GHIDUL

PACIENTULUI

ARTROZELE

1
CE SUNT ARTROZELE?

Artroza este o o forma de multifactoriala reumatism degenerativ care se localizeaza

la nivelul articulatiilor coloanei vertebrale, membrelor inferioare sau superioare.
Reumatismele degenerative pot apare dupa decada a 4-a a vietii si sunt consecinta
uzurii cartilajelor articulare sau a discurilor intervertebrale, cauzate de alterari
biochimice consecutive imbatranirii si/sau nerespectarii fiziologiei si mecanicii
normale a aparatului locomotor. Tulburarile in mecanica articulara sunt declansate
de obezitate, scaderi ale tonusului muschilor scheletali sau pozitii vicioase in timpul
muncii.

Aparitia acestor forme de reumatism degenerativ se face insidios si reprezinta

cumularea disfunctiilor articulare, cu repercursiuni asupra cartilajelor si discurilor
articulare.

Nutritia cartilajului articular, asemuit cu un burete se face sub influenta jocului

presiune-decompresiune exercitat pe aceasta cu ocazia miscarilor. Pozitiile vicioase
creeaza zone persistente de depresie pe suprafata articulara, unde nu mai poate
patrunde lichidul sinovial, cu rol nutritiv si lubrefiant.

Are loc o degradare progresiva a cartilajului articular care isi pierde cu timpul
elasticitatea si devine friabil, insotita de o reactie hipertrofica a osului subcondral (ce
are drept consecinta neoformare de os si cartilaj) si variate reactii ale celorlalte
structuri articulare (sinoviala, capsula, menisc) exprimate prin modificari clinice si
radiologice caracteristice.

2
Prin prisma acestei definitii se intelege de ce localizarea predilecta a procesului
artrozic este la nivelul articulatiilor sinoviale, articulatii cu o mare mobilitate, in
functionarea carora cartilajul joaca un rol important, asa cum sunt: genunchiul,
soldul, mana.

CARE E STRUCTURA UNEI ARTICULATII?

Articulaţiile mobile sau sinoviale prezintă următoarele elemente componente:

- suprafeţele articulare acoperite de cartilajul articular (hialin)
- mijloace de unire cum sunt: capsula articulară, ligamentele
- pentru unele articulatii- discuri sau meniscuri intraarticulare

Cartilajul hialin este un țesut translucid de culoare albastră -albă. Acesta

are o compoziţie apropiată de cea a osului dar mai hidratată, 50-60 % apă, mai
elastică (cartilaj hialin).
Capsula articulara este un manşon fibros care menţine suprafeţele
articulare în contact. Ea se ataşează pe fiecare os în apropierea suprafeţelor
articulare. Rolul capsulei constă în protejarea articulaţiilor de procesele patologice
periarticulare şi împiedicarea răspândirii revărsatelor articulare în ţesuturile din jur.
Capsula transformă articulaţia într-o cameră etanşă.
Este formată, pe de o parte, dintr-un strat intern, membrana sinovială,
care secretă în cavitatea articulației un lichid dens –lichidul sinovial, iar pe de altă
parte, dintr-o membrană fibroasă externă (capsula fibroasa).
Lichidul sinovial umple cavitatea articulară. Rolul lichidului sinovial este
dublu: unge suprafeţele ameliorând alunecarea în timpul mişcărilor şi hrăneşte
cartilajul

3
 Cavitatea articulară este spațiul îngust, mărginit de suprafețele articulare
ale oaselor și capsula articulară. Ea este ermetic închisă și plină cu lichid sinovial.

EPIDEMIOLOGIA ARTROZELOR

Artroza este de departe cea mai frecventa suferinta articulara si a 2-a cauza de
invaliditate la persoanele de peste 50 de ani, dupa boala ischemica coronariana.
Incidenta ei creste cu varsta, fiind maxima intre 55-75 de ani.

Pana la 55 de ani (la menopauza) boala are o incidenta egala pe sexe, dupa aceasta
varsta este de 2 ori mai frecventa la femei, cu exceptia localizarii de la sold, singura
considerata mai frecventa la barbati.

ETIOLOGIA ARTROZELOR

Etiologia artrozelor nu este complet cunoscuta. Totusi, au fost identificati numerosi

factori favorizanti, care au fost impartiti in doua categorii:

A. Factori care determina o predispozitie generala pentru boala

B. Factori care determina anomalii biomecanice locale.

Din prima categorie fac parte:

1. Ereditatea - exista o agregare familiala a bolii, mai evidenta pentru formele
poliarticulare.
2. Varsta - asa cum am aratat, incidenta bolii creste cu varsta. Unii considera acest
lucru un proces fiziologic de imbatranire al cartilajului, asa cum se intampla cu orice
tesut al organismului. Totusi, artroza este mai mult decat atat, lucru sustinut si de
4
observatia ca modificarile articulare datorate exclusiv varstei difera de cele din
artroza.
3. Sexul - dupa menopouza, femeile fac de 2 ori mai frecvent boala; prevalenta fiind
mai mare la femeile histerectomizate. Acest lucru este evident mai ales pentru
formele poliarticulare. Aceste observatii nu au inca o explicatie clara. S-a aratat ca
pe suprafata osteoblastelor exista receptori pentru estrogen, iar studiile in vitro au
evidentiat ca estrogenii modifica culturile de condrocite.
4. Obezitatea - s-a pus problema daca artroza, prin hipomobilitatea si sedentarismul
pe care le induce, favorizeaza obezitatea, sau daca lucrurile stau invers: obezitatea
favorizeaza aparitia artrozei. Studiile par a inclina balanta in favoarea celei din urma
ipoteze, aratand ca reducerea greutatii corporale incetineste procesul artrozic.
Asocierea dintre artroza si obezitate este mai evidenta la femei si este legata mai ales
de localizarea de la nivelul genunchiului (unde determina afectare bilaterala), mai
putin decat cea de la sold. In ultima vreme, se discuta tot mai mult de implicarea
preponderenta a unor factori metabolici si nu a unora mecanici.

5. Densitatea osoasa - exista o asociere negativa intre osteoporoza si artroza. S-a

emis ipoteza ca o densitate osoasa scazuta la nivelul osului subcondral suporta mai
bine suprasolicitarile decat osul normal. De asemenea, boli asociate cu o densitate
osoasa crescuta, ca boala Paget sau osteopetroza, sunt asociate cu o frecventa sporita
a artrozei, cu afectare poliarticulara si precoce.
6. Hipermobilitatea - articulatiile foarte mobile sunt cele mai afectate de procesul
artrozic.
7. Alte boli - asociate cu o frecventa crescuta a artrozei sunt: diabetul zaharat,
hiperuricemia, hipertensiunea arteriala.

5
CLASIFICAREA ARTROZELOR

Se disting se disting două grupe principale de artroze: primare si secundare.

În formele primare nu este posibilă identificarea unui mecanism etiopatogenic
specific. Aceste forme ar fi expresia unui defect intrinsec (constituţional) al
cartilajului articular, probabil de natură metabolică, condiţionat genetic.
În această categorie sunt incluse artrozele de cauză nedeterminată. Pot fi mono sau
poliarticulare. Formele generalizate cuprind trei sau mai multe forme localizate
n formele secundare este evident raportul de dependenţă cu condiţiile sau stările
morbide care au favorizat iniţierea procesului degenerativ la anumite niveluri.

În acest grup sunt incluse :

a. artroze secundare
traumatismelor acute şi cronice
b. artrozele secundare
deformărilor congenitale sau
dobândite ale capetelor osoase:
c. artrozele metabolice (artroza
urică – guta)
d. artrozele endocrine:
acromegalia – osteopatie consecutivă
unei producţii excesive de hormon de
creştere, are aspect similar artrozei;
diabetul zaharat – prin producerea
artropatiei de tip neurogen şi probabil
prin interferarea metabolismului
glucidic şi sintezei de
glicozaminoglicani;
hiperparatiroidismul; hipotiroidismul;
obezitatea
e. artroze secundare artritelor:
artrite bacteriene sau artrite
reumatismale (poliartrita reumatoidă;
spondilita anchilopoetică;artropatia
psoriazică)

f. artroze secundare altor afecţiuni:

 boli neurologice sau tulburări nervoase (hipoestezie sau
anestezie, tulburări de sensibilitate profundă);
 tulburări circulatorii:
o insuficienţa veno-limfatică;
o arteriopatiile;
 degerături;
 hemoglobinopatii.
6
 CARE SUNT PRINCIPALELE TIPURI DE ARTROZA?

●Artroza cervicala (cervicartroza) - se refera la degenerarea cronica a cartilajului

dintre vertebrele cervicale. Cu alte cuvinte, aceasta se dezvolta in zona gatului.
Boala apare, de obicei, la persoanele care au varsta de aproximativ 40 de ani si este
marcata de durere la baza gatului. Gatul devine rigid si miscarea capului devine tot
mai dificila. Durerea se poate raspandi spre brat si umar. In unele cazuri, conditia
poate fi asimptomatica. Este frecvent intalnita la persoanele care lucreaza mai multe
ori pe zi cu capul aplecat, cum ar fi cele care lucreaza la calculator si mai frecventa
la femei.
Tratamentul artrozei cervicale, de obicei, depinde de gravitatea conditiei. Cazurile
usoare ale acestei afectiuni sunt tratate cu odihna, medicamente si exercitii fizice
regulate. Printre caile de atac folosite la domiciliu pentru tratarea artrozei se numara
dusurile calde, exercitiile aerobice si odihna, dar si medicamente eliberate fara
prescriptie medicala, cum ar fi antiiflamatoarele nesteroidiene si unele dintre
analgezice.

●Artroza fatetelor articulare ale

vertebrelor - aceasta este cunoscuta si sub
denumirea de sindromul fatetelor articulare.
Boala este mai des intalnita la persoanele in
varsta.
Simptomele caracteristice acestei conditii
implica dureri de cap, dureri de gat, dureri de
spate si restrangerea gamei de miscare a
coloanei vertebrale. Aceasta afecteaza in
mod special gatul si partea inferioara a
coloanei vertebrale.
Artroza fatetelor articulare poate fi tratata in
diverse moduri. Cazurile usoare pot fi tratate
cu ajutorul medicamentelor si al unei posturi
corecte. Mai multe cazuri dureroase pot fi
tratate cu activitate fizica, exercitii fizice si
schimbari in activitatile zilnice.

● Artroza lombara - este o boala a coloanei

vertebrale cauzata de degenerarea cronica
dintre vertebrele lombare. Boala apare mai
ales din cauza pozitiei anormale sau a
cazurilor repetate de mentinere a unei posturi
proaste in timpul lucrului sau a exercitiilor
fizice realizate incorect. Acest lucru duce la
uzura cronica dintre vertebrele lombare si a
discului intervertebral.
7
●Coxartroza - este un tip de artroza degenerativa care afecteaza articulatia soldului.
Boala provoca dureri ale articulatiei soldului. Articulatia devine din ce in ce mai
rigida. Activitatile zilnice si mobilitatea vor fi afectate. Celor care sufera de
coxartroza le va fi tot mai dificil sa mearga. Tratamentul coxartrozei este in principal
chirurgical. Daca terapiile ortopedice si medicamentele se dovedesc fara succes in
diminuarea simptomelor va fi necesara inlocuirea de sold(protezarea).

● Artroza articulației genunchiului (gonartroză) este un reumatism cronic

degenerativ de la nivelul articulaţiei genunchiului, fiind cea mai des întâlnită
artroză. Apare cel mai des la femei şi poate fi ereditară. Se manifestă, în general,
bilateral si consta in distrugerea progresiva a cartilajului articular prezent pe
extremitatile osoase articulare: femur, tibie si rotula sau patela.

● Artroza gleznei este o boala degenerativa ce se localizeaza la nivelul gleznei

datorita distrugerii cartilajului articulatiei.
De obicei, afectiunea se caracterizeaza prin durere/ instabilitate si poate debuta atat
la tineri, cat si la persoane in varsta datorita unor traumatisme din trecut. Atunci
cand boala artrozica debuteaza, articulatia devine din ce in ce mai instabila,
ligamentele se supraintind iar pozitia oaselor se modifica, glezna incepand sa fie
orientata fie spre exterior, fie spre interior. Acest lucru se intampla de obicei
concomitent cu o insuficienta a tonusului muscular.

● Artroza articulatiilor umarului - aceasta este o boala degenerativa deseori

semnalata, care presupune aparitia durerilor si disconfortului in timpul miscarilor
umarului.

●Artroza articulatiilor mici ale mainii si piciorului

CARE SUNT SIMPTOMELE ARTROZEI?

Artroza presupune o serie de simptome printre care:

 Durerea
Durerea constituie în general semnul cel mai precoce şi mai important al interesării
artrozice a unei articulaţii. În fazele iniţiale ale bolii artrozice este în general de
intensitate redusă şi inconstantă, comportându-se ca o durere de tip mecanic adică
în relaţie directă cu utilizarea articulaţiei. La început durerea poate apare doar cu
ocazia eforturilor intense şi prelungite (în timp, eforturile care declanşază durerea
devin din ce în ce mai mici) şi poate să se atenueze prin repausul articulaţiei.
În formele grave durerea poate fi subcontinuă sau continuă persistând chiar în timpul
repausului sau pe durata nopţii. Durerea nocturnă prezentă în formele grave de
artroză este corelată cu o pronunţată inflamaţie sinovială sau cu modificări vasculare
ale osului subcondral.
 Cum cartilajul este lipsit de terminaţii nervoase, durerea articulară din
artroze are ca sediu membrana capsulo-sinovială şi osul subcondral.

8
 Durerea poate apare şi ca o consecinţă a contracturii musculare.
 Fenomenele dureroase , ca în multe alte boli reumatice, sunt influenţate de
numeroşi factori secundari (în principal de cei de origine climatică - frigul şi
umezeala pot accentua durerea, endocrină sau psihologică).

 Redoarea articulară după imobilizare

 Este şi aceasta o caracteristică a mai
multor afecţiuni reumatice dar are în general o
 durată mult mai scurtă ( rigiditatea matinală din
 artrita reumatoidă poate persista chiar ore).
  După repausul nocturn sau după
 imobilizarea pe o anumită perioadă de timp,
articulaţia interesată prezintă o incapacitate
certă de reluare a mobilităţii sale obişnuite care
dispare în general după câteva minute (10 – 15
minute) de exerciţiu („ încălzirea articulaţiei ”).

 Limitarea mişcărilor articulare

 În articulaţiile interesate de procesul artrozic se observă o tendinţă de
reducere a excursiei mişcărilor caracteristice.
Limitarea mişcărilor articulare din artroze se instalează gradat, limitarea afectează în
general puţine mişcări şi numai în cazurile grave evoluează progresiv până la
blocarea completă articulară.
Această limitare este în strânsă corelaţie cu un mecanism antalgic şi cu fenomenele
de contractură-retractură musculară, dar şi cu alterările arhitecturii articulare şi prin
structuri intraarticulare (corpi străini, meniscuri etc.) ce pot determina blocajul
articular.
 Deformările articulare
 Procesul artrozic poate conferi articulaţiei afectate un aspect modificat în
raport cu procesele distructive ale capetelor osoase. Osteofitele pot determina
apariţia nodozităţilor, vizibile la inspecţie şi mult mai bine evidenţiabile prin
palparea capetelor articulare. Dezaxările – la deformările capetelor articulare se pot
adăuga dezaxările segmentelor scheletale; rezultă deformări caracteristice care
justifică denumirea, în cazurile respective, de : „artroză deformantă”.
 Alte semne de interesare articulară
 Zgomote articulare legate de mobilizare – degenerarea cartilajului articular
poate fi relevată de apariţia cracmentelor, crepitaţiilor sau altor zgomote articulare
ce se pot palpa sau auzi la mobilizarea articulaţiei.
 Instabilitatea articulară – poate avea aceleaşi cauze ca şi blocajul articular
dar este determinată în mod special de amiotrofie.
 Semne obiective de interesare sinovială – participarea sinovialei la procesul
artrozic este sugerată obiectiv de tumefacţia ţesuturilor periarticulare şi nu rareori de
prezenţa unui revărsat articular (hidartroza); dacă componenta inflamatorie a
artrozei este deosebit de pronunţată la nivelul articulaţiei interesate poate apare şi
creşterea temperaturii locale (calor).
9
CARE SUNT CRITERIILE DE DIAGNOSTIC IN ARTROZE?

Artroza nu se poate diagnostica pe baza unei analize de sânge, dar dacă medicul
are în vedere şi alte afecţiuni, atunci va efectua analize specifice pentru acestea.
In majoritatea cazurilor de artroză, examenele de laborator nu arată modificări
semnificative; totuşi în formele difuze sau în cele cu importantă componentă
inflamatorie, se se pot intalni alterări ale testelor nespecifice inflamatorii:
creşterea vitezei de sedimentare hematică, creşterea fibrinogenului, prezenţa
proteinei C reactive.
Principala modalitate de diagnostic a artrozei sunt investigatiile imagistice –
radiografii si ecografii musculoscheletale, ulterior rezonanta magnetica.

EXISTA MAI MULTE GRADE DE ARTROZA?

Pe baza examenului clinic, radiologic si a examenului artroscopic se descriu 4 stadii:

Stadiul I – in care modificarile articulare sunt minime, simptomatologia este

caracterizata de redoarea care apare dupa un moment de repaus (somn, stat la masa,
in masina), durere minima sau moderata (fiecare pacient percepe durerea in felul lui)
si uneori inflamatie locala cu edem si tumefactie, radiologic (radiografie, RMN) nu
exista modificari, artroscopic exista semne ale degenerareii cartilaginoasa (cartilaj
moale, opac, posibil fibrilare fina a acestuia).
Stadiul II – simptomele sunt minime sau mai degraba moderate, cu durere locala
permanenta mai frecvent in compartimentul intern, de intensitate medie, redoare
articulara matinala importanta (pacientul spune ca are nevoie de 2-3 minute pentru a
putea sa isi incalzeasca articulatia), semne de imflamatie locala cu edem, tumefactie
(apar periodic aceste semne inflamatorii), radiologic apare ingustarea spatiului
articular, artroscopic apare fibrilarea cartilajului si degenerare meniscala, de cele
mai multe ori unicomparimental – in zona interna.

10
Stadiul III – simptome moderate, cu durere permanenta moderata intraarticulara,
dar uneori se exacerbeaza, redoare matinala si dupa repaus semnificativa (pacientul
sustine ca are nevoie si de 10 minute pentru a se mobiliza dupa un moment de
repaus), limitarea mobilitatii articulare (flexia este limitata de durere dar si mecanic),
cracmente osoase (zgomote articulare) la urcatul si coboratul scarilor dar si la
miscari simple de flexie/extensie, radiologic – ingustarea spatiului articular, osteofite
la periferia articulatiei, modificarea axului biomecanic al membrului pelvin,
artoscopic – fragmentarea cartilajului articular cu zone mai afecatete si zone mai
putin afectate, corpi liberi intraarticulari, osteofitoza marginea suprafetelor
articulare, leziuni degenerative meniscale.
Stadiul IV – simptome severe, durere
foarte mari in repaus, noaptea, la
schimbari de vreme, care nu il lasa pe
pacient sa se odihneasca (dupa o
perioada simptomele nu mai raspund la
administrarea de antiinflamatoare orale
sau locale, durerile fiind insuportabile),
deformare articulara in var sau valg,
instabilitate articulara pacientii fiind
nevoiti sa poarte baston sau carje pentru
a se putea deplasa, radiologic – spatiu
articular redus, dezaliniere
biomecanica, scleroza osoasa in punctele
de sprijin, osteofoza marginala,
artroscopic – lipsa cartilajului articular
pe arii intinse.

CUM SE POATE TRATA ARTROZA?

Chiar daca nu pot fi vindecate, bolile reumatice pot fi tinute sub control.

I. TRATAMENTUL NON-FARMACOLOGIC
Include exerciţii fizice regulate, mǎsuri educative, reducerea greutǎţii corporale,
purtarea de mijloace de susţinere şi de ambulaţie.
a. măsurile protective însoţesc permanent bolnavul:
- educarea pacientului, care trebuie să-şi cunoască boala, caracterul ei evolutiv
şi tendinţa invaliditantă, factorii de risc, factorii agravanţi şi pe cei favorizanţi;
· respectarea normelor de igienă articulară ce conduc la amelioarea stresului
mecanic articular prin scăderea ponderală, evitarea solicitărilor prelungite în timp, a
supraîncărcării profesionale, casnice, sportive, redimensionarea programului de
lucru cu introducerea perioadelor de relaxare, evitarea poziţiilor vicioase, etc;

11
· folosirea ortezelor, a dispozitivelor şi a aparatelor de sprijin şi ambulaţie, a
bastonului, a cârjelor, cadrului metalic, ca mijloace ce pot reduce cu până la 50%
forţele de presiune ce se exercită în articulaţie;
· corectarea deficitelor de lungime a membrelor inferioare prin purtarea de
talonete sau inălţătoare;
· utilizarea unei încălţăminte comode cu talpă moale;
· evitarea mersului pe teren accidentat şi dur;
· aplicarea de măsuri ergonomice la locul de muncă;
· adoptarea de posturi corecte în statică şi dinamică;
· adoptarea repauslui prelungit în periodele de acutizare a durerilor şi
inflamaţiei.
b. tratament fizical kinetic şi de
recuperare
Terapia fizical-kinetică si de recuperare
ocupǎ un loc important de o lungǎ perioadǎ
de timp în managementul artrozei. Scopul
este combaterea durerii, prevenirea
dizabilităţii, menţinerea şi/sau refacerea
funcţiei mioarticulare şi prevenirea agravării
leziunilor degenerative.
Combaterea durerii reprezintă scopul
principal al fiecărui program terapeutic, ea
fiind elementul clinic dominant, cu origine
multifactorială atât la nivelul structurilor
intraarticulare necartilaginoase cât şi la
nivelul celor periarticulare.

Factorii fizici, din domeniul electroterapiei,

termoterapiei, vibroterapiei, masoterapiei,
balneoterapiei sunt cei mai utilizaţi.

II. TRATAMENTUL FARMACOLOGIC

Combatera durerii este principala ratiune a administrǎrii medicamentoase in artroza;
a doua motivaţie este condroprotecţia, dar aceasta rǎmâne încǎ un deziderat pentru
ca produşi care sǎ previnǎ sau sǎ amelioreze anomaliile structurale şi biochimice din
cartilajul artrozic nu s-au verificat încǎ la om.

II.a Principalele medicamente prescrise pacientilor cu artroza sunt

antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS).

Antiinflamatoarele nesteroidiene (prescurtate AINS) reprezintă o clasă de

medicamente care au efecte analgezice și antipiretice, și, în doze mai mari, efecte
antiinflamatoare. Înlătură sau diminuează unele simptome și semne ale
inflamației în reumatism.

. 12
Cum artroza este o boala cronica degenerativa, aceste medicamente se vor
administra pe termen lung, iar efectele adverse nu sunt de neglijat. Trebuie folosite
cu prudenta, datorita efectelor adverse la nivelul stomacului si la bolnavii cu diverse
afectiuni cardiace.
Prima alegere pentru controlul durerii, dat fiind eficacitatea şi siguranţa este
paracetamolul (pânǎ la 4 gr/zi) în formele uşoare şi moderate. AINS în dozǎ
minimǎ eficace vor fi introduse suplimentar sau vor înlocui paracetamolul în cazul
unui rǎspuns inadecvat; pacienţii cu risc gastrointestinal crescut au indicaţie pentru
AINS + gastroprotecţie, sau COX 2 selective. Noua generatie de antiinflamatoare
nesteroidiene selective (inhibitoare de ciclooxigenaza 2) au ca principal avantaj
efectul antiinflamator tintit, cu diminuarea efectelor adverse gastro-intestinale. Din
aceasta clasa face parte Arcoxia si Celebrexul.
In cazurile grave se pot administra si antialgice pure (opioide usoare), care de
asemenea au reactii adverse importante (codeina, dextropropoxifena, tramadol).
Medicaţia opioidă se poate asocia cu oricare AINS.

II.B. SYSADOA (SYMPTOMATIC SLOW ACTING DRUGS IN OA)

Medicaţia inregistratǎ ca suplimente nutritive (glucozamina şi condroitin sulfat,
diacereina, avocado şi acidul hialuronic) are doar rolul de a influenţa modest
activitatea condrocitarǎ. SYSADOA au efect simptomatic şi toxicitate scǎzutǎ;
beneficiul terapeutic apare la timp mai indelungat de folosinţǎ. Sunt considerate
suplimente alimentare si pot fi utile in fazele incipiente ale bolii.

Este indicat ca pacienţii să informeze întotdeauna medicul curant înainte de

folosirea unui supliment nutritiv, dacă acesta va fi combinat cu un tratament
medicamentos. Nu se recomandă renunţarea la tratamentul medicamentos în
favoarea unui supliment nutritiv.

Glucozamina şi condroitina fac parte integrantă din compoziţia cartilajului

normal, cel care se comportă ca un amortizor între capetele osoase ce
formează o articulaţie

13
Glucozamina este o substanţă naturală ce se găseşte în cochilia scoicilor. Este
disponibilă sub diferite forme, precum clorura de glucozamină, N-acetil-
glucozamina şi sulfatul de glucozamină, o sare a glucozaminei, si ,de asemenea,
disponibilă sub forme sintetice. Ajuta la formarea si mentinerea principalelor
elemente structurale ale cartilajelor.

Condroitina se găseşte sub formă naturală în cartilajul de rechin şi de bovine ori

sub formă sintetică. Condroitina mai este întâlnită sub forma sulfat de condroitina
sau acid condroitin-sulfuric. Sulfatul de condroitină este o combinaţie a condroitinei
cu săruri minerale. actioneaza in sinergie cu glucozamina, jucand rolul unui
lubrifiant pentru articulatii, sprijinind in acest fel functionarea articulatiilor.

Glucozamina şi condroitina sunt disponibile sub formă de tablete, capsule, pudră sau
sub formă lichidă şi se administrează împreună sau cu alte suplimente nutritive.
Glucozamina poate fi administrată şi separat, ca un supliment nutritiv pentru
articulaţii.

Pacienţii cu diabet zaharat şi osteoartrită ar trebui să ceară sfatul medicului curant

înainte de administrarea glucozaminei, deoarece aceasta interferează cu
metabolismul glucozei. De asemenea, pacienţii alergici la scoici ar trebui, de
asemenea, să ceară sfatul medicului curant înainte de folosirea glucozaminei în
preparate naturale, aceasta fiind obţinută din cochilia scoicilor.

Acidul hialuronic - este un hidratant natural ce mentine vascozitatea

lichidelor articulare si reduce frictiunea de la suprafata cartilajelor.
Metil-Sulfonil Metanul - MSM - ajuta la mentinerea structurii sanatoase a
cartilajelor.
Extracte din plante: Boswellia Serrata, Cretusca, Turmeric - cunoscute
pentru proprietatile antiinflamatoare. Acestea ajută la menținerea sănătății
articulațiilor și sprijină flexibilitatea articulațiilor.
Zinc si Mangan - minerale ce se pierd prin procesul de transpiratie si de
aceea trebuie sa intre in componenta alimentatiei sportivilor si persoanelor
ce depun efort fizic intens.
Colagenul de tip II face parte dintr-o nouă generație de substanțe cunoscută
în general ca și colageni. Colagenul de tip II contribuie l a menținerea
sănătății articulațiilor și la îmbunătățirea procesului de regenerare a
cartilajelor articulare. Deoarece colagenul de tip II acționează în mod
eficient doar în cantități foarte mici este extrem de important să se asigure
un nivel foarte ridicat de puritate
Vitamina C are un rol important în formarea colagenului, sprijinind buna
funcționare a sistemului osos.

14
II.3. TERAPIA INTRA-ARTICULARĂ
II.3.1. VASCOSUPLIMENTAREA CU ACID HIALURONIC

Unele forme de artroza pot fi tratate si

prin administrarea intraarticulara de
cortizon (cu efect antiinflamator foarte
bun) sau acid hialuronic. Dar aceste
infiltratii nu pot fi facute decat o data la
trei luni.

Acidul hialuronic este un constituent

activ al lichidului sinovial, un
contributor major la menţinerea
vâscozităţii şi elasticităţii carilajului. In
OA acidul hialuronic scade cantitativ şi
este compromis calitativ.

II.3.2. INJECŢIILE INTRARTICULARE CU CORTICOIZI

Administrarea intraarticularǎ de
produşi cu acţiune retard mai ales, de
tipul Diprofos este valoroasǎ în c az de
durere şi inflmaţie acută. Indicaţia nu
trebuie sa fie abuzivǎ, deci nu trebuie
sa depǎşeascǎ 3-4 aplicaţii/ an. Se
menţioneazǎ riscul pe cartilaj în cazul
administrǎrilor abuzive.

III. TRATAMENTUL CHIRURGICAL

De-a lungul timpului numeroase eforturi au fost făcute pentru a ajuta articulaţia
artrozică, aşa încât se cunosc o serie de tehnici cu caracter paleativ (care aplicate
înregistrează procente diferite de valabilitate), osteotomii şi endoprotezarea.

15
proteza de şold şi genunchi se indicǎ la pacienţii cu manifeste procese radiologice ce
caracterizează evoluţia OA şi care prezintǎ durere refractarǎ la tratament şi
dizabilitate

III.1. TEHNICI PALEATIVE

· debridarea articulară, ”curatarea” articulatiei
· spongializarea, care înseamnă excizia cartilajului deteriorat, cu rezultate bune
la bolnavii cu probleme degenerative ale rotulei;
· crearea de microfracturi prin artroscopie;
· mozaicplastia constă din aplicarea în aria de cartilaj alterat de zone de cartilaj
normal;
· implant de fibre de carbon la nivel condral şi osteocondral ce contribuie la
regenerare directă;
· grefe pericondrale şi periostale;
· implant de condrocite autologe.
- unirea capetelor oaselor în fanta comună a articulației ( artrodeza); uneori
totuși este mai prietenoasă o articulație rigidă fără durere decât cu durere și
instabilă

Prin nicio tehnică şi nicio metodologie nu s-a obţinut formarea de neocartilaj similar
în structură şi funcţii cu cel nativ.

III.2. OSTEOTOMIA
 îndreptarea din nou a capetelor oaselor ( osteotomia) și ameliorarea
solicitării articulației. Sse indicǎ la pacienţii tineri cu OA simptomaticǎ, mai
ales in prezenţa displaziilor (varus, valgus);

16
III.3. TERAPIA DE PROTEZARE/ REPLACEMENT

 Endoprotezarea reprezintă modalitatea chirurgicală radicală ce elimină

durerea şi reface funcţia segmentului.
 Consensul general pentru indicaţia de implantare a unei proteze este
pacientul cu durere şi dizabilitate persistentǎ ce interferǎ ADL, neinfluenţat
de medicaţia antidurere si care are manifeste leziune de degenerare
articularǎ
 In prezent aceste operații ale genunchilor și articulației șoldului au foarte
mare succes, iar articulațiile înlocuite rezistă 10 -15 ani, doar că operațiile
repetate nu mai au atât de mult succes. ( articulațiile artificiale uneori
cedează sau se inflamează).

Cap femural metalic Cap femural metalic Cap femural ceramic Endoproteze
ceramic – ceramic

17
DIETA PENTRU ARTROZA

- Ardei iute - ardeii iuti sunt cunoscuti pentru faptul ca ofera corpului caldura
intensa si pentru aroma lor puternica. Ardeii iuti nu sunt utilizati doar in
gastronomie, ci si in medicina naturista. Unii medici recomanda consumul de ardei
iuti pentru tratarea durerilor musculare si artitei.
Capsaicina, substanta chimica din compozitia ardeiului iute, ce produce caldura,
poate interfera cu substantele chimice din terminatiile nervoase, care transmit
semnale de durere catre creier. Ardeiul iute nu poate vindeca sau opri artroza, totusi
acesta poate fi util in reducerea durerii.
- Cereale integrale - adaugarea de cereale integrale, paste, covrigi in dieta poate
incetini progresia artrozei. Aceste alimente contin glucide complexe care sunt
construite din blocuri de glucozamina, un aminoacid din zahar
responsabil de reconstructia celulelor tendoanelor, ligamentelor si oaselor. Rolul
carbohidratilor din structura glucozaminei este de a diminua formarea de reziduuri
care pot provoca inflamatii in sinoviumul articulatilor
- Alimente bogate in glutamina - glutamina este un aminoacid non-esential - ceea
ce inseamna ca organismul il poate produce din alte substante. Totusi, prin aportul
de alimente bogate in glutamina se poate incetini progresia artrozei si se va ameliora
inflamatia. Acest aminoacid actioneaza in conjunctie cu carbohidratii pentru a forma
glutamina. Produsele lactate, ouale, pestele, carnea rosie slaba si carnea alba sunt
surse alimentare bogate in glutamina.
- Alimente bogate in bor - borul este un mineral care poate oferi organismului
beneficii antiinflamatorii. Borul este necesar pentru absorbtia si potentarea actiunii
calciului, care ajuta la prevenirea degradarii celulelor osoase ale articulatiilor. Borul
se regaseste in vegetale: struguri, morcovi, mere, pere, gulii si spanac, dar si in
cereale integrale si nuci crude.

18
KINETO-PLUS CRAIOVA http://www.kineto-plus.ro/

19