IMUNOLOGIE

MEDICALA
Dr. Mihaela Gheorgiu

Redactat: Ana-Maria Jennifer ANGHEL

Cu ajutorul: Alexandra IONESCU
Diana Irene Stanciulescu
Catalin STEFANCHE
Cristiana PETCU

IMUNOLOGIE CURS 1
Introducere in Imunologie

Figura 1.1 schema generala a Raspunsului Imun

Molecula non-self ajunge in apropierea receptorului, de care se leaga dupa modelul cheie
in broasca, avand o potrivire mai mult sau mai putin perfecta (a se vedea cursurile urmatoare).
La nivelul receptorului au loc schimbari conformationale, informatia legarii non-selfului
fiind transmisa catre celula prin modificarile chimice si prin vibratii subatomice ce se vor
continua si la nivelul moleculelor membranei celulare (portiunea transmembranara a
receptorului), determinand activari suplimentare ale altor receptori din proximitate (prima
amplificare a impulsului)
Pentru a intelege mai bine vibratiile subatomice care au loc la nivelul regiunii extracelulare
a receptorului se face apel la una din teoriile nou-acceptate ale fizicii cuantice teoria stringurilor.

Teoria string-urilor/Teoria corzilor = particulele elementare sunt alcatuite din corzi

aflate in permanenta in stare de excitatie (pentru a indeplini aceasta conditie, corzile sunt mereu
in tensiune)
NB: Corzile nu trebuie sa fie prinse de un support, intrucat ele plutesc in continuul spatiutimp
Interactiunile diferite dintre stringuri dau proprietatile diferite ale particulei; un astfel de
exemplu il constituie clasificarea realizata de tipul de coarda: inchisa sau deschisa:
a) Corzi inchise > gravitroni, formioni ce intra in alcatuirea materiei
b) Corzile deschise => pozitroni si bozoni formeaza energia electromagnetica
La nivelul segmentului intracelular, apar asa-numitele proteine adaptor care au rolul de
a integra atat modificarea venita prin membrana celulara, cat si pe cea venita pe calea
receptorului. Rolul lor este de a chema enzimele.
Enzimele vor declansa cascade de semnalizare in care se vor sintetiza factori de
transcriptie. Acesti factori patrund in nucleu si, prin fixarea de regiunile promotor ale anumitor
gene, determina transcriptia ADN in ARN mesager, deci citirea informatiei genetice.
ARN-ul mesager va merge la nivelul ribozomilor unde are loc procesul de translatie cu
sinteza de proteine. Proteinele rezultate in acest process au doua intrebuintari:
1. INTRACELULAR pentru integrarea raspunsului
2. EXTRACELULAR sunt exportate pentru raspunsul extracelular al celulei

CURS 2: Organizarea structurala si

functionala a Sistemului Imun
Sistemul imun functoneaza conform principiului rezervei functionale: cu cat un system este
mai complex, cu atat rezerva functionala este mai ridicata.
Astfel exista 3 trepte ale sistemului imun care functioneaza sinergic pentru apararea
organismului de non-self.
Sistemul imun este alcatuit din protein, cellule, organe si tesuturi prin care se protejeaza
fata de agresiunea non-selfului.
Si pentru ca am tot vorbit de non-self, hai sa-l si definim:
Non-Self este orice structura straina unui organism NORMAL (in bolile autoimune,
raspunsul imun este anormal, structurile SELF fiind percepute ca non-self)

Se considera non-self:

Non-self extern ce vine din afara organismului: virusuri, bacterii, paraziti

Conditii de mediu modificate intra tot in categoria non-self extern
Non-self intern:

Structuri imbatranite ( cele mai imunogene sunt proteinle, dar sunt si alte tipuri de
molecule ce declanseaza raspuns imun)
Structuri aberante = gresit sintetizate
Produsi patologici de metabolism
Celulele tumorale si produsii lor
Celulele infectate a caror sinteza de proteine este modificata

Conditii esentiale pentru activarea sistemului imun:

1. Recunoasterea non-self ce presupune cunoasterea foarte buna a self-ului
Nu exista reactii fata de self, process numit Toleranta fata de self pentru care sistemul imun
este instruit inca din viata intrauterina: limfocitele imature sunt instruite prin punerea in
contact cu toate structurile CORECTE ale organismului si prin memorarea acestora. Cea mai
mica greseala de memorare determina apoptoza limfocitului (95% din limfocite mor inca din
viata intrauterine)
2. Cunoasterea foarte buna a self-ului (detaliata anterior)
3. Reactiile fata de non-self bazate pe conditia 1: sa recunoasca cu exactitate non-selful rin
receptori specializati pentru a nu incurca non-selful cu selful (situatie in care apar bolile
autoimune)

Cele trei trepte ale sistemului imun = mecanismele de rezerva functionala:

1. Barierele fizice generic sunt pielea si mucoasele
1 si 2 sunt componente ale imunitatii
2. Inflamatia primul mecanism de rezerva
INNASCUTE
Caracteristicile inflamatiei:

Process declansat rapid

Intensitatea este mare
Specificitate scazuta ANTIGEN-INDEPENDENT nu presupune
recunoasterea exacta a Ag, avand la baza doar recunoasterea prezentei nondelfului de orice natura ar fi el => se parcurg aceleasi etape indiferent de tipul
non-selfului

NU are memorie imunologica

3. Imunitatea adaptativa/ dobandita presupune raspuns imun umoral (RIU) si celular (RIC)
Caracteristicile imunitatii adaptative:

Process lent
Dureaza 2-3 saptamani pana raspunde la primul contact cu Ag, desi raspunsul
imun secundar dureaza 1 zi - 1 saptamana
Intensitatea este medie nu depaseste o anumita limita = AUTO-LIMITATA.
Daca intensitatea depaseste limita, apar leziuni in propriul organism
Specificitate foarte mare: recunoasterea exacta si stricta a Ag prin receptorii
specifici de la nivelul limfocitelor

Memorie imunologica de durata lunga sau scurta

NB1: Imunitatea innascuta si cea adaptativa schimba frecvent informatie.
NB2: Inflamatia se poate derula si fara un raspuns imun
NB3: Inflamatia este cea care comanda tipul de raspuns imun din partea imunitatii
adaptative RIU sau RIC.
Celulele efectorii ale inflamatiei:

Monocite(Mo) si Macrofage(M)
Neutrofile(N0)
Mastocite
Eozinofile (E-)
Bazofile (B+)

Celulele efectorii ale imunitatii adaptative: Limfocitele B (LB) si limfocitele T (LT)

a. IMUNITATEA INNASCUTA
BARIERELE
3 tipuri de bariere :

Mecanice
Bio-chimice
Biologice

1. Barierele mecanice realizate prin:

prezenta celulelor si a jonctiunilor dintre ele

Turn-over fiziologic ale celulelor epiteliale desprinderea celulelor de suprafata pe
care sunt fixati germeni ajuta la indepartarea acestora
Curatatrea mecanica: urina epiteliul urinar, voma, mucusul
Temperatura mai scazuta la nivelul barierelor decat in interiorul organismului =>
impiedica multiplicarea germenilor

2. Barierele bio-chimice
Secretiile de la nivelul epiteliilor si mucoaselor: lacrimi, mucus, saliva, urina (??), transpiratie,
cerumen ce atrag microorganismele si le distrug prin prezenta unor substante precum:
Proteine cu greutate moleculara mica (15-95 aa)
o Catelicine sunt helixuri proteice

La om este activa o singura astfel de protein ace are proprietatea de a se

insera la nivelul membranei bacteriene (in mod normal, aceasta nu
contine colesterol) => creeaza brese in membrane, iar bacteria moare prin
explozie osmotica

Se gasesc in celulele epiteliale, mastocite si N0

o Defensine prezinta 3 punti disulfidice intre resturi de Cisteina(Cys)

defensine bine reprezentate la om

inactive in conditii de repaus;

intalnite in celulele epiteliale, N0 si M

activarea se face prin proteoliza limitata => se insera in membranele

bacteriene, ducand la moartea bacteriilor mai putin rezistente

defensine 10 tipuri cunoscute la om

se secreta in forma active
se insera in membrane bacteriana ca un tirbuson
rol anti-viral si anti-germeni

in infectia cu HIV la indivizii in contact extern cu HIV nu vor face infectia

deoarece virusul este distrus la poarta de intrare

intalnit la nivelul epiteliului respirator, urinar, genital, digestive

o Collectine structuri proteice cu 2 tipuri de raspuns:

Proteine din surfactant

MBL )manose-binding-lectin)
Ambele se fixeaza pe grupari din monozaharidele bacteriene, ducand la
opsonizarea bacteriei respective. Structura opsonizata permite recunoasterea si
distrugerea realizata de catre leucocite.
o Proteina B resistin-like are localizare intestinala, fiind implicate in protectia antihelminti

o Proteina bactericida/ permeabilizanta (PBI)

Localizata in intestine si N0 circulante

Fizeaza lipopolizaharidul (LPZ) germenilor Gram negative

o Lectinele anti-microbiene sunt glicoproteine sintetizate intestinal

Specificitate fata de monozaharidele bacteriilor intestinale (mai ales Gram

positive)

3. Barierele biologice reprezentate de flora saprofita, benefica mai ales pentru

protectia epiteliilor
La primul supt, bebe preia Lactobacillus acidophilus din laptele matern. Flora trebuie
si ea recunoascuta de celulele immune intestinale si tolerate permanent.
Lactobacillus produce: H2O, acid lactic, bacteriocine ce protejeaza epiteliul genito-urinar de
agresiunea altor patogeni.
Bariera intestinala producerea de amoniac (NH4), fenoli si indole ce impiedica
colonizarea de catre bacteriile patogene. Acesti compusi toxici sunt fie eliminate prin
scaun, fie preluati in circulatia portal pentru dezamorsare
Bacteriile oportuniste precum Clostridium difficile, Candida albicans (fung) produc
disbacterioza, scazand flora normala.

Receptorii Imunitatii Innascute

PRR = pattern recognition receptors = receptori de recunoastere a modelului/sablonului
Toti compusii non-self au in structura anumite grupari (aminoacizi, lipide) care nu sunt niciodata
prezente in structurile biologice umane. Aceste grupari poarta numele de PAMP (pathogen
associated molecular patterns = modele moleculare associate patogenilor) sau DAMP (damageassociated molecular patterns = modele moleculare asociate deteriorarii), cele din urma fiind

structure proprii organismului ce au devenit non-self in urma unor injurii; de exemplu, in febra
foarte mare, proteinele isi modifica structura normal.
Clasele de PRR:
a. PRR solubili/secretati si trimisi prin lichidele biologice sa fie soldatei
b. Receptori de endocitare membranari, fixi intalniti pe fagocite (cite) si alte cellule
c. Receptori de semnalizare membranari cu rol fundamental de a trimite informatii in
genom ca pe membrane s-au fizat PAMP si DAMP
a. PRR solubili:
Rol de opsonini ce se fixeaza pe structura non-self, urmata de fagocitarea germenului
Exemple: collectine, lectine anti-microbiene, MBL, pentaxine (proteina C reactiva,
amiloidul seric) ce vor active cascada complementului
b. Receptori de endocitare:
Intalniti in cite: N0, M, celule dendritice, LB
Fixeaza germenii fixarea este cu atat mai eficienta cu cat germenii sunt deja
opsonizati
Receptori: CR (complement receptor) recunoaste non-self opsonizat cu
formatiunea C3b a complementului
FcR recunoaste non-selful opsonizat cu imunoglobuline G (IgG)
MR (manose receptor) si FR (fructose receptor) pt zaharidele bacteriene in cazul in
care nu a avut loc opsonizarea sau pentru amplificarea raspunsului imun.
c. Receptori de semnalizare situati fie pe membrane externa, fie in citosol.
Receptori TLR (toll-like receptors) sunt proteine transmembranare, atat la nivelul
membrane celulare, cat si la nivelul membranelor organitelor; Sunt 13 tipuri de receptori
Toll- in functie de tipul receptorului se genereaza un raspuns specific.
NB: In momentul legarii PAMP/DAMP la nivelul situsului de legare al TLR, prin miscarile
ei, membrana celulara aduce impreuna in aceeasi zona mai multi receptori TLR. Astfel se
realizeaza o amplificare foarte mare a impulsului prin convergenta semnalului.
Fagocitul, prin fagocitoza, isi endoziteaza receptorii ce se vor situa pe foita interna a membrane
pentru a nu mai fagocita si alte particule opsonizate, deoarece nu poate fagocita decat o singura
particular o data.

Figura 2.1 Semnalizarea prin receptori TLR (verde)

Receptorii Toll sunt asezati in perechi de cate 2 receptori care in repaus au afinitate foarte mica =
perechea este foarte slaba. In momentul activarii unui receptor Toll, membrane adduce mai multi
receptori Toll in acea portiune de membrane = cross-link receptor => amplificarea semnalului.
In acest moment, TIR va fi bombardat de protein adaptor ce se vor fixa pe el.
NB: proteinele adaptor sunt informate de legarea PAMP/DAMP prin miscarile vibrationale ale
membranei celulare, prin vibratiile proteinelor citoscheletale antrenate de miscarea membranara,
dar si prin modificari conformationale ale TIR. (vezi figura 2.2)

Figura 2.2 cai de

atragere a proteinelor
adaptor

Capatul receptorului Toll = portiunea TIR impreuna cu proteinele adaptor formeaza platforma
de semnalizare cu rol de amplificare a semnalului. La nivelul proteinelor adaptor(PA) se fixeaza
enzime denumite generic kinaze cu rol in fosforilare care va amplifica suplimentar semnalul
venit prin TLR si PA. Kinazele conduc in tot citosolul informatia semnalizatoare venita de la
non-self sub forma de molecule semnal = cytokine, informatia fiind preluata de NF-kB (nuclear
factor of activated B lymphocytes)
Au fost descoperite multe
tipuri de receptori Toll-like
atat la vertebrate, cat si la
nevertebrate, unele avand
aceleasi functii.
La oameni au fost descoperite
13 tipuri de receptori Tolllike, fiecare avand predilectie
pentru un anumit tip de nonself (vezi figura 2.3)

Figura 2.3 receptorii Tolllike si functiile lor

Raspunsul leucocitar indus prin receptorii Toll-like

1. Sinteza de citokine proinflamatoare = molecule semnal prin care leucocitele activate
prin receptori Toll-like informeaza exteriorul despre prezenta non-selfului prin executarea
simpultana a 3 actiuni:

Autocrina: actioneaza asupra propriilor receptori de pe celula mama, activand-o

suplimentar
Paracrina: actioneaza asupra celulelor vecine/leucocitelor vecine
Endocrina: cu 3 tinte simultane:
1) Ficatul care prin activare sintetizeaza si elibereaza proteine de faza acuta care
vor circula in tot organismal, informandu-l despre focarul non-self-ului =>
raspuns organic

2) Maduva hematogena => leuco(cito)poieza

3) Hipotalamus: modificarea set-point-ului temperaturii normale (termostatul
organismului) cu producerea de febra care, daca este mai mare de 38 de grade,
determina activarea tuturor enzimelor leucocitare (prin modificari ale structurii
proteinelor)
Astfel de molecule sunt :
TNF (tumor necrosis factor),
Interleukine: IL1, IL6, IL8, IL12

2. Sinteza de interferoni cu roluri particulare:

Declanseaza apararea anti-virala

Regleaza imunitatea = rol imuno-reglator
Transporta informatia intre celulele imunitatii innasute si celulele imunitatii adaptative

3. Receptorii Toll de pe membrane M si celulelor dendritice directioneaza raspunsurile

immune adaptative spre RIU/RIC
Exemplu 1: celulele dendritice activate prin
receptori Toll 3, 4, 7, 8, 9 semnalizeaza pe calea
Mid88 si produc ca raspuns IL 12 si interferoni
. (vezi figura alaturata)
Figura 2.4 legarea non-self pe rec TLR
3,4,7,8,9

Exemplu 2: celulele dendritice prin legarea nonself-ului la TLR 2 declanseaza productia

predominanta a IL10 cu effect paracrin pe LTh2,
avand ca rezultat inhibarea reactiei inflamatorii
prin modularea RIU
Figura 2.5 legarea non-self la TLR 2

Exemplu 3: celulele dedritice si M stimulate de LPZ

bacteriene sintetizeaza IL cu efect autocrine,
determinandu-si propria exprimare de noi receptori :
CD40 si B7 (vezi figura alaturata)
Figura 2.6 legarea non-self la TLR 4

Concluzii imunitate innascuta:

1. Imunitate functia oricarui organism viu prin care acesta distinge permanent self-ul de nonself si indeparteaza non-self-ul.
2. Exista 3 nivele de imunitate cu specificitate crescanda de recunoastere a non-selfului
independent de recunoasterea Ag.
3. Imunitatea innascuta este declansata de contactul celulelor immune cu PAMP si DAMP
recunoscute prin PRR.
4. Sunt 3 familii de PRR: solubili/secretati, de semnalizare (TLR) si de endocitare.
5. Fixarea PAMP si DAMP declanseaza 3 raspunsuri fundamentale:
Activarea reactiei inflamatorii mecanismul central al imunitatii innascute
Directionarea spre RIU sau RIC a imunitatii adaptative
Conecteaza permanent imunitatea innascuta cu mecanismele imunitatii adaptative.

b.

IMUNITATEA ADAPTATIVA
Antigenul

Antigen = orice substanta recunoscuta ca non-self de un organism dupa trecerea ei de

barierele naturale si care este capabila sa induca raspuns imun.
Originea Ag:
o Compus anorganic
o Compus organic
o Organism viu: bacterie, parazit si toxinele lor
o Virusuri
o Celula proprie sau un fragment al celulelor proprii modificate in urma unei
agresiuni sau unei greseli de sinteza
o Celula tumorala si produsii sai
o Celula proprie invadata de virusuri, microbe sau paraziti cu dezvoltare
intracelulara.
Conditii de antigenicitate:
1. Structura trebuie sa fie recunoscuta ca non-self prin 2 tipuri de receptori:
a. Solubili opsonine
b. Receptori celulari
NB 1: Un Ag recunoscut ca atare la o specie poate fi ignorant la alta specie => Antigenicitatea
nu este universal.
NB 2: Orice structura a non-self-ului care NU poate fi recunoscuta va fi ignorata.

NB 3: Structura poate fi recunoscuta ca non-self, dar poate sa nu declanseze RI = haptena /

antigen incomplet.
Daca in organism apare o structura haptenica singulara, evolutia acesteia poate fi catre:
1. Opsonizare datorita recunoasterii ca non-self si fagocitare
2. Legare de o molecula proteica, lipoproteica sau LPZ cu formarea unui Ag complet ce
declanseaza RI
3. Endocitarea si depozitarea in celulele sistemului reticulo-endotelial ca si corp strain
Ex: cerneala din tatuaje
Specificitate = proprietate a Ag cu valenta dubla (vezi figura 2.7)
a. Presupune recunoasterea aceluiasi Ag pe receptori fixi limfocitari
b. Presupune recunoasterea Ag sip e receptori solubili (Ac)

Figura 2.7 Specificitatea antigenica

Antigenele complete
Antigenele complete sunt alcatuite dintr-o parte carrier
si o parte haptenica.

Figura 2.8 antigen complet

a. Partea carrier

Molecula proteica mare (lpz sau lipoproteina) cu putere mica de a initia un RI

La sfarsitul unui RI fata de un antigen complet se evidentiaza o cantitate mica de
anticorpi anti-carrier

b. Partea haptenica

Componenet mici legate covalent de carrier

Recunoscute ca non-self de receptorii specifici

Induc sinteza unor cantitati crescute de anticorpi care se vor liga cu specificitate mare
de haptena inductoare

Recunoasterea Ag:
Membranara abilitatea unor limfocite de a liga un singur tip de Ag fata de care
declanseaza RIU/RIC
Solubila - ligarea Ag initial oriunde s-ar afla pe structure receptoare mobile = anticorpi
care au zone de ligare complementare cu Ag (cheie in broasca)
In organismele vii exista mici abateri de la recunoasterea unui singur tip de Ag pe un singur tip
de receptor; un receptor mobil, anticorpul, poate fi recunoscut de un grup restrains de Ag foarte
apropiate structural. Astfel se confera imunitate imediata impotriva unor tipuri diferite de
germeni cu fragmente structural foarte asemanatoare.

Fig 2.9 Structura unui Ag complet

Specificitatea = proprietatea unui Ag de a fi recunoscut doar de un anumit tip de receptor pe care
o au atat Ag complete, cat si haptenele = Ag incomplete.
Recunoasterea se face pe 2 tipuri de receptori:

Fixi receptori membranari de tip

BCR(pe limfocite B) si TCR(pe limfocite T)

Mobili: Ig (IgM, IgA, IgG) si Ac c sunt

exportate pentru a fixa cu specificitate acelasi
Ag ce a activat limfocitul.
Tot ce inseamna ligare (ocuparea un ui
receptor) functioneaza conform principiului
functionalitatii structural = potrivire cheie in
broasca.
Figura 2.10 tipuri de receptori

Exista si abateri de la principiul specificitatii:

Un Ac (receptor solubil) poate sa recunoasca si sa fixeze nu numai un singur Ag, ci un

grup restrains de Ag apropiate structural de Ag initial
Apararea imediata impotriva unor germeni ce au fragmente structural
commune/identice.

Clona limfocitara
Clona limfocitara = totalitatea limfocitelor ce recunosc un anumit tip de Ag complet/haptena cu
specificitate;
O clona limfocitara cuprinde in repaus aproximativ 100 de membrii; Daca apare un Ag, acesta
va stimula clona ce va intra intr-un process de expansiune pana la cateva sute de mii de clone.
Ca raspuns organic la aceasta expansiune apare cresterea in volum a ganglionilor limfatici cu
adenopatie si hepato-splenomegalie (HSM).
Angtigenul complet poate declansa:

RIU cu producerea de Ac ce formeaza complexe imune Ag-Ac

o Complexe imune membranare pe membranele non-self-ului
o Complexe imune circulante in sange si lichidele biologice, complexe ce
vor fi indepartate dupa un timp
NB: nu se reuseste distrugerea Ag prin simpla productie de Ac

RIC cu activarea LTc, NK (cellule natural killer), K (cellule killer) ce distrug sursa
celulara a Ag = celula tinta

Antigenul nativ (cat timp nu a fost prelucrat in organism)

RIU/RIC nu se declansaza niciodata fata de toata structura Ag, nici fata de tot Ag nativ, ci sunt
declansate doar de anumite fragmente structural alese in functie de semnificatia/informatia
imunologica crescuta = determinant antigenici = EPITOPI.
Un Ag nativ foate avea sute de epitopi

Figura 2.11 Determinantul antigenic

NB: Chiar daca provin din acelasi determinant antigenic, epitopii (E) au semnificatie
imunologica diferita:
o Efectori
o Supresori
o Imunoreglatori
a. E. efectori (H+C) declanseaza intotdeauna raspuns imun
o Recunoscute de LB prin BCR => RIU
Pentru 5% din Ag
o Recunoscute de LT pe TCR => LTh (LT helper) sunt primele care
recunsoc Ag in 95% din cazuri
Daca legarea se face pe LTh1 se induce RIC prin stimularea LTc (LT citotoxice).
Daca legarea se face pe LTh2 se stimuleaza RIU prin stimularea LB.
b. E. supresori se fixeaza pe TCR ai unor tipuri special de limfocite reglatorii (LT reg)
sau limfocite supresoare (denumire veche)
Recunoasterea declansaza un raspuns imun blocat imediat de citokinele inhibitorii
secretate de LTreg
Actioneaza in 2 etape diferite ale raspunsului imun:
o De la inceputul RI => E devin tolerogeni (acceptati de organism)
o Actioneaza la sfarsitul RI => mecanism de oprire a RI
c. E. imunoreglatori influenteaza desfasurarea RI in functie de concentratia celorlalte
tipuri de Epitopi:
o Daca in mediu predomina E efectori, Eimunoreglatori conlucreaza cu acestia si
stimuleaza RI
o Daca predomina Esupresori, Eimunoreglatori vor ajuta la inhibarea RI

Concluzie: Evolutia RI depinde de proportia de E dintr-un Ag nativ:

o daca in Ag native predomina Eefectori se declansaza un raspuns imun;
o daca predomina Esupresori nu se declansaza RI = Ag tolerogen
Caracteristicile structurale ale epitopului- clasificarea epitopilor:
Dupa structura cel mai frecvent sunt oligopeptide
Epitopii oligopeptidici avand 8-10 aa contin intordeauna aa hidrofobi si aa hidrofili fixate
diferit de limfocite pentru a nu se incurca in recunoastere.
o Moleculele MHC recunosc aa hidroFOBI
o LB fixeaza doar aa hidroFILI

Dupa dimensiune sunt 3 categorii:

o mai putin de 8 aa: ignorate immunologic chiar daca provin din non-self
o 8-10 aa epitopi ce se incarca pe moleculele MHC, declansand raspuns imun
(incarcarea pe MHC1 duce la RIC, iar cea pe MHC2 duce la RIU)
o 15-20 aa recunoasterea se face doar pe LB cu declansarea RIU

Dupa structura spatiala:

o
Epitopi liniari au 8-10 aa si provin din
structura primara a proteinei
o
Epitopi conformationali/spatiali provin din
zone diferite ale catenei intre care se formeaza legaturi
de diferite tipuri. Acestia vin din structura tertiara sau
cuaternara a proteinei Ag.

Figura 2.12- Formarea epitopilor dupa

structura spatiala

Dupa origine:
o Epitopi endogeni = prelucrare in proteazomi dupa care sunt prezentati pe
MHC1
o Epitopi exogeni = prelucrarea are loc in fagolizozomi ce vor fi prelucrati
pe MHC2
NB: Exista un grad reduc de prezentare incricisata: foarte putini epitope endogeni pot fi
prezentati pe MHC2 si invers.

Recunoasterea epitopilor
Executata de:

Fagocite celulele efectiare din imunitatea innascuta

Opsonine imunitatea innascuta
LB legarea prin BCR
LT prin receptori TCR: LTh1, LTh2, LTreg/supres
NK, K
Receptori solubili/mobili: Ig/Ac

Reguli de recunoastere:
1. O clona limfocitara recunoaste un singur tip de epitope
Se estimeaza ca exista 1014 - 1016 tipuri de epitopi pentru care trebuie sa avem tot atatea LB si
LT.
2. LT recunosc Ag/E diferit de LB:
Pentrut toate LT, epitopii trebuie prezentati de cellule prezentatoare de antigen (APC) pe
molecule MHC (major histocompatibility complex)
TCR-urile recunosc in acelasi timp si epitopul (non-self) si molecula MHC (self-ul) =
recunoastere ascociativa intrareceptoriala
LB nu au nevoie de molecule MHC, ci recunosc direct epitopii solubili (prezenti in
circulatie) sau fragmente structural mai mari pentru care declansaza RIU.
Sunt 2 posibilitati prin care LB declansaza RIU:
a. Fara participarea LT are loc doar pentru Ag T-independente (5% din Ag din natura)
b. Dupa cooperarea anterioara cu LT (95% sunt Ag T-dependente)
3. Ligarea unui singur tip de receptor nu este suficienta pentru declansarea unui RI
Este obligatoriu sa se declanseze semnale si de la
coreceptorii care au fost ligati de acelasi tip de Ag. Prin
acest mechanism, limfocitele se protejaza de o activare
inutila.

Figura 2.13 Receptori si coreceptori

Tipuri de Ag din natura:
1. Ag VIRALE:

ARN/ AND mono sau dublu catenar

Protein capsulare
Glucide/ glicoproteine repetitive

Fragmente rezultate din fagocitoza

2. BACTERIENE
Gram pozitiv

Peptidoglicani
Polizaharide

Acid teicoic
3. FUNGICE = fragmente micotice
4. Fragmente de paraziti
5. Toxinele (virusuri, bacterii)

Gram negative

Proteine/lipoproteine
Glicoproteine
LPZ bacterien

6. Toxinele plantelor
7. Mitogenele

Ag speciale sunt mitogenele si superantigenele.

a. Mitogenele structuri antigenice care, indifferent de specificitatea receptorilor, activeaza
intotdeauna mai multe clone leucocitare.
Ex: LPZ gram negativilor, lectinele vegetale, fitohemaglutinina, concavalina A (Con A)
Dau 3 tipuri de reactii:
Pe o suprafata restransa din membrana leucocitara dau aglutinarea mai multor
receptori care au fixat mitogene cu stimularea excesiva a leucocitului respective
Activarea unui numar foarte mare de clone leucocitare care nu sunt neaparat
specifice
Activarea nespecifica a LT si LB (activarea scurtcircuiteaza TCR si BCR)
b. Superantigenele = mitogene ce stimuleaza exagerat LT ( este tot o activare policlonala
ce nu tine cont de specificitate)
Actioneaza prin 3 mecanisme:
TCR-urile sunt stimulate excesiv printr-un numar foarte mare de complexe E-MHC
Legaturile incrucisate intre receptori (cross-link receptorial)
LT sunt activate nespecific, scurtcircuitand TCR prin fixarea superantigenelor pe
fragmente glucidice din membrane limfocitara.
Poate duce la activarea a minim 20% din clonele limfocitare ale organismului ce vor
elibera cantitati uriase de cytokine, ducand la o reactive inflamatorie puternica cu instalarea
socului anafilactic.
Ex: Straphylococcus aureus, Streptococcul hemolitic de grup A, Corynebacterium
diphteriae, Vibrio cholerae.
NB: Daca pacientul nu moare, va dezvolta cu siguranta o boala autoimuna in viitor.
Conditiile de imunogenitate ale unui Ag
1. Gradul de non-self al antigenului: cu cat o structura este mai indepartata filogenetic, cu
atat are imunogenicitatea mai crescuta
Ex: proteinele de soc caloric: HSP
2. Dimensiunea moleculelor respective:
Dimensiune moleculara mare ( >100 000 KDa) sunt mai imunogene
Structurile <50 000 KDa nu sunt imunogene indifferent de gradul de non-self
Exceptie: insulina bovina o molecula mica puternic imunogena

3. Complexitatea moleculelor: cu cat este mai complexa si contine mai multi nuclei
aromatic, cu atat creste imunogenitatea
Pentru Ag organice, imunogenitatea scade conform
figurii 2.14.

Figura 2.14 Variatia imunogenitatii in functie de

compus

CURS 6: CELULELE PREZENTATOARE

DE ANTIGEN APC-URILE
Celulele participante la raspunsul imun:
1. APC-urile prelucreaza Ag native in Epitop care va fi prezentat pe MHC astfel:

MHC1 sunt prezentate catre LTh1 => RIC

MHC2 prezentate catre LTh2 => RIU

2. LT helper ce au receptori CD4 sunt limfocite CD4 pozitive
Sunt de 2 tipuri si induc raspunsuri immune diferite:

3.
4.

5.
6.

LTh1 => RIC

LTh2 => RIU

LT citotoxice au receptori CD8 in proportie de 90%, fiind cellule executante ale RIU, dar si
receptori CD4 in proportie de 10% avand rol reglator al RIC
LB sunt de 2 tipuri notate cu LB1 si LB2, ambele generand RIU pe cai diferite:
LB1 prin cooperare cu LTh ce genereaza RIU fata de Ag T-dependente
LB2 dau direct RIU pt cele 5% Ag T-dependente.
NK si K cu actiune in anumite forme de RIU
LTreglatorii: LTreg/LTsupresoare, LTh3, LTh17

APC = cellule cu rol essential in declansarea RIU/RIC fata de Ag T-dependente si care

indeplinesc urmatoarele functii:
o Recunosc Ag T-dependente prin receptorii imunitatii innascute (PRR)
o Endociteaza Ag si il prelucreaza
o Transporta Ag de la tesuturi spre organelle limfoide secundare (splina si
ganglioni) unde se gasesc LB si LT
o Prezinta epitope rezultati din prelucrarea Ag pe LTh pe molecule MHC,
realizand selectia clonala
o Activeaza limfocitele efectorii (LTh si LTc) si limfocitele imunoreglatoare
printr-un process de cooperare celulara
Tipuri de APC-uri in functie de specificitatea functionala:
APC profesionale: M, cellule dendritice, LB (poti fi APC-uri numai cand sunt activate
intermediar in stadiul de limfoblast B)
APC ocazionale- activate intr-un process inflamator: N0, cellule endoteliale, cellule
epiteliale

1. MACROFAGELE:
-

Sunt sintetizate de maduva hematogena ca monoiyte si descarcate in sange prin

citodiabaza unde raman 24-48h. Trec in tesuturi prin atragere de factori chemoatractanti.

NB1: Nu toate M devin APC, ci doar o parte care reusesc sa sintetizeze molecule
MHC1 si mai ales MHC2.
NB2: M care nu devin APC au rol doar in reactia inflamatorie (raspunsul imun)
NB3: Functia de APC a unui M se poate manifesta doar in tesut.
-

Comuteaza imunitatea innascuta cu imunitatea adaptativa impreuna cu mastocitele

pozitionate strategic in jurul vaselor, M fiind rezidente ale unui tesut.

Etapele prezentarii Ag:

a.
b.
c.
d.
e.

Captarea Ag
Endocitarea
Prelucrarea in epitop
Depozitarea unei parti din epitopi
Prezentarea epitopilor pe MHC1 si MHC2
a. Captarea Antigenului:

Figura 3.1 etapa de captare

Prin receptorii imunitatii innascute (fenomen mediat receptoriale), M capteaza atat Ag

opsonizati, cat si pe cei neopsonizati.
Sunt captate Ag opsonizate cu C3b si IgG pe receptori CR si FcR, dar si Ag
neopsonizate ce recunosc fragmente zaharidice repetitive din membranele bacteriene
Rezultatul captarii este transmiterea unor semnale spre membrana si citochelet, avand ca
urmare formarea de invaginari si emiterea de prelungiri, endocitandu-se complexele
Ag(opsonina)-Receptor
Prin endocitarea receptorului, M devine incapabil de endocitare suplimentara pe toata
perioada prelucrarii Ag nativ
Veziculele endocitate fuzioneaza imediat cu lizozomii, rezultand fagozomi
O parte din Ag native nu vor fi endocitate, ci doar captate pe receptorii Toll (TLR) ce vor
permite semnalizarea spre diferite cascade kinazice care amplifica semnalul si transmit
spre factorii de transcriptie (APK1 si NFkB); Factorii de transcriptie retransmit semnalul
amplificat spre nucleu, pe regiunile promotor al mai multor gene cu sinteza proteica
masiva cu multiple utilizari:
Proteine endogene:

enzime (la activarea suplimentara a M)

molecule MHC1 si (in special) MHC2 pe care vor fi incarcati epitope

Proteine de export in principal citokinele proinflamatorii cu 3 tipuri de

semnal:
1. autocrin ce determina activarea suplimentara a M
2. paracrin citokinele din mediu sunt preluate de celelalte APC-uri, iar cand
M ajung in organelle limfoide are loc preluarea de LT
3. endocrin: M informeaza restul organismului despre aparitia unui process
inflamator, avand 3 tinte principale:
a. ficatul: descarca proteinele de faza acuta pe care le trimite in sange
b. maduva hematogena ce descarca leucocite deja formate sau
sintetizeaza proaspete
c. hipotalamus care declansaza reactia febrila cu activarea enzimelor
leucocitare

receptorii de tip B7 (CD80) stabilesc legaturi cu omologii lor CD28 de pe LTh cu

activarea complete a LTh

NB: Nu este suficient ca LTh sa fie activat pe TCR, ci este OBLIGATORIU sa vina un
al doilea semnal de siguranta de la M (B7 sa se lege de CD28)
Concluzii legate de captare:

1. este un fenomen mediat receptorial

2. Recunoasterea imunologica a Ag este nespecifica receptorii M nu recunosc specific
Ag, ci recunosc doar opsoninele sau doar fragmnetele universale germenilor sau
PAMP/DAMP
3. Induce 2 efecte fundamentale: endocitarea NS si activarea metabolica a M cu
declansarea sintezei proteice

b. Endocitarea Ag
c. Prelucrarea Ag
Executat de proteazele lizozomale care ataca moleculele de Ag native strict pe anumite
zone, descompunandu-l in epitopi (efectori, supresori si imunoreglatori); restul molecule
de Ag este degradata pana la aminoacizii constituenti.
d. Depozitarea Ag
Este realizata de o parte din Eefectori pentru mentinerea in timp a RI, de Esupres si o
parte din Eimunoreglatori;
Restul E vor fi incarcati pe molecule:
MHC1 pentru E endogeni care au tranzitat proteazomii
MHC2 pentru E exogeni care au traversat fagolizozomii.

e. Prezentarea Ag:
Doar dupa ce APC a produs MHC mai ales MHC2
Prezinta epitopul spre LTh din organelle limfoide
Prin prezentare este selectata clona de LT care are TCR specific pentru epitopii
prezentati

NB: Pe toata perioada prelucrarii si activarii, M se deplaseaza de la periferie spre

organelle limfoide secundare.

Concluzii: functia de APC este conditionata de 3 evenimente:

1. Capacitatea M de a avea pe membrane receptori CR, FcR, MR, FR, Toll (TCR).
2. Capacitatea M de a sintetiza molecule MHC1 si MHC2.
3. Capacitatea M de a sintetiza receptori B7/CD80.

Exista 4 tipuri de M:

M activate classic
M activate alternative
M active tip II

M din reactia inflamatorie granulomatoasa

NB: intitial toate M sunt la fel, dar in cursul maturarii se orienteaza spre un profil in
functie de iformatia din mediu.
a. M activate classic prin 2 semnale de activare:
1. Prin interferon este de fapt o preactivare;
- Interferonul provine in mediu din alte M, LT sau diverse tipuri de APC (ca de
exemplu, celulele dendritice)
2. Prin TNF (tumor necrosis factor = factor de necroza tumorala) de provenienta:
- Endogena determina stimularea autocrine (cea mai importanta activare)
- Exogena determina stimulare paracrine
NB: dupa receptionarea semnalului de la TNF apare modificarea functionala a M cu:
o Cresterea productiei de molecule MHC si expunerea lor pe membrane
o Expunerea moleculelor B7 (pentru activarea LT prin legarea de CD28)
o Producerea in exces de specii reactive de oxygen si azot (oxid nitric) prin care ucide
eficient patogenii
o Scade capacitatea de fagocitoza
o Scade numarul de receptori CR, MR, FR, FcR
o Scade concentratia de triprofan (Trp) si Fe din fagozomi pentru a impiedica
multiplicarea germenilor deja fagocitati

b. Macrofagele alternative activate (Mregulatorii si reparatorii)

- Stimuleaza in principal interleukina 4 (IL4) din mediu, produsa de LTh daca raspunsul
imun s-a derulat pe o perioada scurta de timp
Proprietatile M alternative activate:

Au capacitate scazuta de sinteza a moleculelor MHC, deci nu mai au functie de APC

Inhiba multiplicarea LB (inhiba atingerea unei mase critice de AND pentru a evita
mitoza)
Nu mai pot produce specii reactive de oxygen, deci au capacitate mai scazuta de a
distruge patogenii
Secreta molecule ce blocheaza receptorii pentru cytokine proinflamatorii

Incep sa sintetizeze fibronectina, o proteina asociata matricei extracelulare, si prolina

(aminoacid important in formarea colagenului si elastinei); prin aceste sinteze, M
favorizeaza producerea de colagen din fibroblastii vecini si refacerea matricei
extracelulare, cat si angiogeneza.
c. Macrofagele activate tip II
Sunt activate de 2 tipuri de semnale in fucntie de receptorul ligat:
-

FcR pentru ligarea IgG

Receptorii Toll-like, CD40 si CD44 cand M nu mai poate secreta cytokine
proinflamatorieIL12, dar poate secreta citokina IL10 (antiinflamatorie) ce comuteaza
inflamatia cu RIC

Efectele M activate tip II:

Secretia de TNF, IL1 si IL6(cytokine proinflamatorii) raman nemodificate

Sinteza de IL10 citokina antiinflamatorie care are si rolul de a proteja organismal
M stimuleaza LTh2 sa produca IL4 ce va declansa RIU

d. M din inflamatia granulomatoasa

Inflamatia granulomatoasa este o inflamatie patologica cu abatere de la modelul normal in care
apar modificari ireversibile in tesut
-

M se aglomereaza in gramezi inconjurate la exterior de inele de LT;

M sunt infectate cu germeni care au habitat si/sau dezvoltare intracelulara, ducand la o
activare puternica, dar silentioasa cu secretia unor cantitati foarte mari de cytokine
proinflamatorii, specii reactive de oxygen ( anionul superoxid [O], peroxidul de
oxygen 2 2, hipoclorit etc) si azot (oxidul nitric) si enzime proteolitice
Vor distruge structurile din vecinatate, aparand leziuni

2 citokine induc acest comportament: IL 10 si TGF descarcate de M si LT vecine; Ele se vor

fixa pe un receptor de pe membrane M numit RON (un receptor tirozin-kinazic ce va induce
raspuns enzymatic) cu declansarea cascadelor de semnalizare care duc la comportamentul
specific. Vor aparea leziuni cu lipsa de tesut : caverne, lipsa de substanta lepromatoasa)
In final, foarte multe M intra in apoptoza urma epuizarii functionale indusa de
suprastimularea IL10.

2 . Celulele dendritice
-

APC-uri profesionale sunt leucocite cu origine medulara care au primit acest nume
datorita unor foarte numeroase prelungiri pseudopode pe care le emit (deci nu le au in
permanenta).

Proprietati care conditioneaza functiile de APC ale celulelor dendritice (Cd):

1. Capacitatea de a expune receptori pe membrana: FcR, Toll, MR, FR
2. Sunt capabile (dup ace au fixat si endocitat non-self-ul) sa expuna pe membrana
molecule MHC (mai ales MHC2), molecule B7 sau CD80
3. Celulele dendritice incep sa functioneze ca APC-uri din perioada intrauterina
Sunt immature
Prezinta epitopi de tip T spre precursori de LT (epitopii prezentati sunt self,
specifici, normali) => process de toleranta imunologica
4. Pleiomorfism = cameleon morfo-functional adopta diferite aspecte morfologice si
capata diferite functii dupa locurile din organism in care se afla.
Clasificare dupa localizare:

Cd intratisulare Langerhans
- Interstitiale

Cd limfoide apar in organelle limfoide secundare precum splina si ganglionii:

- interdigitate
- foliculare

Cd circulante:
- Sanguine
- Limfatice

I. Celulele intratisulare:
o Sunt situate la portile de intrare, avand rolul de a capta Ag ce au deposit barierele
normale
o Capteaza Ag corpusculare, de dimensiuni mari
a. Celulele Langerhans:
Localizare: stratul aproximativ continuu dintre derm si epiderm
- Submucoasa tubului digestive
- Submucoasa colului uterin

Morfologie: nu au aspectul tipic de celule dendritice (prelungiri mari si lungi cu forma

celulei deformata), ci apar ca niste celule stellate (prelungiri putine, groase si scurte)
Fenotip: au receptori de membrana de tip CR, FcR, Toll, MR, FR
Functie: capteaza Ag T-dependente corpusculare si le transporta in zonele T-dependente
din organelle limfoide secundare: paracorticala ganglionilor limfatici, PALS (periarterial
lymphatic sheaths = strat limfocitar peri-arteolar) intern din splina.
b. Celulele interstitiale:
Localizare: toate celulele interstitiale din toate organele
Morfologie: nu au aspectul tipic seamana cu celulele stelate, asemanare utila in
captarea antigenelor.
Fenotip: Au receptori de toate tipurile
Functie: capteaza Ag corpusculare T-dependente care ajung in interstitii si le transporta
in zonele T-dependente.

II. Celulele limfoide:

a) Celule dendtritice interdigitale
Localizare: sunt situate in onele T-dependente
Morfologie: au aspect tipic cu foarte multe prelungiri subtiri, lungimea
dendritelor depasind de cateva ori lungimea corpurilor celulare;
Isi manifesta prezentarea de antigen la foarte multe LT concomitent
(200-500 de LTh/celula dendritica)
Fenotip: au retras receptorii membranari
- Expun molecule MHC si B7 (cand le este activata suprafata)
Functie: se manifesta rolul de APC pentru LTh din zonele Tdependente, astfel aparand primul schimb de informatie intre LT si
APC
Figura 3.2 celulele
dendritice interdigitate

b) Cd foliculare:
Localizare: in zonele B-dependente din splina(PALS extern) si ganglioni(corticala externa)
Morfologie: nu au aspect tipic de Cd, ci au aspect folicular.
Sunt asezate in gramezi inconjurate de foliculii de LB.
Fenotipic: prezinta receptori, dar pot expune si molecule MHC
Functie: retin Ag solubile (nu corpusculare), Ag de mici dimensiuni care fie au scapat
fixarii, fie au intrat direct in circulatie

Formeaza site cu ochiuri foarte stranse ce vor retine Ag solubile astfel:

- LB vor recunoaste Ag fixate
- Pot sa prezinte pe molecule MHC
- Epitopii sunt prezentati catre LB

III. Circulante:
a) Sanguine:
Morfologie: nu au aspect specific, fiind rotund-ovalare
Fenotip: nu au receptori
Au functie tranzitorie:
de la maduva hematogena spre tesuturi (Cd proaspat sintetizate)
de la tesuturi spre organele limfoide (mai ales spre splina)
b) Limfatice:
Morfologie: celule rotund-ovalare, foarte aplatizate, dand impresia de voal cu care
inainteaza prin limfa prin ondulatii ale corpului = celule valuroase (veiled cells)
Functie: apar in tranzitul prin limfa dintre tesuturi si organe limfatice

Traficul si filiatia Cd in organism:

1. De la locul de formare - maduva hematogena, traverseaza membranele prin citodiabaza
si se dscarca in sange unde devin Celule dendritice sanguine care merg la tesuturi de
unde, in functie de tesut, capata
fomele de Cd intestitiale, Cd
interdigitate, Cd Langerhans etc
conform figurii 3.3
O parte din celulele dendritice
sanguine majoritar descarcate din
maduva se duc direct in splina si
zonele B-dependente, devenind
celule foliculare cu rol in filtrarea
tuturor Ag soluile ce ajung la
splina prin circulatie. De aici, Ag
solubile sunt prezentate catre LB.

Figura 3.3 circulatia celulelor dendritice in organism.

3. Limfocitele B
LB devin APC-uri numai daca au fost deja activate de Ag, plasandu-se in stadiul intermediar de
activare, numit limfoblast B (LbB).
Limfoblastii:

Prezinta epitopi T-dependenti catre limfoblastii T helper (LbTh) ce rezulta prin activarea
antigenica a LTh executata de APC-uri non-B (prin M si celule dendritice),
In urma cooperarii dintre cele 2 tipuri de limfoblasti se ajunge la stadiul suprem de
activare in care:
- limfoblastii B devin plasmocite ce secreta cantitati mari de Ig
- Limfoblastii Th au secretie maximala de citokine
NB: M si celulele
dendritice sunt cele care
comuteaza raspunsul imun
spre RIU sau RIC prin
citokinele secretate.

Figura 3.4 rolul de APC-uri ale LB

Moleculele MHC
MHC1:
o

Structura: proteine transmembranare alcatuite din 2 lanturi de aminoacizi ce difera intre ele
prin modul de traversare a membranei celulare:
- mult voluminos
-
localizat pe membranele tuturor celulelor nucleate cu exceptia neuronilor;

a. MHC1 alcatuit din 350 aa (70 in interiorul celulei si 280 la exterior)

Structura sa intrevede multiple plicaturi =
foldari asigurate de legaturi disulfidice intre diversi
aa.
Prin dispunerea fata in fata a
portiunilor 1 si 2 se creeaza o cavitate in care se
acomodeaza Ag endogen ce va fi vazut prin +
In concavitate se mai pot aduna foarte
multe tipuri de Ag endogeni cand apar factori ce
permit legarea cu complementaritate structurala =
principiul cheie in broasca
1 si 2 sunt domenii variabile
3 este identic pentru toate sructurile nucleate
ale unui individ de aici apare importanta sa ridicata
in reactiile de respingere a greflor.
Figura 3.4 MHC1
Lantul este conectat cu lanturile inferior de 3
o
o
o

fractiunea 2 este o microglobulina comuna tuturor indivizilor unei specii

in conditii patologice, microglobulina se poate rupe, devenind libera in sange (se fac dozari)
un exemplu este in SIDA cand procesul este intens, iar cantitatea plasmatica de 2 este

ridicata.
o

Rolul lantului 2 este de a stabiliza structura si functia lantului

Genetica MHC1:
Lantul este codat pe cromozomul 6 unde gena pentru MHC1 este in proximitatea celei pentru
MHC2; informatiile pentru structura lantului sunt prezente pe ambele copii ale ADN-ului
Locusul are 3 segmente pe fiecare din catenele ADN-ului, in total 6 zone distincte pentru MHC1 care
se vor combina pentru a da aminoacizii din lantul .

Lantul pe cromozomul 15.

Sinteza MHC1:
MHC1 sunt proteine pentru:
- Utilizare interna proaspat iesite din robozomi, ajung in citoplasma sau mitocondrii
- De export patrund in RER de unde sunt exportate pe membrana/in afara celulei
Surse de proteine aberante(diferite de proteinele normale ale organismului):

o
o
o
o

Greseli de sinteza
Imbatranirea celulara
Celulele tumorale
Contaminarea virala/bacteriana/parazitara a celulelor cu germeni intracelulari

Structurile aberante vor fi distruse:

o In timpul sintezei, cotranslational, distrugere executata in proteazom
o Dupa sinteza in alte structuri celulare
O clasa intermediara de proteine sunt proteinele instabile (intre sinteza si definirea structurii
lor) care nu au structura tertiara sau cuaternara. Ele vor intra in procesul de folding in
mitocondrii, in citoplasma sau in RER unde 2 tipuri de enzime vor conlucra la definirea
structurala a acestora: chaperoninele si foldazele.
a. Chaperoninele:

Sunt enzime prezente in toate tipurie de sinteza proteica

Sunt inalt conservate filogenetic (se aseamana chaperoninelor bacteriene)
Situare:
in citosol si nucleu unde sunt numite HSP (heat shock proteins = proteine de soc
caloric)
in RER calnexina, calreticulina, GRP78, GRP94
- imediat dupa sinteza sunt aruncate in interiorul RE intr-un mediu ce mimeaza
mediul extracelular, realizandu-se diferentierea proteinelor rezistente de cele
gresite

- aici actioneaza chaperoninele care au rolul de a proteja proteinele corecte spre a

agrega si a intra rapid in procesul de foldare
- cheperoninele fixeaza proteinele nefoldate/proteinele prost foldate/incomplet
foldate si le trimit la taiere in proteazomi sunt expulzate in proteazomi prin pori
ale membranei RE
b. Foldazele:
- Sunt enzime ce accelereaza procesul de foldare
- De 2 tipuri: PDI (protein-disulfid-izomerase) cu rol in catalizarea formarii de punti
disulfidice intre resturile de cisteine
PPI (peptidil-prolil-cis-trans-izomerase) cu rol in formarea de legaturi cis-trans intre
resturile de prolina din anumite structuri.
RE nu are rol numai in sinteaza de proteine de export, ci si in antrenarea lor in mediul
extracelular. Tot aici exista sisteme care recunosc greselile de sinteza si impachetare, acestea
fiind dirijate in afara reticulului spre proteazomi in vederea degradarii.
Sistemul ERAD (endo-reticular asociat degradarii) sau sistemul reticul endoplasmaticproteazomi.

Totalitatea CDR = Paratop aceste zone ??? ale situsului combinativ ce este direct implicat in
formarea de legaturi cu moleculele MHC si cu epitopii.

Moleculele MHC intra in situs si formeaza

legaturi prin complementaritate structurala cu CDR si
CDR2 de pe fiecare lant.

Epitopii vor forma legaturi doar cu CDR3.

Aceste zone poarta denumirea de regiuni de
complementaritate.
Moleculele MHC sunt fixate pe 4 CDR ( 2 pe lantul si
2 pe ), iar epitopii sunt fixati pe 2 CDR (CDR3 pe si
un alt CDR3 pe ). Astfel, fiecare situs combinativ
formeaza 6 legaturi ( 4 cu MHC si 2 cu epitopii) prin care
are loc recunoasterea asociativa intrareceptoriala. Prin
aceasta recunoastere se recunosc si moleculele MHC si
epitopii in acelasi timp, adica aceeasi structura recunoaste
atat selful (molecula MHC), cat si non-selful (epitopul),
astfel incat LT se asigura ca epitopul a fost preparat intrun APC din organismul din care face parte si limfocitul.
NB: Daca LT nu recunoaste MHC nu se declansaza raspuns imun.

STRUCTURA MHC
In situsul combinativ sunt domeniile polimorfe ale MHC (1 si 1 pentru MHC2).
Segmentul extracelular de la sfarsitul buclelor este CC pana la membrana a primit numele de
zona balama datorita faptului ca exista o mare flexibilitate moleculara a receptorului astfel
incat TCR se roteste in toate directiile pentru captarea Ag.
NB: MHC sau E nu intra in celula pentru a chimba biochimia, ci membrana vibreaza
datorita legaturilor formate. Restul aa pana la 110 au doar rolul de a amplifica informatia.
Segmentul transmembranar este mai scurt, avand 20-25 aa si este important in transmiterea
informatiei de la receptor spre spre componentele membranare (proteice) care sunt ??? de
proteine ale citoscheletului.
Segmentul intracelular este foarte scurt (5-12 aa) si nu poate face legatura cu enzimele din
citosol, de aceea trebuie sa se asocieze cu CD3.

1. CD3
Este un hetero-pentamer (are 5 lanturi de aa: , , , si - zeta). Lantul creeaza un manunchi
in jurul TCR, fiind legat atat de celelalte lanturi, cat si de TCR prin punti disulfidice.
Pe oricare dintre lanturi exista semnente cu foarte multa tirozina ce poarta numele de domenii
ITAM, domenii activatoare ale LT. Sunt in numar foarte mare pe lantul . ITAM vor fi
recunoscute de enzimele citosolice ce se articuleaza pe ele. Prin toate aceste structuri se schimba
modul de vibratie a membranei celulare si a citosolului.
Ca si functie, CD3 preia informatia activatoare venita de la TCR, o amplifica si o transmite spre
enzimele citosolice, mai ales prin lantul .

2. CD4
Sunt CoP (???) transmembranare de 60 KDa care au un singur lant = monomeri. Gena CD4 este
pe cromozomul 12.
Este localizat pe membrana LTH, fiind un marker de suprafata pentru acestea, si pe 10% din
LTc.
Segmentul extracelular are 4 bucle sau domenii notate cu D1 pana la D4. Pe D1 se fixeaza
MHC2 fara epitopi, mai exact domeniul al MHC2.

Prin segmentul intracelular, CD4 se leaga de enzime din clasa protein-tirozin-kinazelor (PTK)
care actioneaza ca inhibitori. Astfel, receptorii pentru CD4 transmit semnale inhibitorii spre LT
care ii vor bloca activarea metabolica, cu conditia ca molecula MHC2 sa nu prezinte epitopi (este
un mecanism de protectie care impiedica activarea inutila a LT).

3. CD8
Este o CoP transmembranara, mai mare de 72 KDa. Structural, este un heterodimer (are
lanturi si ).
Sunt caracteristice LTc, fiind prezente in proportie de 90% pe acestea (sunt considerate
markeri definitorii). Se mai gasesc si pe unele LT reglatorii (mai precis, pe LT supresoare).
Dpdv functional, CD8 se fixeaza pe MHC1 vide (fara epitopi) si pe domeniile cst (???) 3.
Prin segmentul intracelular, se articuleaza tot cu protein-tirozin-kinaze (PTK), avand efecte
inhibitorii. Rezultatul este acelasi rol ca CD4, doar ca apare pe alte tipuri de LT.

Concluziile receptorilor de recunoastere antigenica:

1. Receptorul TCR executa recunoasterea asociativa intrareceptoriala.
2. Receptorii CD4 si CD8 recunosc doar MHC vide (fara epitopi), astfel incat se formeaza
MHC (4 legaturi CDR +1 legatura CD4-CD8) si Epitopi (2 legaturi cu CDR).
3. Receptorii CDR, CD4 si CD8 realizeaza o recunoastere asociativa interreceptoriala,
stabilizandu-se 5 legaturi cu MHC si 2 cu epitopii.
4. Importanta recunoasterii moleculelor MHC proprii este dovedita de numarul mare de
legaturi de pe CDR si CD4/CD8, motiv pentru care recunoasterea antigenica a LT este
considerata MHC restrictiva.

Receptorii accesorii CD28 si CD45

1. CD28
Sunt CoP transmembranare prezente constitutiv pe membrana LT efectorii (LTh si LTc, dar
nu si pe LTreg). Formeaza legaturi cu un ligand proteic de pe membrana APC-urilor = B7
sau CD80. Apare numai dupa ce APC s-a activat si prin receptorul Toll. Se genereaza, astfel,
un semnal catre APC, LT fiind obligatoriu pentru activarea completa a LT. Acest proces
poarta numele de co-stimulare.

Figura 3.6 receptorii accesorii si de adeziune

2. CD45 = glicoproteina transmembranara, cu greutate moleculara mare : 175-185
kDa care este prezenta pe membrana tuturor leucocitelor, dar cel mai mare numar este
intalnit pe LT. Se articuleaza mereu pe lantul
Rol enzimatic, functioneaza ca o protein-fosfataza , dar are si rol in activarea LT.
Concluzie: toate fenomenele de transmitere a informatiei pe cale biochimica in LT presupun
alternante de fosforilari si defosforilari intre kinaze (fosforileaza) si fosfataze.
NB: Rec CD45 se intalnesc atat pe membrana LT naive, cat pe membrana LT cu memorie.
Diferenta este ca cei situati pe LT cu memorie se gasesc intr-o izoforma mult mai activa
(izoforma CD45RO) si ii trebuie cantitati mult mai mici de epitopi pentru activare, deci se
activeaza mai repede.

RECEPTORI DE ADEZIUNE INTERCELULARA (CD2, LFA1)

1) CD2
Este o glicoproteina transmembranara cu greutate moleculara 50 kDa. Formeaza legaturi
cu un ligand de pe APC numit LFA3, aceste legaturi puternice ce solidarizeaza
membranara. Aceste legaturi sunt primele care se formeaza intre cele doua celule = cuplu
de adeziune intercelulara de linia I si sunt initial de joasa afinitate, dar pe masura ce se
formeaza un numar din ce in ce mai mare de legaturi, le creste si afinitatea.
NB: CD2 sunt prezente in numarul cel mai mare pe LT naive!

2) LFA1
Este o glicoproteina transmembranara, heterodimer . Se intalneste mai ales pe
membranele LT cu memorie, dar si pe LB, NK si monocite.
Lantul este CD11a, iar lantul este CD18

se articuleaza cu un ligand de pe APC numit ICAM (molecula de adeziune intercelulara).

Astfel se formeaza o legatura noua, variabila mai ales pentru LT cu memorie, formand un
cuplu de adeziune intercelulara de linia a II-a intre LFA1 ICAM. Acest cuplu
formeaza legaturi mai puternice si solidarizeaza mai bine membranele celor doua celule.

ROLURILE MOLECULELOR DE ADEZIUNE

1) cuplurile de linia I si II creeaza contacte stranse pe suprafete extinse ale membranelor
celor doua celule (APT si LT) => efect de fermoar.
2) Numai cu ajutorul lor se poate realiza recunoasterea Ag si, secundar, declansarea RI.
3) Prin aceste cupluri se constituie sinapsa imuna, in interiorul careia se transmit semnale
activatoare.
Pentru a se realiza RI, cele 2 celule trebuie sa aiba contacte cu cel putin o ora, desi
primele cupluri apar la aproximativ 15 minute de la contact. Aceste cupluri se formeaza
si daca APC-ul nu are epitopi specifici pentru TCR-ul LT-ului!
Sinapsa imuna = forma ochi de bou, rotund, migdalat :
a) daca APC nu are epitopi specifici pentru LT, sinapsa se organizeaza astfel : conturul
ochiului este realizat de cupluri de MHC-TCR, iar in centrul ochiului sunt cuplurile
de linia I si a II-a.
b) Daca APC are epitopi specifici, se inverseaza dispozitia: conturul orbitei va fi realizat
de cuplurile de adeziune de linia I si a II-a, iar in centru de cuplurile MHC-TCR si
B7/CD28.

Figura 3.7 Sinapsa imuna

CURS 8: Mecanismele prezentarii selective a Ag pe moleculele MHC1

Moleculele MHC1 sunt sintetizate in RER, fiind molecule de export catre membrana.
Lanturile si se sintetizeaza separat, nefiind legate in momentul patrunderii in RER.
Lantul :
- are afinitate foarte mare pentru
- are risc de a precipita
Langa lantul vine prima chaperonina
calnexina (CNX) care il ajuta sa
foldeze si sa NU precipite, crescandu-i
afinitatea pentru lantul .
Lantul , la randul lui, incepe sa formeze
legaturi cu , fiind si el ajutat sa foldeze
rapid de calnexina. Intr-un final, lanturile
si se unesc si formeaza un heterodimer
a carui afinitate pentru calnexina este
foarte scazuta. Calnexina este eliberata in
RER, iar la locul foldarii apare o alta
chaperonina calreticulina (CRT).
Figura 3.8 procesul de foldare

Heterodimerului se mai adauga proteina ERP57(Endoplasmic Reticulum Protein), o alta foldaza.

Heterodimerul, impreuna cu calreticulina si ERP57 vor forma ansamblul ce va fi recunoscut
de proteina transportor numita tapasina ce va transporta complexul prin membrana RE.
In citosol apar mereu proteine aberante (imbatranite, prost/incomplet foldate) ce u fost
modificate fie printr-un proces neoplazic datorita unei oncogene, fie printr-o infectare celulara).
Acestor proteine li se adauga proteine gresit sintetizate in RER care au iesit din lumenul acestuia
in citosol printr-o gura transloconul.
Toate aceste proteine aberante endogene trec printr-un proces de marcare cu ubiquitina
(UB) ce se desfasoara prin atasarea moleculelor de ubiquitina prin ubiquitinilare, proces
controlat de ubiquitin-ligaze.
Dupa marcarea proteinelor, ele intra in proteazomi care sunt masini de tocat unde se
transforma in fragmente oligopeptidice care in funtie de numarul aminoacizilor:
a. < 8 aa, acestea sunt degradate fara sa intre in RER.

b. > 15 aa, sunt preluate de sistemele proteolitice, mai ales lizozomi

c. 8-15 aa sunt preluate pe niste sisteme transport numite TAP (transport associated
proteins), alcatuite din 2 subunitati (TAP 1 si TAP2) legate intre ele si prezentand:
Fiecare dintre ele are cate un situs pentru a fixa o molecula ATP
Au situsuri care transporta oligopeptide de 8-15 aa spre membrana RER
Cand complexul TAP a ajuns in cevinatatea membranei RER, are loc o prima hidroliza a
ATP cu rolul de a deschide un por in membrana la care vin si se ancoreaza situsurile pentru
oligopetptide de pe TAP1 si TAP2.
In paralel, sistemul Tapasina-heterodimer din MHC1,
impreuna cu calreticulina si ERP57 au ajuns la membrana RER
exact la porul care s-a deschis cu ajutorul complexului TAP. In
acest moment incep sa fie livrate resturi de oligopeptide de 8-15
aa pe moleculele MHC1, mai exact vor fi incarcate pe situsul
combinativ format de buclele 1 si 2.
Exista o proba pentru verificarea eficacitatii mecanismului
de transport: Un singur complex TAP poate furniza epitopi
pentru 4 complexe MHC1 (un TAP deserveste 4 MHC1, raport
de 1:4)
Figura 3.9
Dupa ce au fost incarcate MHC1 apare o noua modificare pentru ca adaugarea de epitopi sa
se faca cu afinitate mai mare pentru MHC1 decat pentru restul complexului (calreticulina,
ERP57, tapasina). In acest moment se desface complexul, CRT, ERP57 si tapasina reluandu-si
activitatea cu o noua molecula MHC1.
Molecula MHC1 care a fost incarcata, paraseste RER si intra in aparatul Golgi unde se
impacheteaza in vezicule secretorii si vor fi expuse pe membranele externe ca epitopi endogeni.
La recunoastere vor veni receptori TCR de pe LT CD8+.
Dupa ce transporotul TAP a eliberat epitopii, se produce o a 2-a hidroliza a ATP ce inchide
porul format anterior in membrana RER. TAP se va reintoarce la nivelul proteazomului unde isi
va relua activitatea.
Doar 1% din peptidele transportate de TAP vor fi incarcate pe MHC1. Restul sunt
recunoascute din nou de chaperonine si sunt insotite pana la translocon, fiind expulzate din RER.
De aici, oligopeptidele:
- Reiau ciclul de incarcare pe TAP
- Incep sa fie degradate in alte structuri ale sistemului proteazic.

MHC2:

Structuri proteice heterodimerice alcatuite din lanturi si

MHC1

MHC2

Fragmentul transmembranar
Fragmentul extramembranar
Apare pe toate membranale celulelor nucleate
(mai putin celulele musculare)
NB: APC-urile au si MHC1 si MHC2.

Atat fragmentul , cat si sunt

transmembranare
Apar doar pe APC-uri

Sintetizate in RER ca proteine de export

Imediat dupa sinteza incepe foldarea ce consta in

formarea de legaturi intre si de tip disulfidic, rezultand
bucle si domenii

si au orientare paralela cu extremitatile:

N la exteriorul celulei
C in interiorul celulei

Lantul este impartit in 2 subunitati: 1 si 2, iar

lantul in 1 si 2.

Figura 3.10 structura MHC2

Lanturile 1 si 1 sunt asezate fata in fata, creand o concavitate in care va fi acomodat si

prezentat un epitop/Ag exogen (vezi figura 3.6).
o Prin fixarea Ag cu structuri variabile, aceste 2 lanturi au aminoacizi variabili,
deci formeaza bucle variabile = bucle polimorfe
Lanturile 2 si 2 nu sunt asezate fata in fata, deci nu formeaza cavitati.
o Bucle relativ constante = domenii monomorfe
De obicei, oligopeptidele exogene sunt un pic mai mari decat cele endogene (cel mai frecvent au
15-24 aa).
Rolurile MHC2:
1. Prezentarea Ag exogene catre LT CD4+ care sunt in principal LTh
2. Principalele domenii constante (mai ales 2) au rol in respingerea
grefelor/transpalnturilor

Genetica MHC2:

Ambele lanturi cu gena codanta pe cromozomul 6, foarte aproape de gena codanta pentru
lantul al MHC1

Situsul genic pentru lantul are 3 segmente: DP, DQ, DR situate pe ambele catene =>
cate 2 din fiecare segment in genom => posibilitatea de a varia este in functie de cele 6
posibilitati genetice, la care se adauga si posibilitatea variatie lantului .
NB: lantul are cate un situs pe ambii cromozomi.
Astfel, exista 12 variante ale MHC2 (6 date de lantul si 2 date de lantul ).

Mecanisme de incarcare a Ag exogene si Sinteza MHC2:

Lanturile si sunt sintetizate in RER, pe acelasi principiu ca MHC1.
In momentul sintezei complexului , acesta are situsul antigenic blocat de o proteina,
fomand un lant inhibitor = invariant chain. Astfel, MHC2 nu poate incarca Ag endogene.
MHC2 paraseste reticulul endoplasmic impreuna cu o alta proteina identica MHC2, doar ca
aceasta are situsul blocat din constructie, definitiva = HLA-DM (double molecule).
Cele 2 molecule intra in aparatul olgi unde incepe asamblarea, apoi complexul MHC2 va fi
expus pe membrana celulara.
Dupa ce este expus pentru un timp scurt, ansamblul este endocitat printr-un mecanism
aseamanator endocitozei unui Ag nativ, fiind singura modalitate prin care Ag nativ, complexl
MHC2, impreuna cu lantul invariabil si HLA-DM pot patrunde in fagolizozom.
In fagolizozom, enzimele proteolitice ataca lantul invariabil, degradandu-l in 2 etape. La
sfarsit, din lantul invariabil ramane doar un fragment mic, CLIP, care se va fixa pe HLA-DM si
va elibera molecula MHC2 care va deveni capabila sa fixele Ag nativ endocitat.
NB: CLIP are molecula asemanatoare cu ACTH.
Rolurile HLA-DM:
1. Protejeaza MHC2 de la sinteza pana la maturarea functiei din fagolizozom.
2. Elibereaza situsul prin captarea restului CLIP
3. Selecteaza epitopii cu cea mai mare semnificatie imunologica si ii ofera MHC2

Peptidele captate pe MHC2 se fixeaza prin aa din pozitiile 1, 4, 6, 9. Receptorul TCR ce vine in
recunoasterea captarii cu predilectie a aminoacizilor din pozitiile 2, 5, 7, 8.

Concluzii:
1. Ag endogen = Ag ce au tranzitat obligatoriu proteazomii si vor fi incarcate pe MHC1.
2. Petidele exogene = peptide ce au tranzitat obligatoriu fagolizozomul si vor fi prezentate
pe moleculele MHC2.
3. Pentru anumite Ag virale exista un grad redus de prezentare incrucisata (din acelasi virus
se pot prezenta aceiasi epitopi atat pe MGC1 si MHC2).

LIMFOCITELE T
Pe HLG limfocitele reprezinta 40% din nr total de leucocite circulante.
La Microscopul Optic apar sub 2 tipuri:

MICI: sunt LT si LB
o 80-85%
o diametrul de 6-9 m
o nucleu foarte mic
o raportul nucleu:citoplasma>1
MARI sunt celulele NK si K
o Diametru de 10-16 m
o Raportul nucleu:citopasma=0
o In citoplasma apar foarte multe granule albastre

Limfocitele mici: LT si LB pentru a le diferentia, se realizeaza testul rozetarii:

-

Se centrifugheaza limfocitele si se pune in containere cu hematii de oaie;

O parte din ele se fixeaza pe hematiile de oaie ca si petalele unei flori
Testul este pozitiv pentru LT deoarece au pe membrana receptori de adeziune CD2 ce nu
sunt prezente pe LB.

Citometria in flux presupune marcarea limfocitelor cu anumite tipuri de Ac monoclonali obtinuti

in laborator ca Ac fata de o singura categorie de proteine de pe membrana limfocitelor.Proteinele
de pe membrana limfocitara sunt receptori limfocitari Ac isi recuoaste Ag pentru un anumit tip
de receptori limfocitari => diferite tipuri de receptori, fiind un criteriu de separare a LT in 4
clase:
1.
2.
3.
4.

LTh
LTc
LTs
LTcs

Ultimele facand parte din clasa LT reglatorii.

Markeri de suprafata ai LT /Caractere fenotipice ale LT:

I.

Receptori de recunoastere ai Ag:

1. Complex TCR-CD3
2. Complex CD4-CD8

II.

Receptori de activare metabolica (accesori)

1. CD 28
2. CD 45
III.
Receptori de adeziune intercelulara:
1. CD 2
2. LFA1
I.
Receptori de recunoastere ai Ag:
1. TCR-CD3
- Un LT ce este in repaus are aprox. 60 000 de complexe TCR-CD3
NB: dupa activare, numarul lor creste foarte mult
-

In acest complex intra:

Componente TCR de recunoastere a epitopilor prezentati pe MHC de APC-uri
Componente CD3 ce transmit in interiorul celulei semnale activatoare

a. TCR:

Este o proteina transmembranare heterodimerica

ambele lanturi si transmembranare
aproximativ egale
codate pe cromozomul 14 pentru lantul , si pentru cromozomul 7 pentru lantul
lanturile sunt foldate in momentul exportarii, fiind legate intre ele prin punti
disulfidice intrercatenare (puternice)
in segmentul extracelular ale celor 2 lanturi : 2 domenii rez via foldare (???)
lantul :

capat N la exterior
prima bucla
a 2-a bucla
apoi membrana celulara

Lantul :
prima bucla este fata in fata
cu prima bucla a lantului

in citoplasma
capatul carboxi terminal

Figura 4.1 Structura receptorului TCR pe

LT

Aminoacizii de pe primele bucle sunt foarte variabili (V si V), iar spre membrana
sunt buclele relativ constante (C si C), fiecare avand 110 aminoacizi.
Intre buclele V si V se creeaza un situs in care intra complexe de epitopi si
MHC si vor fi prezentate pe membranele APC-urilor = situs combinativ pt
Ag.
STM (segmentul transmembranar) are aprox 20-25 aa.
SIC (Segmentul intracelular) este foarte scurt, avand 5-25 aa (nu poate intra in
contact cu enzimele din citosol care sunt situate mai in citosol);
Receptorii TCR trebuie sa se asocieze cu CD3 (are lanturi mai lg???).

Maturarea si diferentierea LT
LT au originea in maduva hematogena ce va elibera in sange LT imature (stadiul initial).
Perioada interuterina:
Fenotipul LT imaturi este sarac, avand putini receptori membranari de tip CD44 (sunt receptori
de adeziune doar pentru venulele timice).
CD44 permite LT imatur sa se fixeze si sa intre in timus, dar si timusul trimite mesaje prin
factori proteici prin:
Factori chemoatractanti:

Celule stromale ce secreta o proteina SDF(stromal derived factor)

Celule epiteliale: CCL19 si CCL21 (chemo-kin ligand)

Hormoni timici:

Timopoetina
Timulina
THF (factor timic hormonal)
SCF (stem cell factor)

Factorii chemoatractanti si hormonii timici atrag precursorii de LT ce reusesc a patrunde prin

factorul CD44 la jonctiunea dintre corticala si medulara.
LTPP sub actiunea hormonilor timici are loc sinteza de proteine pe care le atasaza pe
membrana, devenind noi receptori:
CCR7-receptor pentru CCL19 si CCL21
CD34 receptor pentru SCF
CD44- receptor de adeziune

LTDN LT dublu negative nu mai au receptori CD4, nici CD8

LTDN1 CD4- si CD8 Apare un nou receptor C-Kit (receptor pentru hormonii timici)
CD34, CD44
LTDN2: CD4-, CD8

Se pierde receptorul CD34

C-Kit pozitiv si CD44
IL2R(CD25 receptori pentru IL2) => in mediu incepe descarcarea de IL2
Sinteza din CCR

LTN3 se pierd majoritatea receptorilor

o Inca nu exista CD4 si CD8
o Se sintetizeaza si lantul se asambleaza si se exporta pe membrana receptorului TCR
(celulele epiteliale timice devin APC-uri ce expun pe membrana molecule MHC pe care
fixeaza epitopii SELF)
o Sunt secretati in continuare hormoni timici precum timopoietina, SCF si se sintetizeaza
si IL7 ce bombardeaza precursorii diferentiere.
LTDH4 sinteza sporadica de CD4 si CD8 (doar debutul sintezei)
Apar receproti TCR
Receptorii anteriori dispar
LTDP au si receptori CD4 si receptori CD8

Au receptori TCR
Reapare pe membrana receptorul CCR7

In acest stadiu, LTDP migreaza spre corticala, pierzand pe drum un CD4 sau un CD8;
Ajunge in corticala sub forma de LT CD4 si LT CD8 (sunt simplu pozitive) cu posibilitatea
parasirii timusului sub forma de LT nave (LT aflate in Go a ciclului celular).
LT CD4 + devin LTh si LTc (in numar mic)
LT CD8 devin LTcitotoxic.
1. Ipoteza stoluastica
2. Ipoteza instructiva

1. Etapa stoluastica
Diferentierea LT CD4/LT CD8 depinde de abilitatea lor de a fixa moleculele MHC2 si MHC1 de
pe membrana celulelor timice.

Daca LT recunosc initial receptorii CD8+ devin CD4+;

Daca un LTDP recunoaste o molecula MHC2, aceasta recunoastere duce la o eliminare
rapida a receptorului inutil de pe membrana.

In conditii normale, numarul de CD4+ care parasesc timusuleste dublu fata de numarul de
CD8+.
LT sunt celule inalt recirculante; dupa parasirea splinei si timusului, stau si asteapta epitopii sau
merg in organele limfatice secundare. Daca au cu ce sa stimuleze receptorii de pe LTDN din
drumul lor, apare un raspuns primar prin care LT naiv devine limfloblat (in 24 de ore), fiind
supus mitozelor. Astfel, LT trece din stadiul Go in G1, apoi in G2 intrand in mitoze cu
succesiune de 2-3 ori/zi timp de 5 zile.
Activarea genei pt IL2:

creste sinteza de IL2 stimulare autocrina cu obligatia de a trece in diverse subtipuri de

LT; comunitatea creste rapid
scade numarul de receptori pentru IL2, fiind de 100 de ori mai mult CD25 cand LT este
in reluare (??)

Tipuri de LT:
o 95 - 99% sunt LT si LT de 5 tipuri:
a. LTh
b. LTc
c. LT cu memorie
d. LT reglatorii
e. LTH17
NB: initial toate LT sunt identice, dar se modfica pe parcurs.
o 1-5% sunt LT (sunt asemanatoare rec TCR)
NB: Toate LT cunt celule CD4+

1. LTH sunt de 2 categorii:

LTh care interactioneaza cu LT cititoxice si M, stimulad RIU prin LTh1
LTh ce coopereaza cu LB (in stadiul de limfoblasti) si stimuleaza RIU
LTh recunosc epitopii de pe moleculele MHC2 => activare cu transformare si diferentiere
functionala in functie de contextul citokinic.
a. Dupa CK : in prezenta interferonului ce provine din celulele NK sau limfocitele din
tesutul inflamator, LT naiv devine LTh1 care secreta tot interferon => Stimuleaza RIC
b. Mediu in care predomina IL12 => stimuleaza secretia M si celulelor dendritice atunci
cand sunt asc(??) si vor secreta INF => stimuleaza RIC
c. Mediu in care predomina IL4 (sursa: mastocitele/leucocitele dintr-un focar inflamator):
LT naiv merge spre LT care prin secretia de IL5, IL6 va stimula RIU sau RI secundar.
d. In mediu se gasesc TGF si IL6 secretate de leucocitele dintr-un focar inflamator
LT naiv devine LTh17 se secreta IL17 si IL6.
e. In mediu predomina TGF secretate tot de LT dintr-o inflamatie, LT naiv se
transforma intr-o categorie de LT reglatorii: Astfel ca LT ce fixeaza P3 se transforma in
LT reglatorii si produc secretia de TGF, avand rol adaptativ.
f. In prezenta IL10 secretata intr-un focar inflamator, LT naiv devine LT reglator care
secreta tot IL10 cu rol antiinflamator si rolul adaptativ al raspunsului imun.
NB: Initial toate LT sunt la fel, dar in functie de citokinele din mediu au diferite posibilitati de
evolutie.

2. LTc
o 90% sunt CD8+
o 10% sunt CD4+
LTc CD8+ sunt activate de epitopii prezentati pe molecule MHC I; dupa ce se activeaza, acestea
incep sa descarce o multime de factori citotoxici prin care vor distruge celulele tinta: celulele
infectate viral, celule tumorale, celule transplantate sau celule invadate cu paraziti sau bacterii cu
dezvoltare intracelulara.
3.

LT cu memorie:
Sunt LT aflate la sfarsitul unui raspuns imun primar (pot fi LTH sau LTC)
Durata lor de viata este lunga (de ordinul anilor)
Aceste LT raman suspendate intre G0 si G1 ceea ce le permite sa se activeze mult mai
rapid prin cantitati mai mici de Ag decat in RI primar
Prezinta receptorul CD45 membranar in izoforma CD45RO al carei segment
intermediar are rol de PTP (protein-tirozin-fosfataza)
LT cu memorie sunt capabile de sinteza si descarcarea unor cantitati mult mai mari de IL

Sunt de 2 categorii :
a) Centrale - care stagneaza in org limfatice
b) Efectorii - CD4+ sau CD8+ care se plimba prin sange

4. LT reg
Sunt celule CD4+, dar au si CD25
Prezinta receptor TCR prin care recunosc asociativ complexele epitop-MHC, dar, dupa ce
au facut recunoasterea, blocheaza raspunsul imun
Aceasta inhibitie de raspuns imun are 2 efecte:
a) Pozitiv: impiedica raspunsurile auto-imune
b) Negativ: inhiba raspunsurile imune fata de celulele/ proteinele tumorale

NB: RI sunt foarte strict controlate pentru a evita devierile.

5. LTH17
Se diferentiaza din LT CD4+ naive, daca in mediu exista TGF-beta si IL-6
Vor sintetiza IL-6 si IL-17, cu rol in:

recrutarea neutrofilelor in focarul inflamator (sunt pro-inflamatorii)

stimularea alergiilor si raspunsurilor autoimune

NB: sunt primele LTH distruse in infectia cu HIV.

LT -:
o Pot sa recunoasca antigenele direct (nu este necesara prezentarea pe APC-uri) cu
conditia ca aceste Ag sa fie structuri peptidice si sa aiba dimensiuni mici
o Nu e necesara prezentarea pe MHC
o Recunoasterea antigenica pe care o executa aceste limfocite este aproape identica
recunoasterii PAMP pe PRR (executata de macrofage)
o Nu stau in org limfoide,ci stau cantonate la portile de intrare
o Nu induc raspuns imun
o Induc inflamatie
o Implicate in raspunsurile fata de patogenii cei mai frecventi: infectii cu Haemophylus
influenze si cu bacil Koch (Mycobacterium tuberculosis)

Mecanismele activarii LT:

Principiile de activare pentru LT - (care necestia epitopi prelucrati de APC si prezentati pe
MHC):
1) LT - se pot activa doar dupa recunoasterea complexelor epitop-MHC, prezentati de
APC-uri
2) LT executa prin TCR o recunoastere asociativa, intra-receptoriala (=simultan se
recunosc si epitopul si moleculele MHC) ;
Se recunosc domeniile polimorfe (variabile) din moleculele MHC
pt MHC I, TCR recunoaste alfa 1,2,
pt MHC II recunoaste alfa1, beta1;
Aceasta recunoastere se face pe buclele CDR1 si CDR2.
3) Cooperarea bidirectionala dintre APC si LT, presupunand informatie transferata de la
APC spre LT si invers. Acest transfer are loc in 2 moduri, aproape simultan:
cooperare cognitiva (adica o cooperare prin legaturi intre receptori)
cooperare non-cognitiva (prin citokinele secretate).
4) In cooperarea APC-LT se disting 2 etape:
a)
Etapa Ag-independenta: cele 2 membrane (APC si LT) trebuie sa realizeze
contact permanent in cautarea epitopilor. In aceste contacte, un rol esential il au cuplurile
de adeziune:
de linia I - intre receptorul CD2 de pe LT si proteina ligand LFA-3 de pe APC; se
stabilesc permanent, chiar daca APC-ul nu are epitopi potriviti pentru LT (se va
forma sau nu RI)
de linia II - intre LFA-1 de pe LT si moleculele ICAM expuse pe APC; apar mai
tarziu si sunt foarte numeroase daca LT a gasit epitopul pe care il astepta (sunt
foarte putine daca nu se stabilesc relatii specifice intre APC si LT, dar numarul lor
poate creste foarte mult daca se recunosc epitopii)
b)
Etapa Ag-dependenta: presupune contactele dintre moleculele MHC si epitopi si
complexul receptorial TCR-CD3
5) Daca moleculele MHC expuse pe APC sunt vide sau nu prezinta epitopi potriviti, ele
vor fi ligate de receptorii CD4 sau CD8, care transmit semnale inhibitorii spre interiorul
LT; aceste semnale au valoarea unui mecanism de protectie, astfel incat LT sa nu se
activeze inutil.

Daca moleculele sunt MHC2, se recunosc pe CD4, iar daca sunt MHC1 sunt recunoscute
pentru CD8. Receptorii CD4 si CD8 transmit informatia spre interior, informatia fiind frecvent
inhibitorie, anuntand LT ca nu trebuie sa se activeze. Cum?
Receptorul CD4/8 se afla in contact cu niste protein-tirozin-kinaze (PTK), una dintre ele fiind
LcK, alta FyN. Aceste kinaze sunt inhibitorii pentru ca, in urma informatiei inhibitorii venite
prin CD4/8, ele primesc o grupare fosfat inhibitorie (P-) si informatia venita duce la fosforilarea
LcK si/sau FyN care se vor inactiva.
NB: APC-urile si LT se tatoneaza permanent: APC-ul nu poate sti daca APC-urile sunt
incarcate cu epitopi, iar APC-urile nu stiu cu ce LT se pot intalni in drumul lor. Domeniile
vor din MHC1 1 si 2, iar din MHC2 1 si 1. (???)

6) Moleculele MHC aduc pe sine un epitop specific E. La recunoastere va veni TCR ce va

executa o recunoastere asociativa intrareceptoriala. In acest timp, TCR recunoaste
domeniile variabile = polimorfe din MHC1 sau MHC2. TCR va recunoaste aceste
domenii prin CDR1 si CDR2 de pe oricare din cele 2 lanturi ale si , iar epitopul va fi
recunoscut pe domeniile CDR3.
Receptorul TCR are un segment intracelular scurt, astfel incat el e ajutat de hetero-pentamerul
CD3 (lantul zeta ajunge mai profund in citosol, unde toate lanturile sunt solidarizate intre ele);
sunt solidarizate si cu TCR prin punti disulfurice (lanturile gama, delta, epsilon, 2 zeta).
Lanturile zeta sunt conectate tot prin punti disulfurice la un receptor voluminos ce strabate
membrana, iar prin segmentul sau intracelular, are functie enzimatica de PTK; receptorul este ,
unul CD45.
Semnalul de la epitopi si MHC porneste prin TCR. Acest semnal este transmis tuturor
lanturilor receptorului CD3, inclusiv lantului zeta, toate transmitand informatiile spre CD45.
Acesta va transmite modificarile de vibratie in interior spre membrana, care incepe sa vibreze
prin plutele lipidice, executand o miscare de strangere a receptorilor = aduce foarte aproape
acesti receptori: TCR-CD3, la fel si de CD4 sau CD8.
Informatia activatoare ale domeniilor/segmentului intracelular venite pe calea lantului zeta spre
CD45 activeaza segmentul intracelular PTP (PTfosfataza), care va indeparta gruparile P
inhibitorie de pe PTK (LcK si FyN). In aceste conditii, kinazele se activeaza prin
autofosforilare ele se desfac si se orienteaza spre CD3.
Pe lanturile , , , se afla domeniul ITAM (bogat in tirozina) cate un domeniu pe , unul pe si
cate 3 pe foarte importante pentru ca actioneaza ca becuri pentru a fi recunoscute de
proteinele din citosol.

Kinazele LcK + FyN se atasaza pe acest domeniu ITAM si incep sa fosforileze domeniul ITAM
(baga gruparile P). Aceasta fosforilare e momentul ce face posibila recunoasterea lor de
enzimele intracelulare. Prima enzima care le recunoaste este o alta kinaza = ZAP70 care este
atrasa de gruparea P de pe domeniul ITAM. Cand aceasta kinaza s-a fixat, ea devine substrat
pentru LcK si FyN care fosforileaza aceasta kinaza ZAP70.
Acest ZAP70, cand e fosforilata, poate si ea la randul ei sa fosforileze. Prima data se
autofosforileaza (pentru a ajunge la o masa critica de semnal/grupari P pentru a atrage alte
enzime) ca si LcK si FyN=> atrag in z 2 proteine adaptor = dispeceri (PA-1 si PA-2). Ele, din
toate enzimele din citosol, cheama PLC = o varietate (izoenzima) mai puternica ce se activeaza
si ataca lipidele membranare => declansaza cascada PIP2 ce vor creste concentratia
intracitoplasmatica de DAG si IP3.
Toata aceasta nebunie este pentru amplificarea secundata de E (semnalul initial fiind foarte slab).
IP3 se asaza pe receptorul specific (IP3R) de pe membrana reticulului endoplasmic -> se
descarca rapid si in concentratie mare de ioni de Ca in tot citosolul=> citosolul se modifica in
functie de cresterea concentratiei Ca = hipercalcitie.
Ca activeaza prin semnalele lui:

Strict activata = calmodulina ea activeaza o a 2-a enzima

Calcineurina ea intr-un fel ajunge sa activeze 2 factori de transcriptie : NFAT si AP1
ce intra in nucleu, in genom si transmit informatia de pe E. Nucleul raspunde prin
transcriptie de gene.

Rezultat:
1. Activare metabolica
2. Incepe sinteza de citokine = molecule semnal : IL2, IL4, TNF etc
Calea DAG
- DAG(diacil glicerol) mereu ajunge prin stimulul enzimatic sa activeze PKC (C pentru ca
semnalizeaza cai dependente de Ca)
PKC, dupa fosforilari repetate, activeaza factorul de transcriptie NF-KB
NF-KB intra in nucleu
Rezultat = relativ la fel:
Activeaza metabolic
Sinteza de citokine
Cantitate mare de IL2
IL2 receptor = CD25
LT elibereaza toate citokinele ce stimuleaza paracrin, endocrin si autocrin. Pe membrana LT apar
IL2R(CD25) pe care se fixeaza IL2 care stimuleaza autocrin LT si duce la aceleasi efecte.

Toate reactiile de pe toate caile (si de la IP3, DAG etc) mai duc la activarea unor alte enzime
kinaze ciclu-depenndent (ale ciclului celular) precum CDK, iar rezultatul este intrarea lui LT
din:
G1 in S
G2 in mitoze
Mitoza apare cand nucleul reuseste sa-si dubleze cantitatea de ADN (masa critica), rezultand un
nou raspuns, pe langa eliberarea de citokine = MITOZA

Figura 4.2 Mecanismele de activare ale LT

Citokine:
o Autocrine
o Paracrine
o Endocrine
Prin aceasta activare, LT activeaza, la randul sau, alte celule si intra in mitoze => combustie
enorma pentru care este nevoit sa-si ia masuri de precautie = chei sa nu se activeze inutil.
Masurile de precautie sunt capcane daca semnalul este adevarat si suficient de puternic, trece
capcanele.
NB: Aceste etape activeaza intreg citosolul.
Risc sa moara LT prin apoptoza :
- Numai simpla crestere a concentratiei intracelulare de Ca activeaza enzimele proapoptotice
- Numai simpla activare a kinazelor = LT nu mai intra in mitoza, ci in apoptoza
- Activarea citokinelor
- Activarea de catre prea multe celule
NB: Genomul primeste informatie pe ruta biochimica, dar nu e singura ruta prin care
informatia ajunge in nucleu: pe cale electromagnetica prin fotoni.
In fiecare reactie biochimica, energia se pierde prin emise de biofotoni. Fotonii emisi se izbesc
de structuri celulare cu aspect de cristal structura simetrica (proteine, pigmentii
hemul, ADN, ARN), iesind fascicule LASER care ajung in nucleu.
Toate campurile electromagnetice sunt insotite de campuri de torsiune cele care transmit
informatia.
NB: Cu cat o celula e mai aproape de apoptoza, cu atat emisia de biofotoni e mai mare.

Consecintele morfo-functionale ale LT

1. LT activate isi modifica mult morfologia:
o Creste dimensiunea celulei
o creste foarte mult citosolul
o creste si dimensiunea nucleului
o creste numarul mitocondriilor
o se dezvolta foarte repede si RER
2. Cand cantitatea de ADN se dubleaza , LT intra in mitoze baza expansiunii clonale
NB: din aceasta cauza, la fiecare RI se maresc organele limfatice.
3. LT, devenit acum limfoblast T incepe sa secrete cantitati mari de citokine ce actioneaza
autocrin, paracrin si endocrin. Pe langa ele se mai expun pe membrana multe molecule
proteice LFA1, crescand exponential numarul cuplurilor de adeziune de limfocite II.

4. Dupa ce RI s-a incheiat, LT devine LT cu memorie = nu se mai intoarce nicioadata in

faza Go a ciclului celular, ci va ramane intre Go si G1 = stare preactivata care ii
permit sa se activeze mult mai rapid la un non-contact antigenic.

LIMFOCITELE B
Caractere generale:

Sunt celule efectorii, finale in RIU pt ca sunt cele care sintetizeaza si exporta
imunoglobuline, iar Ig/Ac au 2 roluri:

Recunosc Ag
Neutralizeaza Ag, dar nu il distrug

Sunt celule mai putin recirculamte decat LT = patruleaza putin in circulatie, stau mai
mult in organele limfoide secundare
Durata de viata mai scurta decat a LT

Daca LB sunt naive, ele mor repede (in saptamani luni)

Daca LB au avut contact cu un Ag (cu memorie) au durata de viata de ordinul

anilor. (isi secreta factori anti-apoptotici)
Cand o celula are contact cu Ag, aceasta declansaza secretia de factori auto-apoptotici.
Caractere fenotipice ale LB (receptorii)
RIU se declansaza in functie de 2 categorii de Ag:
1. Ag T-dependente este necesara cooperarii cu LT
2. Ag B-dependente LB au posibilitatea de a se descuama singure
- Sunt de 2 feluri:
a. De tip I LPZ din membrana bacteriilor Gram negativi sau acizii nucleici
b. De tip II structurile polizaharidice repetitive din capsula Gram pozitivilor.
NB1: Ag T-dependente si T-independente de tip II sunt recunoascute pe receptorul BCR
NB2: AG T-independente tip I receptorii Toll de imunitate innascuta
Tipuri de receptori membranari ai LB
I.

Receptori de recunoastere Ag (receptorii - BCR pentru T-dep si T-indep II

- receptori TLR)
-

1. Receptorii BCR
Ig de tip M sau IgD care nu se exteriorizeaza, ci stau inclavate in membrana
IgM pe membrana sunt doar monomeri (in cateva secunde)
Ig D circulante - sunt pentameri
Sunt formate din :
2 lanturi H (transmembranare)
2lanturi L (legaturile intre ele prin punti disulfurice, dar si L-H, L-L sau H-H
- Au dispozitie paralela : Capatul COOH in interior si capatul NH2 situat in
exerior pe care sunt zone de legare a Ag fragmente Ag-binding ;
Spre deosebire de TCR care recunoaste un singur epitop, BCR poate recunoaste multe
molecule identice (separate sau dintr-o structura comuna)
Restul lanturilor, mai ales lantul H, formeaza FC = fragmentul cristalin.
Receptorul BCR este conectat cu alte 2 structuri mai mici Ig si Ig prin lanturi H
- Joaca rol de CD3 din complexul TCR-CD3
- Au si ele cate 2 domenii ITAM

Figura 4.3 receptorii LB

II.

2. Receptorii Toll = TLR (Toll-like receptors) !!!Citeste din urma!!!

Fragmente legate de Ag si fragmente bogate in leucina apoi receptorii Toll
interleukin-1-like receptor TIR
Pe el se fixeaza Ag T-independente de tip I

Receptori cu rol accesor in activarea metabolica

1. Triada CD19, CD21, CD81
2. Receptorii CD45, CD40, B7(CD80)
3. Receptori inhibitori CD22, CD32

1. Triada CD19, CD21, CD81

Receptorul CD21 = CR2 (complement receptor 2)
Ag T-dependente/independente tip II pot fi opsonizate cu o opsonina importanta in
special C3b
Se fixeaza pe C3b, dar singur nu poate face nimic, avand nevoie de un intermediar
(CD81) care, probabil, amplifica semnalul.
CD81 este conectat cu al 3-lea receptor CD19
CD19 este cel care transmite informaria spre citosol; este legat de enzimele din citosol si
se fixeaza pe o enzima = kinaza SFTK care este conectata cu o a doua chinaza PI-3K
(fosfatidil inozitol-3-kinaza)
NB: Aceasta triada recunoaste opsonizarea C3b fixata pe Ag de pe BCR, dar nu
recunoaste opsoninele libere pe Ag nelegate de BCR.
Informatia pleaca pe 2 cai:
- O parte merge in principal prin BCR
- O alta parte are acces prin triada, calea derivata de la opsonina

2. Receptorii CD45 (acelasi ca la LT)

-

Segmentul intracelular = protein-tirozin-fosfataza (PTP)

Este legat prin punti disulfurice de Ig din complexe BCR, exact cum in cazul LT este
legat de lanturile zeta din TCR
Rolul PTP este de activare

Receptorii CD40 are un ligand pe membrana LT numit 40 ce apare doar cand LT este
activat

Receptorii B7/CD80
- apar cand LB este activat si a devenit APC
- Pe ei se va fixa CD28 de pe LT

3. Receptorii CD22 si CD32

CD22 receptorul cu rol inhibitor
- In segmentul intracelular are niste domeni care se numesc ITIM (i= inhibitorii din TyR)
CD32 = FcR II
- Receptorii pentru IgG cpe care le-a sintetizat LB

Pe el se fixeaza IgG care va transmite STOP (semnal inhibitor)

Figura 4.4 Legaturi

receptoriale intre LT
si LB

III.
-

Receptorii LFA3 si ICAM

Au rol in legarea de LT, adica de CD2 si LFA de pe LT

IV.
-

Receptori de adeziune intracelulara

Alte molecule de suprafata

Molecule MHC1 ce apar permanent pentru ca LB au nucleu

Moleculele MHC2 ce apar cand LB e in stadiul de limfoblast si este APC

Diferentierea LB

Initial, in Maduva hematopoetica, din celulele stem se formeaza pro-limfocite B si apoi pre-LB
= LB imature, fiind forma sub care trec in circulatia sanguina.
La scurt timp dupa ce executa cateva cicluri circulatorii, vor migra in splina; Aceasta migrare
este esentiala pentru maturare si diferentiere.
In momentul in care LB imature au ajuns in sange, au doar receptori BCR de tip IgM (de forma
monomerica) si CD19. Aceasta este forma in care intra in splina si e important sa nu fie
mobilizate de torentul circulator. LB imature au dezvoltat mecanisme de auto-control al
homing-ului.
a) Secretia unor poteine in concentratii extrem de mici: INF- si CCR2 (receptorul pentru
chemokine).

INF- inhiba citoscheletul => nu mai pot migra din splina (sunt obligate sa
ramana o perioada indelungata); acest mecanism se executa prin doza (in
concentratii mari, are efecte contrare).
CCR este un receptor care fixeaza un ligand numit CCL2 e secretat de LB
imature => este un mecanism autocrin. Prin aceasta stimulare, LB nu mai poate
sa formeze cupluri de adeziune (de tip LFA1, ICAM, pe care LB le-ar dezvolta
cu celulele endoteliale si ar parasi vasele splenice).

Aceste 2 mecanisme blocheaza motilitatea LB si capacitatea lor de a executa diapedeza inapoi in

torentul sanguin din vase.
b) Mecanismele care controleaza diferentierea si supravietuirea: cel mai interesant efect il
exercita CD74 (este lantul inhibitor Ii invariant chain al lui MHCII).
Pe CD74 se va lega MIF (Fc de inhibitie al migrarii macrofagelor). MiF va transmite semnale
care vor duce la activarea fc de transcriptie NFkB, care va intra in nucleu si se va fixa pe
regiunile promoter, care inhiba sinteza de factori anti-apoptotici (ajuta LB sa suprevietuiasca
in splina). In acelasi timp, prin NFkB, se intra in faza S a ciclului celular, care presupune
cresterea cantitatii de ADN pana la dublare => se atinge masa crtica, pentru ca LB sa intre in
mitoza.

LB sunt activate de antigene T-dependente (95%-din natura) si T-independente (tip I si tip II).
Antigenele T-dependente:
LB are pe membra receptorul BCR:
lanturi solidarizate intre ele prin punti disulfidice. Aceste lanturi au extremitatile
amino in afara celulei, iar cele carboxil sunt in interior (Fab). Pe Fab se aseaza 2
molecule identice.
legat prin punti disulfidice de 2 Ig mai mici ( si ), care sunt construite din 2
lanturi grele si 2 usoare. Aceste Ig sunt importante pentru ca au segmentele
intracelulare mai adanci si intra usor in legatura cu enzimele citosolice.
Pe Ig si exista domeniile ITAM (bogate in tirozina)
Cand moleculele Ag s-au fixat pe BCR, prin el pornesc vibratii generate de
modificarile din Fab. Aceste modificari conformationale sunt preluate de cele 2
lanturi grele si transmise prin punti, imediat spre Ig si
- punti - semnalul ajunge rapid si la CD45.
Modificarea conformationala este imediat inregistrata de membrana LB, care
executa miscari ondulatorii, sinergice, cu urmatoarele consecinte majore:

1) Receptorii membranari sunt adusi in proximitate

2) Membrana organizeaza invaginari, prin care complexele BCR-Ag ajung ulterior in
citosol.
o Ag este preluat de lizozomi in vederea prelucrarii in epitopi pentru o prezentare
ulterioara spre LT.
o Se formeaza veziculele clatrinice.
3) Transmiterea semnalelor spre citoscheletul celular, care in scurt timp se activeaza si
el.
Pe membrana LB exista si receptorul CD45, care prin segmentul lui IC, are rol de PTP
(protein-tirozin-fosfataza); este articulat prin punti disulfidice la Ig .
Pe proteina CD45, se afla 2 kinaze importante: SYK si STTK.
Cand LB e in repaus, kinazele sunt inactive, iar inactivarea lor se produce prin autofosforilare.
Cand CD45 primeste semnalul venit de la Ig , se activeaza regiunea lui de proteintirozin-fosfataza, prin care cele 2 kinaze sunt defosforilate. Pierdera acestor grupari
fosfat activeaza kinazele si actiunea lor imediata este ceea de fosforilare a domeniilor
ITAM
In momentul in care domeniile ITAM sunt marcate cu grupari fosfat, ele devin
vizibile pentru enzimele din citosol.
Aceste kinaze vor migra spre segmentele IC ale enzimelor si , pe care le
fosforileaza, declansand diferite cai de semnalizare: de la STFK pornesc semnale
activatoare care ulterior duc la activarea NFkB. Acest factor de transcriptie intra in
nucleu => activarea metabolica a LB si inceperea sintezei de Ig (mult mai tarziu
dupa ce coopereaza cu LT).
Kinaza SYC atrage in zonele ITAM o alta enzima: BLNK s-a creeat o structura, care
contine BCR, Ig si cu domeniile ITAM fosforilate, kinaza SYC si kinaza BLNK =>
acestea formeaza un signalozom (= structura care transmite semnalul).
Signalozomul atrage niste proteine adaptor (Grb2). Aceste proteine adaptor (PA)
atrag PLC (varietatea gama).
PLC ataca fosfolipidele membranare si declansaza cascata PiP2 => DAG si IP3,
care determina cresterea concentratiei ionilor de Ca (prin cresterea numarului de
receptor de pe REN)=> calmodulina, calcineurina => se activeaza factori de
transcriptie (NFAT), care intra in genom si determina activarea metabolica si mai
tarziu, sinteza de Ig.
Proteinele anti-apoptotice au rolul de a apara LB de efectele cresterii concentratiei
de Ca (care poate sa induca si apoptoza).

 Pe calea DAG se activeaza PKC si dupa cascade de fosforilare, se ajunge la activarea

NFkB, care intra in genom si detemina sinteza de proteine anti-apoptotice si sinteza de
citokine.
Proteina Grb2 stimuleaza transformarea GDP in GTP. CTP stimulaza ulterior niste
proteine (Ras = sinteza asociata raspunsului) => activeaza cascada MAPK care, dupa
fosforilari repetate, se ajunge la AP1 (fc de transcriptie), care intra in nucleu. AP1 va
induce sinteza de Ig si de proteine anti-apoptotice.
Antigenul de pe membrana poate fi opsonizat (de ex, cu componenta C3b).
De C3b se leaga CD21 de pe membrana.
CD21 este legat de CD81 si CD19, iar receptorul este atasat de o molecula de
SYC, care preia semnalul si il transmite spre Pi-3k, care ajunge sa activeze
cascada MAPK, generand acelasi tip de raspun ca cel venit prin Grb2.

Mecanismele de activare prin antigenele T-independente de tip II:

Ag T-independente tip II sunt recunoscute pe receptori BCR si genereaza aceleasi semnale in
interiorul LB. (ca si cine???)
Diferenta fundamentala este ca, desi folosesc aceiasi receptori pentru Ag Ti2, dispare endocitarea
complexelor BCR-Ag (deoarece nu trebuie prelucrat in epitopi si legati pe MHCII)
NB: Restul cailor sunt identice
Mecanisme de activare prin antigenele T-independente de tip 1:
Folosesc receptorii TLR
In final, TLR, transmit semnalul spre interior
In citosol, acesta este transmis tot pe calea MAPK, iar factorul de transcriptie este AP1.
Consecintele activarii LB:
1) Cresc dimensiunea celulei, creste nucleul, citoplasma devine abundenta, RER si
organitele sunt abundente
2) Toate caile de semnalizare transmit informatie si spre o alta clasa de kinaze:

CDK => un LB, daca era in G0, trece in G1 si apoi in S, dupa care intra in mitoza
=> expansiune clonala.
3) LB devin lifoblasti B, capabili sa expuna pe mebrana molecule MHC II, pe care sunt
fixati epitopi din Ag initial. Sub aceasta forma se prezinta Limfoblastele Th => activarea
completa a celor 2 Limfoblasti :

Limfoblastul B devine plasmocit si secreta Ig

Limfoblastul T secreta cantitate maxima de citokine.

Mecanisme inhibitorii:
1) CD22
Contine domeniile ITIM, care inactiveaza receptorul CD45, SYC si STTK isi blcheaza
activitatea
2) CD32 (FcR2)
Fixeaza IgG deja secretate
Cand concetratia de IgG ajunge la un nivel mare, celula e informata sa isi opreasca productia de
Ig
IMAGINE!!!
Raspunsul Imun Umoral fata de antigenele T dependente:
Orice RIU are 2 etape
activare, care este secventa efectori (la sfarsit se formeaza Ig)
inhibitorie - de retro-control/stingere
Secventa de activare:
Se deruleaza in etape pentru ca Ag patrunde la o poarta de intrare, iar RIU se genereaza in
organele limfoide secundare (nu se pot uni intr-o singura etapa).
In aceasta derulare intervin 3 categorii de celule:
a) APC-nonB (celule dendritice si macrofage): capteaza Ag la poarta de intrare si il
prelucreaza si transporta in zonele T-dependente din ganglioni si splina
b) In aceste zone, APC-urile prezinta epitopi de tip T spre LTH, care initial sunt naive
=> activarea LTH si expansiunea lui clonala, obtinandu-se Limfoblasti Th
c) O parte din Ag ajung in zonele B-dependente si activeaza LB cu ajutorul celulelor
dendritice foliculare, care concentreaza Ag-ul. Rezultatul va fi obtinerea de Limfoblasti
B. Cele 2 tipuri de limfoblasti (T si B) se intalnesc in organele limfoide secundare si mai
coopereaza o data, cu activare definitiva.
Secventa de inhibitie:
Ag sunt din nou recunoscute pe LTreg, care, dupa recunoastere, declanseaza semnale inhibitorii
spre APC si LB.

CURS 11: MECANISMELE RASPUNSULUI

IMUN UMORAL

1. Secventa activarii RIU

A. Ag patrunde printr-o poarta de intrare, singurele celule imune care se pot intalni la acest
nivel fiind APC-urile non-B precum macrofagele si celulele dendritice.
APC-urile non-B activate pornesc spre organele limfatice secundare unde asteapta limfocitele.
Apare un mecanism de cooperare intre APC si LTh al carui rezultat este activarea LTh pana la
stadiul de limfoblast.
NB: Activarea LTh prin mecanism de cooperare cu APC-urile este o activare intermediara.
Cooperarea se produce in toate zonele T-dependente din ganglionii limfatici si din organele
limfoide secundare splina. Tot aici patrund si Ag venite pe cale sanguina = Ag solubile.
Aceste Ag de la poarta de intrare sunt cele care au scapat in circulatie sau fragmente de
antigen sau toxine din acel Ag.
B. Prin sange, Ag solubile se opresc in zonele B-dependente din splina si ganglioni. Aici pot fi
captate de 2 tipuri de celule:
Celule dendritice foliculare ce functioneaza ca filtre si concentreaza Ag.
Date recente spun ca celulele dendritice foliculare au 2 posibilitati de manevrare a Ag:

a. Sa lase Ag solubil asa cum este si doar sa il concentreze

b. Captarea unor Ag solubile si prelucrarea pana la epitopi pe
care ii expun pe moleculele MHC2
LB ce au tot 2 posibilitati de activare ce au loc prin receptorii BCR:
Captarea Ag solubile in forma lor initiala pe receptorul BCR, fiind un
mecanism de activare pentru Ag T-dependente
Activarea pe moleculele MHC2 a celulelor dendritice foliculare

Rezultatul este activarea LB tot intr-un stadiu intermediar de limfoblasti.

In organele limfatice secundare, cele 2 tipuri de limfoblasti fug mereu de la zona de
contact antigenic :
Limfoblastul T helper fuge din zonele T-dependente spre zonele B-dependente
Limfoblastul B fuge din zonele B-dependente spre zonele T-dependente.

C. Cooperarea dintre limfoblastul Th si limfoblastul B realizata la granita zonelor Tdependente

si B-dependente, moment in care Limfoblastul Thelper se activeaza complet si secreta
cantitatea maxima de CK (citokine) pe care o poate secreta, iar Limfoblastul B se activeaza
pana la plasmocit ce va secreta imunoglobuline.
NB: dupa ce are loc cooperarea, celulele complet activate fug unul de celalalt, parasind zona de
contact.
NB: pe tot parcursul cooperarii din organele limfoide secundare se constituie sinapse imune la
periferia cuplurilor de recunoastere, pastrandu-se si receptorii de adeziune celulara:
Receptori de linia I:
CD2 pe LT
LFA3 de pe APC-uri
Dupa activare, creste numarul de cupluri de receptori de linia a II-a
LFA1 pe LT
ICAM pe APC-uri
Citokinele descarcate nu actioneaza la intamplare pentru ca sunt descarcate in spatiul sinapsei
imune.
Despre fuga celulelor imune de la locul de contact nu se cunoaste decat ca are 2 scopuri:

Evitarea suprasolicutarii celor 2 celule

Plasmocitul isi mentine moderata secretia de Ig pentru o perioada mai lunga de timp

Proliferarea si diferentierea LTh in cadrul RIU

Caracterele generale ale LTh:
1. Toate LTh sunt celule CD4+ si CD28+ diferenta intre subtipuri se face doar pentru CK
secretate
2. Pot stimula activarea LTc cu declansarea RIC sau pot activa LB cu declansarea RIU
Prin CK secretate, LTh induc in LB profilul de Ig secretate in RIU primar sau in RIU
secundar prin inducerea unui switch sau unei comutari izotipice in genomul LB
3. LTh actioneaza asupra imunitatii innascute si stimuleaza capacitatea bactericida a
fagocitelor.
NB: in infectiile cu HIV, LTh mature sunt primele celule atacate. De aceea, la acesti
pacienti se cere dozarea periodica a LTh CD4+.

Proliferarea LTh
LTh primitive din timus ajung in organele T-dependente unde asteapta stimularea antigenica.
Daca sunt la prima stimulare, LTh primitive devin LT activate si cognitiv si non-cognitiv prin
mecanisme anterograde si retrograde. (vezi figura 5.2) Pentru activare este nevoie ca LTh
complet activate sa secrete IL2 care se leaga pe receptorii IL2R sau CD25 => stimulare autocrina
a LTh primitiv.
LT incepe secretia de IL2 (secretie
mai abundenta decat a LTh primitiv),
IL4 si IFN (interferon ) in functie de
citokinele din mediu secretate de
APC:

Daca in mediu nu exista nici

IL4, nici IL10, apar1 care secreta
predominant IFN cu rol inhibitor.

Daca in mediu nu se gaseste

IFN, LT devine 2 care secreta
IL4, IL5 si IL10 (vezi fig. 5.3)
Figura 5.2 mecanismele de activare ale LTH primitiv

NB: formarea 1 inhiba formarea 2 datorita sintezei de IFN care actioneaza ca inhibitor
al 2 . De asemenea, formarea 2 inhiba formarea 1 prin sinteza de IL.

NB: Atat 1 , cat si 2 au in genom factori pentru sinteza tuturor tipurilor de citokine, dar se
activeaza doar subtipul care rezoneaza cu profilul citokinic din mediu.

Figura 5.3 evolutia LT

Caracteristici ale LT1 :

a) Principalele celule cu care interactioneaza sunt macrofagele, celulele dendritice si LTc
b) Principalele citokine secretate sunt IFN si TNF
c) Are ca actiune stimularea RIC prin 2 mecanisme: fie prin stimularea LTc (CD8+), fie
prin stimularea actiunii cititoxice a macrofagelor
NB: macrofagele sunt celule executante in RIC.
d) Apare un mecanism de feedback in urma stimularii RIC: Prin interventia IFN secretat
de LT1 se stimuleaza retrograd producerea de IL12 din macrofage si celule dendritice
. IL12 va stimula prin feed-back pozitiv productia de IFN din LT1 .
Caracteristicile LT2 :

Principalele celule cu care interactioneaza sunt LB.

NB: mai interactioneaza si cu macrofagele si celulele dendritice.
Principalele citokine secretate sunt IL4, IL5, IL6, IL10, IL13
Are ca efect stimularea RIU primar (IL2 ??) si RIU secundar prin switch-ul izotipic
exercitat de IL4 si IL5.

NB: Cercetari recente demonstreaza ca LTho devine foarte rapid LT1 sau LT2 in functie
de ceea ce dicteaza APC-urile, LT2 putand deveni LT1 daca APC-urile stimuleza aceasta
transformare.

Produsii de secretie ai celulelor imune activate in RIU

(intra in materia de semestru II, dar ni se cere si semestrul acesta)

Celulele imune active in RIU sunt APC-urile activate, LTH activate si LB.
1. Produsii de secretie ai APC-urilor activate:
a. IL1 secretate simultan in 2 forme:
IL1 eliberata DOAR in sinapsa imuna, avand rol in stimularea paracrina a LTh
- Odata descarcata in sinapsa imuna, aceasta se fixeaza pe receptorul pentru
IL1 IL1R de pe LTh pe care il stimuleaza in vederea transformarii in
limfoblastului Th. Aceasta transformare are ca efecte transformarea in
stadiul de limfoblast, intrarea limfoblastului in mitoze cu apritia
expansiunii clonale si secretia de citokine din clasa interleukinelor.
IL1 este o citokina proinflamatorie care se descarca in sange, avand efect
paracrin (merge la distanta)
b. IL12
Are ca sursa toate APC-urile profesionale (Macrofage, celule dendritice si
limfoblastii B)
Ca functii este implicata in:
- Diferentierea LTho catre LT1
- Stimularea productiei de IFN a celulelor LT1 si NK (natural killer)
- Rol anti-angiogenic care resupune inhibarea sintezei vaselor noi
- Rol in stimularea RIU
NB: rolurile anti-angiogenic si de stimulare a RIU sunt efecte antitumorale,
existand cercetari pentru utilizarea lor in scopul impiedicarii proliferarii
celulelor tumorale.
c. IL18
Sursa: macrofagul activat
Roluri: sinergice cu IL12 impreuna cu care actioneaza in cadrul RIU, alaturi de rolul
proinflamator puternic pe care il detine in imunitatea innascuta.
d. IL27
Sursa: toate APC-urile activate timpuriu
Rol in activarea LT CD4+ (in principal a LTh naive), alaturi de actiunile singerice
IL12.
2. Produsii de secretie ai LTh activate:
a. IL2

Are ca surse LTh primitive si LT care secreta cantitati

mai mari de IL2, dar si LT1 si LT mature
Functiile si le exercita prin efecte autocrine si paracrine
prin legarea la receptorii IL2R (CD25)
Receptorul IL2R este o proteine transmembranara, un
heterodimer cu si avand un segment extracelular lung
si unul intracelular scurt, iar invers.
Dimerii si fixeaza IL2 si transmit semnalul spre care
activeaza PLC cu ajutorul unor protein-kinaze. PLC duce
la formarea IP3 si DAG, rezultand o semnalizare TCRlike.
Efectele stimularii cu IL2 sunt:
Figura 5.4 receptorul IL2R

- stimularea RIC daca IL2 este produsa de LT1

- Stimularea RIU primar cu sinteza de IgM daca IL2 este
sintetizata de LT2

b. IL4
Surse: LT2 complet activate (secundar LTho ??)
Functii: stimularea RIU secundar prin fixarea pe receptorul de pe membrana
plasmocitelor. Semnalele ajung in genom unde are loc switch-ul izotipic cu blocarea
genelor codante pentru sinteza de IgM si activarea genelor ce duc la sinteza IgG.
c. IL5 are aceleasi efecte ca IL4, doar ca actioneaza cu precadere la nivelul mucoaselor,
stimuland RIU secundar la acest nivel, switch-ul fiind intre IgM si IgA (se sintetizeaza si
se secreta IgA)
d. IL10 specifice profilului LT3
e. TGF 10 - specifice profilului LT3
f. IL17
PS: d, e, f au fost prezentate in cursurile anterioare.

3 . Produsii de secretie ai LB: Imunoglobulinele (vor urma)