Sunteți pe pagina 1din 36

Capitolul I Notiuni de anatomie ale coloanei vertebrale

I.1. Coloana vertebral...............................................................2


Capitolul II Generaliti--definiie, clasificare, date
Epidemiologice...4
II.1. Etiopatogenie--cauze, mecanisme, anatomie
Patologic..5
II.2. Criterii de susinere a diagnosticului:....8
a) examenul clinic--semne subiective si
obiective
b) investigatii paraclinice--ex.
radiologic, probe de laborator.
II.3. Evoluie si prognostic..10
II.4. Tratament:.11
1. profilactic
2. igieno-dietetic
3. medicamentos
4. ortopedico-chirurgical
5. tratament recuperator
Capitolul III Studiu de caz13
Capitolul IV Recuperare B.F.T.....15
1. principiile si obiectivele tratamentului
B.F.T.
2. tratamentul prin hidro-termoterapie
3. tratamentul prin electroterapie
4. tratamentul prin masaj:
--efectele fiziologice ale masajului
--descrierea anatomic a regiunii
--tehnica masajului
--mobilizarea articulaiilor (kinetoterapie)
--gimnastic medical
.
Terapia ocupational
Tratamentul balneologic (ape minerale,
namoluri)
Concluzii.............................................................................................................35
Bibliografie.........................................................................................................36

CAPITOLUL I. NOIUNI DE ANATOMIE ALE COLOANEI


VERTEBRALE
I.1.Coloana vertebral
Coloana vertebral reprezint un organ axial complex destinat inseriei tuturor
prilor componente ale corpului, precum i protejrii mduvei spinrii-segment
de importan major al sistemului nervos central.(Fig.1.) 1

Figur 1 Coloana vertebral

Coloana vertebral conine 344 de suprafee articulare,24 de discuri


intervertebrale,363 de ligamente,750 de muchi cu 730 de puncte de inserie i
este alctuit din suprapunerea vertebrelor,care se articuleaz ntre ele deosebit de
complex.Vertebrele difer ca form,mrime i numr,pe regiuni:
Regiunea cervical din 7 vertebre (primele dou se numesc atlas i axis
datorit funciei de susinere pe care le ndeplinesc
Regiunea toracic din 12 vertebre
1 Albu Roxana Maria Anatamia si fiziologia omului, Editura Corint, Bucuresti, 1982

Regiunea lombar din 5 vertebre


Regiunea sacral din 5 vertebre sudate (sacrum)
Regiunea coccigian din 4/5 vertebre reduse (coccis)
Muchii zonei coloanei vertebrale:
Cunoscui ca extensori, muschii anurilor vertebrale sunt muchi profunzi,
fusiformi, de dimensiuni i orientri diferite, grupai de Braus n patru sisteme:
Interspinos
Intertransversar
transversospinos
spinotransversar
Au rol n meninerea poziiei verticale a trunchiului, n extensiile dorsale i
laterale ale coloanei vertebrale i n rotaia acesteia.
A. Sistemul interspinos cuprinde muchi scuri, situai ntre apofizele spinoase ale
vertebrelor din regiunile: cervical, toracic i lombar (muchii interspinoi).
Sunt muchi profunzi i contribuie la extensia coloanei vertebrale.
B. Sistemul intertransversar cuprinde urmatorii muchi:
muschii intertransversari, mici, legnd apofizele transversale ntre ele. Sunt
preponderent dezvoltai n regiunile cervical i lombar.
muschiul iliocostal, format din trei poriuni: iliocostalis lumborum, care are
originea pe apofizele spinoase ale ultimelor vertebre lombare, sacru i crestele
iliace i inseria pe ultimele ase coaste; iliocostalis thoracis, cu originea pe
ultimele ase coaste i inseria pe primele ase coaste, i iliocostalis cervicis, cu
originea pe costele III VI i inseria pe tuberculii posteriori ai apofizelor
transverse ale vertebrelor cervicale III VII.
muschiul longissimus, cu trei poriuni: muschiul thoracis, care are originea pe
apofizele spinoase lombo sacrale, creasta iliac i ligamentele sacro iliace, i
inseria pe apofizele transversale ale vertebrelor lombare i toracice i pe
coaste; muschiul longissimus cervicis, cu originea pe primele ase vertebre
toracice i inseria pe apofizele transverse ale ultimelor cinci vertebre cervicale,
i muschiul longissimus capitis, cu originea pe apofizele transverse ale ultimelor
vertebre cervicale si ale primelor vertebre toracice i inseria pe apofiza
mastoidian a osului temporal.
C. Sistemul transversospinos, care constituie masa principal a muschilor
sanurilor vertebrale. Sunt muchi fusiformi, cu originile pe apofizele transverse
ale vertebrelor, avnd traiect oblic asendent. Se inser pe apofizele spinoase ale
vertebrelor de deasupra.
muschii rotatori scurti se gsesc n regiunea toracic, unde au originile pe
apofizele transverse i se insera pe apofizele spinoase ale vertebrei de deasupra;
3

muschii multifizi au originile pe apofizele trasverse i inseriile, n evantai, pe


apofizele vertebrelor superioare (srind 2 4 vertebre);
muschiul semispinal al capului are originea pe apofizele transverse ale primelor
ase vertebre toracice i apofizele articulare ale primelor patru vertebre cervicale
i inseria pe occipital;
muschiul semispinal al gatului are originea pe apofizele transverse ale
vertebrelor cervicale I VI i inseria pe apofizele spinoase ale vertebrelor
cervicale II V;
muschiul semispinal al toracelui are originea pe apofizele transverse ale
vertebrelor toracice VI X, iar inseria pe vertebrele toracice I IV i cervicale
VI VII.
D. Sistemul spinotransversar cuprinde muschiul splenius, cu originea pe apofizele
spinoase ale ultimelor vertebre cervicale i ale primelor cinci toracice i inseria
pe jumtatea lateral a liniei nucale superioare i pe faa lateral a apofizei
mastoide (splenius capitis), sau pe apofizele transversale ale atlasului i axisului
(splenius cervicis).

Capitolul -II. Generaliti (definitie, clasificare, date epidemiologice)


Boala a fost descoperit la sfritul secolului al- XIX- lea de ctre Pierre Marie
Strmpell (1899) i Beehterew (1892). Ei au studiat formele clinice deosebite care le
poart i numele2.
n ceea ce privete apariia ei se pare c perioada de vrst cuprins ntre 20- 30 ani
deine fregvena maxim, dar exist posibilitatea ca apariia ei s se fac ce- i drept
mai rar, i peste aceast vrst. Deasemenea fregvena bolii depinde i de sex cci n
cazul populaiei feminine ea este mult mai sczut, comparativ cu cea a brbailor.
Spondilita anchilozant este o boal inflamatoare cronic care afecteaz
predominant coloana vertebral, procesul inflamator debutnd frecvent la nivelul
articulaiilor sacroiliace i progresnd ascendent. Boala evolueaz spre fibroz,
osificare si anchiloz a coloanei vertebrale, proces reflectat in denumirea greceasc a
bolii: "spondilos" =vertebr i "anchilos" =strmb.
Suferina mai este cunoscut sub numele de : pelvispondilit anchilozant,
spondilartrit anchilozant i spondilit anchilopoetic.
Spondilita anchilozant alturi de: sindromul Reiter, artropatiile reactive, artropatia
psoriazica, boala Wipple, sindromul Behcet, artropatii enteropatice; se afla sub
Spondilita anchilozanta- Dr. Gheorghe Lascarache si Dr. Ioan
Gutiu- Editura Medicala- Bucuresti 1985
21

entitatea "Spondilartropatii seronegative". Sub aceasta denumire este reprezentat


grupul de artropatii inflamatoare distincte fat de poliartrita reumatoid. Prefixul
"spondil" subliniaz afectarea frecventa a coloanei vertebrale, iar termenul de
"seronegativ" implica absenta factorului reumatoid .
Caracteristicile acestui grup sunt: absenta factorului reumatoid, absenta nodulilor
subcutanati, sacroileita cu sau fara spondilita, aspecte clinice comune, agregare
familiala si incidenta crescuta a antigenului de histocompatibilitate H.L.A.-B27.
Din grupul spondilartropatiilor seronegative, spondilita anchilozanta evolueaz
repede in cea ce priveste patogenia, imunologia si chiar epidemiologia. De
asemenea, terapia acestei afectiuni a fost mult modificata de aportul
antiinflamatoarelor nesteroidiene, dar si de combinatiile fizioterapice si
kinetoterapice, care permit mentinerea unei mobilitati a coloanei cat mai fiziologice
si prevenirea anchilozei.
II. Etiopatogenie(cauze, mecanisme, anatomie patologica):
Incidenta bolii in populatie variaza in jur de 1%, fiind mai frecventa la barbati decat
la femei. Predominanta maladiei la barbati (tineri) este de mult recunoscut (raport
2.5-4-8-8 la 1, dupa diferiti autori).
Etiologia bolii este necunoscut. Ereditatea pare s fie un factor predispozant i de
aceia factorul genetic este cu greu trecut cu vederea: apare cu forme identice la
gemeni i este de 22 de ori mai rspndit printre rudele directe ale bolnavilor cu
spondilit dect n restul populaiei.
Traumele fizice sau psihice, expunerile la frig i infeciile par a avea rolul de factori
predispozani. Rolul infeciilor a fost susinut mult vreme, dar pn acum nu sa
dovedit responsabilitatea nici unui germen, fie bacterian, fie viral.
Astfel studiindu-se cariotipul cu spondilita anchilozanta, s-au evidentiat, la 7%
dintre spondilitici, anomalii cromozomiale (cum ar fi prezenta unui cromozom "y"
de lungime neobinuita). Deasemenea sa evidentiat fragilitate si anomalii
cromozomiale la mai multi membrii ai unei familii consanguine cu o agregare
neobinuita a spondilozei anchilozante.
Situsul genetic al acestui antigen este pe cromozomul 6, in apropiere de gena reactiei
imunitare; el se transmite autosomal dominant, cu o penetranta de 70% la barbati si
10% la femei.
Dar antigenul H.L.A.-B27 nu are patogenitate directa (ca si complexele imune din
artrita reumatoida); este doar un martor al terenului favorizant care se transmite
genetic. Evidentierea ei la bolnavii cu dureri lombosacrate in cadrul unui context
clinic insuficient conturat poate permite un diagnostic mai precoce al spondilitei
anchilozante si instituirea unei terapi adecvate.
Aceste date pun in evidenta modificaea raspunsului imun al organismului purtatoare
de antigen H.L.A.-B27 fata de actiunea altor factori etiologici sau fata de alte
5

agresiuni, cel mai adesea exogene implicate in etiologia spondilitei anchilozante,


dar, care, in absenta terenului ereditar favorizant nu ar conduce la o stare morbida.
Factori infectioi:
Alaturi de factorii genetici, un rol important se acorda factorilor de mediu, respectiv
infectiilor. Initial s-a acordat importanta infectiilor genito-urinare, iar mai apoi s-a
discutat implicarea Klebsellei Pneumonie. Agentul infectios a fost identificat la 70%
dintre pacientii cu spondilita anchilozanta in perioada activa de boala si numai 20%
dintre cei in faza inactiva, incidenta agentului infectios pe locul martor fiind de 16%.
Forestier, in 1938 apreciaza ca infectiile gonococice latente ar juca un rol hotarator
in patogenia spondilitei anchilozante, iar frecventa maladiei net superiora la barbati
s-ar datora traectului diferit al limfaticelor prostatei si veziculelor seminale, care
merg la ganglionul presacrat, de unde limfa urca pe fata anterioara a coloanei
vertabrale, comunicand cu limfaticele sacrului si articulatiile vertebrale. Mai
plauzibile fata de alte ipoteze, aceasta ar putea explica numai acele cazuri de
spondilita anchilozanta la care intalnim infectia neisseriana in antecedente. Ori,
numarul cazurilor la care nu intalnim onococia, care sa fie precedat de aparitia
spondilitei anchilozante, este mult mai mare.
In 1916, Leroy
si Fessinger descriu triada conjunctivita-uretrita-sinovita
postdizenterica la patru bolnavi la care Reitrer mai adaoga un caz.
Asa s-a nascut ipoteza reumatismului de origine enterica. Dar intre cele doua
razboaie mondiale, s-au descris unele oculo-uretro-sinovite concomitent sau urmand
enteritele dezinterice sau asociate cu uretrite negonococice.
Este de mult cunoscut rolul recto-colitei, ulcero-hemoragice in determinaea
proceselor de sacroileita bilaterala, cu evolutie ascendenta progresiva tip spondilta
anchilozanta.
Daca asocierile amintite nu pot explica etiologia infectioasa a tuturor cazurilor de
spondilita anchilozanta, ipoteza infectioasa este mai degraba sustinuta de aspectul
clinico-evolutiv al bolii cu fenomenele insotitoare(V.S.H.accelerat, anemie
hipocroma, astenie, subfebrilitate, pierdere in greutate), ca si modificarile
anatomopatologice de tip inflamator ale articulatiei afectate.
Ali factori etiopatogenici:
In absenta unei etiologi sigue, in aparitia si evolutia spondilitei anchilozant au fost
implicati numerosi factori.
S-a crezut ca spondilita anchilozanta s-ar datora unei hiperparatiroidii si s-a
comunicat chiar rezultate bune dupa paratiroifdectomie, neconfirmate ulterior.
Hollander explica osificarea ligamentlor prin legea Holznecht dupa care aceasta ar fi
o reactie de aparatre fata de osteoporoza corpilor vertebtrali, spondilita anchilozanta
6

fiind mai mult o osteopatie decat o poliatropatie.


Traumatismele coloanei vertebrale, chiar minore neinsemnate, expunerile repetate
sau prelungite la frig si umezeala, au fost evidentiate anamnetic la un procent
insmnat din cazuri. Observatiile clinice precise arata ca acestea pot interveni ca
factori favorizanti, precipitanti sau de redesteptare a bolii dar nu li se pot atribui un
rol determinant evident.
Oricum, in precizarea ei individualizarea tratamentului la un spondilitic este absolut
necesar sa investigam eventuala existenta a unor factori exogeni posibila implicare
in aparitia si agravarea suferintei si aupra carora putem interveni terapeutic si
recuperator.
Anatomie patologica:
Modificrile morfologice cele mai importante se petrec la nivelul articulaiilor sacroiliace, n articulaiile intervertebrale ale coloanei vertebrale. Leziunea de baz este
sinovita. Membrana sinuvial se tumefiaz, se infiltreaz cu limfocite, plasmocite i
se hipertrofiaz, transformndu- se intr- un esut de granulaie care invadeaz i
distruge cartilajul articular; ulterior, transformarea fibroas, mai trziu osoas, cu
dispariia spaiului articular.
Leziunile patologice reflecta un proces inflamator cronic caracterizat initial prin
hipervascularizatie si infiltrare cu limfocite, plsmocite, macrofage. Leziunile
inflamatoare mentnate au tendinta de vindecare prin fibroza si osificare.
Calcifierea i osificarea ligamentelor vertebrale constitue un al doilea proces
caracteristic spondilozei anchilozante. Din punct de vedere morfologic, sinovita are
un infiltrant linfoplasmocitar. n capsula articular se constat o degenerecen
fibrinoid i esut de granulaie, care se extinde pe cartilajul articular. Ca urmare
apar distrucia cartilaginoas i anchiloza articulaiilor interesate. Ligamentele
galbene inter i supra spinoase devin sediul unui proces de ligamentit, care se
termin prin calcifierea lor.
Sunt afectate articulatiile coloanei vrtebrale, atit cele sinoviale diartrodiale
(interapofizare si costovertebrale), cat si cele cartilaginoase nesinoviale
(intervertregrale, manubriosternala, simfiza pubiana). Articulatia sacroiliaca afectata
precoce, poseda atat caracterele articulatiei cartilaginoase, cat si ale celei sinoviale.
Articulatiile periferice (sold, umar, genunchi) sunt ineresate mai rar ca cele
vertebrale.
Leziunile anatomopatologice sunt de trei tipuri;
a. inflamatoare;
b. neinflamatoare ( osificare, fibroze);
c. depunei de amiloid.
In functie de stadiul evolutiv si forma clinica, aceste trei tipuri de leziuni se vor
combina in grade variate caracteristice fiecarui bolnav. In plus, o parte din bolnavi,
7

prezinta leziuni ale unor organe interne care complica atat diagnosticul cat si
aprecierea evolutiva.
II2Criterii de susinere a diagnosticului3:
- examenul clinic semnat subiectiv si obiectiv
- examene clinice radiologice si de laborator.
Penru spondilita anchilozanta, la debut, s-au formulat unele criteri de
diagnosticare devenite clasice:
-rahialgia nocturna lombara, dorsala sau cervicala;
durere in fese uni- sau bilaterala;
prinderea toracelui in procesul inflamator cu limotarea expansiunii respiratori;
localizari periferice de tip inflamator;
redoare lombara sau cervicala;
osificari paravertebrale;
artrite interapofizare;
V.S.H.accelerata;
evolutie in pusee, cel putin un puseu dureros;
apartenenta la grupul HLA-B27.
a) Examenul clinic( semne subiective si obiective):
Odata ce diagnosticul a fost stabilit examenul clinic al bolnavului trece pe primul
plan in cea ce priveste precizarea formei clinice si gradul afectarii din punct de
vedere functional al segmentelor prinse de procesul inflamator cronic. Tot prin
examenul clinic obtinem informatii in cea ce priveste ritmul evolutiei bolii si,
impreuna cu datele furnizate de examenele paraclinice, posibilitatea de a aprecia
eficacitatea mijloacelor terapeutice aplicate.
Examenul clinic al bolnavului de spondilita anchilozanta presupune:
examenul clinic general pe aparate si sisteme;
examenul coloane ivertebrale in ansanblu si pe segmente, ca si a articulatiilor
umerilor, soldului si articulatiile periferice;
stabilirea restului functional (adica a segmentelor neafectate, care trebuie
mentinute si tonifiate cu ajutorul mijloacelor terapeutice si de profilaxie de care
dispunem);
inregistrarea dinamica, in fisa de dispensarizare a bolnavului de spondilita
anchilozanta, a datelor de bilant osteoarticular si muscular, atat pentru segmentele
afectate, cat si pentru cele libere, pentru a surprinde primele semne de extindere a
32 Compediu

de Reumatologie- Eugen D. Popescu, Rucsandra Ionescu- Editura

Tehnic 1999
8

bolii.
Aceste date vor fi comparate cu cele considerate normale de statica si dinamica
osteoarticulara si vor fi raportate la situatia concreta a pacientului (conditi de viata si
munca, activitate profesionala cu specificul ei, deprinderi etc.).
Investigaii paraclinice(examen radiologic, probe de laborator):
- examen radiologic:
Pot fi observate in consecin:
- o lrgire a spaiului articular;
- un aspect ters cu un contur neregulat al marginii liniei articulare, care
sunt erodate cu diverse anuri;
- o condensare osoas, pe ambele versante mai evident pe cele iliace;
Uneori interlinia sacro iliac capt un aspect dinat, se formeaz puni fibroase i
mai apoi cele osoase care treptat duc la sinostaz.
Modificrile vertebrale:
- inelul fibros al discului se calcifiaz o data cu calcifierea corpilor
vartebrali i n acelai timp apar puni osoase cu o structur fin, lamelar i o
poziie vertical.
- Articulaiile intervertebrale;
Tabloul radiologic al leziunilor spondilitei anchilozante ale articulatilor periferice
seamana foarte mult cu leziunile din artrita reumatoida dar evolutia lor difera: in
spondilita anchilozanta artritele sunt nondistructive si osifiante.
- examen de laborator :
Cea mai valorioasa proba de laborator este viteza de sedimentare a hematiilor
(V.S.H.).
La 80% din bolnavi V.S.H. este crescut cu valori osciland intre 20-100 mm/h. Nu
exista relatie intre valorile V.S.H. si vechimea bolii, dar accelarea ei arata, de cele
mai multe ori, o faza de activitate a bolii.
In 15-20% din cazuri, V.S.H. este normala, desi clinic pot fi uneori semne de
evolutie.
La 23% din cazuri s-au intalnit valori pana la 10.5 gr la mie hemoglobina.
Numarul leucocitelor se situeaza, in majoritatea cazurilor intre limitele normale.
Urocultura a fost sterila la 87.5% si a evidentiat prezenta colibacilului la12.5%.
II3Evoluie si prognostic:
Boala are o evolutie indelungata cu exarcerbari si remisiuni spontane sau terapeutice
Cu cat debutul bolii este mai precoce cu atat evolutia este mai severa. 15% dintre
bolnavii cu spondilita debutanta la varsta de 15-16 ani vor necesita in urmatoii 15
9

ani de proteza totala de sold. Prezenta manifestarilor extraarticulare ca irita acuta,


amiloidaza secundara sau o evolutie rezistenta la tratament intuneca prognosticul
bolii.
Prognosticul bolii :
Prognosticul functional, cu exceptia formelor rapid si sever invalidante, este, de
asemenea, bun ca si capacitatea de munca pe care va trebuii sa o pastram atat cat
este posibil si sa incurajam bolnavii sa nu abandoneze munca. Uneori, se poate pune
problema reorientarii profesionale.
In general, evolutia si prognosticul spondilitei anchilozante sunt in functie de
precocitatea diagnosticului si tratamentului.
II.4.Tratament :
1. Profilactic :
Sunt recomandate metode de profilaxie secundara, prin evitarea pozitiilor vicioase,
gimnastica respiratorie, evitrea staticii prelungite si mersul pe teren accidentat.
Sportul recomandat este inoul: spate, bras, fluture . Se mai pot executa exercitii de
fitness in limita posibilitatilor.
2. tratament igieno- dietetic :
Caracterul cronic al bolii, modificarile degenerative articulare si atrofiile musculare,
anemia etc., sunt elemente clinice care orienteaza regimul alimentar al
spondilartriticului.
Este necesar un aport caloric suficient, dar cu o proportie crescuta de proteine
animale, in scopul diminuarii tulburarilor distrofice si anemiei. De asemenea,
regimul va include suplimentari de vitamine, in special vitamina C dar si a
vitaminelor din grupul B, si a vitaminelor A si D.
Prezenta anemiei impune, in plus, o alimentatie bogata in fier.
Mai este recomandat un regim alimentar moderat hiposodat.
Mai este necesar un regim de protectie a mucoasei gastrice, cu evitarea alcoolului,
condimentelor, supelor de carne, dulciurilor concentrate etc. (deci a tuturor
alimentelor care cresc secretia gastrica) si administrarea preventiva a laptelui si
derivatilor nefermentati. Se indica, de asemenea aplicarea unui sistem de mese mici,
repetate cel putin in perioada administrarii unor medicamnente ca drogurile
antiinflamatoare nesteroidiene.
3. Tratament medicamentos :
Antiinflamatoriile nesteroidiene
Nu toate medicamentele din aceasta categorie sunt la fel de eficiente in spondilita
anchilozanta.S-a observat ca daca fenilbutazona si indometacinul sunt extrem de
10

active, salicilatii (aspirina) sau fenilpropionicele aduc beneficii mult mai reduse.
Fenilbutazona are un efect analgezic puternic i o activitate antiinflamatoare
remarcabil. Este indicat tuturor bolnavilor care nu au benificiat de tratament
salicilic n prealabil. Efectul fenilbutazonei asupra durerii i a celorlalte simptome
ale spondilitei anchilozante este att de prompt si de puternic nct administrarea
medicamentului contribue la o bun precizare a diagnosticului. In cazul lipsei unui
rspuns favorabil se impun revizuirea diagnosticului de spondilit anchilozant.
Fenilbutazona suprim redoarea determinat de inflamaiile ligamentare recente i
dup unele preri ale reumatologilor se pare mai degrab c suspend evoluia
leziunilor radiologice dect s stabilizeze evoluia bolii. De obicei se folosesc doze a
circa 600mg, respectiv 3 drajeuri pe zi n primele 3- 5 zile, de 400mg timp de o alt
sptmn, aceasta ca un tratament de atac dup care se stabilizeaz la o form de
ntreinere, care trebue s ajung la doze de 200 mg pe zi.
Principalele efecte secundare sunt :
- erupiile alergice
- ulcerul gastroduodenal (uneori poate sngera) ;
- retenia hidrosalin ;
- anemie ;
- hepatit ;
Ca msuri de prevenire sunt indicate :
- diet fr sare ;
- administrarea de alcaline : carbonat de calciu i de magneziu ;
- efectuarea hemogramei la doua, trei saptmni.
Indometacinul are unele avantaje care il fac greu de inlocuit in terapia spondilitei
anchilozante,unul dintre ele fiind absorbtia digestiva rapida.Se administreaza o doza
de atac de 75 100 mg / zi, doza pe care o putem creste pana la 200 mg / zi daca
efectele sunt nesatisfacatoare ; dupa una doua saptamani se poate trece la o doza
de intretinere de 25 75 mg / zi.
Alte antiinflamatorii nesteroidiene:
- Acidul acetilsolicilic;
Tolmetin;
Suldinac;
Zomeripac;
Oxifenilbutazona;
Ibuprofen;
Fenoprofen;
Pirprofen;
Naproxen;
Meclofenamat de Na;
11

Acid nefenomic;
Diclofenac;
Feldene.
In spondilita anchilozanta utilizarea acestor substante constituie baza terapiei
medicamentoase,.
Antiinflamatoriile steroidiene
Corticoterapia pe cale generala are utilitate redusa in spondilita
anchilozanta.Indicatiile prenisonului trebuie limitate la cazurile in care
antiinflamataorele nesteroidiene se dovedesc ineficiente sau contraindicate.
Acestea se dovedesc a fi de cele mai multe ori cazuri cu artrite periferice trenante.
Administrarea locala de glucocorticoizi, intraarticular sau la nivelul proceselor
entezopatice, este mult mai mult folosita si cu beneficii certe pentru pacient.Drogul
cel mai folosit este betametazona (Diprophos).
Terapia de fond
Sulfasalazina in doza de 2-3g / zi. Efectele favorabile ale terapiei apar in 6-8
saptamani.
Pentru formele extrem de rezistente la tratament se poate incerca metotrexat sau
ciclofosfamida.
4. Tratamentul ortopedic- chirurgical :
Fcut de specialiti are ca scop reducerea treptat, cu ajutorul aparatelor gipsate sau
al imobilizrii limitate n timp a leziunilor hiperalgice.
Tratamentul ortopedic este indicat pentru corectarea unor mari diformitati care se
instaleaza, cu tot tratamentul medicamentos si balneo-fizoical corect aplicate.
Cand pozitiile fiziologice nu pot fi controlate si corectate cu ajutorul posturilor sau
cand durerile si contracturile musculare sunt mari si nu diminueaza sub tratament pot
fi indicate corsete rigide de gips. Pentru a forta corectarea cifozei dorsale,uneori se
introduc bucati de fetru intre corset si stern. Pentru prevenirea si corectarea flexiei
coloanei cervicale cat si proiectiei anterioare a capului se adaoga corsetului un
suport pentru barbie, care mentine privirea bolnavului inainte si extensia coloanei
cervicale.
Tot ca masuri ortopedice pot fi indicate cadre sau paturi de hiperextensie.
Indicatiile uneia sau alteia dintre posibilitatile oferite de ortopedie se va face in
functie de starea clinica a bolnavului si de felul cum raspunde la tratamente, avand
totdeauna in vedere faptul ca anchiloza coloanei si a altor articulatii afectate in
spondilita, este de dorit sa se faca in pozitii fiziologice cu pastrarea axelor,
functionale, de miscare.
12

Tratamentul chirurgical :
Tratamentul chirurgical are rol protector i corector. Este recomandat n regiunile
lombare i cervicale, rezecia articulaiilor interapofizare i a ligamentului
interspinos este destul de dificil i se aplic pe scar destul de rstrns.
Tratamentul la aceast boal este rezervat unor cazuri speciale atunci cnd afectarea
articulaiilor periferice este de o agresivitate intens sau cnd deformrile i
anchilozele sunt att de pronunate, nct fac dificil sau imposibil activitatea de
auservire a bolnavului. Osteotomiile vertebrale sunt indicate celor cu deformare fix
i mare a coloanei n flexie.
Artrodeza unei articulaii mari.
Endoprotezele, dac indicaia pentru endoproteza se pune relativ uor n cazul
pacienilor de 60- 70 ani, n cazul tinerilor nu se poate opta de la nceput pentru
endoprotez ca soluie definitiv.

Capitolul III STUDIU DE CAZ


Caz nr.1.
Diagnostic: S.A. forma axial ascendent cu prinderea artic. CFr. stg.
DVR form incipient
S.N. n vrst de 27 ani, Piteti se interneaz pentru:
M.I. dureri lombare cu caracter inflamator trenant.
- dureri n artic. CFr. stg. de tip mixt.
- impoten funcional marcat a artic. CFr. stg. cu mers modificat
- redoare coloan dorsolombar
AHC fr importan
APP sindrom anemic la 7 ani de etiologie neprecizat
Condiia de via i munc: lucreaz cu condiii de frig
Istoric: Debut n urm cu 8 ani, la vrsta de 19 ani cu dureri lombare cu caracter
inflamator i n impotena funcional a segmentului lombar. Nu a urmat tratament
medicamentos, simptomatologia dureroas lombar persistnd n timp nsoit de
redoare matinal.
n urm cu 30 ani apar dureri n artc. CFr. stg. de tip inflamator, nsoit de
impoten funcional, moment n care este investigat radiologic i paraclinic .
A urmat tratament cu AINS i KT ambulatoriu sau la domiciliu. Sporadic a urmat bi
la Blteti .
episodul actual a debutat n urm cu o lun cu accentuarea simptomatologiei
dureroase la nivelul coloanei vertebro-toracale i old drept, motiv pentru care se
interneaz:
OBIECTIVE:
a) Generale:
- reechilibrarea regimului de via
13

- ameliorarea vieii profesionale n cadrul afeciunii.


1) S ntrziem i s oprim progresiv boala;
2) Educaia bolnavului;
3) Ameliorarea durerii i inflamaiei;
4) Meninerea supleei articulaiilor periferice;
5) Meninerea volumelor respiratorii n limite normale;
6) Desensibilizarea general specific.
SE EVIT sporturile ce implic flexia articulaiei CFr: popice, biliard.
- Control la ase luni.
CAZUL II
Diagnostic: S.A. form axial ascendent. Stadiul III IV n puseu eutiv cu coxit
bilateral.
DUR form incipient
Deficit de locomoie:
G.A. n vrst de 28 ani, Piteti se interneaz pentru:
M.I.
- dureri cervicolombare, caracter inflamator cervical
- rigiditatea coloanei dorso-lombare
- impoten funcional old bilateral.
- gonalgie bilateral de tip inflamator
- deficit de locomoie
AMC frate SA
APP neag.
Condiii de via i de munc: condiii de frig
Istorie: - Debut n urm cu 12 ani, dureri de tip inflamator dorso-lombare cu
limitarea micrilor la nivelul coloanei lombare. Diagnosticat la Institutul
Reumatologic ca fiind SA. A urmat tratament cu preparate cortizonice.
La 5 ani de la debut acuz dureri n articulaia coxofemural de tip inflamator,
impoten funcional care au determinat n scurt timp, n ciuda tratamentelor
antiinflamatoare, limitarea marcat a mobilitii n articulaia coxofemural, ulterior
anchiloz a articulaiilor bilaterale. De 1 an de zile acuz dureri de tip inflamator n
articulaiile genunchilor.
n prezent are tratament cu Prednison 2 tablete/zi, de ntreinere i AINS.
Cazul III
Diagnostic: SA. form axial std. III
I.D. n vrst de 42 ani, Piteti, mecanic
Se interneaz pentru:
14

M.I.

- dureri CDL cu caracter inflamator trenant


- redoare coloana dorso-lombar
AMC frate cu SA.
APP SA. diagnosticat n urm cu 10 ani.
Condiii de via i munc: lucreaz n frig.
Istoric: debut n urm cu 10 ani cu dureri lombare cu caracter inflamator i
impoten funcional a segmentului lombar. A urmat diverse tratamente cu
antiinflamatoare, simtomatologia dureroas lombar persistnd n timp fiind
nsoit de redoare matinal.
n urm cu 2 ani a fost internat la Institutul de reumatologie din Bucureti unde se
indic tratamentul cu Salzopirin pe care l abandoneaz dup 5 luni din cauza
costului ridicat.
Sporadic a urmat tratamentul Kinetic. Episodul actual a debutat n urm cu o lun cu
dureri la nivelul coloanei dorso-lombare de tip inflamator.

Capitolul IV Tratamentul recuperator B.F.T.


a). Principiile i obiectivele tratamentului B.F.T4.
- reducerea durerii, care este factorul determinant in cadrul recuperarii
- obtinerea stabilitatii
- obtinerea mobilitatii
- coordonarea miscarii coloanei vertebrale
b). Tratamentul prin hidrotermoterapie:
Termoterapia este, dupa kinetoterapie, procedeul fizical cu cea mai larga aplicare.
Principalul su scop este de a favoriza programul postural i de micare prin efectul
antialgic, decontracturant i sedativ pe care l produce, dar conteaz i beneficiile
hipertermiei n sine, generatoare de vaso dilataie, urmat de ameliorarea nutriiei
tisulare, intensificarea eliminrii cataboliilor i mbuntirea unor funcii
imunologice. Se utilizeaz deopotriv termoterapia prin conducie, convecie i
radiaie, cu accent pe cea dinti, n aplicarea general.
Aplicaiile de cldur se mpart n:
- aplicaii generale de cldur;
- aplicaii locale de cldur;
Aplicaiile generale de cldur se mpart n aplicaii umede i uscate. Din cele umede
fac parte bile, npachetrile generale cu nmol i bile cu aburi.
Baile calde:
43 Fizio- Kinetoterapia si Recuperarea Medicala si Afectiunile aparatului locomotor- I. E. Roslav Kiss

15

Baile calde, in functie de temperatura apei, sunt considerate urmatoarele:


-la temperatura de indiferenta (360 C);
calde (370 C);
hiperterme (38-390 C);
intens hiperterme (400 C).
In spondilita anchilozantasunt indicate, mai ales, baile hiperterme, cand urmarim
efectele circulatorii si spasmolitice, miorelaxante in vederea pregatirii pentru
kinetoterapie si baile intens hiperterme de 400 C si peste, atunci cand dorim sa
interceptam mecanismele imunologice cu scopul modularii lor.
Baile de 380 C timp de 10 minute sunt foarte potrivite inainte de o sedinta de
kinetoterapie.
In baile de 400 C si peste fluxul termic este foarte intens. Termoreceptorii sunt
puternic excitati, se produce reflexul termocirculator, care va declansa vazodilatatia
brusca periferica, cea ce va solicita circulatia sistematica.
Efectul antiinflamator si antiinfectios se explica atat prin actiunea directa pe
germenele incriminat, cunoscandu-se sensibilitatea diferitilor germeni la valori
variate de temperatura inalta, cat si prin vazodilatatie si cresterea debitului circulator.
Vom evita termoterapia generala la bolnavii tratati, cu afectiuni asociate,
cardiovasculare sau respiratorii, la care vom prefera o termoterapie generala blanda
sau locala.
Pentru efectul miorelaxant sunt incluse aplicatile umede de caldura decat cele uscate.
Bolnavilor de spondilita li se pot indica baile hiperterme atat in stationare cat si in
dispensare, policlinici, sanatorii balneare sau la domiciliu dupa urmatoarea tehnica:
Corpul imersionat pana la gat in cada cu apa calda la 35 0C. Comprese umede reci pe
frunte, termometru sub limba aparat de tensiune landemana. La 3-5 minute din
momentul imersiei se creste temperatura apei cu 1 0 C si, apoi, la fiecare 1-3 minute
se creste cu 10 C prin adaous de apa calda, pana la 38.50 C-39.50-400 C temperatura
sublinguala si 41-450 C temperatura apei din baie. Dupa ce am atis temperatura
centrala dorita, bolnavul ramane in baie inca 10-20 minute.
In timpul procedurii se urmareste pulsul, care creste cu 10-20 batai pe minut, pentru
fiecare grad de temperatura centrala. Se va urmari, de asemenea raportul dintre puls
si respiratie.
Pentru a mentine efectul de incalzire se recomanda, dupa baie, impachetarea uscata
completa 40-50 minute, cu comprese pe frunte, controland pulsul si tensiunea in
continuare.
Procedura poate fi urmata si de masaj sedativ sau spalare cu dus rece la 200 C -20
secunde.
Alta procedura de hidroterapie generala, mai putin folosita este baia cu namol
integral (cu namol sapropelic sau cu namol de turba). Deoarece namolul are
termoconductibilitate mai mica decat apa, transferul de caldura spre tegument este
16

mai lent. De acea, la baile de namol se folosesc temperaturi mai mari, pana la 46-47 0
C fata de 44-450 C in baile cu apa.
Mai des folosite in statiuni balneare sunt baile cu namol diluat (5-10 Kg./vana) la
37-390 C la 20 de minute, sau baile cu sare (2-4 Kg/vana) sau apa sarata de Ghiol 37390 C, 15-20 minute.
Impachetarea generala cu namol cald necesita 25-35 Kg namol la cel putin 42 0 C, cu
care se face o ungere pe partile expuse ale corpului, in strat gros de 2-3 cm. Cu cat
namolul este mai vascos, se poate folosi la temperaturi mai mari, pana la 500 C.
Atat in timpul baii cat si impachetarii cu namol, se va pune compresa umeda rece pe
frunte, care protejeaza, crescand termoliza.
Baia de abur:
In baia de abur completa, vaporii de apa au temperatura de 500 C sau putin peste.
Baia de abur se poate face in camera cu abur, dulap cu abur sau in instalatii
improvizate.
In 15 minute se elibereaza deficitul caloric, dupa care, la fiecare 15 minute
temperatura centrala creste cu 10 C, aceasta ajungand la 39-39.50 dupa 25-30 minute
de baie.
Dupa baia de aburi, se recomanda o procedura de racire(o fuziune completa, baie de
imersie in cada sau bazin, dus general rece), pentru a reface tonusul vascular si a
indeparta transpiratia.
Dintre procedurile uscate de termoterapie generala, bolnavilor de spondilita le pot fi
indicate: baia de lumina generala, sauna si baia de nisip.
Baia de lumin general:
Este o procedura termoterapeutica intensa, datorita actiunii directe asupra
tegumentelor a razelor inflarosii si vizibile din spectrul electromagnetic.
Este o baie de aer cald. Caldura este data de 20-25 de becuti de 100-wati. Aerul din
baia de lumina se incalzeste la 60-800 C.
Baia generala de lumina se suporta bine, in prima faza, pentru ca aerul este uscat.
Dupa 20 de minute, in faza a doua a baii de lumina, termoliza nu mai este eficienta,
transpiratia stagneaza si curge, procedura se suporta greu. Se pune compresa umeda
pe frunte, termometrul sub limba. Procedura poate fi urmata de impachetare umeda
completa 20-30 minute sau spalare completa la 220 C dus sau afuziune fulger. O baie
generala de lumina de 15 minute este o pregatire foarte buna pentru kinetoterapie. Ea
poate preceda si unele proceduri de electroterapie indicata in spondilita.
Sauna:
Este indicata pentru efectul sau vasomotor. Metoda trebuie limitata la spondilitici o
data pe saptamana supraveghind atent parametri (temperatura camerei 80- 90 grade,
17

umiditatea relativa 10- 15 grade), timpul de expunere 8, 12,15 minute o data, apoi de
doua ori si procedeul de racire (dus).
Sauna se executa intr- o camera cu pereti din lemn de pin, temperatura aerului se
ridica la 80- 100 grade celsius dar umiditatea aerului este foarte mica. Este bine
suportata chiar de cei cu infart in antecedente. In timpul procedurii se poate arunca
peste piatra incinsa 1- 2 litri de apa, care se evapora instantaneu si da senzatia unui
jet de caldura pe piele. Se poate face si flagerare cu nuele foarte elastice care
elibereaza histamina, marind vasodilatatia. Dupa aceasta supraincalzire, urmeaza
imersia intr- un bazin mic cu apa rece sau un dus foarte rece sau imersia in piscina
terapeutica.
Baia completa de nisip:
Este indicata la cei cu spondilita in timpul curei de litoral. Se poate face pe plaja
marii sau cu nisip fin, cu artos incalzit artificial la 40- 50 grade celsius. Pacientul se
aseaza dezbracat pe nisip, apoi va fi acoperit cu un strat de nisip, gros de 10- 12 cm.,
compresa rece pe frunte, durata 20- 30 minute. Dupa procedura urmeaza spalare
completa sau baie in mare, aplicatiile locale ca si cele generale pot fi umede sau
uscate.
Dintre aplicatiile locale de caldura se pot recomanda:
Impachetarea cu parafina
Aplicata corect este cea mai buna procedura de termoterapie locala. Parafina are
temperatura de topire de 50- 60 grade celsius si termoconductibilitatea mai mica
decat a apei. Corect, parafina, se aplica lichida sau semilichida prin pensulare, baie
sau turnando intr- un manson in jurul articulatiei. Impachetarea cu parafina va fi
urmata de spalarea regiunii la 20- 22 grade celsius.

Baia ascendenta la extremitati:


Se face in cazi speciale pentru maini si picioare; la inceput apa are temperatura de 35
grade celsius si in decurs de 6 minute se creste pana la 40- 44 grade celsius. Dupa
atingerea acestei temperaturi, procedura se continua 20- 45 minute; este indicate,
mai ales bolnavilor de spondilita care au tulburari de circulatie periferica. Daca
restul corpului este izolat termic (acoperit) si sudoarea nu se poate evapora suficient,
aportul de caldura poate avea efect hiperemiant.
Cataplasme, impachetarile locale cu namol:
La 44- 46 grade celsius in strat de 2- 4 centimetri pe o durata de 25- 35 minute,
realizeaza o termoterapie mai intensa. Se aplica in regiunea dorsala a trunchiului pe
18

centuri si membre, partile de corp pe care nu sa aplicat namolul fiind acoperite,


urmeaza curatirea.
Aplicatiile locale de caldura uscata:
Baia de lumina partiala:
Poate fi indicata o reincalzire inainte de knetoterapie. Daca durata este mai mare de
20 minute si restul corpului este acoperit, poate avea efect hiperemiant. Este urmata
de spalare la 22 grade C. sau dus general scurt. Se pot prescrie de 1- 3 ori pe zi cate
15- 20 minute.
c). Tratamentul prin electroterapie.
Foloseste curentul electric sub diferite aspecte in scop terapeutic. Este o metoda
pasiva, in general usor de suportat; in cazul spondilitei anchilozante, electroterapia
poate fi inclusa intre alte tratamente in cadrul unei cure balneare.
Curentul de joasa fregventa:
Dintre curentii de juasa fregventa (0,00 Hz) indicati ca: galvanizare, ionizari, stimuli
de juasa fregventa (sinusoidali, neofaradic, rectangulari, triunghiulari, progresivi,
exponentiali, diadinamic), in tratamentul spondilitei putem folosi ionogalvanizarile
si curentii diadinamici.
Folosirea curentului galvanic este cea mai veche dintre metodele de electroterapie.
Oricare ar fi metodologia de aplicare, efectele vasculare sunt pe primul plan,
crescand debitul cutanat circulant, cu 500%, iar pe cel muscular cu 300%.
La locul de aplicare al electrozilor se produc fenomene fizico- chimice care modifica
excitabilitatea, si conductibilitatea tesuturilor astfel la anod: scade excitabilitatea,
scade diferenta de potential. Durata unei sedinte este de 15- 20 minute, iar ritmul de
aplicare poate fi in funtie de starea clinica, de doua trei ori pe zi, zilnic, sau la doua
patru zile. Numarul total de 10- 15 sedinte se poate repeta dupa doua saptamani- trei
luni.
Vom avea grija ca pe durata tratamentului bolnavul sa adopte o postura relaxanta. In
cazul spondilitei, acest aspect, este foarte important intrucat, pe durata unei
galvanizari pacientul poate face concomitent si tratamentul postural, in functie de
regiunea de tratare. Oricare ar fi amplasamentul electrozilor, vom tine seama mereu
ca anodul este electrodul analgetic si de obicei, va avea o suprafata mai mica.
Electrodul indirect- catodul va avea o suprafata mai mare situat, distal de anod, va
rezulta un curent descendent sedativ, situat proximal, va rezulta un curent ascendent
proximal.
Baile galvanice ( patru celulare). Pot fi deasemenea , recomandate bolnavilor de
spondilita anchilozanta, mai ales celor cu forme periferice, cand sunt afectate
articulatiile mici ale extremitatilor.
19

Folosind efectele de polarizare si modificare a permeabilitatii tisulare ale curentului


galvanic, putem introduce prin tegument substante frarmacologice active. Procedura
este o ionogalvanizare sau mai simplu ionizare. In cazul afectiunilor articulare
cronice, inflamatorii sau degenerative, ionoforeza este mult utilizata. Intre alte
avantaje ale metodei, fata de administrarea parenterala a medicamentelor, amintim
ca, prin ionoforeza, putem delimita precis zona de tratat in functie de marimea si
functia electrozilor avand posibilitatea de a introduce local doze relativ mari de
substanta farmacologica activa ca ioni, deci ca forma electrochimica, care intra
imediat in reactie.
Dar datorita ioniolor de la suprafata tegumentelor, cantitatea de substanta activa care
patrunde se reduce. De aceia, este necesar ca solutia anodica sau catodica sa contina
de cel putin 20 ori mai multi ioni activi de introdus.
Dupa ce curatim tegumentul aplicam electrodul prin intermediul invelisului hidrofil
imbibat cu solutia medicamentoasa la care se adauga 4- 5 mm solutie de protectie.
Trecerea unor substante in tegument este foarte mica sau nu patrunde deloc
(butazolidina); altele (antibioticile) nu se introduc prin ionoforeza pentru ca sunt
foarte alergizante. Se folosesc substante cu actiune antiinflamatorie, antialgica, care
sunt indicate in tratamentul spondilitei.
Practic putem face ionizarile cu aceeasi aparatura si accesorii ca pentru
galvanizari.Deasemenea consta in aceea ca in loc de a imbiba stratul hidrofilic cu
apa sau cu ser fiziologic caldut, vom folosi una din solutiile medicamentoase.
Curentii diadinamici sunt utilizati in spondilita anchilozanta cu scop diotropic
(resorbtiv) (de exemplu P S cu inversarea polilor la 1- 2 minute) si inhibitor
(antialgic) (de exemplu, D F si sau P N cu polul negativ pe zona dureroasa, 6- 8
sedinte de cate 3- 4 minute, cu electrozi medii temelari plasati paravertebrali).
Curentii diadinamici sunt curenti sinusoidali, redresati, au trei efecte principale:
- de stimulare a motricitatii, sensibilitatii si troficitatii
- efect de inhibitie prin blocaj catodic al durerii, al tonusului muscular
crescut in starile spastice;
- efect de obisnuinta, ceia ce insemna defapt inhibitia, anularea primelor
doua efecte
Ritmul de aplicatre al sedintelor poate fi dupa starea clinica a bolnavilor de doua trei
ori pe zi sau o sedinta la doua trei zile. Cand urmarim efectul analgetic, este bine sa
sistam procedura dupa 6- 8 sedinte pentru ca uneori continuand aplicarea ei, durerile
se pot exacerba.
Curentii interferentiali se utilizeaza in S A de preferinta la fregventa intre 12- 100
Hz, care asigura un efect combinat, antialgic si decontracturant. Se prefera aplicatii,
rezultate prin incrucisarea a doi curenti de medie fregventa redresati si modulati, in
amplitudine.
20

In varianta stabila, interferenta curentilor rezulta din plasarea pe regiunea vizata a


patru elecrozi tip placa sau vantuza, (pentru obtinerea unei interferente maxime se
poate recurge la tehnica de aplicare spatialaa trei circuite) in timp ce in varianta
cinetica se utilizeaza doi electrozi tip manusa cuplati fiecare cu cate un electrod
placa fix.
Se obtine in acest fel concentrarea efectului la suprafata sau in profunzime.
Prescriptia variaza in functie de efectul dorit. Efectul antialgic se obtine prin
utilizarea formulei: manual 100 Hz 5 minute. Pentru efect decontracturant, parametri
sunt: manual 35 Hz 5 minute, aspectul 1- 100 Hz 10 minute, si iarasi manual 100 Hz
5 minute.
Campuri magnetice de joasa fregventa:
Magnetodiafluxu este denumirea aparatului care genereaza campuri magnetice de
juasa fregventa folosite in scop terapeutic. Aparatul poate furniza trei forme de camp
magnetic (continu, intrerupt, ritmic si intrerup aritmic). Seria de tratament cuprinde
10 sedinte si se recomanda 3- 5 serii pe an. Vom avea grija ca bobinele sa fie
orientate cu nordul spre cap si sudul spre picioare, iar pacientul cu capul spre nord.
Curenti fregventa medie:
Cuprinde domeniul intre 1000- 100000 Hz. In electroterapie se folosesc fregvente
intre 4000- 5000 Hz si fregventa de 1000 Hz.
Cand in spondilita sunt afectate si alte articulatii (periferice) putem indica media
fregventa sub media curentilor interferentiali, avand grija sa aplicam electrozii in
mod corespunzator, in cat cele doua circuite sa se interfereze in zona de tratat.
Intensitatea trebue sa fie crescuta si redusa progresiv si la inceputul si la sfarsitul
procedurii. Durata sedintelor este de 15- 20 minute cand folosim electrozi placa si 10
minute cand folosim electrozi ventuza. Numarul sedintelor este variabil dupa scopul
propus si starea clinica a pacientului. Se pot face zilnic, sau la doua zile. Pentru a
mari efectul de profunzime al procedurii (in general al tuturor procedurilor de
electroterapie) este bine ca aceasta sa fie procedata fie de masaj, fie de parafina sau
baie de lumina.
Ultrasunete:
Undele ultrasonore sunt oscilatii mecanice ale materiei cu fregventa mai mare decat
a sun etelor percepute de urechia omului. Este o energie mecanica obtinuta prin
energie electrica; oscilatiile care sunt imprimate tesuturilor realizeaza un
micromasaj. Ca tehnica de tratament exista doua modalitati de aplicare: directa sau
in directa prin intermediul apei sau cu oglinda reflectorizanta.
In aplicarea directa, cu capul de tratament in contact cu tegumentul si uniform apasat
vom face miscari lo ngitudinale si circulare. Pielea se unge cu ulei de parafina, dar
21

ca ultrasunetul sa mareasca permebealitatea de membrana se pot introduce substante


medicamentoase care cresc actiunea fibrinolitica. Eficienta ultrasunetelor este mai
mare daca este facuta dupa masaj sau parafina.
d). Tratamentul prin masaj:
Sunt diferite forme: (manual, uscat sau umed) face parte din triada calduramiscare- masaj sau masaj- miscare- caldura, in afectiunele aparatului locomotor.
Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului in scop fiziologic sau
curativo profilactic.
Masajul qare efecte locale si generale:
1.
manifestarea unei actiuni sedative, asupra durerilor nevralgice,
musculare sau a celor articulare.
2.
actiune hiperemianta locala de imbunatatire a circulatiei locale,
care se manifesta prin incalzirea si inrosirea tegumentului asupra carora se exercita
masajul
3.
inlaturarea lichidelor interstitiale de staza, cu accvilerarea
proceselor de resorbtie in regiunea masata.
Efectele generale sunt:
1. stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;
2. cresterea metabolismulu8i bazar;
3. efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului, cu imbunatatirea
somnului, indepartarea durerii musculare, etc.
Masajul este compus din manevre principale si secundare.Manevrele principale
sunt:neteziri si vibratii( manevre sedative)framintat,frictiune si taponament (manevre
tonifiante)Toate aceste efecte se explica prin actiune excitanta asupra pielii(organ
bogat vascularizat si inervat)in piele existind numeroase terminatii nervoase
exteroceptori, punct de plecare a unei serii de reflexe.La aceaste trebuie adaugata
efectele excitante pe care le excita masajul asupra terminatiilor nervoase din muschi,
tendoane , etc,la nivelul carora iau nastere stimuli de diferite intensitati, care pornesc
spre sistemul nervos central.. aceste reflexe esplica efectele generale ale masajului,
precum si o parte din actiunile lui locale. Trebue mentiuonat ca organele interne in
suferinta se manifesta prin senzatii dureroase ale peretelui toracic sau abdominal,
deci superficiale, fiecarui organ corespuzandu- i o anumita zona cutanata.
Un alt mecanism de actiune al masajului este reprezentat de aparitia, in urma
compresiunilor, ciupiturilor, framantarii sau baterii, a unor reactii interne in piele, cu
formarea in cadrul metabolismului acestuia, a unor produse metabolice care trec in
circulatia generala.
Un alt mod de actiune al masajului este cel manifestat asuptra lichidelor interstitiale,
cand acestea sunt in exces in spatiile interstitiale ale tesutului conjuctiv, masajul sa
22

intervina favorabil ajutand la resobtia in sange, pentru a putea fi eliminate apoi.


Rezulta o imbunatatire a conditiilor circulatorii si o reducere a efortului inimii, care
are de mobiliozat o masa de lichid mai mica.
- Descrierea anatomica a regiunilor cervico- dorso- lombare:
Scheletul zonei este alcatuit din coloana vertebrala, centura scapulohumerala, cutia
toracica si centura pelviana.
Coloana vertebrala este alcatuita din 32- 33 vertebre intre care se afla discurile
intervertebrale, este strabatuta, de canalul vertebral, in care se afla maduva spinarii,
cu invelisurile ei. O vertebra tip este alcatuita din doua parti: corpul vertebral asezat
anterior si arcul vertebral asezat posterior.
Coloana vertebrala prezinta mai multe regiuni, iar vertebrele care le reprezinta vor
prezenta particularitati in functie de aceste regiuni:
- zona cervicala alcatuita din 7 vertebre:
- zona dorsala alcatuita din 12 vertebre;
- zona lombara alcatuita din 5 vertebre;
- zona sacrala alcatuita din 5 vertebre sudate;
- zona coccigiana alcatuita din 4- 5 vertebre sudate.
Centura scapulohumerala este scheletul format din omoplat (scapula), clavicula
(situata anterior), acromeon.
Cutia toracica este alcatuita din 12 perechi coaste legate posterior de coloana
vertebrala, dorsala si anterior se articuleaza cu osul stern.
Centura pelviana este alcatuita din oasele coxale (ilion, ischion) posterior se
articuleaza cu coloana vertebrala, iar anterior cu osul pubis.
Masa musculara a zonelor este alcatuita din trapez, sterno- cleido- mastoidian, marii
dorsali, romboizi, rotunzi (mare, mic si pronator) dintati, patratul lombar, muschii
fesieri.
Regiunea cervicala: are urmatoarele caracteristici:
Corpul este alungit transversal, apofizele spinoase si transverse sunt bifide, iar
orificiul vertebral este triunghiular. In aceasta regiune exista 4 vertebre de trecere,
printre care Atlas si Axis pre cap si 4 sau 6 spre regiunea toracala. Spre exemplu
Atlasul este lipsit de corp vertebral si are forma de inel, iar arcul anterior rezulta din
lipsa corpului vertebral, este mai mic si prezinta pe partea superioara cate o cavitate
glenoida prin care se articuleaza cu condilii occipitali. Pe partea interioara masele
laterale prezinta cate o suprafata de articulare,cu Axisul. Are o prelungire in partea
superioara a corpului, numita apofiza Ondontoida, datorita asemanarii sale cu forma
unui dinte. Vertebra C6 are apofiza spinoasa si apofizele transverse mai
voluminoase, C7 are cea mai lunga apofiza, usor palpabila sub piele.

23

Regiunea toracala: vertebrele acestei regiuni prezinta urmatoarele caracteristici:


corpul si orificiul vertebral sunt aproape cilindrice, iar apofiza spinoasa este
indreptata in jos. Pe corpul vertebrei si pe apofizele transverse pot fi intalnite
suprafetele de articulare cu coastele.
Regiunea lombara: are cele mai mari vertebre, iar printre caracteristicile lor pot fi
amintite: corpul mare, neuniform orificiul vertebral in forma de triunghi, apofiza
turtita lateral, apofizele transverse ascutite la capete.
Regiunea scrala: este reprezentata de sacrum, care are forma triunghiulara fiind
format din 5 vertebre, care au fuzionat intre ele. Fata anterioara a acestiu os este
concava si prezinta citeva linii transversale si patru perechi de orificii sacrale
anterioare. Cealalta fata- cea posterioara- are forma convexa si prezinta patru perechi
de orificii scrale, anterioare pe unde ies nervii sacrului exterior si a crestei sacrale.
Spre varf prezinta hilul coxal, care reprezinta deschiderea canalului vertebral.
Marginile scrului se articuleaza cu oasele coxale, formand bazinul. Baza lui este
indreptata in sus si se articuleaza cu ultima vertebra lombara L5, formand un unghi
numit promotoriu, iar varful este indreptat in jos si se articuleaza cu coccisul.
Regiunea coccigiana: este formata din asa numitul os coccis, care prezinta o baza de
articulare cu segmentul sacral si un varf ce participa impreuna cu acestea la formarea
bazinului.
Muschii coloanei cervicale:
Regiunea spatelui si a cefei este reprezentata de o masa musculara bine dezvoltata.
Muschii din aceasta regiune sunt situati in 5 planuri:
1. primul plan, cel superficial cuprinde doi muschi: trapezul si marele
dorsal. Trapezul are o forma triunghiulara, avand originea pe coloana cervicala de la
C1 la C7 si insertia pe spina omoplatului. Trapezul are o pozitie, postero- superioara,
rolul sau este cel de a mentine pozitia verticala a capului, de a ridica si de a apropia
omoplatii.
Marele dorsal este asezat in partea postero inferioara a spatelui. Este un muschi lat
de forma triunghiulara, cu fibrele orientate sus- jos, dar intr- o parte oblici. Are
originea pe apofizele sopinoase de la T7 la T12. este asezat sub trapez, pe fascia
lombo- dorsala si pe creasta iliaca. Locul sau de insertie este cel de pe santul
bicipital al coloanei, actiunea sa este de a apropia bratul de corp (aducere) si de a
ajuta corpul la ascensiune, in care in primul rand, este solicitat sistemul membrelor
superioare.
2. in alt plan se afla muschii subtrapezi si romboizi; muschi ce isi au
originea pe ultimele vertebre cervicale si primele vertebre toracale. Insertia lor se
24

face pe marginea vertebrala a omoplatului ( scapula), pr3ecum si pe ridicatorii


scapulari, cu originea pe ultimele vertebre cervicale si insertia pe unghiul medial al
scapulei. Rolul sau este de a actiona asupra muschilor, de a contribui, la apropierea
coloanei si la ridicarea lor.
3. in al treilea plan se gasesc muschii: micul dintat posterior- superior si
cel dintat posterior- inferior. Primul dintre ei isi are originea la C7, T1 si T3 si
insertia pe coastele 2- 5.Au rolul de a ridica coastele , cel de-al 2-lea isi are originea
pe T11,T12,L1,si L2, insertia pe coastele a 12-a si contribuie la coborirea
coastelor.Planurile profunde cuprind muschii jgheaburilor vertebrale,care au caracter
metameric,sint segmentati si formeaza patru sisteme:
-intertransversal;
-interspinalul;
-transverspinalul;
-spinotransveralul;
a) sistemul intertransversal formeaza o masa compacta care spre cutia
toracica, se imparte in trei coloane musculare, care ajung pana la regiunea cefalica.
Aceste coloane sunt: coloana mediala cu muschiul spinal; coloana mijlocie cu
muschiul lung al santurilor vertebrale.
b) sistemul interspinos cuprinzand 7- 8 perechi de muschi vertebrali, 3- 4
perechi toracali si patru pereti lombari si avand in principal rol de extensie.
c) sistemul transversospinos cuprinde semispinali, multifizi si rotatori. Ei fac
rotatia coloanei cervicale, flexia coloanei vertebrale si extensia ei.
d) sistemul spinotransvers cuprinde muschiul splenius al capului si gatului si
face rotatia si extensia capului.
Vascularizatia coloanei vertebrale:
Coloana vertebrala prezinta la nivelul sau artere, vene si capilare, care o iriga si carei asigura nutritia. Referitor la arterele care ajung la nivelul coloanei vertebrale putem
spune ca ele nu sunt altceva decat ramificatii si ramuri colaterale, provenite din
ramificarea si bifucarea arterei aorte- cea mai voluminoasa artera a corpului
omenesc.
Artera aorta porneste din ventricolul stang al inimii printro dilatatie, numita bulb sau
mare sinus aortic. Iesind din pericard artera se curbeaza spre stanga, in jos, formand
carja aortica dupa care coboara aproximativ, paralel cu coloana pana in dreptul
discului vertebral dintre vertrebele L1 si L5 cand se trifurca si da nastere la doua
artere iliace, comune, si o artera scrala medie. Segmentele cuprinse intre carja
aortica si arterele iliace, poarta denumirea de artera descendenta care este impartita
intr- o portiune toracala, situata deasupra diafragmei si o portiune abdominala,
asezata sub diafragma. De pe fascicolul aortic se desprind numeroase ramificatii care
iriga diferite organe.
25

O parte din sangele arterei aorte va ajunge in arterele subclaviculare din care in
dreptul vertebrei C7 se va desprinde artera ventrala. Acesta trece prin orificiul de la
baza apofizelor transverse ale primelor 6 vertebre si patrunde in craniu prin marea
gaura occipitala.
Prin unirea a doua artere vertebrale pe linie mediana se formeaza trunchiul bazinelor
care pe partea anterioara a fruntii se bifurca si formeaza arterele cerebrale
posterioare, atat in traiectul intraacromion cat si in cel extracomion.
Arterele lombare sunt in numar de4, dispuse in perechi si pornesc de pe partea
posterioara a aortei. Fiecare artera lombara da o ramura dorso spinala, care
vascularizeaza muschii din jgheaburile vertebrale meningele rahidian si maduva
spinarii.
Aorta descendenta da nastere la 3 artere la nivelul vertebrei L4: artera sacrala medie
si doua artere iliace comune.
Artera sacrala medie se gaseste defapt in continuarea arterei abdominale, ia este
foarte subtire si merge pe fata superioara a vertebrei L5, a sacrului si coccisului si da
ramuri la muschii din aceasta regiune la colana vertebrala si rect.
Artera iliaca comuna se bifurca la nivelul vertebrei L4 formand artera iliaca comuna
stanga si dreapta.
Inervatia coloanei vertebrale:
Inervatia coloanei vertebrale este realizata de catre nervii spinali.nervii spinali sau
rahidieni, impreuna cu cei cranieni, formeaza sistemul nervos periferic.reprezinta
caile de conducere a influxului nervos periferic la maduva si invers.ei au rezultat
prin unirea fibrelor nervoase ale radacinilor posterioare si anterioare care strabatind
cele trei invelisuri ale maduvei spinarii, piamaterul , arahnoida si duramaterul. Fac
legatura cu coarnele anterioar, laterale si posterioare medulare.
Un nerv spinal cuprinde:
-neuronul senzitiv somatic sau vegetativ al ganglionului spinal ale carui dendrite
ajung in piele pentru sensibilitate profunda.
- neuronii somatici aflati in substanta cenusie;
- neuronii motori, reprezentati prin neuronul radicular;
Nervii spinali au caracter mixt, sunt foarte scurti, deoarece imediat ce au iesit prin
gaura de conjugare, se impart in 4 ramuri, fiecare avand urmatoarele portiuni:
- radacinile sunt in totdeuna doua la numar;
- radacina posterioara;
- radacina anterioara;
Radacina posterioara are pe traiec un ganglion spinal. Aceasta radacina este formata
din axonii si dendritele ganglionului spinal. Axonii se realizeaza conexiuni cu
coarnele posterioare sau chiar cu coarnele anterioare si laterale, iar unii aoini mari
ajung si in bulbul rahidian.
26

Radacina anterioara anervilor spinali este formata din axonii neuronilor somatici din
coarnele anterioare ale maduvei si a celor vegetativi din coarnele laterale. Trunchiul
nervilor spinali care rezulta din unirea celor doua radacini.
Ramurile nervilor spinali pot fi:
- posterioara;
- ventrala;
- meningiala;
- comunicanta alba;
Exista 31 perechi de nervi spinali, asezati asimetric, de o parte si de alta a maduvei si
sunt reprezentati astfel:
- 8 perechi in regiunea cervicala;
- 12 perechi in regiunea toracala;
- 5 perechi in regiunea lombara
- 5 perechi in regiunea sacrala;
- 1 pereche in regiunea coccigiana;
Fiecare pereche porneste dintr- un centru nervos medular, prin urmare: exista 31
asemenea centri, care corespund unui anumit teritoriu tegumentar, numit dermatom.
Legaturile dintre centrul nervos si dermatomul respectiv se face prin oerechea de
nervi respectiva.
- Tehnica masajului:
Avand in vedere ca pacientul cu spondilita anchilozanta prezinta dureri, se efectuiaza
un masaj sedativ, se executa pe regiunile: cervicala, dorsala, lombara si in
articulatiile periferice.
Inaintea masajului se poate executa o procedura de incalzire pentru relaxarea
musculaturii.
Bolnavul este asezat in decubit ventral cu bratele in abductie, se incepe cu netezirea
de jos in sus de la plica fesiera cu palmele intinse, se merge ascendent pe
paravertebrali si pe interiorul zonei dorsale spre umeri si axile. Se face netezirea si
dinafara. Netezirea este de mai multe feluri:
- netezirea cu palma intreaga sau cu ambele palme cu degetele bine
intinse si lipite care se executa pe suprafete mari de muschi, la inceput cu apasare
mai usoara impingans samgele venos catre inima mai mult cu radacina mainii, ritmul
este lent, aceasta apasare este in functie de adaptarea tesutului.
- o alta forma de netezire este netezirea cu doua degete departate de o
parte si de alta a coloanei vertebrale cu aratatorul si mediu, cu spina vertebrala intre
degete, pe partea noastra si pe cea opusa.
- o alta forma de netezire este netezire4a romb care se face la regiunea
lombara pe muschii patratul lombar
27

Dupa netezire urmeaza a 2-a manevra principala este petrisajul sau framintarea
specifica musculaturii.Se executa intotdeauna cu toate formele transversale pe fibra
musculara in felul acesta ajutind la tonifierea musculaturii.
Manevra framintare consta in compresiuni si relexari transversale pe fibra musculara
si chiar stoarceri ale ei.Aceste compresiuni se fac intre el police si cele 4 degete care
se string ca si cind ar fi un singu deget si intotdeuna se are grija ca aceste
compresiuni sa fie facute cu pulpa degetului nu ci varful degetelor, fara sa scape
fibrele musculare din mana. Formele framantarii sunt: framantarea cu o mana in care
se fac pe straturi musculare unde timpul de compresiune este egal cu timpul de
relaxare avand grija sa mergem in deaproape cu aceste compresiuni fara sa sarim,
ridicand muschiul de pe planul osos ca sa actionam mai mult la aceasta
contractibilitate.
- o alta forma de framantare este framantarea cu doua maini unde
mainile se aseaza una in fata celeilalte facem compresiunile si relaxarile simultan cu
ambele maini, in felul acesta actionam mai puternic asupra fibrelor muisculare decat
framantarea cu o mana, este ceva mai dura se face pe aceleasi straturi.
- Contratimpul este una dintre ultimele forme ale framantarii, care se
executa tot transversal pe fibra musculara, mainile una langa alta cu singura
deosebire in timp ce facem compresiunea cu mana dreapta, cu mana stanga pregatim
muschiul pentru a face compresiunea in timp ce cealalta mana relaxeaza. In felul
acesta muschiul este stors, marind si mai mult contractibilitatea fata de framantarea
cu doua maini actionand mai puternic dacat toate celelalte manevre.
- Alta forma a framantarii este geluirea care se executa la coloana
vertebrala cu doua degete departate, pentru muschii proprii ai coloanei vertebrale
(spinali interspinosi) care se executa cu degetul aratator si mediu flectand degetul de
la ultima articulatie si tragand cu pulpa degetului muschii profunzi cu mici pasi
numinduse geluire, pasind scurt se face si intercostal pe straturile intramuscularecu
doua trei degete apropiate.
Frictiunea: -spre deosebire de framintare specifica elementelor anatomice dintr-o
articulatie specifica santurilor intramuscularii,insertiilor muscularii.Ea are actiune de
capatare a tendoanelor si ligamentelor a elasticitatii si relaxarea tendoanelor
antiinflamatoare la bursa seroasa si indepartarea lichidelor de staza dintre
fascicolele musculare resorbtia lor si eliminarea catre organele escretoare.Frictiunea
consta prin apasari si miscari circulare pe puncte executate cu pulpa degetulu, mai
puternic deget peste deget avind si actiune reflexa asupra organelor interne care sunt
in suferinta .are mai multe forme:
- frictiunea deget peste deget;
- frictiunea cu doua degete departate, aratator si mediu care se face la
coloana vertebrala si intercostal;
28

- frictiunea cu doua degete apropiate se face pe muschii paravertebrali


sau pe santurile grupurilor extensor si flexor;
- frictiunea cu pumnul se face pe muschii bine dezvoltati (muschi fesieri,
cvadricepsi si tricepsul femural)
Tapotamentul: nu se face.
Vibratia: consta in trenuri vibratorii cu o mana sau cu doua maini, ritmice dealungul fibrelor musculare care se fac tinand incordat bratul din articulatia umarului
si cotului, iar cu falangele facem trenuri vibratorii ridicand radacina mainii, dar
acestea se fac de sus in jos nu lateral standa, dreapta sau invers.
Formele vibratiei sunt:
- cu palma intreaga;
- cu doua palme
Masajul se incheie cu netezire
Dupa terminarea masajului dorsal pacientul este ridicat in sezut pentru a i se putea
executa masajul in zona cervicala. Se executa tot un masaj sedativ, dar pe alte
directii, framantarile se incep de la gaura occipitala si se coboara in jos pana la C7
apoi se inconjoara umerii pana la acromion. O alta forma a netezirii este cand mana
maseourului se muleaza pe gatul pacientului, alta este cu degetele merdius si index
pe langa coloana vertebrala, se coboara de la gaura occipitala pana la C7.
Mobilizarea articulatiilor (Kinetoterapia)5:
Incepe din perioada repausului la pat cu exercitii izometrice. Obiectivul fundamental
al terapiei spondilitei este mentinerea mobilitatii segmentelor neafectate si
inbunatatirea acesteia, atunci cand este diminuata datorita proceselor inflamatoriiosifiante. Acest obiectiv se realiyeaya in primul rand prin miscare. Pentru a avea
rezultatele dorite kinetoterapia trebue instituita precoce, individualizata, adaptata la
forma clinica si stadiul evolutiv al fiecarui pacient in parte. Este bine ca sedintele
individuale de kinetoterapie sa fie precedate de practica unei tehnici de relaxare ca si
a unor exercitii de gimnastica respiratorie.
Pacientul se va aseza pe salteaua de gimnastica intr- o pozitie potrivita exercitiului
de executat. Dupa relaxarea si exercitiile de gimnastica respiratorie prealabila,
efectuate in decubit dorsal vom incerca adoptarea pozitiei sezand pe saltea cu
trunchiul flectat in forma de secera, cerand bolnavului ca dupa inspiratii adanci sa
mareasca flexia trunchiului. In felul acesta urmarim largirea spatiilor intercostale
54 Kinetologia,

Profilactica, Terapeutica si de recuperare- Dr. Tudor Sbenghe .


29

cunoscut fiind ca cutia toracica a unui spondilitic este fixata in expir. Dupa
diminuarea durerilor si a inflamatiilor, se incepe mobilizarea dinamica, izometrica,
progresiva a coloanei vertebrale si a articulatiilor periferice. Gimnastica medicala
face parte din programul zilnic al bolnavului.
Tehnicele cele mai folosite in kinetoterapie sunt mobilizarile active libere. Sedintele
de exercitii pentru a putea fi bine suportate de bolnavi este necesar sa fie in
totdeauna precedate de masaj ca si de scurte extensii pasive. De asemenea este
necesar ca uneori inaintea sedintei de gimnastica sa i se dea bolnavului, in functie de
indicatiile medicului, un medicament analgic si decontracturant. Cele sase pozitii
recomandate pentru exercitiile izometrice sunt:
- culcat
- in genunchi
- asezat
- in ortostatism
- in pozitie cvadrupedica
Ele solicita in mod diferit coloana vertebrala permitand dozarea intensitatii
programelor. Pozitia cvardupedica, spre exemplu permite extensia, solicitarea
intregii coloane, cat si a unor segmente vertebrale separate. Prin ortostatism,
bolnavul depune un efort mai mare, spre deosebire de efortul din decubit care este
mult mai mic.
Exercitii fizice de recuperare:
Au un foarte important rol, ele contribuind la reducerea gradului de infirmitate la
care este condamnat bo9lnavul de spondilita anchilozanta, redarea in masura
posibilitatilor, a functionalitatii coloanei vertebrale. Exerciitiile pot fi generale, care
intereseaza intreaga coloana, cat si locale, aplicate fiecarei regiuni. Exercitiile pentru
mobilizarea coloanei in intregime, pot fi folosite mingi, cercuri, bastoane, precum si
scripeti si greutati.
In particular pot fi amintite:
- exercitiile pentru mobilizarea coloanei cervicale din pozitie sezand,
mobilizari active libere de flexie, extensie , lateralitate si rotatia
capului.
- Executatea acelorasi miscari din pozitie cvadrupedica;
- Sezand cu bratele intinse orizontal se fac miscari alternative ale
acestora inapoi;
- Din pozitie sezand cu bratele intinse orizontal se atinge alternativ
genunchiul stang cu ureghia dreapta si cel drept cu urechia stanga;
- Din ortostatism se arunca mingii in sus si se prind.
Exercitii pentru mobilizarea coloanei toracale:
30

- din decubit dorsal cu genunchii flectati si bratele extinse lateral, se


executa aducerea genunchilor la piept si revenire;
- din pozitie sezand, inclinatii laterale ale trunchiului si rotirea lui;
- din pozitie gvadrupedica;
- ridicarea in extensie proximala a membrelkor inferioare, concomitent
cu flectarea membrelor superioare din coate;
- aruncate brusca a bratelor inainte si lateral;
- ridicarea trunchiului concomitent cu bratele;
- se efectuiaza tararea pe burta;
Exercitii pentru mobilizarea coloanei lombare:
- din decubit dorsal se efectuiaza flecsii ale gambei pe coapsa si ale
coapsei pe bazin, cu fiecare membru inferior si apoi cu gambele;
- din decubit ventral se efectueaza extensii ale membrelor inferioare, cu
genunchii in extensie;
- din decubit cu coloana flectata, se fac flexii si extensii ale coloanei
lombare in zurul bazinului;
- sezand cu genunchii flectati, se executa flexii anterioare si redresari ale
coloanei;
- din ortostatism se executra aceleasi miscari;
- cu o mana pe bara si cu membru inferior opus pe un plan mai inalt, se
executa flexii anterioare ale trunchiului si arcuit;
- din pozitie cvadrupedica se efectuiaza flexii ale treunchiului si extensii,
concomitent cu extensii alternative ale membrelor inferioare;
- din aceiasi [pozitie se efectuiaza curbari si depresionari ale coloanei,
apoi trunchiul se indreapta spre dreapta sdi stanga, iar pelvisul
concomitent in directia opusa;
- suspendat, membrele sunt balansate pe rand dreapta- stanga.
Toate aceste miscari vizeaza, prin urmare, mobilizarea coloanei, combaterea atrofiei
musculare si sporirea capacitatii vitale. Aceste exercitii kinetoterapeutice, pot incepe
imediat ce perioada algica sa atenuaty. Inafara de gimnastica aplicata din timpyul
internarilor, de miscarile efectuate in bazinele cu apa calda, in statiunile
balneoclimaterice: Mangalia, Techirghiol, Puciosa, bolnavii trebue desprinsi sa faca
exercitii la domiciliu. Trebue facut totul pentru familiarizarea cat mai deplina a
bolnavului cu atitudinea fata de afectiunea de care sufera, pentru mobilizarea cat mai
deplina a capacitatilor sale, in vederea aducerii aportului sau actiuv la reducerea
intimitatii sale si la realizarea unei colaborari cat mai eficiente cadru medicalpacient.

31

Dupa executarea individuala a exercitiilor, se trece, in etapa urmatoare, la


kinetoterapie in grup .Pe cit posibil, grupele vor fi alcatuite din pacienti cu forme
clinice asemanatoare.
Sedintele vor avea loc , la inceput zilnic, timp de 2-3 saptamini apoi de 2-3 ori pe
saptaminain sala de gimnastica(a sanatoriului sau policlinicii, eventual in bazinele
pentru kinetoterapie.
Terapia ocupationala:
Reprezinta forme prelungite si specializate de kinetoterapie intre ele existind unele
deosebiri de nuanta.Terapia ocupationala foloseste intregi serii de aparate si instalatii
inscopul imbunatatirii de efectuare a unor munci sau a deprinderii unor jocuri
distractive.
Bolnavii cu S.A. trebue sa fie convinsi ca perspectivele lor functionale depind de
seriozitatea cu care se supun recomandarilor medicale si ca oricat le- ar fi de greu sa
inteleaga, beneficiile terapeutice nu depind atat de medicatie cat si de un program
strict de exercitiu fizic ale carui reguli au fost prezentate mai inainte. Spondiliticul
are nevoie de ingrijire de tratament. In acest contexzt saunt aspecte asle ambiantei si
activitatilor cotidiene.
Bolnavii cu S.A. trebue sa- si conserve greutatea corporala ideala, pentru a nusi
incarca in mod inutil coloana vertebrala si articulatiile portante. In rarele cazuri de
predispozitie la suprapondere sau obezitate i- si gaseste loc dieta hipocalorica, dar nu
carentata. Utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene in cura, de obicei indelungata,
expune bolnavii, cum sa vazut la reactii adverse de tip dispeptic in cat in regim
alimentar de crutare a tubului digestiv ar putea fi necesar. Daca aceste substante
sunt, cium se intampla cel mai fregvent, butazolidinice capabile sa produca retentie
hidrosalina, se recomanda regimk hiposodat, cel putin in perioada dozajului inalt din
cadrul curei de atac. Ideia dependentei puseurilor de activitate ale S.A. de colonizare
a intestinului cu kbsiella, germen care provine din alimentatie (salate, mese reci), a
condus la incercarea combaterii bolii cu mijloacele dietetice adegvate. Rezultatele au
fost negative.
Fumatul este contraindicat bolnavilor cu S.A. din motive de principiu si din altele in
relatie cu insasi boala. Intoxicatia tabacica este un factor nociv in plus intr- o boala
inflamatoare cronica si care uneori necesita tratament medicamentos nu lipsit el
insusi de nocivitate.
Activitatile zilnice ale bolnavilor cu S.A. trebue dirijate in mod corespunzator,
pentru a evita sau minimaliza factorii susceptibili sa favorizeze deformarile
caracteristice.
In consecinta trebue evitate prestyatiile motorii care abuzeaza de flexia cervicala si
sau dorsala. In timpul cititului si pentru urmarirea programului la televizor tinuta
32

privirii trebue sa fie plasata la nivelul ochiului sau putin mai sus pentru a abliga
subierctul sa- si conserve extensia cervicala.
Pentru ridicarea obiectelor de pe sol se prefera, in locul apecarii, preluarea acestora
prin flexia- extensia genunchilor, spatele ramanand drept. Deplasarile pe jos trebue
facute la pas, evitand pe cat posibil alergarea si salturile. Se interzice calatoria cu
mijloasce de tramsport cu suspensie plecara si este preferabil sa nu se abuzeze de
conducerea indelungata a autoturismului.
Spondiliticii cu coloana fuzionata se pot ajuta ion manevrarea diferitelor obiecte prin
clesti sau adaptarea unor prelungitoare potrivite. Blocarea rotatiei cervicale face
uneoriu utila mkontarea de oglinzi retrovizoare la domiciliu sdau pe autoturism.
Bolnavii cu flexie cervico dorsala fixata i- si pot inbunatati campul vizual, altfel
extrem de limitat inainte prin purtarea ochelarilor cu lentile pizmatice. In sfarsit cei
cu dificultati de ambulatii trebue sa recurga la mijloace ajutatoare ale mersului, de la
cele simple pana la carucioare, autopropulsate. Pe langa programul kinezologic
cotidian obligatoriu, bolnavii cu S.A. trebue incurajati spre o activitate sportiva
adegvata. Alergarile (jogging) sporturile de contact sdau cele care favorizeaza flexia
treunchiului (ciclism, bowling, etc) sunt contraindicate.
Pot fi practicate jocurile jocurile cu racheta(tenis, badminton tenis de masa)sau cu
mingea (volei,aruncari la cos)chiar cu note de competivitate.Inotul este un mijloc
ideal de a mobiliza coloana vertebrala fara a incarca .Stilurile recomandate sint
crowl pe spate, brasse si cel lateral.Ideal ar fi ca fiecare bolnav sa- si inceapa ziua
cu o jumatate de ora natatie in apa incalzita. Alte activitati sportive recomandate
sunt: plimbarea, turismul si schiul de fond.
S.A. este o boala a varstyei productive si marea majoritate a suferintilor sunt apti
pentru a desfasura o activitate profesionala potrivita. Ca regula generala, reorientare
profesionala daca este necesara, interzice activitatile ca obliga in pozitii incordate si
flexie, acordand preferinta celor care presupun o schimbare a atitudinilor corpului
(sortator, vanzator curier, controlor de calitate, etc).
Orarul de munca trebue sa fie flexibil si sa permita cel putin o perioada de relaxare
sau dimpotriva de exercitiu fizic in cursul celor opt ore. Alegerea muncii tine seama
de asemenea de posibilitatile de deplesare ale bolnaqvului. In lipsa unor oferte de
serviciu exterior se poate recurge la solutia muncii la domiciliu, facilitate de o serie
de adaptari ale mijloacelor productive.
In mediul lor familial, spondiliticii cu forme avansate de boala se vcad, uneori in
situatia de a- si pierde afecvtiuneaq si solicitudinea partenerului conjugal si a
copiilor. Esterolul medicului de a face ca membrii familiei sas inteleaga natura bolii
si posibilitatile lor de prevenirea handicapului motor grav, cu scopul de a incuraja
eforturile sustinute, si adesea generatoare de discomfort pentru altii, pe care trebue
sa le faca zi de zi bolnavul in scopul conservarii functionare.
33

Activitatea sexuala poate pune probleme spondiliticului dinj cauza rigiditatii spinale.
Lipsa de informatii, teamna, naivitatea si rusinea pot fi cauzele pentru care acest
aspect important al vietii familiale este lasat laoparte, generand aminozitati, si in cele
dim urma compromiterea relatiilor in cadrul cuplului conjugal. Este deci necesar ca
prin discutii, in care falsa pudoare nu are ce cauta, medicul sa caute solutii, care in
principiu, tin de adaptarea practicilor sexuale la limitarea functionala a cazului
respectiv.
Ca boala cu determinism genetic, S.A. poate face obictul sfatului genetic, singura
masura de profilaxie cu oarecare sanse de succes. In familiile in care unu dintre soti
este spondilitic si poarta antigenu H.L.A.- B27 pozitiv este de 50%.
Tratamentul balneologic (ape minerale, namoluri):
Pe langa programul terapeutic deschis se vor sdauga in statiunile de profil:
- bai cu ape minerale;
- bai cu ape termale;
- bai cu plante si sare;
- bai cu namol.
Mediul ambiant ca si esirea din mediul obisnuit va grabi pacientului vindecarea si
corectarea starii psihice. Se recomanda statiunile: Ocna Mures, Slanic Moldova,
Caciulata, Calimanesti, Baile Felix, Baile 1Mai, Baile Herculane. Vatra Dornei,
Eforie Nord, Techirghiol,Mangalia, Amara, Sovata.

CONCLUZII
1. SA. este o entitate nosologic a reumatismului inflamator cronic, ce pune serioase
probleme disfuncionale.
2. La fel de enigmatic sub raport etiologic ca i P.R. aceast boal se nscrie tot mai
mult n rndul afeciunilor cu predispoziie genetic, care devine manifestate clinic
sub influena unor foarte variai factori de mediu, probabil n majoritate infecioi.
34

3. Afecteaz cu predilecie sexul masculin cu maxim de inciden sub 40 ani.


4. Pentru limitarea deficienelor aparatului locomotor este ideal un diagnostic
precoce care s permit un tratament adecvat.
5. Contrar unor preri mai vechi c SA ajunge inexorabil tot la anchiloz vertebral,
handicapnd bolnavul, s-a constatat c, sub un tratament complex i insistent SA
poate avea o evoluie favorabil dac mijloacele terapeutice sunt aplicate precoce i
cu perseveren.
6. Momentul cel mai important n tratamentul spondilitei anchilozante este perioada
formrii entezelor inflamatorii pn nu s-au format sinostazele. n aceast perioad
se d lupta pentru meninerea ct mai ndelungat a mobilitii coloanei i
conservrii posturii corecte a acesteia (stadiu I i II)
7. n cazul n care deficienele neofuncionale caracteristice bolii s-au instalat deja
(stadiu III i IV), obiectivele kinetoterapiei vor fi de corecii sau compensri a
deposturrilor.
8. Programele kinetice se nva n serviciile de recuperare medical sau n staiuni
balneare i trebuie continuate i corectate la domiciliul bolnavului.
9. n programul de recuperare funcional a spondiliticului, obiectivul respirator nu
trebuie emis de medic.
n stadiile incipiente (I i II), cnd coloana vertebral i articulaiile costovertebrale
nu au fost blocate de evoluia ascendent a bolii, se va pune accent pe gimnastica
corectiv respiratorie i pe reeducarea respiraiei toracice.
Gimnastica de corecie se suprapune practic cu exerciiile de asuplizare i posturare.
Pe msur ce boala evolueaz i funcia toracic n mecanica ventilatorie scade, se
ncepe reeducarea abdominal respiratorie, fr ns a se abandona exerciiile
respiraiei toracice.
n momentul instalrii anchilozelor toracale aceste exerciii nu-i mai au rostul.

BIBLIOGRAFIE

1. Spondilita anchilozanta- Dr. Gheorghe Lascarache si Dr. Ioan Gutiu- Editura


Medicala- Bucuresti 1985
35

2. Compediu de Reumatologie- Eugen D. Popescu, Rucsandra Ionescu- Editura


Tehnic 1999
3 Fizio- Kinetoterapia si Recuperarea Medicala si Afectiunile aparatului locomotorI. E. Roslav Kiss
4.Kinetologia, Profilactica, Terapeutica si de recuperare- Dr. Tudor Sbenghe .

36