SCOALA TEHNICA POSTLICEALA”HENRI COANDA”STEI

SPECIALIZAREA :ASISTENT MEDICAL GENERALIST

DOMENIU:SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

LUCRARE DE DIPLOMA

Coordonator:
BANCIU LAURA,ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL

Absolvent:
BORTIS ANCA

STEI-2012

1
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE
IN INGRIJIREA PACIENTELOR CU
GUTA

2
 CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………….pag4
CAPITOLUL I-Anatomia aparatului locomotor ………………… pag5
CAPITOLUL II-Guta aspecte generale …………………………pag7
2.1Definitie………………………………………………………….. pag7
2.2Trasaturi clinice …………………………………………………..pag8
2.3Manifestari renale asociate gutei………………………………… pag10
2.4Diagnostic pozitiv ………………………………………………..pag11
2.5Diagnostic diferential……………………………………………. pag12
2.6Tratament………………………………………………………... pag14
CAPITOLUL III-Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu guta
………………………………………………………………………..pag15
CAPITOLUL IV-Prezentarea cazurilor………………………… pag20
4.1 CAZ I ……………………………………………………………pag20
4.2 CAZ II ……………………………………………………………pag25
4.3 CAZ III …………………………………………………………..pag30
CONCLUZII…………………………………………………...pag34
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………...pag36

3
 INTRODUCERE

Despre gută s-a spus la un moment dat că este o regină a bolilor şi în

acelaşi timp o boală a regilor şi a fost în acelaşi timp subiect pentru excelente
pagini de roman.
Să vedem însă cum arată o scurtă istorie a acestei boli, luând în
considerare evenimentele cele mai importante ce au marcat cercetarea acestei
boli, încă din cele mai vechi timpuri şi până la momentul actual.
Astfel, încă din secolul V î.e.n., celebrul Hipocrate consemnează în
lucrările sale “Aforisme asupra gutei” pentru ca apoi, în secolul I e.n. însuşi
Seneca să scrie despre caracterul familial al gutei.
În secolul III e.n., Galen, părintele medicinei, face o descriere a
tofilor gutoşi pentru ca însă abia în secolul XIII să se impună termenul de “gută”
consacrat de data aceasta de către Vielehardouin.
De aici în colo, descoperirile sunt extrem de numeroase şi nu le
putem reda decât pe cele mai importante. În 1679, van Leeuweuhoek descrie
pentru prima dată existenţa cristalelor de A.U. la nivelul tofilor gutoşi. În 1776
este decelată prezenţa acidului uric la nivelul calculilor renali din cadrul litiazei
renale uretice pentru ca nu mult timp mai târziu să se evidenţieze prezenţa
uratului de Na la nivelul tofilor, de către Wollaston în 1797. Prima încercare de
tratare a gutei, urmată de un mare succes a avut loc în 1814 când Want a descris
eficacitatea Colchicinei în tratarea atacului acut de gută; încercare urmată la
scurt timp de stabilirea cauzei acestei boli şi anume prezenţa hiperuricemiei
(Garrod, 1848) în 1899 Freudweiler descoperă faptul că şi artrita gutoasă este
datorată tot cristalelor de urat, de data aceasta existente la nivelul lichidului
sinovial .
În secolul nostru, Talbot (1950) face o introducere asupra agenţilor
uricozurici iar în 1963 Gutman şi Yü fac o introducere asupra Allopurinolului
pentru ca abia în 1967 să fie descris primul defect enzimatic specific gutei de
către Kelley et al.
4
 CAPITOLUL I

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR

Aparatul locomotor, aparat specializat care îndeplineşte funcţia

locomotorie a organismului, este alcătuit dintr-un complex de organe cu
structuri şi funcţii diferite. La cele 206 segmente osoase, peste 430 muşchi
striaţi şi peste 310 articulaţii trebuie adăugate reţeaua nervoasă (cu căile
aferente şi eferente) şi reţeaua vasculară care irigă toate aceste organe.

Majoritatea oaselor corpului omenesc au forme şi dimensiuni diferite,

ceea ce demonstrează relaţia dintre aspectul lor exterior şi funcţiile care le revin.
Din punct de vedere al aspectului exterior, oasele se împart în trei tipuri :
 oase lungi
 oase scurte
 oase plate
Oasele lungi sunt formate dintr-un tub de substanţă osoasă compactă,
având în centru un canal medular şi la cele două extremităţi, mai mari ca volum,
câte un bloc de substanţă spongioasă, înconjurată de un strat de substanţă
compactă.

Ele acţionează ca pârghii şi prin intermediul lor se vor realiza mişcări

rapide şi de mare amplitudine, motiv pentru care alcătuiesc scheletul membrelor.

Oasele scurte sunt blocuri de substanţă spongioasă acoperite de un strat

de substanţă compactă. Rolul lor este de a suporta elastic greutatea corpului
(oasele tarsiene), de a contribui la menţinerea echilibrului intrinsec al coloanei
vertebrale (vertebrele), sau de a permite executarea mişcărilor complexe şi
delicate ale mâinii (oasele carpiene).

5
 Oasele plate sunt late şi subţiri şi participă la alcătuirea unor cavităţi
care protejază organele importante (cutia craniană) sau la realizarea unor
suporturi stabile (oasele bazinului), sau oferă muşchilor suprafeţe întinse şi
mobile de inserţie (omoplatul).
Către extremităţile lor segmentele osoase sunt legate între ele prin părţi
moi,participând astfel la formarea articulaţiilor.

Articulaţiile în funcţie de gradul lor de mobilitate se clasifică în:

1. prima grupă o formează sinartrozele (articulaţiile fixe), în care mişcările sunt
minime sau inexistente. Aceste articulaţii sunt lipsite de o cavitate articulară, iar
funcţia lor de mobilitate diminuă până la dispariţie,nemai rămânând decât nişte
zone interosoase, cu un ţesut intermediar, care poate fi transformat chiar în ţesut
osos, ceea ce face ca delimitarea dintre oase să dispară. În funcţie de stadiul de
evoluţie al mezenchimului care se interpune între oase, deosebim:
 sinfibrozele (extremităţile oaselor sunt unite prin ţesut fibros)
 sincondrozele (legătura se face prin ţesut cartilaginos)
 simfizele (ţesut interpus este fibrocartilaginos)
 sinostozelor (mezenchimul se osifică)

2. a doua grupă de articulaţii o formează articulaţiile semimobile, cu mişcări

ceva mai ample, denumite amfiartroze (hemiartrozele,schizartrozele) în care
zona intermediară prezintă o fantă incompletă, aparută sub influenţa unor
mişcări de amplitudine redusă.

3. a treia grupa, cea a adevăratelor articulaţii, este reprezentată de diatroze

(articulaţiile mobile), caracterizate prin prezenţa unei cavităţi articulare, care
apare între extremităţile oaselor.

6
 CAPITOLUL II

GUTA-ASPECTE GENERALE

2.1 DEFINIŢIE:

Guta este o boală cu substrat metabolic complex, cu puternic caracter

familial, observată cu precădere la bărbaţii tineri, caracterizată clinic prin
episoade caracteristice de artrită acută şi mai târziu prin afectări cronice ale
articulaţiilor şi altor ţesuturi ale organismului; toate acestea evoluând pe fondul
unei hiperuricemii persistente. Se consideră hiperuricemia o valoarea a acidului
uric seric mai mare de 7 mg/dl şi această stare conduce la unele persoane la o
depunere a acidului uric (A.U.), sub formă de cristale de urat de sodiu, la nivel
articular şi de asemenea şi la nivelul altor structuri. Urmarea acestor depuneri o
reprezintă atacurile acute de artrită gutoasă de pe o parte, întrucât şi-a
demonstrat existenţa la nivelul leucocitelor din lichidul articular a cristalelor de
urat monosodic iar pe de altă parte tot depunerea acestor cristale la nivel tisular,
articular şi periarticular determină apariţia unor noduli – aşa numiţi tofi gutoşi ce
pot duce la diverse deformări şi infirmităţi.
Tot o consecinţă a hiperuricemiei şi prin urmare una din manifestările
chimice ale bolii este constituită de prezenţa afectării renale ce interesează atât
glomerulii, tubii, cât şi interstiţiul renal, ducând în final la o nefropatie uratică
cronică; alt mod de manifestare al bolii la nivel renal fiind dat de prezenţa
litiazei urice..
Termenul de gută primară se foloseşte atunci când hiperuricemia se
datorează în principal unei anomalii metabolice condiţionată genetic şi prin
urmare moştenită, anomalie survenită evident la nivelul metabolismului purinic,
iar termenul de gută secundară este folosită atunci când hiperuricemia (H-U)
este rezultatul unei boli dobândite sau unor factori externi, de mediu, de
exemplu atunci când se datorează unor boli hematologice: leucemie mieloidă cr;
7
policitemia vera etc., sau administrării unor medicamente hiperuricemiante
exemplu: diureticele tiazidice, salicilaţii, citostaticele.

2.2 TRĂSĂTURI CLINICE ALE GUTEI

În cursul evoluţiei sale, la majoritatea pacienţilor, guta urmează patru

etape clinice:

A. Hiperuricemia asimptomatică
B. Artrita acută gutoasă
C. Guta intercritică
D. Guta cronică tofacee
A. Hiperuricemia asimptomatică se caracterizează prin
niveluri serice crescute ale acidului uric fără a se însoţi de
simptome de artrită acută, tofi sau litiază renală uratică.
Această stare de hiperuricemie asimptomatică încetează
odată cu apariţia primului atac de gută sau a litiazei uratice. În
mod obişnuit, totuşi, primul atac de gută survine după o stare
de hiperuricemie ce a durat 20 – 30 ani

B. Artrita acută gutoasă Principala trăsătură clinică a gutei este reprezentată de

atacul de artrită acută ce debutează aproape întotdeauna prin afectarea unei
singure articulaţii (este deci cel mai frecvent monoarticular) la nivelul căreia
apare mai întâi o senzaţie de disconfort evoluând pe o perioadă variabilă (ore
până la zile) însoţită rapid de durere ce poate fi extrem de severă; este una dintre
cele mai chinuitoare dureri.
Cel mai frecvent aceste atacuri de gută debutează noaptea, trezind
pacientul din somn sau, în unele cazuri, simptomele apar imediat după trezire, la
primii paşi ai bolnavului.

8
 În câteva ore articulaţia afectată devine roşie (eritematoasă), lucioasă,
uşor edemaţiată, prezentând deci toate caracteristicile unei articulaţii supuse
unui proces inflamator: rugor, calor, dolor (edem, eritem, durere)
Trebuie menţionat, de asemenea, că datorită unei sensibilităţi extreme, bolnavul
nu mai poate tolera nici măcar îmbrăcămintea sau palparea uşoară a zonei
afectate. Eritemul este o trăsătură de bază, mai ales în ceea ce priveşte
articulaţiile mici;De asemenea, în cursul unui atac de gută apare la nivelul
articulaţiei afectate o descuamare cu caracter iritativ a pielii ce poate fi observată
pe măsură ce atacul cedează, iar la nivelul sistemic semnele de inflamaţie sunt
prezente, ele incluzând leucocitoză, febră, o creştere ridicată a VSH-ului.
Examenul radiologic nu evidenţiază în stadiile incipiente decât un edem al
ţesuturilor moi periarticulare, dar poate fi folositoare pentru a diferenţia un atac
de gută de alte artrite.
Din punct de vedere al articulaţiei afectate 90% dintre atacuri survin
la nivelul articulaţiilor MTF, halucelui iar următoarele articulaţii, în ordinea
descrescătoare a frecvenţei sunt: glezna şi alte articulaţii ale piciorului,
genunchi, degete, cot, încheietura mâinii, regula în general observată fiind că
sunt afectate în primul rând articulaţiile situate distal apoi cele situate proximal,
în timp ce articulaţiile aparţinând scheletului axial sunt afectate doar în mod
excepţional; guta poliarticulară fiind de asemenea rară la fel ca şi afectarea
articulaţiei şoldului, umărului, articulaţia sacro-iliacă, sterno-claviculară sau
temporo-mandibulară putând însă apărea bursite la nivel prepatelar sau la nivelul
olecranului, sau afectarea tendonului lui Achile.
Deşi atacul de gută survine de obicei brusc, în plină stare de sănătate,
el poate fi totuşi, în unele cazuri, precedat de un oarecare prodrom manifestat
prin modificări ale apetitului, greaţă sau balonări, crampe, insomnie, oboseală,
iar anamnestic pacientul poate relata existenţa în antecedente a unor dureri la
nivelul călcâiului, luxaţii sau junghiuri la nivelul halucelui. Se poate de altfel
întâmpla ca un traumatism la nivelul unei articulaţii să fie urmat în decurs de
câteva ore de apariţia unui atac de gută la nivelul articulaţiei afectate; de altfel se
9
pare că halucele este cel mai frecvent implicat, deoarece el este supus unor
stresuri repetate în timpul mersului.
În plus guta are tendinţa să evolueze în cursul altor boli sistemice,
cum ar fi pneumonia, endocarditele sau în urma unui stres emoţional important.
Alţi factori predispozanţi sunt cei alimentari, cei legaţi de
intervenţiile chirurgicale, traumatisme, ingestia de alcool, hemoragiile, infecţiile,
radioterapia.
C.Guta intercritică
Perioadele între două atacuri succesive de artrită gutoasă sunt denumite
perioade intercritice. Uneori aceste perioade sunt nelimitate întrucât unii pacienţi
nu mai fac un al doilea episod acut de gută, iar în alte cazuri această perioadă
poate dura 5 – 10 ani. La majoritatea pacienţilor totuşi durata medie a perioadei
intercritice este cuprinsă între 6 luni şi 2 ani.

D. Guta cronică tofacee (Artropatia gutoasă)

Artrita conică gutoasă se datorează depozitelor de cristale de urat sub
formă de tofi gutoşi la nivelul diferitelor structuri articulare, ceea ce duce la o
artropatie distructivă cu afectare degenerativă secundară. Este o manifestare a
bolii gutoase ce apare preponderent în urma mai multor episoade acute dar poate
avea o evoluţie insidioasă afectând o articulaţie indemnă anterior.

2.3 MANIFESTĂRI RENALE ASOCIATE GUTEI

Afectarea renală pare a fi cea mai frecventă complicaţie a gutei după

artrita acută existând de altfel mai multe tipuri de afectare renală asociată cu
hiperuricemie. Printre acestea nefropatia uratică se datorează depozitării
cristalelor de urat monosodic la nivelul interstiţiul renal, depunere asociată cu
existenţa unei stări cronice de hiperuricemie.
Nefropatia acidurică (prin depozitele de acid uric) este legată de
formarea cristalelor de acid uric la nivel tubular renal sau la nivelul bazinetului
sau chiar ureterului, ceea ce duce la o scădere a fluxului urinar. Această entitate
10
este cauzată de existenţa unor concentraţii crescute ale acidului uric în urină care
se pot manifesta fie prin această nefropatie, fie prin apariţia calculilor de acid
uric. De asemenea, trebuie menţionat faptul că nefropatia prin oxalat de Ca+
apare şi aceasta mai frecvent la pacienţii cu hiperuricemie şi gută.

2.4 DIAGNOSTICUL POZITIV AL GUTEI

A. Acesta este în primul rând clinic:

Prezenţa în antecedente a unor episoade de artrită acută instalată brusc, cu

remisiune completă în maxim 1 – 2 săptămâni;
Prezenţa tofilor gutoşi.

B. Explorările de laborator pentru confirmarea diagnosticului includ:

a) Uricemia > 7 mg%;

b) Evidenţierea cristalelor de urat de Na+ la nivelul lichidului sinovial;
c) Examinarea histologică a tofilor;
d) Examinarea radiologică;
e) Anatomia patologică.
C.Aspecte radiologice
Radiografiile executate în stadiile timpurii ale gutei sunt normale dar cu
trecerea timpului, distrugerile de la nivelul cartilajului şi osului prin depuneri
subcondrale de urat determină modificări radiologice caracteristice.
Corespunzător acestor modificări, radiologic vom observa eroziuni frecvent
asociate cu o margine circulară ascuţită osteosclerotică, aflate în vecinătatea
unei articulaţii intacte, imagine care este foarte sugestivă pentru o artrită gutoasă
fără a fi însă foarte specifică, ea întâlnindu-se uneori şi în poliartrita reumatoidă.
Mai apare de asemenea şi o interesare a ţesuturilor mai adiacente în aceste
manifestări.
Uneori, în special la nivelul primei articulaţii metatarsofalangiene, leziunile sunt
situate ventral, ceea ce este foarte sugestiv pentru gută.

11
Secundar se mai poate dezvolta şi osteoartroză cu formare de osteofite şi
îngustarea cartilajului.
Tofii sunt în general radiotransparenţi dar ocazional pot prezenta depozite de
Ca+ vizibile.

2.5 DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL AL GUTEI

Un istoric de sinovită recurentă cu perioade de completă remisiune,

frecvent survenite la adulţi de sex bărbătesc (sau femei postmenopauză),
frecvent asociat cu un istoric familial de gută şi asociat cu hiperuricemie, pot
duce în mod obişnuit la un diagnostic corect fără mari dificultăţi.
Aspectul articulaţiilor în forma cronică /acută de boală în formele lor
tipice sunt foarte caracteristice dar sunt totuşi şi alte afecţiuni cu care trebuie
făcut un diagnostic diferenţial.
Aspectul accesului acut de gută poate fi simulat de o celulită la nivelul
piciorului şi fisurile interdigitale la nivelul piciorului trebuie întotdeauna
diferenţiate de o epidermofiţie; o posibilă poartă de intrare pentru streptococ.
Guta survenită la haluce trebuie de asemenea diferenţiată de o inflamaţie a
bursei articulare (bursită) şi de sinovitele traumatice survenite la nivelul unei
articulaţii MTF cu procese de osteoartroză. Ultimul diagnostic diferenţial este
greu de exclus căci traumatismul poate să precipite apariţia unui atac de gută.
Hemartroza, fie posttraumatică, fie secundară unor tulburări
hematologice poate de asemenea simula guta.
Guta acută şi artrita septică pot semăna şi în cazurile dubioase se face
biopsie de lichid sinovial.
Guta, mai ales cu afectare poliarticulară trebuie diferenţiată de
numeroase alte forme de sinovită ca de exemplu: boala reumatoidă (PAR), febra
reumatică, sindromul Reiter, artrita psoriazică. Ultimele două cazuri, mai ales
dacă se prezintă cu o afectare relativ acută, interesând un singur deget la mână
sau picior sunt foarte asemănătoare cu artrita gutoasă. În final, atacurile cauzate
12
de depozitele de urat sunt clinic identice cu cele produse în artropatia cu
pirofosfat de Ca+ apărută în asociere cu condrocalcinoza numită în trecut
pseudogută. În ambele boli există episoade de sinovită, uneori cu o incidenţă
crescută familială şi modificări cronice degenerative pot surveni la nivelul
articulaţiei. Guta prin depozitare de acid uric este totuşi mai frecventă la nivelul
halucelui, în timp ce condrocalcinoza survine în mod egal la ambele fese. Artrita
cronică gutoasă este de obicei greu de confundat dar nodulii Heberden
(umflături la nivelul oaselor datorită unei osteoartroze) la nivelul articulaţiei
interfalangiene distale trebuie diferenţiaţi de articulaţiile gutoase ca şi
osteoartrozele articulaţiei MTF ale halucelui de gută. Totuşi cele două afecţiuni
nu se exclud una pe cealaltă. Prezenţa cristalelor de uraţi poate fi evidenţiată la
nivelul nodulilor Heberden, aceştia fiind o combinaţie specifică gutei indusă
prin tratament diuretic mai ales la femeile în vârstă. Din nou, poliartrita cronică
inflamatorie (PAR), în mod special dacă afectează degetele în mod asimetric
cum se întâmplă şi în artrita psoriazică trebuie luată în seamă.
Tofii sunt uşor de recunoscut în mod deosebit atunci când se ulcerează şi
îşi elimină conţinutul (cretos) dar există şi alte formaţiuni cu care pot semăna şi
care includ micile excrescenţe cartilaginoase la nivelul pavilionului urechii; la
bursa olecranului, chisturile sebacee, nodulii subcutanaţi din PAR/febra
reumatică, tumorile ca lipomul, neurofibromul/carcinoame secundare,
xantomatoza şi calcinoza aşa cum apare în sclerodermie şi dermatomiozită.
Diagnosticul se pune uzual pe evaluarea clinică şi ocazional este
necesară biopsia articulară.
În final, este necesar să amintim că mulţi oameni au un nivel seric
crescut de acid uric fără a dezvolta simptome de gută şi pot avea afecţiuni
articulare fără legătură cu această condiţie.

2.6TRATAMENT
13
 Obiectivele terapeutice în gută sunt următoarele:
1. Oprirea evoluţiei atacului acut cât mai rapid posibil;
2. Prevenirea apariţiei unor noi atacuri;
3. Prevenirea apariţiei complicaţiilor rezultate prin depunerea de urat de
sodiu sau acid uric la nivel articular, renal sau în oricare alt organ;
4. Prevenirea apariţiei asociaţiilor morbide cum ar fi: obezitatea, HTA,
hipertrigliceridemia.Medicamentele folosite în tratamentul gutei aparţin din
punct de vedere al mecanismului de acţiune atât clasei de agenţi antiinflamatori
cât şi clasei medicamentelor cu efect antihiperuricemic.

CAPITOLUL III
14
 ROLULASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA
PACIENTILOR CU GUTA

Rolul asistentei medicale constă în a „ ajuta persoana bolnavă sau

sănătoasă să-şi câştige sănătatea ( sau să o asiste în ultimele sale clipe) prin
îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singură dacă ar fi avut voinţa
sau cunoştinţele necesare".
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii, a îngriji astfel
bolnavul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. Va ajuta bolnavul
să respecte prescripţiile terapeutice ale medicului.
Unii pot considera foarte limitat acest rol al asistentei medicale de a suplini la
bolnav ceea ce-i lipseşte pentru a fi complet întreg sau independent din cauza
slăbiciunii fizice, a lipsei de voinţă sau de cunoştinţă. Cu cât ne gândim mai
mult , cu atât rolul asistentei medicale este mai complex.
Asistentele medicale trebuie să înţeleagă foarte bine ceea ce vrea pacientul şi
care sunt nevoile sale pentru a se menţine în viaţă şi pentru a-şi câştiga existenţa.
Ea va fi pentru un timp : „conştiinţa celui lipsit de cunoştinţă, dorinţa de a trăi
pentru cel ce a gândit la suicid, membru pentru cel căruia i-a fost amputat,
ochiul pentru cel ce a orbit, mijlocul de locomoţie pentru copil,cunoştinţe şi
încredere pentru mama tânără, vocea celor prea slabi pentru a se putea exprima".
Rolul ei este cu totul aparte deoarece fiind în locul unde este nevoie de ea, poate
dărui dragoste celor suferinzi. De mai multe ori, un zâmbet, o vorbă bună o
ascultare sunt mult mai benefice decât un tratament complex.
In unităţile sanitare, în general se tratează suferinţa fizică, nepunându-se mare
preţ pe cea sufletească. Oamenii sunt nişte fiinţe minunate, de aceea trebuie
trataţi ca atare. Ei merită toată atenţia noastră şi tot efortul nostru trebuie
îndreptat spre a-i aduce la starea de bine.
Viaţa oricărui cetăţean poate fi ameninţată la un moment dat, de o suferinţă
apărută brusc, care-1 aduce într-o situaţie critică acută ce trebuie rezolvată de
serviciul sanitar cu promptitudine şi deosebită competenţă. Asistenta medico-
15
chirurgicală solicită zi şi noapte corpul sanitar. Eficienţa asistenţei de urgenţă
impune o muncă dusă în echipă, pentru a fi eficientă, cere din partea fiecăruia
multă dăruire, dar în acelaşi timp multă responsabilitate. Spiritul acestei
responsabilităţi cere la rândul ei conştiinţă şi competenţă profesională, care să
asigure pentru bolnavul de urgenţă,a cărui viaţă este ameninţată a se sfârşi
uneori în câteva zile, dar şi în câteva ore sau minute chiar, aplicarea imediată a
tuturor măsurilor terapeutice care să înlăture cauzele care se opun supravieţuirii.
Competenţa corpului sanitar, pusă în valoare de o bună organizare şi
dotare a asistenţei de urgenţă, impune, din partea medicilor şi a cadrelor medii, o
continuă pregătire şi perfecţionare.
Asistenta medicalǎ îşi îndreaptǎ atenţia asupra bolnavilor, ele au
responsabilitatea de a crea un mijloc psihic, social şi spiritual favorabil
vindecǎrii şi se strǎduiesc prin pregǎtire şi exemple sǎ previnǎ bolile şi sǎ
promoveze sǎnǎtatea.
Asistentele sunt în serviciul sǎnǎtǎţii individului, al familiei şi al societǎţii, ele
coordonându-şi acţiunile împreunǎ cu membrii altor profesii din echipa sanitarǎ.
A servi umanitatea este funcţia esenţialǎ a asistentelor şi motivul profesiei lor.
Exerciţiul profesiei este bazat pe nevoile omului, în consecinţǎ el nu poate fi
limitat nici de consideraţie naţionalǎ, de rasǎ, de credinţǎ, de culoare şi nici de
consideraţii de ordin politic sau social.
Principiile fundamentale sunt credinţa în libertǎţile esenţiale ale omului şi
respectul pentru viaţa umanǎ. Profesia recunoaşte cǎ un cod internaţional nu
poate sǎ ia în consideraţie, în detaliu tot ceea ce înseamnǎ comportamentul
individual şi social al asistentelor condiţionat în caz cert de convingeri şi pǎreri
personale.
Asistenta are trei responsabilitǎţi principale:pǎstrarea vieţii;alinarea
suferinţei;promovarea sǎnǎtǎţii.
În atenţia pe care ea o acordǎ şi în exerciţiul profesiei sale, asistenta trebuie ca în
tot acest timp sǎ menţinǎ cel mai înalt grad calitativ. Trebuie sǎ vegheze
constant la menţinerea unui nivel ridicat al cunoaşterii sale teoretice şi tehnice.
16
Asistenta trebuie sǎ respecte convingerile religioase ale pacientului. Ea este
legatǎ strict de secretul profesional.
Conştientǎ de întinderea responsabilitǎţilor sale, asistenta în cunoştinţa limitelor,
nu recomandǎ şi nu executǎ un tratament fǎrǎ prescripţie medicalǎ, iar în caz
urgent şi într-o eventualitate face raport medicului pânǎ la cel mai mic detaliu.
Asistenta are obligaţia de a executa prescripţiile medicului cu inteligenţǎ şi
loialitate.
Asistenta trebuie sǎ stimuleze şi sǎ încurajeze încrederea faţǎ de medic şi de
ceilalţi membrii ai echipei sanitare.
Ea trebuie sǎ coopereze cu colegii sǎi şi sǎ menţinǎ cu ei relaţii armonioase.
Asistenta trebuie sǎ facǎ dovada unei moralitǎţi care sǎ onoreze profesia sa.
În conduita sa personalǎ, asistenta nu trebuie sǎ meargǎ cu bunǎ ştiinţǎ contra
moravurilor şi tradiţiilor comunitǎţii în care trǎieşte şi munceşte.
Asistenta împarte resposabilitǎţile şi se alǎturǎ acţiunii concetǎţenilor şi altor
membrii ai echipei sanitare în vederea de a rǎspunde nevoilor publicului în
domiciliul sǎnǎtǎţii pe plan local, naţional şi internaţional.
Eforturile medicului și asistentei medicale au ca scop, ca pacientul să
afirme starea de bine fizic și psihic, să aibă respirație liberă, ușoară, eficientă, să
se poată alimenta pe cale naturală și să nu intervină complicații.
În cazul unui atac acut de gută trebuie instituit repausul imediat al
articulaţiei afectate şi trebuie de asemenea începută prompt terapia care se
efectuează cel mai frecvent cu Colchicină, Indometacin sau alte antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS), mai rar cu Fenilbutazonă.
În primul rând trebuie atrasă atenţia asupra faptului că medicamentele
care modifică concentraţia serică de urat, nu trebuie întrerupte sau începută
brusc în timpul unui atac acut şi nu trebuie de asemenea schimbate deoarece
modificările bruşte ale nivelului seric de urat pot precipita apariţia unui atac acut
sau creşte amplitudinea reacţiei inflamatorii; de asemenea , terapia
antihiperuricemică trebuie instituită numai după terminarea unui atac acut.
De asemenea, dacă un atac acut nu s-a rezolvat în 24-48 de ore de la
17
instituirea unui tratament, atunci trebuie avute în vedere alte posibile
diagnostice, spre exemplu un proces infecţios sau trebuie schimbată terapia dacă
se exclude un alt diagnostic în afara gutei, spre exemplu colchicina poate fi
înlocuită cu fenilbutazonă în caz de eşec şi dacă nici după schimbarea schemei
terapeutice, atacul nu se rezolvă iar inflamaţia persistă, se poate proceda la
administrarea de glucocorticoizi intraarticular.
Profilaxia în acest sens se efectuează de obicei prin administrarea de
doze scăzute de colchicină zilnic (o tabletă) sub supravegherea formulei
leucocitare odată la 6 ore iar pentru pacienţii care nu suportă acest medicament
se recomandă utilizarea indometacinului în doze de 25 mg pe zi.
Acest tip de tratament poate fi întrerupt dacă pe o perioadă de 1 an
uricemia s-a menţinut în limite normale şi nu au fost atacuri acute în această
perioadă.
Regimul alimentar al persoanei gutoase trebuie să fie sărac în purine,
grăsimi, protide; obligatoriu hipocaloric (dacă persoana este obeză) şi fără
băuturi alcoolice, o dietă restrictivă ducând la o scădere a excreţiei urinare de
purine de 200-400 mg/zi şi la o scădere a valorilor serice cu 1-2 mg/dl.
Conţinutul zilnic în proteine trebuie să fie de maxim 70-80 mg/zi iar
aportul hidric de peste 2 l/zi.
Alimente foarte bogate în purine (150-1000 mg/100g):
- inimă, carne de oaie 174;
- sardele 172;
- icre de sardină 484;
- extracte de carne 236 – 356;
- drojdie de bere 570 – 990;
- cacao 1900;
- momiţe 990;
- scrumbii, heringi 790;
- ciocolată 620;
- creier 195.
18
Alimente bogate în purine (75 – 150 mg/100g):
- carne de viţel, de pasăre (curcan, gâscă);
- şuncă;
- vânat;
- moluşte;
- ficat;
- rinichi;
Prin fierbere carnea pierde 50% din conţinutul său de purine, care trece
în apă.
1) Alimente cu conţinut mediu de purine (sub 75 mg/100g):
- limbă;
- carne de porc;
- creier;
- peşte;
- ciuperci;
- mazăre;
- spanac.
2) Alimente fără purine:
- produse din făină;
- ouă;
- grăsimi;
- lactate;
- dulciuri;
- fructe şi sucuri de fructe.
De asemenea, trebuie evitate alimentele bogate în oxalaţi: fructele
oleginoase (nuci, alune, migdale, alcoolul, cafeaua, cacao, fasolea, mazărea,
spanacul, ciupercile, varza, conopida.
CAPITOLUL IV
PREZENTAREA CAZURILOR

19
CAZUL I

Nume si prenume : A. V.
Varsta : 62 ani
Sex: masculin
Diagnostic de trimitere – Artrita gutoasa
Diagnostic la internare : Artrita gutoasa
Motivul internarii :
- dureri poliarticulare la nivelul calcaiului;
- febra;
- durere;
- stare generala alterata;
- oboseala
AHC – f. imp.
A.P. – amigdalite repetate
Conditii de munca si viata : corespunzatoare; nu vizeaza toxice
Istoricul bolii : boala actuala debuteaza prin dureri la nivelul calcaiului de
aproximativ o saptamana, apoi dureri la nivelul articulatiei piciorului, febra,
greturi, oboseala, stare generala alterata, motiv pentru care bolnavul se prezinta
la medical de familie de unde este trimis in serviciul nostru pentru investigatii si
tratament de specialitate.

20
Nevoia Diagnostic de Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare
fundamentala ingrijire
Nevoi de a-si Hipertermie Pacientul sa Asigur repausul la pat în La indicatia Temperatura
mentine manifestata aiba o perioada febrila; medicului se
temperatura prin temperature - aerisesc încaperea mai administreaza normalizeaza
corpului in febra,39°C normala ales dimineata si seara; tratament
limitele - masor zilnic temperatura medicamentos cu
normale si notez valorile obtinute antitermice si
în foaia de observatie; antibiotice
- asigur un climat
corespunzator prin:
aerisirea salonului, asigur
o temperatura
corespunzatoare de 18 -
20°C, umiditate
corespunzatoare
( plasarea unor vase cu
apa pe calorifer );
- pentru combaterea
frisonului încalzesc
pacientul cu una sau mai
multe paturi în plus si cu
sticle cu apa
calda;
- am asigurat lenjeria de
pat si de corp curata si

21
 uscata pe care le-am
schimbat de câte ori a fost
nevoie;
- calculez bilantul
ingesta-excreta pe 24 h;
- am servit pacientul cu
ceaiuri îndulcite si
vitaminizante pentru a
compensa pierderile apei
din organism;
- observ si masor zilnic
temperatura, pulsul,
diureza.

Nevoia de a se Alterarea Pacientul sa nu Instalez pacientul in pat Adminisrez Durerea se

misca si a mobilitatii mai prezinte respectand pozitiile medicatia amelioreaza
avea o buna din cauza dureri anatomice ale prescrisa de
postura durerii la corpului,asigur igiena medic
nivelul tegumentelor si a lenjeriei (antiinflamatoare,
calcaiului de pat,efectuez exercitii antiinfectioasa,
pasive si active,invat antialgice)
pacientul pozitia
adegvata,masez regiunile
predispuse la escare,o ajut
sa faca exercitii
musculare active,ajut
pacienta in satisfacerea
celorlalte nevoi

22
 fundamentale, o linistesc
cu privire la sterea sa
fizica si psihica.
Nevoia de a Dificultatea Pacientul sa Furnizez pacientului La indicatia Pacientul
dormi si a se in a se odihni aiba un somn cunostintele necesare medicului prezinta un
odihni datorita odihnitor,sa nu despre boala,despre administrez somn
durerii mai prezinte tratamentul de întretinere; miorelaxante si odihnitor si o
manifestata durere si sa ajut pacienta sa identifice sedative si le stare de bine
prin insomnie aiba o stare de factorii care altereaza urmaresc efectul
si datorita bine fizic si capacitatea de a-si
anxietatii fata psihic conserva sanatatea;fac cu
de boala pacienta un bilant al
fortelor si deficientelor
sale;asigur un climat cât
mai personal posibil:
obiecte.personale aduse
de acasa;iau masuri de
evitare a receptivitatii
la.infectii.intraspitalicesti;
informez si stabilesc
împreuna cu pacienta
planul de recuperare a
starii de sanatate si
cresterea rezistentei
organismului.Mentin
conditiile necesare
somnului,invat pacientul
sa practice tehnici de
23
 relaxare,exercitii
respiratorii,intocmesc un
program de odihna
corespunzator
organismului,creez un
climat de
incredere,incurajez si
linistesc pacienta fizic si
psihic.
Nevoia de a fi Incapacitate Pacientul sa fie Schimb lenjeria de pat si Pacienta
curat si ingrijit de a se îngriji curat si ingrijit pijamaua la nevoie,il ajut reuseste sa-si
de a proteja singur, si sa aiba o sa se imbrace si faca toaleta
tegumentele si cauzată de stare de bine dezbrace , iau masuri de singura,sa se
mucoasele dureri fizica si psihica evitare a receptivitatii la imbrace si sa
infectii.intraspitalicesti; se dezbrace
Sustin pacientul din puct singura
de vedere psihic
explicandu-i cauza .

24
CAZUL II

Nume si prenume : M. M.
Varsta : 57 ani
Sex : masculin
Diagnostic de trimitere – Artrita trifiotarsiana
Diagnostic la internare : Artrita gutoasa
Motivul internarii :
- dureri la nivelul articulatiei piciorului;
- febra;
- varsaturi;
- oboseala;
- insomnie
AHC – f.imp.
A.P. – f.imp.
Conditii de munca si viata : corespunzatoare; fumeaza ocazional
Istoricul bolii : boala actuala debuteaza in urma cu 4-5 zile prin dureri la nivelul
articulatiilor piciorului,varsaturi, febra, durere, insomnii, stare generala alterata,
motiv pentru care bolnavul se prezinta la medical de familie de unde este trimis
in serviciul nostru pentru investigatii si tratament de specialitate.

25
Nevoi Diagnostic de Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare
nesatisfacute nursing
1. Nevoia de a Alterarea Ameliorarea -asigur un microclimat La indicatia Durerile s-au
se misca si a avea mobilitatii din durerii adecvat medicului asistenta ameliorat
o buna postura cauza bolii Pacientul sa se -creez un confort fizic si pregateste si Pacientul se
manifestata prin poata mobilize psihic administreaza mobilizeaza cu
durere la nivelul cu un minim de -asigura pozitia antalgica tratamentul minim de
articulatiei dificultate -pregateste psihic pacientul, medicamentos : dificultate
piciorului Sa fie echilibrat in vederea efectuarii
fizic si psihic oricarei tehnici de ingrijire
-Suplineste pacientul in
satisfacerea nevoilor sale, il
serveste la pat cu cele
necesare
-reda increderea pacientului
ca imobilitatea sa este o
stare trecatoare si ca isi va
putea relua activitate.

2. Nevoia de a Alimentatie Pacientul sa -asigur microclimate La indicatia Pacientul se

bea si a manca inadecvata prin aiba o adecvat medicului pregateste alimenteaza
deficit alimentatie - nu se administreaza in si administreaza adecvat
26
manifestat prin adecvata din prima faza nimic peroral, tratamentul Este echilibrat
durere,greata, punct de vedere -aseaza pacientul cu capul medicamentos: psihic
varsaturi calitativ si intr-o parte antiemetice,
cantitativ, fara -protejeaza lenjeria cu vitamine, saruri
greata si musama si aleza in functie minerale
varsaturi de pozitia pacientului
Sa fie echilibrat -ajuta pacientul in timpul
hidroelectrolitic varsaturilor
si nutritional , -incurajeaza pacientul
psihic -alimenteaza pacientul
parenteral
-exploreaza gusturile si
obiceiurile alimentare ale
pacientului
-constientizeaza asupra
importantei regimului
alimentar in mentinerea
sanatatii
-exploreaza preferintele
asupra alimentelor premise
si interzise
-serveste cu alimente la o
temperature moderata, la
ore regulate si prezentate
atragator

27
 3.Nevoia de a Hipertermie Pacientul sa -asigurarea unui La indicatia Pacientul prezinta
mentine manifestata prin prezinte microclimat adecvat medicului pregateste temperatura
temperatura febra 39,80 C temperatura -aeriseste incaperea si administreaza corpului in limite
corpului in corpului in -asigura imbracaminte lejera tratamentul normale
limite normale limite normale -aplica comprese reci medicamentos:
Sa aiba o stare -incalzeste pacientul in caz antitermice,
de bine fizic si de frisoane antibiotice
psihic -calculeaza bilantul hidric/
24 ore
-serveste cu cantitati mari
de lichide
-schimba lenjeria de corp si
de pat ori de cate ori este
nevoie
-mentine igiena
tegumentelor
-pregateste psihic in vederea
tehnicilor de recoltare si
examinare
4. Nevoia de a Eliminare Pacientul sa nu -asigur microclimate La indicatia Pacientul nu mai
elimina inadecvata mai prezinte adecvat medicului pregateste prezinta varsaturi
manifestata prin varsaturi -aseaza pacientul cu capul si administreaza Este echilibrat
varsaturi Sa fie intr-o parte cat mai aproape tratamentul pt psihic
echilibrata de marginea patului hidratare
hidroelectrolitic -il linisteste din punct de parenterala :perfuzii
Sa fie echilibrat vedere psihic cu glucoza
psihic -il ajuta in timpul varsaturii hipertona, vitamine,
si pastreaza produsul electroliti
28
eliminate
- ii ofera un pahar de apa sa-
si clateasca gura
-suprima alimentatia peroral
si alimenteaza a parenteral
-face bilantul lichidelor
ingerate si eliminate
-rehidratarea orala se va
incepe incet cu cantitati
mici de lichide reci oferite
cu lingurita
-monitorizeaza functiile
vitale

29
CAZUL III

Nume si prenume : D. P.
Varsta : 70 ani
Sex : masculin
Diagnostic de trimitere – Boala reumatoida
Diagnostic la internare : Boala reumatoida
Motivul internarii :
- febra;
- oboseala;
- insomnii
- dureri la nivelul articulatiei piciorului;
AHC – f.imp.
A.P. – f.imp.
Conditii de munca si viata : corespunzatoare; nu uzeaza toxice
Istoricul bolii : boala actuala debuteaza in urma cu 5-6 zile prin dureri la nivelul
articulatiei piciorului mai ales a halucelui, febra, oboseala, insomnie, balonatii,
motiv pentru care bolnavul se prezinta la nostru de familie de unde este internat
in serviciul nostru pentru investigatii si tratament de specialitate.

30
Nevoia Diagnostic de Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare
fundamentala ingrijire
Nevoia de a Hipertermie Pacientul sa asigurarea unui La indicatia Pacientul
mentine manifestata prezinte microclimat adecvat medicului prezinta
temperatura prin febra temperatura -aeriseste incaperea pregateste si temperatura
corpului in 39,80 C corpului in -asigura imbracaminte administreaza corpului in
limite normale limite normale lejera tratamentul limite
-aplica comprese reci medicamentos: normale
Sa aiba o stare -incalzeste pacientul in antitermice,
de bine fizic si caz de frisoane antibiotice
psihic -calculeaza bilantul
hidric/ 24 ore
-serveste cu cantitati mari
de lichide
-schimba lenjeria de corp
si de pat ori de cate ori
este nevoie
-mentine igiena
tegumentelor
-pregateste psihic in
vederea tehnicilor de
recoltare si examinare
Nevoia de a se Alterarea Pacientul sa nu Instalez pacientul in pat Adminisrez Durerea se
misca si a mobilitatii mai prezinte respectand pozitiile medicatia amelioreaza
avea o buna din cauza dureri anatomice ale prescrisa de
postura durerii la corpului,asigur igiena medic
nivelul tegumentelor si a lenjeriei (antiinflamatoare,
articulatiei de pat,efectuez exercitii antiinfectioasa,
31
 piciorului pasive si active,invat antialgice) si
pacientul pozitia antispastica si
adegvata,masez regiunile urmaresc efectele
predispuse la escare,il ajut medicatiei; 
sa faca exercitii
musculare active,ajut
pacientul in satisfacerea
celorlalte nevoi
fundamentale, il linistesc
cu privire la sterea sa
fizica si psihica.
Nevoia de a Dificultatea Pacientul sa Furnizez pacientul La indicatia Pacientul
dormi si a se in a se odihni aiba un somn cunostintele necesare medicului prezinta un
odihni datorita odihnitor,sa nu despre boala,despre administrez somn
durerii mai prezinte tratamentul de întretinere; miorelaxante si odihnitor si o
manifestata durere si sa ajut pacientaul sa sedative si le stare de bine
prin insomnie aiba o stare de identifice factorii care urmaresc efectul
si datorita bine fizic si altereaza capacitatea de a-
anxietatii fata psihic si conserva sanatatea;fac
de boala un bilant al fortelor si
deficientelor sale;asigur un
climat cât mai personal
posibil: obiecte.personale
aduse de acasa;iau
masuri de evitare a
receptivitatii
la.infectii.intraspitalicesti;
informez si stabilesc
32
 împreuna cu pacientul
planul de recuperare a
starii de sanatate si
cresterea rezistentei
organismului.Mentin
conditiile necesare
somnului,invat pacientul
sa practice tehnici de
relaxare,exercitii
respiratorii,intocmesc un
program de odihna
corespunzator
organismului,creez un
climat de
incredere,incurajez si
linistesc pacientul fizic si
psihic.
Nevoia de a fi Incapacitate Pacientul sa fie Schimb lenjeria de pat si Pacientul
curat si ingrijit de a se îngriji curat si ingrijit pijamaua la nevoie,il ajut - reuseste sa-si
de a proteja singur,cauzat si sa aiba o sa se imbrace si faca toaleta
tegumentele si ă de dureri la stare de bine dezbrace , iau masuri de singur,sa se
mucoasele nivelul fizica si psihica evitare a receptivitatii la imbrace si sa
articulatiei infectii.intraspitalicesti; se dezbrace
piciorului Sustin pacientul din puct singur
de vedere psihic
explicandu-i cauza .

33
 CONCLUZII

Ţinând cont de datele expuse atât în partea generală, neomiţând însă

nici aspectele clinice biologice, cât şi în lumina datelor prezentate în partea
specială, care reflectă studiul unor cazuri clinice concrete şi actuale şi prin
aceasta capabile să particularizeze datele expuse în partea generală în funcţie de
o anumită situaţie geografică, economică şi socioculturală, putem trage anumite
concluzii referitoare la tema lucrării.
Astfel, guta este o maladie caracterizată în principal printr-o
dezordine metabolică bine precizată şi uşor cuantificabilă şi anume
hiperuricemia (nivelul acidului uric seric mai mare de 7 mg/dl) cu determinări în
principal articulare – determinări atât cronice (artropatia gutoasă cronică) cât şi
cu potenţial de evoluţie acută (artrita acută gutoasă) - afectarea articulară fiind
uşor de observat radiologic unde apar imagini caracteristice.
Secundar afectării articulare, apare în anumite cazuri şi o afectare
renală litiaza renală uratică iar cel mai frecvent în scădere pare a fi şi expresia
clinică a depunerilor de cristale de acid uric extraarticular sub forma tofilor
gutoşi, întâlniţi azi doar la aproximativ 38% din pacienţii afectaţi de gută, aşa
cum reiese de altfel din graficele prezentate în anexă şi comentate în partea
specială.
Vârsta de debut a bolii ca şi frecvenţa sa în funcţie de vârstă, au
cunoscut o scădere faţă de deceniile trecute, probabil datorită creşterii globale a
nivelului de trai.
Astfel, am luat în consideraţie consumul de alcool prezent la
pacienţii gutoşi, frecvenţa asocierii între gută şi alte boli datorate consumului
excesiv de alcool cum ar fi:
- hepatita cronică toxic – nutriţională;
- steatoza hepatică;
- pancreatita cronică;
34
unele dintre ele necitate în literatura de specialitate dar pe care le-am întâlnit
frecvent în cazuistica studiată, drept pentru care am considerat necesar să le
expunem şi comentăm în partea specială.
Pe de altă parte am ilustrat existenţa unor strânse legături între
afectarea metabolismului glucidic, manifestată prin incidenţa diabetului zaharat
tip II şi gută, precum şi între afectarea metabolismului lipidic, manifestată prin
obezitate şi dislipidemii, plus bolile asociate acestora (hipertensiune arterială) şi
gută.
Toate aceste conexiuni observate practic şi ilustrate şi de literatura de
specialitate consultată, duc în final la concluzia că guta este o entitate nosologică
complexă, metabolică, cu manifestări preponderent reumatismale.
Astfel, deşi acestea sunt caracteristicile sale de bază, ele nu trebuiesc
privite dintr-un punct de vedere singular, ci dintr-un cadru mult mai larg şi mai
complex.

35
 BIBLIOGRAFIE

1. Popescu E., Ionescu R. – Compendiu de reumatologie, Editura Tehnică, 1993.

2. Şunţeanu S. – Clinica şi tratamentul bolilor reumatice, Editura Medicală,

Bucureşti, 1983.

3. Gherasim L. – Medicină Internă, volumul I, Editura Medicală, Bucureşti,

1995.

4. Saragea M., Pereţianu D. – Tratat de fiziopatologie, volumul II, Metabolismul

purinelor, Editura Academiei, 1994.

5. Stoia I., Bercovici P. – Reumatologie, Editura Medicală, 1953.

6. Danielopolu D. – Reumatologie, Editura Medicală, 1954.

7. Lupu N.G. – Boala reumatismală – Editura Medicală, 1963.

36
37