Caracterizare Harap-Alb

Făt-Frumos din basmele populare ilustrează dintotdeauna o aplecare a umanităţii spre

un ideal de frumuseţe, putere și curaj nemärginit. În schimb, protagonistul din Povestea lui
Harap-Alb, basmul lui Ion Creangă publicat în 1877, nu deţine puteri supranaturale, poartă
căciulă ţărănească, îşi loveşte calul cu o cruzime nefirească şi se plânge ca o fată mare ori de
câte ori trebuie să treacă una dintre probele Spânului. Cu toate acestea, el rămâne unul dintre
cele mai faimoase personaje de basm din literatura română. Notorietatea sa provine din faptul
că impune cititorilor o lectură de identificare, mai ales că nu foarte des apare într-un basm
popular sau cult un personaj atât de verosimil. In fapt, constructia tuturor personajelor se
distanteaza subtil de tipare , iar polarizarea acestora in negative si pozitive nu este foarte
clara , argument in favoarea originalitatii creatiei lui Creanga. In plus, naratorul , prezenta
deloc neglijabila, intervine de-a lungul basmului, comentand anumite episoade , ceea ce
intareste oralitatea basmului si contribuie la portretul protagonistului .

Harap-Alb este personajul principal al acestei opere literare , un personaj rotund,

dinamic , ce evolueaza pe masura ce depaseste probele la care este supus , intreaga actiune
construindu-se in jurul sau. Caracterul realist al acestuia se vădeşte chiar de la nivelul statului
său social, moral şi psihologic, de vreme ce ambiguitatea se dovedește a fi principala sa
particularitate de construcţie.

In ceea ce priveste statutul social al eroului, protagonistul este fiu de imparat , mai
exact mezinul craiului, traind in umbra fratilor sai.Timid şi neîncrezător în forțele proprii, deci
lipsit de recunoaştere socială, nici nu îndrăznește, înainte de întâlnirea cu Sfânta Duminică,
să-şi încerce şansa de a ajunge la Împăratul Verde. Ulterior, el este nevoit să accepte condiția
umilă de rob, pentru ca, în final, după ce parcurge întreg traseul maturizării, să-şi asume rolul
de împărat.

O devenire asemănătoare cunoaste şi moralitatea sa. Inițial, el se dovedește un

adolescent egoist şi orgolios, refuzând să o miluiască pe bătrâna cersetoare și lovindu-l pe
calul răpciugos care nu s-ar ridica la standardele cuvenite unui viitor conducător de țară. Pe
urmă, sprijinit tocmai de cei pe care ii tratase cu îngâmfare, tanarul se transformă într-o ființă
altruistă şi onestă, calităti care ii vor facilita dobândirea statutului înalt predestinat.

Fireşte, protagonistui va evolua si din punct de vedere psihologic, cel odinioară

dezechilibrat şi vulnerabil interior ,incapabil sa facă diferența dintre aparență și esență,
înspăimântat de orice obstacol întâlnit, devenind un bărbat demn, curajos, constient de
calitățile dobândite sau doar potențiale, capabil să descopere in ceilalti trasaturile pozitive
camuflate de asa-zisele defecte.

Principala trasatura de caracter a personajului este naivitatea.