despre Grant
când acesta se preg`tea s` plece. Înainte parc` nici nu
aveai ce s` vorbe[ti cu el, poate numai s`-]i dea ni[te sfa-
turi de prim-ajutor.
– Conversa]iile mele cu el, înainte, se rezumau la a dis-
cuta în contradictoriu probleme de circula]ie, zâmbi
Heather. Acum, ai dreptate, este interesat de multe alte
lucruri.
– Nu m-a[ fi a[teptat câtu[i de pu]in s`-l intereseze
lucrul la ferm`, interveni [i Brian. Dar, când i-am ar`tat
proprietatea, mi s-a p`rut sincer entuziasmat [i dornic s`
afle cât mai multe.

În februarie se redeschiser` [colile [i num`rul de

turi[ti începu s` scad`. Heather scoase din nou din
garaj autobuzul mai mic. Existau acum zile în care par-
curgea traseul f`r` pasageri la bord. Înv`]ase orarul lui
Grant [i a[tepta cu ner`bdare anumite zile ale
s`pt`mânii în care [tia c` el are s-o înso]easc`. Când î[i
CU TINE... 141

f`cea diminea]a pachetul preg`tea ceva [i pentru el [i-i

reamintea cu fiecare ocazie cât de important` este pen-
tru organism o diet` s`n`toas`, f`r` gr`simi [i condi-
mente în exces.
Pe la începutul lui martie se întuneca deja mai
devreme [i vremea era din ce în ce mai r`coroas`.
Frunzele copacilor c`p`taser` deja reflexe aurii sau
ar`mii, c`ci toamna î[i intra autoritar în drepturi.
Curcubeul inedit de culori ce se risipea printre ramuri
încânta ochiul pu]inilor turi[ti care mai colindau înc`
dealurile Tasmaniei. De obicei vântul punea repede cap`t
acestei priveli[ti magnifice, depunând la picioarele
copacilor un pastelat covor de frunze, dar în acest an nici
o adiere nu tulbur` timp de câteva s`pt`mâni spectacolul
naturii.
– Ce faci de Pa[ti? puse Heather întrebarea. Ea [i Grant
c`utau o mas` de picnic în St. Annes. Trebuie s` fi auzit
de Lunea de Pa[ti din Eden Bay. Se organizeaz` o strân-
gere de fonduri pentru serviciul de ambulan]` [i pentru
spital.
– Da, am auzit. {i ar trebui s` m` implic direct având
în vedere c` eu însumi am apelat nu de mult la servi-
ciul de ambulan]`. Zâmbi. Am aranjat s`-mi iau liber
luni.
– Minunat! Asta înseamn` c` o s` fii acolo toat` ziua?
– Nu chiar. O s` fiu de noapte toat` s`pt`mâna, a[a c`
trebuie s` mai [i dorm, dar m` voi prezenta dup`-amiaz`
devreme. Vrei s` mergem împreun` la serata dansant`?
Lui Heather îi sclipeau ochii.
142 AUDREY WEIGH

– A[ fi încântat`. R`mâne stabilit atunci.

Î[i cump`r` o rochie nou` pentru eveniment. Porni
duminic` devreme spre ferma Denby. Ea [i Julia con-
fec]ionar` împreun`, toat` diminea]a, obiecte de arti-
zanat ce aveau s` fie puse în vânzare la unul dintre
standuri, apoi dup`-amiaz` f`cur` pr`jituri [i bis-
cui]i.
– Uf! Bine c` nu avem astfel de reuniuni în fiecare
lun`! exclam` Julia epuizat`. Noi ne-am terminat trea-
ba. Mâine putem s` st`m s` ne uit`m la al]ii cum
muncesc.
Grant promisese c` va veni la 14.30 [i va avea un cos-
tum la el. Cei mai mul]i dintre cei care nu locuiau în ora[
aveau s` se schimbe pentru serat` la hotel, dar el avea pri-
eteni aici, a[a c` putea s`-[i aduc` costumul [i s` se
schimbe la ferm`.
Dup` gr`tar, Heather se desp`r]i de Julia [i Brian. Se
plimb` printre standuri, discut` cu vechi cuno[tin]e, tot
uitându-se la ceas. Se f`cuse 14.30, apoi 15. La 15.30 era
deja nelini[tit`. Str`b`tuse de cel pu]in trei ori locul, de la
un cap`t la cel`lalt, jocurile pentru copii n-o interesau…
Se plictisise…
– Ce faci aici, singur`? i se [uier` la ureche.
Colin se apropiase neobservat, profitând de faptul c`
ea era adâncit` în gânduri.
– Ah, bun`, Colin! Nu sunt singur`. Sunt cu Brian [i
Julia.
– Unde e prietenul t`u, sergentul? Nu vine?
Heather oft`.
CU TINE... 143

– Ar fi trebuit s` apar`.
– M` surprinde faptul c` te-a l`sat s`-l a[tep]i. Nu prea
te po]i baza pe el, nu-i a[a? Eu veneam întotdeauna la
timp.
– Nu am stabilit o or` anume! se r`sti Heather. Scuz`-m`,
trebuie s` merg s` verific câteva lucruri.
Se îndrept` hot`rât` spre standul cel mai apropiat ca [i
cum ar fi avut treab` acolo, încercând s`-[i ascund` ener-
varea. Era [i a[a destul de sup`r`tor c` Grant întârziase
atât! Trebuia s` fie tocmai Colin cel care observ` acest
lucru!? Acesta se apropie din nou; ea intrase în vorb` cu
cel care r`spundea de standul respectiv.
– Heather, am ceva important s`-]i spun. O lu` de
mân` [i o trase mai la o parte, ca s` poat` vorbi în lini[te.
Heather, eu o s` plec de aici curând. M` întorc la Hobart.
– Mi-ai mai spus asta [i alt` dat`.
– Plec în iunie. Nu exist` nici o posibilitate s` te
r`zgânde[ti [i s` vii cu mine? Eu înc` te iubesc, s` [tii. E[ti
atât de frumoas` [i vreau s` fii acolo, lâng` mine.
– Noi nu ne potrivim, Colin. Nici nu are rost s` mai
discut`m despre asta. Eu nu vreau s` locuiesc în Hobart.
Te rog, nu începe din nou, acum, aici.
Se îndep`rt`, c`utând-o disperat` din priviri pe Julia. Mai
avea pu]in [i izbucnea în plâns… dezam`git`… furioas`…
Dac` Grant ar fi fost acolo n-ar fi fost nevoit` s` fac` fa]`
insisten]elor lui Colin. Din cauza lui Grant… Probabil c`
uitase s` pun` ceasul s` sune [i nu se trezise la timp.
Julia era calm` [i bine dispus`. Încerc` s-o scoat` din
starea în care se afla spunându-i:
144 AUDREY WEIGH

– Nu e vina lui Grant. Ar fi fost aici dac` ar fi putut. S`

d`m un telefon, s` vedem ce s-a întâmplat.
Coborâr` în ora[, la hotel. Heather sun` la „Leb`da
Neagr`” în Gregory. A[tept` ceva timp pân` s` i se
r`spund`, r`sucind nervos cordonul telefonic între
degete.
– Sergentul Gibson? A plecat acum câteva ore… Nu,
nu [tiu unde se ducea. Nu-l întreb astfel de lucruri.
Heather închise. Un fior rece îi trecu prin vine.
– A plecat de mult de acas`. Dac` a avut un accident?
– Nu trebuie s` tragem concluzii pripite. Pot exista o
gr`mad` de explica]ii. Julia îi strânse încurajator mâna. Îl
iube[ti pe Grant, nu-i a[a?
– Da, îl iubesc.
Heather î[i mu[c` nervos buza de jos. Era pentru
prima dat` când exprima acest gând în cuvinte.
Julia se gândi c` întârzierea lui Grant s-ar fi putut expli-
ca cât se poate de simplu:
– Poate c` a trebuit s` fac` [i ast`zi de serviciu. În
meseria lui pot surveni oricând situa]ii neprev`zute.
– Dar ar fi putut s` sune [i s` lase un mesaj.
Întrebar` la recep]ie, dar nimeni nu l`sase nici un mesaj
pentru ea. Heather se învârtea f`r` astâmp`r dintr-un col]
în cel`lalt al înc`perii. Se întoarser` s` sune la sec]ia de
poli]ie.
– Sergentul Gibson nu este de serviciu ast`zi, r`spunse
o voce groas`.
– Nici nu m` a[teptam s` fie. Ar fi trebuit s` ajung` în
Eden Bay acum mai bine de dou` ore [i n-a ap`rut.
CU TINE... 145

– Eden Bay?
Heather sim]i nelini[tea din vocea b`rbatului de la
cel`lalt cap`t al firului [i intr` în panic`.
– A avut un accident? Vocea îi tremura. Este teaf`r?
Urm` un moment de t`cere. Heather îl auzea pe
ofi]erul de serviciu adresându-se altcuiva în [oapt`.
– A avut loc un accident pe drum, continu` [ov`itor
vocea, dup` numai câteva secunde, secunde care ei i se
p`rur` ani. Un accident grav. Dar nu [tim deocamdat` în
ce condi]ii [i nici cine a fost implicat.
– Oh, nu!
Julia observ` expresia îngrozit` ce i se întip`rise pe
fa]`, îi lu` u[urel receptorul din mân`, schimb` câteva
cuvinte cu ofi]erul de la cel`lalt cap`t al firului, i se repet`
[i ei aceea[i informa]ie, închise [i o sus]inu pe Heather
pân` la cel mai apropiat scaun.
– El trebuie s` fie cel care a avut accidentul, repeta
Heather în ne[tire. De asta n-a ajuns pân` acum…
Tocmai când ne apropiaser`m atât unul de cel`lalt!…
– Înc` nu [tim nimic sigur. Nu trebuie s`-]i pierzi
speran]a!
Heather î[i acoperi fa]a cu mâinile [i izbucni în plâns.
Plângea nepotolit, cu suspine. Îl iubea pe Grant. Îl iubea
mult, mult de tot. Dar nu-i spusese niciodat`. Ar fi trebuit
s`-i spun`. Dac` el murea acum, înainte ca ea s`-i poat`
m`rturisi cât de mult îl iubea?
 Capitolul 14

Heather abia se mai lini[tise, când unul dintre b`ie]ii

care ajutau la buc`t`rie d`du buzna în holul hotelului.
– A avut loc un accident groaznic undeva între Eden
Bay [i Gregory! Au anun]at la radio.
Heather gemu, iar Julia strânse pumnii într-un gest de
neputin]`. Nu puteau alege un moment mai nepotrivit
pentru a anun]a tragedia.
– S-a pomenit vreun nume? întreb` ea.
– Nu, dar au fost implicate în accident mai multe
ma[ini. {i un camion. Se pare c` s-a produs o busculad`
de propor]ii.
Julia îi f`cu semn s` nu mai continue [i se întoarse spre
Heather încercând s`-i aline, pe cât posibil, suferin]a.
– Ar fi mai bine s` ne întoarcem la ferm`. Acolo atmos-
fera e mai lini[tit` [i…
– Nu! Vreau s` fiu aici, poate mai vin [i alte ve[ti. Vreau
s` [tiu ce se întâmpl`.
CU TINE... 147

– Ve[tile ne pot fi transmise de aici la ferm`. Vorbesc

eu, apoi m` duc s` aduc ma[ina.
Heather c`zu pân` la urm` de acord. Câteva minute
mai târziu ie[eau din ora[. Vestea se r`spândise rapid,
bucuria s`rb`torii se spulberase. Toat` lumea încerca s`
prind` la telefon rude sau prieteni pentru a se asigura c`
sunt teferi [i nev`t`ma]i.
Timpul se scurgea dureros de încet. A[teptarea
devenise de nesuportat. Heather telefon` din nou la
sec]ia de poli]ie, dar ofi]erul de serviciu refuz` s`-i dea
prea multe detalii, pretextând c` [i ceea ce [tiau ei era
foarte vag. Tân`ra ascult` cu înfrigurare urm`torul
buletin de [tiri, dar acesta nu f`cu decât s`-i confirme
cele mai negre gânduri. Cel pu]in [ase vehicule
fuseser` implicate în accident, iar Grant se afla prin
zona aceea tocmai în jurul orei la care se produsese
nenorocirea.
Julia n-o l`s` nici o secund` singur`, con[tient` c` nu
avea cum s-o ajute altfel. Brian se întorsese acas` f`r` nici
o alt` veste. Se uitau acum unul la altul, disperarea citin-
du-li-se în priviri.
– Voi ar trebui s` v` duce]i s` v` schimba]i pentru
serat`, rupse Heather t`cerea mormântal` care-i pa-
ralizase pe to]i pre] de minute bune.
– Oh, Heather! Cui îi arde de dans în astfel de
momente? Nu, r`mânem s` a[tept`m cu tine.
Era trecut de [apte, când telefonul sun` în sfâr[it.
Heather s`ri din fotoliu. Era livid` la fa]`. Trebui s` se
148 AUDREY WEIGH

sprijine de m`su]` pentru a-[i rec`p`ta echilibrul. Apoi,

mu[cându-[i pân` la sânge buza de jos, a[tept`
tremurând ca cineva s` r`spund`. Brian ridic` recep-
torul. La cel`lalt cap`t al firului era recep]ionera de la
hotel, cu un mesaj pentru Heather de la sergentul
Gibson.
– Transmite c` va ajunge în Eden Bay cam în jum`tate
de or` [i c` î[i cere scuze pentru întârziere.
– Dar este teaf`r? Este r`nit?
– V` citesc exact cuvintele lui: „Nu am avut acci-
dent de ma[in`. Totul este în regul`. V` explic când
ajung. Spune]i-i lui Heather c` îmi pare extrem de r`u
pentru întârziere. Sosesc în maximum patruzeci de
minute.“ Asta este tot. I-am spus c` Heather este la
ferm`.
– Mul]umesc.
Brian puse receptorul în furc` [i le transmise celorlal]i
mesajul. Lui Heather îi urc` sângele în obraji [i se l`s`
u[urat` s` cad` în fotoliu.
– Slav` Domnului! [opti. Slav` Domnului!
Câteva minute mai târziu îns`, se învârtea furioas` prin
camer` repetând întruna:
– Cum a putut s`-mi fac` una ca asta? Cum?! S` m`
lase s`-l a[tept a[a, f`r` s` dea vreun semn de via]`! {tia
de accident. {tia c` trebuie s` fiu nebun` de îngrijo-
rare.
– Nu te ambala a[a, încerc` Julia s-o calmeze. A spus c`
ne explic` totul când ajunge. Poate nu a auzit de accident.
CU TINE... 149

– Ar fi trebuit s` dea un telefon oricum. Stabiliser`m o

or` de întâlnire. Colin a f`cut o remarc` cum c` nu este o
persoan` pe care s` te po]i baza. Avea dreptate.
Prietenii ei nu mai r`spunser` nimic. {tiau c`, de fapt,
nici ea nu credea ceea ce spunea [i nu f`cea decât s` se
descarce dup` a[teptarea infernal` la care fusese supus`.
Heather dep`[i îns` repede momentul de furie, se cuib`ri
în fotoliu [i începu s` plâng`.
Când Grant î[i f`cu apari]ia, nu mai avea putere decât
s`-l fixeze însp`imântat` cu privirea. Era p`mântiu la fa]a
[i p`rea epuizat. O privi parc` fulgerat, f`r` s` scoat` un
cuvânt. În urm`toarea secund` o strângea în bra]e cu dis-
perare. R`maser` a[a înl`n]ui]i câteva minute, apoi se
a[ezar` unul lâng` cel`lalt pe canapea.
– Îmi pare r`u, murmur` el. Îmi pare r`u c` a trebuit
s` treci prin a[a ceva din cauza mea.
– Unde ai fost? Am primit un mesaj cum c` n-ai fost
accidentat. Dar, uit`-te la tine…
El scutur` din cap [i începu s` povesteasc` cu jum`t`]i
de fraze cum ajunsese la locul accidentului la numai câte-
va minute dup` coliziune. Echipajele de salvare nu sosi-
ser` înc`, a[a c` f`cuse [i el tot ce-i st`tuse în putin]`,
având la dispozi]ie numai trusa de prim-ajutor pe care o
avea în portbagaj.
– Erau [i oameni foarte grav r`ni]i. Pentru unii dintre
ei n-am putut s` facem mare lucru.
Camionul se r`sturnase [i [oferul fusese prins în
cabin`. Grant se strecurase în`untru ca s`-l ajute.
150 AUDREY WEIGH

Apoi petrecuse ore întregi punând um`rul la

scoaterea altor [i altor r`ni]i din ma[inile f`cute praf.
– N-am avut timp s` m` gândesc s` dau telefon… Îmi
pare r`u!
Julia a[tept` ca el s` termine fraza [i se apropie cu o
cea[c` de ceai fierbinte.
– Am pus [i pu]in coniac în el. D`-l pe gât! R`mâne]i
aici peste noapte.
Grant nu protest` în nici un fel. Trecuse printr-o expe-
rien]` cutremur`toare în acea zi [i s` porneasc` din nou
la drum ar fi fost ultimul lucru pe care [i l-ar fi dorit. Julia
îi l`s` din nou singuri. Grant î[i rec`p`t` pu]in din buna
dispozi]ie cu care începuse ziua.
– Eu sunt îmbr`cat la costum. Nu cred îns` c` vreunul
dintre noi mai are chef de dans dup` câte s-au întâmplat
ast`zi.
Se a[ternu din nou t`cerea. De la ochii ei înro[i]i de
plâns el coborî privirea la pantalonii lui c`lca]i cu dung`.
Toate hainele pe care le purta când ajunsese la locul acci-
dentului erau acum [ifonate [i murdare, aruncate pe
bancheta din spate a ma[inii.
– Îmi pare r`u c` am ratat dansul, spuse el. {tiu c` l-ai
a[teptat cu ner`bdare. Dar m` tem c` astfel de eveni-
mente sunt la ordinea zilei în meseria mea. {i va trebui s`
te preg`te[ti suflete[te pentru astfel de situa]ii dac`
accep]i s` fii so]ia mea.
– So]ia ta? repet` Heather ca un ecou.
Grant oft`, înciudat pe sine.
CU TINE... 151

– Oh, Heather, îmi pare r`u. Mi-a sc`pat. Nu

inten]ionam s` ias` a[a. Voiam s` te cer cum se cuvine,
într-o atmosfer` intim`, cu flori [i muzic`.
Fa]a lui Heather se lumin`. Grant nu era genul de
b`rbat „cu flori [i muzic`”. Se schimbase într-adev`r
foarte mult de când îl cunoscuse ea, nici nu mai era
atât de b`]os [i distant în rela]iile cu oamenii, dar nu
[i-l putea imagina cerând-o în c`s`torie ca un pre-
tendent romantic dintr-un roman de dragoste. Ea [tia
îns` c` cele câteva cuvinte care îi sc`paser` deveniser`
o cerere în toat` regula. Epuizarea de pe fa]a lui f`cuse
acum loc unei îndoieli chinuitoare: dac` ea avea s`
refuze?
– Oh, Grant!
Alte cuvinte ar fi fost de prisos. Bra]ele lui o înl`n]uir`
p`tima[. Buzele li se întâlnir` în primul s`rut. Se aban-
donar` amândoi complet iure[ului ame]itor de senza]ii.
Ea nu [i-ar fi putut imagina vreodat` c` exist` atâta pasi-
une în fiin]a lui sau c` apropierea lui poate r`scoli atât de
adânc în sufletul ei. Capitul` în fa]a avalan[ei de fericire
ce amenin]a s-o lase f`r` sim]ire, c`ci [tia c` instinctul
n-o în[eal`. El era alesul la care inima ei tânjise pân`
atunci. Pe el îl a[teptase refuzând s`-[i d`ruiasc`
dragostea oric`rui alt b`rbat. Nimeni altcineva n-o f`cuse
s` simt` c` tr`ie[te.
152 AUDREY WEIGH

Heather afl` mai târziu alte detalii despre accident [i se

înfior` auzind în ce m`sur` î[i pusese Grant propria via]`
în pericol pentru a o salva pe a altora. Ziarele [i crainicii
de televiziune îl descriau ca pe un adev`rat erou [i întrea-
ga comunitate era mândr` de el. Nimeni nu se mai
plângea acum c` era prea riguros în aplicarea regulilor, îl
considerau chiar un câ[tig pentru siguran]a [oferilor
implica]i în trafic.
Grant consfin]i cererea în c`s`torie d`ruindu-i un inel
cu diamant. Ur`ri de bine li se f`ceau pretutindeni.
Heather visa deja la o nunt` ca-n pove[ti. Afacerea ei nu
avea de ce s` constituie un impediment. Urma s` acopere
acela[i traseu zilnic, doar c` avea s`-[i mute „cartierul
general” în Gregory. Clien]ilor ei nu le va lua mult timp
s` se obi[nuiasc` cu noul sistem. Sau poate Grant va
ob]ine un transfer; atunci ar putea locui în c`su]a ei
iubit` [i nu s-ar mai modifica nici programul autobuzu-
lui. Acesta era cel mai fericit final pe care [i-l putea
imagina.
Petreceau împreun` cât de mult timp puteau.
Ajunseser` s`-[i cunoasc`, s`-[i dezv`luie unul altuia [i
cele mai ascunse cotloane ale sufletului. Existau pl`ceri
simple care îi f`ceau ferici]i pentru simplul fapt c` erau
împreun`. Grant î[i cump`rase biciclet`; pedalau cot la
cot ore întregi [i nu sim]eau oboseala. Heather îl duse o
dat` la cules de mure.
– Este de-a dreptul uimitor câte lucruri noi mi-a fost
dat s` experimentez al`turi de tine, declar` el tandru.
CU TINE... 153

Parc` întinerise. Heather nu-l mai v`zuse de câteva

s`pt`mâni încruntat sau preocupat. Într-o zi pe la
mijlocul lui mai îns`, o întâmpin` cu o expresie grav`
întip`rit` pe fa]`.
– Am ni[te ve[ti, începu el prudent. Tocmai am aflat c`
am fost promovat.
– Dar, Grant, este minunat!
– Da, ei bine…
Era o veste demn` de a fi s`rb`torit`, dar ceva îl fr`mânta.
– Ce s-a întâmplat? se îngrijor` Heather. Ceva nu este
în regul`, a[a-i?
– Nu cred c` î]i va pl`cea ceea ce vei auzi. Trase aer în
piept, nesc`pând-o din ochi. Postul este în Hobart.
Heather r`mase ca fulgerat`.
– În Hobart? Spune-le c` nu po]i s` pleci. Spune-le c`
tu vrei s` r`mâi aici, în provincie.
El încerc` s`-i explice cât putu mai bine c` ceea ce
dorea el nu conta în astfel de situa]ii. Trebuia s` mearg`
acolo unde era nevoie de el [i… trebuia s` ia postul în
primire în dou` s`pt`mâni.
Heather izbucni în plâns. Ea nu voia s` se mute în
Hobart. Refuza ideea unei vie]i la ora[.
– M-am desp`r]it de Colin pentru c` el voia s`
locuiasc` la ora[, suspin` Heather.
– Acesta a fost singurul motiv?
Ea d`du din cap [i continu` printre sughi]uri:
– Nu, bineîn]eles c` nu. Dar de la asta a pornit prima
noastr` ceart`.
154 AUDREY WEIGH

Se desp`r]ir` în acea sear`, f`r` s` fi g`sit vreo

rezolvare la impasul în care se aflau.
Heather încerc` pân` în ultimul moment s`-l fac` s` se
r`zgândeasc`, dar termenul de dou` s`pt`mâni se scurse
[i veni momentul s`-[i ia r`mas bun.
– Trebuie s` plec. Altfel cariera mea se sfâr[e[te ast`zi.
– S` mearg` altcineva în locul t`u. Trebuie s` existe
mul]i al]ii care s` doreasc` s` locuiasc` la ora[.
– Exist` foarte pu]ine posturi pentru ofi]eri, [i eu sunt
ofi]er acum. O s`rut` [i-i d`du cu greu drumul din
îmbr`]i[are. Asta nu înseamn` adio. Nu se poate s`
însemne adio!
Heather f`cu în ne[tire cu mâna în urma ma[inii de[i,
din cauza lacrimilor, nici nu o distingea prea bine
dep`rtându-se. Acesta era sfâr[itul pove[tii lor de
dragoste… Ea nu putea s` renun]e la cariera ei, la casa [i
la gr`dina ei, ca s` se mute la ora[. Avea s` r`mân` în
Victoria Cove, s` încerce s` mearg` mai departe, a[a cum
f`cuse [i alt` dat`, [i s` uite c` a existat vreodat` în via]a
ei un Grant Gibson.
Dou` zile mai târziu primi o scrisoare de la el, cu o
adres` [i un num`r de telefon la care putea fi g`sit. Îi era
dor de ea [i o ruga s`-l sune sau s`-i scrie cât mai curând.
Heather î[i propuse s`-l fac` s` a[tepte r`spunsul.
Deocamdat` nici nu [tia dac` s`-i r`spund` sau nu. Ar fi
trebuit s` ignore rug`mintea din scrisoare, s`-i fie lui
înv`]`tur` de minte… Pe ea nici m`car nu o consultase
înainte s` accepte postul.
CU TINE... 155

Încerc` s` nu se mai gândeasc` la el, f`cându-[i de

lucru prin cas`. Se apuc` chiar s` vopseasc` ramele gea-
murilor [i tocurile u[ilor. Era hot`rât` s` r`mân` în casa
asta, pe care o iubea atât de mult. Munca n-o ajut` s` uite.
Nu-[i mai g`sea locul [i se sim]ea singur`, p`r`sit`.
Locuise numai ea în casa aceea trei ani încheia]i, dar
niciodat` nu i se p`ruse atât de pustie.
Duminic` trecu pe la ferma Denby, sperând s`
g`seasc` acolo sprijin [i încurajare, dar nu auzi de la Julia
ceea ce sperase s` aud`.
– Asta dovede[te c`, de fapt, nu l-ai iubit pe Grant.
Poate doar ai interpretat gre[it îngrijorarea de atunci [i ai
crezut c`-l iube[ti.
– Ba l-am iubit. Ochii lui Heather se umplur` de lacri-
mi. Înc` îl mai iubesc.
– Dar î]i iube[ti casa [i afacerea mai mult. Julia era de
neînduplecat. Nu putem avea întotdeauna tot ceea ce ne
dorim. A[a e via]a!
Heather reu[i pentru câteva ore s` nu se mai gân-
deasc` la Grant. Î[i ajut` prietenii s` urce ni[te saci cu ali-
mente în hambar, apoi luar` masa împreun`. La plecare
Julia se mai domolise.
– Se apropie Ziua Reginei. Vino duminic` diminea]` s` o
petrecem împreun`. Oricum nu ai altceva mai bun de f`cut.
Heather accept` invita]ia, dar numai dispozi]ie pentru
petrecere nu avea, a[a posomorât` [i absent` cum era în
diminea]a duminicii cu pricina. Julia se pref`cu c` nu
observ` [i o salut` vesel.
156 AUDREY WEIGH

– Intr`. Heather, avem ni[te ve[ti minunate [i vrem ca

tu s` fii prima persoan` c`reia le împ`rt`[im.
Aproape c` o târî pân` în sufragerie. Brian se ridic`
s-o primeasc`. P`rea încântat, dar oricum el nu vorbea
prea mult, a[a c` o l`s` pe Julia s` anun]e vestea cea
mare:
– O s` avem un copil. Nu-i a[a c`-i minunat? Brian [i
cu mine o s` avem primul nostru copil.
Heather îi felicit` din toat` inima. Discu]ia fu mono-
polizat` o vreme de subiectul mult a[teptatului eveni-
ment, apoi Julia o lu` s`-i arate modific`rile pe care le
f`cuser` prin cas`.
– }i-am spus c` am eu planurile mele. Uite ce
harababur`! Acolo o s` amenaj`m un du[, Brian o s` pun`
gresie [i faian]`… Baia asta veche o s` fie de nerecunos-
cut.
Trecur` apoi într-un dormitor micu] despre care
Heather afl` c` avea s` fie camera copilului.
– Abia a[tept s` ne apuc`m de treab`. Am o gr`mad`
de idei.
Timpul se scurgea. Pentru Heather fericirea altora era
din ce în ce mai deprimant`. N-ar fi trebuit s` vin`. Brian
[i Julia erau preocupa]i de reamenaj`ri interioare, entuzi-
asma]i de perspectiva de a deveni p`rin]i… Se bucura
pentru ei, dar… Se sim]ea mai singur` ca niciodat`.
Am`r`ciunea degener` rapid în invidie, când Julia începu
s` r`sfoiasc` ni[te reviste cu accesorii pentru camera
copilului. De-ar fi avut [i ea un so] iubitor al`turi de care
CU TINE... 157

s` reamenajeze casa!… De ce nu era ea cea care a[tepta

cu ner`bdare s` i se nasc` primul copil? De-ar fi avut
m`car planuri de viitor [i s-ar fi întrez`rit [i pentru ea per-
spectiva întemeierii unei familii!...
{i totu[i, toate acestea ar fi posibile dac` ea [i-ar dori
acest lucru cu adev`rat. Dac` îl iubea într-adev`r pe
Grant, avea s`-l urmeze pân` [i în cel mai îndep`rtat col]
al globului.
– Julia, pot folosi telefonul vostru? |ntrebarea se
desprinsese aproape involuntar de pe buzele ei. Vreau s`
sun la Hobart.
Julia zâmbi, evident încântat`.
– Bineîn]eles.
Nu r`spunse nimeni, ceea ce o f`cu pe Heather s`
se cufunde în cele mai negre presupuneri. Poate era
prea târziu. Poate Grant începuse deja s` caute pe
altcineva.
Era împreun` cu Julia în buc`t`rie, o ajuta la sp`latul
vaselor, când se auzi o ma[in` apropiindu-se [i oprind în
fa]a casei. Brian ap`ru în cadrul u[ii [i-i f`cu semn lui
Heather.
– Pentru tine. Vino!
Grant a[tepta afar` stând drept, în picioare lâng`
ma[in`, evident nelini[tit.
– Grant! Oh, Grant, mi-a fost atât de dor de tine!
– {i mie de tine!
Se n`pustir` practic unul în bra]ele celuilalt [i se
s`rutar` p`tima[.
158 AUDREY WEIGH

– Am fost atât de nechibzuit`. N-ar fi trebuit s` te las s`

pleci a[a! Te iubesc atât de mult, Grant! Nimic nu mai
conteaz` atunci când sunt cu tine.
El o s`rut` înc` o dat` [i înc` o dat`, apoi se desprinse
din îmbr`]i[are [i o lu` de mân`.
– Vreau s`-]i ar`t ceva, îi spuse. Vii la Hobart cu mine?
– Da, vin. Te iubesc, Grant!
– Vreau s` spun, chiar acum.
Julia ie[i cu geanta de voiaj în care Heather î[i
împachetase când plecase de acas` câteva lucruri pen-
tru a doua zi. Parc` ghicise ceea ce Grant tocmai spu-
sese.
– Sunt toate acolo, o asigur` entuziasmat`. Distrac]ie
pl`cut`!

Grant trecu mai întâi prin centrul ora[ului [i-i ar`t`

sec]ia de poli]ie la care lucra acum, apoi travers` câte-
va cartiere de la periferie [i coti pe un drum asfaltat ce
[erpuia printre dealuri. Opri într-o zon` cu mult`
verdea]`, la poarta unei case cu gr`din` mare în fa]`.
O lu` de mân` [i o conduse în spatele casei. Lui
Heather îi fu dat s` descopere cu uimire o gr`din` înc`
[i mai mare, cu o perspectiv` magnific` asupra
dealurilor.
– Este a noastr` dac` î]i place, îi spuse el. Nu este cu
nimic deosebit` de o cas` la ]ar`. Zona nu e circulat`
aproape deloc.
CU TINE... 159

– Este superb`! exclam` ea. Dar cum s` locuim aici?

Cum s` ba]i tu în fiecare zi atâta drum pân` în ora[?
El zâmbi ca un om care avea r`spuns la toate.
– Am descoperit o scurt`tur` spre coast`. Acum am
ocolit foarte mult. Î]i place?
– Da, Grant, îmi place. Îmi place la nebunie. Dar casa
nu prea mai conta pentru mine acum, nu vreau decât s`
fiu al`turi de tine.
O lu` din nou în bra]e [i o s`rut` tandru.
– Nici nu trebuie s` renun]`m la casa ta. O vom p`stra
pentru vacan]e [i putem merge acolo cât de des vrei tu.
– Dar ne permitem?
– Bineîn]eles. Doar am fost promovat. M-am gândit [i
la afacerea ta. Putem angaja un [ofer. Dar de câte ori ai
chef po]i s` faci [i tu traseul.
– Oh, Grant, e[ti minunat! Te iubesc atât de mult!
– Acum putem fixa [i data nun]ii, suger` el.
Ea d`du încântat` din cap. Un s`rut pecetlui fericirea
lor deplin`. Era bucuroas` c` putea p`stra casa, de[i ar fi
renun]at la tot pentru el.
În ceea ce prive[te [ofatul, o dat` întemeiat` o familie
va avea ea multe alte lucruri mult mai importante de
f`cut.

Sfâr[it