Clasificarea untului

Untul este clasificat după mai mulți factori, după cum urmează:
În funcție de cantitatea de grăsime conținută, untul este de mai multe tipuri:
 tip extra, cu 83% grăsime;
 tip superior, cu 80% grăsime;
 de masă, cu 74% grăsime.
Din punct de vedere calitativ, untul poate fi de calitatea I și caltatea a II-a
După metoda de fabricare, se clasifică în:
 unt obținut din baterea smântânii;
 unt obținut prin transformarea smantânii ce are un conținut mare de grăsime;
 unt obținut prin prelucreare termică (topire, rafinare, sterilizare etc.), untul topit este
realizat prin opărirea pastei pentru cașcaval;
 unt de gătit sau unt de bucătărie, provenit din îndepărtarea apei și a materiei prime cu
ajutorul proceselor fizice.
După proprietățile senzoriale,untul poate fi:
 unt extra fin, fabricat din smântâna necongelată, supusă unui proces de pasteurizare, la
maxim 72 de ore de la recoltarea laptelui;
 unt fin, untul care conține materie congelată ori înghețată în proporție de maxim 30%;
 unt sărat, rezultat din adaosul de NaCl 1% în momentul în care untul este încă în faza de
bob, ori după ce a fost malaxat parțial.
Uniunea Europeană folosește un barem după care clasifică untul, fiind împarțit în trei
categorii: unt din categoria A, categoria B și categora C.