Kinetoprofilaxia secundara in obezitatea la adulti

- Faza musculo-poetica Obezitatea poate fi definita ca o lipsa a echilibrului intre aportul caloric si pierderile energetice
ale organismului. Aportul caloric provine din alimentele pe care le ingeram, iar pierderile energetice
se produc ca urmare a contractiilor musculare si a activitatii organelor interne. Ori de cate ori aportul
caloric este mai mare decat pierderile energetice, se poate instala obezitatea. Ea este o stare
patologica si poate sa apara indiferent de varsta si sex, ca o tulburare a functiei de nutritie,
constituind un defect morfologic si functional.
Mentinerea greutatii corporale normale este una din functiile foarte importante ale
organismului care se conditioneaza prin intermediul:
Alimentatiei rationale in cadrul unui comportament alimentar normal;
Digestiei si metabolismului intermediar normal (metabolismul glucidic, lipidic, proteic,
hidric, electrolitic);
Regimului de activitate fizica rational
Din aceasta enumerare este lesne de inteles ca sunt numerosi factori care participa la mentinerea
greutatii corporale normale.
In ultima instanta acesti factori afecteaza trei sectoare din corp:
Tesutul adipos;
Tesutul muscular;
Volumul apei;
Modificarea acestora produce fie cresterea, fie scaderea greutatii corporale. Intre alimentatie si
obezitate este o stransa legatura; alimentatia dirijeaza dezvoltarea viitoare a tesutului adipos pornind
de la cea mai frageda varsta, obezitatea este in raport direct cu numarul si volumul celulelor
adipoase, forma hiperplazica de obezitate (datorita numarului de cleule), este forma cea mai rara da
si cea mai greu de tratat; forma hipertrofica (datorita cresterii volumului adipocitului) este obezitatea
adultului, mai frecventa si usor de tratat; formele asociate ( formele mixte) sunt cele mai frecvente.

Formele obezitatii
Clasificarea diverselor forme de obezitate este dificila, mai ales in cazul gruparii ei dupa
aspecte. De obicei nu se aminteste de afectiunile cauzate, de modul in care este distribuit tesutul
adipos, de aspectul general al corpului etc.
Din punct de vedere al cauzelor, obezitatile, in general, pot fi de doua feluri:
1. Obezitate exogena sau simpla, care se datoreaza supraalimentatiei si lipsei de efort fizic
intens, cheltuielile energetice ale organismului fiind prea scazute. Cei ce trec de la efort fizic
intens la o viata comoda sau cei care traiesc in conditii de macro si microclimat cu pierderi
scazute de calorii (gros imbracati, stationarea in incaperi prea bine incalzite, cei imobilizati
de boala etc.) sunt in deosebi predispusi la obezitate.
2. Obezitate endogena, provocata de unele tulburari nervoase sau de un dezechilibru glandular
(endocrino-metabolic).

De cele mai multe ori, cauzele obezitaii nu sunt evidente, fapt ce ingreuneaza diagnosticul
etiologic. Nu putem face cu usurinta o demarcatie intre obezitatea exogena si cea endogena. Totusi,
printr-o analiza minutioasa a modului de viata si de munca al celui consultat, se poate stabili factorul
exogen, iar cel endogen se poate gasi cu ajutorul unor semne discrete neuroendocrine.
Frecventa este obezitatea obisnuita sau simpla. Ea poate beneficia de un tratament sigur, daca
acesta este complex si instituit la timp, si daca cel in cauza intelege sa se ajute singur, respectand
indicatiile prescrise. Aceasta obezitate, de natura exogena, creste ca frecventa cu varsta, existand
chiar predispozitii familiale. In obezitatea comuna, excesul de greutate apare in majoritatea cazurilor
fara alte modificari in starea de sanatate.
Se considera obezitate usoara depasirea greutatii indeale cu 10%; depasirea cu 20% indica o
obezitate mijlocie, iar cu 30% o obezitate mare. Aceste clasificari sunt aproximative si corespund,
dupa unii autori, urmatoarelor grade de obezitate: obezitate mica sub 90 kg; obezitate medie de la 90
la 120 kg; obezitate mare de la 120 la 160 kg; monstruoasa, peste 200 kg.
In ceea ce priveste repartitia, grasimea este distribuita uniform sau segmentar. Dupa clasici,
repartitia grasimii pe regiuni corporale poate indica o obezitate de tip superior, de tip mijlociu sau de
tip inferior.
La tipul superior, tesutul adipos predomina la fata, ceafa, trunchi, abdomen si foarte putin la
membre, care sunt in disconcordanta cu restul corpului (tipul Falstaff). Aceasta obezitate este mai
frecventa la barbati, mai ales dupa 40 de ani. Tesutul gras al acestor obezi are o consistenta ferma.
La femei, depunerea grasimilor in exces se face de obicei in partea mijlocie si inferioara a
corpului, sub nivelul primei vertebre lombare, cuprinzand abdomenul, soldurile, fesele si coapsele
pana la genunchi.

Complicatiile obezitatii
Diabetul zaharat
Obezitatea este una din principalele cauze ale diabetului zaharat. Peste 80-90% dintre diabeticii
actuali au fost sau sunt suferinzi de obezitate. Date similare sunt publicate si de cercetatorii din alte
tari. Un studiu pe care l-am facut pe un grup de obezi arata ca 49% dintre ei exista alterari ale curbei
de hiperglicemie provocata. De aceea obezitatea este introdusa si in grupul prediabeticilor.
Complicatiile cardiovasculare
a. Hipertensiunea arteriala. Toate statisticile sunt de acord cu faptul ca hipertensiunea arteriala,
important factor de risc arterosclerotic, este mult crescuta in randul obezilor de toate varstele, in
comparatie cu incidenta acesteia in randul populatiei generale (peste 50% dintre obezi prezinta
hipertensiune).
Scaderea in greutate influenteaza pozitiv diminuarea si a valorilor tensionale. Daca insa au
suferit modificari degenerative vasculare sau complicatii renale scaderea in greutate nu se mai
insoteste de scaderea valorilor tensiunii arteriale.
b. Insuficienta cardiaca. Inima obezului lucreaza din greu datorita imposibilitatii de adaptare a
muschiului cardiac la efortul cerut de irigarea masei de tesut adipos supraadaugat. Tesutul adipos in
plus, cere o cantitate de sange trimisa de la inima pentru oxigenare in plus. Pe langa aceasta este bine

sa nu uitam ca la obez apare, inafara de tensiune arteriala generala pe care am mentionat-o, si o

crestere a valorilor tensionale la nivelul plamanului care mareste si mai mult efortul depus de
muschiul cardiac. Daca la aceasta adaugam infiltrarea grasa a insusi muschiului cardiac si uneori
leziunile vaselor coronariene (vase care iriga inima) ne putem usor explica de ce apare asa de des
insuficienta cardiaca la obezi. Depozitele de grasime depuse intre fibrele muschiului cardiac reduc
capacitatea de contractie a acestuia, duc la atrofia insasi a fibrelor musculare cardiace, fapt care
explica moartea subita, care apare adesea cand obezul face un efort mai deosebit.
c. Ateroscleroza. S-a observat ca exista o legatura directa intre obezitate si aparitia degenerarilor
vasculare. Ateroscleroza apare mai frecvent si mai devreme in randul obezilor (cu cel putin 10 ani
mai devreme decat la normoponderali).
d. Varicele membrelor inferioare. Alterarea peretelui vasului venos se datoreaza adesea
obezitatii. Scaderea posibilitatii de contractie a peretelui venos (cunoscuta sub numele de hipotonia
peretelui venos) este un fenomen frecvent intalnit la picioarele obezilor. Este de fapt consecinta
hipotoniei intregii musculature a bolnavului cu obezitate. Pompajul venos exercitat de musculature
peretelui venos este scazut iar sangele se intoarce mai greu si stagneaza indelung in vene datorita
presiunii hidrostatice. La aparitia varicelor mai contribuie cresterea compresiunii pe venele
abdominal (si vena cava inferioara) si din pelvis, (venele pelviene) datorita acumularii de grasime in
abdomen.
Complicatiile respiratorii
Bolnavii suferinzi de obezitate se plang foarte frecvent ca sulfa geu ca li se taie respiratia
ca se astupa si se sufoca la eforturi din ce in ce mai mici, uneori la urcatul catorva scari, alteori
chiar la mersul pe jos. Se intalneste aceasta dispnee de efort cum este denumita in termeni
medicali la peste 84% dintre obezi.
Complicatiile aparatului locomotor
Reumatismul cronic degenerative se intalneste mult mai frecvent la obezi.Durerile articulare se
intalnesc la peste 70% din cazuri.
Alte manifestari degenerative osoase si articulare:spondiloze,spondilartroze ,picior plat etc se
intalnesc mult mai frecvent la obezi. Artrozele chinuie adesea pe acesti bolnavi.
Obezitatea se mai insoteste si de alte tulburari: subtierea apidermului,pierderea elasticitatii
dermului care favorizeaza aparitia de vergeturi,laxitate ligamentara,hipotonie muscular,fragilizarea
tendoanelor si uzajul cartilajelor articulare.
Complicatiile hepatice si biliare
Ficatul obezului sufera adesea o infiltrare grasa, care in timp duce la aparitia unei hepatite
cornice.
Complicatiile sistemului nervos central
In obezitate sunt obisnuite: cefaleele ,vertijele,slabiciunea generala,unele tulburari psihice cum
ar fi anxietate,fobii,obsesii s.a.
Complicatii ginecologice si obstreticale

Amenoreea sau tulburarile de ciclu ovarian sunt prezente la 30-40 % sau chiar la mai mult din
femeile obeze. Acestea suporta greu o sarcina datorita si complicatiilor generale pe care le au.
Nasterea se insoteste mai frecvent de accidente sau complicatii in comparative cu normoponderalele.
Mortinatalitatea este mai crescuta in cazul femeilor obeze.

Indicatii privind tratamentul obezitatii

Trebuie sa facem o deosebire intre obezitatea obisnuita si obezitatea endocrina.Aceasta din
urma depaseste sfera indicatiilor date in aceasta lucrare,necesitand tratarea dupa recomandarile
medicilor endocrinologi.
Cunostintele medicale actuale arata ca la baza tratamentului obezitatii comune trebuie sa stea in
primul rand cura de slabire. Aceasta se realizeaza prin:
Scaderea aportului caloric,reducand consumul de alimente si folosind medicamente
inhibatoare ale apetitului.
Cresterea consumului de energie,in special prin effort fizic dirijat.
Reducerea ratiei alimentare trebuie realizata nu numai cantitativ, ci si calitativ, consumand
alimente cu valoare calorica redusa. Astfel se realizeaza scaderea greutatii corporale, aducand-o cat
mai aproape de cea normala.
In tratamentul obezitatii sarcina principala consta in a cataboliza balastul de grasime,micsorand
aportul caloric,facand concomitent sa creasca cheltuielile energetice ale organismului.
Cresterea consumului de energie se poate obtine marind efortul fizic, supunand organismul la
un regim de miscare studiat, la masaj, la conditii de macro si microclimat corespunzatoare, precum si
administrarea de medicamente ce intensifica arderile.
Exercitiul fizic, folosit cu competenta si perseverenta, constituie un factor deosebit de valoros
in prevenirea si tratarea obezitatii.
Din punct de vedere morfogenetic, exercitiul fizic reprezinta un factor plastic foarte important,
indeosebi pentru elementele componente ale aparatului locomotor: oase, articulatii, muschi,
tendoane, fascii si alte tesuturi moi.
In tratamentul obezitaii, efectele morfogenetice sunt deosebit de spectaculoase. Ponderea
generala scade, musculatura iese in relief, inlocuind aspectul diform al tesuturilor adipoase etc. Prin
exercitii bine alese se poate ajunge la oprirea evolutiei si chiar la corectarea unor deficiente fizice,
cauzate de instalarea obezitatii. Astfel: cifozele, lordozele, abdomenul proeminent si hipoton,
piciorul plat, ca si atitudinea generala a corpului, pot fi simtitor corectate.
Efectele fiziologice sunt evidente si immediate. Respiratia se imbunatateste, capacitatea
respiratorie se mareste, numarul respiratiilor pe minut scade.
Atitudinea corpului, miscarile, gesturile si toate manifestarile cu caracter motric devin, dupa o
exercitare indelungata, corecte si mai adaptate necesitatilor. Aceste semne exterioare corespund unor
functii fizice disciplinate si coordonate.
Efectele terapeutice ale exercitiilor fizice se obtin in special prin gimnastica medicala. Acestea
pot fi specifice sau nespecifice.
Dintre efectele specifice citam:refacerea volumului si imbunatatirea proprietatilor muschilor;
pastrarea sau redarea mobilitatii normale a articulatiilor; reeducarea neuromotoare in tulburarile de

coordonare si de echilibru etc. Efectele nespecifice sunt cele stimulatoare sau relaxatoare, de
echilibrare si sinergie functionala necesare in tratamentul unor tulburari.
Gimnastica medicala are o larga aplicare in tratamentul obezitatii, constituind un important
mijloc preventiv si curativ. Ea consta intr-un ansamblu de exercitii, a caror forma, amplitudine,
intensitate, durata si viteza de executie sunt subordonate scopului igienic pe care il urmarim.
Inmanuncherea si aplicarea exercitiilor in lectia de gimnastica medicala trebuie sa respecte anumite
principii. Dintre acestea amintim: principiul accesibilitatii, principiul gradarii efortului, principiul
alternarii exercitiilor dupa actiunea lor.
Se va pune un deosebit accent pe gimnastica abdominala si respiratorie.
Etapele de lucru in kinetoprofilaxia secundara a obezitatii vor fi diferite, in functie de scop dupa
cum si mijloacele care se vor aplica vor fi diferite.
Prima etapa: etapa lipolitica sau de topire;
Etapa a II-a sau musculo poetica;
Etapa a III-a, etapa de intretinere.
In etapa a II-a sau musculo-poetica se va urmari in principal dezvoltarea morfo-functionala a
musculaturii trunchiului si a membrelor inferioare si superioare. Procedeele efectuate in etapa
musculo-poetica vor fi urmatoarele:
Exercitii cu amplitudine mare obligand grupele musculare sa lucreze in afara segmentului de
contractie, concentric sau excentric;
Exercitii cu rezistenta periferica marita progresiv, folosind atat lucrul muscular izotonic cat si
izometric;
Exercitii analitice din pozitii cu suprafata mare de sprijin;
Exercitii efectuate in ritm lent sau cu tensiuni finale;
Vor fi prelucrate toate grupele musculare in toate planurile si axele de miscare.
Exemple de exercitii:
1. Stand: T1-2 indoirea trunchiului inainte, cu apucarea pe dupa genunchii extinsi; T3-4
revenire; T5-6 ducerea bratelor la spate si inclestarea degetelor, cu doua arcuiri; T7-8
revenire.
2. Pe genunchi, piciorul stang sprijinit lateral: T1 indoirea trunchiului inainte, cu ducerea
bratelor oblic inapoi, fruntea pe genunchi; T2 usoara rasucire a trunchiului la stanga, cu
apucarea gleznei piciorului sprijinit lateral; T3-4 revenire; T5-8 aceeasi in sens opus.
3. Pe genunchi, piciorul stang inainte intins, bratele intinse in sus: T1-2 indoirea trunchiului
inainte, bratele prin lateral apuca genunchiul stang; T3 asezare pe calcai, cu ducerea bratelor
oblic inapoi; T4 revenire in pozitia initiala pe genunchiul opus; T5-8 aceeasi in partea opusa.
4. Sezand incrucisat, piciorul stang peste dreptul, mainile sprijinite inapoi: T1-2 ducerea
piciorului stang lateral, o data cu ridicarea sezuteai, sprijin in lateral si usor inapoi pe palma
dreapta si ducerea bratului stang sus, cu extensia trunchiului; T3-4 revenire in pozitia initiala
cu piciorul drept peste stangul; T5-8 aceeasi in partea opusa.
5. Culcat pe latura dreapta, genunchii indoiti, bratul drept intins sub cap, bratul stang indoit din
cot, sprijinit in fata pe sol; T1-2 extensia brusca a trunchiului, cu ducerea capului pe spate si

intinderea picioarelor mult inapoi; T3-4 revenire in pozitia initiala. Se repeta in continuare
schimbandu-se dupa 8 timpi partea.
6. Stand: T1-2 fandare lateral stanga, cu indoirea trunchiului in aceeasi parte si ducerea bratului
stang rotunjit in fata, dreptul cerc deasupra capului; T3 arcuire; T4 revenire cu apropierea
piciorului stang, coborand bratele prin lateral; T5-8 aceeasi in partea opusa.
7. Pe genunchi: T1-2 indoirea trunchiului la stanga si ducerea piciorului stang lateral si a
bratelor prin lateral sus, cu arcuire in aceeasi directie; T3-4 revenire; T5-8 aceeasi in partea
opusa.
8. Sezand cu picioarele intinse inainte, palmele oblic inapoi sprijinite: T1 ridicarea bazinului si
indoirea piciorului drept in fata; T2 revenire in pozitia initiala; T3-8 aceeasi in continuare,
executandu-se alternativ cu stangul si cu dreptul. Miscarea se poate executa si cu intinderea
genunchiului.
9. Culcat pe spate: T1-2 indoirea genunchilor si ridicarea pe varfuri, cu impingerea bazinului in
sus, mainile sprijinite sub spate; T3-4 revenire, coborand sezuta si intinzand genunchii in
pozitie initiala; T5-8 aceeasi in continuare.
10. Pe genunchi: T1 inclinarea trunchiului inapoi, cu spatele drept, bratele bine incordate pe
langa corp, privirea inainte; T2 revenire; T3-8 aceeasi ca la timpii 1-2. Exercitiul angreneaza
puternic si musculatura anterioara a coapsei.
11. Sezand ghemuit, mainile de sub genunchi apucat: T1-2 trecere pe spate culcat, cu intinderea
piciorului drept si ducerea bratelor langa corp; T3-4 revenire in pozitia initiala, cu spatele
drept; T5-8 aceeasi miscare schimband piciorul.
12. Culcat pe spate, bratele sus: T1-2 echilibru pe sezuta (prin ridicarea picioarelor in echer) si
ducerea bratelor inainte; T3-4 departarea simultana a picioarelor si a bratelor; T5-6 echilibru
in sezuta, cu genunchii indoiti, fie cu varfurile sprijinite pe sol sau mai greu nesprijinite, de
sub genunchi apucat; T7-8 revenire in pozitia initiala.
13. Pe genunchiul drept, piciorul stang indoit in fata la 90 , bratele lateral: T1 ridicarea
piciorului stang inainte intins; T2 ducerea lui lateral, mentinand inaltimea; T3 trecerea lui la
spate, odata cu aplecarea trunchiului inainte si sprijinirea mainilor pe sol; T4 revenire in
pozitia initiala, cu schimbarea piciorului; T5-8 aceeasi cu piciorul opus.
Exercitii de respiratie
14. Stand departat: T1 inspiratie profunda, cu ducerea bratelor lateral si extensia usoara a partii
superioare a trunchiului; T2 apropierea piciorului drept si ghemuire brusca, cu indoirea
trunchiului in fata si coborarea bratelor expiratie fortata; T3-8 aceeasi ca la timpii 1-2
15. Stand: T1-2 pas inainte cu piciorul stang, bratul de aceeasi parte sus si inspiratie ampla; T3-4
retragere cu coborarea bratului si aplecarea usoara a trunchiului apropiind piciorul astang
expiratie; T5-8 se executa alternativ.
16. Stand: T1-2 deplasarea unui picior lateral, cu ducerea bratelor in diferite pozitii, inspiratie
ampla in ritm lent si retinerea inspiratiei; T3-4 revenire in stand prin apropierea piciorului
departat, cu aplecarea usoara a capului, urmata de expiratie prelungita fortata; T5-8 aceeasi.
17. Stand: T1 ridicarea pe varfuri, bratele sus, inspiratie si retinerea aerului: T2 pas lateral cu
stangul, indoirea brusca a trunchiului inainte, caderea relaxata a bratelor in fata si expiratie
lunga; T3-8 aceeasi ca la T1-2.
18. Sezand pe coapsa dreapta, mana dreapta sprijinita pe sol, stanga in fata indoita: T1 ridicarea
pe genunchiul drept, cu extensia trunchiului si ducerea bratului stang prin lateral sus, cu

inspiratie ampla si scurta, accentuata la hemitoracele stang; T2 revenire in pozitia initiala, cu

expiratie profunda si scurta; T3-8 aceeasi.
19. Culcat dorsal: T1-4 ridicarea bratelor sus cu inspiratie lunga, terminata cu 2, 3 inspiratii
sacadate; T5-8 coborarea bratelor si expiratie ampla, cu 2, 3 expiratii sacadate la final.
Aceesi respiratie se poate executa cu o usoara rezistenta exterioara fie manuala, fie folosind
un obiect cu greutate suportabila, care se aseaza pe torace (un saculet cu nisip sau o carte
etc.). Miscarea este indicata in special pentru dezvoltarea muschilor respiratori.

Bibliografie
1. G. Stoenescu, P. Radovici (1972), Obezitatea si combaterea ei, Editura Stadion, Bucuresti;
2. D. Lacatis, Gh. Creteanu (1978), Obezitatea, Editura Junimea, Iasi;
3. Iulian Mincu (1977), Ghidul terapeutic al obezitatii, Editura Sport Turism.\