Micotoxine Quo Vadis Radu Marti

Dr. Ing. Asist. Univ. Dr.
Radu MARŢI Răzvan Mihail RADU-RUSU

BIOMIN GmbH, Universitatea de Ştiinţe Agricole
Austria şi Medicină Veterinară, Iaşi,
România
Coordonator,
Prof. Univ. Dr. Ioan VACARU-OPRIŞ
Membru de onoare al Academiei de
Ştiinţe Agricole şi Silvice, România
Expert al Camerei Europene de Experţi
Verso
Detalii editura
ISBN etc.
Dedicăm această carte lui Erich ERBER,
creatorul şi managerul companiei BIOMIN din Austria
În numele autorilor,
Prof. Univ. Dr. Ioan VACARU-OPRIŞ
Această amplă carte pe care o ții acum în mâinile tale,

„Micotoxinele – Quo Vadis?” de Radu Marţi, îmi aminteşte de prima dată
când eu însumi m-am confruntat cu acest subiect în anii de început ai
carierei mele. Era pe la începutul anilor 1980 la o crescătorie de porci din
Austria care tocmai primise scroafe tinere SPF. Porcii erau crescuţi în
condiţii foarte bună de igienă astfel că nimeni nu se aştepta la nici un fel
de probleme de sănătate. Cu toate acestea, primele aşternuturi erau
moarte iar scroafele nu prezentau estrus; în schimb, vulva era mărită şi
prezentau anumite scurgeri. La început nu s-a putut oferi nici o explicaţie
iar toate testele efectuate pe furaje nu indicau nici o anomalie. Într-un
final, veterinarul consultant al Biomin, dr. Entenfellner, l-a invitat pe
profesorul Josef Leibetseder de la Universitatea de Medicină Veterinară
din Viena pentru o a doua opinie. Prof. Josef Leibetseder, supranumit în
aceea perioadă ,,fungi Joe”, a indicat micotoxinele drept o posibilă cauză a
acestor simptome clinice.
Toate furajele şi materiile prime au fost luate şi testate în
laboratorul universităţii. Obţinerea rezultatului a durat aproximativ două
săptămâni. În final, totul se datora tărâţei de grâu care fusese adăugată în
rețetele folosite la fermă, tărâță care era contaminată cu micotoxine.
Acest subiect al micotoxinelor a revenit în atenţia mea în momentul
în care am intrat în posesia firmei Interpremix care producea aditivi
furajeri şi premixuri minerale. Compania punea de asemenea la dispoziție,
Antitox, un amestec de bentonită și polimeri care se presupunea a fi activ
în combaterea micotoxinelor. Prin preluarea companiei, am preluat de
asemenea şi un contract de distribuţie către o firmă taiwaneză care s-a
arătat foarte mulţumită de acest produs. Dar, în timp ce în Asia Antitox s-a
dovedit a fi foarte eficient, în Europa utilizarea produsului nu a indicat
efecte benefice semnificative. La acel moment, modul de acţiune nu era
foarte clar, deşi se părea că Antitox era eficient numai în unele cazuri şi în
altele nu. Pe durata primei mele vizite în Asia am primit mult feedback
pozitiv cu privire la produsul Antitox Plus, astfel încât aceste contradicţii
m-au nedumerit. Din nou, am apelat la prof. Leibetseder să studieze în
detaliu această situaţie. Am realizat un aşa-zis model de „suc gastric” în
care colectam sucuri gastrice şi din ileon de la diferite abatoare şi, în acest
mediu competitiv, testam produsul Antitox pe mai multe micotoxine.
Rezultatele au fost uimitoare. Produsul era capabil să absoarbă aflatoxine
într-un procent de aproximativ 100% atât în cazul sucului gastric cât şi a
celui din ileon, dar nu a prezentat nici un efect de absorbţie asupra
zearalenonei şi a deoxinivalenolului.
Cercetări ulterioare au fost necesare pe toxinele derivate din
Fusarium astfel că, la începutul anilor 1990, am definit ca principalul
nostru subiect de cercetare conceptul de ,,detoxifiere enzimatică”. Ideea de
biotransformare microbiană a micotoxinelor nu era complet nouă în lumea
ştiinţifică, doar că fusese discutată şi prezentată doar la nivel academic, şi
niciodată nu a fost încercată comercializarea acesteia. În 1991 a fost lansat
pe piaţă primul produs Mycofix.
Pentru a îmbunătăţi şi mai mult produsul Mycofix de dezactivare a
micotoxinelor, s-a decis înfiinţarea în 1994 a unui grup intern de cercetare.
Activitatea a început la IFA Tulln Austria într-un sistem asemănător unui
,,rumen artificial”. După o serie de eforturi neîntrerupte, tulpina BBSH a
fost în sfârşit izolată şi descrisă în 1997 şi apoi patentată. Noua serie de
produse a fost lansată sub denumirea Mycofix Plus 3.0.
Următoarele obiective constau în selecţia de tulpini capabile a
degrada micotoxinele zearalenonă şi ochratoxina A (OTA). După o lungă
perioadă de evaluare a tuturor posibilelor izolate, a reieşit că o drojdie
izolată de la o termită era cel mai bun candidat. Această etapă a fost
urmată de numeroase teste in vitro şi in vivo, după care au fost obţinute
patentele şi s-a început comercializarea. Rezultatul acestor eforturi a fost
Mycofix MTV, care a reprezentat a patra generaţie din familia de produse
Mycofix. Acest succes era doar începutul unor eforturi similare
concentrate pe obiective mai mari.
După două decenii de cercetări în domeniul strategiilor de
detoxifiere microbială şi după parcurgerea unor paşi uriaşi în ce privește
tehnologia în domeniile biotehnologiei şi a biologiei moleculare,
următorul pas logic era acela de a canaliza cercetările pe enzimele
specifice capabile a detoxifia micotoxinele. Această muncă s-a dovedit a fi
destul de laborioasă fără semne de izbândă într-un timp scurt. După un
program de cercetare de şapte ani care a inclus mai multe institute
renumite de cercetare şi dezvoltare, precum şi universităţi, am reuşit în
final să izolăm o enzimă capabilă a degrada fumonisina și care poate fi
inclusă în aditivii furajeri. În afara convenţionalelor modele de teste in
vitro şi a experimentelor de hrănire, eficacitatea acestei enzime poate fi
monitorizată direct pentru fiecare animal în parte prin aplicarea unui test
cu biomarker special conceput.
Din acest moment, echipa de cercetare a identificat numeroase alte
enzime pentru a cincea generaţie de Mycofix la nivel pilot şi de laborator,
deşi va fi nevoie de eforturi susţinute pentru a putea aduce aceste produse
pe piaţă. Dar aşa cum Biomin şi-a demonstrat şi în trecut capacitatea de a
răspunde nevoilor existente, sunt încrezător că va continua să o facă şi pe
viitor. Experienţa de 25 de ani de cercetare în acest domeniu de care
dispune Biomin nu are egal. Un sfert de veac de cercetări dedicate
micotoxinelor, incluzând numeroase discipline diferite, a generat o bogată
sursă de cunoştinţe specifice pentru Biomin şi Romer şi pe care nici o altă
firmă nu poate pretinde că le deţine. Datele științifice și cunoștințele
dobândite de-a lungul anilor vor fi folosite pentru a dezvolta în continuare
cele mai bune soluţii din punct de vedere economic pentru gestionarea
micotoxinelor pe parcursul întregului lanţ furajer şi alimentar.
Această carte a lui Radu Marţi reprezintă o sinteză practică a
muncii de teren şi a datelor științifice, şi oferă o perspectivă holistică
asupra managementului furajelor. Sunt mândru că un coleg atât de bine
pregătit este parte a organizației noastre. Cartea lui este un semn al
vastului bagaj de cunoştinţe acumulate în timp în domeniul sănătăţii
animale şi umane. Ne considerăm a fi o parte importantă a procesului de
management a riscului micotoxinelor, o strategie ce constă în – prevenire,
identificare şi dezactivare. Prin această lucrare, Radu Marţi a demonstrat
că suntem într-adevăr capabili de a gestiona în folosul sănătăţii şi al
economiei acest risc perpetuu pe care micotoxinele îl reprezentă. Acest
volum marchează lunga călătorie începută cu primă întâlnire cu prof.
Leibetseder, până la întâlnirea cu Radu Marţi şi prof. Radu-Rusu şi
Vacaru-Opriş. Sunt emoţionat la gândul că prin această călătorie am fost
cu toţii capabili să îmbunătăţim existenţa omenirii. Felicitări dl. Radu
Marţi pentru acest volum minunat!
R. Marţi, R.M. Radu-Rusu, I. Vacaru-Opriş (coordonator)
CUPRINS
INTRODUCERE ................................................................................................ 10
CAPITOLUL I
ÎNTRE ILUZIE ŞI PRAGMATISM ÎN CREŞTEREA ANIMALELOR ... 13
CAPITOLUL II
ADITIVII FURAJERI – FETIŞ SAU REALITATE? ..................................... 26
CAPITOLUL III
CLASIFICAREA ADITIVILOR FURAJERI ŞI ROLUL ACESTORA ..... 40
3. 1. Aditivi nutriţionali.................................................................................. 43
3. 1. 1. Vitamine ........................................................................................... 43
3. 1. 2. Oligominerale .................................................................................. 46
3. 1. 3. Aminoacizi de sinteză .................................................................... 49
3. 2. Aditivi pronutriţionali ........................................................................... 52
3.2.1. Enzime ................................................................................................ 52
3.2.2. Agenţi antimicrobieni ...................................................................... 55
3.2.3. Probiotice ........................................................................................... 55
3.2.4. Prebiotice ............................................................................................ 57
3.2.5. Antioxidanţi ....................................................................................... 58
3.2.6. Emulsifianţi............................................................................................ 59
3.3.1. Conservanţi ........................................................................................ 61
3.3.2. Lianţi ................................................................................................... 61
3.3.3. Agenţi de creştere a palatabilităţii .................................................. 62
3.3.3.1 Arome de uz furajer ................................................................... 62
3.3.3.2. Edulcoranţi.................................................................................. 63
3.3.4. Pigmenţi ............................................................................................. 64
3.3.5. Agenţi de prezervare a mediului.................................................... 65
CAPITOLUL IV
MICOTOXINE – „UCIGAŞI TĂCUŢI”. DE UNDE VIN?
DE CÂND? ÎNCOTRO SE ÎNDREAPTĂ?.................................................... 68
CAPITOLUL V
PRAGMATISM ŞI PERSEVERENŢĂ ÎN COMBATEREA
MICOTOXINELOR ........................................................................................... 98
6
Micotoxinele - Quo Vadis? Cuprins
CAPITOLUL VI
CERCETĂRI PROPRII CU PRIVIRE LA INACTIVAREA ŞI
DETOXIFIEREA MICOTOXINELOR DIN HRANA PUILOR BROILER
DE GĂINĂ ........................................................................................................ 117
6.1. Scopul general al cercetărilor efectuate .............................................. 117
6.2. Planul experimental general ................................................................ 123
6.3. Material biologic folosit, indicatori urmăriţi şi metode de lucru .... 125
6.4. Experienţa nr. 1: Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea
micotoxinelor din nutreţurile combinate destinate hrănirii puilor broiler
de găină, contaminate natural, în limite de detecţie cu DON şi OTA,
folosind produsul Mycofix® Plus, în doze de 0,5‰ şi 2,0‰” ................ 134
6.4.1. Scopul cercetărilor şi planul experimental pentru experienţa nr. 1 .. 134
6.4.2. Organizarea experienţei nr. 1 ........................................................ 136
6.4.3. Rezultate obţinute şi discuţii ......................................................... 136
6.4.3.1. Parametrii de creştere ai puilor studiaţi ............................... 136
6.4.3.2. Examenul micotoxicologic...................................................... 141
6.4.3.3. Examenul hematologic ............................................................ 141
6.4.3.4. Examenul biochimic al sângelui ............................................ 142
6.4.3.5. Apărarea nespecifică a organismului puilor (examenul
imunologic) ............................................................................................ 144
6.4.3.6. Examenul histopatologic ........................................................ 145
6.4.3.7. Producţia cantitativă de carne rezultată ............................... 150
6.4.3.8. Eficienţa economică a administrării produsului Mycofix® Plus la
puii broiler de găină hrăniţi cu nutreţuri combinate contaminate
natural cu DON şi OTA ............................................................................ 152
6.4.4. Concluzii parţiale ............................................................................ 155
6.5. Experienţa nr. 2: „Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea
de găină, contaminate artificial cu 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA,
folosind produsul Mycofix® Plus , în doze de 0,5‰ şi 2,0 ‰” ............. 156
6.5.1. Scopul cercetărilor şi planul experimental pentru experienţa nr. 2 . 156
7
imunologic) ............................................................................................ 174
de găină, contaminate natural cu DON şi OTA, în limite de detecşie şi
artificial, 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA, folosind produsul Mycofix®
Plus, în doze de 2‰ şi 3‰” ........................................................................ 187
6.6.1. Scopul cercetărilor şi planul experimental pentru experienţa nr.3 .. 187
6.6.3.1 Parametrii de creştere ai puilor studiaţi ....................................... 190
imunologic) ............................................................................................ 199
6.6.3.7. Producţia de carne rezultată .................................................. 207
6.5.3.8. Eficienţa economică a administrării produsului Mycofix®
Plus la puii broiler de găină studiaţi, hrăniţi cu nutreţuri combinate
contaminate artificial cu DON şi OTA” ............................................ 208
de găină contaminate natural, cu DON şi OTA, în limite de detecţie,
folosind produsul Mycofix® MTV Select, în doze de 1‰ şi 3‰” ......... 210
6.7.1. Scopul cercetărilor şi planul experimental pentru experienţa nr. 4 . 210
6.7.3.3. Examenele hematologic şi imunologic (apărarea nespecifică
a organismului puilor) ......................................................................... 216
6.7.3.6. Producţia cantitativă de carne rezultată ............................... 225
8
Micotoxinele - Quo Vadis? Cuprins
MTV Select, la puii broiler de găină studiaţi, hrăniţi cu nutreţuri
combinate contaminate natural cu DON şi OTA” ........................... 225
de găină, contaminate natural, cu 5,63 ppm OTA şi 574 ppm DON şi
artificial, cu 20,35 ppm OTA, folosind produsul Mycofix® MTV Select, în
doze de 2‰ şi 3‰” ...................................................................................... 230
6.8.1 Scopul cercetărilor şi planul experimental pentru experienţa nr. 5 ... 230
6.8.2 Organizarea experienţei nr. 5 ......................................................... 232
imunologic) ............................................................................................ 237
6.9. Concluzii generale ................................................................................. 249
BIBLIOGRAFIE................................................................................................ 262
9
INTRODUCERE
Creşterea păsărilor domestice reprezintă o sursă importantă de

acoperire a cerinţelor omului în proteine animale, cu o înaltă valoare
biologică. De aceea, cunoaşterea şi dirijarea factorilor care influenţează
producţiile la păsări constituie o garanţie a sporirii acestor producţii, atât
din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.
Cu toate că, ouăle şi carnea se înscriu în produsele de bază obţinute
de la păsări, de un interes mare se bucură şi ficatul gras, rezultat în urma
îndopării palmipedelor, alături de o serie de produse secundare, cum sunt
penele (cu deosebire, puful şi fulgii palmipedelor) şi de produsele
necomestibile de abator, de coji de ouă şi de dejecţii.
În contextul relatat, ştiinţa şi practica avicolă oferă numeroase
soluţii pentru un progres rapid, ca de exemplu:
- retehnologizarea unităţilor avicole, respectiv introducerea unor
echipamente tehnologice cu performanţe superioare sub aspect
constructiv şi funcţional, dar şi al consumurilor de energie ,
combustibili şi materiale energo-intensive;
- aplicarea unor programe de selecţie şi ameliorare adecvate,
vizând:
o dezvoltarea băncilor de gene, cu rolul de a înlesni
conservarea în mici populaţii panmictice a variabilităţii
genotipice a materialului biologic existent;
o identificarea şi izolarea genotipurilor, conform
obiectivelor de selecţie (mărirea precocităţii, crearea de
familii cu cicluri lungi de ouat, obţinerea de pui
autosexabili la vârsta de o zi după culoarea pufului sau
dezvoltarea remigelor, sporirea rezistenţei genetice la
îmbolnăvire, crearea de efective libere de germeni
patogeni etc.;
o optimizarea nutriţiei păsărilor, în funcţie de materialul
genetic aflat în exploatare, de nivelul producţiei pentru
care este crescut, de vârstă şi sex etc.
Avicultura modernă este o activitate cu caracter industrial, care se
face în unităţi mari, specializate, cu tehnologii mecanizate şi automatizate.
În aceste unităţi, păsările sunt hrănite cu nutreţuri combinate, fabricate
după reţete specifice.
10
Micotoxinele - Quo Vadis? Introducere
Din totalul producţiei mondiale de nutreţuri combinate, peste 35 %
este destinată alimentaţiei păsărilor pentru producţiile de carne (19 %) şi
de ouă (16 %).
Excepţionalele progrese făcute pe linie genetică şi în domeniul
asigurării unor condiţii corespunzătoare de creştere (de mediu) a păsărilor
au fost însoţite şi de progrese similare în domeniul nutriţiei şi alimentaţiei
acestora.
Găsirea unor noi surse de hrană, introducerea aditivilor furajeri,
reevaluarea proporţiilor de introducere în alimentaţie a materiilor prime
furajere noi sau clasice şi stabilirea unor norme de hrană, care să redea cât
mai fidel cerinţele fiziologice ale noilor hibrizi înalt productivi, reprezintă
unele dintre principalele pârghii acţionate de către nutriţionişti, în efortul
lor de a creşte eficienţa sistemelor zootehnice de producere a cărnii de
pasăre şi a ouălor de consum.
De peste 60 de ani, domeniul aditivilor furajeri este explorat prin
numeroase cercetări, timp în care au fost elaborate şi testate o multitudine
de produse experimentale şi comerciale. De la simple substanţe, de tipul
acizilor organici până la sisteme de aditivi cu peste 10 substanţe active
încorporate, aceasta nouă clasă de ingrediente furajere a devenit una din
principalele căi de sporire şi eficientizare a performanţelor de valorificare
a hranei la animale.
Dezvoltarea fungilor în culturile de cereale, precum şi în depozite
provoacă pierderi nutriţionale şi fizice şi duce la producerea de
micotoxine, care pot fi extrem de toxice pentru animale şi om. De aceea,
impactul economic asupra performanţei animalelor, ca urmare a
dezvoltării fungilor poate fi imens. Din această cauză, controlul dezvoltării
mucegaiurilor este esenţial pentru menţinerea valorii nutriţionale a
cerealelor şi evitarea contaminării nutreţurilor cu micotoxine. Cu toate
măsurile de prevenţie luate, materiile prime care ajung să fie utilizate la
fabricarea nutreţurilor combinate pot fi contaminate. În tab. I.1 se prezintă
succint gradul de contaminare cu micotoxine a unor nutreţuri utilizate în
hrana animalelor crescute în România, la nivelul anului 2010.
Pentru a preveni intoxicaţia animalelor, o serie de aditivi furajeri,
denumiţi generic inhibitori de micotoxine, liganzi de micotoxine sau
agenţi detoxifianţi pot fi utilizaţi cu succes în vederea contracarării efectelor
nocive date de interacţiunea micotoxine-sistem imunitar-producţie-
siguranţă alimentară.
Nivelul de contaminare cu micotoxine a materiilor furajere se
apreciază conform celor arătate în tab. I.2.
11
Tabelul I.1
Gradul de contaminare cu micotoxine a unor nutreţuri în România, la
nivelul anului 2010
MATERIE
DEOXINIVALENOL ZEARALENONA OCRATOXINA AFLATOXINE
PRIMA
Grâu 390 µg/kg 50 µg/kg 80 µg/kg <0,1 µg/kg*
Porumb
boabe
930 µg/kg 90 µg/kg 90 µg/kg <0,1 µg/kg*
Porumb
făină
Şroturi de
soia
Şroturi de
floarea 690 µg/kg 10 µg/kg 70 µg/kg <0,1 µg/kg*
soarelui
Ovăz 640 µg/kg 60 µg/kg 80 µg/kg <0,1 µg/kg*
Fân 270 µg/kg 10 µg/kg 40 µg/kg <0,1 µg/kg*
Siloz
pentru 636 µg/kg 55 µg/kg 50 µg/kg <0,1 µg/kg*
bovine
DDGS 500 µg/kg 111 µg/kg 98 µg/kg <0,1 µg/kg*
* sub limita de detecţie analitică HPLC (cf. analizelor Romer Labs.,
USA)
Tabelul I.2
Modul de apreciere a contaminării materiilor furajere cu micotoxine
(conform cu analizele Romer Labs)
Micotoxina Contaminare Contaminare Contaminare
redusă medie ridicată
Deoxinivalenol <250 µg/kg 250-1000 µg/kg >1000 µg/kg
Zearalenonă <50 µg/kg 50-250 µg/kg >250 µg/kg
Ocratoxina <80 µg/kg 80-300 µg/kg >300 µg/kg
Aflatoxine <10 µg/kg 10-50 µg/kg >50 µg/kg
În lucrarea de faţă este făcută o trecere în revistă a principalelor

categorii de aditivi furajeri utilizaţi în alimentaţia animalelor şi în special, a
păsărilor. Un accent deosebit este pus pe cunoaşterea mecanismelor
implicate în intoxicaţia cu metaboliţi fungici, precum şi pe căile de
combatere a efectelor nedorite exercitate de aceştia asupra performanţelor
productive la animale.
12
Micotoxinele - Quo Vadis? Capitolul I
CAPITOLUL I
ÎNTRE ILUZIE ŞI PRAGMATISM ÎN CREŞTEREA
ANIMALELOR
Omenirea se confruntă cu o serioasă şi nemaiîntâlnită criză
alimentară, generatoare de mari tensiuni politice şi sociale. Rezolvarea
problemei alimentare mondiale depinde în mod covârşitor atât de
utilizarea raţională a resurselor de hrană existente, cât şi de creşterea
producţiilor agricole, ca efect al modernizării tehnice a agriculturii.
Oricine face rabat de la practicarea unei agriculturi performante se
poate considera din start un învins în lupta pentru procurarea resurselor
de hrană necesare.
Adepţii agriculturii organice, care reprezintă un ideal al practicilor
agricole şi care, ca orice ideal este greu de atins, omit cu sau fără bună
ştiinţă să spună că şi aceasta, la fel ca şi agricultura modernă este însoţită
de o serie de factori de risc.
În agricultura performantă, susţinută de un sector consolidat de
cercetare-dezvoltare se folosesc tehnologii optime de cultivare a plantelor
şi de creştere a animalelor, alături de produse chimice şi biologice, având
rolul de a spori producţiile agricole, în acord cu cerinţele de sănătate
publică.
Aplicarea corectă a tuturor mecanismelor agriculturii moderne şi
performante, sub conducerea unor specialişti cu o înaltă pregătire
profesional-ştiinţifică duce cu certitudine la reducerea sau chiar, la
eliminarea riscurilor pentru sănătatea omului şi securitatea alimentară.
În actuala conjunctură economică mondială, specifică unei acute şi
prelungite crize alimentare, produsele vegetale şi animale obţinute îşi au
asigurată piaţa de desfacere, contribuind la ridicarea nivelului de trai al
oamenilor din ţările nedezvoltate sau în curs de dezvoltare şi menţinerea
standardelor ridicate de viaţă din ţările dezvoltate.
Avicultura se constituie într-o sursă sigură de proteine animale de
cea mai bună calitate.
Carnea şi ouăle de pasăre sunt alimente cu o valoare trofico-
biologică deosebit de ridicată, motiv pentru care aceste produse sunt
consumate de către toate popoarele, indiferent de religie şi de zona
geografică. Iată de ce, în următorii ani, creşterea producţiei de ouă şi de
carne de pasăre va fi deosebit de spectaculoasă în cele mai multe ţări ale
lumii.
13
Dintre produsele avicole, carnea de pasăre ocupă la nivel mondial,
dar şi pe plan naţional, un loc aparte în preferinţele consumatorilor, fapt
datorat, pe de o parte, preţului scăzut de producere şi comercializare şi, pe
de altă parte, proprietăţilor sale nutritive şi dietetice superioare, comparativ
cu cele ale cărnii provenite de la alte specii de animale (tab. 1.1).
În tab. 1.2 se prezintă dinamica efectivelor de pui broiler de găină
crescute în principalele ţări ale lumii, între anii 2004-2009. Din
considerente tehnice obiective, pagina web a FAOSTAT (divizia statistică
a FAO) oferă date, doar, până la nivelul anului 2009, sistemul fiind în curs
de actualizare pentru date mai recente. Astfel, se poate observa că, în anul
2009, Asia a fost continentul cu cele mai mari efective aflate în exploatare
(9,873 miliarde capete), urmată de America de Nord şi Centrală, America
de Sud şi apoi, de Europa.
Tabelul 1.1
Consumul anual de carne în anul 2007, pe plan naţional şi internaţional
(Kg/locuitor/an) (FAO, 2011)
Zona geografică
America
Sursa de Australia
de Nord America
provenienţă Mondial Africa Asia şi Europa România
şi de Sud
Oceania
Centrală
Toate
40,09 15,51 28,34 120,47 69,79 115,34 76,97 63,22
speciile
Suine 15,05 1,14 14,05 29,46 9,59 22,03 35,54 32,18
Pasăre 12,62 4,53 7,80 49,41 27,16 37,21 20,31 19,49
Bovine 9,59 5,85 4,09 40,42 30,47 39,52 16,76 7,73
Ovine şi
1,89 2,49 1,89 0,59 0,73 15,11 2,14 2,50
caprine
Alte specii 0,94 1,5 0,51 0,59 1,84 1,47 2,22 1,32
Dintre ţările mari producătoare, China deţine supremaţia (4,702

miliarde cap.), locul secund fiind ocupat de S.U.A. (peste 2 miliarde cap.),
clasamentul fiind continuat de ţări, precum Indonezia şi Brazilia.
Între anii 2004-2009 s-au constatat creşteri numerice ale efectivelor
(+12,6% la nivel mondial), cele mai însemnate fiind semnalate în cazul
Braziliei (+21,6%), Indoneziei (+16,7%) şi Chinei (+11,7%). Dintre ţările
Uniunii Europene, liderul de necontestat este Franţa (176 milioane capete),
urmată de Marea Britanie, Spania şi Polonia (tab. 1.2).
Alte statistici, ca de exemplu cele oferite de Asociaţiile de Protecţie
şi Bunăstare a Animalelor afirmă că, anual, în Uniunea Europeană se cresc
şi se valorifică cca. 4,1 miliarde pui broiler de găină, provenind din
sistemele clasice de creştere, sau din cele de tip intensiv şi superintensiv.
14
Tabelul 1.2
Situaţia efectivelor de pui broiler la nivel mondial
(2004-2009) (mii capete) (FAO, 2011)
REGIUNEA/ŢARA 2004 2005 2006 2007 2008 2009
MONDIAL 16387916 16918206 17319858 17796790 18057776 18457445
AFRICA 1349636 1341442 1372622 1413402 1457100 1470773
AMERICA DE NORD
2707192 2788116 2842362 2849608 2866869 2872996
ŞI CENTRALĂ
S.U.A. 1985000 2035000 2050000 2050000 2059000 2059500
AMERICA DE SUD 1707816 1782296 1824266 1888675 1987343 2007565
Brazilia 944298 999041 1011516 1127658 1202017 1205000
ASIA 8545810 8913517 9148098 9448938 9573420 9872924
China 4210043 4441818 4456483 4505479 4602278 4702278
Indonezia 1149374 1174933 1188814 1275400 1253431 1341784
AUSTRALIA ŞI
109114 108478 123618 128993 120596 119990
OCEANIA
EUROPA 1809468 1802839 1819197 1866994 1852131 1911262
Uniunea Euopeană 1273809 1253649 1237127 1261298 1252356 1274642
Austria 12354 12700 15000 13570 14000 14500
Belgia 36506 35569 32867 32750 32493 29048
Bulgaria 18736 17159 17205 17959 16426 17549
Cehia 14166 14322 23599 26105 25488 24042
Danemarca 16136 17074 16826 15967 14710 19224
Estonia 1929 2161 1854 1639 1478 1757
Federaţia Rusă 328338 328707 342866 358260 351058 366282
Finlanda 5573 5472 5366 5074 5675 4918
Franţa 197168 186548 176228 176585 175000 176000
Germania 110000 107267 107000 114625 115000 118000
Grecia 30391 31372 31424 31763 31800 31800
Irlanda 12500 12300 12800 13000 13000
Italia 100000 100000 95000 100000 100000
Letonia 3403 3450 3480 4097 4000 4000
Lituania 7867 8227 9201 9234 9693 8841
Luxemburg 73 83 81 81 81 97
Marea Britanie 165931 160528 158202 157513 154180 170000
Norvegia 3529 3415 3316 3542 3668 3834
Olanda 85816 92914 90401 92763 96700 97000
Polonia 147981 134424 124870 133072 128788 124129
Portugalia 35000 35000 36000 37000 38000 39000
România 76616 87014 86552 84991 82036 84373
Slovacia 13767 13262 13038 12443 10879 13249
Spania 129000 130000 135000 137000 138000 138000
Suedia 6620 6762 6170 7080 7195 7159
Ungaria 37502 32814 31902 30303 29866 31165
15
În România, conform statisticilor F.A.O., în ultimii ani, efectivele de

păsări au cunoscut o creştere de 10,1%, atingând o valoare absolută de 84,3
milioane capete, în 2009. Datele puse la dispoziţie de Institutul Naţional
de Statistică arată că, la nivelul anului 2009 exista un efectiv mediu de
păsări de 83,8 milioane, din care cca. 45 milioane găini ouătoare, restul
fiind păsări pentru producţia de carne.
Pe plan mondial, producţia de carne de pasăre cunoaşte o creştere
semnificativă, niveluri impresionante atingându-se în ţări, precum: S.U.A.,
China, Brazilia, Mexic, Federaţia Rusă, Japonia, Marea Britanie ş.a. (tab.
1.3).
În privinţa producţiei de ouă se manifestă o uşoară tendinţă de
scădere a acesteia în ţările U.E. şi în S.U.A., respectiv de creştere în
Brazilia, China şi chiar, în fostele ţări comuniste din Europa (tab. 1.4).
De asemenea, după anul 2002 a început să sporească interesul
pentru creşterea altor specii de păsări decât găina, între care: curca, gâsca,
raţa, bibilica, fazanul, prepeliţa, valorificate pentru producţia de carne
(tab. 1.5).
Referitor la consumul de produse avicole se constată că, acesta are o
dinamică care urmăreşte nivelul producţiilor realizate. Astfel, în toate
ţările analizate, se remarcă o creştere a consumului de carne de pasăre,mai
mult sau mai puţin accentuată, variabilă în funcţie de potenţialul
economic al ţărilor respective şi de tradiţia populaţiei în consumul acestui
produs (tab. 1.6; 1.7). Aşa de exemplu, în SUA, consumul de carne de pui
broiler de găină a crescut de la 48,68 kg/an/locuitor în anul 2002 la 50,69
kg/an/locuitor, în 2007, la care se mai adaogă un consum suplimentar de
carne de curcă, gâscă, raţă şi bibilică etc., iar în Brazilia, de la 30,83 kg
carne de pui broiler de găină/an/locuitor, în anul 2002 la 31,66
kg/an/locuitor, în 2007. În majoritatea ţărilor Uniunii Europene,
consumul anual pe cap de locuitor s-a menţinut relativ constant, pe
parcursul perioadei analizate (2002-2007).
Cu toate greutăţile întâmpinate, avicultura din România este pe un
drum bun, cel al renaşterii, încât nu întâmplător, în anul 2005, pentru
producţia de carne de pasăre obţinută s-a realizat un Indice Economic
European (I.E.E.), în valoare de 251,65, care ne situa pe locul 4 în lume; la
fel, un I.E.E. superior s-a înregistrat şi pentru producţia de ouă.
16
Tabelul 1.3
Producţia de carne de broiler de găină, în principalele ţări ale lumii,
între 2002-2007 (mii tone) ( FAO, 2011)
ŢARA 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Africa de Sud 924,85 899,60 905,87 948,78 971,25 974,15
Australia 667,47 689,83 693,60 760,00 772,61 811,59
Austria 87,94 88,40 88,82 89,21 85,06 95,22
Belgia 459,08 423,59 468,00 450,00 484,00 447,95
Brazilia 7050,00 7760,00 8668,00 7865,78 8164,00 8988,04
Bulgaria 120,00 59,87 70,94 79,51 86,87 97,93
Canada 955,97 954,37 969,79 1000,08 997,48 1030,13
Cehia 206,57 198,35 201,12 213,48 207,13 201,02
China 9173,40 9448,18 9483,51 9965,39 10164,83 10615,65
Danemarca 200,74 188,00 187,00 182,80 166,40 172,30
Elveţia 51,07 53,14 59,70 57,95 48,33 58,39
Federaţia Rusă 937,56 1030,42 1152,22 1345,73 1580,16 1868,89
Finlanda 82,60 83,73 86,97 86,99 87,96 95,37
Franţa 1148,00 1132,70 1106,00 920,50 819,38 920,50
Germania 476,50 548,50 609,40 605,12 608,42 687,70
Grecia 125,74 160,00 147,00 158,70 117,57 116,06
India 464,40 491,40 520,20 549,90 582,30 617,40
Ireland 89,00 90,00 91,00 92,00 90,00 85,00
Islanda 4,63 5,71 5,39 5,77 6,65 7,60
Israel 324,00 334,00 350,00 370,00 402,46 420,34
Italia 728,97 682,84 703,55 695,00 628,47 733,01
Japonia 1229,09 1239,76 1241,98 1273,14 1366,67 1366,10
Marea Britanie 1272,05 1294,78 1294,57 1333,79 1288,83 1270,17
Mexic 2075,76 2115,58 2279,74 2436,53 2463,80 2542,49
Moldova 20,50 21,50 24,44 27,98 30,91 31,83
Mongolia 0,04 0,07 0,19 0,17 0,17 0,29
Norvegia 46,03 43,01 47,28 49,91 55,35 62,56
Noua Zeelandă 134,80 144,21 147,13 156,97 148,97 147,26
Olanda 683,00 535,00 615,00 628,00 621,00 684,00
Polonia 761,00 637,03 704,42 795,82 824,38 896,47
Portugalia 206,24 181,62 196,16 198,29 193,41 223,36
România 339,90 344,20 302,93 308,64 273,31 312,15
S.U.A. 14467,00 14696,00 15450,72 16041,29 16216,83 16627,61
Slovacia 85,00 85,34 84,48 87,20 86,11 83,03
Suedia 101,40 97,90 91,20 96,23 95,51 105,41
Turcia 696,16 872,42 876,77 936,70 917,66 1068,45
Ucraina 299,70 324,06 375,45 496,62 589,10 689,40
Ungaria 278,04 267,08 253,15 246,22 211,09 195,70
17
Tabelul 1.4
Producţia de ouă de găină pentru consum, în principalele ţări ale lumii, între
anii 2002-2007 (mii tone)
( FAO, 2011)
ŢARA 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Africa de Sud 237,74 252,07 270,98 278,88 324,04 345,17
Australia 108,92 99,69 100,40 106,51 140,20 130,95
Austria 105,18 104,26 103,53 110,08 112,68 115,70
Belgia 125,23 121,87 147,50 118,94 141,39 137,35
Brazilia 1240,68 1218,27 1217,72 1410,20 1445,34 1422,37
Bulgaria 85,43 88,36 94,36 93,95 93,33 85,57
Canada 353,71 352,71 356,05 363,83 360,00 361,81
Cehia 83,62 87,30 86,55 87,83 100,24 94,87
China 20939,27 21539,51 21875,69 22454,26 22342,91 23264,50
Danemarca 87,65 93,66 107,51 102,72 105,84 106,75
Elveţia 74,52 74,08 74,36 74,34 76,08 78,92
Fed. Rusă 1981,42 1973,52 1950,89 2001,67 2040,63 2027,51
Finlanda 46,26 43,67 43,62 43,71 44,10 45,17
Franţa 911,64 918,33 877,30 875,77 859,67 907,37
Germania 1038,50 996,86 998,50 974,02 1010,94 990,04
Grecia 101,40 97,75 101,00 101,90 97,14 97,15
India 1862,95 1951,94 2054,43 2180,98 2295,76 2413,71
Irlanda 28,88 26,96 26,31 28,93 31,66 29,73
Islanda 2,29 2,26 2,26 2,57 2,47 2,65
Israel 59,10 56,02 62,50 61,30 63,77 66,13
Italia 679,55 671,79 687,54 682,61 641,02 689,00
Japonia 2452,94 2448,80 2402,29 2434,23 2419,35 2495,79
Marea Britanie 596,85 591,49 628,20 616,55 616,16 627,95
Mexic 1629,65 1617,23 1708,12 1727,57 1982,54 1974,73
Moldova 35,17 32,82 33,74 37,64 35,53 37,22
Mongolia 1,72 2,37 1,65 1,31 1,71 2,74
Norvegia 44,00 46,50 47,76 46,78 48,54 50,56
Noua Zeelandă 38,77 39,27 40,04 41,96 43,06 39,17
Olanda 307,58 254,57 299,21 285,64 295,80 295,25
Polonia 453,85 447,22 447,63 448,51 432,66 440,43
Portugalia 102,72 100,28 104,69 98,92 97,06 102,98
România 295,77 295,37 311,54 309,89 320,30 275,12
Slovacia 4281,89 4303,45 4374,79 4389,00 4426,42 4411,18
SUA 65,65 66,37 64,76 67,59 73,60 57,94
Suedia 90,73 93,18 102,93 100,21 100,81 102,33
Turcia 653,92 705,77 607,29 662,65 645,39 663,09
Ucraina 594,46 591,35 600,75 646,57 678,51 674,54
Ungaria 170,08 165,52 163,56 161,25 161,58 158,40
18
Tabelul 1.5
Producţia de carne la alte specii avicole (raţă, gâscă, bibilică), în principalele
ţări ale lumii, între anii 2000-2005 (mii tone)
( FAO, 2007)
ŢARA 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Africa de Sud 1,44 1,48 1,48 1,48 1,49 1,49
Australia 8,04 9 9,2 9,4 9,5 9,6
Austria 0,34 0,37 0,39 0,32 0,45 0,47
Belgia 0,08 0,05 0,07 0,11 0,15 0,15
Brazilia 7,15 7,15 7,22 7,41 7,41 7,41
Bulgaria 4,55 5,89 7,4 8,95 12,02 17,6
Canada 8,3 12,6 10,06 9,9 12,68 11,12
Cehia 4,35 4,36 4 4,42 3,46 2,83
China 3842,60 3791,09 3982,36 4206,13 4288,47 4522,56
Danemarca 4,01 4,81 5,31 4,61 4,62 4,6
Fed. Rusă 0,97 0,01 0,73
Franţa 240,85 238,91 263,08 249,46 246,05 217,47
Germania 44,52 45 49,56 51,56 39,06 44,12
Grecia 0,27 0,27 0,27 0,27 0,27 0,27
India 61,88 61,09 63,74 65,06 67,08 65,58
Irlanda 3,28 3,28 3,68 3,68 3,28 3,68
Israel 4,89 8,94 9,93 7,5 5,23 5,73
Japonia 0,02 0,02 0,02 0,02 0,02 0,02
Marea Britanie 44,8 53,29 52,36 46,29 41,46 44,59
Mexic 20 20,25 20,25 20,25 20,25 20,25
Moldova 1,09 1,28 1,46 1,64 1,82 2
Mongolia 2,95 1,44 0,65 0,54
Norvegia 0,06 0,04 0,03 0,02 0
Noua Zeelandă 0,85 0,8 0,78 0,78 0,81 0,79
Olanda 14,04 15,1 14,05 14 14 23,03
Polonia 17,9 19,9 21,9 26,4 27,3 28,2
România 0,04 0,01 0,03 0,02 0,03 0,03
Slovacia 9,58 10,82 10,57 10,34 10,3 10,35
SUA 53,34 60,93 53,45 51,13 58,7 85,48
Ungaria 91,36 83,56 111,36 112,58 108,85 113,79
19
Tabelul 1.6
Consumul de carne de pui broiler de găină în principalele ţări ale lumii, între
anii 2002-2007 (mii tone)
(FAO, 2011)
ŢARA 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Africa de Sud 997,44 1026,81 1057,27 1136,68 1237,92 1228,31
Australia 663,93 690,64 695,25 757,67 783,69 829,44
Austria 139,71 136,52 147,19 150,33 139,32 145,24
Belgia 261,20 227,89 229,27 265,71 247,14 264,32
Brazilia 5522,29 5891,64 6283,63 5125,87 5567,79 6018,53
Bulgaria 171,26 123,60 137,29 139,07 144,34 152,86
Canada 1147,56 1145,12 1168,42 1183,04 1199,49 1233,70
Cehia 234,10 238,36 259,99 269,94 270,65 254,00
China 13056,16 13611,18 13488,55 14429,89 14875,39 15829,29
Danemarca 108,36 98,56 91,25 106,59 103,57 99,40
Elveţia 99,87 103,64 106,93 104,58 96,55 112,50
Federaţia Rusă 2317,04 2341,17 2268,01 2505,73 2859,19 3165,49
Finlanda 79,30 81,57 82,78 83,32 82,26 90,96
Franţa 1542,66 1481,86 1476,91 1277,81 1239,28 1302,36
Germania 1110,15 1137,82 1218,31 1218,74 1171,16 1280,54
Grecia 168,32 228,44 189,45 200,80 157,48 152,96
India 503,25 525,09 559,62 591,99 625,84 662,36
Irlanda 108,06 110,18 113,56 133,83 118,72 111,02
Islanda 4,81 5,85 5,52 5,95 6,85 7,96
Israel 438,40 444,47 459,52 480,39 476,93 469,97
Italia 1035,67 866,77 917,27 904,23 794,99 940,28
Japonia 2045,70 2014,27 1899,10 2142,38 2208,95 2184,39
Marea Britanie 1734,76 1783,38 1865,13 1863,65 1869,88 1776,18
Mexic 2513,48 2642,43 2776,25 3021,71 3112,67 3164,10
Moldova 37,40 42,38 51,34 58,02 51,66 44,19
Mongolia 0,35 0,52 0,44 0,63 1,39 1,42
Norvegia 46,07 49,10 54,55 57,07 62,95 70,23
Noua Zeelandă 133,17 144,33 145,74 154,27 146,07 145,50
Olanda 196,35 176,76 363,98 333,70 244,11 245,75
Polonia 749,97 698,60 738,50 780,46 772,37 774,94
Portugalia 256,51 225,34 240,94 250,63 247,25 269,07
România 426,11 424,37 417,77 449,92 411,64 418,06
S.U.A. 14312,31 14538,76 15324,20 15687,46 15941,30 15647,44
Slovacia 98,38 100,92 98,47 107,69 106,94 97,79
Suedia 117,01 112,05 116,17 126,13 126,62 135,38
Turcia 690,82 861,41 864,47 907,00 894,43 1031,09
Ucraina 364,98 416,19 659,31 634,08 742,54 806,45
Ungaria 377,37 345,90 343,88 333,89 291,17 276,45
20
Tabelul 1.7
Consumul individual anual de pui broiler de găină, în principalele ţări ale
lumii, între anii 2002-2007 (kg carne/an/locuitor)
( FAO, 2011)
ŢARA 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Australia 33,78 34,7 34,5 37,15 37,99 39,77
Africa de Sud 21,59 21,92 22,27 23,65 25,45 24,98
Austria 17,28 16,78 17,98 18,26 16,84 17,48
Belgia 25,44 22,1 22,13 25,51 23,6 25,1
Brazilia 30,83 32,45 34,18 27,55 29,59 31,66
Bulgaria 21,7 15,77 17,63 17,97 18,77 20,01
Canada 36,65 36,19 36,54 36,62 36,76 37,45
Cehia 22,97 23,42 25,54 26,48 26,47 24,74
China 10,1 10,45 10,29 10,94 11,2 11,84
Danemarca 20,18 18,3 16,89 19,68 19,07 18,26
Elveţia 13,72 14,12 14,46 14,05 12,91 14,98
Federaţia Rusă 15,94 16,19 15,77 17,5 20,06 22,3
Finlanda 15,25 15,65 15,83 15,89 15,63 17,22
Franţa 25,78 24,6 24,36 20,94 20,19 21,1
Germania 13,5 13,82 14,79 14,79 14,21 15,55
Grecia 15,3 20,73 17,16 18,15 14,2 13,77
India 0,47 0,48 0,5 0,52 0,55 0,57
Irlanda 27,42 27,41 27,68 31,96 27,8 25,49
Israel 69,21 68,87 69,91 71,79 70,02 67,8
Italia 17,99 14,96 15,74 15,42 13,48 15,86
Japonia 16,1 15,83 14,91 16,81 17,33 17,15
Marea Britanie 29,1 29,78 30,99 30,81 30,75 29,06
Mexic 24,63 25,61 26,63 28,69 29,25 29,44
Moldova 9,44 10,9 13,44 15,43 13,93 12,05
Mongolia 0,14 0,21 0,18 0,25 0,54 0,54
Norvegia 10,15 10,75 11,86 12,31 13,46 14,88
Noua Zeelandă 33,61 35,97 35,86 37,53 35,17 34,7
Olanda 12,21 10,94 22,41 20,45 14,9 14,93
Polonia 19,57 18,11 19,16 20,43 20,24 20,32
Portugalia 24,78 21,62 22,98 23,76 23,33 25,29
România 19,43 19,44 19,23 20,8 19,11 19,49
S.U.A. 48,68 48,96 51,11 51,82 52,15 50,69
Slovacia 18,28 18,75 18,29 19,99 19,84 18,13
Suedia 13,11 12,49 12,88 13,91 13,9 14,78
Turcia 10,1 12,43 12,31 12,74 12,41 14,12
Ucraina 7,6 8,74 13,94 13,51 15,93 17,42
Ungaria 37,15 34,15 34,04 33,13 28,96 27,56
21
Pentru anul 2025, previziunile statistice apreciază un nivel al
consumului de carne de pasăre de 25,2 Kg/locuitor/an, în condiţiile în
care şi producţia se va majora cu cca. 89%.
Consumul mondial de ouă a fost de aproape 8,6 kg pe locuitor, în
anul 2007, crescând cu aproximativ 0,7 kg faţă de 2003 (tab. 1.8). Ţări
precum Brunei, Danemarca, Japonia, sunt cele mai mari consumatoare de
ouă din lume (tab. 1.9).
Tabelul 1.8.
Consumul de ouă pe continente (kg/locuitor/an) (FAO, 2012)
Anul
Specificare
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Total mondial 8,21 8,27 8,29 8,39 8,44 8,57
America de Nord şi Centrală 27,79 27,45 28,01 27,89 29,42 28,97
Europa 12,58 12,38 12,66 12,48 12,7 12,76
Asia 8,23 8,4 8,39 8,55 8,49 8,76
America de Sud 6,65 6,74 6,62 7,31 7,97 7,77
Oceania 6,09 5,59 5,58 5,86 7,1 6,54
Africa 2,08 2,1 2,13 2,11 2,16 2,17
Reducerea conţinutului în colesterol din ouăle de consum pe cale
genetică sau/şi prin modificarea nutriţiei păsărilor ouătoare va conduce
cu siguranţă la obţinerea de ouă cu un conţinut mai mic de colesterol, ceea
ce va determina creşterea consumului de ouă pe locuitor, fără a fi
periclitată sănătatea consumatorilor, deşi problema apariţiei
aterosclerozei, ca efect al consumului mare de ouă este discutabilă, în
condiţiile în care numeroase studii clinice şi epidemiologice nu indică o
corelaţie între consumul de ouă şi colesterolemie.
Colesterolul din ouă se pare că nu ar modifica raportul dintre LDL
(„low density lipoprotein”) şi HDL („high density lipoprotein”). Un
consum moderat de ouă (un ou consumat pe zi), nu prezintă nici un risc
pentru om.
Produsele avicole în ansamblul lor au devenit o sursă de hrană
indispensabilă pentru populaţie, într-o societate aflată într-o puternică
explozie demografică. Date furnizate de FAO ne arată că, în anul 2000,
populaţia planetei era de 6,122 miliarde locuitori, în anul 2012 de 7,052
miliarde locuitori, preconizându-se ca în 2025 să se ajungă la 8,009
miliarde locuitori iar în 2050 să se depăşească pragul de 9 miliarde
locuitori.
22
Pentru hrănirea acestei „masive” populaţii este nevoie de resurse
de hrană considerabile şi, în primul rând, de proteine de origine vegetală
şi animală.
Tabelul 1.9.
Principalele ţări consumatoare de ouă (kg/locuitor/an) (FAO, 2012)
Anul
Ţara
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Brunei Darussalam 21,11 15,83 15,56 14,81 15,31 20,99
Danemarca 16,32 17,39 19,9 18,96 19,49 19,61
Japonia 19,3 19,24 18,86 19,10 18,98 19,59
Paraguay 16,03 17,03 17,14 17,17 17,94 18,74
Mexic 15,97 15,68 16,39 16,4 18,63 18,37
Olanda 19,12 15,75 18,42 17,51 18,05 17,94
China 16,19 16,54 16,69 17,02 16,82 17,41
Ungaria 16,74 16,34 16,19 16,00 16,07 15,79
Malta 11,21 14,49 12,52 11,96 14,59 15,39
Letonia 12,19 12,12 12,47 13,4 14,93 15,38
Bielorusia 12,85 12,56 13,24 14,47 15,28 15,14
Spania 15,25 14,87 16,62 13,01 14,24 14,89
Kuweit 6,91 9,88 12,24 12,85 10,95 14,82
Franţa 15,24 15,25 14,47 14,35 14,01 14,7
Ucraina 12,38 12,41 12,71 13,78 14,56 14,57
SUA 14,56 14,49 14,59 14,5 14,48 14,29
Federaţia Rusă 13,63 13,65 13,56 13,98 14,32 14,28
Austria 13,01 12,82 12,65 13,37 13,62 13,93
Belgia 12,2 11,82 14,23 11,42 13,5 13,04
România 13,49 13,53 14,34 14,32 14,87 12,83
Malaezia 9,76 12,27 12,51 12,24 12,22 12,24
Germania 12,63 12,11 12,12 11,82 12,27 12,02
Italia 11,8 11,6 11,8 11,64 10,87 11,62
Polonia 11,84 11,59 11,61 11,74 11,34 11,55
România este o ţară în care modul de repartiţie al radiaţiei solare,

lumina naturală, regimul de precipitaţii şi solurile favorizează
manifestarea în condiţii optime a fazelor tehnologice, specifice culturilor
agricole (germinarea, încolţirea, răsărirea, creşterea, dezvoltarea,
înflorirea, coacerea şi maturitatea), încât sunt asigurate toate condiţiile
pentru obţinerea de furaje necesare hrănirii animalelor, în cantităţile
dorite, de calitate superioară şi la preţuri accesibile.
Păsările fac parte din speciile de animale care valorifică excelent
hrana administrată.
Vacaru-Opriş I. şi colab., 2007, au arătat că o găină produce de 3 ori
mai multe proteine/kg greutate corporală decât vacile; astfel, dacă o găină
23
cu o greutate medie de 2 kg produce 250 ouă, în aceste ouă se acumulează
2 kg proteine, în timp ce o vacă cu o greutate medie de 500 kg, având o
producţie de lapte de 5000 kg, secretă în laptele respectiv doar 165 kg
proteine.
Păsările au şi o precocitate foarte mare, plus că ele se înmulţesc
extrem de rapid. Incubaţia artificială a ouălor de pasăre a marcat una din
cele mai mari revoluţii tehnico-ştiinţifice care a avut loc în istoria omenirii.
Capacitatea considerabilă de adaptare a păsărilor la diferite medii
de viaţă, cât şi progresele genetice fără precedent acumulate la aceste
specii de animale în ultimele decenii se constituie în argumente
convingătoare pentru a creşte păsări într-un număr cât mai mare.
Pentru asociaţiile ecologiste şi ligile de protecţie a animalelor,
idealul este ca păsările de importanţă economică (găina, curca, raţa, gâsca,
prepeliţa etc.) să fie crescute într-un sistem alternativ, care să le permită
accesul în interiorul şi exteriorul halelor, pe păşune.
Avantajele practicării sistemului alternativ de creştere a găinilor
ouătoare în hale cu acces în exterior, faţă de sistemul de creştere în baterii
convenţionale se pare că nu acoperă, însă, dezavantajele pe care le are, ca
de exemplu: producerea de fermentaţii nedorite şi de mult amoniac (iarna)
şi praf (vara), în aşternutul de pe pardoseală; multe ouă nu sunt depuse în
cuibare, ci direct în aşternut, contaminându-se cu diferiţi germeni; creşte
incidenţa apariţiei viermilor intestinali; necesită un volum mare de lucru;
manipularea dejecţiilor este anevoioasă; producţia de ouă scade; gradul de
supraveghere veterinară este redus; în final, eficienţa economică descreşte.
Blockhuis H. J. şi W. de Whit, 1992, au combătut cu argumente
solide sistemul de creştere a păsărilor în baterii, menţionând că acestea nu
reprezintă un progres în ceea ce priveşte confortul asigurat din punct de
vedere sanitar, fiziologic şi etiologic.
În opoziţie, Wiepkema, 1985, Broom, 1988, Hughes B.O., 1992 au
afirmat că „viaţa păsărilor este în pericol numai atunci când capacitatea lor
de a reacţiona la factorii interni şi externi este afectată sau constant
îngreunată. Animalele sunt cele mai în măsură de a-şi exprima cerinţele
fundamentale în privinţa bunăstării”. Ideea că intensivizarea metodelor de
creştere înseamnă înrăutăţiri de confort poate fi considerată astfel, numai
prin prisma concepţiei umane, nu şi a dorinţei animalelor.
Faţă de cele arătate şi sub presiunea asociaţiilor ecologiste şi a
ligilor de protecţie a animalelor şi în baza reglementărilor Uniunii
Europene, în România, începând cu data de 1 Ianuarie 2012, s-a interzis
creşterea găinilor ouătoare în baterii nemodernizate (convenţionale), fiind
acceptate bateriile îmbunătăţite, cu uscarea dejecţiilor pe bandă; acestea
din urmă, comparativ cu bateriile convenţionale oferă şi alte avantaje, ca
24
de exemplu: mediul de viaţă din hală este ameliorat simţitor; este asigurat
un grad ridicat de valorificare a hranei; scade numărul de ouă murdare;
producţia de ouă creşte cu până la 16-17 buc./găină/an; dejecţiile, având
aproximativ 55% substanţă uscată, pot fi uşor stocate, fără a crea probleme
de poluare a mediului ambiental; totodată, echipamentul de furajare din
dotarea acestei baterii permite o distribuire uniformă şi rapidă a hranei pe
toate nivelurile bateriei, fiind evitate risipa şi consumul preferenţial de
furaje, în condiţiile unui control exact al cantităţii de hrană consumate.
Pentru puii de carne este acceptată creşterea în hale oarbe, fără
ferestre, pe aşternut permanent, cu mediu controlat.
Cât priveşte creşterea păsărilor în sistem extensiv (gospodăresc),
aceasta va fi şi în viitorul apropiat o practică pentru locuitorii din mediul
rural, menită să le asigure carnea şi ouăle necesare consumului propriu. În
viitorul îndepărtat, însă, apreciem că se va renunţa la acest sistem de
creştere, ineficient şi foarte greu de controlat din punct de vedere sanitar-
veterinar.
Dar, indiferent de sistemul de creştere adoptat, hrănirea păsărilor
trebuie să se facă raţional, cu nutreţuri combinate complete şi bine
echilibrate în energie şi substanţe nutritive, potrivit cerinţelor lor
fiziologice.
În structura reţetelor de nutreţuri combinate administrate trebuie să
intre şi aditivi furajeri, în funcţie de natura materiilor prime furajere de
bază folosite, de fazele de creştere a animalelor şi de nivelul de
performanţă la care se doreşte să se ajungă.
Un rol deosebit în alimentaţia păsărilor trebuie să-l aibă şi
inhibitorii de micotoxine, mai ales în reţetele de nutreţuri combinate cu
cereale incerte din punct de vedere calitativ. Un pas uriaş în folosirea
aditivilor furajeri l-a făcut compania BIOMIN din Austria, care a
implementat un program raţional de utilizare a biostimulatorilor, denumit
sugestiv „Conceptul S.A.P. – Specific Application Program”.
Ieşirea omenirii din impasul alimentar în care se zbate de foarte
mulţi ani se poate face numai printr-o agricultură zootehnicizată, aşezată
pe baze moderne, în care în cultura plantelor şi creşterea animalelor să se
implementeze cele mai noi tehnologii.
25
CAPITOLUL II
ADITIVII FURAJERI – FETIŞ SAU REALITATE?
Agricultura globală se îndreaptă spre performanţe uluitoare,

corelate mai mult sau mai puţin cu indicele alarmant de creştere a
populaţiei. Fiecare zi care trece ne arată o sporire a cererii de bunuri
alimentare. Concomitent, producătorii acestor bunuri trebuie să facă faţă
unor greutăţi greu de depăşit, cum sunt costurile de producţie tot mai
mari pentru energie, materii prime şi forţă de muncă, încât numai cine are
un bun management poate supravieţui.
În zootehnie, astăzi, se cresc animale de mare valoare genetică, tot
mai aproape de limita biologică a productivităţii, dar pentru a le
exterioriza potenţialul productiv este obligatoriu să se facă apel la cele mai
noi cuceriri ale ştiinţei creşterii animalelor, dar şi ale unor ştiinţe tangente,
precum: cibernetica, informatica, biofizica, biochimia, biotehnologii
ş.a.m.d.
Între zootehnia practicată acum 60-70 de ani şi cea din zilele noastre
este o distanţă cosmică. Aplicarea noilor concepte din zootehnie are rolul
de a depăşi provocările care ne stau în faţă şi de a asigura implementarea
unor tehnologii moderne, sigure, durabile şi profitabile.
Organismele animale sunt supuse unei agresiuni fără precedent a
factorilor stresanţi de natură diversă. Ele trebuie să fie ajutate pentru a
lupta cu succes împotriva tuturor „atacurilor” îndreptate asupra lor. Un
astfel de atac este cel al toxinelor bacteriene, fie că este vorba de
enterotoxine sau de endotoxine.
Schaumberger, 2009, de la BIOMIN Research Center – Austria, au
încercat să facă o diferenţiere între entero şi endotoxine, utilizând ca
model biologic Escherichia coli (tab. 2.1).
În funcţie de caracteristicile lor, bacteriile produc endo- sau
exotoxine (fig. 2.1).
Exotoxinele sunt proteine (solubile) excretate de microorganisme,
cum sunt: bacteriile, fungii, algele şi protozoarele. Ele pot provoca
afecţiuni organismului gazdă prin distrugere celulară sau dereglarea
metabolismului celular, fiind produse atât de bacterii Gram pozitive, cât şi
de cele Gram negative.
Exotoxinele care interacţionează cu celulele din peretele intestinal al
gazdei şi provoacă diaree şi gastroenterite s-au denumit enterotoxine.
26
Micotoxine le - Quo Vadis? Capitolul II
Tabelul 2.1
Principalele diferenţe dintre endotoxine şi enterotoxine
(după Shaumberger, 2009)
Endotoxine Enterotoxine
 complexe proteice, componente ale  se încadrează în grupa
peretelui celular al bacteriilor Gram exotoxinelor;
negative;  compuşi prooteici excretaţi
 eliberate în timpul morţii, lizei şi de bacteriile Gram negative
creşterii bacteriilor; şi Gram pozitive;
 afectează complexul imun şi procesele  excretate, doar, de
inflamatorii din organismul gazdă; bacteriile vii (metabolic
 generează gazdei febră şi simptome active);
gripale, chiar şoc generalizat şi exitus;  afectează tubul digestiv;
 mai puţin puternice şi cu o  cauzează diaree;
specificitate mai redusă faţă de alte  există atât forme
toxine, deoarece nu acţionează pe cale termostabile, cât şi forme
enzimatică. termolabile.
Citotoxine (inhibă sinteza proteică

Fimbrii tip I
(aderenţă) în celula gazdă: aderenţă)
Enterotoxină
(diaree) Endotoxină
în stratul LPS
Antigen O (inhibă
(febră)
apărarea fagocitară)
Flagel (motilitate) antigen Vi

(aderenţă; inhibă apărarea fagocitară)
Fig. 2.1 – Enterotoxine şi endotoxine produse de E. coli

(după Simone Schaumberger, 2009)
Exemple de enterotoxine produse de E. coli:

- ETEC: E. coli enterotoxică (A);
- EPEC: E. coli enteropatogenă (B);
- EIEC: E. coli enteroinvazivă (C);
- EHEC: E. coli enterohemoragică (D).
27
În fig. 2.2 sunt reprezentate aceste tipuri de enterotoxine produse
de E.coli.
Pătrundere Pachet microfilamente actină

enterotoxină
Pătrundere toxină Shyga
Fig. 2.2 – Exemple de enterotoxine produse de E. coli

(după Simone Schaumberger, 2009)
Există şi alte exotoxine periculoase, ca de exemplu neurotoxinele

produse de clostridii şi care atacă sistemul nervos central al gazdei, apoi
hematoxinele, distrugătoare de hematii şi cardiotoxinele, ce afectează
miocardul.
Endotoxinele nu sunt secretate ca substanţă solubilă de către
bacteriile vii, ci ele constituie o componentă structurală a bacteriilor, care
se eliberează în mediu, consecutiv lizei bacteriene.
Din punct de vedere chimic, endotoxinele sunt lipopolizaharide
(LPS), având drept componentă toxixă şi invariabilă lipida A (identică în
structura peretelui celular la toate bacteriile Gram negative (E. coli,
Salmonella sp., Shigella sp., Pseudomonas sp. etc.), indiferent dacă acestea sunt
patogene sau non patogene.
În timp ce, toxicitatea este asociată cu o componentă lipidică (lipida
A), efectul imunogen este asociat cu unele componente polizaharide.
LPS provoacă o varietate de reacţii inflamatorii la animale şi
activează complementul, prin căile alternative.
Spre deosebire de exotoxine, endotoxinele sunt mai puţin puternice
şi specifice în acţiunea lor, întrucât nu acţionează la nivel enzimatic. Ele
interacţionează cu unele proteine sangvine, cum sunt citokinele, afectând
răspunsul imun.
28
Dacă apar probleme de integritate a mucoasei colonului, aşa cum
este cazul constipaţiilor rebele care determină staţionarea îndelungată în
intestin a materiilor fecale, proliferând flora patogenă, înseamnă că
circulaţia sanguină trebuie să neutralizeze o cantitate mai mare de
endotoxine. Când ficatul nu mai face faţă detoxifierii, se declanşează
numeroase reacţii metabolice imune şi endocrine, care pot genera chiar şi
o stare de şoc, urmată de moartea animalului. Apariţia febrei este un
simptom al reacţiei organismului la endotoxine.
Endotoxiemia nu este o boală propriu-zisă, ci o consecinţă a unei
afecţiuni ascunse sau a epuizării organismului animal.
Factorii care stimulează bolile asociate endotoxinelor sunt:
- stresul: căldura şi, în general, mediul ambiental nefavorabil;
- alimentaţia carenţată asigurată animalelor;
- constipaţia;
- dezechilibrul microflorei intestinale (disbioza);
- leziunile intestinale, provocate de bacterii şi virusuri;
- igiena precară;
- antibioticele folosite.
Din cele arătate, rezultă cu claritate rolul major al integrităţii şi
sănătăţii tubului digestiv în lupta cu endotoxicozele. Printr-o hrănire
raţională a animalelor, asociată cu folosirea aditivilor furajeri şi asigurarea
unui mediu de viaţă propice pentru animale, formarea endotoxinelor
poate fi prevenită.
Nutriţia animalelor, ca parte componentă de bază a
managementului zootehnic, are, prin urmare, un rol bine definit în
obţinerea unor producţii zootehnice aducătoare de profit. Pentru o
creştere continuă a eficienţei economice în zootehnie, este nevoie ca ratele
de conversie a hranei să fie substanţial îmbunătăţite, alături de reducerea
mortalităţii şi a costurilor cu tratamentele medicamentoase.
În complexul de măsuri luate cu scopul de a asigura împlinirea
acestor deziderate, aditivii furajeri reprezintă un factor determinant al
succesului. Aceştia stau la baza conceptului de furajare ştiinţifică a
animalelor, trebuind să asigure un intestin sănătos, capabil să valorifice
din plin hrana ingerată de organism, unde este convertită biochimic în
creştere corporală.
Managementul unui intestin sănătos se bazează pe aplicarea unor
strategii de furajare corecte şi durabile.
Microflora intestinală intervine activ în procesul de digestie, fiind
influenţată de hrana administrată animalelor, de capacitatea de digestie şi
29
absorbţie a hranei de către acestea, dar şi de factorii de mediu şi stres,
interelaţie care formează un „ecosistem intestinal” (Conway, 1994), descris
în fig. 2.3.
Fiziologia
gazdei Hrană
Microfloră
Factori de Stress
mediu
Fig 2.3 Ecosistemul intestinal

(după Conway, 1994)
Într-o situaţie normală, microflora intestinală este alcătuită din

bacterii benefice, ca de exemplu: lactobacili, bifidobacterii sau
bacteroidaceae, dar şi din unele bacterii potenţial patogene, aflate într-un
număr redus (ex. Salmonella sp., Escherichia coli, Campilobacter sp., Brahispira
sp sau Clostridium sp.); tocmai de aceea, este foarte important să se ţină sub
control microflora intestinală, altfel compoziţia microflorei se schimbă în
direcţia creşterii numărului de agenţi microbieni patogeni sau nebenefici,
ce pot determina boli şi o răspândire a acestora în tot lanţul tehnologic
animal-produs-consumator.
În context, cercetarea ştiinţifică din domeniul nutriţiei animale
trebuie să fie dirijată spre găsirea unor substanţe naturale capabile să
anihileze microorganismele patogene amintite. Unii compuşi fitogenici şi,
în egală măsură, unele ierburi, condimente şi uleiuri esenţiale s-au
dovedit a avea efecte benefice antimicrobiene, antifungice antioxidante,
precum şi alte activităţi biologice (Kroismayr şi col., 2088; Windisch şi col.,
2008). În fig. 2.4 se prezintă, în mod schematic, caracteristicile generale ale
produselor fitogenice. Acţiunea lor antimicrobiană influenţează pozitiv
metabolismul animal şi digestibilitatea.
30
Fitogenice
(plante medicinale,
condimente, uleiuri esenţiale)
Proprietăţi aromatice Activitate biologică

* senzoriale * antimicrobială
* creştere apetit * antifungică
* creştere palatabilitate * antioxidantă
* antiinflamatorie
* calmantă
Îmbunătăţirea performanţelor
Fig 2.4 Caracteristicile fitogenicelor în nutriţia animală

(după Kroismayr şi col., 2008)
Produsele fitogenice reprezintă negreşit o grupă de promotori de

creştere/aditivi furajeri extrem de benefică pentru viaţa animalelor.
Studii recente făcute pe porc au arătat că modul de acţiune al
produselor fitogenice (aşa cum este produsul Biomin® P.E.P.) este
multilateral şi decisiv (Kroismayr, 2007).
Includerea acestui produs în dietele de bază la porc a determinat
reducerea numărului total de germeni în intestin, creşterea digestibilităţii
nutrienţilor (Stony şi col., 2006), niveluri scăzute ale toxinelor microbiene
în intestin şi implicit, o reglare a sistemului imunitar. Mai multă energie şi
mai mulţi nutrienţi devin disponibili pentru dezvoltarea masei corporale.
După Platel şi Srinivasan, 1996, fitogenicele stimulează şi secreţiile
digestive (saliva şi enzimele endogene digestive).
În fig. 5 apare deosebit de sugestiv modul în care produsul Biomin®
P.E.P. acţionează la găină.
Studiile privind mecanismele potenţiale de acţiune a fitogenicelor
în organismele diferitelor specii de animale continuă.
Dar, echilibrarea microflorei intestinale, concomitent cu stabilizarea
rapidă a unei microflore protectoare a tractusului digestiv se poate asigura
şi cu ajutorul altor promotori naturali de creştere/aditivi furajeri, cum
sunt pro/prebioticele şi enzimele şi care, în plus, potenţează sistemul
imunitar, reduc mortalitatea, îmbunătăţesc indicatorii de creştere şi
conversia hranei şi mai mult decât atât, înlocuiesc antibioticele.
31
Per general:
- rezistenţă la afecţiuni digestive;
- reducerea reacţiilor
Intestinul gros: imunologice şi a utilizării
- presiune microbiană scăzută; detoxifianţilor;
- microfloră echilibrată. - îmbunătăţirea performanţei
productive.
Dejecţii:
- microfloră echilibrată; Intestinul subţire:
- umiditate mai redusă, - stimularea secreţiilor enzimatice;
deci aşternut mai bun - presiune microbiană scăzută;
- microfloră echilibrată;
- îmbunătăţirea digestiei.
Fig. 2.5 – Modul de funcţionare al produsului Biomin® P.E.P. la găină

(BIOMIN Austria, 2008)
Multe cercetări efectuate de-a lungul anilor au demonstrat că

antibioticele pot fi folosite şi ca promotori de creştere, dar mecanismul
intim de acţiune al acestora nu este îndeajuns de cunoscut.
Deocamdată, se cunoaşte că antibioticele determină:
- suprimarea infecţiilor subclinice;
- reducerea metaboliţilor care deprimă creşterea (amine toxice);
- diminuarea utilizării nutrienţilor de către microorganisme;
- creşterea absorbţiei nutrienţilor prin epiteliul intestinal
(Sărăndan, 2007).
Excluderea antibioticelor din hrana animalelor, la nivel de Uniune
Europeană, începând cu data de 1 ianuarie 2006, a fost efectul constatărilor
potrivit cărora atât ele în sine, cât şi reziduurile lor, se acumulează în
produsele animale, devenind periculoase pentru cei care consumă
produsele respective, determinând instalarea antibiorezistenţei. Apoi,
utilizarea antibioticelor la animale s-a dovedit că, distruge flora benefică şi
nu, întotdeauna, şi flora patogenă sau condiţionat patogenă.
32
Între aditivii furajeri se cuvine să amintim şi acidifianţii, care au un
rol bine definit în pregătirea tractusului digestiv pentru o bună digestie şi
absorbţie a hranei administrate animalelor. Aceştia inhibă proliferarea
bacteriilor gram-negative, prin reducerea valorii pH la nivelul intestinului.
În tubul digestiv, acidifianţii nu acţionează numai prin reducerea
valorii pH la nivel intestinal, ci şi la nivelul stomacului glandular.
Ei favorizează acţiunea proteolitică a pepsinei şi au un efect
antibacterian. Prin complexare cu Mg, Ca, Fe, Cu sau Zn îmbunătăţesc
absorbţia acestor elemente minerale, proces care are loc în intestin, urmînd
să fie utilizate la nivel celular ca sursă de energie. În segmentul ceco-colic,
datorită efectului materializat prin scăderea valorii pH sunt inhibate
bacteriile patogene (E. coli, Salmonella sp., etc.). În comparaţie cu
antibioticele, acidifianţii nu creează rezistenţă bacteriană, acţionând ca
bactericid, prin perturbarea proceselor de sinteză şi multiplicare
bacteriană (Sărăndan, 2007).
Probioticele sunt culturi de bacterii selectate, care aduse în tubul
digestiv al animalelor, se adaugă microflorei benefice, asigurând ponderea
acestei microflore în detrimentul celei patogene şi condiţionat patogene.
Ele conţin o singură tulpină bacteriană sau o combinaţie de astfel de
tulpini, inclusiv levuri (Bacillus sp., Lactobacillus sp., Bifidobacterium sp.,
Enterococcus sp., Pediococcus sp., Saccharomices sp.) şi acţionează prin trei
mecanisme: excludere competitivă, antagonism bacterian şi modulare
imunologică.
Excluderea competitivă înseamnă blocarea receptorilor de ataşare
pentru E. coli enteropatogen sau Salmonella sp. sau excluderea de la aceeaşi
sursă de hrană (de ex. galactoza) a microflorei patogene.
Antagonismul microbian se realizează prin producerea de către
bacteriile probiotice a unor substanţe numite bacterine, având efect
bactericid sau bacteriostatic asupra microflorei patogene. Cât priveşte
modularea imunologică, aceasta se referă la îmbunătăţirea răspunsului
imun local (de la nivelul mucoasei digestive).
Prebioticele sunt glucide, respectiv polizaharide neamidonoase,
amidon rezistent la degradare şi oligozaharide indigestibile: inulină,
fructo-oligozaharide, gluco-oligozaharide şi transgalacto-oligozaharide,
care au ca unitate structurală galactoza, fructoza şi glucoza. Acestea sunt
degradate de flora benefică în acizi graşi volatili (AGV): ac. acetic, ac.
propionic şi ac. butiric, care determină scăderea valorii pH din intestinul
gros şi, totodată, se constituie într-o sursă de energie pentru organismul
animal. De exemplu, acidul butiric, dar şi alţi acizi graşi volatili reprezintă
33
o sursă de energie pentru celulele epiteliului ceco-colic, asigurându-i
integritatea. Întreţinerea unui pH acid în segmentul ceco-colic împiedică
multiplicarea bacteriilor patogene şi proteolitice.
Asocierea selectivă a probioticelor şi prebioticelor determină un
efect sinergic şi aditiv în tubul digestiv, defavorizând flora patogenă şi
îmbunătăţind digestibilitatea hranei şi performanţa productivă.
Enzimele furajere au rolul de a scinda macromoleculele complexe
ale nutrienţilor în altele, cu mult mai simple, ce pot să fie absorbite prin
peretele intestinal şi apoi, metabolizate.
La monogastrice, sunt degradate polizaharidele pereţilor celulelor
vegetale până la monomeri sau oligomeri, cu greutate moleculară scăzută,
ce sunt absorbiţi la nivel intestinal, concomitent cu eliberarea de nutrienţi
protejaţi de pereţii celulari (Pop, 2006).
Înmulţirea considerabilă a populaţiei, foamea de proteine,
concurenţa acerbă de pe piaţă, agresivitatea factorilor stresanţi, pe fondul
unei slăbiri a rezistenţei organice manifestată atât la oameni, cât şi la
animale, cu tendinţă de amplificare au făcut viaţa dependentă de
utilizarea unor adjuvanţi, care să asigure o creştere a capacităţii de creaţie
a omului şi de menţinere a sănătăţii acestuia, iar la animale să determine o
mai mare productivitate în exploatare, eficienţă şi suguranţa calităţii
produselor lor.
În condiţiile relatate, devinde tot mai clară ideea că promotorii de
creştere cunoscuţi mai mult sub denumirea de aditivi furajeri nu sunt o
iluzie menită să-l înşele pe crescătorul de animale, ci o necesitate
stringentă şi de necontestat.
Oare, astăzi, mai poate fi concepută creşterea animalelor în ferme
organizate fără a face apel la produsele de dezactivare şi detoxifiere a
micotoxinelor?
Practica zootehnică ne-a arătat că una din problemele majore ale
luptei împotriva contaminării cu micotoxine constă în managementul
cerealelor pentru evitarea dezvoltării fungilor, în acord cu conceptul
general acceptat: „este mult mai uşor şi mai ieftin a preveni decât a
trata”. Acest management profilactic poate interveni înainte de recoltarea
materiilor prime furajere şi după recoltarea şi stocarea acestora.
Menţinerea practicilor agronomice şi de management, care promovează
sănătatea culturilor poate duce la reducerea nu, însă, şi la eliminarea
contaminării cu micotoxine înainte de recoltare. De exemplu,
germoplasma rezistentă la insecte (cum ar fi cea din porumbul conţinând
proteina cristalină Berliner şi Bacillus thuringiensis) reduce nivelurile de
34
fumonizină. Irigarea arahidelor previne contaminarea cu aflatoxină,
probabil prin prevenirea stresului secetei, care duce la contaminarea cu
fungi a alunelor. Totuşi, îmbunătăţirea practicilor de control a
micotoxinelor nu este, întotdeauna, posibilă din cauza costului lor ridicat,
localizării geografice sau naturii sistemului de producţie.
Hibrizii de plante furajere, care sunt mai puţin sensibili la fungi,
trebuie cultivaţi în zone cu probleme de contaminare cu mucegaiuri sau
micotoxine. Identificarea agenţilor patogeni prevalenţi din fungi se
impune a fi realizată înainte de selectarea hibrizilor adecvaţi. După
cultivare, strategia generală pentru controlul fungilor este reducerea
stresului plantelor. Cele mai frecvente tipuri de stres asociat cu fungii din
cereale sunt umiditatea ridicată din sezonul umed după un sezon uscat,
boli ale plantelor şi atacul insectelor. O strategie care promite mult în
reducerea contaminării culturilor cu micotoxine este utilizarea tulpinilor
care nu produc micotoxine (tulpini atoxigene) ale fungilor derivaţi din
aceleaşi specii sau aceeași clasă taxonomică ce produce toxinele
dăunătoare. Strategiile de biocontrol folosite în prezent se bazează pe
capacitatea tulpinilor atoxigene de a exclude competitiv producătorii de
micotoxine din mediul agricol.
După recoltare, toate unităţile de depozitare trebuie să fie
monitorizate în mod regulat pentru a detecta orice apariţie a fungilor.
Aceştia se dezvoltă rareori uniform într-o unitate de depozitare, iar
apariţia unei zone fierbinţi este un lucru obişnuit. Monitorizarea necesită
un plan sistematic de prelevare de probe, adaptat caracteristicilor unice ale
designului fiecărei unităţi de depozitare. Este important ca toate punctele
unităţilor de depozitare să fie urmărite pentru a se evita dezvoltarea
fungilor, deoarece aceştia pot apărea oriunde în buncărele de depozitare,
în malaxoare, în buncărele pentru nutreţuri, precum şi în alimentatoarele
de hrană din adăposturi. Este, de asemenea, importantă urmărirea
temperaturii corecte de depozitare şi a condiţiilor de umiditate, precum şi
curăţarea frecventă a buncărelor şi echipamentului., pentru înlăturarea
cerealelor vechi şi a reziduurilor, care duc la proliferarea fungilor.
În vederea reducerii potenţialului de dezvoltare a fungilor şi de
producere de micotoxine, nivelul de umiditate în cereale trebuie diminuat
sub 15%, în termen de 48 de ore de la recoltare. Acest lucru este greu de
realizat în multe unităţi de depozitare, mai ales în buncărele de mare
capacitate. O bună circulaţie a aerului în interiorul buncărelor este extrem
de importantă. Mânuirea cerealelor în timpul recoltării şi după recoltare
trebuie făcută în aşa fel, încât alterarea mecanică să fie minimă. Deşi,
35
majoritatea fungilor pot penetra direct ţesuturile vegetale, alterarea
mecanică furnizează mai multe puncte de intrare, facilitând contaminarea
de la un bob la altul în timpul transportului şi al depozitării. Ca şi
alterarea mecanică, alterarea datorată insectelor duce la apariţia mai
multor puncte de intrare pentru fungi, facilitând contaminarea şi
distribuirea acestora în întregul bob. Unele insecte acţionează ca vectori
pentru mucegaiuri. Un plan eficient de control al proliferării insectelor în
sezonul de creştere a plantelor, precum şi după recoltare, în timpul
transportului şi depozitării, poate duce la reducerea contaminării cu fungi
si micotoxine.
Utilizarea substanţelor fungistatice reprezintă o practică obişnuită;
ea poate fi foarte eficientă în diminuarea dezvoltării fungilor şi a efectelor
acestora, în privinţa pierderilor de cereale şi producerea de micotoxine.
Totuşi, trebuie subliniat faptul că, odată ce fungii au afectat bobul şi au
produs micotoxine, eficacitatea acestei practici este limitată. În multe
situaţii, însă, un inhibitor de fungi poate fi deosebit de util.
Acizii organici sunt inhibitori eficienţi de fungi. Ei modifică
valoarea pH a hranei, prevenind dezvoltarea fungilor. Acţiunea acizilor
organici depinde de nivelul de umiditate din boabe, deoarece pe măsură
ce acesta sporește, creşte şi necesarul de acizi organici pentru a se evita
dezvoltarea fungilor. În general, acidul propionic s-a dovedit a fi cel mai
eficient acid organic pentru controlul dezvoltării fungilor.
Luând în considerare datele prezentate în capitolele anterioare, cu
privire la micotoxine şi sistemul imunitar al organismului contaminat, se
poate sugera o schemă ipotetică a interacţiunilor dintre micotoxine şi
agenţii detoxifianţi:
• micotoxinele din nutreţ (cel puţin OTA, toxina „T-2” şi „AFB1”) reduc
absorbţia nutrienţilor în intestin, ceea ce duce la scăderea concentraţiilor de
vitamine E şi C, precum şi de carotenoizi în ţesuturi;
• micotoxinele promovează formarea de radicali liberi (O2- şi OH*) în intestin,
ceea ce provoacă reducerea nivelului de antioxidanti, stres oxidativ şi
apoptoza enterocitelor; la fel, contribuie la apariţia sindromului de
malabsorbţie şi la reducerea absorbţiei şi acumulării de antioxidanti;
• micotoxinele şi metaboliţii lor activi sunt absorbiţi din intestin şi se
acumulează în ţesuturile ţintă;
• micotoxinele din ţesuturi pot genera radicali liberi, ducând la reducerea
protecţiei antioxidante, provocând peroxidarea lipidică şi leziuni la nivel de
alte molecule biologice (lipide, proteine şi ADN). Acest lucru poate
36
conduce la un dezechilibru între antioxidant/prooxidant, care induce stres
oxidativ, apoptoză şi alte efecte citotoxice ale micotoxinelor;
• efectul imunosupresor al micotoxinelor poate fi asociat cu dereglarea
comunicării dintre diferite celule, datorită leziunilor la nivel de receptori,
precum şi cu dereglarea producerii de molecule comunicante (citokine,
eicosanoide, etc.) de către macrofage ;
• suplimentarea cu antioxidant protejează împotriva acţiunilor toxice ale
micotoxinelor, prin interferarea cu una sau mai multe etape descrise mai
sus, la nivelul tractusului gastrointestinal, plasmei şi a membranelor
tisulare.
• o combinaţie de antioxidanţi naturali cu un captator de micotoxine este
următorul pas în combaterea micotoxicozelor în zootehnie.
Ca răspuns la „ameninţarea” avansată de micotoxine şi de diverse
afecţiuni microbiologice, mai ales în condiţiile interzicerii antibioticelor ca
promotori de creştere, compania BIOMIN din Austria a lansat conceptul
“S.A.P.” – “Specific Application Program”, despre care am mai avut
ocazia să discutăm în această lucrare. Acesta este un sistem specific, care,
în funcţie de necesităţile specifice fiecărei exploataţii avicole, ajută la
stabilirea combinaţiei optime de aditivi furajeri. Pe baza cunoştinţelor
despre funcţiile diferiţilor aditivi şi luând in considerare posibilele
interacţiuni între aceştia şi diferitele ingrediente furajere, se pot crea
premixuri care să garanteze succesul, în funcţie de orice situaţie
particulară.
Valoarea nutritivă a hranei este foarte importantă nefiind, însă,
singurul factor determinant al calităţii acesteia. Siguranţa şi eficienţa
furajului sunt doi factori suplimentari care nu trebuie deloc marginalizaţi
în realizarea unei reţete de furajare echilibrate şi de o calitate superioară.
Exista diferite preparate (componente) care pot fi adăugate nutreţului, fără
a avea o influenţă directă asupra valorii nutritive. Ele cresc siguranţa
hranei şi/sau îmbunătăţesc conţinutul biologic si utilitatea nutrienţilor în
hrană. Aceste componente sunt denumite nutricine şi se adresează
specific unor macro- şi micro- componente aparte din tractusul gastro-
intestinal (fig. 2.6).
Pe viitor se apreciază că, pentru a contracara efectele nedorite ale
prezenţei micotoxinelor în hrană, vor fi folosite unele sisteme enzimatice
(epoxidaze) sau unele sisteme microbiene (detoxifiere biologică).
37
Fig. 2.6 – Multivalenţa conceptului „S.A.P. – Specific Application

Program”, promovat de compania BIOMIN-Austria
Complementar, în cazul folosirii unui nutreţ contaminat cu
micotoxine, se recomandă suplimentarea hranei, cu metionină (30-40% din
necesar, în special la păsări) şi antioxidanţi.
Este necesar, de asemenea, să fie luate în considerare şi potenţialele
efecte complementare generate de utilizarea inhibitorilor de micotoxine
şi a aditivilor fitogenici şi aceasta cu atât mai mult cu cât sunt din ce în ce
mai cunoscute efectele negative ale micotoxinelor asupra sistemului
imunitar la animale; acesta din urmă este mecanismul de apărare al
organismelor animale faţă de factorii nocivi, prin intermediul unor organe,
precum timusul, bursa lui Fabricius, ficatul şi splina. În cazul păsărilor,
timusul, situat la nivelul gâtului, şi bursa lui Fabricius, amplasată în
partea inferioară a corpului, sunt organele cheie ale reacţiilor imunitare şi
de aceea, se consideră a fi organe imunitare principale.
În general, imunitatea la animale – să luăm ca exemplu păsările – se
datorează formării de anticorpi care asigură imunitatea mediată umoral;
dar, protejarea păsărilor contra bolilor infecţioase se face şi prin limfocite,
ce conferă o imunitate mediată celular.
În cazul puilor de găină, limfocitele reprezintă 60% din numărul
total de celule albe ale sângelui. În embrion, limfocitele sunt derivate din
celulele stem limfoide, numite şi celule mamă, originare din membrana
sacului vitelin. În zilele 5 şi 7 de incubaţie, aceste celule stem se deplasează
în două direcţii: un set se îndreaptă spre viitoarea bursă a lui Fabricius, iar
celălalt set spre viitorul timus. După ieşirea puiului din ou, bursa şi
timusul ating mărimea maximă în 1-2 săptămâni, pentru ca apoi să
dispară treptat.
38
Celulele stem de la nivelul bursei se diferenţiază în limfocite B, iar
cele diferenţiate la nivelul timusului, în limfocite T.
În contact cu agenţii patogeni, limfocitele B sunt transformate în
celule plasmatice, special echipate pentru a produce anticorpi
(imunoglobuline Ig), care inactivează agenţii patogeni. Un tip de celulă
plasmatică produce anticorpi contra unui singur agent patogen. În
contextul relatat, rezultă că trebuie activate diferite tipuri de limfocite B
pentru a produce diferite seturi de celule plasmatice, fiecare specifică unei
anumite boli.
Limfocitele T intervin în răspunsul imunitar mediat celular. În
cadrul celulelor T există mai multe subpopulaţii, denumite: celule T
citotoxice; celule T ajutătoare şi celule T supresive. Funcţionarea celulelor
T citotoxice şi a celulelor B se realizează prin stimularea exercitată de
anumiţi mediatori solubili cu acţiune scurtă (molecule mesager), numiţi
limfokine.
Agenţii patogenisunt preluaţi mai întâi de o celulă „macrofag”, care
derivă din monocitele sanguine. Macrofagele procesează şi transmit
agentul patogen limfocitelor B şi T. Răspunsul imunitar are loc numai
dacă cele două tipuri de celule (limfocitele B şi T) sunt stimulate de
moleculele mesager eliberate de către macrofage (interleukina 1 şi
interleukina 6, denumite generic monokine, întrucât sunt derivate din
monocite).
Imunosupresia poate fi determinată de numeroşi factori, între care
micotoxinele.
După Höfstätter, 2007, de la BIOMIN Holding GmbH, Austria,
imunosupresia indusă de micotoxine se manifestă, prin:
- supresia activităţii limfocitelor T şi B (regresia bursei şi a
timusului);
- supresia producţiei de imunoglobine şi anticorpi;
- reducerea activităţii complementului sau interferonului;
- afectarea funcţiei celulare macrofag-efector;
- reducerea titrului de anticorpi şi a concentraţiei serice a
antibioticelor.
Expunând toate aceste aspecte nu se poate să nu ne dăm seama că
zootehnia prezentului şi cu cât mai mult cea a viitorului nu poate fi
eficientă decât cu respectarea unor tehnici moderne de creştere a
animalelor, în care aditivii furajeri/promotorii naturali de creştere îşi au
locul lor binedefinit.
39
CAPITOLUL III
CLASIFICAREA ADITIVILOR FURAJERI
ŞI ROLUL ACESTORA
În literatura de specialitate există o serie de enunţuri care definesc

promotorii de creştere sau aditivii furajeri, ca fiind:
a) „categorie de substanţe sau produse, care se introduc în cantităţi
mici în hrana animalelor pentru a acoperi unele cerinţe specifice şi/sau
pentru a influenţa în sens util (pe diverse căi, direct sau indirect)
performanţele zootehnice sau sănătatea” (Pop I. M., 2006).
b) „substanţe diferite, care adăugate în cantităţi mici în raţie, duc la
completarea şi echilibrarea acesteia, la o mai bună utilizare a
componenţilor raţiei şi la stimularea procesului de creştere, ceea ce se
concretizează în creşterea eficienţei furajării şi ameliorarea sporului”
(Dinu, 1982).
Articole legislative mai vechi ale Uniunii Europene (Dir. 524/70 şi
587/84) precizează că, „aditivii furajeri sunt substanţe care, adăugate
voluntar şi în doze reduse în hrana animalelor, pot influenţa unele
caracteristici ale hranei sau producţia obţinută de la animale”.
Altă definiţie a acestor produse a fost dată de Rosen, în 1996, care
afirma că „aditivii furajeri sunt substanţe adăugate în hrană în proporţii
reduse, pentru a contribui la unele caracteristici dorite sau a reprima
însuşiri nedorite ale hranei animalelor”.
Registrului Comunitar al Aditivilor furajeri, anexă a Directivei EC
1831/2003, defineşte aditivii furajeri, drept: „substanțe, microorganisme
sau preparate, altele decât materiile prime pentru furaje şi preamestecuri,
adăugate în mod expres în furaje sau apă, pentru a îndeplini, în special,
una sau mai multe dintre următoarele condiţii:
(a) să aibă un efect pozitiv asupra caracteristicilor furajelor;
(b) să aibă un efect pozitiv asupra caracteristicilor produselor de
origine animală;
(c) să aibă un efect pozitiv asupra culorii peștilor sau a păsărilor de
ornament;
(d) să satisfacă cerințele nutriționale ale animalelor;
(e) să aibă un efect pozitiv asupra consecințelor ecologice ale
producției animale;
40
Micotoxinele - Quo Vadis? Capitolul III
(f) să aibă un efect pozitiv asupra producției, randamentului sau
bunăstării animalelor, influențând mai ales flora gastro-intestinală sau
digestibilitatea furajelor sau
(g) să aibă un efect coccidiostatic sau histomonostatic.
Aditivii furajeri nu trebuie:
(a) să aibă efecte nocive asupra sănătăţii animale şi a sănătăţii
oamenilor sau asupra mediului;
(b) să fie prezenţi într-o formă care ar putea induce în eroare
utilizatorul;
(c) să afecteze consumatorul prin modificarea caracteristicilor
specifice produselor de origine animală sau să inducă în eroare
consumatorul în ceea ce priveşte caracteristicile produselor de origine
animală”.
Aditivii furajeri recunoscuţi si aprobaţi pentru a fi utilizaţi în hrana
animalelor, în ţările Uniunii Europene sunt cei specificaţi iniţial în
Directiva U.E. 524/1970, lista fiind ajustată prin Dir. EC 1831/2003.
Conform acestor actualizări, dispoziţiile iniţiale au suferit unele
modificări, cele mai importante referindu-se la eliminarea antibioticelor
folosite ca promotori de creştere, excepţie făcând acele substanţe
medicamentoase utilizate în scop medicinal, precum sunt substanţele
coccidiostatice-histomonostatice.
În acord cu acelaşi articol legislativ (Directiva EC 1831/2003),
completat cu Registrul Comunitar al Aditivilor Furajeri (martie, 2007), aceste
substanţe se clasifică în una sau mai multe din următoarele categorii, după
funcțiile si proprietățile lor:
 "Aditivi tehnologici", cu următoarele subgrupe funcționale:
(a) conservanți: substanțe sau, dacă este cazul, microorganisme care
protejează furajele față de alterările cauzate de microorganisme sau de
metaboliții acestora;
(b) antioxidanți: substanțe care prelungesc durata de conservare a
furajelor și a materiilor prime furajere destinate producerii de nutreţuri
combinate, protejându-le față de alterările cauzate de oxidare;
(c) emulgatori: substanțe care permit formarea sau menținerea unui
amestec omogen a două sau mai multe faze imiscibile în furaje;
(d) stabilizatori: substanțe care permit menținerea stării fizico-
chimice a furajului;
(e) agenți de îngroșare: substanțe care sporesc vâscozitatea
furajului;
41
(f) gelifianți: substanțe care conferă consistență furajului prin
formarea unui gel;
(g) lianți: substanțe care măresc capacitatea particulelor de a adera;
(h) substanțe pentru controlul contaminării cu radionucleide:
substanţe care favorizează eliminarea radionucleidelor;
(i) agenți antiaglomeranți: substanțe care au rolul de a reduce
tendința particulelor de a adera;
(j) corectori de aciditate: substanțe care modifică valoarea pH din
furaje;
(k) aditivi de însilozare: substanțe, inclusiv enzime sau
microorganisme, care se încorporează în furaje pentru a ameliora
producția pentru însilozare;
(l) agenți denaturanți: substanțe care, utilizate la fabricarea
furajelor prelucrate, permit determinarea originii anumitor materii prime.
 "Aditivi senzoriali", cu următoarele categorii funcționale:
(a) coloranți:
o substanțe care colorează furajele ori le redau culoarea;
o substanțe care, utilizate în furaje, colorează alimentele de
origine animală;
o substanțe care au un efect pozitiv asupra culorii peştilor
sau a păsărilor de ornament;
(b) compuși aromatizanți: substanțe care, adăugate în furaj, îi
sporesc mirosul și palatabilitatea.
 "Aditivi nutriționali", cu următoarea clasificare:
(a) vitamine, provitamine și substanțe bine definite din punct de
vedere chimic, cu efect similar;
(b) compuși de oligo-elemente;
(c) aminoacizi, sărurile acestora și produsele analoge;
(d) ureea și derivații acesteia.
 "Aditivi zootehnici", cu următoarele subgrupe funcționale:
(a) promotori de digestibilitate: substanțe care, utilizate în furaje,
sporesc digestibilitatea regimului alimentar, prin acțiunea asupra unor
materii prime pentru furaje;
(b) stabilizatori ai florei intestinale: microorganisme sau alte
substanțe definite din punct de vedere chimic care, utilizate în furaje, au
un efect benefic asupra florei intestinale;
(c) substanțe care au un efect pozitiv asupra mediului;
(d) alți aditivi zootehnici.
 „Coccidiostatice şi histomonostatice”.
42
Literatura din domeniul nutriţiei şi alimentaţiei animalelor oferă o

clasificare uşor diferită a aditivilor furajeri, structurată în funcţie de modul
lor de acţiune sau de rolul acestor produse în nutriţia animalelor şi în
procesele tehnologice de preparare a nutreţurilor. Astfel, aditivii furajeri
pot fi clasificaţi în patru categorii de bază, respectiv:
 nutriţionali – vitamine, microelemente, aminoacizi;
 pronutriţionali – enzime, antibiotice, probiotice, prebiotice,
emulsifianţi, antioxidanţi, agenţi detoxifianţi;
 nenutriţionali (tehnologici) – conservanţi, lianţi, agenţi de creştere a
palatabilităţii (arome, edulcoranţi), pigmenţi, agenţi de control a mediului;
 profilactici (medicinali) – coccidiostatice, histomonostatice, aditivi
fitogenici (Stoica I. şi colab., 2000).
Pentru a putea fi utilizaţi cu succes în alimentaţia animalelor,
aditivii furajeri trebuie să îndeplinească o serie de condiţii specifice,
prezentate de Simeanu D., 2004 şi Pop I.M., 2006, după cum urmează:
- eficacitate: să genereze un efect benefic asupra caracteristicilor
hranei, organismului animalelor, producţiei obţinute cât şi asupra
dejecţiilor rezultate de la acestea (în funcţie de tipul aditivului);
- siguranţă: să nu fie nocivi pentru animale sau pentru omul
consumator al produselor obţinute de la animale sau pentru mediul
înconjurător;
- economicitate: să coste mai puţin decât valoarea cuantificată a
efectului benefic determinat, respectiv să aibă eficienţă economică.
3. 1. Aditivi nutriţionali
3. 1. 1. Vitamine
Vitaminele sunt o grupă de substanţe cu structură chimică foarte
diferită, fără rol plastic sau energetic, dar cu un important rol catalitic în
organismul animal; ele sunt legate de o altă grupă de substanţe cu acelaşi
rol, respectiv enzimele.
Termenul de vitamine a fost folosit, pentru prima dată, la începutul
secolului XX, de către Funck, care a izolat thiamina din tărâţele de orz, cu
rol în vindecarea bolii beri-beri. Această substanţă a fost inclusă în
categoria „vitamine”, respectiv „amine vitale”, întrucât conţine azot
aminic.
Vitaminele s-au dovedit a fi indispensabile vieţii
43
Aportul vitaminic (endogen sau exogen) neadecvat cerinţelor
animalelor determină tulburări specifice numite vitaminoze: avitaminoze în
lipsa vitaminelor, hipovitaminoze în cazul insuficienţei sau hipervitaminoze,
când sunt prezente în exces, afectând sănătatea animalelor, creşterea,
reproducţia, producţiile lor şi eficienţa valorificării hranei.
Aportul de vitamine la animale diferă în funcţie de numeroşi
factori, ca de exemplu:
- factori genetici: rasă, hibrid, specializare productivă, individ;
- factori fiziologici: stare fiziologică, stare de sănătate / boală;
- factori de exploatare: sistem de creştere (intensiv / extensiv),
sistem de întreţinere (numai în adăpost închis sau/şi în padoc cu expunere
la soare sau la păşune, în baterii sau pe pardoseală etc.);
- factori nutriţionali: prezenţa în hrană a unor factori antivitaminici
sau interferenţe negative între vitamine şi alte componente din hrană,
tipul nutreţurilor, intensitatea şi corectitudinea unor tratamente aplicate
materiilor prime furajere în timpul procesării nutreţurilor complete.
Microflora digestivă poate sintetiza unele vitamine (vitamina K şi
complexul de vitamine B). Dacă la rumegătoare există o microfloră bogată,
situată în prestomace (îndeosebi în rumen), la monogastrice şi carnasiere,
flora digestivă este redusă, impunându-se un aport exogen în vitaminele
amintite.
Cu toate că vitamina C este sintetizată în organism, există cercetări
care indică utilitatea unui aport suplimentar, îndeosebi la monogastrice. Şi
alte vitamine pot fi sintetizate în organismul animal din provitamine
(vitamina A) sau din alţi compuşi (vitaminele D şi PP).
Pentru speciile avicole, cele mai întâlnite simptome de carenţă
vitaminică sunt prezentate în tab. 7.
Cercetări efectuate în ultimii 5-7 ani au demonstrat faptul că,
aportul adecvat de vitamine şi microelemente contribuie la îmbunătăţirea
performanţelor productive ale puilor broiler de găină. Astfel, Lagana şi
colab., cit de Ribeiro şi Pentz, 2005, considerau că perioada de demaraj este
cea mai critică din punctul de vedere al carenţei în vitamine şi
oligoelemente şi de aceea, au sugerat introducerea de 100 UI vitamină E şi
300 ppm vitamină C, alături de 40 ppm Zn şi de 0,3 ppm Se, chelate
organic, pentru contracararea eventualelor efecte negative. Totodată, s-a
observat că această suplimentare vitamino-minerală a generat cele mai
bune valori pentru conversia hranei, comparativ cu păsările din lotul de
control.
44
Tabelul 3.1
Simptomele principale ale carenţei în vitamine la păsări
(Pop I.M., 2006)
Vitamine Simptome de carenţă
Pustule pe mucoasa esofagului şi traheei, exudate

A-retinol la ochi şi nări, pete de sânge în ouă,
spermatozoizi imobili
D2-ergocalciferol Reducerea cenuşii oaselor, oase moi şi friabile,
D3-colecalciferol reducerea grosimii cojii ouălor
Encefalomalacie, diateză exudativă, distrofie
E-tocoferol musculară, necroza pipotei, reducerea fertilităţii
cocoşilor
Creşterea timpului de coagulare, anemie, edeme,
K-menadionă
hemoragii subcutanate
Polinevrite, paralizii ale picioarelor, aripilor,
Tiamină
gâtului, reducerea apetitului
Anorexie, neuromalacia nervilor sciatic şi brahial,
Riboflavină
% de ecloziune redus
Dermatite, depigmentarea penelor, îmbrăcare
Ac. pantotenic
slabă cu penaj, necroze
Perozis, infiltrare grasă a ficatului, scăderea
Colină
producţiei de ouă
Inflamaţii ale limbii şi tubului digestiv, gastrite,
Vit. PP, Niacină
enterite, reducerea ouatului
Reducerea producţiei de ouă şi a procentului de
Piridoxină
ecloziune, convulsii, hiperexcitabilitate nervoasă
Dermatoze la picioare, ochi, gură, perozis,
Biotină
îmbrăcare slabă cu penaj
Îmbrăcare târzie cu penaj, paralizii cervicale,
Acid folic
diaree albă cremoasă la pui
Reducerea greutăţii ouălor, mortalitate
Vit. B12-ciancobalamină
embrionară, perozis (în asociere)
Alţi autori au subliniat importanţa utilizării vitaminei E în

combaterea stresului oxidativ la puii broiler de găină, cu efecte pe termen
lung asupra conservabilităţii cărnii obţinute. Astfel, Fellenberg şi colab.,
2004, au demonstrat că prin utilizarea a 200 mg/kg de α-tocopherol acetat
45
în hrana puilor „ROSS-208” a crescut capacitatea de protecţie împotriva
lipoperoxidării acizilor graşi polinesaturaţi din carne şi organe interne
după sacrificare, deşi efecte productive directe nu au fost observate pe
parcursul creşterii puilor.
Unii cercetători au susţinut că deficienţa cronică de micronutrienţi,
inclusiv de vitamine, este mult mai gravă decât orice carenţă temporară de
energie şi proteină (Klasing, 1998).
Pe lângă sursele naturale de vitamine, în prezent este extinsă la
scară industrială producţia de vitamine de sinteză (obţinute pe cale
chimică sau biotehnologică), ceea ce permite echilibrarea cu uşurinţă sau
suplimentarea lor în hrana animalelor, conform cerinţelor sau scopurilor
urmărite.
În mod obişnuit, adaosul de vitamine în hrană se face prin
intermediul premixurilor vitamino-minerale, cu rată curentă de includere
de 0,5 % - 1 %. Pentru administrare, vitaminele se fixează pe un excipient-
suport, care poate fi de natură organică (de ex.: subproduse vegetale –
tărâţe, paie de cereale tocate etc.) sau minerală ( de ex. CaCO 3) sau un
amestec între aceste două forme.
Stabilitatea vitaminelor în premixuri şi nutreţuri combinate
constituie o problemă deosebită, principalii factori de risc fiind
temperatura ridicată, umiditatea crescută, posibilele incompatibilităţi
chimice între vitamine, minerale şi peroxizi, dar şi durata şi condiţiile de
păstrare (Halga P şi colab., 2005).
3. 1. 2. Oligominerale
Microelementele, numite şi oligoelemente, sunt elemente minerale
care se găsesc în cantităţi foarte mici atât în nutreţuri (sub 100 mg/kg), cât
şi în corpul animalelor (sub 0,04 %). În această grupă se includ Fe, Cu, Zn,
Mn, Co, I, Se, F şi Mo. În ultimii ani au început să se aibă în vedere şi alte
microelemente, precum: Br, Cr, Si, Al, As, Cd, Li etc.
Oligomineralele îndeplinesc un rol activ, din punct de vedere
metabolic şi fiziologic, ele încadrându-se, atât prin proporţiile de utilizare,
cât şi prin posibilele efecte antrenate, în grupa aditivilor furajeri; deoarece
contribuie direct şi la acoperirea cerinţelor de hrană, sunt consideraţi
aditivi nutriţionali.
Microelementele intervin ca activatori a numeroase sisteme
enzimatice, dar pot intra şi în componenţa unor substanţe organice; fiecare
element este esenţial pentru organism, carenţa manifestându-se, în multe
46
cazuri, prin simptome generale, comune mai multor elemente şi în mai
mică măsură, prin simptome specifice, de unde şi dificultatea evidenţierii
lor (tab. 3.2.).
Tabelul 3.2
Simptome de carenţă în microelemente, la păsări
(Halga P. şi colab.,2005)
Elementul Simptome de carenţă
Fe Anemie, nepigmentarea penelor
Slabă îmbrăcare cu pene, reducerea cenuşii oaselor,
Zn
dermatite la picioare
Anemie, decolorarea penelor, fragilitate osoasă, afectarea
Cu
cartilajelor epifizale
Perozis la pui, curbura metatarselor şi reducerea grosimii
Mn
cojii ouălor , tetanii
Distrofii musculare, diateze, degenerescenţă hepatică,
Se
encefalomalacie
I Mărirea tiroidei, prelungirea perioadei de incubaţie
Deşi, cel mai adesea adaosul de microelemente în hrana animalelor

urmăreşte doar asigurarea lor la nivelul cerinţelor sau eventual corectarea
unor carenţe, există şi situaţii în care un microelement este suplimentat în
hrană pentru a obţine efecte zootehnice sporite. De exemplu, în cazul
păsărilor, se exercită efecte multiple, respectiv: protecţie împotriva
aflatoxinelor, îmbunătăţirea conversiei hranei la puii broiler şi la tineretul
de înlocuire, îmbunătăţirea ratei de creştere a penajului la pui, reducerea
pierderii suculenţei cărnii după sacrificare, obţinerea de produse
nutriţional îmbogăţite (carne, ouă), cu conţinut ridicat în Se.
Administrate în exces, microelementele devin toxice pentru
organismul animal, pragul de toxicitate depinzând de felul elementului,
specia şi categoria de animale.
Sursele clasice de microelemente folosite în hrana animalelor sunt
oxizii sau sărurile lor, a căror biodisponibilitate diferă după sursa utilizată
(tab. 3.3.). Datorită considerentelor legate de eficienţa utilizării acestora, de
aspectele ecologice (prin posibilitatea reducerii potenţialului poluant al
dejecţiilor), precum şi de cele referitoare la securitatea alimentară, în
ultimii ani se extinde folosirea unor surse speciale de microelemente, cum
sunt compuşii organo-minerali (sau biocomplexele), de tipul chelaţilor sau
proteinaţilor, care au o biodisponibilitate mai mare.
47
Tabelul 3.3
Surse clasice de oligominerale folosite în alimentaţia animalelor
(adaptat după NRC, 1998 şi Stoica, 1999)
Sursa Formula Conţinut % bio-
chimică disponibilitate(*
Sulfat feros monohidratat FeSO4· H2O 30-33 % Fe 100
Sulfat feros heptahidratat FeSO4· 7H2O 20 % Fe 100
Clorură feroasă tetrahidratată FeCl2 · 4H20 28 % Fe ?
Clorură ferică hexahidratată FeCl3 · 6H2O 20,7 % Fe 40-100
Oxid feric Fe2O3 69,9 % Fe 0
Oxid feros FeO 77,8 % Fe ?
Carbonat feros (siderită) FeCO3 38-47 % Fe 15-80
Sulfat de cupru CuSO4 39,81 % Cu 100
Sulfat de cupru pentahidratat CuSO4 · 5H2O 25,46 % Cu 100
Clorură cuprică CuCl2 · 2H2O 47,27 % Cu 100
Carbonat bazic de cupru CuCO3Cu(OH)2 50-57 % Cu 60-100
Oxid cupric Cu O 75-80 % Cu 0-10
Oxid de mangan MnO 60-77 % Mn 70
Dioxid de mangan MnO2 63,2 % Mn 35-95
Carbonat de mangan MnCO3 · H2O 47 % Mn 30-100
Clorură de mangan 4hidratată MnCl2 · 4H2O 27 % Mn 100
Sulfat de mangan MnSO4 30-36 % Mn 100
Carbonat de zinc ZnCO3 52-56 % Zn 100
Clorură de zinc ZnCl2 48 % Zn 100
Oxid de zinc ZnO 72-80 % Zn 50-80
Sulfat de zinc heptahidratat ZnSO4 · 7H2O 22,3 % Zn 100
Sulfat de zinc monohidratat ZnSO4 · H2O 36 % Zn 100
Selenit de sodiu Na2SeO3 45 % Se 100
Selenat de sodiu10hidratat Na3SeO4· 10H2O 21,4 % Se 100
Dioxid de seleniu SeO2 70 % Se ?
Clorură de cobalt hidratată CoCl2 · 5H2O 26,8 % Co ?
Sulfat de cobalt heptahidratat CoSO4 · 7H2O 22 % Co ?
Carbonat de cobalt CoCO3 49 % Co ?
Iodură de sodiu NaI 84 % I ?
Iodură de potasiu KI 69-76 % I 100
Iodură de cupru CuI 66,6 % I 100
Iodat de potasiu KIO3 59 % I ?
Iodat de calciu Ca(IO3)2 63-65 % I 100
Etilen-diamin-dihidroiodură EDDI=C2H8N2HI 80 % I 100
Fluorură de sodiu NaF
Fluorură de potasiu dihidratată KF · 2H2O 20,2 % F ?
*) Biodisponibilitate relativă; ? – lipsă date
Italic – cel mai des folosite
48
În cazul acestor produse, oligoelementul este legat chimic la un
agent chelativ (ligant), cum sunt unii aminoacizi sau unele peptide (de
unde, denumirea de proteinaţi sau microelemente proteinate); acest proces
măreşte considerabil biodisponibilitatea mineralului în organismul
animal.
Nutriţioniştii au mai observat că folosirea seleniului organic a dus
la îmbunătăţirea stării de sănătate a puilor broiler, prin efectul antioxidant
pe care îl generează în organism, conducând la scăderea incidenţei unor
afecţiuni grave, precum bursita infecţioasă şi reovirozele (titrul
anticorpilor mai mare cu 25% la puii care au consumat seleniu organic). În
acelaşi timp, suplimentarea cu 0,3ppm seleniu organic a generat rezultate
mai bune în ceea ce priveşte sporul mediu zilnic, comparativ cu lotul de
control negativ (seleniu anorganic) sau cu cel pozitiv (Se anorganic+Se
organic) (Van der Sluis, 2007).
Rezultatele favorabile obţinute în numeroase cercetări întreprinse
au condus la o extindere tot mai mare a folosirii produselor menţionate, la
diferite specii şi categorii de animale, demonstrându-se practic că, în cazul
unor oligoelemente, folosirea de cantităţi superioare cerinţelor permite
obţinerea sau intensificarea unor efecte utile la animalele de fermă. La puii
broiler, suplimentarea hranei cu 300-400 ppm Cr-niacină a îmbunătăţit
performanţele de producţie, în special prin valorificarea superioară a
hranei şi intensificarea sporului de creştere. De asemenea, utilizarea Fe-
lizinei la puii de carne a îmbunătăţit îmbrăcarea cu penaj şi culoarea
epidermei (Gursoy, 2000 şi Criste, 1997, citaţi de Pop, 2006).
3. 1. 3. Aminoacizi de sinteză
Este dovedit faptul că aminoacizii servesc organismului animal
pentru sinteza proteinelor proprii. O atenţie majoră se acordă
aminoacizilor indispensabili, care nu pot fi sintetizaţi de animal sau a
căror sinteză este insuficientă (treonina, valina, leucina, izoleucina,
metionina, arginina, lizina, fenilalanina, histidina, triptofanul); de aceea,
aceşti aminoacizi trebuie să fie asiguraţi prin hrana administrată
animalelor.
Pentru unii din aminoacizii citaţi, cum sunt: lizina, treonina şi
metionina, cerinţele organismului animal sunt mai ridicate iar nutreţurile
utilizate în mod curent la animale nu le pot asigura necesarul; în acest caz,
se folosesc aminoacizii sintetici. La păsări, în general, primii aminoacizi
limitanţi sunt cei sulfuraţi (metionina şi cistina), care sunt necesari pentru
îmbrăcarea cu penaj, urmaţi în ordine de lizină, treonină, triptofan,
49
izoleucină şi arginină. În cazul puilor broiler, lizina trece pe primul loc,
fiind urmată de metionină+cistină, treonină şi valină.
Avantajele folosirii aminoacizilor sintetici în hrana animalelor sunt
de ordin nutriţional, tehnic, ecologic şi economic. După Pop I.M., 2006,
aceştia asigură:
- îmbunătăţirea valorii biologice a proteinei din hrană;
- echilibrarea aminoacizilor din hrană, conform cerinţelor
animalelor;
- reducerea nivelului proteinei brute în raţie, ceea ce atrage şi o
reducere a efortului fiziologic de metabolizare a azotului
excedentar şi a consumului de apă;
- diminuarea cantităţii de azot eliminat prin dejecţii;
- sporirea flexibilităţii formulării raţiilor, lărgindu-se gama
materiilor prime furajere;
- îmbunătăţirea performanţelor productive şi a rentabilităţii
producţiilor.
Efectele conţinutului în aminoacizi sulfuraţi în alimentaţia puilor
broiler au făcut obiectul unor studii experimentale sistematice, cu rolul de
a stabili efectul suplimentării cu DL-metionină asupra sporului de
greutate, indicelui de conversie a hranei, cât şi asupra calităţii cărnii din
regiunea pieptului. Suplimentarea cu DL-metionină a dus la
îmbunătăţirea indicelui de conversie a hranei şi la creşterea procentului de
piept de pasăre din total carcasă. Acelaşi efect l-a avut şi aportul
suplimentar de lizină, astfel că, la o suplimentare a aminoacidului
respectiv de la 3,75g/Mcal EM la 4,25g/Mcal EM s-a observat o creştere a
procentului de piept de la 14,9% la 15,7% raportat la carcasă. Există, însă,
câţiva factori cheie care intervin în eficienţa utilizării suplimentelor cu DL-
metionină sau cu hidroxi-analogul său în producţia de carne la puii
broiler, respectiv:
- absorbţia DL-metioninei (DL-Met) şi a hidroxi analogului
metioninei (MHA-FA lichid) are loc printr-un proces de
transport dependent de energie şi nu prin difuziune;
- DL-metionina este absorbită mai rapid şi mai eficient decât
hidroxi analogul. Acest lucru este valabil atât în condiţii de
stres moderat, cât şi de stres termic;
- dimerii şi oligomerii superiori ai hidroxi analogului nu sunt
bine absorbiţi;
- există dovezi clare prin care se pune în evidenţă degradarea
microbiană a hidroxi analogului în intestinul subţire;
- DL-metionina este utilizată mai eficient în sinteza
proteinelor din muşchi decât hidroxi analogul acesteia.
50
De altfel, majoritatea experimentelor în care s-a comparat eficienţa
celor două forme de metionină utilizate în nutriţia păsărilor s-a soldat cu
rezultate asemănătoare. Hidroxi-analogul metioninei (MHA-FA) a fost
creditat cu 65-70% eficacitate biologică faţă de sursa clasică, DL-metionina
(Bologa şi col., 2001).
Alte experimente, conduse de un colectiv de cercetători olandezi
(Schutte şi col., Degussa, Wageningen, 2007), au avut ca scop efectul
suplimentării reţetelor de hrană destinate puilor de carne cu L-treonină,
dovedindu-se că, pentru a avea o conversie optimă a hranei în producţia
urmărită, utilizând reţete grâu-soia, este nevoie de cca. 0,75% treonină
digestibilă totală sau de 0,62% treonină digestibilă reală.
În ultimii ani, în scopul optimizării nutriţiei proteice, a reducerii
cheltuielilor cu materiile prime furajere şi, nu în ultimul rând, a reducerii
eliminărilor de azot în mediu, nutriţioniştii apelează la aplicarea
conceptului proteinei ideale. Acesta presupune o echilibrare perfectă între
conţinutul nutreţului în aminoacizi esenţiali (şi chiar neesenţiali) şi
cerinţele animalelor în aminoacizii respectivi. De asemenea, proteina
ideală poate fi considerată un amestec echilibrat de aminoacizi specific
fiecărei producţii şi categorii din cadrul unei specii.
În „Dicţionarul de nutriţie şi alimentaţie animală”, 1999, proteina
ideală este definită ca ,,un concept nou privind alimentaţia animalelor,
care exprime (procentual) cerinţele lor în aminoacizi esenţiali, prin
raportarea la nivelul unui aminoacid de referinţă, cum este lizina
(considerată 100%).
În 2004, Quentin M. şi col. au publicat o sinteză a cercetărilor
efectuate până în acel moment cu privire la profilul proteinei ideale în
alimentaţia puilor de carne (tab. 3.4).
Tabelul 3.4
Profilul proteinei ideale la puii de carne (% din lizină)
(Quentin M. şi col., 2004)
Sursa Aminoacizi
bibliografică AA
LIZ TRE TRP ILE VAL ARG
cu S
NRC, 1994 100 82 73 18 73 82 114
Illinois, 1995 100 72 67 16 67 77 105
Macketal, 1999 100 75 63 19 71 81 112
Roth şi col. 2001 100 70 66 14 63 81 108
51
Aceeaşi autori consideră, însă, că părerile şi recomandările
experţilor cu privire la profilul proteinei ideale la puii de carne sunt
divergente, fiind necesară elaborarea unei metode, mai exact a unui model
matematic, pentru alcătuirea acestui profil.
Referitor la rezultatele obţinute prin utilizarea în alimentaţia
animalelor a aminoacizilor de sinteză, în prezent există un volum mare de
date care confirmă rolul acestora în îmbunătăţirea performanţelor
productive (în special în producţia de carne); totodată, echilibrarea raţiilor
folosind aminoacizi de sinteză şi/sau conceptul de proteină ideală, oferă
posibilitatea economisirii unor materii proteice scumpe sau mai greu
disponibile, în condiţiile reducerii cantităţii totale de azot din raţie,
rezultând atât avantaje economice, cât şi ecologice.
3. 2. Aditivi pronutriţionali
După Rosen, 1996, prin pronutrient se înţelege „o substanţă sau un

produs ingerat de animal pe cale orală şi în cantitate mică, în scopul
creşterii valorii intrinseci a hranei printr-o mai bună valorificare a
nutrienţilor”.
Ca aditivi pronutriţionali se consideră: enzimele, probioticele,
prebioticele, emulsifianţii, antioxidanţii, agenţii detoxifianţi etc.
3.2.1. Enzime
Prin noţiunea de enzime se înţeleg unele proteine cu activitate
catalitică, dependentă de substratul specific asupra căruia acţionează şi de
produşii rezultaţi în urma reacţiei catalizate. În hrana animalelor, se
folosesc, în general, enzimele hidrolitice, care scindează macromoleculele
nutrienţilor în alte molecule suficient de simple (mici) pentru a putea fi
absorbite prin peretele intestinal şi apoi metabolizate.
Enzimele furajere trebuie să fie termostabile (pentru a rezista
temperaturii de granulare a nutreţurilor), rezistente la atacul proteolitic
din stomac şi intestin şi să aibă activitate maximă la temperaturi şi valori
pH normale fiziologic; de asemenea, o bună eficienţă a lor, presupune o
mare concentraţie activă, o capacitate de dispersabilitate rapidă şi
52
uniformă şi menţinerea caracteristicilor timp cât mai îndelungat (chiar
introduse în premixuri vitamino-minerale sau în alte condiţii de stocare).
Unul dintre scopurile adăugării de enzime în hrană este acela de a
degrada polizaharidele din pereţii celulelor vegetale până la monomeri
sau oligomeri cu greutate moleculară scăzută, ce pot fi absorbiţi la nivel
intestinal; totodată, se eliberează nutrienţii protejaţi de pereţii celulari,
rezultând pe ansamblu o valorificare superioară a hranei.
Suplimentarea enzimatică a hranei poate avea însă şi alte scopuri la
fel de utile nutriţional şi anume, completarea enzimelor endogene la
animalele tinere sau degradarea factorilor antinutritivi din unele materii
prime furajere (cantităţi importante de celuloză sau de polizaharide
neamidonoase - beta-glucani, arabinoxilani, pentozani, rafinoză, stahioză,
verbascoză), care sunt slab digerate de monogastrice, acestea neposedând
enzime specifice degradării substanţelor menţionate.
Enzimele acţionează numai asupra substratului specific (tab. 3.5),
pe care îl recunosc printr-un mecanism intim; combinarea mai multor
enzime (sistemele multienzimatice) poate fi utilă pentru obţinerea unor
rezultate superioare în comparaţie cu preparatele monoenzimatice.
Tabelul 3.5
Enzime de uz furajer – acţiune şi utilizare
(Halga P. şi col., 2005)
Enzime Degradează: Folosite în:
Proteaze Proteinele până la peptide nutreţuri combinate
şi aminoacizi bogate în proteine
Amilaze Amidonul până la dextrine raţii bogate în amidon
şi zaharuri
Celulaze şi Celuloza până la glucoză raţii cu conţinut mărit
celobiaze în celuloză
ß-glucanaze ß-glucanii spre glucoză raţii pe bază de orz
Xilanaze Xilanii în oligozaharide raţii pe bază de grâu,
secară
Lipaze Grăsimile în acizi graşi raţii bogate în grăsimi
Un aspect important al folosirii enzimelor în alimentaţia animalelor

constă în aşa-numita valoare nutriţională de efect (îndeosebi pentru
energie, dar în unele cazuri şi pentru proteine/aminoacizi), reprezentând
53
un element ce trebuie avut în vedere în optimizarea nutriţional-economică
a reţetei.
În cazul suplimentării raţiei cu enzime a fost demonstrată
experimental, atât la porcine cât şi la păsări, o creştere cu 2-7 % a valorii
energiei metabolizabile aparente a raţiei (numită energie de efect sau extra-
energie), ce trebuie luată în calcul; la aceasta se adaugă o creştere cu 3-4 %
(chiar 10 % - Bremmers, 1997) a cantităţii de proteină digestibilă, adică de
aminoacizi digestibili din raţiile suplimentate enzimatic; aceste creşteri
sunt mai evidente în general în cazul folosirii amestecurilor
multienzimatice.
Cercetări recente au certificat faptul că utilizarea enzimelor exogene
(xilanaze şi proteaze) în hrana păsărilor a îmbunătăţit cu 2,51-8,41%
utilizarea nutreţurilor pe bază de grâu în organismul gazdă. De asemenea,
studiile au mai arătat că se poate efectua şi o economie de resurse, prin
reducerea cheltuielilor cu hrana la puii broiler de găină, în condiţiile în
care, consecutiv introducerii enzimelor în nutreţul combinat, a crescut
disponibilitatea energiei metabolizabile (+6%) şi a aminoacizilor din dietă
(Costa şi col., 2008).
Suplimentarea cu fitaze microbiene a raţiei animalelor poate reduce
consumul de suplimente minerale conţinând fosfor (în general, fosfaţi),
concomitent cu o diminuare importantă a cantităţilor de fosfor din dejecţii,
reducându-se astfel poluarea mediului.
Seminţele de cereale conţin proporţii însemnate de fosfor fitic
(fitaţii, care sunt săruri ale acidului fitic, reprezintă în medie 70 % din
fosforul total). In absenţa enzimelor specifice - fitaze -, fosforul fitic nu
poate fi utilizat de către monogastrice, regăsindu-se direct în dejecţiile
acestora; mai mult chiar, fiecare mol de acid fitic fixează 3-6 moli de calciu
în fitat de calciu - formă insolubilă, prin care ambele minerale devin
indisponibile pentru organismul animal (Pop I.M., 2006).
Prin hidroliză, fitazele desfac grupările fosfat ale fitaţilor,
moleculele de fosfat fiind disponibile pentru absorbţia în intestin.
Fitazele suplimentate sunt, deci, de origine microbiană. Se cunosc
mai multe microorganisme producătoare ale acestor enzime, fie bacterii,
fie fungi.
Roland, în 2006, a observat o creştere a digestibilităţii fosforului,
glucidelor şi aminoacizilor, consecutiv introducerii fitazelor în nutreţurile
destinate puilor broiler. De asemenea, Plumstead şi col., 2008, a publicat un
studiu conform căruia reducerea proporţiei de fosfor fitic din hrană
contribuie la o absorbţie mai mare a fosforului de către păsări.
54
Utilizarea enzimelor furajere contribuie şi la îmbunătăţirea
mediului din adăposturile avicole, prin reducerea excesului de umiditate
din aşternut. Cercetările întreprinse de Santos Jr. şi col au arătat că datorită
conţinutului mare de fitaţi din hrană, chimul alimentar devine foarte
vâscos, împiedicând astfel acţiunea enzimatică a enzimelor digestive
intestinale asupra substratului nutritiv. Prin folosirea fitazelor,
vâscozitatea scade, alimentele devin mai accesibile degradării şi absorbţiei
intestinale, reducându-se totodată şi lichidele eliminate prin fecale. Prin
urmare, rezultă un aşternut mai uscat şi mai puţin generator de noxe
(Opalinsky, 2006, cit. de Costa şi col., 2008).
3.2.2. Agenţi antimicrobieni

Sunt substanţe sau compuşi ce au capacitatea de a stopa
proliferarea microbiană, respectiv chimioterapice şi antibiotice.
Chimioterapicele sunt compuşi de sinteză chimică, precum: acidul
arsanilic, furazolidona, sulfamidele etc., toate având un spectru larg de
activitate, fiind: antibacteriene, antivirale, antifungice, antiparazitare,
antineoplastice (Merk Veterinary Manual, 2006).
Întrucât antibioticele nu se mai folosesc ca aditivi furajeri, locul lor
a fost preluat de alţi produşi, ce induc efecte imuno şi de biostimulare
asemănătoare, între care menţionăm: prebiotice, probiotice, aditivi
fitogenici; aceşti produşi nu au remanenţă în produsul finit şi, ca atare, nu
periclitează sănătatea omului şi a animalelor.
3.2.3. Probiotice
După Parker, 1974, probioticele sunt „organisme sau/şi substanţe
care contribuie la echilibrul microbian intestinal”. Fuller, 1989, a considerat
această definiţie destul de ambiguă şi de aceea, propune o alta, mai
complexă, respectiv: „probioticele sunt aditivi furajeri pe bază de
microorganisme vii, care influenţează benefic animalul primitor prin
îmbunătăţirea echilibrului microbian intestinal al acestuia”.
În general, flora protectoare întâlnită în tractusul digestiv este
echilibrată, dar ea poate fi dereglată de unii factori de mediu (alimentaţie,
microclimat, stres, igienă precară sau excesivă, tratamente cu antibiotice
pe cale orală etc.). În scopul refacerii balanţei florei microbiene
caracteristice stării normale de sănătate a animalelor se utilizează diferite
probiotice.
55
Pentru a avea efect probiotic, bacteriile trebuie să îndeplinească
unele condiţii: să fie coabitanţi normali ai tractusului digestiv animal
(există excepţii), să aibă capacitate ridicată de aderenţă şi colonizare pe
epiteliul pereţilor tractusului digestiv, să aibă un ritm intens de
proliferare, să producă substanţe utile (de ex. antimicrobiene , cum este
acidul lactic), să nu producă substanţe toxice, să prezinte stabilitate
ridicată, să poată fi obţinute şi utilizate cu uşurinţă etc.
Bacteriile lactice sunt cele mai utilizate, însă paleta
microorganismelor folosite ca probiotice s-a lărgit cu alte specii. Dintre
bacteriile utilizate în scop probiotic, menţionăm: Lactobacillus bulgaricus, L.
casei, L. helveticus, L. salivarius, L. plantarum, Streptococcus thermophilus, S.
faecalis, Bifidobacterium ssp., spori de Bacillus subtilis, culturi vii de drojdii
(de ex. Saccharomyces cerevisiae) etc. (Simeanu D., 2004; Pop I.M., 2006).
Principalele mecanisme prin care microorganismele probiotice
acţionează benefic pentru organismul animal sunt considerate a fi
următoarele:
- participarea în sens util la digestia şi metabolismul
substanţelor nutritive din hrana ingerată;
- oferă “gazdei” un “efect-barieră” împotriva
microorganismelor patogene aflate în tranzit în tractusul
digestiv, împiedicând fixarea şi colonizarea acestora, prin
ocuparea fizică a locusurilor specifice de ataşare, consumând
substratul nutritiv, dezvoltându-se preponderent şi
producând substanţe bactericide sau bacteriostatice;
- inactivarea unor enterotoxine bacteriene din tubul digestiv;
- stimularea imunităţii organismului animal, prin creşterea
nivelului anticorpilor şi stimularea activităţii macrofagelor.
(Pendleton, 1989, cit. de Jurubescu şi col., 1990)
Probioticele sunt nu numai aditivi furajeri, ci şi înlocuitori
importanţi ai antibioticelor furajere, astfel, Kim şi col., 2003, au demonstrat
efectul antimicrobian al probioticului pe bază de Aspergillus oryzae,
administrat în hrana puilor broiler de găină; acesta a acţionat ca substrat
pentru dezvoltarea unor bacterii benefice (Lactobacillus) în intestinul
păsărilor, defavorizând printr-un mecanism de excludere concurenţială
unele bacterii nocive, precum E. coli şi Salmonella sp. În urma administrării
probioticului amintit, parametrii productivi ai puilor care s-au modificat
în sens pozitiv.
56
3.2.4. Prebiotice
Prebioticele (unele oligozaharide şi unii acidifianţi) sunt definite ca
substanţe care favorizează dezvoltarea şi multiplicarea microorganismelor
probiotice în tubul digestiv al animalelor.
După Pop I.M., 2007, principalele căi de acţiune ale prebioticelor
constau în:
- în cazul oligozaharidelor:
 asigurarea substratului de dezvoltare pentru
microorganismele utile, inclusiv pentru probiotice, cu
care pot acţiona sinergic;
 acţiune specifică împotriva colonizării germenilor cu
potenţial patogen (salmonelle, clostridii, E. Coli etc.)
pe epiteliul pereţilor intestinali, realizând cuplarea
acestora şi eliminarea rapidă împreună cu resturile
alimentare nedigerate.
 dezvoltarea imunităţii specifice, prin producerea de
anticorpi la nivelul plăcilor Peyer;
- în cazul acidifianţilor:
 reducerea valorii pH în tractusul digestiv
 inhibarea dezvoltării unor germeni patogeni,
inadaptabili la mediu acid (Clostridium sp., E. Coli,
Staphylococcus sp., Pseudomonas sp., Salmonella sp.);
 favorizarea multiplicării microorganismelor benefice
(lactobacili) etc.
Ca avantaje principale, utilizarea prebioticelor oferă:
- sunt produse naturale (în majoritate), alcătuite din zaharuri
simple, fără proprietăţi antigenice;
- nu prezintă efecte secundare;
- nu se acumulează în ţesuturi şi/sau produse;
- sunt rezistente la temperaturi ridicate şi la valoarea pH acidă
din mediul gastric;
- pot promova direct dezvoltarea bacteriilor benefice deja
existente în intestin.
Folosirea unor oligozaharide ca prebiotice permite manipularea florei
intestinale şi a metabolismului la monogastrice, fără a apela la ajutorul
antibioticelor. Dintre oligozaharidele folosite în acest scop, amintim:
57
fructooligozaharide (FOZ), alfa-glucooligozaharide (α-GOZ) şi
mananoligozaharide (MOZ).
Acidifierea hranei sau a apei consumate de animale, folosind acizi
organici, are rolul de a controla microflora digestivă, în sensul
îmbunătăţirii valorificării hranei, stimulării producţiei şi menţinerii stării
de sănătate a acestora.
Acizii organici mai des utilizaţi în scop prebiotic sunt: acidul
formic, acidul propionic, acidul lactic, acidul citric, acidul fumaric, acidul
sorbic; de asemenea, se folosesc săruri ale acestor acizi: propionaţi (ex. de
Ca), citraţi, formiaţi etc. Produsele moderne conţin combinaţii eficiente ale
acizilor organici, eventual împreună cu microorganisme probiotice sau
enzime.
3.2.5. Antioxidanţi
Substanţele folosite ca antioxidanţi protejează unii nutrienţi
importanţi (grăsimi, vitamine) din materiile prime sau din amestecurile
furajere împotriva denaturării oxidative. Ele au şi rolul de a îmbunătăţi
metabolismul animal, îndeosebi la animalele de reproducţie, la cele expuse
la factori de stres puternici sau la hibrizii superperformanţi.
La oxidare, sunt foarte sensibile grăsimile (îndeosebi acizii graşi
nesaturaţi) şi în egală măsură, vitaminele liposolubile, dar şi vitamina C,
carotenul, pigmenţii carotenoizi, uleiurile eterice, lecitinele şi lisolecitinele.
Un bun antioxidant se apreciază că trebuie să oprească oxidarea în
lanţ, combinându-se cu radicalii liberi; să stabilizeze chimic produşii
rezultaţi din degradarea peroxizilor; să necesite doze mici de utilizare (sub
500 ppm) şi să nu aibă nici un efect nedorit (Stoica şi col., 1999).
Conform reglementărilor Uniunii Europene, substanţele
antioxidante sunt codificate unitar (E), prin atribuirea unui număr de cod
(tab. 3.6).
Ca antioxidanţi se recomandă a fi utilizate atât substanţe de sinteză,
cum sunt butilhidroxitoluenul (BHT, în doze de 125-250 ppm),
butilhidroxianisolul (BHA, în doze de 100-200 ppm) sau etoxiquinul (125-
150 ppm), cât şi o serie de antioxidanţi naturali, ca tocoferoli (vitamina E),
gosipol, lecitină. Deseori, sunt folosite produse complexe, alcătuite din
amestecuri specifice de substanţe antioxidante şi acizi organici (acid citric,
acid fosforic), cu capacitate antioxidantă mărită, dar şi apte să acţioneze pe
substraturi şi în condiţii cât mai diverse
58
Tabelul 3.6
Antioxidanţi autorizaţi pentru folosire în Uniunea Europeană
(Adams, 1999)
Antioxidant E-număr
Acid ascorbic E300
Ascorbat de sodiu E301
Ascorbat de calciu E302
Ascorbat de ulei palmitic E304
Amestec de tocoferoli naturali E306
Alfa-tocoferol de sinteză E307
Gamma-tocoferol de sinteză E308
Sigma-tocoferol de sinteză E309
Propil-galat E310
Octil-galat E311
Dodecil-galat E312
Butilhidroxianisol (BHA) E320
Butilhidroxitoluen (BHT) E321
Lecitine E322
Acid citric E330
.
3.2.6. Emulsifianţi
Nutreţurile combinate au, de regulă, un conţinut ridicat în grăsimi.
Valorificarea grăsimilor din hrană presupune o fază digestivă, de
degradare enzimatică a lor până la nivel de monogliceride si acizi graşi si
de emulsionare, urmată de o fază absorbativă, dată de formarea unor
structuri micelare, care permit pasajul fracţiunilor absorbabile prin
peretele intestinal în mediul intern.
Rolul emulsifianţilor în nutriţia animală este mai ales acela de a
îmbunătăţi absorbţia (respectiv, digestibilitatea) lipidelor din hrană, dar şi
de a ameliora dispersabilitatea (solubilitatea) unor substanţe grase în
mediu apos.
În majoritate, emulsifianţii sunt numiţi (bio)surfactanţi. Natura lor
chimică este diferită, pentru identificarea lor folosindu-se sistemul E-
număr (tab. 3.7). În mod curent, se folosesc ca emulsifianţi lecitina şi alte
fosfolipide.
59
Tabelul 3.7
Natura chimică şi identificarea unor agenţi emulsifianţi
(Adams, 1999)
Substanţa emulsifiantă Natura chimică E - număr
Celuloză Polizaharid E460
Guma arabică Polizaharid E414
Răşină Polizaharid E412
Pectine Acid uronic E440
Monooleat de sorbitan Ester de acid gras E491
Monostearat de sorbitan Ester de acid gras E494
Sucroesteri Esteri de zaharoză E473
Mono şi digliceride Lipide E471
Lecitine Fosfolipide E322
Cazeină Proteine -
Gelatină Proteine -
Fosfolipidele sunt extrem de răspândite în produsele animale si

vegetale. De ex. cerealele, deşi sunt în general sărace în lipide (cu excepţia
grăunţelor de porumb), conţin amidon cu 0,5-1,0% lipide încorporate; cea
mai mare parte a acestor lipide (50-60%) este reprezentată de lisolecitină.
Substanţa denumită lisofosfatidilcolina este cea foarte eficientă în
formarea miceliilor cu greutate moleculară mică, numeroase şi uniforme,
determinând astfel o emulsionare şi o absorbţie optimă a acizilor grasi
rezultaţi în urma digestiei enzimatice a grăsimilor. Acest fosfolipid este un
derivat al fosfatidilcolinei la care un acid gras este înlocuit cu o grupare
OH; ca urmare, molecula de lisofosfatidilcolina are doi poli hidrofili şi un
singur pol lipofil, fiind deci mai hidrofilă decât alte lecitine.
*
* *
În categoria aditivilor furajeri pronutriţionali intră şi detoxifianţii,
care vor fi trataţi într-un capitol separat.
3.3. Aditivi nenutriţionali (tehnologici)

În această categorie de aditivi intră conservanţii, lianţii, agenţii de
creştere a palatabilităţii, pigmenţii şi agenţii de prezervare a mediului.
60
3.3.1. Conservanţi
Reprezintă o categorie foarte importantă de agenţi nenutriţionali,
având rolul de a păstra intacte calităţile unor nutreţuri pe tot timpul
păstrării lor.
Principalele aplicaţii ale conservanţilor sunt acelea de agenţi de
însilozare pentru unele nutreţuri (siloz, semisiloz sau semifân) şi legat de
aceasta, inhibitori de mucegaiuri, rol jucat de unii acizi minerali sau
organici, sub formă de inoculi bacterieni (bacterii producătoare de acid
lactic). Acelaşi rol este realizat şi de unele enzime (celulaze, amilaze,
hemicelulaze etc.).
În cazul seminţelor de cereale, pentru conservarea lor de durată s-
au obţinut bune rezultate prin folosirea de acizi organici. Alături de acidul
lactic ca agent de conservare se utilizează acidul propionic, acidul sorbic,
acidul fumaric şi acidul formic sau săruri ale acestora, ca de exemplu
propionaţii de K, de Ca, de Mg sau formiatul de Ca (Simeanu D., 2011).
3.3.2. Lianţi
Despre lianţi a început să se discute mai mult după ce s-a trecut la
intensivizarea zootehniei, când hrănirea unor specii de animale (porci şi
păsări) a început să se bazeze pe nutreţuri combinate.
Aceştia sunt aditivi furajeri naturali sau de sinteză chimică, care
introduşi în nutreţuri combinate, concentrate PVM sau premixuri
vitaminominerale determină o creştere a capacităţii de absorbţie a
pulberilor fine, provenite din măcinarea materiilor prime sau
îmbunătăţesc calitatea granulelor obţinute.
Melasa şi grăsimile animale sau vegetale sunt adesea folosite în
acest scop, în proporţie de 1-3%. În paralele cu acţiunea de legare a
diferitelor particule aflate în componenţa unui amestec furajer, aditivii
menţionaţi aduc şi un aport energetic şi de îmbunătăţire a palatabilităţii.
Ca liant mineral se utilizează bentonita, obţinută prin prelucrarea unor
roci extrase din cariere. În prealabil, aceasta se tratează cu 3% carbonat de
sodiu, când se obţine bentonita de sodiu; această substanţă se utilizează în
proporţie de 5% din furajul finit.
Astăzi, cei mai folosiţi lianţi sunt cei de natură organică, pe bază de
lignină procesată, având o rată de includere de 1,5-2,5%. Subliniem
61
caracterul ecologic al lianţilor de natură organică, care nu afectează
calitatea mediului ambiant.
3.3.3. Agenţi de creştere a palatabilităţii

Palatabilitatea nutreţurilor este dată de un summum de însuşiri,
cum sunt: aspectul, mirosul, gustul, temperatura etc.
Mecanismele care stau la baza controlului apetitului şi deci, a
ingestiei hranei, se realizează pe căi nervoase şi neuro-umorale.
După Mărgărint şi col., 2002, un număr însemnat şi variat de
semnale ajung la nivelul cortexului cerebral şi al hipotalamusului şi
produc stimularea fibrelor nervoase, care trec prin hipotalamus, de unde
alte conexiuni nervoase transmit informaţiile către diferite organe: stomac,
ficat, intestin, pancreas etc. Semnalele care informează cortexul se
încadrează în două categorii:
- semnale externe, provenind din exteriorul organismului, direct de
la nutreţ, înainte de ingestia acestuia:
o stimuli vizuali (culoare, formă);
o stimuli olfactivi (miros).
- semnale interne, provenind din interiorul organismului, după
ingestia nutreţului:
o stimuli gustativi;
o stimuli mecanici;
o stimuli fizico-chimici – presiunea osmotică;
La păsări, sensibilitatea gustativă este cea mai redusă dintre toate
speciile de animale de fermă.
Pentru creşterea palatabilităţii se folosesc două categorii de aditivi
furajeri tehnologici, respectiv aromele şi edulcoranţii.
3.3.3.1 Arome de uz furajer

Despre arome se poate afirma că sunt substanţe corectoare de gust
sau miros, utilizate pentru a ridica palatabilitatea sau calitatea gustativă a
raţiilor” (Stoica I., 2001).
„Aromele sintetice sunt compuşi care se adaugă în hrană cu scopul
de a îmbunătăţi palatabilitatea acesteia şi de a masca aromele şi/sau
mirosurile nedorite din nutreţuri” (Hines, 1973; Hines şi col., 1975; Kornegay
şi col., 1979; Ogunbameru şi col, 1979, citaţi de NRC, 1998, Pop I.M., 2006).
62
Primele arome utilizate în alimentaţia animalelor au fost anişul şi
ghimbirul (din anul 1930), urmate de melase. După cel de-al doilea război
mondial a început producerea de arome furajere de sinteză.
Aromele furajere joacă roluri multiple în alimentaţia animalelor,
respectiv:
 îmbunătăţesc palatabilitatea raţiilor care conţin furaje cu gust
neplăcut;
 atrag animalul spre hrană şi stimulează consumul;
 maschează unele gusturi sau mirosuri neplăcute ce pot apărea în
furaj;
 uniformizează gustul în nutreţuri, mai ales atunci când se
schimbă reţetele de hrană, pentru a preveni instalarea stress-ului
de adaptare.
Aromatizanţii obţinuţi prin sinteză microbiană reprezintă
principala sursă de arome furajere.
Microorganismele cele mai folosite în acest scop sunt: Aspergillus
niger, Streptococcus lactis, Lactobacillus plantarum. Cu ajutorul unor suşe de
Aspergillus niger s-au obţinut mari cantităţi de acid citric pe bază de
melasă.
În România s-a produs acidul glutamic cu ajutorul unor suşe de
Brevinebacterium lactofermentum (mutante iradiate, producând până la 60 g
acid glutamic/l mediu de cultură) (Pop, 2006).
Aromele pot fi obţinute şi din surse naturale,cum sunt unele plante
şi fructe aromate.
Aromatizanţii de sinteză aprobaţi de FAO şi OMS sunt: aldehida
benzoică, etilvanilina, piperonatul, salicilatul de metil etc.; acestea se
folosesc în doze de 0,1-0,5 kg/t nutreţ (Stoica, 2001).
3.3.3.2. Edulcoranţi
Se mai numesc îndulcitori, reprezentând „o categorie de substanţe
utilizate în scopul îmbunătăţirii palatabilităţii furajelor şi creşterii ingestiei
de hrană, îndeosebi la purcei” (Pop, 2006). Se consideră a fi o alternativă la
utilizarea zahărului în alimentaţia purceilor, pentru stimularea unui
63
consum cât mai timpuriu şi consistent de alte nutreţuri decât laptele
matern, astfel încât să fie depăşită mai uşor criza de înţărcare.
După Stoica I., 2001, edulcoranţii se clasifică în trei categorii:
a. îndulcitori “clasici”: melasa, glucoza, zaharoza, dextroza, sucroza;
b. îndulcitori “acuţi” (HIS – High Intensity Sweeteners), care oferă
imediat un intens gust dulce pe o perioadă scurtă (ex. zaharina sodică);
c. îndulcitori “potenţiatori”, reprezentând substanţe cu o capacitate
de îndulcire mult mai mare decât a sucrozei şi a căror denumire indică
faptul că sunt folosiţi (în proporţii foarte mici) în combinaţie cu
îndulcitorii clasici şi chiar cu unele arome – pentru a produce un gust
dulce mai intens, mai durabil, mai atrăgător; acest mod de acţiune sinergic
corespunde termenului de „potenţare”. De asemenea, aceştia au şi o
capacitate de a „masca” unele gusturi nedorite cum ar fi gustul amar sau
metalic (Pop, 2006).
Substanţele utilizate ca edulcoranţi pot fi de origine naturală, sau
produşi de sinteză.
3.3.4. Pigmenţi
Pigmenţii carotenoizi de tipul beta-carotenului, a criptoxantinei şi a
astaxantinei, pot fi introduşi în hrana animalelor, cu scopul îmbunătăţirii
culorii unor produse ale acestora (de exemplu: culoarea gălbenuşului
ouălor sau culoarea carcasei la puii broiler.
Ei pot fi de origine vegetală (extraşi din porumb, lucernă sau flori
de gălbenele - pigment galben - sau din ardei - pigment roşu) dar şi de
sinteză chimică.
Prin intermediul microorganismelor se pot produce cantităţi
importante de pigmenţi carotenoizi. Din alge de tipul spirulinei se poate
extrage beta-carotenul. Tot din alge, dar şi din drojdii sau prin sinteză
chimică se poate obţine astaxantina.
În tab. 3.8 se prezintă sursele de obţinere a unor pigmenţi
carotenoizi admişi pentru a fi folosiţi în ţările membre ale U.E. (Adams,
1999).
Reglementările europene în domeniu mai prevăd interzicerea
folosirii extractelor de ardei roşu în hrana peştilor. Astaxantina poate fi
64
folosită la peşti, dar nu este admisă la păsări sau în alimente;
citranaxantina este admisă în hrana găinilor ouătoare pentru colorarea
gălbenuşului, însă nu este permis a fi folosită la puii de carne şi la peşti.
Tabelul 3.8
Sursele de obţinere a unor pigmenţi carotenoizi
(după Adams, 1999)
Pigmentul carotenoid Sursa de obţinere
Astaxantină Alge, drojdii, sinteză
Bixină Seminţe de Bixa orellano
Beta-apo-8-carotnal Sinteză
Etil-ester de beta-apo-carotenal Sinteză
Beta-caroten Alge, sinteză
Capsantină Ardei roşu
Capsorubină Ardei roşu
Canthaxantină Sinteză
Citranaxantină Sinteză
Criptoxantină Porumb
Luteină Gălbenele, lucernă, porumb
Licopen Roşii
Zeaxantină Gălbenele, lucernă, porumb
3.3.5. Agenţi de prezervare a mediului

În creşterea intensivă a animalelor apare pericolul poluării
mediului înconjurător, în primul rând, prin dejecţiile rezultate, fapt ce
determină adoptarea şi implementarea unor măsuri radicale de prezervare
a mediului în care sunt menţinute animalele. O parte însemnată din aceste
măsuri vizează un bun management al dejecţiilor, având ca efect:
- modificarea compoziţiei acestora, respectiv reducerea
eliminărilor de azot şi de fosfor, dar şi de sulf, fier, cupru, sodiu
etc.;
- optimizarea proceselor de fermentaţie;
- reducerea emanaţiilor agresive în mediul înconjurător
(substanţe şi mirosuri);
- minimizarea cantităţii de dejecţii produse de animale etc.
Prin dirijarea alimentaţiei animalelor pot fi realizate multe din
aceste deziderate. Specialiştii au în vedere utilizarea în hrana animalelor a
unor ingrediente cu digestibilitate ridicată, folosirea de premixuri
65
minerale cu o mare biodisponibilitate, echilibrarea proteică a hranei şi de
asemenea, administrarea de enzime furajere, acizi organici, drojdii etc.
pentru îmbunătăţirea digestiei şi absorbţiei nutrienţilor din hrana ingerată.
Jacques şi Bastien, 1989, recomandă utilizarea aditivilor din tab. 3.9
pentru prezervarea mediului ambiental în creşterea intensivă a animalelor
Tabelul 3.9
Efectele unor aditivi cu rol de agenţi de prezervare a mediului
(după Jacques şi Bastien, 1989)
Tipul aditivului Efectul asupra dejecţiilor
Sulfat de cupru Inhibă descompunerea dejecţiilor
Acid arsanilic Inhibă descompunerea dejecţiilor
Antibiotice furajere Inhibă descompunerea dejecţiilor
Probiotice Îmbunătăţesc valorificarea hranei
Enzime de uz furajer Îmbunătăţesc valorificarea hranei
Culturi vii de drojdii Îmbunătăţesc valorificarea hranei
Extract de Yucca shidigera Inhibă descompunerea dejecţiilor şi
îmbunătăţeşte valorificarea hranei
Acizi organici Inhibă descompunerea dejecţiilor
3.4. Coccidiostatice şi histomonostatice

În această categorie intră unele substanţe chimice sau produse
naturale, utilizate la animale în scop profilactic, împotriva apariţiei unor
boli cu incidenţă mare (de exemplu: coccidioza la pui, histomonoza la
curci, dizenteria hemoragică la porci) sau terapeutic, pentru combaterea
unor boli specifice (de exemplu: enterite infecţioase, parazitoze etc.). Ele
pot fi introduse în premixuri, concentrate P.V.M. sau direct în nutreţurile
combinate administrate animalelor.
Substanţele active admise de U.E. ca aditivi medicinali
(coccidiostatice şi histomonotatice) sunt: Decoquinat (6%), Dicarbazin,
Diclazuril (0,2-0,5%), Halofuginonă, Lasalocid A sodic (15%), α-
Maduramicină (1%), Monensin sodic, Narasin (10%), Robenindină
hidroclorurată (6,6%), Salinomicină sodică (12%), Semduramicină sodică
(5%) (Registrul Comunitar al Aditivilor Furajeri, martie 2012).
66
În mod obişnuit, agenţii anticoccidieni şi histomonostaticele, sunt
substanţe de sinteză chimică şi biotehnologică, de tipul chimioterapicelor
sau al antibioticelor clasice şi/sau ionofore.
Wallace R.J. şi col., 1995, au arătat căile prin care aditivii medicinali
acţionează asupra agenţilor patogeni, respectiv:
- blocarea unor căi metabolice specifice ale acestora (intracelular);
- inhibarea sintezei peretelui/membranei celulare;
- restricţionarea transportului transmembranar de electroliţi, fapt
ce determină tulburarea echilibrului electrolitic al paraziţilor.
Dintre substanţele histomonostatice se utilizează:
- furazolidonul (doza 0,11 ‰);
- nitarzona (doza 0,1875 ‰);
- carbazona (doza 0,25-0,375 ‰);
- dimetridazolul (doza 0,15-0,20 ‰)
La puii broiler de găină, administrarea aditivilor medicinali se face
pe toată perioada de creştere, cu excepţia ultimelor 5 zile dinaintea
sacrificării acestora, pentru evitarea fenomenelor de remanenţă în ţesuturi,
ceea ce ar periclita sănătatea consumatorilor (după Merck Vet. Manual,
2006).
Aditivii botanici constituie o alternativă la folosirea antibioticelor ca
promotori de creştere pentru puii de carne sau chiar pentru a preveni
unele afecţiuni şi a stimula imunocompetenţa organismului.
În grupa aditivilor botanici intră o serie de plante medicinale,
aromatice şi condimentare (denumite în literatura anglo-saxonă “Herbs”–
respectiv plante cu proprietăţi medicinale aromatizante şi parfumate şi
“Spices” plante care conţin substanţe picante sau aromatice).
67
CAPITOLUL IV
MICOTOXINE – „UCIGAŞI TĂCUŢI”. DE UNDE VIN?
DE CÂND? ÎNCOTRO SE ÎNDREAPTĂ?
Despre micotoxine se poate discuta oricât de mult, fără a epuiza
subiectul.
Oamenii de ştiinţă sunt uluiţi de agresivitatea din ce în ce mai mare
a micotoxinelor, care pun într-un real pericol viaţa pe planeta noastră.
Metaforic discutând, micotoxinele sunt nu numai „ucigaşi tăcuţi”, ci şi
„ucigaşi invizibili”, care suprimă prin efectul lor multe vieţi lipsite de
apărare.
Wannemacher şi col., 1991, caracterizau micotoxinele ca fiind
„metaboliţi fungici care pot duce la reducerea performanţei şi la modificarea
metabolismului animalelor”. Bolile care apar la animale ca urmare a
consumului de hrană contaminată cu micotoxine se numesc micotoxicoze.
Modificările climatice la care asistăm de câţiva ani (secetă
prelungită, precipitaţii excesive, inundaţii) favorizează formarea
micotoxinelor. Uneori, nutreţurile conţin mai multe tipuri de micotoxine,
încât se ajunge la sinergii toxicologice, ce fac ca micotoxicozele să aibă
forme şi mai severe de manifestare.
De când există micotoxinele? Este o întrebare la care răspunsul nu
pare a fi greu de dat. Natural, ele există de când au apărut primele
mucegaiuri pe plante şi seminţele lor, după ce Adam şi Eva au fost
izgoniţi din Rai, datorită păcatului săvârşit; însă, nicicând, nu a fost
pericolul de contaminare cu micotoxine mai mare ca în zilele noastre,
generat fiind nu numai de schimbările nedorite ale climei, ci şi de
intensivizarea cultivării plantelor şi a creşterii animalelor, apărute ca
răspuns la explozia demografică la care asistăm, când cerinţele de hrană
proteică de origine animală şi vegetală sunt tot mai mari.
Stocarea materiilor prime furajere şi transportul lor pe distanţe
mari, de pe un continent pe altul constituie factori favorizanţi ai
dezvoltării micotoxinelor.
După CAST report, 2003, se cunosc numeroşi factori care
influenţează şi condiţionează dezvoltarea mucegaiurilor şi implicit,
secreţia de micotoxine; între aceştia, se citează:
- umiditatea (ca apă liberă sau activă);
- temperatura ambientală;
- prezenţa oxigenului în cantităţi insuficiente;
68
Micotoxinele - Quo Vadis? Capitolul IV
- deteriorarea fizică a boabelor;
- prezenţa sporilor de fungi etc.
Fink-Gremmels, 1999, a arătat că seceta, fertilizarea săracă, densitatea
prea mare a plantelor la hectar, îmburuienarea, insectele, pesticidele,
condiţiile de recoltare, depozitare şi distribuţie a cerealelor pot distruge
mecanismele naturale de apărare a cerealelor, favorizând astfel,
colonizarea cu fungi producători de micotoxine.
În general, există o repartizare geografică a speciilor de mucegaiuri;
aşa, de exemplu, Aspergillus sp. este întâlnit în regiunile tropicale şi
subtropicale; Fusarium şi Penicillium sunt prezente în climatul temperat-
continental din America de Nord, Europa, Asia şi Rusia. Cu toate acestea,
comerţul mondial de cereale a permis răspândirea mucegaiurilor pe toată
suprafaţa pământului, indiferent de natura lor (Kniper-Goodman, 2004).
Într-un studiu efectuat în anul 2012, de către compania BIOMIN-
Austria, pe un număr considerabil de probe de furaje, a rezultat că cele
mai multe din probele analizate au fost testate pozitiv pentru
contaminarea cu AFLA (aflatoxine), ZON (zearalenone), DON
(deoxinivalenol), FUM (fumonizine) şi respectiv, OTA (ocratoxine).
Credibilitatea datelor este dată de faptul că, analizele au fost făcute
în laboratoare de mare prestigiu, precum: Laboratoarele de Diagnostic
ROMER GmbH-Austria, Laboratoarele ROMER Singapore Ptc. Ltd.
(Singapore), Laboratoarele ROMER Inc.-SUA şi Laboratoarele SAMITEC-
Brazilia. Din probele analizate, pentru 70% s-a folosit cromatografia
lichidă de înaltă performanţă (HPLC), iar pentru restul de 30% s-a utilizat
testul imunoenzimatic (ELISA).
Aproximativ 9% din analizele DON efectuate în America de Sud s-
au executat prin cromatografie în strat subţire (TLC).
Nivelurile medii de contaminare a probelor testate în anul 2010, în
câteva ţări ale lumii, au fost de:
- 96 µg/kg ZON, pentru grâul provenit din Australia;
- 625 µg/kg DON, pentru grâul provenit, de asemenea, din
Australia;
- 887 µg/kg FUM, pentru nutreţul de finisare provenit din China;
- 3 µg/kg OTA, pentru porumbul provenit din India (tab. 4.1).
Conform aceleiaşi surse, în Asia de Nord, cele mai răspândite
micotoxine au fost cele produse de Fusarium (ZON, DON, şi FUM).
Micotoxina DON a fost întâlnită în 83% dintre probele testate, înregistrând
o medie de 782 µg/kg.
69
În Asia de Sud-Est, cea mai întâlnită a fost micotoxina AFLA (71%
din probele testate, cu o medie de 42 µg/kg), urmată de micotoxinele FUM
(55% din probele testate, cu o medie de 784 µg/kg), ZON (37% din probele
testate, cu o medie de 72 µg/kg) şi DON (34% din probele testate, cu o
medie de 199 µg/kg).
Tabelul 4.1
Privire de ansamblu asupra analizei (Nährer, 2012)
Rezultate 2010 Afla ZON DON FUM OTA
Nr. de teste 2770 3061 3509 2548 1966
Procentul pozitiv (%) 27 40 59 51 27
Media (µg/kg) 16 96 625 887 3
Nivelul maxim (µg/kg) 2230 23278 479307 77502 400
Percentila 75 (µg/kg) 49 193 1016 1950 7
Materia primă Porumb Grâu Grâu Nutreţ Porumb
finisare
Ţara de origine Pakistan Australia Australia China India
Micotoxinele AFLA, FUM şi OTA au fost găsite, îndeosebi, în India,

Pakistan şi Bangladesh (88% din probele testate pentru AFLA; 56% pentru
FUM şi 49% pentru OTA).
În Oceania (Australia şi Noua Zeelandă), distribuţia micotoxinelor a
fost diferită faţă de cea din alte zone geografice, unde – în general – s-a
înregistrat o prezenţă mai scăzută a micotoxinelor.
În America de Nord (SUA şi Canada), cele mai grele probleme le-au
ridicat DON (50% din probele testate, cu un nivel mediu de 459 µg/kg) şi
FUM (27% din probele testate, cu un nivel mediu de 345µg/kg).
În America de Sud, cu menţiunea că majoritatea probelor testate s-au
prelevat din Brazilia, fumonizinele s-au găsit în proporţia cea mai mare,
de 76% din probele recoltate, nivelul mediu de contaminare fiind de 1501
µg/kg, urmate de micotoxina ZON, cu un nivel mediu de contaminare de
38 µg/kg (28% din probele testate).
În Europa, situaţia a variat în funcţie de latitudine, astfel, în Nordul
Europei, pe primul plan s-a situat DON, micotoxină prezentă în 71% din
probele testate, urmată de ZON (25% din probele testate). Nivelul mediu
de DON a fost de 885 µg/kg.
În Europa Centrală, în care a fost integrată şi România, tot
micotoxina DON s-a întâlnit cel mai mult (în 64% in probele testate), cu un
nivel mediu de contaminare de 729 µg/kg, urmată de micotoxinele FUM
(51% probe pozitive; 241 µg/kg – nivel mediu de contaminare) şi ZON
(41% probe pozitive, 49 µg/kg – nivel mediu de contaminare).
70
În Sudul Europei s-au găsit: 56% probe pozitive (807 µg/kg), în cazul
FUM; 41% probe pozitive (2 µg/kg), în cazul OTA; 36% probe pozitive
(332 µg/kg), în cazul DON şi 33% probe pozitive (1 µg/kg), în cazul
AFLA.
În Estul Europei au fost pozitive 61% din probele analizate pentru
DON (189 µg/kg); 55% din probele testate, pentru OTA (3 µg/kg) şi 51%
din probele testate pentru AFLA (2 µg/kg).
În Orientul Mijlociu, micotoxina FUM s-a întâlnit în 67% din probele
testate, cu un nivel mediu de contaminare de 298 µg/kg, după care s-a
situat OTA (50% probe pozitive; 7 µg/kg-nivel mediu de contaminare).
Între materiile prime furajere examinate, porumbul şi nutreţul de
finisare au fost analizate pe un număr foarte mare de probe, urmate de
alte furaje. În porumb, micotoxinele FUM şi DON au avut cea mai mare
răspândire (FUM-71% probe pozitive şi 1397 µg/kg-nivel mediu de
contaminare; DON-64% probe pozitive şi 665 µg/kg-nivel mediu de
contaminare).
Interesantă este şi constatarea că, în nutreţul de finisare au fost
prezente toate micotoxinele studiate şi, în special, FUM (64% probe
pozitive şi 855 µg/kg-nivel mediu de contaminare), DON (64% probe
pozitive şi 476 µg/kg–nivel mediu de contaminare) şi ZON (58% probe
pozitive şi 91 µg/kg-nivel mediu de contaminare.
În privinţa micotoxinelor AFLA şi OTA, acestea au fost prezente în
42% şi respectiv, 40% din probele analizate, nivelurile medii de
contaminare fiind destul de ridicate.
Sinteza datelor prezentate a fost efectuată de Karin Nährer, 2012,
acestea fiind redate in-extenso în tab 4.2 a-j şi 4.3, precum şi în fig. 4.1 şi
4.2.
Tabelul 4.2
Rezultatele analizei în funcţie de aşezarea geografică
(Nährer, 2012)
Tabelul 4.2a- Asia de Nord (inclusiv China, Taiwan, Coreea, Japonia)
Asia de Nord Afla ZON DON FUM OTA
Numărul de teste 879 894 918 811 774
Media pozitivă (µg/kg) 4 164 782 1068 1
71
Tabelul 4.2b- Asia de Sud-Est (inclusiv Malaezia, Filipine, Tailanda,
Vietnam, Indonezia)
Asia de Sud-Est Afla ZON DON FUM OTA
Numărul de teste 357 349 349 353 348
Tabelul 4.2c- Asia de Sud (inclusiv India, Pakistan, Bangladesh)
Asia de Sud Afla ZON DON FUM OTA
Numărul de teste 101 97 97 97 97
Tabelul 4.2d- Oceania (Australia)
Oceania Afla ZON DON FUM OTA
Numărul de teste 191 213 207 179 191
Tabelul 4.2e- America de Nord (inclusiv SUA)
America de Nord Afla ZON DON FUM OTA
Tabelul 4.2f- America de Sud (inclusiv Brazilia, Argentina şi Paraguay)
America de Sud Afla ZON DON FUM OTA
Numărul de teste 540 176 196 545 159
Tabelul 4.2g- Europa de Nord (Suedia, Finlanda şi Irlanda)
Europa de Nord Afla ZON DON FUM OTA
Procentul pozitiv (%) - 25 71 - -
Media pozitivă (µg/kg) - 29 885 - -
Nivelul maxim (µg/kg) - 885 12130 - -
72
Tabelul 4.2h- Europa Centrală (Austria, Belgia, Germania, Franţa,
Ungaria, România, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Olanda)
Europa Centrală Afla ZON DON FUM OTA
Tabelul 4.2i- Europa de Sud (Italia, Croaţia, Serbia, Portugalia,
Spania, Turcia)
Europa de Sud Afla ZON DON FUM OTA
Numărul de teste 126 133 147 105 116
Tabelul 4.2j- Europa de Est (Rusia, Ucraina şi Bielorusia)
Europa de Est Afla ZON DON FUM OTA
Tabelul 4.2k- Orientul Mijlociu (Egipt, Israel, Iran şi Arabia Saudită)
Orientul Mijlociu Afla ZON DON FUM OTA
Media pozitivă (µg/kg) 1 - 35 298 7
Nivelul maxim (µg/kg) 15,8 - 408 3727 69
Tabelul 4.2k- Africa (Kenia şi Africa de Sud)
Africa Afla ZON DON FUM OTA
73
Tabelul 4.3
Rezultatele obţinute în funcţie de materiile prime folosite
(Nährer and Rodrigues, 2011)
Porumb Afla ZON DON FUM OTA
Numărul de teste 1076 750 850 1026 515
Grâu Afla ZON DON FUM OTA
Numărul de teste 171 295 350 161 150
Nivelul maxim (µg/kg) 9 - 49307 1715 43
Orz Afla ZON DON FUM OTA
Şrot de soia Afla ZON DON FUM OTA
Numărul de teste 197 178 180 165 130
Orez/tărâţe Afla ZON DON FUM OTA
DDGS Afla ZON DON FUM OTA
Nutreţ finisare Afla ZON DON FUM OTA
Numărul de teste 665 941 1032 661 663
74
Siloz Afla ZON DON FUM OTA
Numărul de teste 212 277 340 221 201
Paie Afla ZON DON FUM OTA
Incidenţă mondială
Numărul de probe
Probe negative Probe pozitive

Fig. 4.1 – Apariţia la nivel mondial a micotoxinelor, în anul 2011
(BIOMIN, 2012)
Adsorbţia. S-a dovedit că un amestec sinergic de minerale permite

eliminarea aflatoxinelor şi a altor micotoxine, având grupări funcţionale
localizate polar, prin fixarea lor pe adsorbanţi.
Biotransformarea. Drojdiile inactivate, dar şi unele bacterii sunt
capabile să degradeze structura moleculară a toxinelor de Fusarium, prin
ruperea unor grupări funcţionale particulare.
Metaboliţii acestor reacţii sunt netoxici şi complet inofensivi pentru
organism.
75
Fig. 4.2 - Contaminarea cu micotoxine la nivel mondial

(Nährer, 2012)
Bioprotecţia. Constituenţii ficofitici modulează răspunsul imun şi

îmbunătăţesc funcţiile metabolice ale organismului contaminat.
Substanţele produse pentru inactivarea şi detoxifierea
micotoxinelor au fost incluse în categoria de aditivi furajeri
pronutriţionali; folosirea lor este atât pentru această etapă de dezvoltare a
societăţii, cât şi pentru viitor, absolut necesară, căci va mai trece mult timp
până se vor descoperi alte mijloace de luptă, mai eficiente, împotriva
micotoxinelor, aşa cum se speră a fi anumite vaccinuri pentru animale sau
crearea de animale transgenice rezistente la micotoxine, precum şi de
plante care să înfrunte aceşti „ucigaşi”. Deja, în China, pe o suprafaţă de
400000 ha se cultivă 11000 de plante rezistente la micotoxine.
Spaima de micotoxine şi implicit, de efectul lor distrugător este atât
de mare, încât numeroşi cercetători, de pretutindeni, sunt mobilizaţi
pentru a găsi cele mai bune căi de diminuare a dezvoltării fungilor
generatori de micotoxine periculoase pentru om şi animale.
În momentul de faţă sunt identificate peste 350 de tipuri de
micotoxine, indicate parţial în tab. 4.4, alături de organismele care le
produc.
76
Tabelul 4.4
Unele micotoxine comune şi organismele care le produc
(după Susan R., 2004)
Micotoxinele Microorganismele producătoare
Acetoxyscirpenediol Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
culmorum, F. avenaceum, F. roseum, and F. nivale
Acetyldeoxinivalenol Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
Acetylneosolaniol Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
Acetyl T-2 toxin Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
Aflatoxin Aspergillus flavus, A. parasiticus
Aflatrem Aspergillus flavus
Altenuic acid Alternaria alternata
Alternariol Alternaria alternata
Austdiol Aspergillus ustus
Austamide Aspergillus ustus
Austocystin Aspergillus ustus
Avenacein +1 Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
Beauvericin +2 Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
Bentenolide Monographella nivalis
Brevianamide Aspergillus ustus
Butenolide Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
Calonectrin Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
Chaetoglobosin Chaetomium globosum
Citrinin Aspergillus carneus, A. terreus, Penicillium citrinum, P.
hirsutum, P. verrucosum
Citreoviridin Aspergillus terreus, Penicillium citreoviride
77
Cochliodinol Chaetomium cochliodes
Crotocin Acremonium crotocinigenum
Cytochalasin E Aspergillus clavatus
Cyclopiazonic acid Aspergillus versicolor
Deacetylcalonectrin Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
Deoxinivalenol Fusarium moniliforme, and F. nivale
diacetate
Deoxinivalenol Fusarium moniliforme, F. culmorum, F. avenaceum, F.
monoacetate roseum and F. nivale
Diacetoxyscirpenol Fusarium moniliforme, F. equiseti
Destruxin B Aspergillus ochraceus
Enniatins Fusarium moniliforme, F. avenaceum, F. roseum, F.
solani, and F. nivale
Fructigenin +1 Fusarium moniliforme, F. culmorum, F. avenaceum, and
F. roseum
Fumagilin Aspergillus fumigatus
Fumonisin B1 Fusarium moniliforme, F. culmorum, F. avenaceum, and
F. nivale
Fusaric acid Fusarium moniliforme
Fusarin Fusarium moniliforme
Gliotoxin Alternaria, Aspergillus fumigatus, Penicillium
HT-2 toxin Fusarium moniliforme, F. culmorum, F. avenaceum, and
F. nivale
Ipomeanine Fusarium moniliforme, F. culmorum, F. avenaceum, and
F. nivale
Islanditoxin Penicillium islandicum
Lateritin +1 Fusarium moniliforme, F. culmorum, F. avenaceum, and
F. nivale
Lycomarasmin +1 Fusarium moniliforme
Malformin Aspergillus niger
78
Maltoryzine Aspergillus spp.
Moniliformin Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
Monoacetoxyscirpenol Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
Neosolaniol Fusarium moniliforme, F. solani, F. culmorum, F.
avenaceum, and F. roseum
Nivalenol Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
NT-1 toxin Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
NT-2 toxin Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
culmorum, F. , F. solani, avenaceum, F. roseum, and F.
nivale
Ocratoxin Aspergillus ochraceus, Penicillium viridictum
Oxalic acid Aspergillus niger
Patulin Aspergillus clavatus, Penicillium expansum, Botrytis, P.
roquefortii, P. claviforme, P. griseofulvum
Penicillic acid Aspergillus ochraceus
Penitrem Penicillium crustosum
Roridin E Myrothecium roridum, M. verrucaria, Dendrodochium
spp. , Cylindrocarpon spp. , Stachybotrys spp.
Rubratoxin Penicillium rubrum
Rubroskyrin Penicillium spp.
Rubrosulphin Penicillium viridicatum
Rugulosin Penicillium brunneum, P. kloeckeri, P. rugulosum
Sambucynin +1 Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
culmorum, F. solani, F. avenaceum, F. roseum, and F.
nivale
Satratoxins, F,G,H Stachybotrys chartarum, Trichoderma viridi
Scirpentriol Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. oxysporum, F.
culmorum, F. solani, F. avenaceum, F. roseum, and F.
nivale
79
Slaframine Rhizoctonia leguminicola
Sterigmatocystin Aspergillus flavus, A. nidulans, A. versicolor,
Penicillium rugulosum
T-1 toxin Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. culmorum, F.
solani, F. avenaceum, F. roseum, and F. nivale
T-2 toxin Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. culmorum, F.
solani, F. avenaceum, F. roseum, and F. nivale
Triacetoxyscirpendiol Fusarium moniliforme, F. equiseti, F. avenaceum, F.
roseum, and F. nivale
Trichodermin Trichoderma viride
Trichothecin Trichothecium roseum
Trichoverrins Stachybotrys chartarum
Trichoverrols Stachybotrys chartarum
Tryptoquivalene Aspergillus clavatus
Verrucarin Myrothecium verrucaria, Dendrodochium spp. ,
Stachybotrys chartarum
Verruculogen Aspergillus fumigatus, Stachybotrys chartarum
Viopurpurin Trichophyton spp. , Penicillium viridicatum
Viomellein Aspergillus spp. , Penicillium aurantiogriseum, P.
crustosum, P. viridicatum
Viriditoxin Aspergillus fumigatus
Xanthocillin Eurotium chevalieri
Yavanicin+1 Fusarium culmorum, F. graminearum, F. oxysporum, F.
roseum, F. moniliforme, F. avenaceum, F. equiseti, and
F. nivale
Zearalenone Fusarium culmorum, F. graminearum, F. oxysporum, F.
roseum, F. moniliforme, F. avenaceum, F. equiseti, and
F. nivale
Fungii producători de micotoxine se dezvoltă pe materiile prime

furajere, mai ales pe nutreţuri de volum (fânuri, paie) şi cereale.
Trebuie făcută o distincţie clară între micotoxinele „de câmp” şi cele
„de depozit”.
80
Speciile de Fusarium invadează cerealele în timpul dezvoltării
plantelor şi produc aşa numitele „micotoxine de câmp”, în timp ce
speciile Aspergillus şi Penicillium se dezvoltă, în general, după recoltare,
fiind cunoscute sub denumirea de „micotoxine de depozit”.
În fig. 4.3 se observă aspectul unor cereale parazitate de fungii
Aspergillus şi Fusarium.
Aspergillus Fusarium
Fig. 4.3 – Spice şi grăunţe contaminate cu fungi de Aspergillus şi Fusarium,
producători de micotoxine (sursa: BIOMIN, 2011)
După părerea unor specialişti, un număr de 5 (cinci) micotoxine

sunt cele mai importante, având gradul cel mai mare de periculozitate
pentru om şi animale, respectiv: aflatoxinele, fumonizinele,
deoxinivalenolul (DON sau vomitoxina), zearalenona şi ocratoxina A. Ele
produc numeroase efecte toxice sau carcinogenice (tab. 4.5).
Alături de micotoxinele enumerate mai sus, există şi altele care au,
de asemenea, efecte negative semnificative asupra subiecţilor.
La porcine exercită astfel de efecte negative următoarele
micotoxine: deoxinivalenolul (DON), toxina T-2 (T-2), zearalenona (ZON),
81
ocratoxina A (OTA), fumonisinele (FUM), aflatoxina B1 (AFB1), alcaloizii
Ergot (Ergots) şi endotoxinele (fig. 4.4 şi 4.5).
Tabelul 4.5
Efectele micotoxinelor asupra sănătăţii animalelor (BIOMIN, 2011)
Micotoxina Efectele asupra stării de sănătate a animalelor
Aflatoxinele Cauzează modificarea ADN-ului şi dereglări la nivel
celular, conducând astfel la efecte toxice în ficat şi
cancer la majoritatea speciilor.
La bovine: tahicardie, moarte.
La păsări: productivitate scăzută, producţie mică de
ouă, coaja fragilă a oului.
La porcine: pierdere în greutate, anorexie, ataxie, comă,
moarte.
La cabaline: leucoencefalomalacie cabalină.
La rozătoare: cancer de ficat şi rinichi, alterări ale
funcţiilor ficatului.
Întrerupe metabolismul sfingolipidic la multe specii.
Fumonizinele Inhibă sinteza proteinelor şi a ADN-ului la diferite
specii.
Cauzează imunosupresie.
La păsări: citotoxicitate în limfocitele curcanilor.
La porcine: edem pulmonar porcin, spor în greutate
redus, imunosupresie, disfuncţii cardiovasculare.
Deoxinivalenolul La porcine: consum de hrană scăzut, spor în greutate
diminuat, stări de vomă.
La păsări şi bovine: aceleaşi efecte pentru concentraţii
mai mari.
Zearalenona Efecte estrogenice, inflamaţii ale vulvei şi
mameloanelor, pseudogestaţie la porcine; efecte
similare pentru niveluri ridicate, la păsări şi bovine.
Întrerupe metabolismul fenilalaninei; provoacă
distrugeri la nivelul ficatului la multe specii.
Cauzează imunosupresie şi creşte riscul de cancer,
Ocratoxina A La păsări: nefrotoxicitate, consum de furaje scăzut,
ataxie, moarte.
La porcine: modificări ale funcţiilor renale, excreţie
urinară alterată.
82
T-2, DON, AFB1, OTA, FUM, ERG, END
ZON, T-2, DON, ERG  Hemoragii intestinale
DON - deoxinivalenol
 Călduri neregulate  Leziuni renale
ZON - zearalenonă
 Avorturi  Ficat depigmentat cu steatoză grasă AFB1 - aflatoxina B1
 Pseudogestaţie  Edem pulmonar porcin T-2 – toxina T-2
 Fertilitate redusă  Creşterea consumului de apă FUM – fumonizină
 Chişti ovarieni
 Mortalitate embrionară
 Febră (la afecţiuni cauzate de endotoxine) OTA – ocratoxina A
 Necroza cozii ERG – alcaloizi Ergot
 Nimfomanie END - endotoxine
 Hipertrofie uterină
 Agalaxie/sfârcuri
micşorate T-2, DON, ERG
 Produşi fătaţi morţi  Consum de hrană redus
 Leziuni bucale
 Inapetenţă
 Vomă
 Creştere neregulată
AFB1, T-2, OTA

 Diaree
 Melenă şi hematurie T-2, ERG
T-2, DON, AFB1, OTA, FUM
 Inflamaţia vezicii urinare  Leziuni cutanate
şi a rinichilor  Performanţă scăzută
 Vasoconstricţie (necroză)
 Imunosupresie
 Necroză pancreatică
Fig. 4.4. - Efectele negative induse de micotoxine la porcine (BIOMIN, 2011)
Tricotecene (DON, T-2…): Tricotecene (DON, T-2…): ZON, DON: Tumefierea vulvei, ZON: Tumefierea şi congestia
Creştere neuniformă Leziuni cutanate diaree, necroză caudală mameloanelor
Tricotecene (DON, T-2…): ZON: ZON: Hipertrofie

Leziuni cutanate Prolaps uterin uterină
Tricotecene (DON, T-2…): Tricotecene (DON, T-2…): OTA, Tricotecene: rinichi OTA:
Debut de necroză a cozii Conjunctivită hipertrofiere şi leziuni renale Hematurie
Tricotecene (DON, T-2…): DON, ZON: Alcaloizi Ergot: AFB1, FUM, OTA: Leziuni
Purcei cu coada necrozată Malformaţii ale membrelor necroză auriculară hepatice
Fig. 4.5. – Patogenie generată de micotoxine la porcine

(după o adapatare a BIOMIN, 2011)
83
La păsări, se manifestă agresiv: toxina T-2 (T-2), deoxinivalenolul

(DON), diacetoxiscirpenolul (DAS), nivalenolul (NIV), zearalenona
(ZON), ocratoxina A (OTA), fumonisinele (FUM), aflatoxina B1 (AFB1) şi
alcaloizii Ergot (Ergots). Imaginile redate în fig. 4.6 şi 4.7 sunt foarte
sugestive în acest sens.
DON-deoxinivalenol
ZON-zearalenonă
OTA AFB1–aflatoxina B1
 Leziuni renale T-2–toxina T-2
 Creşterea consumului de apă HT-2–toxina HT-2
NIV–nivalenol
DAS–diacetosxiscirpenol
OTA-ocratoxina A
ZON, DON, T-2, DAS, ERG ERG–alcaloizi Ergot
 Ecloziune redusă
 Scăderea producţiei de ouă
 Chişti ovarieni
 Mortalitate embrionară
 Maturitate sexuală tardivă T-2, DON
 Leziuni ale pipotei T-2, HT-2, NIV, DAS, DON,
 Inapetenţă
AFB1, ERG
 Consum de hrană redus
 Diaree  Leziuni orale şi cutanate
 Vasoconstricţie (necroză)  Mucoasă bucală inflamată
În ou:  Probleme respiratorii
AFB1, OTA, T-2, DON, ZON AFB1, OTA, T-2, DON, DAS,
 Reziduuri de micotoxine NIV, OTA
 Calitate scăzută a cojii  Ficat cu steatoză grasă
 Pete de sânge şi de carne  Imunosupresie
 Turbiditate a gălbenuşului  Îmbrăcare cu penaj defectuoasă
 Sindrom nervos
 Efective neomogene
Fig. 4.6. - Efectele negative induse de micotoxine la păsări (BIOMIN, 2011)

De contaminarea cu micotoxine, din păcate, nu au scăpat nici peştii,
cât şi alte specii acvatice de animale.
Encarnação, 2007, a demonstrat că, păstrăvul curcubeu este foarte
sensibil la efectele micotoxinelor. La crap, micotoxinele afectează sistemul
imunitar (Sahoo and Murkerjee, 2001); la somn şi în special, la păstrăvul
curcubeu, aflatoxinele produc ischemia branhiilor, tulburări de coagulare
sanguină, spor de creştere în greutate redus etc. (Santacroce et al., 2007).
De asemenea, aflatoxinele generează tumori hepatice la peşti, chiar
şi atunci când concentraţia lor în hrană este redusă, dar cumulată în timp
(Santacroce et al., 2007).
În cazul creveţilor marini, aflatoxinele produc modificări histologice
importante, care reduc eficienţa absorbţiei digestive a substanţelor
nutritive din hrana consumată (Encarnação, 2007).
Ocratoxinele determină apariţia la peşti a unor leziuni
histopatologice în ficat, necroza rinichilor, morbiditate şi mortalitate
(Encarnação, 2007), fiind afectate semnificativ sporul de creştere în greutate
şi conversia hranei (Manning, 2003).
84
Inflamaţia mucoasei Îmbrăcare cu penaj Sindrom nervos
Ficat gras (AFB1)
bucale (AFB1, DON)
săracă (T-2, DAS, DON)
Îmbrăcare cu penaj Diaree (DON, OTA) Leziuni ale pipotei Dejecţii aderente
defectuoasă (DON) (T-2, DAS, DON) (T-2, DON)
Leziuni ale crestei Efective neuniforme

Diaree (DON, OTA) Afecţiuni renale (OTA)
(T-2, DAS, NIV, DON) (DON, T-2, AFB1)
Ovare afectate Leziuni cutanate Probleme podale Probleme de calitate a

(ZON, DON) (T-2, DAS, DON) (T-2, DON) cojii (AFB1, T-2)
Fig. 4.7. – Patogenie generată de micotoxine la păsări

(după o adapatare a BIOMIN, 2011)
Ocratoxinele determină apariţia la peşti a unor leziuni

histopatologice în ficat, necroza rinichilor, morbiditate şi mortalitate
(Encarnação, 2007), fiind afectate semnificativ sporul de creştere în greutate
şi conversia hranei (Manning, 2003).
Fumonizinele afectează sporul de creştere în greutate al peştilor,
urmare a apariţiei unor leziuni histopatologice la nivel de ficat şi rinichi
(EFSA, 2005).
Tricotecenele de tip A induc inapetenţă la peşti şi ca urmare, un
consum de hrană mult diminuat, asociat cu o rată de creştere ineficientă
(Poston et al., 1983); la fel, tricotecenele de tip B (deoxinivalenolul)
determină la peşti, reducerea masei corporale şi o slabă conversie a hranei
(Encarnação, 2007). Aceleaşi simptome se observă şi la creveţi.
Aflatoxinele sunt produse mai ales de către fungii Aspergillus flavus
şi Aspergillus parasiticus, care se pot dezvolta pe porumb, seminţe de
bumbac, alune de pământ etc.
85
După Li şi Wu, 2010, aflatoxinele cauzează, anual, la nivel mondial,

un număr de 25000-155000 cazuri noi de cancer hepatic. Dintre diferitele
tipuri de aflatoxine, se pare că aflatoxina B1 (AFB1) este cea mai toxică. În
fig. 4.8 se prezintă structura chimică a acestei micotoxine, care la animale
determină modificarea ADN-ului şi dereglări serioase la nivel celular.
Fig. 4.8 – Aflatoxina AFB1
În mod special, la păsări provoacă îmbolnăvirea gravă a ficatului,

tulburări de reproducţie, scăderea rezistenţei organice, producţie de ouă
scăzută, calitate slabă a cojii minerale a ouălor, dar şi a carcasei (Vesonder şi
Hesseltine, 1981; Edds şi Bortell, 1983; Wu şi Munkvold, 2008).
La bovine, micotoxicoza cauzată de micotoxina B1 se manifestă prin
afectarea gravă a ficatului şi rinichilor, însoţită de reducerea greutăţii
corporale şi scăderea producţiei de lapte; în plus, aflatoxina M1, care este
un metabolit al micotoxinei AFB1 este excretată în lapte (Keyl, 1978;
Guthrie, 1979; Price şi col., 1984).
La porcine, contaminarea cu aflatoxine determină reducerea
sporului mediu zilnic de creştere în greutate, anorexie, ataxie, comă şi, în
final, moarte.
La cabaline, aflatoxinele afectează ficatul şi răspunsul imun,
inducând moarte la o concentraţie în porumbul boabe consumat de
animale, de 130 ppb (Vesonder et al., 1991).
Fumonizinele (fig. 4.9) sunt produse, în principal, de fungii
Fusarium verticilloides şi Fusarium proliferatum.
Specia F. verticilloides este întâlnită, în mod frecvent, în porumb. La
porcine şi cabaline, micotoxicoza determinată de ciuperca F. verticilloides
este cauzatoare de moarte (Narasas, 1996), iar la om provoacă cancer
esofagian, aşa cum s-a întâmplat în Transkey-Africa de Sud, în anul 1988.
86
Fig. 4.9 – Fumonizina FB1
Fumonizinele inhibă sinteza ceramidei, o enzimă utilă în

metabolismul sfingolipidic.
La om, dar şi la multe specii de animale, ele sunt implicate în
apariţia unor anomalii ale tubului neural (Missmer şi col., 2006).
Contaminarea masivă a furajelor cu fumonizine determină boli
extrem de grave, precum edemul pulmonar porcin (PPE),
leucoencefalomalacia ecvină (ELEM), ciroze la suine etc. (Marasas şi col.,
1988; Gelderbeam şi col., 1991; Osweiler şi col., 1992; Haschek şi col., 2001; Wu
şi Munkvold, 2010).
Leucoencefalomalacia ecvină (ELEM) se manifestă prin lichefierea
ţesutului neural cerebral. Din punct de vedere clinic, se constată depresie,
presiune intracraniană mare, sângerări în zona capului, dureri atroce de
cap; la 4-12 ore de la primele semne neurologice survine moartea (Voss et
al., 2007).
Fumonizinele sunt citotoxice pentru limfocitele de la curcă
(Dumbrink – Kurtzman şi col., 1992).
Deoxinivalenolul (DON sau vomitoxina) este o micotoxină
produsă de fungii Fusarium graminearum şi Fusarium culmorum, în zonele
temperat – continentale (fig. 4.10).
Fig. 4.10 – Deoxinivalenolul

87
Műller, 1995, cit. de Wu, 2010, a arătat că această micotoxină

determină apariţia fuzariozei tulpinilor la grâu, ovăz şi orz şi mucegaiul
roz al ştiuleţilor de porumb (Gibberella).
DON inhibă sinteza proteinei şi determină la om şi animale
scăderea apetitului pentru hrană, stări de vomă, imunosupresie şi de aici,
scăderea performanţelor productive. Se pare că suinele sunt cele mai
sensibile la DON; bovinele şi păsările au o toleranţă mai bună (Hamilton şi
col., 1985).
Micotoxina DON, împreună cu alte micotoxine tricotecene, precum
toxina T-2, nivalenolul şi diacetiloxiscirpenolul (DAS) (fig. 4.11) sunt
imunosupresori la animale, încât expunerea acută la tricotecene afectează
grav măduva osoasă, nodulii limfatici, splina, timusul şi mucoasa
intestinală (Richard, 1991; Pestka şi Bondy, 1994).
Fig. 4.11 – Structura generică a tricotecenelor
La cabaline, tricotecenele determină inapetenţă, scăderea sporului de

greutate şi depresie (CAST report, 2003).
Zearalenona (ZON), întocmai ca şi DON, este produsă de aceleaşi
specii de fungi (Fusarium graminearum şi Fusarium culmorum). Se mai
numeşte şi micoestrogen, deoarece conduce la apariţia de reacţii
estrogenice şi vulvovaginite la suine (Kurtz şi Mirocha, 1978). În fig. 4.12. se
prezintă structura chimică a acestei micotoxine.
Prin laptele matern al scroafei, zearalenona se transmite la purcei,
provocând estrogenism. În concentraţii mari este foarte periculoasă şi la
bovine şi păsări (Hagler şi col., 2001). La fel, este periculoasă la cabaline,
afectând funcţia de reproducţie a iepelor.
88
Fig. 4.12 – Structura zearalenonei
Ocratoxina A (OTA) este – după Wu, 2010 – principala micotoxină

într-un grup de metaboliţi cu structură similară, produsă de Aspergillus
ochracens şi Penicillium verrucosum (fig. 4.13). Ea întrerupe metabolismul
fenilalaninei, fapt ce afectează grav rinichii la foarte multe specii. În acelaşi
timp, induce imunosupresie (Thurston şi col., 1986) şi incidenţă mare de
cancer (Ueno, 1984).
Fig. 4.13 – Structura ocratoxinei A
La suine, OTA cauzează disfuncţii renale şi alterarea excreţiei

urinare (Krogh, 1976) iar la păsări – reducerea intensităţii de creştere, slabă
conversie a hranei, scăderea producţiei de ouă, fragilitatea cojii minerale a
ouălor, mortalitate ridicată (Hamilton şi col., 1982; Schlosberg şi col., 1997;
Wu şi Munkvold, 2008).
Intensivizarea creşterii animalelor a atras după sine avantaje
substanţiale pentru om, dar în acelaşi timp a determinat o diminuare
semnificativă a rezistenţei animalelor la factorii agresivi de stres, fenomen
exacerbat la porci şi păsări.
Modul în care reacţionează animalele la contaminarea cu
micotoxine prin hrana administrată se poate desprinde şi din datele tab.
4.6 şi 4.7.
89
Tabelul 4.6
Micotoxinele şi principalele simptome induse de acestea la animale
(CAST report, 2003; EFSA, 2005; Hussein and Brasel, 2001; Weidenbörner, 2001)
Mycotoxins Efecte posibile
Aflatoxins Hepatopatii (hepatotoxicitate, efect hepatocancerigen);
efecte cancerigene şi teratogene; hemoragii (tub digestiv,
rinichi); spor mediu zilnic redus; imunosupresie,
performanţă redusă.
Ocratoxins Nefrotoxice; cancerigene; produc distrugerea ţesutului
hepatic; enterite; efecte teratogene; afecteză conversia
hranei şi creşterea, imunosupresie.
Fumonisins Edem pulmonar; leucoencefalomalacie ecvină; nefro şi
hepatotoxicitate; imunosupresie.
Trichothecenes Afecţiuni digestive (vomă, diaree, inapetenţă); reducerea
greutăţii corporale şi a vitezei de creştere; hemoragii
(stomac, inimă, intestine, pulmoni, vezica urinară,
rinichi); edeme; leziuni bucale; dermatite; coagulopatii;
infertilitate; degenerescenţa măduvei osoase;
imunosupresie.
Zearalenone Efecte estrogenice; edem vulvar; prolaps vaginal;
hipertrofie uterină; atrofie testiculară şi ovariană;
hipertrofia glandei mamare; infertilitate; avort.
Ergot alkaloids Sindroame nervoase şi gangrenoase; afecţiuni digestive
(vomă, diaree, inapetenţă); reducerea greutăţii corporale
şi a vitezei de creştere; imunosupresie; convulsii
nervoase avort.
Fescue toxins Imunopatologie; sistem reproducător afectat; greutate
redusă; inapetenţă; deteriorarea învelişului pilos;
temperatură bazală ridicată; slăbiri neexplicate; convulsii.
Cyclopiazonic Necroze (ficat, tub digestiv, rinichi, muşchi somatici);
acid efect cancerigen, neurotoxicitate.
Citrinin Nefrotoxicitate; teratogenie; hepatotoxicitate.
Roquefortine C, Neurotoxicitate; teratogenie.
Penitrem A
Patulin Mutageneză; genotoxicitate; neurotoxicitate;
imunosupresie.
PR toxin, Hepatotoxică; nefrotoxică.
Sporidesmin
90
Manifestările acute ale micotoxinelor sunt mai rar întâlnite în

zootehnia modernă; dar, chiar şi dozele reduse de micotoxine (sub limitele
de detecţie) determină reducerea performanţelor productive şi creşterea
incidenţei bolilor infecţioase (Borutova, Radka, 2010), cu deosebire atunci
când se asociază cu alţi stresori. Pentru fermier, stările subclinice generate
de cauzele menţionate şi efectele acestora sunt mai importante din punct
de vedere economic decât neajunsurile provocate de patologiile acute,
fiind totodată greu de diagnosticat.
Tabelul 4.7
Principalele micotoxine din nutreţuri şi simptomatologia afecţiunilor
induse de acestea asupra sănătăţii păsărilor
(după „Mycotoxins Compendium”, BIOMIN, 2008)
Efecte generale Efecte specifice şi simptomatologie
Incidenţă ridicată a carcinoamelor la
Efecte carcinogenice
animalele expuse.
Rezistenţă scăzută la factorii de stres
Imunosupresie ambientali şi microbieni; susceptibilitate
ridicată la îmbolnăviri.
Efecte hepatotoxice Disfuncţii hepatice; icter.
Scăderea ingestiei de hrană, a sporului
Performanţă zilnic, a greutăţii la sacrificare şi a
productivă redusă greutăţii ouălor; efective neomogene;
AFLATOXINE
ecloziune redusă.
Efecte hematologice Hemoragii; anemie.
Efecte neurotoxice Sindrom nervos; comportament aberant.
Îmbrăcare defectuoasă cu penaj; mucoase,
Efecte tegumentare
membrane şi tegument palide
Malformaţii congenitale la ecloziunea
Malformaţii
descendenţiolor.
Variaţii ale greutăţii organelor interne,
hipertrofii hepatice, splenice, renale;
Modificări anatomo- reducerea dimensională a Bursei lui
patologice Fabricius şi a timusului; modificarea
tisulară şi a coloraţiei organelor interne
(ficat, pipotă).
Remanenţă în ficat, carne, ouă
Imunosupresie Rezistenţă scăzută la factorii de stres
XI
N
A
O
O
C
R
91
ambientali şi microbieni; susceptibilitate
ridicată la îmbolnăviri.
Reducerea producţiei numerice de ouă, a
greutăţii ouălor şi a sporului în greutate ;
Performanţă coaja minerală a oului friabilă ; creştere
productivă redusă întârziată ; refuzul hranei şi conversie
anormală pe unitatea de produs ;
mortalitate ridicată.
Consum exagerat de apă; disfuncţie
Efecte nefrotoxice
renală.
Anomalii morfologice ale ficatului,
Efecte hepatotoxice
hepatoze.
Remanenţă în ficat, carne, ouă; pete de carne şi de sânge în ouă.
Rezistenţă scăzută la factorii de stres
Imunosupresie ambientali şi microbieni; susceptibilitate
ridicată la îmbolnăviri,
Reducerea consumului de hrană, a
Performanţă sporului zilnic, a producţiei de ouă şi a
TRICOTECENE
productivă redusă calităţii cojii; creşte conversia hranei;

refuzul hranei; efective neomogene
Efecte digestive Diaree.
Efecte hematologice Hemoragii.
Atenuarea reflexelor; postură anormală a
Efecte neurotoxice
aripilor.
Erupţii cutanate şi pe mucoase; îmbrăcare
Efecte tegumentare
cu penaj defectuoasă.
Modificări anatomo- Necroza ţesuturilor limfoide şi
patologice hematopoietice; leziuni gastrice.
ONIS ZEARALENONA
Exaltarea caracterelor sexuale secundare;

Efecte reproductive
afecţiuni ale cloacei
Performanţă Spor în greutate redus; rată

FUM
INE
productivă redusă neconvenabilă de conversie a hranei.

92
Efecte digestive Diaree.
Efecte hematologice Afecţiuni ale ţesutului sanguin.
Modificări anatomo- Hipertrofie hepatică şi renală; necroză
patologice hepatică.
Remanenţă în ficat şi rinichi.
Efectele micotoxinelor asupra sistemului imunitar

Prezenţa zilnică în hrana animalelor a unor cantităţi moderate sau
scăzute de micotoxine măreşte riscul de îmbolnăvire al acestora, mai ales
dacă, în paralel, în organismele animale există virusuri, bacterii şi/sau
paraziţi (Bondy şi Pestka, 2000). Drept urmare, cresc costurile de sănătate,
prin mărirea dozelor terapeutice de antibiotice, antiparazitare şi alte
medicamente necesare, plus că apare şi pericolul instalării
antibiorezistenţei.
În acelaşi timp, imunosupresia indusă de micotoxine poate cauza
slăbirea protecţiei antivirale în urma vaccinărilor efectuate, întrucât
formarea de anticorpi este încetinită (Borutova, Radka, 2010).
OTA a determinat reducerea semnificativă a sintezei de anticorpi în
lupta împotriva bolii Newcastle, la puii broiler de găină.
Contaminarea hranei vacilor de lapte cu micotoxine diferite a
condus la descreşterea titrului de imunoglobuline A (IgA).
Se ştie că indicele chemotactic este relevant pentru abilitatea
macrofagelor de a se deplasa la locul unei infecţii. DON şi ZON afectează
semnificativ această abilitate a macrofagelor, determinând reducerea cu
49% a chemotactismului. Şi alte funcţii ale sistemului imunitar sunt
afectate în prezenţa micotoxinelor, asociate cu alţi factori stresori.
Capacitatea de imunosupresie a diferitelor micotoxine diferă
substanţial. Au fost cercetate efectele DON, 3-acetildeoxinivalenolului,
fuzarenonei-X, toxinei T-2, ZEA, alfa-zearalenolului, beta-zearalenolului şi
nivalenolului asupra limfocitelor T şi B într-un test privind proliferarea
acestor celule, citotoxicitatea celulară anticorp-dependentă (ADCC) şi
activitatea celulelor NK, asupra celulelor mononucleare din sistemul
circulator periferic (Berek şi col., 2001). Concentraţiile de micotoxine
utilizate au fost comparabile cu cele găsite în sistemul sanguin periferic
normal la om (0,2-1800 ng/ml). Dintre micotoxinele testate, toxina T-2,
fuzarenona X, nivalenolul şi DON-ul au prezentat cel mai puternic efect
93
imunosupresor in vitro, iar imunosupresia indusă de micotoxine a fost
corelată reducerii activităţii limfocitelor T sau B; în plus, ele au inhibat şi
activitatea celulelor NK (Berek şi col., 2001).
Imunosupresia provocată de AFB1 s-a demonstrat la puii broiler de
găină, curci, suine şi miei, şoareci şi şobolani, în diferite sisteme in vitro.
Aflatoxinele sunt agenţi imunomodulanţi care acţionează asupra
imunităţii mediate celular, dar şi asupra activităţii fagocitare, reducând
funcţiile limfocitelor şi macrofagelor (Surai, 2004). AFB1 poate fi
transferată de la găină la ou şi de aici, la embrionul în dezvoltare (Ortiz şi
Quereshi, 1992).
De asemenea, s-au determinat şi efectele de imunomodulare induse
de ocratoxine (Surai, 2004) şi s-a arătat că, OTA afectează imunitatea
umorală (sinteza de anticorpi) la pui, şobolani şi şoareci. Activitatea
fagocitară a macrofagelor scade la scrofiţele în creştere, cărora li se
administrează OTA, pe o perioadă de 35 de zile (Harvey şi col., 1992), iar
producerea de interleukină (IL) este compromisă. Expunerea limfocitelor
umane purificate la OTA determină reducerea capacităţii celulare de a
răspunde la stimulii de activare in vitro (Lea şi col., 1989). Astfel,
producerea de receptori IL-2 de către limfocitele T activate poate fi
afectată. Rezultatele sugerează că toxina a dus la imunosupresie prin
interferenţa cu procesele esenţiale ale metabolismului celular (Lea şi col.,
1989). OTA generează supresia activităţii celulelor NK, prin inhibarea
producerii de interferon de bază.
Toxicitatea fumonizinei a fost caracterizată în comparaţie cu
aflatoxina şi ocratoxina. Imunotoxicitatea indusă de fumonizină a
determinat o arie impresionantă de cercetări active (Bondy şi Pestka, 2000).
Tricotecenele pot favoriza atât supresia, cât şi stimularea funcţiei
imune. Baza moleculară a modulării funcţiei imune de către micotoxine
rămâne necunoscută (Bondy şi Pestka, 2000). Se crede că, tricotecenele sunt
agenţi imunosupresori puternici, care afectează celulele imune şi modifică
răspunsurile imune.
Efectele micotoxinelor asupra statusului antioxidant

Imunosupresia indusă de micotoxine se manifestă atât asupra
imunităţii înnăscute, cât şi a celei dobândite (Surai, 2002).
Modificările biochimice care au loc în micotoxine sunt diferite, dar
peroxidarea lipidică şi rupturile de membrane celulare, apoptoza (moartea
celulelor) şi implicit, compromiterea sintezei de ADN/proteine sunt cele
mai importante (Surai, 2002).
94
Toxicitatea micotoxinelor acţionează prin trei mecanisme
principale, respectiv: stimularea peroxidării lipidice, apoptoza şi inhibarea
sintezei proteice de ADN şi ARN (fig. 4.14).
Micotoxine
Inhibarea sintezei de ADN, Peroxidare lipidică, Inducerea

ARN şi a celei proteice; distrugerea integrităţii apoptozei
distrugerea ADN-ului membranelor biologice şi a celulare
(OTA, Toxina T-2, AFB1 funcţiilor acestora (majoritatea
şi altele) (majoritatea micotoxinelor) micotoxinelor)
Imunosupresie, hepatotoxicitate, nefrotoxicitate, neurotoxicitate, genoxicitate

Fig. 4.14 – Principalele mecanisme micotoxice (Surai, 2006)
Imunotoxicitatea reprezintă cea mai importantă consecinţă a unei

micotoxicoze grave (Bandy şi Petska, 2000).
Cele 3 (trei) mecanisme, prin care acţionează micotoxinele, indicate
în fig. 3.16, determină imunosupresie, nefrotoxicitate, hepatotoxicitate,
neurotoxicitate şi genotoxicitate.
Peroxidarea lipidică din ţesuturi provocată de micotoxine este
asociată cu reducerea concentraţiilor de antioxidanţi naturali. Într-un
experiment efectuat pe prepeliţe, nivelurile de antioxidanţi principali în
ficat (oc-tocoferol, y-tocoferol, carotenoizi şi acidul ascorbic) au scăzut
semnificativ, când păsările au fost hrănite cu o raţie contaminată cu toxina
T-2 (Dvorska şi Surai, 2001). Rezultate similare au fost raportate şi de către
alţi cercetători (Hoehler şi Marquardt, 1996).
În mod similar, aflatoxina Bl (AFB1) din nutreţ interferează cu
acumularea de carotenoizi în ţesuturile puilor. La păsările tinere, AFB1
duce la reducerea nivelului de luteină în mucoasa jejunului cu până la 35%
şi a nivelului de luteină din sânge, cu 70%. Acest lucru sugerează faptul
că, AFB1 interferează cu absorbţia, transportul şi depunerea de
carotenoizi, mai ales de luteină (Tyczkowski şi Hamilton, 1987). În mod
similar, OTA influenţează negativ asimilarea de carotenoizi la păsări.
Reducerea aportului de carotenoizi prin mucoasa intestinală şi a cantităţii
95
transferate în sânge sunt mecanisme importante ale activităţii AFB1 în
metabolismul carotenoizilor (Schaeffere, 1988; Huff şi Hamilton, 1975).
În general, sindromul malabsorbţiei este un efect obişnuit al
micotoxicozelor. De exemplu, aflatoxicoza, ocratoxicoza şi toxicoza cu T-2
au fost induse prin administrarea la puii broiler de găină de reţete de
hrană conţinând concentraţii graduale din toxinele respective (Osborne şi
col., 1982). În diferite experimente, s-a demonstrat că AFB1, chiar la
niveluri mai mici decât cele necesare pentru inhibarea creşterii, a dus la
apariţia sindromului de malabsorbţie, caracterizat prin steatoree,
hipocarotenoidemie, reducerea concentraţiilor de săruri biliare şi de
enzime pancreatice. Totodată, toxina T-2 a provocat reducerea absorbţiei,
dar la concentraţii mai mari decât cele necesare pentru inhibarea creşterii.
Ocratoxicoza produce hipocarotenoidemie (Osborne şi col., 1982).
Toxina T-2 are şi proprietăţi pro-oxidante. Aceste proprietăţi au fost
confirmate în studii efectuate pe ţesuturi de şobolan, şoarece şi prepeliţă.
Acumularea de TBARS (acid tiobarbituric) este o metodă obişnuită de
identificare a nivelurilor de oxidare în majoritatea studiilor de acest gen;
totuşi, se pot utiliza şi datele privind formarea de conjugate şi
fragmentarea ADN-ului pentru a demonstra aceste efecte negative.
AFB1 şi OTA stimulează peroxidarea lipidică, fapt dovedit pe
şobolan. În ficat, hepatocite primare, culturi celulare şi structuri duble de
fosfatilcolină s-au accentuat acumulările de TBARS, precum şi rupturile de
ADN.
DON-ul a dus la intensificarea formării de TBARS, în ficatul de
şobolan şi şoarece şi la reducerea nivelului de GSH, în creierul şi splina de
şobolan.
Există date care atestă proprietăţile prooxidante şi ale zearalenonei
şi citrininei (Surai, 2004).
Efectele micotoxinelor asupra sănătăţii omului

Riscul ca urme de micotoxine să ajungă în lapte, carne, ouă, miere şi
alte alimente şi de aici, în organismul uman este foarte mare.
OTA a fost detectată în sângele omului (Peraica şi Domijan, 2001).
Astfel, la donatorii de sânge din ţările scandinave, nivelurile de OTA
găsite au fost, în medie, de 0,18 mg/l, în zona Oslo şi de 0,21 mg/l, în zona
Visby (Thuvander şi col., 2001).
În Croaţia, consumul de OTA s-a estimat la un nivel de 0,40 µg/kg
greutate corporală (Peraica şi Domijan, 2001); în Marea Britanie, de 0,24-
3,54µg/kg greutate corporală; în Germania, de 0,9 µg/kg greutate
96
corporală iar în Italia, de 4,6 µg/kg greutate corporală (Petzinger şi
Weidenbach, 2002).
Este important de menţionat faptul că OTA a dus la modificarea
atât a funcţiei de barieră, cât şi a celei de absorbţie a epiteliului intestinal,
provocând leziuni intestinale, între care inflamare şi diaree (Maresca şi col.,
2001). Ocratoxina în combinaţie cu aflatoxina a prezentat efecte de sinergie
(Campbell şi col., 1983). Pentru ocratoxină, perioada de înjumătăţire la om
este de 840 de ore (Creppy, 2002).
Consumul de sorg sau de porumb mucegăit conţinând niveluri
ridicate de fumonizină Bl a fost asociat unei epidemii în India cu
simptome gastrointestinale (Creppy, 2002). Consumul estimat de
fumonizină în Europa, Orientul îndepărtat, America Latină, Orientul
Mijlociu şi Africa era la un moment dat de 0,2, 0,7, 1,0, 1,1 şi respectiv de
2,4 µg/kg greutate corporală (Creppy, 2002). Multe focare acute din Asia,
cu simptome gastrointestinale, au fost atribuite consumului de cereale
contaminate cu Fusarium (Creppy, 2002).
DON a fost detectat în diferite alimente, între care pâine, cereale
pentru micul dejun, bere, alimente pentru sugari, atât în Europa cât şi în
America de Nord (Creppy, 2002). Când s-au recoltat aleatoriu 88 de probe
de cereale pentru micul-dejun, pe bază de grâu, din diferite supermarket-
uri din Lisabona, 72,8% din probe conţineau niveluri de DON cuprinse
între 103 şi 6040 µg/kg, cu valoarea medie de 754 µg/kg (Martins, 2001).
Consumul de aflatoxina Ml din lapte variază de la 0,1
µg/persoană/zi în Africa, la 12 µg/persoană/zi, în ţările din Orientul
Îndepărtat (Creppy, 2002).
Într-un studiu în care s-au analizat probe de lapte şi produse lactate
provenind de pe piaţa egipteană, precum şi probe de lapte matern, 20%
din probele de lapte de vacă au fost pozitive pentru AFM1 (valoare medie
= 6,3 µg/kg), 20% din probele de brânză conţineau AFM1 şi o probă din
zece conţinea AFB1 şi AFG1. Din probele de lapte matern, 20% au fost
pozitive pentru AFM1 (valoare medie = 2,75 µg/kg), în vreme ce 30% din
probe au fost pozitive pentru OTA (Ei-Sayed şi col., 2000). În Turcia,
incidenţa AFM1 în brânzeturi a fost de 89,5% (Huseyin şi Sonal, 2001). Din
54 de probe de smântână grasă şi lapte degresat, lapte praf, iaurt şi lapte
praf pentru copii, recoltate în Kuweit, 28% erau contaminate cu AFM1, 6%
fiind peste limita maximă admisă de 0,2 µg/L (Srivastava şi col., 2001).
97
CAPITOLUL V
PRAGMATISM ŞI PERSEVERENŢĂ ÎN COMBATEREA
MICOTOXINELOR
De mai bine de 30-40 de ani, oamenii de ştiinţă din segmentul

studiului micotoxinelor caută soluţii viabile de anihilare a agresivităţii
acestora. Strădaniile depuse i-au condus la succese de necontestat, dar şi la
eşecuri dureroase, fără a dezarma, luând lupta de la capăt, mobilizaţi,
probabil, de dictonul latin: Labor omnia, vincit improbus!
Primele încercări de combatere a efectelor nocive ale micotoxinelor
s-au bazat pe folosirea unor agenţi de inactivare şi detoxifiere, care
introduşi în organismul animal odată cu hrana ingerată au acţionat în
sensul „diluării” micotoxinelor existente la nivel intestinal, pentru ca apoi,
complexul agent detoxifiant – micotoxine să fie eliminat în mediul extern,
împreună cu resturile alimentare nedigerate.
Agenţii detoxifianţi clasici sunt de natură minerală, fiind de tip:
- alumino-silicaţi (bentonita);
- argile (inclusiv zeoliţi).
Alţi agenţi detoxifianţi se consideră a fi polimerii organici –
glucomanani, extraşi pe cale enzimatică din peretele celular al drojdiei
Saccharomyces cerevisiae.
Alte tipuri de agenţi detoxifianţi combină lianţii specifici, minerali
sau organici cu un supliment de antioxidanţi şi acizi organici sau de
lecitine şi drojdii inactivate.
Aluminosilicaţii hidrataţi pe bază de sodiu şi calciu (HSCAS) au
potenţialul de a preveni aflatoxicozele, dar nu sunt eficienţi împotriva
toxicozelor, induse de Fusarium (Patterson şi Young, 1993).
Într-un experiment efectuat în anul 2006, Bejan a urmărit efectul
utilizării zeoliţilor în hrana puilor broiler de găină „Hybro-PN+”.
Rezultatele obţinute sunt prezentate în tab. 5.1. Ele indică performanţe
superioare (mortalitate scăzută, greutăţi mai mari la sacrificare, indice
de conversie a hranei mai redus) la puii care au beneficiat de adaos de
zeoliţi, în proporţie de 1,2%, în reţeta de demaraj şi, respectiv, de 2%,
în reţeta de creştere.
98
Micotoxinele - Quo Vadis? Capitolul V
Tabelul 5.1
Performanţele înregistrate la puii broiler de găină „Hybro-PN+”,
a căror hrană a fost suplimentată cu zeoliţi, în vederea detoxifierii
(Bejan, 2006)
Lot Diferenţă
Specificare Control
experimental + -
Efectiv populat (cap.) 163150 162500 650
Vârsta (zile) 42 42 - -
Efectiv depopulat (cap.) 152050 152994 944
% de mortalitate 6,80 5,85 0,95
Sporul mediu zilnic de creştere
46,80 50,60 3,80
în greutate (g)
Greutatea corporală medie la
2009 2167 158
livrare (g)
Indicele de conversie a hranei
1,86 1,85 0,01
(Kg n.c./kg spor)
Bentonita este recomandată împotriva toxinei T-2 (Carson şi

Smith, 1983a) dar numai în doze mari care nu sunt practice.
Pasha, 1995, recomanda includerea bentonitei de sodiu în doze de
0,5% sau 1% în nutreţ, pentru a fi eficientă şi a nu genera efecte digestive
nedorite.
Fibrele de lucernă pot avea efecte de protecţie împotriva
zearalenonei (James şi Smith, 1982; Stangroom şi Smith, 1984) şi toxinei T-
2 (Carson şi Smith, 1983b), dar lucerna este adesea o sursă de
contaminare cu Fusarium în hrană.
Problema dozelor mari de administrare a detoxifianţilor clasici,
de natură anorganică a fost însă depăşită prin realizarea unor
adsorbanţi de micotoxine pe bază de glucomanani polimerici, extraşi din
peretele celular de drojdie.
Studii ample, conduse de Swamy şi col. în 2002 şi 2004 au urmărit
efectele productive şi fiziologic-metabolice generate de utilizarea unui
adsorbant de micotoxine, la un număr de 360 pui broiler de găină, timp de
56 de zile. Loturile alcătuite au fost următoarele: 1-martor; 2-nivel scăzut de
cereale contaminate (4,7ppm deoxinivalenol + 20,6 ppm acid fuzaric + 0,2
ppm zearalenonă; 3-nivel ridicat de cereale contaminate (8,2 ppm
deoxinivalenol + 21,6 ppm acid fuzaric + 0,56 ppm zearalenonă; 4-nivel
99
ridicat de cereale contaminate (9,7 ppm deoxinivalenol + 21,6 ppm acid
fuzaric + 0,8 ppm zearalenonă) + 0,2% produs adsorbant.
Sporul în greutate şi consumul de hrană au fost determinate
săptămânal. Probele de sânge şi de bilă s-au prelevat după 3 şi 8 săptămâni
şi analizate pentru determinări hematologice şi de chimia serului. S-a
observat că administrarea de niveluri mari de cereale contaminate a dus la o
scădere lineară a ratelor de creştere şi a consumului de hrană (P < 0,05) (tab.
5.2); acest lucru, însă, nu s-a observat până când păsările nu au ajuns în faza
de creştere. Sporirea numărului de hematii, de hemoglobina şi de acid uric în
ser au fost remarcate la sfârşitul experimentului (tab. 5.3).
Tabelul 5.2
Efectul administrării de amestecuri de cereale, contaminate în mod natural
cu micotoxine produse de Fusarium, asupra sporului în greutate şi a
consumului de hrană la puii broiler de găină
(după Swamy şi col., 2004)
Consum hrană Spor în greutate
(g/pasăre) (g/pasăre)
Loturi de experienţă
1-21 21-42 42-56 0-21 21-42 42-56
zile zile zile zile zile zile
Control (1) 908 2797 2544 435 1678 1303
Nivel scăzut de
841 2565 2437 376 1522 1274
micotoxine (2)
Nivel ridicat de
923 2392 2456 386 1479 1319
micotoxine (3)
Nivel ridicat de
micotoxine 968 2472 2532 392 1538 1348
+ 0,2% adsorbant (4)
Majoritatea acestor efecte au fost prevenite prin administrarea

produsului adsorbant. Administrarea de cereale contaminate la puii broiler
de găină a dus şi la creşterea nivelului de serotonină cât şi de catecolamină,
anulând prin aceasta efectul serotoninei asupra reducerii apetitului. Este
posibil ca, diminuarea creşterii indusă de micotoxine să se datoreze
modificărilor treptate de metabolism care au apărut o dată cu prelungirea
administrării de cereale contaminate. Modificările privind numărul de
hematii şi concentraţiile de hemoglobină au fost asemănătoare modificărilor
100
care apar în cazuri de ascite. În studiul de faţă, acest lucru se poate datora în
parte efectului hipotensiv al acidului fuzaric.
Tabelul 5.3
Efectul administrării de amestecuri de cereale, contaminate în mod
natural cu micotoxine produse de Fusarium asupra hematologiei şi
biochimiei sanguine şi biliare, la puii broiler de găină
(după Swamy şi col., 2002)
Loturi de Eritrocite Hemoglobină Acid uric IgA în bilă
experienţă 10 /l
12 (ppm) (μmoli/l) (precipitat mm)
Control (1) 2,66 95,0 259 7,54
Nivel scăzut de
2,84 101,1 286 7,28
micotoxine (2)
Nivel ridicat de
2,83 99,2 357 4,99
micotoxine (3)
Nivel ridicat de
micotoxine 2,54 91,2 281 6,54
+ 0,2% adsorbant
Totodată, este posibil ca scăderea fluxului sanguin către pulmoni să fi

constituit un stres ce a dus la o creştere a capacităţii de captare a oxigenului
în sânge. Sporirea concentraţiilor de acid uric în sânge poate fi urmarea
reducerii sintezei proteice în ficat, provocate de deoxinivalenol şi 15-
acetildeoxinivalenol. Pe de altă parte, creşterea concentraţiilor de
aminoacizi liberi în ficat a determinat intensificarea oxidării aminoacizilor
şi a excreţiei de azot sub formă de acid uric.
Produsul Mycofix® Plus a fost experimentat de numeroşi
cercetători; astfel, Micheluzzi, 2004, a studiat efectul detoxifiant al acestui
produs pe pui broiler de găină, hrăniţi cu nutreţuri combinate contaminate
cu aflatoxină, T-2 şi ocratoxină. Cercetările s-au făcut pe 4 (patru) loturi de
pui, din care un lot de control (negativ) - necontaminat; un lot de control
(pozitiv) – contaminat cu aflatoxină, T-2 şi OTA; un lot experimental (1) –
necontaminat, dar care a primit în hrană 1 ‰ Mycofix® Plus şi alt lot
experimental (2) – contaminat cu aflatoxină, T-2 şi OTA, la care s-a
introdus produsul Mycofix® Plus, în proporţie de 1‰, la fel ca la lotul
experimental 1.
În urma experimentului efectuat a rezultat că greutatea corporală
medie obţinută de pui la vârsta de 42 zile a fost relativ asemănătoare între
101
lotul de control (negativ) şi lotul experimental 1, întocmai ca şi rata de
conversie a hranei şi numărul de pui pierduţi din efectiv (tab. 5.4).
Tabelul 5.4
Influenţa aditivului Mycofix®
Plus asupra performanţelor productive la
puii broiler de găină hrăniţi cu nutreţuri combinate contaminate cu micotoxine
(după Micheluzzi, 2004)
Control Control Lotul Lotul
(negativ) (pozitiv) experimental 1 experimental 2
Afla* = 0 Afla=50µg/Kg Afla = 0 Afla=50µg/Kg
Parametri
T-2 = 0 T-2=300µg/Kg T-2 = 0 T-2=300µg/Kg
productivi
OTA = 0 OTA=500µg/Kg OTA = 0 OTA=500µg/Kg
Mycofix® Plus = Mycofix® Plus = Mycofix® Plus = Mycofix® Plus =
0 0 1‰ 1‰
Greutatea
corporală medie 2372 2214 2351 2337
la 42 zile (g)
Consumul
3714 3783 3678 3687
de hrană (g)
SMZ (g/zi) 56,5 52,7 56,0 55,6
Indicele
de conversie
1,567 1,721 1,565 1,579
a hranei
(kg n.c./kg spor)
Mortalitatea (%) 1,75 3,75 1,25 1,75
*) Afla=Aflatoxină; T-2=Toxina T-2; OTA=Ocratoxină
La lotul experimental 2, performanţele de creştere înregistrate de

pui s-au situat la un nivel net superior celor de la lotul de control (pozitiv).
Incidenţa leziunilor patologice a fost maximă, la lotul de control
(pozitiv), redusă la jumătate, la lotul experimental 1 şi intermediară, la
lotul experimental 2.
Într-un alt experiment, realizat de această dată de Diaz, 2004, s-a
urmărit cunoaşterea efectului unui număr de 3 agenţi detoxifianţi,
respectiv: Mycofix® Plus; mananoligozaharide şi aluminosilicaţi (var. 1 şi
2), asupra toxinei T-2, prezentă în nutreţurile combinate cu care s-au hrănit
puii de carne studiaţi (ROSS-308), în perioada de vârstă 1 zi-28 zile.
Rezultatele obţinute sunt înscrise în tab. 5.5.
Din aceste date se desprinde că sporul total de creştere în greutate a
fost mai redus la puii din lotul de control – Lc2, contaminat cu toxina T-2,
comparativ cu cel al puilor din lotul L1exp., intoxicaţi, de asemenea, cu
această toxină, dar care au beneficiat de aportul agentului detoxifiant
Mycofix® Plus, în proporţie de 2 ‰ (1110,8 g la lotul L1exp. faţă de 1023,7
102
g la lotul Lc2). Cele mai slabe rezultate s-au înregistrat la loturile L2exp.;
L3exp. şi L4exp., contaminate cu toxina T-2, combătută fără succes cu
agenţii detoxifianţi mananoligozaharide
Tabelul 5.5
Influenţa aditivilor Mycofix Plus, mananoligozaharide şi aluminosilicaţi
®
asupra performanţelor productive, la puii de găină ROSS-308, hrăniţi cu

nutreţuri combinate contaminate cu toxina T-2
Sporul
Consumul Conversia
Aditivul Contaminarea total de
Nr. Lotul de total hranei
furajer cu toxina T-2 creştere
crt. experienţă de hrană (kg. n.c./
utilizat (ppm) în greutate
(g) kg spor)
(g)
1 Lc1 - - 1118,5 1577,8 1,41
2 Lc2 - 2 1023,7 1641,5 1,61
Mycofix® Plus
3 L1exp. 2 1110,8 1615,5 1,46
2‰
Mananoligozaharide
4 L2exp. 2 1018,4 1531,8 1,51
2‰
Aluminosilicaţi 1
5 L3exp. 2 996,7 1615,0 1,64
2,5 ‰
Aluminosilicaţi 2
6 L4exp. 2 1018,1 1509,6 1,48
3‰
2‰ şi Aluminosilicaţi (var. 1 – 2,5‰ şi var. 2 - 3‰).

La lotul necontaminat – Lc1, s-a obţinut cel mai bun rezultat,
materializat printr-un spor total de creştere în greutate de 1118,5 g.
Loturile Lc1 şi L1exp. au avut şi cea mai bună conversie a hranei –
kg n.c./kg spor (I.C. = 1,41 la lotul Lc1 şi 1,46 la lotul L1exp., faţă de I.C. =
1,48-1,64, la loturile Lc2; L2exp.; L3exp. şi L4exp).
La loturile L2exp., L3exp. şi L4exp. s-au mai pus în evidenţă
steatoză hepatică şi alterarea activităţii hematologice şi enzimatice.
Tot în anul 2004, Diaz a organizat o nouă experienţă pentru a pune
în evidenţă şi alte efecte potenţial benefice pe care le-ar determina
utilizarea produsului Mycofix® Plus.
În această experienţă au fost alcătuite două loturi de pui broiler de
găină ROSS-308, a 48 capete fiecare, din care un lot de control, hrănit cu
nutreţuri combinate standard, contaminate natural cu micotoxine, sub
limitele de detecţie şi alt lot, experimental, cu acelaşi grad de contaminare,
dar care a primit un supliment de Mycofix® Plus 0,75‰. Cercetarea s-a
încheiat când puii au împlinit vârsta de 21 de zile.
Din datele tab. 5.6 şi fig. 5.1 rezultă că sporul total de creştere în
greutate a fost mai mare la lotul suplimentat cu Mycofix® Plus, comparativ
103
cu lotul de control (744,9 g la lotul experimental, faţă de 715,7 g la lotul de
control); totodată, profitul pe pui a fost de 0,89 EUR la lotul experimental
şi mai mic, de 0,86 EUR, la lotul de control. Pentru indicele de conversie a
hranei (IC=kg n.c./kg spor) s-au înregistrat valori ceva mai bune la lotul
de control (IC=1,28) vs. lotul experimental (IC=1,30).
Tabelul 5.6
Efectul utilizării unui inhibitor de micotoxine în hrana puilor broiler de
găină, în perioada de vârstă 1-21 zile, asupra performanţelor productive
ale acestora (Diaz, 2004)
Sporul total Indicele
Consumul
de creştere de conversie Profit/pui
Lotul total
în greutate (IC=kg n.c./ (EUR)
de hrană (g)
(g) kg spor)
Control, nutreţuri combinate
standard, contaminate natural sub 917,5 715,7 1,28 0,86
limitele de detecţie
Experimental, nutreţuri combinate
standard, contaminate natural sub
969,4 744,9 1,30 0,89
limitele de detecţie
+ 0,75‰ Mycofix® Plus
Fig. 5.1 - Rezultate economice obţinute în urma utilizării produsului

Mycofix® Plus la puii broiler de găină studiaţi (Diaz, 2004)
Forat Miguel, 2004, a dovedit, de asemenea, că micotoxinele exercită
efecte adverse asupra performanţelor animalelor. Astfel, în urma efectuării
unei experienţe pe 96 purcei înţărcaţi, care a durat timp de 42 zile (între
vârstele de 21 zile şi 63 zile), împărţiţi în mod egal, în 4 (patru) grupe (tab.
5.7.), a rezultat că OTA, în cantitate de 500µg/kg hrană şi ZON, în
cantitate de 250µg/kg hrană au determinat: diminuarea greutăţii
104
corporale medii; reducerea semnificativă a sporului mediu zilnic; creşterea
indicelui de conversie a hranei (fig. 5.2.), alături de tumefierea vulvei şi a
prepuţului, prolaps rectal, poliurie, vomă, diaree (în prima perioadă
experimentală). Aceste efecte nedorite au fost evitate prin administrarea
produsului Mycofix® Plus (0,5-1,0 kg/tona de furaj).
Tabelul 5.7
Protocolul experimental utilizat în testarea efectului protectiv al
Mycofix® Plus asupra performanţelor productive ale purceilor, hrăniţi
cu nutreţuri contaminate cu ZON şi OTA (Forat, 2004)
Control Control L1exp. L2exp.
Tratament
negativ pozitiv
Ocratoxina A (µg/kg) 0 500 500 500
Zearalenona (µg/kg) 0 250 250 250
Mycofix Plus (kg/t)
® - - 0,5 1
Greutate finală Consum zilnic Spor mediu Conversia hranei

(kg) de hrană (kg) zilnic (kg) (kg nutreţ/kg spor)
Control negativ Control pozitiv
L1exp. (OTA+ZON+0,5kg MPL/t) L2exp. (OTA+ZON+1kg MPL/t)
Fig. 5.2 Performanţele productive ale purceilor hrăniţi cu nutreţuri

combinate contaminate cu ZON şi OTA (Forat, 2004)
Yeong-Hsiang Cheng de la National I-Lan University, Taiwan,

2006, a investigat efectul introducerii în hrana purceilor înţărcaţi a unor
concentraţii cunoscute de DON şi ZON asupra performanţelor de creştere,
răspunsului imun şi a indicilor biochimici ai sângelui. În paralel, a fost
evaluată şi capacitatea detoxifiantă a produsului Mycofix® Plus.
105
Cercetările s-au făcut pe 48 purcei, având la înţărcare o greutate
corporală medie de 9 kg. care au fost împărţiţi aleatoriu în patru loturi,
revenind câte 12 purcei pe lot.
La sfârşitul experimentului, care a durat 45 de zile, a rezultat că
sporul mediu zilnic de creştere în greutate (SMZ) şi greutatea corporală
medie au fost semnificativ mai reduse la lotul contaminat, fără Mycofix®
Plus. La acest lot, s-a mai constatat faptul că, ingesta zilnică de hrană s-a
diminuat considerabil, ceea ce a condus la o foarte slabă conversie a
furajului.
Introducerea de Mycofix® Plus în hrana contaminată şi
administrată purceilor studiaţi a ameliorat şi contracarat efectele negative
ale micotoxinelor.
La lotul de control, rezultatele obţinute sunt considerate a fi
normale.
Din cercetările efectuate a mai rezultat că introducerea a 250 ppb
ZON în hrană a produs hiperestrogenism şi tumefierea vulvei, sugerând
că efectele adverse semnalate ar putea fi generate de acţiunea sinergică
DON şi ZON, deci s-a manifestat o toxicitate multiplă.
Efectul detoxifiant al Mycofix® Plus s-a putut deduce şi din valorile
obţinute pentru indicii biochimici sanguini, activitatea alveolară a
macrofagelor, titrul de anticorpi, profilul secretor al citokinelor, cât şi din
observaţiile histopatologice.
Starkl Verena, 2010, într-o experienţă similară cu cele efectuate de
Forat Miguel, 2004 şi Zeong-Hsiang Cheng, 2006, a confirmat rezultatele
obţinute de aceştia pe purcei înţărcaţi. Autoarea a lucrat pe 48 purcei,
distribuiţi aleatoriu în 4 grupe a câte 3 repetiţii fiecare, revenind 12 purcei
pe grupă (fig. 5.3). Planul experimental al acestei experienţe este prezentat
în tab. 5.8. Purceii studiaţi au fost preluaţi de la înţărcare şi menţinuţi sub
observaţie timp de 42 zile.
Grupa T1 de purcei a fost considerată de control (fără contaminare
artificială cu DON şi ZON şi fără Mycofix® Plus). Purceii din grupele T2 şi
T3 au consumat hrană contaminată artificial cu DON (1ppm) şi ZON
(250ppb). În timp ce la grupa T2 nu s-a administrat Mycofix® Plus, grupa
T3 a beneficiat de aportul acestui aditiv (1,5‰). La grupa T4, hrana nu a
fost contaminată artificial; cu toate acestea, purceii au primit Mycofix ®
Plus (1,5‰).
Cea mai mare greutate corporală medie, la sfârşitul experienţei s-a
înregistrat la grupa T1, urmată în ordine de grupele T4, T3 şi T2.
106
Tabelul 5.8
Efectului protectiv al Mycofix® Plus asupra performanţelor productive
ale purceilor înţărcaţi, hrăniţi cu nutreţuri contaminate cu DON şi ZON
(Starkl, 2010)
Tratament T1 T2 T3 T4
Deoxinivalenol (ppm) - 1 1 -
Zearalenona (ppb) - 250 250 -
Mycofix Plus (kg/t)
® - - 1,5 1,5
Greutate corporală medie iniţială (kg) 9,0 8,9 9,1 8,9
Greutate corporală medie finală (kg) 29,8 26,2 29,1 29,4
Consum zilnic de hrană (kg) 1,14 0,82 1,01 1,14
Greutate finală Consum zilnic Conversia hranei

(kg) de hrană (kg) (kg nutreţ/kg spor)
T1- Control negativ T2 - 1 ppm DON+1 ppb ZON
negativ
T3 - DON+ZON+1,5kg MPL/t T4 - Control pozitiv (+1,5 kg MPL/t)
Fig. 5.3 Performanţele productive ale purceilor înţărcaţi, hrăniţi cu

nutreţuri contaminate cu DON şi OTA (Starkl, 2010)
La grupa T2, combinaţia DON şi ZON a indus toxicitate la nivel de

organe, constatându-se: tumefierea vulvei, hipertrofie uterină, modificări
nedorite histopatologice, precum şi modificări semnificative ale indexului
chemostatic şi ale proteinelor serice; drept consecinţă, greutatea corporală
medie finală a fost cea mai mică.
La lotul T3, aceste simptome clinice au fost contracarate de aditivul
studiat; la fel, au fost contracarate modificările titrului anticorpilor pentru
107
boala Aujesky, precum şi ale GGT şi ALT. Nivelul citokinelor afectat de
micotoxine s-a ameliorat consecutiv utilizării de Mycofix® Plus.
Efectul folosirii produsului Mycofix® Plus asupra purceilor înţărcaţi
a fost studiat şi de Biagi G., 2010, de la Departamentul de Morfofiziologie
Veterinară şi Producţii Animale a Universităţii din Bologna – Italia. Un
număr de 96 de purcei înţărcaţi, metişi Landrace x Large White au fost
repartizaţi în 4 grupe a câte 24 de animale fiecare. Testarea s-a realizat
timp de 40 de zile într-un mediu controlat, furajarea făcându-se cu diete
de bază, schimbate după primele trei săptămâni de testare. Rezultatul
testării este prezentat în tab. 5.9.
Tabelul 5.9
Performanţele de creştere ale purceilor înţărcaţi
din diferitele grupe de experienţă (Biagi, 2010)
Grup Grup
Parametrul Grup Grup
U.M. control control
studiat toxine(c testare(d
negativ(a pozitiv(b
Greutate corporală medie în ziua 1 Kg 7,72 7,78 7,70 7,77
Greutate corporală medie în ziua
Kg 24,8 24,4 22,1 23,3
a 40-a
Sporul de creştere în greutate
Kg 17,08 16,62 14,40 15,53
(1 zi-40 zile)
Consumul zilnic de furaj g 733 699 693 734
Sporul mediu zilnic de creştere
g 428 417 361 389
în greutate
Rata de conversie a furajului (kg n.c./
1,71 1,67 1,92 1,89
kg spor)
(a –
dietă de bază; (b – dietă de bază+2,5‰ Mycofix® Plus; (c – dietă de bază contaminată cu
2,5ppm DON; (d – dietă de bază contaminată cu 2,5ppm DON+2,5‰ Mycofix® Plus.
Adăugarea de DON în nutreţul administrat purceilor din Grup

toxine a redus semnificativ sporul mediu zilnic de creştere în greutate.
Greutatea finală la terminarea testării a fost semnificativ mai mică la
animalele cu DON. Rata de conversie a furajului a crescut semnificativ în
cele 40 de zile de testare. Chiar dacă adăugarea de Mycofix® Plus (Grup
testare) nu s-a finalizat cu rezultate statistic diferite, performanţele de
creştere ale purceilor au fost îmbunătăţite când Mycofix® Plus s-a adăugat
în dieta ce conţinea DON, aşa cum arată greutatea corporală medie la
finalul experienţei, sporul mediu zilnic şi rata de conversie a hranei în
Grup de testare, comparativ cu Grup toxine.
Introducerea în dieta de bază a Mycofix® Plus a influenţat în mod
pozitiv creşterea purceilor. Trebuie menţionat, de asemenea, faptul că
108
prezenţa DON în dieta purceilor a determinat o mai mare incidenţă a
diareii în a treia şi a patra săptămână de experiment.
Din punct de vedere economic s-au obţinut rezultatele trecute în
tab. 5.10.
Tabelul 5.10
Eficienţa economică a tratamentelor efectuate (Biagi, 2010)
Grup Grup
Parametrul Grup Grup
control control
studiat toxine testare
negativ pozitiv
Consumul zilnic de nutreţ (kg/animal) 0,73 0,70 0,69 0,73
Consumul de nutreţ (40 de zile) (kg/animal) 29,32 27,96 27,72 29,36
Costul furajului (EUR/animal) 7,70 7,80 7,28 8,19
Greutatea corporală medie finală (kg/animal) 24,80 24,40 22,10 23,30
Preţul purceilor (EUR/kg) 2,57 2,57 2,57 2,57
Câştigul pe animal (profit-costuri)
56,03 54,91 49,51 51,69
(EUR/animal)
Din datele acestui tabel se poate observa că în Grup toxine s-a

realizat un câştig pe purcel de 49,51 EUR, în timp ce în Grup testare,
câştigul a fost de 51,69 EUR; rezultă un profit suplimentar de 2,18 EUR pe
animal, în condiţiile adăugării Mycofix® Plus în dieta contaminată cu
DON, chiar şi atunci când se ia în considerare costul produsului Mycofix®
Plus.
Rezultate asemănătoare a obţinut şi Mallwann Carlos, 2010, de la
Universitatea Federală Santa maria din Argentina. În mod concret, autorul
a testat efectele generate de nutreţuri combinate contaminate cu ZON,
administrate scrofiţelor de reproducţie luate în cercetare asupra
parametrilor de creştere (greutatea vie, spor mediu zilnic de greutate,
conversia hranei etc.), caracteristicilor unor organe (volumul şi
dimensiunile aparatului genital) cât şi asupra morfologiei vulvei;
concomitent, au fost evaluate efectele benefice ale aditivului detoxifiant
Mycofix® Plus.
Autorul a alcătuit patru grupe de tratament, cu 3 repetiţii fiecare,
respectiv: TGA, fără contaminare artificială micotoxicologică şi fără
Mycofix® Plus; grupa TG2, fără contaminare artificială micotoxicologică +
0,5‰ Mycofix® Plus; grupa TG3, contaminată artificial cu ZON (2 ppm),
fără Mycofix® Plus şi grupa TG4, contaminată artificial cu ZON (2 ppm) +
0,5‰ Mycofix® Plus.
Cercetarea a fost realizată pe o durată de 21 zile, timp în care 24
scrofiţe de reproducţie cu greutatea corporală medie iniţială de 11 kg au
109
fost întreţinute în 12 boxe. La sfârşitul experienţei, autorul a constatat că
nu s-au înregistrat diferenţe statistice semnificative între grupe ca greutate
corporală, spor de creştere în greutate şi conversie a hranei.
Prezenţa ZON a produs hipertrofia vulvei, alături de creşterea
volumului şi a dimensiunilor aparatului genital. În cazul grupelor TG2 şi
TG4, la care s-a administrat Mycofix® Plus, s-a remarcat efectul protector
al acestui aditiv împotriva contaminării naturale (sub limitele de detecţie)
– grupa TG2, dar şi a celei mixte (naturală-sub limitele de detecţie şi
artificială, cu 2 ppm ZON) – grupa TG4.
În acelaşi context, Schneider, 2006, de la Universitatea din Berlin a
dovedit că introducerea a 2,5‰ Mycofix® Plus în hrana scroafelor,
contaminată cu 2500 µg/kg DON şi 200 µg/kg ZON a fost eficientă
împotriva fenomenelor negative cauzate de aceste micotoxine.
Produsul Mycofix® Plus administrat în doza specificată a diminuat
rata infertilităţii, inapetenţa, pierderile în greutate, infecţiile la nivel de
organe şi modificările histopatologice ale ovarelor şi endometrului. La fel,
s-au redus incidenţa simptomelor hiperestrogenismului, malformaţiile
extremităţilor, necroza urechilor, cozilor şi a mameloanelor, edemele
cutanate etc. (fig. 5.4).
Infertilitate (%) Mortalitate pe parcursul alăptării (%)
Purcei înţărcaţi/cuib (cap.)

Grup de control Grup infestat Grup protejat (2,5‰ MPL) Grup de control Grup infestat Grup protejat (2,5‰ MPL)
Deformări ale membrelor Hiperestrogenism (cazuri/grup)

(cazuri/grup)
Greutate purcei din cuib la înţărcare (kg)
Grup de control Grup infestat Grup protejat (2,5‰ MPL) Grup de control Grup infestat Grup protejat (2,5‰ MPL)
Fig. 5.4 – Effectele fusariotoxinelor şi a adaosului de Mycofix® Plus

în hrana scroafelor, asupra fertilităţii şi perfromanţelor purceilor fătaţi
(Schneider, 2006)
110
În anul 2006, Dubey a realizat un experiment pe un efectiv de 180
pui broiler de găină Vencobb, divizat în două loturi, respectiv: lotul G1-
hrănit cu hrană contaminată cu 34ppm aflatoxină B1, +75 ppm toxină T-2,
+450 ppm deoxinivalenol şi lotul G2, hrănit cu hrană contaminată în mod
identic, dar suplimentată cu alt agent detoxifiant, denumit Mycofix®
Select, în doză de 1‰, în vederea monitorizării sporului de creştere în
greutate şi a conversiei hranei, pe întreg ciclul de creştere a hibridului
comercial menţionat (1zi-42 zile) (fig. 5.5).
Rezultatele experimentului au dovedit că produsul Mycofix® Select
poate fi utilizat ca un instrument eficient în combaterea acţiunilor nocive
exercitate de micotoxinele din hrană. Astfel, la vârsta de 42 zile, deşi
greutatea vie a puilor din lotul care a primit agent detoxifiant în hrană a
fost mai redusă decât standardul hibridului, totuşi valoarea medie a fost
superioară cu 400g faţă de cea obţinută de puii din lotul contaminat, dar
care nu au beneficiat de protecţie prin hrană.
Cercetări asemănătoare, dar suplimentate de investigaţii
biochimice, clinice şi histopatologice, au fost efectuate şi în România. Aşa
de exemplu, Sărăndan, 2006, într-un experiment efectuat pe 270 pui broiler
de găină (tab. 5.11), în perioada de vârstă 1zi-42 zile, a reuşit să
evidenţieze efectele nocive ale deoxinivalenolului şi ale ocratoxinei A,
precum şi efectele detoxifiante ale produsului Mycofix® Select, traduse
prin îmbunătăţirea greutăţii finale şi a conversiei hranei la loturile
protejate prin administrarea aditivului furajer specificat.
G1 (34ppm aflatoxină B1, 75 ppm toxină T-2, 450 ppm deoxinivalenol)

G2 (34ppm aflatoxină B1, 75 ppm toxină T-2, 450 ppm deoxinivalenol + 1‰ Mycofix®Select)
Performanţele standard ale broilerului Vencobb
2500 2,5
Conversia hranei (kg nutreț/kg spor)
2000 2
Greutate vie (g)
1500 1,5
1000 1
500 0,5
0 0
7 zile 14 zile 21 zile 28 zile 35 zile 42 zile 7 zile 14 zile 21 zile 28 zile 35 zile 42 zile
Fig. 5.5 - Dinamica greutăţii corporale şi conversia hranei la puii broiler de

găină hrăniţi cu nutreţuri combinate contaminate cu micotoxine
(Dubey, 2006)
111
Tabelul 5.11
Performanţele de producţie obţinute de puii de carne expuşi
contaminării cu micotoxine în perioada de vârstă 1-6 săptămâni
(hibrid Hybro; 54 pui de o zi/lot)
(Sărăndan, 2005)
Parametrii productivi
Loturile Greutatea Consumul Conversia
Consumul
şi caracteristicile corporală zilnic de hrană hranei
total
acestora medie în săptămâna (IC=kg n.c./
de hrană (g)
finală (g) a 6-a (g) kg spor)
T1 necontaminat 1959,68 144,68 3677,73 1,88
T2
500ppm OTA* 1856,76 141,90 3645,56 2,01
1000 ppm DON**
T3
500ppm OTA*
1863,89 146,9 3675,50 1,98
1000 ppm DON**
0,5‰ Mycofix® Select
T4
500ppm OTA*
2022,87 157,65 3803,66 1,87
1000 ppm DON**
1‰ Mycofix® Select
T5 1‰ Mycofix® Select 1951,94 141,85 3712,92 1,91
* OTA – Ocratoxina A
** DON - Dioxinivalenol
Aceste date subliniază cu claritate reducerea performanţei la puii

care au consumat doar hrană contaminată, precum şi contrabalansarea
acestor efecte nedorite la loturile care au fost protejate prin introducerea în
hrană a produsului Mycofix® Select. În cazul suplimentării nutreţului
contaminat cu 1‰ agent detoxifiant, rezultatele obţinute au fost chiar
superioare celor înregistrate la lotul de control negativ (+3,2% pentru
greutatea vie, respectiv -0,6%, pentru indicele de conversie a hranei).
Investigaţiile biochimice au evidenţiat prezenţa ocratoxinei A în
bila puilor din lotul T2 (contaminat, fără protecţie antimicotoxicologică);
semnele clinice au constat în diaree şi emeză. După necropsie,
macroscopic nu au fost evidenţiate leziuni sau modificări anormale ale
organelor interne. La examenul histopatologic, s-au observat modificări
tisulare hepatice şi renale precum şi leziuni intestinale la păsările din
loturile care au consumat nutreţ contaminat, însă în proporţie mult mai
redusă la puii care au beneficiat de suplimentarea hranei cu agent
detoxifiant.
112
Anterior investigaţiilor efectuate pe pui de carne de către Sărăndan
şi Dubey, alţi cercetători, precum: Quinterno B., 2001; Shlash şi col., 2002 şi
Umakantha şi col., 2003, au studiat efectul detoxifiant al aceluiaşi produs –
Mycofix® Select, ajungând la următoarele concluzii:
- performanţele de creştere ale puilor au fost sever afectate de
prezenţa micotoxinelor din hrana de care au beneficiat;
- parametrii sero-imunologici au fost grav afectaţi de micotoxine,
conducând la scăderea concentraţiei albuminelor şi a
gamaglobulinelor;
- modificările patologice produse de consumul de nutreţuri
contaminate au constat în nefrite, inflamaţii ale organelor
interne, steatoză hepatică, congestia şi subţierea peretelui
proventriculului;
- folosirea inhibitorului de micotoxine Mycofix® Select a fost
eficientă în reducerea mortalităţii, redresarea parametrilor
productivi şi, implicit, în maximizarea profitului.
Dată fiind incidenţa atât de mare a micotoxinelor şi a efectelor
extrem de grave pe care le generează s-au făcut şi alte încercări pentru a le
putea anihila. Aşa de exemplu, au fost elaborate unele produse pe bază de
enzime selectate, cu scopul de a detoxifia moleculele de micotoxine în
lumenul tubului digestiv al animalelor.
Succesul acestei soluţii este asigurat de găsirea acelor enzime care
să fie suficient de nespecifice pentru a determina detoxifierea
combinaţiilor de micotoxine ce produc sinergii toxicologice, dar şi
suficient de specifice pentru a nu provoca leziuni structurale la nivelul
tractusului digestiv sau pentru a nu interfera cu funcţia digestivă (Van der
Eiyk, 2003). În acelaşi timp, trebuie să se ţină cont şi de termostabilitatea
enzimelor în nutreţurile granulate.
Deoarece, peroxidarea lipidică joacă un rol important în
micotoxicitate este de aşteptat un efect protector al antioxidanţilor
împotriva efectelor toxice ale micotoxinelor (Galvano şi col., 2001). De
exemplu, vit. E ameliorază efectele prooxidative ale OTA, la pui şi şoareci.
Efectele de protejare ale vit. E au fost evidente şi la şobolani, în
aflatoxicoză sau în toxicoza indusă de DON şi T-2 şi de asemenea, în
toxicoza indusă de T-2, la şoareci (Surai, 2004).
Şi alţi compuşi antioxidanţi manifestă efecte de protejare împotriva
diferitelor micotoxine. Astfel, Burguera şi col., 1983, au indicat că seleniul
(Se) protejează împotriva toxicităţii determinate de AFB1, fapt dovedit pe
pui de curcă.
113
Gregory şi Edds, 1984, au demonstrat acelaşi lucru, dar au menţionat
că acţiunea de protejare a Se nu a fost mediată de o creştere a
disponibilităţii glutationului pentru conjugarea aflatoxinei. Pe de altă
parte, Dalvi, 1986, a dovedit că, suplimentele alimentare pe bază de seleniu
sunt eficiente în reducerea efectelor aflatoxicozei la păsări, iar Stanlez, 1998
a constatat că Se organic în combinaţie cu vit. E manifestă un efect
antioxidant de protejare împotriva micotoxinelor la puii expuşi unor
temperaturi scăzute şi hrăniţi cu furaje contaminate cu aflatoxine. În
aceeaşi notă, Surai şi Dvorska, 2004, au arătat că Se protejează împotriva
toxicităţii cu T-2, reduce efectele negative ale AFB1 şi previne toxicoza cu
DON.
Yang şi col., 2004 au elaborat un compus sintetic pe bază de Se
organic, care a prezentat un efect puternic de protejare împotriva
citotoxicităţii induse de AFB1.
Efecte de protejare împotriva peroxidării lipidice provocate de
micotoxine manifestă şi vit. A, acidul ascorbic, coenzima Q10, diferite
extracte de plante etc. (Surai, 2002).
Din dorinţa găsirii unor soluţii mai simple şi mai eficiente de
combatere a micotoxinelor, oamenii de ştiinţă au avut şi continuă să aibă
în atenţie şi elaborarea unor strategii bazate pe enterosorbţia argilei pentru
legarea toxinelor şi eliminarea ulterioară a acestora din organismele
contaminate, pe cale naturală. Această soluţie, aparent nouă, dăinuie de
fapt de secole, de când oamenii şi animalele au început să consume
minerale din argilă, proces cunoscut sub numele de geofagie (Carretero şi
col., 2002).
În ţările în curs de dezvoltare, dar şi în SUA, geofagia este des
întâlnită şi astăzi, fiind benefică pentru sănătate (Fergusson şi Keaton, 1950;
Johns şi Duquette, 1991; Loggi et al., 1992; Diamond, 1999). Există şi practica
includerii de elemente minerale din argilă, care sunt non-nutritive, în
raţiile de hrană pentru animale, în vederea reducerii toxinelor.
În anii ’80, Phillips şi col. au încadrat un produs comercial în grupa
argilelor smectice, ce pot preveni semnificativ efectele adverse ale
aflatoxinelor (AFs) la animale, prin enterosorbţie, realizată în tractusul
gastrointestinal, determinând reducerea biodisponibilităţii acestora.
Studii recente, efectuate în Gana, au arătat că argila smectică poate
reduce substanţial markerii biologici ai expunerii la AFB1, cât şi la
fumonizina B1 (FB1) (Phillips şi col., 2008; Robinson şi col., 2010).
114
Mecanismul molecular al sorbţiei aflatoxinelor pe suprafaţa argilei
NS antrenează chimio-sorbţia toxinelor pe suprafeţele interlamelare ale
argilei, cu orientarea plană a moleculei de aflatoxine.
Alte posibile mecanisme de sorbţie ale AFB1 pe suprafaţa argilei NS
pot include chelarea cationilor intercalaţi (în special, de Ca2+) şi a
variatelor metale edge-site şi/sau interacţiunea cu moleculele de apă din
interstrat (Grant, 1998; Phillips, 1999).
Datorită gestionării facile a enterosorbenţilor de aflatoxine s-a
alcătuit o listă foarte cuprinzătoare de materiale şi/sau amestecuri
complexe necesare pentru legarea aflatoxinelor, denumite generic:
enterosorbenţi ai micotoxinelor, lianţi, sechestranţi, adsorbenţi, sorbenţi de
toxine etc.
Între materialele şi/sau amestecurile complexe folosite se citează:
argilele smectice, zeoliţii, caolinitele, mica, solicinul sau constituenţii
biologici pe bază de dojdii, enzime, agenţi microbieni, extracte de plante,
inclusiv de alge. Unele din acestea conţin minerale smectice sau zeolitice,
îmbogăţite cu surfactanţi naturali sau sintetici, rezultând organo-argile
hidrofobe şi organozeoliţi (Lemke şi col., 1998; Dakovic şi col., 2005).
Abilitatea de a verifica compoziţia materiei unui enterosorbent de
aflatoxină ţintă nu este la îndemâna oricui. În unele laboratoare de
specialitate, produsul smectic a fost, în mod eronat, prezentat ca fiind un
zeolit sau mineral zeolitic, când în realitate este o argilă montmorilonită de
calciu, cu o puritate ridicată, inclusă în grupa smectitelor dioctahedrale.
Formula generală a unei montmorilonite este:
(Na, Ca)0,3 (Al, Mg)2 Si4 O10 (OH)2 • n(H2O)
Ea conţine mai mult calciu decât sodiu şi de a ceea, prezintă

delaminare limitată la hidratare şi astfel, se explică sorbţia preferenţială
pentru compuşi precum aflatoxinele (Phillips şi col., 2002; Kannewischer şi
col., 2006; Marroquin-Cardona şi col, 2009).
Alte materiale, ca de exemplu: caolinita, atapulgita, zeoliţii, mica,
alumina şi nisipul nu au abilitatea argilelor smectice.
Folosirea acestora pentru protecţia oamenilor ce se află în faţa
riscului de HCC (carcinom hepatocelular) şi aflatoxicoze este binevenită,
fapt dovedit de cercetările efectuate de Wang şi col., 2005, 2008 şi de
Afrieyie-Gyawu şi col., 2008a şi 2008b.
În stabilirea cauzelor care determină nivelurile de micotoxine în
creşterea animalelor trebuie să se ţină cont că, acestea nu provin numai
115
din furajele consumate, ci şi din paiele folosite ca aşternut sau din resturile
de furaje care cad pe pardoseala adăposturilor.
În condiţiile relatate, apare cu claritate ideea că ştiinţa nu şi-a spus,
încă, ultimul cuvânt în producerea şi utilizarea captatorilor/inhibitorilor
de micotoxine cu eficienţă maximă.
Considerăm, însă, că bogata experienţă acumulată de Compania
BIOMIN Austria în elaborarea de produse pentru anihilarea micotoxinelor
din furaje este de bun augur şi are un caracter prioritar între companiile
profilate în această direcţie.
116
Micotoxinele - Quo Vadis? Capitolul VI
CAPITOLUL VI
CERCETĂRI PROPRII CU PRIVIRE LA INACTIVAREA ŞI
DETOXIFIEREA MICOTOXINELOR DIN HRANA PUILOR
BROILER DE GĂINĂ
6.1. Scopul general al cercetărilor efectuate

Micotoxinele, deşi se cunosc de mult timp, nu au fost mai prezente
în viaţa omului şi a animalelor mai mult ca în zilele noastre şi aceasta
datorită faptului că, schimbările climatice apărute, de o gravitate fără
precedent, au determinat apariţia unui număr foarte mare de toxine
produse de mucegaiuri de o diversitate nemaipomenită.
De-a lungul mileniilor, clima a comportat variaţii semnificative, din
diverse cauze, precum modificările energiei create de soare, fluctuaţiile
uşoare ale orbitei Pământului, erupţiile vulcanice, meteoriţii căzuţi pe
pământ etc., dar variaţiile climatice apărute în trecutul îndepărtat nu se
pot asemăna cu cele de acum, care de fapt au început de la mijlocul
secolului XX, datorate creşterii emisiilor de gaze cu efect de seră, însoţită
de o încălzire climatică fără precedent (IPCC, 2007).
Raportul Academiei naţionale de Ştiinţe a SUA, seria de studii
„Alternativele Climatice ale Americii”, în anul 2010 a concluzionat că: „o
puternică şi credibilă serie de dovezi ştiinţifice arată că schimbările
climatice se produc…şi prezintă riscuri semnificative pentru un spectru
larg de sisteme umane şi naturale”.
În condiţiile menţionate, un număr mare de entităţi agricole sunt
afectate de factorii climatici, între care: calitatea solului, recoltele şi mediul
biologic în care acestea se obţin, cu accent pe abundenţa de paraziţi şi
agenţi patogeni etc.
Variaţiile mari de temperatură şi de umiditate relativă a aerului
înregistrate în ultimul deceniu au dus la o contaminare masivă cu
micotoxine a materiile prime furajere, indiferent de natura lor. Aşa se
explică de ce firmele profilate pe producerea de aditivi furajeri au creat o
adevărată industrie de produse antimicotoxicologice, pentru reducerea
sau chiar, anihilarea efectelor negative ale micotoxinelor (prin procese de
absorbţie pe membrane celulare de drojdii şi lactobacili, pe aluminosilicaţi
sau pe argile etc.). este nevoie de soluţii imediate pentru a minimiza riscul
intoxicaţiilor cu micotoxine la om şi animale.
117
Cercetarea ştiinţifică în domeniu este actualmente preocupată, în
special, de inactivarea şi detoxifierea micotoxinelor, prin biodegradare cu
bacterii selecţionate. Foarte avansate sunt cercetările efectuate în acest sens
de către unele firme profilate pe producerea de aditivi furajeri.
Dintre firmele cu tradiţie în obţinerea de produse
antimicotoxicologice se detaşează firma BIOMIN din Austria, ale cărei
astfel de produse au ajuns la generaţia a IV-a.
În România, monitorizarea micotoxinelor din materiile prime
furajere ne-a arătat că frecvenţa cea mai mare o au DON şi OTA şi mai
puţin, celelalte.
Dacă micotoxina OTA este posibil să fie absorbită pe diferite
substraturi, în schimb DON-ul nu se absoarbe, dar cedează prin probe de
biodegradare.
Nivelul de absorbţie a OTA diferă în funcţie de specia de animale.
De exemplu, la puiul de carne, OTA se absorabe în proporţie de 40%, iar la
porc, de 60%. Consecutiv absorbţiei, OTA prezintă afinitate pentru
proteinele plasmatice (peste 90% din OTA prezintă legături cu proteinele
plasmatice). Prelungirea stagnării OTA în corp, prin readsorbţia
duodenală este, desigur, nedorită.
Metabolizarea OTA se realizează prin două mecanisme şi anume:
- hidroliza la gruparea aminică, când OTA A se transformă
în Alfa OTA, care este mai puţin toxică;
- deschiderea ciclului lactonic, dar care nu reduce toxicitatea
OTA în aceeaşi măsură ca prin mecanismul anterior.
Eliminarea OTA şi a metaboliţilor acestei micotoxine, mai puţin
toxici, se realizează pe cale renală, digestivă şi chiar prin lapte.
La păsări, efectele OTA sunt extrem de grave; astfel, această
micotoxină acţionează direct asupra celulelor, degradându-se ca o
consecinţă a dereglării metabolismului celular şi afectării ADN-ului, încât
incidenţa cancerelor de rinichi şi ficat creşte.
La nivel de mitocondrie este dereglat lanţul de citocromi, atât prin
reducerea ATP-ului cât şi prin creşterea permeabilităţii membranei
celulare pentru calciu, care se acumulează în celule; de asemenea, este
redus numărul de leucocite şi prin aceasta se diminuează capacitatea de
apărare specifică şi nespecifică a organismului. Prin acumularea de calciu
în celule, ca urmare a efectului OTA, creşte stresul oxidativ.
La intoxicarea cu OTA s-au mai pus în evidenţă inhibarea sintezei
proteinelor (translaţia) prin blocarea sintezei fenilalaninei tARN; la fel,
OTA afectează grav rinichii şi ţesutul limfoid asociat intestinului. Necroza
118
epiteliului tubular proximal al rinichilor este însoţită de nefrită, polidipsie,
poliurie şi calculi urinari. Nefroza limfoidă a sistemului Galt se extinde şi
asupra bursei lui Fabricius şi limitat şi asupra timusului, dacă ne întâlnim
cu o doză mai mare de toxină. Păsările intoxicate clinic cu OTA îşi pierd
reflexă de orientare, ceea ce înseamnă că este afectat şi sistemul nervos
central al păsărilor.
În ceea ce priveşte micotoxina DON, produsă de o grupare de
miceţi din clasa Tricotecene, aceasta este considerată o micotoxină de
contact.
Până în prezent, aşa după cum s-a arătat într-un capitol anterior, au
fost identificate mai mult de 180 tricotecene, cele mai multe dintre ele
putând să se lege de ribozomii eucariotici şi să inhibe sinteza de proteine
(Höfstäter, Ursula, 2006). Ţesuturile, precum pielea şi mucoasele
proliferează rapid.
Foarte mult sunt afectate de tricotecene şi limfocitele, dar şi
ţesuturile hematopoietice.
Toxina T-2 se leagă aparent de receptorii membranei celulare,
reducând producţiile de ARN şi ADN; întrucât se interferează cu sinteza
proteică, blochează iniţierea translaţiei.
La păsările contaminate cu micotoxine produse de tricotecene se
pun în evidenţă o micşorare a numărului de fagocite, precum şi a
activităţii celor rămase şi un chemotactism redus. Sunt afectate
granulocitele şi macrofagele, existând şi o stagnare în formarea
complementului (C3), ca şi o producţie redusă de IgA şi IgM. Drept efect,
se constată o scădere a producţiei de anticorpi independentă de celula Z,
dar şi a celei dependente de celula Z.
Toxina T-2 mai determină la păsări o diminuare a anumitor
substanţe umorale nespecifice, mediatoare a răspunsului imunitar.
Micotoxina DON afectează mai întâi epiteliile segmentelor tubului
digestiv. Consecutiv absorbţiei, ea este degradată la nivel hepatic şi
eliminată renal. În mod sintetic, această micotoxină acţionează, astfel:
- la nivel digestiv, datorită cuplării pe recptorii opebtru
serotonină are efect vomitiv (în special, la porc), motiv
pentru care se mai numeşte vomitoxină;
- la nivel tisular, prin reducerea sintezei de proteine, se
diminuează consumul de hrană.
Inapetenţa este pusă pe seama acţiunii DON asupra leucocitelor,
prin creşterea producţiei de interleukina 6, cu efect anorexic.
119
În acest context, se explică de ce produsele Mycofix® pentru a fi
eficiente trebuie să fie complexe, alcătuite din mai multe elemente active,
sinergice. De regulă, ele conţin:
- un amestec de minerale, cu acţiune sinergică în
inactivarea şi adsorbţia micotoxinelor;
- un constituent biologic, cu rol în eliminarea
micotoxinelor;
- BBSH797 Bioproteina, cu rol în degradarea structurii
moleculare a micotoxinelor;
- fitogenice, cu rol hepatoprotector şi de contracarare a
efectelor micotoxinelor;
- ficofitice, care stimulează sistemul imunitar.
Prezenţa micotoxinelor în furaje generează pierderi economice
considerabile pentru producătorii şi beneficiarii acestora. În mod logic
şi într-o societate normală, furajele contaminate cu micotoxine nu pot
fi vândute, întrucât beneficiarii nu îşi asumă riscurile achiziţionării şi
administrării lor la animale. Orice greşeală făcută în această direcţie se
plăteşte scump, pentru că administrarea de furaje cu micotoxine la
animale este însoţită de efecte micotoxicologice grave, care merg până
la moartea animalelor intoxicate; în plus, consumatorul de produse
animale cu reziduuri de micotoxine se expune unor îmbolnăviri grave.
Vardon şi col., cit. de Wu, 2010 au analizat pierderile economice
anuale din SUA, cauzate de trei categorii de micotoxine: aflatoxine,
fumonizine şi DON, ce pot fi întâlnite în furaje. Astfel, SUA pierd
aproximativ 342 milioane de dolari pe an, ca urmare a refuzului
crescătorilor de animale de a hrăni animalele cu furaje contaminate; la
aceste pierderi se adaugă 8,4 milioane de dolari pentru tratarea
animalelor intoxicate în mod accidental cu micotoxine.
După cum se ştie, porumbul este furajul de bază pentru multe
specii de animale de interes economic (suine, păsări).
Contaminarea cu micotoxine a acestui furaj atrage după sine
pierderi economice însemnate, care numai în SUA se ridică la 255
milioane de dolari, anual nivelul pierderilor economice este şi mai
mare în ţările mai puţin dezvoltate, unde controlul micotoxicologic nu
este la fel de organizat ca în ţările avansate.
Faţă de cele arătate se impune acordarea unei atenţii sporite
problematicii discutate pentru a putea menţine sănătatea omului şi a
animalelor.
120
Cele mai serioase firme de producere a aditivilor furajeri sunt
interesate în crearea unor produse de inactivare şi detoxifiere a
micotoxinelor, pe baza unor concepte moderne. Astfel, conceptul
„S.A.P. – Specific Application Program”, lansat de compania BIOMIN
Audtria urmăreşte crearea unor aditivi furajeri de inactivare şi
detoxifiere a micotoxinelor din furaje, cu eficienţă maximă.
Testarea noilor produse antimicotoxicologice se realizează atât
în condiţii de laborator, cât ţi în condiţii de producţie, dar aceasta nu
se face pe baza unei scheme unitare de lucru. Cercetările întreprinse
până în prezent le considerăm de mare valoare ştiinţifică, dar
efectuate pe segmente înguste; astfel, în unele din aceste cer cetări se
urmăresc performanţele obţinute în creşterea animalelor la care s-au
administrat aditivi de inactivare şi detoxifiere a micotoxinelor din
hrana ce ne-a fost administrată, în timp ce alte cercetări vizează
modificările histopatologice la animalele contaminate cu micotoxine
ş.a.m.d.
Mai mut decât atât, lipsesc studiile privind apărarea nespecifică
a organismului animalelor contaminate cu micotoxine, cu referire la
properdina din serul sanguin, lizozimul seric, indicele fagocitar etc.
De asemenea, lipsesc calculele economice care să confirme sau
să infirme necesitatea folosirii aditivilor furajeri de decontaminare a
animalelor hrănite cu nutreţuri conţinând micotoxine. Apoi, sunt
insuficient cunoscute interrelaţiile dintre organismele animale şi
hrană, plecând de la ideea că hrana se constituie într-o sursă de
nutrienţi ce determină o anumită formă de manifestare a
metabolismului animal, dar poate fi şi o veritabilă vehiculatoare de
stări morbide, cu influenţă directă asupra funcţiilor fiziologice şi
productive ale animalelor.
Tocmai de aceea, cercetările noastre au avut în vedere stabilirea
efectului exercitat de utilizarea a doi aditivi de inactivare şi detoxifiere
a micotoxinelor din nutreţurile combinate destinate puilor broiler de
găină, respectiv Mycofix® Plus şi Mycofix® MTV Select, produşi de
compania BIOMIN din Austria. Dacă aditivul Mycofix® Plus a fost
parţial studiat, în schimb aditivul Mycofix® MTV Select este un produs
nou, netestat până la noi.
În efectuarea cercetărilor noastre s-a plecat de la supoziţia că
materiile prime pe baza cărora se fabrică nutreţurile combinate sunt
contaminate natural cu micotoxine în sau sub limitele de detecţie. Ca
121
urmare, este necesar să se folosească un produs de decontaminare,
astfel încât performanţele la creştere ale animalelor să crească.
În această idee, au fost alcătuite loturi de experienţe la care puii
studiaţi au fost hrăniţi cu nutreţuri combinate contaminate natural în
şi sub limitele de detecţie a micotoxinelor. Apoi, pentru aprofundarea
cercetărilor s-a lucrat şi pe loturi de experienţe cu hrană contaminată
artificial cu DON şi OTA, în anumite limite, cu s-a suprapus
contaminării naturale. Logica acestei opţiuni a constat în aceea că, în
viitor se estimează că riscurile contaminării cu micotoxine ar fi şi mai
mari. La nivel mondial şi mai ales, în SUA se înregistrează o creştere a
industriei bazate pe etanol obţinut din porumb, de unde rezultă o
serie ce co-produse, cele mai multe sub formă de DDGS, care sunt
folosite în furajarea animalelor. Aceste co-produse conţin niveluri şi
mai ridicate de micotoxine decât porumbul-materie primă din care au
derivat, având potenţiale efecte adverse asupra sănătăţii animalelor.
Wu şi Monkvold, 2008 au arătat că, atunci când etanolul se obţine
din porumb, micotoxinele devin de trei ori mai concentrate în DDGS.
Pierderile totale generate de micotoxinele din DDGS pot fi cu
mult mai mari, datorită efectelor cumulative şi multiplicative ale
diverselor micotoxine asupra stării de sănătate a animalelor.
Rodrigues, Ines şi Griessler Karin, 2011, au demonstrat că, la nivel
mondial, contaminarea cu micotoxine a DDGS, în perioada Ianuarie
2009-Martie 2010 a fost foarte mare. S-a testat un număr de 287
eşantioane pentru AFLA, ZON, DON, FUM şi OTA, rezultând că
probele pozitive au reprezentat: 27% pentru AFLA, 76% pentru ZON,
95% pentru DON, 83% pentru FUM şi 39% pentru OTA (fig. 6.1).
Nr. probe
Sub limita O singură Mai multe micotoxine

Probe negative Probe pozitive de detecţie micotoxină coparticipante
a b
Fig. 6.1 – Contaminarea cu micotoxine a probelor de DDGS (a)
şi coparticiparea micotoxinelor în contaminarea acestor probe (b)
122
Din fig. 6.1 reiese că 17% din probele analizate au fost

contaminate cu o singură micotoxină şi 83% cu mai mult de o
micotoxină; deci, nu a existat nicio probă necontaminată. Faptul că
83% din probe au fost contaminate cu mai mult de o micotoxină se
constituie într-un semnal de alarmă, datorat efectului sinergic al
micotoxinelor, întărind concluziile trase de Wu şi Monkwold, 2008, în
această direcţie.
6.2. Planul experimental general

Pentru cunoaşterea efectelor utilizării unor aditivi furajeri de
inactivare şi detoxifiere a micotoxinelor din nutreţurile combinate
administrate puilor broiler de găină studiaţi, s-au întocmit un plan
experimental, care a inclus 5 (cinci) experienţe, după cum urmează:
- experienţa nr. 1: „Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea
micotoxinelor din nutreţurile combinate destinate hrănirii puilor
broiler de găină, contaminate natural, în limite de detecţie, cu DON şi
OTA, folosind produsul Mycofix® Plus, în doze de 0,5‰ şi 2,0‰”;
broiler de găină, contaminate artificial cu 1000 ppm DON şi 500 ppm
OTA, folosind produsul Mycofix® Plus , în doze de 0,5‰ şi 2,0 ‰”;
broiler de găină (contaminată artificial cu 1000 ppm DON şi 500 ppm
OTA), folosind produsul Mycofix® Plus, în dozele de 2‰ şi 3‰”;
broiler de găină, contaminate natural, în limitele de detecţie, cu DON
şi OTA, folosind produsul Mycofix® MTV Select, în doze de 1‰ şi
3‰”;
broiler de găină, contaminate natural cu 5,63 ppm OTA şi 574 ppm
DON şi artificial, cu 20,35 ppm OTA, folosind produsul Mycofix®
MTV Select, în doze de 2‰ şi 3‰”.
123
Micotoxinele - Quo Vadis?
EXPERIENŢE
EXPERIENŢA NR. 1 EXPERIENŢA NR. 2 EXPERIENŢA NR. 3 EXPERIENŢA NR. 4 EXPERIENŢA NR. 5
„Contribuţii la inactivarea şi „Contribuţii la inactivarea şi „Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea „Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea „Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea
detoxifierea micotoxinelor din detoxifierea micotoxinelor din micotoxinelor din nutreţurile combinate micotoxinelor din nutreţurile combinate micotoxinelor din nutreţurile combinate
nutreţurile combinate destinate nutreţurile combinate destinate destinate hrănirii puilor broiler de găină destinate hrănirii puilor broiler de găină destinate hrănirii puilor broiler de găină
hrănirii puilor broiler de găină hrănirii puilor broiler de găină (contaminate natural şi artificial cu 1000 (contaminate natural cu DON şi OTA), (contaminate natural cu 5,63 ppm OTA
(contaminate natural cu DON şi (contaminate artificial cu 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA), folosind folosind produsul şi 574 ppm DON şi artificial, cu 20,35
OTA), folosind produsul ppm DON şi 500 ppm OTA), produsul Mycofix® MTV Select, în doze ppm OTA), folosind produsul Mycofix®
Mycofix® Plus, în doze de 0,5 ‰ folosind produsul Mycofix® Plus, Mycofix® Plus, în doze de 1 ‰ şi 3 ‰” MTV Select, în doze de 2‰ şi 3‰
şi 2,0 ‰” în doze de 0,5‰ şi 2,0‰” de 2‰ şi 3‰” Factori experimentali:
Factori experimentali: Factori experimentali: Factori experimentali: - nutreţuri combinate contaminate
Factori experimentali: - nutreţuri combinate - nutreţuri combinate contaminate - - nutreţuri combinate, contaminate * natural, cu DON şi OTA, sub
- nutreţuri combinate contaminate natural, cu DON şi atât natural, cu DON şi OTA, în natural cu DON şi OTA, în limitele de limitele de detecţie;
contaminate natural, cu OTA, sub limitele de detecţie limitele de detecţie (500µg/kg DON şi detecţie; * natural, cu DON şi OTA, în limitele
350µg/kg DON şi 0,5 µg/kg sau contaminate artificial, cu 35µg/kg OTA), cât şi artificial, cu - Mycofix® MTV Select: absent sau în de detecţie (5,63 ppm OTA şi 574 ppm
OTA); 1000 ppm DON şi 500 ppm 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA; doze de 1 ‰ şi 3 ‰. DON);
- Mycofix® Plus: absent sau în OTA; - Mycofix® Plus: absent sau în doze de * artificial, cu OTA (20,35 ppm);
doze de 0,5 ‰ şi 2,0 ‰. - Mycofix® Plus: absent sau în 2 ‰ şi 3 ‰. - Mycofix® MTV Select: absent sau în
doze de 0,5 ‰ şi 2,0 ‰. doze de 2 ‰ şi 3 ‰.
Indicatori urmăriţi
a) Parametrii de creştere ai puilor studiaţi: d) Indicatori privind apărarea nespecifică a organismului puilor
- dinamica creşterii în greutate; (examenul imunologic):
- conversia hranei (I.C. = kg n.c./kg spor); - properdina din serul sanguin;
- mortalitatea. - lizozimul seric;
- indicele fagocitar (activitatea macrofagică).
b) Indicatori micotoxicologici:
- concentraţia DON şi OTA din nutreţurile combinate administrate; e) Indicatori histopatologici la nivel de:
- concentraţia DON şi OTA din conţinutul digestiv şi fecale. - limbă, ingluviu;
- duoden, ileon,cecum;
c) Indicatori hematologici: - ficat, splină, rinichi;
- hemograma (hematocrit, hemoglobină, eritrocite, volumul eritrocitar g) Indicatori privind producţia de carne rezultată:
- randamentul la sacrificare;
mediu, conţinutul mediu în hemoglobină a eritrocitelor);
- participarea porţiunilor tranşate în alcătuirea carcaselor.
- formula leucocitară.
Capitolul VI
h) Eficienţa economică a inactivării şi detoxifierii micotoxinelor din nutreţurile
combinate administrate puilor broiler de găină
Fig. 6.2. - Schema experimentală generală a cercetărilor
6.3. Material biologic folosit, indicatori urmăriţi şi

metode de lucru
Cercetările au fost realizate pe pui broiler de găină, aparţinând
unor hibrizi industriali, crescuţi în ţara noastră. Ca locaţii pentru creşterea
puilor respectivi au servit S.C. Avi-Top S.A. Iaşi şi Biobazele Facultăţilor
de Zootehnie din Iaşi şi Timişoara.
Nutreţurile combinate folosite pentru hrana puilor din cele 5
experienţe au fost contaminate natural, în sau sub limitele de detecţie, cu
micotoxinele DON şi OTA, în cantităţi variabile, în funcţie de numărul
experienţei efectuate şi de loturile de pui formate în cadrul fiecărei
experienţe. În acelaşi timp, în unele situaţii, hrana administrată puilor a
comportat contaminare mixtă (naturală şi artificială).
Condiţiile de calitate pentru reţetele de nutreţuri combinate
întocmite sunt redate în tab. 6.1.
Pentru inactivarea şi detoxifierea micotoxinelor din furajele
asigurate puilor s-au folosit 2 (doi) aditivi Mycofix® Plus şi Mycofix® MTV
Select, în diferite proporţii; aceştia au fost produşi de compania BIOMIN
din Austria.
Fişele tehnice pentru aditivii experimentaţi sunt redate în tab. 6.2 şi
tab. 6.3.
Indicatori urmăriţi:
Dată fiind complexitatea lucrării, a trebuit să se facă o grupare
atentă a indicatorilor urmăriţi, astfel încât datele experimentale să poată fi
interpretate într-un cadrul pluri- şi interdisciplinar; această grupare a
indicatorilor determinaţi este prezentată mai jos:
- indicatori de creştere a puilor studiaţi;
- indicatori micotoxicologici;
- indicatori hematologici;
- indicatori privind apărarea nespecifică a organismului puilor
(examenul imunologic);
- indicatori histopatologici;
- indicatori privind producţia de carne rezultată;
- indicatori de eficienţă economică.
125
Tabelul 6.1
Reţetele de nutreţuri combinate administrate puilor din experienţe şi
condiţiile de calitate ale acestora
Specificare Starter Creştere Finisare
(1-14 zile) (15-28 zile) (29-38 zile)
Porumb 45,94 48,25 43,35

Şroturi de soia 32,23 30,00 24,68
Grâu 10,00 10,00 20,00
Ulei de soia 4,30 4,55 5,00
Şroturi de floarea 3,00 3,00 3,00
soarelui 1,41 1,26 1,22
Carbonat de calciu 1,57 1,49 1,37
Fosfat monosodic 0,39 0,38 0,39
Sare 0,50 0,50 0,50
Zoofort Biomin 0,26 0,23 0,19
Metionină 0,20 0,15 0,14
Lizină 0,04 0,02 0,01
Treonină 0,15 0,15 0,15
Biozyme x 1000 0,01 0,01 0,01
Fitaza
Condiţii de calitate:
EM (Kcal/kg n.c.) 3061 3104 3230

PB (%) 21,73 20,80 19,10
GB (%) 6,89 7,19 7,52
CB (%) 3,86 3,79 3,61
Ca (%) 0,98 0,90 0,85
P disponibil (%) 0,42 0,40 0,38
Lizină 1,19 1,10 0,97
Metionină D 0,59 0,55 0,48
Treonină 0,78 0,82 0,65
126
Tabelul 6.2
Fişa tehnică a produsului Mycofix® Plus (inactivator de micotoxine)
Definiție: Mycofix® Plus este un complex de 5 componente active
sinergice, după cum urmează:
 complex de minerale cu acţiune sinergică în inactivarea şi
adsorbţia selectivă a micotoxinelor;
 constituent biologic, cu rol în eliminarea micotoxinelor;
 „BBSH 797”, o bioproteină cu rol în degradarea structurii
moleculare a micotoxinelor;
 substanţe fitogenice cu rol hepatoprotector, de contracarare a
efectelor micotoxinelor, a altor hepatotoxine şi a agenţilor
inflamatori;
 substanţe fitofitice, cu rol în stimularea sistemului imunitar.
Mycofix® Plus acţionează împotriva efectelor negative ale micotoxinelor
(leziuni la nivelul tractusului digestiv, a ficatului şi rinichilor, cauzate în special
de DON, OTA şi ZON din nutreţurile combinate, ca urmare a utilizării de materii
prime contaminate, nu interacţionează cu medicamentele folosite şi nu
inactivează vitaminele şi microelementele.
Aspect: praf fin, de culoare gri-bej
Acţiune la păsări:
 scade mortalitatea;
 îmbunătăţeşte sporul mediu zilnic de creştere în greutate şi
conversia hranei;
 îmbunătăţeşte vitalitatea puilor la ecloziune;
 creşte imunitatea;
 îmbunătăţeşte rata de ecloziune;
 măreşte producţia de ouă;
 incidenţa mai mică a hemoragiilor, cu îmbunătăţirea calităţii
carcasei;
 îmbunătăţeşte calitatea cojii ouălor.
Constatări analitice:
Valoare pH (suspensie 1:10) 5,7
Substanţă uscată 916 g/ kg brut
Cenuşă brută 715 g/ kg SU
Proteină brută 168 g/ kg SU
Celuloză brută: 18 g/ kg SU
Rata de includere: preventiv – 0,5 kg/tona de furaj; curativ - 1 – 2,5
kg/tona de furaj, în funcţie de nivelul de contaminare şi starea fiziologică a
animalului. Mycofix® Plus se adaugă direct în furaj în timpul mixării.
Ambalare: în saci de 25 kg.
Termen de valabilitate: 18 luni de la data fabricaţiei.
127
Tabelul 6.3
Fişa tehnică a produsului Mycofix® MTV Select
(inactivator de micotoxine)
Definiție: Mycofix® MTV Select este un inactivator de micotoxine, ce
conţine 5 componente:
 complex de minerale cu acțiune sinergică în inactivarea şi adsorbția
selectiva a micotoxinelor;
 „BBSH 797”, o bioproteină, cu rol în degradarea structurii moleculare
a micotoxinelor;
 constituent biologic – drojdia T. mycotoxinivorans, care consumă şi
digeră micotoxinele;
 substanţe fitogenice, cu rol hepatoprotector, de contracarare a efectelor
micotoxinelor, a altor hepatotoxine şi a agentilor inflamatori;
 substanţe fitofitice, cu rol in stimularea sistemului imunitar.
Aspect: praf fin, de culoare gri-bej.
Acţiune la păsări:
 inactivează micotoxinele prin biotransformare şi adsorbţie;
 diminuează afecţiunile membranei tractusului intestinal;
 reduce leziunile si inflamatiile cauzate de trichothecene;
 stimulează activitatea sistemului imunitar a cărui supresie este cauzată
de micotoxine;
 îmbunătăţeşte sănătatea animalelor;
 nu interacţionează cu medicamentele şi nu inactivează vitaminele,
micro- şi macroelementele din furaj.
Constatări analitice:
Valoare pH (suspensie 1:10) 5,7
Substanţă uscată 959 g/ kg brut
Cenuşă brută 778 g/ kg SU
Proteină brută 16 g/ kg SU
Rata de includere: 0,5 – 1,5 kg/ tona de furaj, în funcţie de nivelul de

contaminare şi de starea fiziologică a animalului. Mycofix® MTV Select se
adaugă direct în furaj, în timpul mixării.
Ambalare: în saci de 25 kg. Păstrarea se va face în condiţii de temperatură,
umiditate şi luminozitate reduse.
Termen de valabilitate: 18 luni de la data fabricaţiei.
128
Metode de lucru:
A. Pentru aprecierea parametrilor de creştere:
- evoluţia masei corporale şi a sporului mediu zilnic de creştere în
greutate s-a apreciat pe baza valorilor obţinute în urma cântăririi puilor
studiaţi, individual, săptămânal, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, cu unele
mici excepţii.
În cazul experienţelor efectuate pe efective mari de păsări, în cadrul
fiecărui lot s-au alcătuit grupe de control. Puii din grupele de control au
fost individualizaţi pentru a se putea cântări mereu aceiaşi pui, la datele
stabilite.
- conversia hranei s-a apreciat prin calcularea indicelui de
conversie (I.C.), utilizând următoarea relaţie de calcul:
consum hranã (kg)
Indice de conversie a hranei (I.C.) 
spor de crestere în greutate (kg)
Pe întreagă perioadă experimentală au fost monitorizate pierderile
din efectiv, calculându-se mortalitatea (%).
B. Pentru aprecierea indicatorilor micotoxicologici:
Determinarea DON:
Etape de lucru:
a) extracţia DON: s-au cântărit aprox. 5 g de material într-un vas
conic, peste care s-au adăugat 24 ml apă distilată. Amestecul s-a lăsat în
repaus, timp de 10 ore, după care s-au introdus 126 ml CH3CN.
Conţinutul vasului conic s-a agitat continuu, timp de o oră şi apoi, s-a
centrifugat la 6000 rpm şi la o temperatură de 10ºC, timp de 10 min;
b) purificarea extractului prin precipitare cu o soluţie de sulfat de
amoniu 30%: un volum de 30 ml supernatant s-a tratat cu 5 ml soluţie de
sulfat de amoniu 30% concentraţie. Amestecul s-a agitat timp de un minut,
iar apoi a fost lăsat în repaus pentru precipitarea impuritaţilor. În
continuare, alicotul s-a centrifugat, în aceleaşi condiţii de mai sus. Într-o
cantitate de 10 ml supernatant s-au adăugat 0.5 grame polietilenglicol şi
amestecul obţinut după omogenizare a fost trecut printr-o membrană
filtrantă ( PTFE,0.45μm);
c) purificarea şi concentrarea extractului prin cromatografie de
imunoafinitate: 1 ml de filtrat obţinut la punctul b) a fost trecut pe o
coloană de imunoafinitate (DONtest HPLCTM, Biopharm sau similar).
Coloana a fost spălată cu câte 2 ml de apă, de trei ori. Toxina a fost, apoi,
eluată cu metanol (1 ml de metanol, aplicat de patru ori).
129
Eluatul total s-a evaporat sub vid, iar reziduul obţinut a fost
redizolvat în 300 µl fază mobilă (amestec de CH3CN:H2O, în raport
volumetric 10:90).
d) analiza de RP-HPLC a extractului purificat: s-a folosit un lichid
cromatograf de tip SHIMADZU-20DAD, prevăzut cu două pompe
cuaternare, autosampler şi un detector de UV-VIS. Coloana
cromatografică folosită a fost de tip C18 150 × 4.6 mm, iar diametrul
particulelor de fază staţionară, de 3 mm.
Conditiile de funcţionare ale aparatului:
- volum injectabil: 100 µl;
- debitul: 0.5 ml/min.;
- temperatura coloanei: 35 °C;
- faza mobilă: CH3CN:H2O=10:90;
- lungimea de undă a detectorului: =220nm.
Determinarea OTA – AOAC 26.100-26-125
Într-un vas special s-au pus 30 ml HCl 2M, 50 ml MgCl2 0,4M şi 20
g probă şi s-a amestecat apoi, cu 100 ml toluen, agitându-se energic, timp
de 60 min. Suspensia s-a centrifugat, iar 50 ml din supernatant s-au trecut
pe o coloană de silicagel SepPak. Coloana s-a spălat de două ori cu câte 10
ml hexan şi 10 ml (toluen:acetonă 95:5) şi apoi, cu 5 ml toluen.
OTA a fost eluată cu 15 ml toluen: acid acetic (9:1), iar eluatul s-a
uscat la +40 °C. Reziduul s-a redizolvat în 1 ml fază mobilă H3IS. S-au
adaugat 20 ml apă distilată şi s-a agitat, menţindu-se, în continuare, în
repaus, timp de trei ore.
Analiza HPLC:
- s-a utilizat coloana Lichrospher 100RP 18 125 × 4.5 µm,
dimensiunea particulelor;
- faza mobilă A:H2O cu 2% CH3COOH;
- faza mobilă B:CH3CN în raport A:B = 1:1;
- florescenţa: ʎ = 247 nm ;
- emisie = 480 ;
- volum injectabil: 20 µl;
- temperatura coloanei: +40 °C.
C. Pentru aprecierea indicatorilor hematologici:
Sângele a fost recoltat din vena subaxilară, în tuburi cu EDTA.
Hemoglobina s-a dozat prin metoda colorimetrică, folosind
reactivul Drobkin.
Hematocritul s-a determinat prin centrifugarea sângelui în
microtuburi.
130
Numărul de eritrocite şi de leucocite s-a obţinut prin
hemocitometrie, folosind reactivul Schaw.
Formula leucocitară s-a determinat prin colorare cu reactiv May-
Grűmwald-Giemsa.
Indicii eritrocitari suplimentari s-au stabilit cu ajutorul formulelor
de mai jos:
VEM = Ht x 10/E, în care:
VEM=volumul eritrocitar mediu
Ht=hematocrit
E= nr. de eritrocite (mil./mm3)
CHEM = HB x 100/Ht, în care:
CHEM=conţinutul eritrocitar mediu în hemoglobină
Hb=hemoglobină (mg/mm3)
Ht= hematocrit (%)
D. Pentru aprecierea indicatorilor biochimici ai sângelui:
Concentraţia serică a acidului uric s-a determinat prin metoda
spectrifotometrică.
E. Pentru aprecierea indicatorilor de apărare nespecifică a
organismului puilor studiaţi:
La vârsta de sacrificare a puilor, de la un număr de 5 masculi şi 5
femele, din fiecare lot, s-au recoltat probe de sânge din vena subaxilară, cu
şi fără anticoagulant pentru determinarea lizozimului seric, a properdinei
serice şi în unele cazuri a indicelui fagocitar.
Lizozimul seric este o enzimă litică întâlnită în secreţiile cavităţii
bucale, în ovalbumină şi în granulele azurofile din citoplasma
polimorfonuclearelor. Efectul bacteriolitic se realizează prin mecanisme
enzimatice, care constau în depolimerizarea şi hidroliza componentelor
mucopolizaharidice din peretele celular. Acţiunea litică se intensifică în
prezenţa anticorpilor. Pentru determinarea acestui indicator s-a apelat la
testul de difuziune simplă în gel de agar , în care s-a încorporat o cultură de
Micrococcus lysodeicticus. Pe placa de agar s-au aplicat probele de ser de
analizat, în godeuri punctifrme în gel. Prin difuzia lizozimului din ser, s-a
format un halou în jurul godeurilor. Diametrul haloului produs de liza
germenilor incluşi în mediu este direct proporţională cu concentraţia
lizozimului seric din probă, care lizează germenii incluşi în mediu.
Valorile s-au interpretat faţă de o curbă etalon.
Properdina serică este o gamaglobulină puternic bazică, alcătuită
din cinci subunităţi identice (A, B, C, D, şi P), legate necovalent. Ea
intervine în distrugerea a o serie de bacterii, îndeosebi Gram negative, a
131
unor bacteriofagi şi are probabil, rol anticancerigen. Concentraţia sa poate
reprezenta un parametru al nivelului reactivităţii imunologice naturale.
S-a determinat colorimetric, prin izolarea şi complexarea cu inulină,
urmată de tratarea cu reactiv Biuret. Citirea s-a făcut la o lungime de undă
de 530 nm. Valorile s-au interpretat faţă de o curbă etalon, stabilită în
prealabil.
Indicele fagocitar este un indicator al capacităţii fagocitare a
celulelor specializate, între care cele mai importante sunt leucocitele
polimorfonucleare (neutrofile), monocitele şi macrofagele.
Fagocitoza, ca proces de apărare specifică şi nespecifică este
rezultanta acţiunii sinergice, atât a elementelor celulare, cât şi a factorilor
umorali de apărare.
Determinarea indicelui fagocitar s-a făcut faţă de o tulpină de
referinţă de stafilococ. La aprecierea rezultatelor s-a comparat numărul de
unităţi formatoare de colonii a suspensiei iniţiale de stafilococ, faţă de
numărul de unităţi formatoare de colonii din amestecul de stafilococ cu
sânge integral, în proporţie de 1:1, după o incubaţie de 60 de minute, la
37ºC.
F. Pentru studiul modificărilor histopatologice:
În vederea studiului modificărilor histopatologice s-au recoltat
porţiuni de limbă, ingluviu, ileon, cecum, ficat, rinichi şi splină, care s-au
imersat în alcool de 80° şi s-au prelucrat pentru obţinerea de preparate
histologice, prin tehnica uzuală, a secţionării la parafină., folosindu-se
coloraţii bicromice (hematoxilină-eozină) şi tricromice (hematoxilină-
eozină-albastru de metilen).
G. Pentru aprecierea producţiei cantitative de carne:

Randamentul la sacrificare (la cald) s-a calculat cu ajutorul relaţiei:
Greutatea carcasei la cald (kg)
R%  x100
Greutatea corporala in viu (kg)
Porţiunile tranşate din carcasă (piept, pulpe, aripi şi tacâm) au fost
cântărite şi raportate procentual din greutatea carcasei.
H. Pentru calcularea eficienţei economice a administrării

produselor antimicotoxicologice testate:
Eficienţa economică a tratamentelor experimentate a fost
determinată prin metoda clasică, calculându-se rata profitului pentru
fiecare lot de experienţă în parte. După caz, s-au calculat şi doi indicatori
132
sintetici ai perfromanţei productive, respectiv Indicele European de
Broiler (EBI) şi Factorul European de Eficienţă a Producţiei (EBEF), după
următoarele relaţii de calcul:
SMZ (g) x rata de pastrare a efectivului (%)

EBI =
10 x IC (kg nutret/kg spor)
Greutatea medie (kg) x rata de pastrare a efectivului (%)

EBEF =
IC (kg nutret/kg spor) x Varsta la care se face evaluarea (zile)
Datele culese în urma desfăşurării cercetărilor au fost procesate cu

ajutorul aplicaţiei de calcul tabelar Microsoft Excel. Pentru aceasta, s-a
întocmit baza de date cu şirurile de variaţie corespunzătoare, fiecare şir
fiind codificat în acord cu specificul informaţiilor studiate.
În prima etapă a avut loc calcularea estimatorilor statistici uzuali –
media aritmetică ( x ), varianţa (S2), deviaţia standard (s), eroarea standard
a mediei (± Sx )şi coeficientul de variaţie (CV%) (relaţia 3.16) - utilizând
algoritmul de calcul al aplicaţiei software. Pentru conformitate, redăm şi
relaţiile matematice care stau la baza acestui algoritm:
 Media aritmetică ( x ): X x
n
 x
 x  n
2
2
 Varianţa (S2): S2 
n -1
 Deviaţia standard (s):

s  S2
s
 Eroarea standard a mediei (  s x ):  sx  
n
133
 Coeficientul de variaţie (V%): V%  s  100

x
În vederea testării semnificaţiei statistice a diferenţelor dintre
mediile caracterelor studiate, s-a utilizat algoritmul ANOVA Single Factor,
inclus în pachetul software Microsoft Excel.
6.4. Experienţa nr. 1: Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea

micotoxinelor din nutreţurile combinate destinate hrănirii
puilor broiler de găină, contaminate natural, în limite de
detecţie cu DON şi OTA, folosind produsul Mycofix® Plus, în
doze de 0,5‰ şi 2,0‰”
6.4.1. Scopul cercetărilor şi planul experimental pentru experienţa

nr. 1
Conform celor menţionate într-un capitol anterior, în ultimul

deceniu, schimbările de climă survenite pe teritoriul României şi în
general în lume, au favorizat înmulţirea micetelor în silozurile pentru
cereale.
Stimularea micetelor a fost selectivă, favorizând genurile Fusarium
şi Trichophyton. În paralel, a crescut producţia de micotoxine, cum sunt:
ocratoxina, deoxinivalenolul şi zearalenona, în timp ce producţia de
aflatoxine a fost nesemnificativă.
Având în vedere aceste aspecte, prin lucrarea de faţă s-a urmărit
testarea în condiţii de producţie a produsului antimicotoxicologic
Mycofix® Plus, la puii broiler de găină, hrăniţi cu nutreţuri combinate
alcătuite din materii prime, contaminate natural, în limitele de detecţie cu
350 µg/kg DON şi 0,5 µg/kg OTA.
În fig. 6.3 se prezintă planul experimental al acestei experienţe, din
care rezultă că au fost formate 3 (trei) loturi de pui hibrizi de o zi ROSS
308, resepctiv: un lot de control – Lc şi 2 (două) loturi experimentale –
L1exp. şi L2exp., la care s-a introdus în hrană aditivul Mycofix® Plus, în
doze de 0,5 ‰, la lotul L1exp. şi de 2‰, la lotul L2exp.
134
Experienţa nr. 1: „Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea micotoxinelor din nutreţurile combinate destinate hrănirii puilor broiler de găină
contaminate natural, în limite de detecţie, cu DON şi OTA, folosind produsul Mycofix® Plus, în doze de 0,5 ‰ şi 2,0 ‰”
LOTURI DE EXPERIENŢĂ
Lotul Lc Lotul L1exp. Lotul L2exp.
a) Hibrid: „ROSS-308” a) Hibrid: „ROSS-308” a) Hibrid: „ROSS-308”

b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi
la populare: 36000 la populare: 36000 la populare: 36000
c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor
la sacrificare: 38 zile la sacrificare: 38 zile la sacrificare: 38 zile
d) Factori experimentali: d) Factori experimentali: d) Factori experimentali:
- nutreţuri combinate - nutreţuri combinate - nutreţuri combinate
contaminate natural, în contaminate natural, în limite contaminate natural, în limite
limite de detecţie, cu: de detecţie, cu: 350µg/kg de detecţie, cu: 350µg/kg
350µg/kg DON şi 0,5 µg/kg DON şi 0,5 µg/kg OTA); DON şi 0,5 µg/kg OTA);
OTA); - Mycofix® Plus, în doză - Mycofix® Plus, în doză
- Mycofix®Plus: absent de 0,5‰ de 2,0‰
a) Parametrii de creştere ai puilor studiaţi: e) Indicatori privind apărarea nespecifică a organismului puilor (examenul imunologic):
- dinamica creşterii în greutate; - properdina din serul sanguin;
- conversia hranei (I.C. = kg n.c./kg spor); - lizozimul seric.
- mortalitatea.
f) Indicatori histopatologici la nivel de:
b) Inicatori micotoxicologici: - ingluviu (guşă);
- concentraţia DON şi OTA din nutreţurile combinate administrate; - duoden, ileon, cecum;
- concentraţia DON şi OTA din conţinutul digestiv şi fecale. - ficat, splină, rinichi.
c) Indicatori hematologici: g) Indicatori privind producţia de carne rezultată:

- formula leucocitară. - randamentul la sacrificare;
d) Indicatori biochimici ai sângelui: - participarea porţiunilor tranşate în alcătuirea carcaselor.
- concentraţia serică a acidului uric.
h) Eficienţa economică a administrării produsului Mycofix® Plus la puii broiler de găină
hrăniţi cu nutreţuri combinate, contaminate natural cu DON şi OTA
Fig. 6.3. - Schema experimentală pentru experienţa nr. 1

6.4.2. Organizarea experienţei nr. 1
Experienţa nr. 1 a fost organizată în S.C. ,,AVI-TOP” S.A. Iaşi, pe un

număr de 108.000 pui de o zi, revenind câte 36.000 pui pe lot de
experienţă.
Creşterea puilor s-a făcut în sistem intenisv, pe aşternut permanent,
pregătindu-se pentru populare cu pui de o zi un număr de trei hale (nr. 1,
2 şi 3), câte una pentru fiecare lot de experienţă. La vârsta de 38 de zile,
puii au fost sacrificaţi pentru aprecierea producţiei de carne.
Pentru hrănirea păsărilor s-au folosit reţete de nutreţuri combinate
specifice, care au îndeplinit condiţiile de calitate redate în tab. 6.1.
Analizele micotoxicologice ale materiilor prime furajere pe baza
cărora au fost fabricate aceste reţete de nutreţuri combinate, ne-au indicat
pentru DON niveluri de 277-313µg/kg la porumb, de 150 µg/kg la grâu şi
de 269-425 µg/kg la şroturile de soia.
Nivelurile de OTA au fost sub limitele de detecţie la grâu, porumb
şi şroturi de soia şi de 0,4µg/kg la şroturile de floarea soarelui.
Conţinutul în zearalenonă nu a depăşit 25µg/kg la porumb.
În nutreţurile combinate alcătuite, aportul de DON s-a ridicat la 350µg/kg,
iar cel de OTA la 0,5µg/kg.
Indicatorii urmăriţi sunt cei înscrişi în planul experimental elaborat
(fig. 6.3). Analizele planificate a se executa au fost făcute în Centrul de
Cercetări al Companiei BIOMIN din Herzogenburg – Austria, Facultatea
de Zootehnie din Iaşi, Facultatea de Medicină Veterinară din Timişoara,
precum şi în Laboratorul uzinal al S.C. “Avi-Top” S.A. Iaşi.
6.4.3. Rezultate obţinute şi discuţii

6.4.3.1. Parametrii de creştere ai puilor studiaţi
Evoluţia masei corporale la puii broiler de găină din loturile de

experienţă este prezentată în tab. 6.4.
Din datele înscrise în tab 6.4. se constată că pe întreaga perioadă
experimentală, comparativ cu lotul de control - Lc, lotul L1exp., protejat
cu 0,5 ‰ Mycofix® Plus în hrană a realizat o masă corporală medie cu
3,5% mai mare, în timp ce lotul L2exp., care a primit 2 ‰ Mycofix® Plus, a
avut o greutate corporală medie, cu 8,15% mai mare. Rezultă că, aditivul
Mycofix® Plus a apărat puii de contaminarea cu DON şi OTA,
proporţional cu doza administrată.
136
Tabelul 6.4
Evoluţia masei corporale medii (g) la puii broiler de găină din loturile
de experienţă
(Experienţa nr. 1)
n=100 pui/lot
Vârsta puilor Lc L1exp. L2exp.
(zile) x  sx (g) x  sx (g) x  sx (g)
1 41,60±1,21 41,40±1,64 41,60±1,92
7 155,70±7,36 170,78±8,14 181,87±8,69
14 414,60±19,28 431,16±21,35 463,69±21,85
21 831,20±32,11 848,83±34,83 875,34±37,42
28 1334,70±43,29 1404,40±46,34 1413,52±48,91
35 1893,10±50,09 1956,50±51,28 1907,53±54,37
38 2111,26±54,45 2185,91±56,41 2283,43±58,98
% din Lc 100 103,50 108,15
Efectul protector al produsului Mycofix® Plus a fost mai mare în

prima săptămână de viaţă a puilor, determinând creşterea masei lor
corporale cu 9,68% la lotul L1exp. şi cu 16,80% la lotul L2exp. faţă de lotul
de control - Lc (tab. 6.5 şi fig. 6.4.). Acest efect s-a redus treptat, pe măsură
ce puii au înaintat în vârstă şi au crescut în greutate, fapt explicat prin
diminuarea dozei de aditiv raportată la masa corporală.
Tabelul 6.5
Efectul protector al aditivului Mycofix® Plus asupra puilor contaminaţi
natural, în limitele de detecţie, cu DON şi OTA
(Experienţa nr. 1)
Vârsta puilor Lc L1exp. L2exp.
(zile) (%) (% din greutatea (% din greutatea
corporală medie a Lc) corporală medie a Lc)
1 100 - -
7 100 109,68 116,81
14 100 103,99 111,84
21 100 102,12 105,31
28 100 105,22 105,90
35 100 103,35 100,76
38 100 103,50 108,15
137
Fig. 6.4 - Diagrama masei corporale medii săptămânale la puii contaminaţi

natural, în limite de detecţie, cu DON şi OTA, în raport cu vârsta şi doza
de administrare (Experienţa nr. 1)
Corelat cu masa corporală, sporul mediu zilnic de creştere în

greutate realizat de pui în perioada experimentală a relevat utilitatea
administrării aditivului Mycofix® Plus, în dozele specificate (tab. 6.6. şi fig.
6.5).
Tabelul 6.6
Dinamica sporului mediu zilnic la puii studiaţi
(Experienţa nr. 1) (n=100 pui/lot)
Sporul mediu zilnic de creştere în greutate (g)
Vârsta puilor
Lc L1exp. L2exp.
(zile)
x  sx (g) x  sx (g) x  sx (g)
7 16,30±1,27 18,48±1,34 20,03±1,40
14 36,98±2,39 37,00±2,62 40,26±2,81
21 59,50±2,87 59,66±2,95 58,80±2,81
28 73,36±3,61 79,36±3,77 76,88±3,65
35 79,70±3,84 78,87±3,73 79,57±3,78
38 72,63±3,75 76,16±3,87 125,15±4,62
% faţă de Lc la - 104,86 172,31
38 zile
138
Fig 6.5 - Diagrama sporului mediu zilnic de creştere în greutate la puii

studiaţi
(Experienţa nr. 1)
Indicele de conversie a hranei (IC=kg n.c./kg spor) s-a redus cu

6,16% la doza de 2‰ Mycofix® Plus şi cu 1,54% la cea de 0,5‰ Mycofix®
Plus (tab.6.7).
Mortalitatea înregistrată a fost mai mică la loturile care au primit
Mycofix® Plus (1,85% la lotul L2exp. şi 2,01% la lotul L1exp.) comparativ
cu lotul de control - Lc (2,86%).
Diminuarea ratei mortalităţii la loturile experimentale faţă de lotul
de control-Lc s-a făcut cu 35,32% la lotul L2exp. şi cu 29,72% la lotul
L1exp. (tab. 6.8. şi fig. 6.6.).
Tabelul 6.7
Indicele de conversie a hranei (I.C. – kg n.c./kg spor) la puii studiaţi
(Experienţa nr. 1)
Lotul de experienţă
Specificare
Lc L1exp. L2exp.
Indicele de conversie a hranei
1,950 1,920 1,830
(kg n.c./kg spor)
% din Lc 100 98,46 93,85
139
Tabelul 6.8
Mortalitatea (%) înregistrată la puii de experienţă
(Experienţa nr. 1)
Săptămâna Mortalitatea(%)
de viaţă (* Lc L1exp. L2exp.
1 0,69 0,53 0,45
2 0,45 0,23 0,28
3 0,58 0,27 0,28
4 0,62 0,50 0,35
5 0,52 0,47 0,49
Cumulat 2,86 2,01 1,85
% din Lc 100 70,28 64,68
*) între vârstele de 35 şi 38 zile a puilor nu s-au înregistrat pierderi din
efectiv la niciun lot de experienţă
Mortalitate (%)
Fig. 6.6 - Diagrama pierderilor prin mortalitate (%) înregistrate de puii

studiaţi (Experienţa nr. 1)
140
6.4.3.2. Examenul micotoxicologic
Întrucât, doza de OTA din nutreţurile combinate administrate

puilor a fost foarte mică, nu s-a mai făcut dozarea OTA din digestă,
considerând că nu mai este necesar. În schimb, s-a dozat DON din
ingluviu (guşă), jejun şi cecum, luând în considerare că în hrană,
concentraţia de DON a fost de 350 ppm; rezultatele obţinute sunt
prezentate în tab. 6.9.
Tabelul 6.9
Cantităţile de DON prezente în ingluviu, jejun şi cecum (ppm), la
puii studiaţi
(Experienţa nr. 1)
Specificare Lc (ppm) L1exp. (ppm) L2exp. (ppm)
Ingluviu 875 785 745
Jejun 430 <250 <250
Cecum 560 <250 <250
Se constată că la lotul Lc, DON a fost prezent în ingluviu, dar şi în

jejun şi cecum, în concentraţie de 49% în jejun şi de 64% în cecum.
La loturile L1exp. şi L2exp., suplimentarea hranei cu 0,5‰ şi
respectiv, cu 2‰ Mycofix® Plus, a făcut ca DON să fie prezent în jejun şi
cecum sub limitele de detecţie, fapt care relevă efectul de inactivare şi
detoxifiere al aditivului furajer experimentat.
6.4.3.3. Examenul hematologic
Determinarea formulei leucocitare din sângele puilor studiaţi s-a

făcut pentru a cunoaşte dacă produsul experimentat (Mycofix® Plus) a
exercitat un efect imunomodulator (tab. 5.8).
Din compararea diferitelor categorii de leucocite găsite la cele 3
(trei) loturi de experienţă (Lc; L1exp. şi L2exp.) a rezultat că nu au fost
diferenţe între acestea în privinţa neutrofilelor şi limfocitelor, însă s-a
constatat o scădere a eozinofilelor, cu 23,08% la loturile L1exp. şi L2 exp.,
faţă de lotul de control – Lc; cu toate acestea, eozinofilele s-au înscris în
limite fiziologice normale şi la loturile menţionate.
141
Tabelul 6.10
Formula leucocitară la puii studiaţi, suplimentaţi în hrană
cu Mycofix® Plus
(Experienţa nr. 1)
Neutrofile Eozinofile Monocite Limfocite
Specificare
(%) (%) (%) (%)
Lc 55,40±5,36 2,6±1,00 3,40±0,88 38,20±4,72
L1exp. 55,67±5,77 2,0±1,00 3,00±1,00 38,33±3.77
L2exp. 55,66±5,78 2,0±1.00 2,33±0,44 40,00±5,33
% faţă L1exp. 100,49 76,92 88,23 100,34
de Lc L2exp. 100,47 76,92 68,53 104,71
Valori de 13-49 2-14 1-4 5-28
referinţă (* (30) (7) (2) (15)
(*după Chelaru, 2000
La fel, s-a semnalat reducerea monocitelor cu 11,77% la lotul L1exp.

şi cu 31,47% la lotul L2exp., probabil datorită unui flux mai mare al
acestora în mucoasa intestinală, sugerând un efect pozitiv de stimulare a
apărării celulare locale sub acţiunea componentelor produsului Mycofix®
Plus, administrat puilor. Deşi, monocitele au scăzut proporţional cu doza
de Mycofix® Plus introdusă în hrana puilor, valorile găsite şi pentru acest
indice hematologic s-au înscris în limitele de referinţă.
6.4.3.4. Examenul biochimic al sângelui
Pentru examenul biochimic al sângelui, la sfârşitul experienţei, a

fost dozat acidul uric din serul sanguin. Datele obţinute sunt înscrise în
tab. 6.11 şi în fig. 6.7.
Din datele prezentate, rezultă o reducere a concentraţiei serice a
acidului uric cu 12,88% la lotul L1exp. şi cu aproximativ 18% la lotul
L2exp. faţă de lotul Lc; aceasta denotă un regim proteic echilibrat,
integritate morfologică şi funcţională a ficatului şi rinichilor, precum şi o
mai bună utilizare a azotului proteic la puii a căror hrană a fost
suplimentată cu Mycofix® Plus.
142
Tabelul 6.11
Concentraţia serică (mg %) a acidului uric,
la puii broiler de găină studiaţi, suplimentaţi în hrană cu Mycofix® Plus
(Experienţa nr. 1)
Specificare Lc L1exp. L2exp.
1 4,3 6,9 3,1
2 7,6 5,0 5,8
3 6,9 3,6 3,3
4 3,3 3,5 4,1
5 5,1 4,9 3,9
6 4,5 3,7 5,8
x  s (mg%) 5,29±1,31 4,60±1,00 4,33±0,97
x
% din Lc 100 87,12 82,01
Valori de referinţă 7,05±1,24 mg%
Fig. 6.7 - Diagrama uricemiei la puii broiler de găină, suplimentaţi în

hrană cu Mycofix® Plus
(Experienţa nr. 1)
143

imunologic)
Apărarea nespecifică umorală a fost investigată prin testarea
lizozimului şi a properdinei din serul sanguin. Se ştie că, lizozimul este un
factor nespecific de apărare, cu capacitatea de a liza peretele bacterian. Din
determinările efectuate de noi s-a desprins că la lotul L1exp., valoarea
lizozimului a fost de 2,48 ori mai mare decât la lotul de referinţă (Lc), iar la
lotul L2exp., de 3,64 ori mai ridicată (tab. 6.12 şi fig. 6.8); de aici, deducem
efectul stimulator umoral al produsului Mycofix® Plus asupra lizozimului
seric.
Tabelul 6.12
Valorile properdinei serice (μg/ml) şi ale lizozimului seric (μg/ml)
la puii studiaţi, suplimentaţi în hrană cu Mycofix® Plus(Experienţa nr. 1)
Properdina serică x  s x (μg/ml) 7,87±2,86 7,70±1,44 10,93±6,91
% din Lc 100 88,50 125,63
Lizozimul seric x  s (μg/ml) 9,02±2,15 22,42±7,72 32,83±11,77
x
% din Lc 100 248,56 363,97
Fig. 6.8 - Diagrama properdinei şi a lizozimului seric la puii broiler de

găină studiaţi, suplimentaţi în hrană cu Mycofix® Plus (Experienţa nr. 1)
Asemănător lizozimului, properdina serică implicată în activarea
complementului, dar având şi un efect bactericid însemnat asupra
144
bacteriilor gram negative (în special!), constituie un parametru de prim
rang al reactivităţii imunologice naturale.
La lotul L2exp., valoarea poperdinei (10,93 µg/ml) a fost cu 38,88%
mai mare decât la lotul Lc, ceea ce înseamnă că produsul Mycofix® Plus a
exercitat un efect stimulator nespecific asupra apărării naturale a
organismului (tab. 6.12. şi fig. 6.9.).
6.4.3.6. Examenul histopatologic

Examenul histopatologic al organelor puilor din loturile
experimentale L1exp. şi L2exp., suplimentate în hrană cu Mycofix® Plus,
ne-a indicat leziuni discrete în diverse organe şi ţesuturi, dar acestea nu au
fost caracteristice intoxicaţiei cu DON decât în ingluviu, unde la toate
loturile, cu unele nuanţări între ele, epiteliul s-a prezentat cheratinizat, cu
un uşor edem al interstiţiilor straturilor musculare, plus o slabă hialinizare
şi fibroză a laminei propria, precum şi a submucoasei.
În fig. 6.9-6.16 se prezintă aspecte microfotografice şi
histopatologice ale organelor ţintă.
Dacă la loturile L1exp. şi L2exp., aceste leziuni (de la nivelul
ingluviului) erau discrete, ele s-au manifestat mai intens la lotul de control
– Lc, la care s-au semnalat următoarele fenomene: hipercheratinizarea
epiteliului, edeme bogate şi ectazia vaselor din submucoasă, zone de
necroză şi infiltrat leucocitar difuz. Leziunile descrise se corelează cu
nivelul DON din ingluviu. La rândul lor, leziunile găsite la nivel hepatic şi
renal nu au fost caracteristice intoxicaţiei cu OTA, cu referire la aspectul
vascular, prezenţa ectaziei, a edemului difuz şi a necrozei.
La toate loturile de experienţă, la acest nivel, s-au mai constatat
leziuni discrete, generate de o hialinizare a mezangiului la unii glomeruli,
ca şi intumescenţa granulară a nefrocitelor la o parte din tubii proximali şi
distali şi, de asemenea, o discretă stază interstiţială.
În ileon, la loturile L1exp. şi L2exp. s-a observat cu claritate desenul
vilozităţilor intestinale; în unele vilozităţi, axul conjunctiv era lărgit, cu
hialinizarea muşchiului vilozitar.
La lotul de control – Lc, leziunile întâlnite s-au prezentat exacerbat
şi însoţite de ulcere ale mucoasei, ca şi de reducerea taliei vilozităţilor.
În cecum, la loturile L1exp. şi L2exp., structurile glandulare ale
mucoasei au fost foarte bine conturate; mai mult decât atât, s-au pus în
evidenţă: infiltrat limfoplasmocitar redus în lamina propria şi granulocite
rare în axul conjunctiv al vilozităţilor periglandulare.
La lotul de control-Lc, aceste leziuni au avut o amploare aparte,
fiind însoţite de o exalcerare a epiteliului de înveliş.
145
Fig. 6.9 - Lotul L1exp. – 0,5‰ Mycofix® Plus Fragment de ficat, incluzând aproximativ 7-8 spaţii porte discret
lărgite, prin fibroză şi hialinizarea pereţilor vasculari ; intravascular, conţinut fibrino hematic şi leucocitar;
dominant limfocite mici şi plasmocite; rare granulocite fără tendinţa de diapedeză; intumescenţă clară şi tulbure
a hepatocitelor cu grade diferite de distrofie balonizantă; capilare sinusoide cu discretă stază; celulele Kupffer în
număr moderat, unele active fagic; discretă stază biliară intra şi extrahepatocitară
(col. HE).
Fig. 6.10 - Lotul L1exp. – 0,5‰ Mycofix® Plus. Fragment de rinichi cu hialinizarea capsulei; glomeruli renali, cu
capilare colabate şi hialinizarea mezangiului; la unii glomeruli , simfize parieto-capilare; intumescenţă tulbure
(granulară) a nefrocitelor tubilor proximali şi distali; ştergerea marginii “în perie”; discretă stază interstiţială;
îngroşarea şi hialinizarea membranei bazale a tubilor epiteliali ai nefronului.
(col. HE).
146
Fig. 6.11 - Lotul L2exp. - 2‰ Mycofix® Plus. –Fragment de ficat, incluzând aproximativ 7-8 spaţii porte discret
lărgite, prin fibroză şi hialinizarea pereţilor vasculari ; intravascular, conţinut fibrino hematic şi leucocitar;
dominant limfocite mici şi plasmocite; rare granulocite, fără tendinţa de diapedeză; intumescenţă clară şi
tulbure a hepatocitelor, cu grade diferite de distrofie balonizantă; capilare sinusoide cu discretă stază; celulele
Kupffer în număr moderat, unele active fagic; discretă stază biliară intra şi extrahepatocitară (col. HE).
Fig. 6.12 - Lotul L2exp. - 2‰ Mycofix® Plus. - Fragment de splină cu discretă hiperplazie a pulpei albe, prin
hipertrofia inegală a foliculilor splenici; discretă hialinizare a peretelui arteriolar, pe alocuri constituirea de
centrii germinativi; populaţie limfoidă, de tip limfoblaste (centroblaste); limfocite (centrocite), macrofage
splenice inactive şi active; prezente macrofage, cu corpi fagocitaţi “tangible body”; discretă stază a pulpei roşii.
(col. HE).
147
Fig. 6.13 - Lotul L2exp. - 2‰ Mycofix® Plus.- Fragment de rinichi, cu hialinizarea capsulei; glomeruli renali, cu
capilare colabate şi hialinizarea mezangiului; la unii glomeruli , simfize parieto-capilare; intumescenţă tulbure
(granulară) a nefrocitelor tubilor proximali şi distali; ştergerea marginii “în perie”; discretă stază interstiţială.
(col. HE).
Fig. 6.14 - Lotul L2exp. - 2‰ Mycofix® Plus. Fragment de ileon, cu desen vilozitar păstrat; exalcerări ale
epiteliului mucoasei; aspecte de exocitoză ; unele vilozităţi prezintă axul conjunctiv lărgit, cu hialinizarea
muşchiului vilozitar şi a pereţilor arteriolo-venulari ; infiltrat limfoplasmocitar şi rare granulocite în lamina
propria (ax vilozitar şi periglandular). (col. HE).
148
Fig. 6.15 - Lotul L2exp. - 2‰ Mycofix® Plus. Perete de cecum, cu păstrarea structurilor glandulare; mici arii de
exalcerare a epiteliului de înveliş; aspecte de exocitoză; în lamina propria, infiltrate limfo-plasmocitare şi rare
granulocite în axul conjunctiv al vilozităţii şi periglandular; celule alungite de tipul fibroblastelor
(miofibroblaste) pericriptice; la baza glandelor, prezenţi rari foliculi limfoizi; discretă hiperemie în submucoasă.
(col. HE).
Fig. 6.16 - Lotul L2exp. - 2‰ Mycofix® Plus. - Fragment de perete tub digestiv (guşă), cu orto- şi
parakeratinizarea epiteliului; hialinizarea şi fibroza laminei propria şi a submucoasei; discret edem şi distrofie
mixoidă a interstiţiilor straturilor musculare
netede din tunica musculară a peretelui. (col. HE).
149
6.4.3.7. Producţia cantitativă de carne rezultată
În vederea aprecierii producţiei cantitative de carne obţinută de la

puii studiaţi s-a calculat randamentul la sacrificare şi s-a stabilit cota de
participare a porţiunilor tranşate din carcase, în alcătuirea lor.
Referitor la randamentul la sacrificare (la cald), acesta s-a obţinut
prin raportarea greutăţii carcasei eviscerate (carcasa proaspătă, cu
grăsimea abdominală şi subcutanată, capul şi organele interne
îndepărtate) la greutatea vie a puilor, determinată înainte de abatorizare.
Constatarea făcută a fost aceea că, între loturi nu s-au găsit diferenţe
statistice semnificative, valorile obţinute variind între 70,94% (Lc) şi
72,19% (L2exp.); totuşi, un plus de 0,75% înregistrat la lotul L1exp şi de
1,76% la lotul L2exp., faţă de lotul de control-Lc pentru acest indicator nu
poate fi trecut cu vederea (tab. 6.13 şi fig. 6.17).
Tabelul 6.13
Valorile pentru randamentul la sacrificare la cald, la puii studiaţi
(Experienţa nr. 1)
Greutate vie (g) 2111±10,96 2185±11,42 2283±9,36
Greutate carcasă eviscerată (g) 1498±7,83 1562±9,07 1648±8,61
Randament la sacrificare la cald (%) 70,94±0,32 71,47±0,48 72,19±0,65
Diferenţa faţă de lotul de control-Lc
pentru randamentul al sacrificare la - +0,75 +1,76
cald (%)
Explicaţia situaţiei relatate rezidă în înregistrarea unor greutăţi

corporale superioare la loturile experimentale (L1exp. şi L2exp.),
comparativ cu lotul de referinţă (Lc), la vârsta de sacrificare a puilor (38
zile). Aceasta a făcut ca şi participarea porţiunilor tranşate, de calitate
superioară (piept şi pulpe), din carcase să fie mai bună la loturile L1exp. şi
L2exp, faţă de lotul Lc (pentru piept: 36,63% la lotul L1exp.; 36,46% la lotul
L2exp., respectiv 36,03% la lotul Lc şi pentru pulpe: 29,86% la lotul L1exp.;
30,04% la lotul L2exp., respectiv 28,67% la lotul Lc) (tab. 6.14 şi fig. 6.18).
150
Fig. 6.17 – Valorile pentru randamentul la sacrificare (la cald), la puii

Tabelul 6.14.
Participarea porţiunilor tranşate în alcătuirea carcaselor (% din carcasă)
(Experienţa nr. 1)
Piept (%) 36,03 36,63 36,46
Pulpe (%) 28,67 29,86 30,04
Aripi (%) 10,80 10,47 10,36
Tacâm (%) 24,50 23,04 23,14
Fig. 6.18 – Participarea porţiunilor tranşate în alcătuirea carcasei

(Experienţa nr.1 )
151
Rezultatele menţionte se constituie într-o dovadă elocventă că

produsul Mycofix® Plus, administrat în hrana puilor studiaţi, în doze de
0,5‰ şi 2‰ şi-a dovedit eficienţa în inactivarea şi detoxifierea
micotoxinelor determinate, în special la doza de 2‰.
6.4.3.8. Eficienţa economică a administrării produsului Mycofix® Plus la

puii broiler de găină hrăniţi cu nutreţuri combinate contaminate natural
cu DON şi OTA
Datele privind cheltuielile, veniturile şi profiturile obţinute în urma
utilizării produsului Mycofix® Plus, ca aditiv furajer specific pentru
inactivarea micotoxinelor şi detoxifierea hranei sunt prezentate în tab. 6.15.
În urma analizei consumului de hrană şi a sporului de creştere în greutate s-
a observat că, deşi puii din loturile experimentale (L1exp. şi L2exp.) au
ingerat mai multă hrană decât cei din lotul de control-Lc, eficienţa
valorificării hranei a fost mai bună; astfel, puii în a căror hrană a fost
introdus aditivul furajer studiat, au produs cantităţi mai mari de carne la
sacrificare şi implicit, au realizat valori mai mici pentru indicele de
conversie a hranei. Prin urmare, deşi cheltuielile totale de producţie la
loturile experimentale au depăşit cu 1,02% (L1exp.), respectiv cu 1,04%
(L2exp.) pe cele înregistrate la lotul de control (Lc.), veniturile obţinute în
urma abatorizării au fost superioare celor obţinute la lotul de referinţă. Aşa
de exemplu, la lotul L1exp., acestea au fost mai mari cu 1,09%, iar la lotul
L2exp., cu 1,13%. Puii din lotul de control-Lc au generat, în final, un profit
de 54900,61 RON, mai redus faţă de valorile obţinute de puii a căror hrană a
fost suplimentată cu Mycofix® Plus (81687,63 RON la lotul L1exp. şi
91049,66 RON la lotul L2exp.). Activitatea de creştere a puilor broiler de
găină „ROSS-308” a fost profitabilă în toate cele 3 situaţii studiate, dar
utilizarea produsului Mycofix® Plus a generat obţinerea unor valori
superioare pentru rata profitului, comparativ cu lotul de control-Lc
(17,29%-la L1exp. şi 18,55%-la L2exp. vs. 12,65%-la Lc), diferenţa dintre
aceste date valorice fiind de 8,85…13,04%, în favoarea loturilor
experimentale-L1exp. şi L2exp.
Datele de ansamblu obţinute au scos din nou în evidenţă efectul
benefic, din punct de vedere biologic, tehnologic şi economic, al utilizării
aditivului Mycofix® Plus pentru a anihila micotoxinele existente şi prin
urmare, pentru a detoxifia hrana. Rezultatele obţinute în această
experienţă, sugerează utilizarea unei doze de includere de 2‰ a
produsului Mycofix® Plus în reţetele de nutreţuri combinate pentru puii
broiler de găină, cu scopul diminuării pierderilor din efectiv şi a
maximizării profiturilor.
152
Tabelul 6.15
Eficienţa economică în creşterea şi valorificarea puilor de carne studiaţi, în condiţiile utilizării produsului Mycofix® Plus ca aditiv furajer pentru
inactivarea şi detoxifierea micotoxinelor din hrană
(Experienţa nr. 1)
SPECIFICARE U.M. Lotul de control (Lc) Lotul L1exp. (+0,5‰ Mycofix® Plus) Lotul L2exp. (+2,0‰ Mycofix® Plus)
Efectiv pui de o zi la populare CAP. 37060 37910 37500
Spor în greutate obţinut KG 75063 79870 82852
Mortalitate CAP. 1192 958 761
Pui livraţi la abator CAP. 35878 36952 36739
Greutate totală pui livraţi la abator KG 75770 80770 83880
Hrană consumată KG 150050 152240 157700
Valoare Valoare Valoare
U.M..
CHELTUIELI DIRECTE Cantitatea Preţ/U.M. (RON) Cantitatea Preţ/U.M. (RON) Cantitatea Preţ/U.M. (RON)
Pui de o zi CAP. 37060 1,6 59296,00 37910 1,6 60656,00 37500 1,6 60000,00
Furaj starter KG 19640 1,451 28497,64 20092 1,451 29153,49 18950 1,451 27496,45
3
15
Furaj creştere KG 77826 1,442 112225,09 87193 1,442 125732,31 78750 1,442 113557,50
Furaj finisare KG 52584 1,302 68464,37 44955 1,302 58531,41 60000 1,302 78120,00
Energie electrică KW 5340 0,321 1714,14 5430 0,321 1743,03 5430 0,321 1743,03
Apă MC 750 2,21 1657,50 750 2,21 1657,50 750 2,21 1657,50
Gaz metan MC 2771 1,086 3009,31 2771 1,086 3009,31 2771 1,086 3009,31
Oxitetraciclină KG 6 100 600,00 6 100 600,00 6 100 600,00
Vitamina A, D3, E L 7,5 62 465,00 7,5 62 465,00 7,5 62 465,00
Vaccin anti PPA DOZE 75000 0,05 3750,00 75000 0,05 3750,00 75000 0,05 3750,00
Vaccin anti Bursită DOZE 37500 0,08 3000,00 37500 0,08 3000,00 37500 0,08 3000,00
Vircon KG 6,375 65 414,38 6,375 65 414,38 6,375 65 414,38
Dezinsecţie 458,00 458,00 458,00
Salarii RON 1158,00 1158,00 1158,00
Aşternut (rumeguş) KG 37500 0,048 1800,00 37500 0,048 1800,00 37500 0,048 1800,00
TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON 286509,42 292128,42 297229,16
U.M..
CHELTUIELI INDIRECTE Cantitatea Preţ/U.M. (RON) Cantitatea Preţ/U.M. (RON) Cantitatea Preţ/U.M. (RON)
Amortisment MP 2100 0,593 1245,30 2100 0,593 1245,30 2100 0,593 1245,30
Transport KM 360 0,9 324,00 360 0,9 324,00 360 0,9 324,00
Tabelul 5.14 (continuare)
Alte cheltuieli RON 260 260 260
TOTAL CHELTUIELI INDIRECTE RON 1829,30 1829,30 1829,30
TOTAL GENERAL CHELTUIELI RON 288338,72 293957,72 299058,46
SPECIFICARE U.M. Lotul de control (Lc) Lotul L1exp. (+0,5‰ Mycofix® Plus) Lotul L2exp. (+2,0‰ Mycofix® Plus)
Pui livraţi la abator cap. 35878 36952 36739
Greutate totală pui livraţi la abator kg 75770 80770 83880
Cheltuieli pe Kg carne pui în viu RON/Kg 3,81 3,64 3,57
Cheltuieli abatorizare/Kg carne pui
în viu RON/Kg 1,2 1,2 1,2
Total cheltuieli abatorizare RON 90924 96924 100656
Total costuri de producţie RON 379262,72 390881,72 399714,46
Cost/Kg carne tăiată RON 6,96 6,6 6,5
VENITURI POST-ABATORIZARE U.M. Cantitatea Preţ/U.M. (RON) Cantitatea Preţ/U.M. (RON) Cantitatea Preţ/U.M. (RON)
Ficat KG 1535 10,39 15948,65 808 10,39 8395,12 840 10,39 8727,6
Pipote KG 1515 7,29 11044,35 1616 7,29 11780,64 1678 7,29 12232,62
Piept cu os KG 19051 9,59 182699,09 21151 9,59 202838,09 21965 9,59 210644,35
Pulpe cu os KG 14746 8,99 132566,54 16780 8,99 150852,2 17425 8,99 156650,75
Aripi KG 5561 8,7 48380,7 6047 8,7 52608,9 6280 8,7 54636
Tacâm KG 12090 3,6 43524 12804 3,6 46094,4 13298 3,6 47872,8
Total venituri după tranşare (RON) 434163,33 472569,35 490764,12
4
15
Venit/kg carne tăiată RON 7,97 7,98 7,98

PROFIT RON 54900,61 81687,63 91049,66
Profit/kg carne tăiată RON 1,01 1,38 1,48
RATA PROFITULUI % 12,65 17,29 18,55
Diferenţa faţă de lotul de control (%) - 8,85 13,04
6.4.4. Concluzii parţiale
1. Efectul protector al produsului Mycofix® Plus faţă de acţiunea

micotoxicologică a deoxinivalenolului (DON) şi ocratoxinei (OTA)
a fost proporţional cu doza de administrare în hrană, determinând
la puii broiler de găină studiaţi creşterea masei corporale cu 3,5 % la
0,5 ‰ Mycofix® Plus şi cu 8,15 %, la 2 ‰ Mycofix® Plus. Efectul
maxim a fost obţinut în prima săptămână de viaţă a puilor, în
special la doza de 2 ‰ Mycofix® Plus; la această vârstă, puii au fost
mai sensibili la DON şi OTA.
2. Indicele de conversie a hranei (IC=kg n.c./Kg spor) a fost de 1,95 la
lotul Lc faţă de 1,92 la lotul L1exp. (-1,54%) şi de 1,83 la lotul L2exp.
(-6,16%).
3. Pe întreaga perioadă cercetată, mortalitatea în cadrul loturilor
experimentale (L1exp. şi L2exp.) s-a redus faţă de cea de la lotul de
control-Lc cu 70,28 %, la doza de 0,5 ‰ Mycofix® Plus (L1exp.) şi cu
64,68 %, la cea de 2 ‰ Mycofix® Plus (L2exp.).
4. Produsul Mycofix® Plus a diminuat uricemia cu 12,88 %, la doza de
0,5 ‰ şi cu 18,00 %, la doza de 2 ‰.
5. De asemenea, produsul experimentat (Mycofix® Plus) a avut un
efect imunomodulator, prin stimularea producţiei de lizozim seric,
de 2,48 ori faţă de lotul de control-Lc, la doza de 0,5 ‰ şi respectiv,
de 3,64 ori, la doza de 2‰.
6. Concentraţia properdinei serice a crescut cu 38,88 % la doza de 2 ‰
Mycofix® Plus, valoarea acestui factor imunitar umoral fiind un
parametru important al reactivităţii imunologice naturale a puilor.
7. Examenul histopatologic al organelor puilor din loturile
experimentale L1exp. şi l2exp., suplimentate în hrană cu Mycofix®
Plus ne-a indicat leziuni discrete, dar acestea nu au fost
caracteristice intoxicaţiei cu DON decât în ingluviu; la lotul de
control – Lc, la acest nivel, leziunile semnalate s-au manifestat mai
intens.
8. Producţia cantitativă de carne a fost îmbunătăţită în urma utilizării
acestui aditiv furajer, astfel că, faţă de lotul de control (Lc),
randamentul la sacrificare (la cald) a fost superior cu 0,75%, la lotul
L1exp. (adaos de 0,5 ‰ Mycofix® Plus în hrană), respectiv cu 1,76%,
la lotul L2exp., la care rata de includere a aditivului a fost de 4 ori
mai mare (2 ‰).
155
9. Proporţia de participare a principalelor porţiuni tranşate (pulpe şi
piept) în alcătuirea carcasei a fost mai mare la loturile
experimentale faţă de lotul de control-Lc (+1,19…+1,66%, pentru
piept, respectiv +4,15…+4,77%, în cazul pulpelor).
10. Utilizarea produsului Mycofix® Plus a generat obţinerea unor valori
superioare pentru rata profitului, comparativ cu valoarea obţinută
la lotul de control-Lc (17,29% la L1exp. şi 18,55% la L2exp. vs.
12,65% la Lc).
6.5. Experienţa nr. 2: „Contribuţii la inactivarea şi

detoxifierea micotoxinelor din nutreţurile combinate
destinate hrănirii puilor broiler de găină, contaminate
artificial cu 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA, folosind
produsul Mycofix® Plus , în doze de 0,5‰ şi 2,0 ‰”

nr. 2
În România, frecvenţa poluării materiilor prime furajere şi în

special, a cerealelor este suficient de mare ca să atragă atenţia asupra
măsurilor ce trebuie luate pentru protecţia animalelor.
Prevenţia micotoxicozelor presupune uscarea cerealelor cu o
umiditate mare, în momentul depozitării lor. Atunci când, totuşi,
contaminarea s-a produs, efectele nedorite ale acesteia se pot anihila prin
blocarea absorbţiei în organismul animal a micotoxinelor sau/şi prin
utilizarea unor bacterii care să le consume (Ruprich şi col., 1991; Huff şi col.,
2005; Vacaru-Opriş şi col., 2009).
Tratamentele chimice care au în vedere folosirea ozonului,
peroxidului de hidrogen, hipocloritului de sodiu, formaldehidei,
hidroxidului de calciu sau amoniacului pot fi, de asemenea, o soluţie de
contracarare a micotoxinelor. La fel, în strategiile de combatere a
micotoxinelor intră şi o serie de metode fizice, precum: inactivarea
termică, razele ultraviolete, iradierea gamma, segregarea după densitate,
extracţia cu solvenţi şi absorbţia, dar toate aceste metode nu pot fi aplicate
pentru inactivarea şi detoxifierea micotoxinelor din cantităţi mari de
cereale; în plus, unele din metodele amintite determină reducerea
156
conţinutului în substanţe chimice nutritive din cereale şi alterarea gustului
acestora (Carlos A. Malmann, Dilkin P. şi col., 2011).
Aditivii antimicotoxine AMAs introduşi în hrana animalelor par a fi
o altă soluţie de combatere a micotoxinelor.
Ei se ataşează de micotoxine, formând macromolecule complexe ce
nu pot trece de bariera intestinală, fiind eliminate în mod natural din
corpul animalelor (Carlos A. Malmann, Dilkin P. şi col., 2011).
Compoziţia AMAs este bazată pe aluminosilicţi, carbon activat,
colestiramină, glucomannan şi argilă. În acelaşi timp, drojdiile, unele
microorganisme şi fitoextractele selectate îmbunătăţesc procesul de
imobilizare a micotoxinelor (Carlos A. Malmann, Dilkin P. şi col., 2011).
Din 1150 experimente in vitro, realizate de LAMIC (Laboratorul de
Analiză Micotoxicologică a Universităţii Federale din SantaMaria) (UFSM)
– Brazilia, între anii 1998-2010, aproximativ 50% AMAs evaluaţi au avut o
capacitate de absorbţie a micotoxinelor de peste 90%.
Rezultatele in vivo însă, au demonstrat că doar o mică parte din
AMAs au inactivat micotoxinele, din care cauză majoritatea AMAs nu pot
fi utilizaţi în condiţii de siguranţă (Carlos A. Malmann, Dilkin P. şi col.,
2011); această situaţie ne arată că, pentru a minimiza impactul
micotoxinelor sunt necesare alte strategii de contracarare.
După Wayne L. Bryden, de la Universitatea Queensland din
Australia, 2011, „o problemă majoră în creşterea animalelor, legată de
hrana contaminată cu micotoxine, nu este dată de episoadele de boală
acută sau de efectele cancerigene ale micotoxinelor, di de ingestia unui
nivel scăzut de micotoxine ce poate duce la dereglări metabolice şi deci, la
scăderea performanţelor productive ale animalelor.
În contextul relatat, au fost organizate experienţele cu produsele
Mycofix® ale firmei BIOMIN din Austria, care acţionează simultan, pe
două căi de decontaminare, respectiv blocarea absorbţiei micotoxinelor în
organismul animal şi consumul acestora de către unele bacterii.
Dacă în experienţa nr. 1, produsul Mycofix® Plus şi-a dovedit
eficienţa în inactivarea şi detoxifierea micotoxinelor din hrana puilor
broiler de găină, contaminată natural cu aceste toxine, în experienţa nr. 2
s-a urmărit efectul contaminării artificiale (OTA-500ppm şi DON-1000
ppm) a nutreţurilor combinate pentru puii de carne studiaţi, în paralel cu
cel al contaminării naturale (sub limitele de detecţie) asupra
performanţelor lor productive. Totodată, s-a studiat măsura în care
produsul Mycofix® Plus administrat puilor prin hrana de care au
157
beneficiat, în doze de 0,5‰ şi respectiv, 2‰, a anihilat acţiunile DON şi
OTA.
Planul experimental, prezentat în fig. 6.12, include schema de
contaminare cu micotoxine şi dozele de administrare a produsului
Mycofix® Plus. Cercetările au fost efectuate pe 5 (cinci) loturi de pui de
carne (Lc; L1exp; L2exp.; L3exp şi L4exp.), aparţinând hibridului „Hybro”,
uniforme ca efective şi greutate corporală la ecloziune.
Indicatorii urmăriţi s-au referit, între altele, la examenul
micotoxicologic al hranei administrate puilor, evoluţia masei corporale,
conversia hranei, viabilitatea puilor, constantele hematologice şi
biochimice ale sângelui, examenul imunologic şi modificările
histopatologice pe care le-au comportat puii studiaţi.
Creşterea puilor de experienţă s-a făcut într-un modul de baterie

convenţională, de tip BP-4, de la vârsta acestora de o zi la cea de 42 zile.
Metodele de lucru folosite nu au diferit de cele indicate în
subcapitolul 6.3.
Nutreţurile combinate administrate au fost izoproteice,
izoenergetice, izovitaminice şi izominerale (tab. 6.1).
Produsul Mycofix® Plus nu s-a administrat la lotul de control – Lc şi
nici la lotul L1exp; în schimb, la lotul L2exp., acest produs s-a introdus în
hrana puilor, în proporţie de 0,5‰, iar la loturile L3exp. şi L4exp., în
proporţie de 2,0‰.
Experienţa s-a realizat în Biobaza Universităţii de Ştiinţe Agricole şi
Medicină Veterinară a Banatului, Timişoara.

În tab. 6.16 şi fig. 6.20 se prezintă evoluţia masei corporale medii a
puilor studiaţi, în perioada de creştere (1zi-42 de zile).
Din prelucrarea statistică a datelor obţinute, a rezultat că, între lotul
de control-Lc şi loturile experimentale (L1exp. – L4exp.) nu au existat
diferenţe asigurate statistic; în schimb, s-au înregistrat diferenţe statistice
semnificative între loturile experimentale L 1 exp. – L4exp., la vârstele
puilor de 7, 14 şi 42 de zile.
158
Experienţa nr. 2: „Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea micotoxinelor din nutreţurile combinate destinate hrănirii puilor broiler de găină,
contaminate artificial cu 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA, folosind produsul Mycofix® Plus, în doze de 0,5‰ şi 2,0‰”
Lotul Lc1 Lotul L1exp. Lotul L2exp. Lotul L3exp. Lotul L4exp.
a) Hibrid: „Hybro” a) Hibrid: „Hybro” a) Hibrid: „Hybro” a) Hibrid: „Hybro” a) Hibrid: „Hybro”
b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi
la populare: 54 la populare: 54 la populare: 54 la populare: 54 la populare: 54
c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor
la sacrificare: 42 zile la sacrificare: 42 zile la sacrificare: 42 zile la sacrificare: 42 zile la sacrificare: 42 zile
d) Factori experimentali: d) Factori experimentali: d) Factori experimentali: d) Factori experimentali: d) Factori experimentali:
- nutreţuri combinate - nutreţuri combinate - nutreţuri combinate - nutreţuri combinate - nutreţuri combinate
contaminate natural, cu contaminate artificial, cu contaminate artificial, cu 1000 contaminate artificial, cu 1000 contaminate natural, cu
DON şi OTA, sub limitele 1000 ppm DON şi 500 ppm ppm DON şi 500 ppm OTA; ppm DON şi 500 ppm OTA; DON şi OTA, sub limitele
de detecţie; OTA; - Mycofix® Plus, în doză - Mycofix® Plus, în doză de detecţie;
- Mycofix® Plus: absent. - Mycofix® Plus: absent. de 0,5 ‰. de 2,0 ‰. - Mycofix® Plus, în doză de
2,0 ‰.
a) Parametri de creştere ai puilor studiaţi: d) Indicatori biochimici ai sângelui:
- dinamica creşterii în greutate; - concentraţia serică a acidului uric.
- conversia hranei (I.C. = kg n.c./kg spor);
- mortalitatea. e) Indicatori privind apărarea nespecifică a organismului puilor
(examenul imunologic):
b) Parametri toxicologici: - properdina din serul sanguin;
- concentraţia DON şi OTA din nutreţurile combinate administrate; - lizozimul seric;
- concentraţia DON şi OTA din conţinutul digestiv şi fecale. - indicele fagocitar (activitatea macrofagică).
c) Indicatori hematologici: f) Indicatori histopatologici la nivel de:

- hemograma (hematocrit, hemoglobină, eritrocite, volumul eritrocitar - ingluviu (guşă);
mediu, conţinutul mediu în hemoglobină a eritrocitelor); - ficat;
- formula leucocitară. - rinichi.
Fig. 6.19 - Schema experimentală pentru experienţa nr. 2

Tabelul 6.16
Evoluţia masei corporale medii săptămânale
la puii din loturile de experienţă
(Experienţa nr. 2)
Specificare 1 zi 7 zile 14 zile 21 zile 28 zile 35 zile 42 zile
Lc x (g) 48,57 129,09 287,70 549,79 971,57 1467,31 1959,98
 s x (g) ±0,95 ±3,62 ±14,56 ±26,49 ±48,32 ±61,20 ±69,60
s 2,33 8,86 35,67 64,91 118,38 149,94 170,53
v% 4,80 6,87 12,40 11,81 12,18 10,22 8,70
L1exp. x (g) 49,78 123,99 265,73 510,95 906,76 1374,26 1856,76
 s x (g) ±1,40 ±4,30 ±15,51 ±29,99 ±50,80 ±57,45 57,90
s 3,44 10,54 37,99 73,48 124,46 140,75 141,86
v% 6,91 8,50 14,30 14,38 13,73 10,24 7,64
L2exp. x (g) 49,85 129,32 284,80 532,97 927,96 1401,94 1863,89
 s x (g) ±1,62 ±6,17 ±18,20 ±37,83 ±59,44 ±67,78 ±70,23
s 3,96 15,12 44,58 92,68 145,64 166,07 172,07
v% 7,95 11,69 15,65 17,39 15,69 11,85 9,23
L3exp. x (g) 49,01 133,60 305,61 572,38 986,20 1455,56 1951,94
 s x (g) ±1,30 ±3,97 ±15,04 ±28,82 ±39,49 ±26,06 ±49,86
s 3,17 9,73 36,84 70,61 96,74 63,86 122,15
v% 6,48 7,28 12,05 12,34 9,81 4,39 6,26
L4exp. x (g) 50,64 137,73 302,25 575,97 1013,52 1517,31 2022,87
 s x (g) ±0,42 ±2,40 ±9,73 ±16,14 ±34,89 ±42,89 ±51,51
s 1,03 5,87 23,83 39,55 85,47 105,09 126,21
v% 2,03 4,26 7,88 6,87 8,43 6,93 6,24
Cea mai mare greutate corporală medie, la finalul experienţei (42

zile), s-a găsit la lotul L4exp. (2022,87g), iar cea mai mică la lotul L1exp.
(1856,76 g), ceea ce înseamnă că doza de 2‰ Mycofix® Plus, introdusă în
hrana puilor din lotul L4exp. a determinat anihilarea, într-o mare măsură,
a efectelor negative ale DON şi OTA.
Sporurile medii zilnice de creştere în greutate înregistrate de către
puii studiaţi s-au corelat cu evoluţia masei corporale (tab. 6.17).
Indicele de conversie a hranei (IC=kg nutreţ combinat/kg spor de
creştere în greutate) este prezentat în tab. 6.18. şi fig. 6.21. Din datele
obţinute se desprinde concluzia că, includerea produsului Mycofix® Plus,
160
în doze crescânde în hrana puilor din loturile L2exp., L3exp. şi L4exp., în
doze de la 0,5‰ la 2‰, a influenţat favorabil şi rata de conversie a hranei.
Fig. 6.20 – Evoluţia masei corporale medii la puii broiler de găină din
loturile de experienţă (Experienţa nr. 2)
Cel mai ridicat indice de conversie a hranei a fost la lotul L1exp.

(I.C. = 2,01), urmat în ordine descrescătoare de loturile L2exp. (I.C. = 1,98),
L3exp. (I.C. = 1,88), Lc (I.C. = 1,87) şi de L4exp. (I.C. = 1,81).
Ţinând seama de aceste rezultate, recomandăm administrarea
produsului Mycofix® Plus, în doză de 2‰, corelată cu nivelurile de 1000
ppm DON şi 500 ppm OTA din hrană. Mai mult, analiza datelor obţinute
ne-a arătat că, efectul produsului Mycofix® Plus a fost mai semnificativ în
timpul primei săptămâni de viaţă a puilor, atunci când aceştia sunt cei mai
sensibili la acţiunea nefastă a micotoxinelor.
Menţionăm că, pe timpul creşterii puilor studiaţi nu s-au înregistrat
pierderi din efectiv, la nici un lot de experienţă.
161
Tabelul 6.17
Dinamica sporului mediu zilnic de creştere în greutate (g) la puii
Săptămâna
Specificare 1 2 3 4 5 6
Lc x (g) 11,50 22,66 37,44 60,26 70,82 70,36
 s x (g) ±0,50 ±1,69 ±1,92 ±3,15 ±2,15 ±3,40
s 1,23 4,15 4,70 7,72 5,26 8,32
v% 10,72 18,33 12,56 12,81 7,43 11,83
L1exp. x (g) 10,60 20,25 35,02 56,56 66,78 68,93
 s x (g) ±0,56 ±1,63 ±2,13 ±3,13 ±2,33 ±3,57
s 1,38 4,00 5,21 7,68 5,70 8,75
v% 13,06 19,77 14,89 13,57 8,54 12,70
L2exp. x (g) 11,35 22,21 35,45 56,43 67,71 65,99
 s x (g) ±0,77 ±2,06 ±2,94 ±3,11 ±2,00 ±3,07
s 1,87 5,05 7,21 7,61 4,90 7,53
v% 16,51 22,74 20,34 13,49 7,23 11,41
L3exp. x (g) 12,09 24,57 38,11 59,12 67,05 70,91
 s x (g) ±0,59 ±1,71 ±2,02 ±3,53 ±2,50 ±5,20
s 1,44 4,20 4,94 8,65 6,13 12,74
v% 11,96 17,08 12,97 14,63 9,14 17,96
L4exp. x (g) 12,44 23,50 39,10 62,50 71,95 72,22
 s x (g) ±0,37 ±1,09 ±1,12 ±3,42 ±2,41 ±2,23
s 0,92 2,66 2,75 8,39 5,91 5,47
v% 7,38 11,32 7,04 13,42 8,21 7,57
Tabelul 6.18
Indicele de conversie a hranei (I.C.=kg n.c./kg spor) la puii studiaţi
(Experienţa nr. 2)
Perioada
de vârstă Lc L1exp. L2exp. L3exp. L4exp.
a puilor
1zi-42 zile 1,87 2,01 1,98 1,88 1,81
162
Lc L1exp L2exp. L3exp. L4exp.

2,05
2,01
2 1,98
Indice le de conve rsie a hranei (kg n.c./kg spor)
1,95
1,9 1,87 1,88
1,85
1,81
1,8
1,75
1,7
Loturile de experienţă
Fig. 6.21. – Valorile indicelui de conversie a hranei (kg n.c./kg spor), la

puii studiaţi, în perioada de vârstă 1zi-42 zile (Experienţa nr. 2)
În tab. 6.19. este indicat consumul mediu zilnic de micotoxine, la

loturile L1exp., L2exp. şi L3exp; acesta a fost raportat la masa corporală
realizată de pui, la diferite vârste (tab. 6.20.).
Din datele prezentate rezultă că dozele de DON şi OTA găsite la
lotul L3exp. au fost mai mari decât cele de la loturile L1exp. şi L2exp.;
dacă, însă, se raportează la masa corporală medie, aceste doze sunt mai
mici, cu unele excepţii.
Pe măsura înaintării în vârstă a puilor s-a constatat o reducere a
dozei de OTA şi DON (raportată la masa corporală medie). În medie,
dozele ingerate au fost de 0,87 mg/kg – DON şi 0,98 mg/kg OTA la lotul
L 1 exp.; de 0,84 mg/kg – DON şi de 0,99 mg/kg OTA, la lotul L 2 exp. şi de
0,83 mg/kg – DON şi 0,97 mg/kg OTA la lotul L 3 exp.
163
Tabelul 6.19
Consumul mediu zilnic de DON (µg/kg) şi OTA (µg/kg)
la puii de experienţă (Experienţa nr.2)
Săptămâna Lotul experimental
de viaţă a L1exp. (µg/kg) L2exp. (µg/kg) L3exp. (µg/kg)
puilor DON OTA DON OTA DON OTA
1 125,3 129,5 118,3
2 291,9 292,6 317,1
3 522,2 513,8 550,2
4 793,1 763,0 779,8
5 919,8 947,8 934,5
6 993,3 1028,3 1103,2
Total 3645,6 1822,8 3675,0 1837,5 3803,1 1901,5
Media/zi 86,8 43,4 87,5 43,75 90,55 45,27
Tabelul 6.20
Consumul mediu zilnic de DON şi OTA, raportat la greutatea corporală
a puilor (µg/kg) (Experienţa nr.2)
Săptămâna Lotul experimental
de viaţă a L1exp. L2exp. L3exp.
puilor DON OTA DON OTA DON OTA
1 1,01 1,00 0,88
2 1,09 1,02 1,04
3 1,02 0,96 1,04
4 0,87 0,82 0,79
5 0,67 0,68 0,64
6 0,53 0,55 0,57
Media 0,87 0,98 0,84 0,99 0,83 0,97
Comparativ cu datele din literatura de specialitate consultată, care

menţionează la puii broiler de găină valori ale LD 50 pentru OTA cuprinse
între 2,14-3,60 mg/kg corp, în perioada de vârstă 1 zi - 21 de zile, dozele
medii de OTA ingerate de puii din acest experiment, pe toată durata
experimentală (42 zile) au fost de 2-4 de ori mai mici. Din considerentele
specificate, analiza TLC a extractelor hepatice şi renale recoltate de la
loturile experimentale L2exp., L3exp. şi L4exp., nu a indicat rezultate
164
pozitive vs. OTA şi DON (concentraţiile DON şi OTA din ficat şi rinichi
nu au depăşit 0,01 µg).
Analiza TLC a bilei a evidenţiat prezenţa OTA la puii din loturile
L1exp. şi L2exp., ceea ce ne conduce la concluzia că OTA a fost eliminată
prin bilă.
Micotoxina DON nu a fost detectată prin TLC. Considerăm, însă, că
dacă s-ar fi folosit metoda HPLC, cu limita de detectare de 5µg/kg, s-ar fi
putut obţine informaţii mai clare cu privire la absorbţia, depozitarea şi
excreţia DON.
În tab. 6.21 sunt înscrise valorile obţinute pentru parametrii

hematologici, determinaţi la puii studiaţi, în vârstă de 42 de zile.
Din compararea acestor valori specificate cu cele de referinţă
(prezentate în literatura de specialitate), se constată că ele se înscriu în
limite normale; între loturi au existat unele diferenţe statistice
semnificative (P<0,05).
Hemoglobina (Hb) are valori de referinţă cuprinse între 7,4 – 13,1
mg/mm3 (Ghergariu, 2000). În pofida faptului că, toate valorile obţinute
sunt înscrise între aceste limite, există câteva diferenţe semnificative din
punct de vedere statistic (P<0,05), între loturile: L2exp. - Lc şi L2exp. –
L4exp. La lotul L2exp., valoarea hemoglobinei a fost semnificativ mai
mare (11,65 mg/mm 3 ). Diferenţe semnificative din punct de vedere
statistic între loturile L2exp.-Lc şi L2exp.-L4exp. au fost găsite şi pentru
CHEM, în timp ce valorile hematocritului nu au diferit statistic
semnificativ între loturile respective.
În general, în micotoxicoze, chiar dacă eritrocitele sunt afectate mai
puţin, numărul lor este oarecum mai redus. În aceste condiţii, valorile
hemoglobinei şi ale CHEM determinate la L 2 exp. nu pot fi interpretate ca
o influenţă a prezenţei micotoxinelor în furaj, dat fiind faptul că, numărul
de eritrocite determinat s-a înscris în limite fiziologice.
165
Tabelul 6.21-Parametrii hematologici la puii broiler de găină din loturile de experienţă (Experienţa nr. 2)
Hematocrit-Ht (%) Hemoglobină-Hb (mg/mm3) Eritrocite (x 106/mm3) VEM (µ3)
Specificare
M+F M F M+F M F M+F M F M+F M F
M1 30,00 30,00 8,00 8,00 1,91 1,91 157,06 157,06
M2 28,50 28,50 8,20 8,20 2,02 2,02 141,08 141,08
M3 31,20 31,20 9,60 9,60 2,11 2,11 147,86 147,86
Lc
F1 29,00 29,00 8,60 8,60 2,35 2,35 123,40 123,40
F2 31,00 31,00 8,80 8,80 2,31 2,31 134,19 134,19
F3 35,00 35,00 9,50 9,50 2,64 2,64 132,57 132,57
x 30,78 29,90 31,67 8,78 8,60 8,97 2,22 2,01 2,43 139,36 148,67 130,05
 sx ±0,95 ±0,78 ±1,77 ±0,27 ±0,50 ±0,27 ±0,11 ±0,06 ±0,10 ±4,88 ±4,64 ±3,36
s 2,32 1,35 3,06 0,66 0,87 0,47 0,26 0,10 0,18 11,97 8,02 5,82
v% 7,55 4,52 9,65 7,50 10,14 5,27 11,89 4,98 7,40 8,59 5,39 4,47
CHEM (%) Leucocite (x 103/mm3) Limfocite-Lf (%) Heterofile-Hf (%)
Specificare
M1 26,66 26,66 32,20 32,20 34 34 59 59
M2 28,77 28,77 30,40 30,40 53 53 43 43
M3 30,76 30,76 28,60 28,60 45 45 49 49
Lc
F1 29,65 29,65 31,80 31,80 60 60 28 28
F2 28,38 28,38 21,20 21,20 60 60 26 26
F3 27,14 27,14 24,00 24,00 48 48 48 48
x 28,56 28,73 28,39 28,03 30,40 25,67 50,00 44,00 56,00 42,17 50,33 34,00
 sx ±0,63 ±1,19 ±0,73 ±1,83 ±1,04 ±3,18 ±4,06 ±5,51 ±4,00 ±5,25 ±4,67 ±7,03
s 1,53 2,05 1,26 4,48 1,80 5,49 9,94 9,54 6,93 12,86 8,08 12,17
v% 5,36 7,14 4,42 15,99 5,92 21,40 19,88 21,68 12,37 30,50 16,06 35,78
Monocite-Mo (%) Eozinofile-Eo (%) Bazofile-Ba (%)
Specificare M+F M F M+F M F M+F M F
M1 2 2 4 4 1 1
M2 2 2 2 2 0 0
M3 1 1 4 4 1 1
Lc
F1 2 2 8 8 1 1
F2 3 3 8 8 1 1
F3 2 2 1 1 1 1
x 2,00 1,67 2,33 4,50 3,33 5,67 0,83 0,67 1,00
 sx ±0,26 ±0,33 ±0,33 ±1,20 ±0,67 ±2,34 ±0,17 ±0,33 ±0,00
s 0,63 0,58 0,58 2,95 1,15 4,04 0,41 0,58 0,00
v% 31,62 34,64 24,74 65,55 34,64 71,32 48,99 86,60 0,00
Hematocrit-Ht Hemoglobină-Hb Eritrocite VEM
Specificare (%) (mg/mm3) (x 106/mm3) (µ3)
M1 31,00 31,00 11,80 11,80 2,16 2,16 143,51 143,51
M2 28,80 28,80 8,00 8,00 1,82 1,82 155,49 155,49
M3 32,00 32,00 9,00 9,00 2,66 2,66 120,30 120,30
L1exp.
F1 31,10 31,10 10,70 10,70 2,82 2,82 110,28 110,28
F2 32,00 32,00 10,50 10,50 2,23 2,23 143,49 143,49
F3 32,60 32,60 11,70 11,70 2,57 2,57 126,84 126,84
x 31,25 30,60 31,90 10,28 9,60 10,97 2,38 2,21 2,54 133,32 139,77 126,87
 sx ±0,55 ±0,95 ±0,44 ±0,62 ±1,14 ±0,37 ±0,15 ±0,24 ±0,17 ±6,93 ±10,34 ±9,60
s 1,34 1,64 0,75 1,51 1,97 0,64 0,37 0,42 0,30 16,98 17,89 16,61
v% 4,30 5,35 2,37 14,68 20,52 5,86 15,66 19,09 11,66 12,73 12,80 13,09
Specificare
7
16
M1 38,60 38,60 27,40 27,40 59 59 32 32

M2 28,26 28,26 24,00 24,00 72 72 26 26
M3 28,12 28,12 30,00 30,00 60 60 34 34
L1exp.
F1 34,40 34,40 26,60 26,60 42 42 50 50
F2 32,81 32,81 27,60 27,60 62 62 30 30
F3 35,88 35,88 26,40 26,40 50 50 42 42
x 33,01 31,66 34,36 27,00 27,13 26,87 57,50 63,67 51,33 35,67 30,67 40,67
 sx ±1,71 ±3,47 ±0,89 ±0,80 ±1,74 ±0,37 ±4,22 ±4,18 ±5,82 ±3,59 ±2,41 ±5,82
s 4,19 6,01 1,54 1,95 3,01 0,64 10,35 7,23 10,07 8,80 4,16 10,07
v% 12,70 18,98 4,47 7,23 11,09 2,39 18,00 11,36 19,61 24,68 13,58 24,75
M1 4 4 3 3 1 1
M2 2 2 0 0 0 0
M3 2 2 4 4 0 0
L1exp.
F1 4 4 3 3 1 1
F2 4 4 2 2 2 2
F3 4 4 2 2 2 2
x 3,33 2,67 4,00 2,33 2,33 2,33 1,00 0,33 1,67
 sx ±0,42 ±0,67 ±0,00 ±0,56 ±1,20 ±0,33 ±0,37 ±0,33 ±0,33
s 1,03 1,15 0,00 1,37 2,08 0,58 0,89 0,58 0,58
v% 30,98 43,30 0,00 58,55 89,21 24,74 89,44 173,21 34,64
167
Specificare
M1 26,00 26,00 11,10 11,10 1,91 1,91 136,12 136,12
M2 34,10 34,10 12,90 12,90 2,66 2,66 128,19 128,19
M3 31,20 31,20 9,60 9,60 2,14 2,14 145,79 145,79
L2exp.
F1 34,70 34,70 12,80 12,80 3,08 3,08 112,66 112,66
F2 28,00 28,00 10,90 10,90 2,18 2,18 128,44 128,44
F3 33,30 33,30 12,60 12,60 2,14 2,14 155,60 155,60
x 31,22 30,43 32,00 11,65 11,20 12,10 2,35 2,24 2,47 134,47 136,70 132,23
 sx ±1,44 ±2,37 ±2,04 ±0,54 ±0,96 ±0,60 ±0,18 ±0,22 ±0,31 ±6,13 ±5,09 ±12,55
s 3,53 4,10 3,53 1,33 1,65 1,04 0,43 0,38 0,53 15,03 8,81 21,72
v% 11,31 13,49 11,04 11,42 14,75 8,63 18,43 17,18 21,55 11,17 6,45 16,43
Specificare
M1 42,69 42,69 28,20 28,20 58 58 38 38
M2 37,82 37,82 32,40 32,40 34 34 60 60
M3 30,76 30,76 25,80 25,80 65 65 30 30
L2exp.
F1 36,88 36,88 34,00 34,00 47 47 46 46
F2 38,92 38,92 32,40 32,40 42 42 54 54
F3 37,83 37,83 30,60 30,60 46 46 50 50
x 37,48 37,09 37,88 30,57 28,80 32,33 48,67 52,33 45,00 46,33 42,67 50,00
 sx ±1,58 ±3,47 ±0,59 ±1,25 ±1,93 ±0,98 ±4,56 ±9,40 ±1,53 ±4,45 ±8,98 ±2,31
s 3,87 6,00 1,02 3,06 3,34 1,70 11,17 16,26 2,65 10,91 15,53 4,00
v% 10,33 16,17 2,70 10,01 11,60 5,26 22,94 31,07 5,88 23,55 36,41 8,00
M1 2 2 2 2 0 0
M2 2 2 4 4 0 0
M3 2 2 3 3 0 0
L2exp.
F1 4 4 2 2 1 1
F2 2 2 2 2 0 0
F3 2 2 2 2 0 0
x 2,33 2,00 2,67 2,50 3,00 2,00 0,17 0,00 0,33
 sx ±0,33 ±0,00 ±0,67 ±0,34 ±0,58 ±0,00 ±0,17 ±0,00 ±0,33
s 0,82 0,00 1,15 0,84 1,00 0,00 0,41 0,00 0,58
v% 34,99 0,00 43,30 33,47 33,33 0,00 244,95 0 173,21
Specificare
M1 32,00 32,00 12,50 12,50 2,12 2,12 150,94 150,94
M2 27,00 27,00 9,00 9,00 1,68 1,68 160,71 160,71
M3 24,00 24,00 6,30 6,30 1,61 1,61 149,06 149,06
L3exp.
F1 34,00 34,00 12,90 12,90 2,18 2,18 155,96 155,96
F2 36,00 36,00 12,40 12,40 2,78 2,78 129,49 129,49
F3 28,50 28,50 10,20 10,20 1,81 1,81 157,45 157,45
x 30,25 27,67 32,83 10,55 9,27 11,83 2,03 1,80 2,26 150,60 153,57 147,63
 sx ±1,85 ±2,34 ±2,24 ±1,05 ±1,80 ±0,83 ±0,18 ±0,16 ±0,28 ±4,57 ±3,62 ±9,09
s 4,54 4,04 3,88 2,58 3,11 1,44 0,43 0,28 0,49 11,19 6,25 15,73
v% 14,99 14,61 11,83 24,47 33,55 12,14 21,36 15,33 21,69 7,43 4,07 10,65
Specificare
M1 39,06 39,06 30,00 30,00 72 72 24 24
M2 33,33 33,33 28,00 28,00 58 58 40 40
9
16
M3 26,25 26,25 32,00 32,00 68 68 28 28

L3exp.
F1 37,94 37,94 32,00 32,00 54 54 38 38
F2 34,44 34,44 24,00 24,00 74 74 16 16
F3 35,78 35,78 27,60 27,60 26 26 64 64
x 34,47 32,88 36,05 28,93 30,00 27,87 58,67 66,00 51,33 35,00 30,67 39,33
 sx ±1,86 ±3,71 ±1,02 ±1,25 ±1,16 ±2,32 ±7,28 ±4,17 ±13,94 ±6,84 ±4,81 ±13,89
s 4,55 6,42 1,77 3,06 2,00 4,01 17,83 7,21 24,11 16,77 8,33 24,03
v% 13,21 19,52 4,90 10,59 6,67 14,38 30,39 10,93 46,97 47,91 27,15 61,09
M1 2 2 2 2 0 0
M2 0 0 2 2 0 0
M3 2 2 2 2 0 0
L3exp.
F1 4 4 4 4 0 0
F2 2 2 4 4 2 2
F3 4 4 6 6 0 0
x 2,33 1,33 3,33 3,33 2,00 4,67 0,33 0,00 0,67
 sx ±0,61 ±0,67 ±0,67 ±0,67 ±0,00 ±0,67 ±0,33 ±0,00 ±0,67
s 1,51 1,15 1,15 1,63 0,00 1,15 0,82 0,00 1,15
v% 64,52 86,60 34,64 48,99 0,00 24,74 244,95 0 173,21
Specificare
M1 29,00 29,00 8,30 8,30 1,97 1,97 147,20 147,20
M2 32,60 32,60 9,80 9,80 2,12 2,12 153,77 153,77
M3 31,50 31,50 10,90 10,90 2,52 2,52 125,00 125,00
L4xp.
F1 31,50 31,50 9,80 9,80 2,62 2,62 121,75 121,75
F2 28,00 28,00 7,70 7,70 1,99 1,99 140,70 140,70
F3 28,00 28,00 9,20 9,20 2,04 2,04 137,25 137,25
x 30,10 31,03 29,17 9,28 9,67 8,90 2,21 2,20 2,22 137,61 141,99 133,23
 sx ±0,82 ±1,07 ±1,17 ±0,47 ±0,75 ±0,63 ±0,12 ±0,16 ±0,20 ±5,08 ±8,71 ±5,83
s 2,01 1,84 2,02 1,15 1,31 1,08 0,29 0,28 0,35 12,44 15,08 10,09
v% 6,68 5,94 6,93 12,40 13,50 12,15 12,91 12,90 15,80 9,04 10,62 7,58
Specificare
M1 28,62 28,62 26,00 26,00 44 44 48 48
0
17
M2 30,06 30,06 28,40 28,40 60 60 24 24

M3 34,60 34,60 29,40 29,40 42 42 48 48
L4xp.
F1 30,72 30,72 28,00 28,00 38 38 56 56
F2 27,50 27,50 27,60 27,60 44 44 48 48
F3 32,85 32,85 30,20 30,20 50 50 40 40
x 30,73 31,09 30,36 28,27 27,93 28,60 46,33 48,67 44,00 44,00 40,00 48,00
 sx ±1,08 ±1,80 ±1,56 ±0,60 ±1,01 ±0,81 ±3,16 ±5,70 ±3,47 ±4,50 ±8,01 ±4,62
s 2,64 3,12 2,69 1,46 1,75 1,40 7,74 9,87 6,00 11,03 13,86 8,00
v% 8,59 10,04 8,87 5,17 6,26 4,90 16,70 20,27 13,64 25,06 34,64 16,67
M1 4 4 4 4 0 0
M2 8 8 6 6 2 2
M3 0 0 6 6 2 2
L4exp.
F1 2 2 4 4 0 0
F2 2 2 4 4 2 2
F3 2 2 8 8 0 0
x 3,00 4,00 2,00 5,33 5,33 5,33 1,00 1,33 0,67
 sx ±1,13 ±2,31 ±0,00 ±0,67 ±0,67 ±1,33 ±0,45 ±0,67 ±0,67
s 2,76 4,00 0,00 1,63 1,15 2,31 1,10 1,15 1,15
v% 91,89 100,00 0,00 30,62 21,65 43,30 109,54 86,60 173,21
Valorile VEM au fost în mod semnificativ mai mari la lotul L 3 exp.
(150,60 ± 4,57µ3) comparativ cu cele ale loturilor L 1 exp. (133,32 ± 6,93 µ3)
şi L 2 exp. (134,47 ± 6,13 µ3).
Creşterea volumului mediu eritrocitar poate fi explicat prin
scăderea presiunii osmotice a sângelui.
Valorile leucocitelor au fost, în limite normale, fără a fi diferenţe
semnificative din punct de vedere statistic între loturi; cele mai mici valori
s-au înregistrat la lotul L1exp. (27,00 ± 0,80 x 10 3 /mm 3 ), arătând astfel o
tendinţă evidentă către leucopenie.
În privinţa eozinofilelor, s-au semnalat diferenţe semnificative din
punct de vedere statistic (P<0,05) între loturile L 4 exp. (5,33 ± 0,67 %), L 1
exp. (2,33 ± 0,56%) şi L 2 exp. (2,50 ± 0,34% ). Aceste valori indică
eozinopenie la loturile L 1 exp. şi L 2 exp., consecinţă a intoxicaţiei cu
micotoxine (OTA şi/sau DON).
Valoarea de referinţă pentru concentraţia acidului uric din serul

sanguin este de 6,28 ± 1,06mg/100ml. Comparativ cu această valoare, la
loturile L 1 exp. şi L 2 exp. s-au obţinut valori superioare (8,13 ± 0,34
mg/100ml şi respectiv, 7,57 ± 0,18 mg/100ml); (tab. 6.22).
Tabelul 6.22
Concentraţia acidului uric la puii studiaţi (mg/100 ml ser)
(Experienţa nr. 2)
Specificare M+F M F
M1 4,90 4,90
M2 7,50 7,50
M3 6,50 6,50
Lc
F1 4,07 4,07
F2 4,88 4,88
F3 6,66 6,66
x 5,75 6,30 5,20
 sx ±0,54 ±0,76 ±0,77
s 1,32 1,31 1,33
v% 23,01 20,79 25,51
171
Specificare M+F M F
M1 8,51 8,51
M2 7,52 7,52
M3 8,20 8,20
L1exp.
F1 8,01 8,01
F2 9,48 9,48
F3 7,08 7,08
x 8,13 8,07 8,19
 sx ±0,34 ±0,29 ±0,70
s 0,83 0,51 1,21
v% 10,24 6,26 14,79
M1 7,12 7,12
M2 7,90 7,90
M3 8,11 8,11
L2exp.
F1 7,01 7,01
F2 7,79 7,79
F3 7,49 7,49
x 7,57 7,71 7,43
 sx ±0,18 ±0,30 ±0,23
s 0,44 0,52 0,40
v% 5,84 6,76 5,30
M1 6,15 6,15
M2 5,43 5,43
M3 6,28 6,28
L3exp.
F1 5,57 5,57
F2 8,17 8,17
F3 5,23 5,23
x 6,14 5,95 6,32
 sx ±0,44 ±0,27 ±0,93
s 1,08 0,46 1,61
v% 17,56 7,74 25,45
M1 7,15 7,15
M2 7,22 7,22
M3 6,64 6,64
L4exp.
F1 5,19 5,19
F2 6,22 6,22
F3 4,35 4,35
x 6,13 7,00 5,25
 sx ±0,47 ±0,18 ±0,54
s 1,15 0,32 0,94
v% 18,69 4,57 17,85
172
Din comparaţia statistică dintre loturi (masculi + femele), s-au

obţinut următoarele diferenţe semnificative:
- L1exp. > Lc P< 0,05 8,13 ± 0,34 > 5,75 ± 0,54 mg/100ml;
- L1exp. > L3exp. P< 0,05 8,13 ± 0,34 > 6,14 ± 0,44 mg/100ml;
- L1exp. > L4exp. P< 0,05 8,13 ± 0,34 > 6,13 ± 0,47 mg/100ml;
- L2exp. > Lc P< 0,05 7,57 ± 0,18 > 5,75 ± 0,54 mg/100ml;
- L2exp. > L4exp. P< 0,05 7,57 ± 0,18 > 6,13 ± 0,47 mg/100ml.
Nivelurile crescute ale acidului uric întâlnite la loturile L 1 exp. şi

L 2 exp. se corelează cu leziunile renale grave apărute, care au împiedicat
eliminarea acestui acid.
Între masculii, ca şi între femelele din cele 5 (cinci) loturi de
experienţă s-au găsit diferenţe semnificative (cu unele excepţii), după cum
se observă din datele de mai jos:
* la masculi, între:
- L1exp. > Lc P< 0,05 8,07 ± 0,29 > 6,30 ± 0,76 mg/100ml;
- L1exp. > L3exp. P< 0,05 8,07 ± 0,29 > 5,95 ± 0,27 mg/100ml;
- L1exp. > L4exp. P< 0,05 8,07 ± 0,29 > 7,00 ± 0,18 mg/100ml;
- L2exp. > Lc P< 0,05 7,71 ± 0,30 > 6,30 ± 0,76 mg/100ml;
- L2exp. > L3exp. P< 0,05 7,71 ± 0,30 > 5,95 ± 0,27 mg/100ml;
- L4exp. > L3exp. P< 0,05 7,00 ± 0,18 > 5,95 ± 0,27 mg/100ml;
* la femele, între:
- L1exp. > Lc P< 0,05 8,19 ± 0,70 > 5,20 ± 0,77 mg/100ml;
- L1exp. > L4exp. P< 0,05 8,19 ± 0,70 > 5,25 ± 0,54 mg/100ml;
- L2exp. > L4exp. P< 0,05 7,43 ± 0,23 > 5,25 ± 0,54 mg/100ml.
În cadrul aceluiaşi lot, s-au obţinut diferenţe statistice semnificative
între sexe, numai la lotul L4exp., la care valoarea acidului uric la masculi a
fost semnificativ mai mare decât la femele (P<0,05) (7,00±0,18mg/100 ml
la M şi respectiv, 5,25±0,54mg/100 ml la F).
Aceste date sugerează că, masculii sunt mai mult afectaţi de
intoxicaţia cronică cu OTA decât femelele.
173
imunologic)
Imunitatea naturală a organismelor este realizată prin factori

umorali (lizozim, properdină, complement β-lizină şi interferon) şi factori
celulari (neutrofile, monocite, macrofage, eozinofile), care prin fagocitoză
asigură apărarea nespecifică a organismului.
Concentraţia plasmatică a lizozimului şi a properdinei serice indică
nivelul de reactivitate imunologică naturală. Acest nivel poate fi alterat
sau stimulat sub influenţa unor factori interni sau externi care acţionează
asupra organismului.
În general, factorii umorali ai imunităţii au fost mai puţin
investigaţi, datele din literatura de specialitate fiind sărace din acest punct
de vedere.
Valorile obţinute la loturile experimentale (L1exp.÷L4exp.) pentru
concentraţia lizozimului şi a properdinei serice, precum şi pentru indicele
fagocitar (tab. 6.23) s-au interpretat prin raportarea lor la valorile stabilite
pentru lotul de control (Lc).
Lizozimul seric. Cele mai scăzute valori pentru lizozimul seric s-au
găsit la lotul L1exp., respectiv:
- 16,03 ± 1,18 µg/ml, la masculi şi femele;
- 16,90 ± 2,46 µg/ml, la masculi;
- 15,17 ± 0,48 µg/ml, la femele).
Aceste valori sunt semnificativ mai mici decât la lotul de control –
Lc (p<0,05), după cum urmează:
- 28,87 ± 1,96 µg/ml, la masculi şi femele;
- 32,33 ± 1,33 µg/ml, la masculi;
- 25,40 ± 2,33 µg/ml, la femele.
Valorile obţinute pentru lizozimul seric la lotul L1exp. sunt mai
mici şi faţă de cele determinate pentru loturile L2exp.; L3exp. şi L4exp.
La lotul L2exp., concentraţia lizozimului seric, a fost, de asemenea,
semnificativ mai mică (p<0,05), decât la lotul de referinţă – Lc. Între
femelele din lotul L2 exp. şi cele din lotul L1exp., diferenţele întâlnite sub
aspectul indicatorului analizat au fost asigurate statistic (p<0,05).
Rezultatele semnalate de noi pentru loturile L1exp. şi L2exp.
sugerează efectul defavorabil al micotoxinelor studiate asupra producţiei
de lizozim seric.
La lotul L4exp. faţă de lotul Lc, concentraţia lizozimului seric
pentru masculi şi respectiv, pentru femele, a fost semnificativ statistic mai
174
mică (p<0,05), în timp ce la lotul L3exp., pentru aceleaşi comparaţii,
diferenţele întâlnite nu au mai fost asigurate statistic.
Tabelul 6.23
Parametrii umorali şi celulari ai imunităţii naturale la puii broiler
din loturile de experienţă (Experienţa nr. 2)
Lizozimul Properdina Indicele fagocitar
(µg/ml) (µg/ml) (%)
Specificare
M+F M F M+F M F M+F M F
M1 31,00 31,00 19,84 19,84 28,00 28,00
M2 31,00 31,00 28,98 28,98 24,00 24,00
M3 35,00 35,00 32,26 32,26 39,00 39,00
F1 26,00 26,00 24,61 24,61 30,00 30,00
F2 21,10 21,10 23,33 23,33 32,00 32,00
Lc F3 29,10 29,10 31,37 31,37 28,00 28,00
x 28,87 32,33 25,40 26,73 27,03 26,44 30,17 30,33 30,00
 sx ±1,96 ±1,33 ±2,33 ±2,01 ±3,72 ±2,50 ±2,07 ±4,49 ±1,16

s 4,80 2,31 4,03 4,91 6,44 4,32 5,08 7,77 2,00
v% 16,64 7,14 15,88 18,38 23,81 16,34 16,83 25,61 6,67
M1 12,60 12,60 17,60 17,60 24,00 24,00
M2 17,00 17,00 15,51 15,51 21,00 21,00
M3 21,10 21,10 16,98 16,98 12,00 12,00
F1 14,20 14,20 14,84 14,84 17,00 17,00
F2 15,70 15,70 17,26 17,26 22,00 22,00
L1exp. F3 15,60 15,60 15,33 15,33 19,00 19,00
x 16,03 16,90 15,17 16,25 16,70 15,81 19,17 19,00 19,33
 sx ±1,18 ±2,46 ±0,48 ±0,47 ±0,62 ±0,74 ±1,74 ±3,61 ±1,45

s 2,90 4,25 0,84 1,16 1,07 1,28 4,26 6,24 2,52
v% 18,09 25,15 5,53 7,15 6,43 8,09 22,24 32,87 13,02
M1 16,60 16,60 19,21 19,21 19,00 19,00
M2 16,70 16,70 18,98 18,98 22,00 22,00
M3 21,10 21,10 18,55 18,55 17,00 17,00
F1 20,20 20,20 19,84 19,84 24,00 24,00
F2 18,70 18,70 22,10 22,10 21,00 21,00
L2exp. F3 19,60 19,60 17,93 17,93 15,00 15,00
x 18,82 18,13 19,50 19,44 18,91 19,96 19,67 19,33 20,00
 sx ±0,76 ±1,49 ±0,44 ±0,59 ±0,19 ±1,21 ±1,36 ±1,45 ±2,65

s 1,85 2,57 0,75 1,45 0,34 2,09 3,33 2,52 4,58
v% 9,84 14,17 3,87 7,48 1,77 10,46 16,92 13,02 22,91
175
M1 29,10 29,10 16,58 16,58 31,00 31,00
M2 21,10 21,10 27,65 27,65 32,00 32,00
M3 31,00 31,00 26,61 26,61 41,00 41,00
F1 31,00 31,00 25,14 25,14 40,00 40,00
F2 17,00 17,00 29,21 29,21 37,00 37,00
L3exp. F3 17,00 17,00 23,35 23,35 39,00 39,00
x 24,37 27,07 21,67 24,76 23,61 25,90 36,67 34,67 38,67
 sx ±2,77 ±3,04 ±4,67 ±1,83 ±3,53 ±1,74 ±1,73 ±3,18 ±0,88

s 6,78 5,25 8,08 4,49 6,11 3,00 4,23 5,51 1,53
v% 27,81 19,41 37,31 18,12 25,89 11,59 11,53 15,89 3,95
M1 20,10 20,10 20,67 20,67 25,00 25,00
M2 26,00 26,00 23,89 23,89 30,00 30,00
M3 17,00 17,00 22,17 22,17 26,00 26,00
F1 16,00 16,00 19,89 19,89 22,00 22,00
F2 29,00 29,00 24,11 24,11 28,00 28,00
L4exp. F3 21,10 21,10 22,70 22,70 31,00 31,00
x 21,53 21,03 22,03 22,24 22,24 22,23 27,00 27,00 27,00
 sx 2,07 ±2,64 ±3,79 ±0,69 ±0,93 ±1,24 ±1,37 ±1,53 ±2,65

s 5,08 4,57 6,55 1,70 1,61 2,15 3,35 2,65 4,58
v% 23,60 21,74 29,73 7,64 7,24 9,66 12,39 9,80 16,97
Apreciate în ansamblul lor, aceste rezultate ne demonstrează

eficienţa produsului Mycofix® Plus în acţiunea de inactivare şi detoxifiere
a micotoxinelor OTA şi DON, la doza de 2‰.
Fig. 6.22 – Valorile lizozimului seric la puii broiler de găină

din loturile de experienţă (♂+♀) (Experienţa nr. 2)
176
Properdina serică. Valorile obţinute pentru properdina serică (tab.

6.23, fig. 6.23) au înregistrat, în general, aceeaşi dinamică ca în cazul
lizozimului seric; astfel, la lotul L1exp., aceste valori au fost semnificativ
mai mici (p <0,05) decât la celelalte loturi de experienţă (Lc, L1exp., L3exp.
şi L4exp.).
Fig. 6.23 – Valorile properdinei serice la puii broiler de găină

din loturile de experienţă (♂+♀) (Experienţa nr. 2)
La lotul L2exp., s-au determinat valori mai scăzute faţă de cele de la

loturile Lc; L3exp. şi L4exp; comparativ cu lotul L1exp., valorile găsite au
fost asigurate statistic (p<0,05), sugerând efectul pozitiv exercitat de către
produsul Mycofix® Plus, chiar la doza de 0,5‰.
Creşterea proporţiei de Mycofix® Plus de la 0,5‰ la 2 ‰ a sporit
eficienţa anihilării micotoxinelor DON şi OTA, fapt rezultat din
compararea loturilor: L2exp.-L3exp. şi L2exp - L4exp.
Indicele fagocitar (activitatea macrofagică). Funcţia de apărare
naturală celulară, exprimată prin indicele fagocitar, a fost afectată de
177
micotoxinele DON şi/sau OTA, aşa după cum rezultă din datele
experimentale obţinute. Astfel, la loturile L1exp. şi L2exp., valorile găsite
pentru indicele fagocitar (tab. 6.23, fig. 6.24) s-au situat la un nivel foarte
redus comparativ cu cele de la lotul Lc, diferenţele înregistrate între medii
fiind asigurate statistic (p<0,05).
Fig. 6.24 – Valorile indicelui fagocitar la puii broiler de găină din loturile
de experienţă (♂+♀) (Experienţa nr. 2)
Se pare că, la lotul L4exp., activitatea fagocitară nu a fost afectată,

dar valorile obţinute au fost mai reduse decât cele de la loturile L3exp. şi
Lc.
La lotul L3exp. s-au pus în evidenţă valori semnificativ mai mari
(cu asigurare statistică) decât la loturile L1exp. şi L2exp. (p<0,05), fapt care
susţine cele afirmate. Valorile indicelui fagocitar de la lotul L3exp. au fost
superioare şi celor de la loturile Lc şi L4exp (p<0,05).
*
* *
178
Funcţia de apărare specifică s-a testat şi prin determinarea
anticorpilor faţă de virusul bursitei infecţioase, pentru care puii studiaţi au
fost vaccinaţi la vârsta de 9 zile. Rezultatele obţinute nu au fost, însă,
concludente; astfel, anticorpii specifici s-au găsit, la 3% din puii loturilor
Lc şi L1exp.; 83% la puii din lotul L2exp. şi la 50% la puii din loturile
L3exp. şi l4exp. Este posibil ca titrul de antigeni vaccinali să fi fost foarte
scăzut.
În prima săptămână de viaţă a puilor au apărut cazuri de diaree şi

de regurgitare a furajului, la un număr mic de pui din loturile L 1 exp. şi
L 2 exp.
Inspecţia macroscopică a ficatului şi rinichilor nu a arătat modificări
de culoare şi nici semne de gută urică renală sau viscerală.
Pentru a se evidenţia diferenţele de intensitate metabolică hepatică
sau de afectare renală, ficatul şi rinichii s-au cântărit şi s-au raportat,
procentual, la masa corporală.
La masculii din lotul L3exp., ficatul a fost semnificativ mai mare
(p<0,05) decât la lotul Lc; aceleaşi diferenţe s-au înregistrat şi la femele. Se
pare că activitatea metabolică a ficatului la lotul L3exp. a fost mai intensă
decât la lotul de comparaţie (Lc).
Cu privire la greutatea rinichilor, nu s-au înregistrat diferenţe
semnificative între loturi şi sexe.
Aspectele histologice normale, cât şi cele cu caracter de alterare
patologică a ţesuturilor din ficat, rinichi şi ingluviu sunt redate în Anexa
II. 1-8.
Histopatologic, la loturile Lc şi L4exp. nu s-au găsit leziuni în ficat şi
rinichi. La loturile L1exp., L2exp. şi L3exp. au fost prezente leziuni
hepatice şi renale, mai grave în rinichi. Gravitatea leziunilor a fost în
ordinea următoare: L1exp. > L2exp. > L3exp.
La lotul L 1 exp., în rinichi s-au observat următoarele leziuni:
- tubii renali au fost afectaţi mai mult decât glomerulii renali;
- în tubii proximali s-au observat:
 tubulonefroze parenchimatoase;
 reducerea şi dispariţia lumenului tubular;
179
- hipercromatoza nucleilor şi reducerea lor în volum;
- prezenţa în citoplasmă a numeroase granulaţii;
- congestii şi edeme perivasculare;
- ectazii ale capilarelor sinusoide;
- creşterea spaţiului periglomerular, cu hipotrofia capsulei
Bowmann;
- hipertrofia corpusculilor renali, cu reducerea spaţiului de
filtrare până la dispariţie în unele zone;
- zone cu necroză glomerulară.
În ficat, s-au semnalat:
- degenerescenţe granulare hepatocitare, fragmentări şi
disocieri ale cordoanelor Remack;
- necroza cordoanelor hepatice sub formă de focare;
- degenerescenţe protido-lipidice (granular - vacuolare);
- infiltrate celulare pericentrolobulare;
- ectazii ale capilarelor sinusoide;
- congestia venei perilobulare, cu leuco şi eritrodiapedeză;
- edem perilobular;
La lotul L2exp., în rinichi s-au evidenţiat:
- tubulonefroze membranoase, cu dispariţia parţială a
epiteliului tubular şi degenerescenţa granulară a nefrocitelor;
- corpusculii renali estompaţi, cu creşterea spaţiului de
filtrare.
În ficat, au predominat leziunile vasculare, urmate de alte
modificări, respectiv:
- congestia activă a venei centrolobulare;
- cordoane hepatice integre, hepatocite, cu degenerescenţă
grasă în fază reversibilă;
- evidenţierea nucleilor integri.
La lotul L 3 exp., în rinichi au apărut:
- zone de necroză a epiteliului tubilor proximali, de anvergură
mult mai mică decât la lotul L 2 exp.;
- granulaţii bazofile de diverse dimensiuni în citoplasma
renocitelor, cu nucleii în diferite faze de necrobioză (hipercromatoze
corticale, cariopicnoze şi pe alocuri, cariolize).
180
În ficat s-au păstrat cordoanele hepatice integre, cu focare de
hepatoză granulară, rar citolize;leziunile vasculare au fost de hiperemie
activă a venei centrolobulare.
Asocierea OTA cu DON nu permite diferenţierea netă a leziunilor
produse de fiecare toxină. Deşi, literatura de specialitate menţionează
necroze produse de DON în diferite ţesuturi, leziunile renale sunt
generate predominant de OTA, care se acumulează în tubii renali datorită
unei fracţiuni proteice cu greutate moleculară mică (20 000 daltoni) şi care
leagă OTA mai specific decât albuminele plasmatice (Stojkovici şi col.,
1984). Leziunile hepatice se pot datora atât OTA cât şi DON.
Din literatura de specialitate consultată, mai rezultă că, leziunile
produse de DON sunt predominant de contact, fapt dovedit şi de leziunile
găsite în ingluviu.
Leziunile ingluviale au fost prezente mai ales la lotul L1exp., efectul
iritativ şi necrotic fiind susţinut de cornificarea exagerată a straturilor
epiteliale superficiale, de prezenţa zonelor de necroză, ectazia vaselor din
submucoasă şi de edeme interfasciculare musculare, cu infiltrat leucocitar
difuz.
La lotul L2exp. s-a observat, de asemenea, hipertrofia epiteliului, cu
cheratinizarea straturilor superficiale, congestii vasculare, edeme
perivasculare, şi pe alocuri, prezenţa unor reţele de fibrină.
La lotul L3exp., leziunile din ingluviu au fost reduse, stratul
generator fiind integru (nuclei în diferite faze de mitoză), iar vascular au
apărut modificări în submucoasă, exprimate prin congestii arteriale, leuco
şi eritrodiapedeză vasculară, mase de fibrină în submucoasă şi edeme
perifasciculare în musculoasă.
În ansamblu, asocierea produsului Mycofix® Plus cu OTA şi DON a
determinat absorbţia micotoxinelor proporţional cu dozele de Mycofix®
Plus administrate (0,5‰ şi 2‰).
Leziunile apărute la lotul L3exp. prin comparaţie cu cele de la lotul
L1exp. au fost minore, întrucât nu au afectat performanţele de creştere ale
puilor broiler studiaţi. Aceştia au beneficiat de o bună protecţie, mai ales
în prima săptămână de viaţă a lor. Având în vedere diferenţele de
performanţe de creştere şi de leziuni înregistrate, cât şi prezenţa decelabilă
prin TLC a OTA în bilă, se recomandă ca dozele de Mycofix® Plus să fie
stabilite în funcţie de gradul de contaminare micotoxicologică a hranei.
181
Fig. 6.25 – Lotul Lc – Lobul hepatic, cu vena centrolobulară şi cordoane hepatice;

se păstrează arhitectura structurală normală
(coloraţie HE, magnificaţie x40)
Fig. 6.26 – Lotul Lc – Corpusculi renali şi tubi uriniferi bine individualizaţi,

fără afectarea structurilor (coloraţie HE, magnificaţie x40)
182
Fig. 6.27 – Lotul L1exp. – Lobul hepatic: vena centrolobulară, cu hiperemie activă;
cordoanele hepatice integre, cu menţinerea structurii lobulare
Fig. 6.28 – Lotul L1exp. – Rinichi, cu ectazia vaselor sanguine din submucoasă;
edeme interfibrilare, cu infiltrat leucocitar difuz
183
Fig. 6.29 – Lotul L2exp. – 0.5‰ Mycofix® Plus – Ficat: congestia activă a venei
centrolobulare, cu păstrarea integrităţii cordoanelor hepatice
Fig. 6.30 – Lotul L2exp. – 0.5‰ Mycofix® Plus – Rinichi: tubulonefroze

parenchimatoase; dispariţia lumenului tubilor; corpusculi renali hipertrofiaţi, cu
reducerea spaţiului de filtrare
184
Fig. 6.31 – Lotul L3exp. - 2‰ Mycofix® Plus – Rinichi: tubulonefroze

membranoase, cu dispariţia parţială a celulelor epiteliale în tubii proximali
Fig. 6.32 - Lotul L4exp. - 2‰ Mycofix® Plus – Tubi renali, cu păstrarea lumenului
şi a epiteliului
185
1. Includerea în hrană a produsului Mycofix® Plus , la lotul L3exp.

şi în special, la lotul L4exp., în doză de 2‰, a determinat obţinerea unor
greutăţi corporale medii la vârsta de 42 zile a puilor din aceste loturi mai
amri decât la loturile experimentale L1exp. şi L2exp. (2022,87±51,51 g la
lotul L4exp. şi 1951,94±49,86 g la lotul L3exp., faţă de 1863,89±70,23 g la
lotul L2exp. şi de 1856,76±57,90 g la lotul L1exp.). La lotul de control-Lc,
greutatea corporală medie a puilor la vârsta de 42 zile a fost de
1959,98±69,60 g, situându-se pe locul 2 după cea de la lotul L4exp. şi foarte
aproape de greutatea corporală medie înregistrată la lotul L3exp.
Valorile obţinute indică eficienţa utilizării produsului Mycofix®
Plus în hrana puilor de carne studiaţi, în doză de 2‰, la lotul L3exp.,
contaminat natural, sub limitele de detecţie şi artificial, cu 1000 ppm DON
şi 500 ppm OTA şi la lotul L4exp., contaminat natural cu DON şi OTA,
sub limitele de detecţie. Doza de 0,5‰ Mycofix® Plus inclusă în hrana
puilor din lotul L2exp. a fost insuficientă pentru inactivarea şi detoxifierea
semnificativă a micotoxinelor DON şi OTA prezente în aceleaşi cantităţi ca
la loturile L1exp. (neprotejat cu Mycofix® Plus) şi L3exp. (protejat cu 2‰
Mycofix® Plus).
2. Creşterea proporţiei de Mycofix® Plus de la 0,5‰ la lotul l2exp.
la 2,0‰ la lotul L3exp. în hrana puilor din aceste loturi a determinat
reducerea indicelui de conversie a hranei (IC=kg n.c./kg spor), de la o
valoare de 1,98 la lotul L2exp. la 1,88 la lotul L3exp. Cel mai bun indice de
conversie a hranei s-a înregistrat la lotul L4exp., contaminat natural cu
DON şi OTA, sub limitele de detecţie, dar care a primit Mycofix® Plus în
hrana administrată puilor, în proporţie de 2‰ (IC=1,81). La lotul Lc, IC a
avut o valoare de 1,87, iar la lotul L1exp. de 2,01.
3. La puii intoxicaţi de-a lungul celor 42 de zile de experienţă cu 500
ppm OTA şi 1000 ppm DON, au fost notificate eozinopenia şi tendinţa
spre leucopenie, ambele efecte fiind suprimate prin utilizarea a 2‰
Mycofix® Plus în hrană cu care aceştia au fost hrăniţi.
4. Intoxicarea cronică a puilor cu 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA a
afectat grav imunitatea naturală umorală a organismului. Producţia de
lizozim seric a fost influenţată mai mult decât secreţia de properdină
serică. Includerea produsului Mycofix® Plus, în proporţie de 2‰, în
furajele contaminate natural, sub limitele de detecţie şi artificial, cu DON
186
şi OTA, a adus properdina serică la valori normale şi a redus semnificativ
(p<0,05) efectul micotoxinelor asupra lizozimului seric.
5. Suplimentarea hranei puilor cu 2‰ Mycofix® Plus a evitat orice
efect negativ asupra funcţiei fagocitare celulare.
6. La loturile Lc şi L4exp. nu s-au găsit leziuni în ficat şi rinichi; în
schimb, la loturile L1exp., L2exp. şi l3exp. au fost prezente leziuni hepatice
şi renale, mai grave în rinichi. Gravitatea leziunilor a fost în ordinea
următoare: L1exp.>L2exp.>L3exp.
7. La puii contaminaţi natural (sub limitele de detecţie) şi artificial
cu DON şi OTA, din lotul L3exp., precum şi la cei contaminaţi natural
(sub limitele de detecţie) din lotul L4exp., dar protejaţi cu Mycofix® Plus
2‰, micotoxina OTA nu a fost detectată în bilă, dovedindu-se capacitatea
de absorbţie a OTA de către produsul testat (Mycofix® Plus), în proporţia
specificată. Deoxinivalenolul (DON) nu a fost detectat în bilă prin metoda
de analiză practicată, la nici un lot de experienţă.
8. Pentru protecţia completă a puilor de carne cu Mycofix® Plus
împotriva OTA şi DON, rata de utilizare a acestui aditiv trebuie să fie
proporţională cu gradul de contaminare cu micotoxine a hranei.

broiler de găină, contaminate natural cu DON şi OTA, în limite de
detecşie şi artificial, 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA, folosind
produsul Mycofix® Plus, în doze de 2‰ şi 3‰”

nr.3
În experienţele anterioare efectuate de noi (nr. 1 şi nr. 2), produsul

antimicotoxicologic Mycofix® Plus a fost testat prin încorporare în hrana
puilor broiler de găină studiaţi, în doze de 0,5‰ şi 2‰.
Reţetele de nutreţuri combinate administrate puilor în aceste
experienţe au fost contaminate natural, în limite de detecţie, cu: 350µg/kg
DON şi 0,5µg/kg OTA, în experienţa nr. 1 şi artificial, cu: 1000 ppm DON
şi 500 ppm OTA, în experienţa nr. 2.
Contaminarea artificială a hranei puilor din experienţa nr. 2 s-a
suprapus peste contaminarea naturală cu DON şi OTA, sub limitele de
detecţie.
187
Din rezultatele obţinute a reieşit că rata de utilizare a produsului
Mycofix® Plus trebuie stabilită în funcţie de nivelul de contaminare a
hranei cu micotoxinele DON şi OTA.
Doza de 2‰ Mycofix® Plus în hrana puilor studiaţi a dat rezultate
mai bune decât cea de 0,5‰. Apreciem că doza de administrare de 0,5‰
ar putea fi acceptată numai în cazul utilizării unor nutreţuri combinate
contaminate natural cu DON şi OTA, sub limitele de detecţie.
Pentru a avea o certitudine asupra celor constatate, în experienţa
nr. 3, produsul Mycofix® Plus a fost testat din nou pentru doza de 2‰, dar
la un grad de contaminare mai ridicat, respectiv: contaminare naturală, în
limitele de detecţie, cu 500 µg/kg DON şi 35 µg/kg OTA şi contaminare
artificială, cu 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA.
În condiţiile relatate, când gradul de contaminare cu DON şi OTA
a fost mai mare decât în experienţele anterioare (nr. 1 şi 2), s-a testat şi
doza de 3‰ Mycofix® Plus în hrană, pentru a-i urmări eficienţa în
anihilarea agresiunii micotoxinelor studiate.
În fig. 6.33 este prezentat planul experimental al acestei experienţe
(nr. 3), din care se desprinde că au fost alcătuite 4 (patru) loturi de pui
hibrizi ROSS-308, în vârstă de o zi. Un lot a fost considerat de contril (Lc)
iar celelalte 3 (trei) experimentale: L1exp.; L2exp. şi L3exp.
Principalele materii prime furajere pe baza cărora s-au fabricat
reţetele de nutreţuri combinate administrate puilor studiaţi au conţinut
următoarele cantităţi de micotoxine (contaminare naturală):
- porumb = 360 µg/kg DON şi 20µg/kg OTA;
- grâu = 180 µg/kg DON şi 0 µg/kg OTA;
- şroturi de soia = 300 µg/kg DON şi 0 µg/kg OTA.
În nutreţurile combinate obţinute, aportul natural de DON a fost de
500 µg/kg, iar de OTA, de 35µg/kg.
Experimentul s-a efectuat în Biobaza Facultăţii de Zootehnie din

Timişoara, pe un număr de 100 pui de găină ROSS-308, între vârstele de o
zi şi 42 zile.
Creşterea puilor s-a făcut în module de baterii convenţionale, tip
BP-4. Ei au fost repartizaţi, în mod egal, pe cele 4 loturi de experienţă
amintite, revenind câte 25 pui/lot.
188
Experienţa nr. 3: „Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea micotoxinelor din nutreţurile combinate destinate hrănirii puilor broiler de găină contaminate

natural cu DON şi OTA, în limite de detecţie şi artificial cu 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA, folosind produsul Mycofix® Plus, în doze de 2‰ şi 3‰”
Lotul Lc Lotul L1exp. Lotul L2exp. Lotul L3exp.
a) Hibrid: „ROSS-308” a) Hibrid: „ROSS-308” a) Hibrid: „ROSS-308” a) Hibrid: „ROSS-308”

b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi
la populare: 25 la populare: 25 la populare: 25 la populare: 25
c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor
la sacrificare: 42 zile la sacrificare: 42 zile la sacrificare: 42 zile la sacrificare: 42 zile
d) Factori experimentali: d) Factori experimentali: d) Factori experimentali: d) Factori experimentali:
- nutreţuri combinate - nutreţuri combinate - nutreţuri combinate - nutreţuri combinate
contaminate natural, cu DON şi contaminate atât natural, cu DON contaminate atât natural, cu DON contaminate natural, cu DON şi
OTA, în limitele de detecţie şi OTA, în limitele de detecţie şi OTA, în limitele de detecţie OTA, în limitele de detecţie
(500µg/kg DON şi 35 µg/kg (500µg/kg DON şi 35µg/kg OTA), (500µg/kg DON şi 35µg/kg OTA), (500µg/kg DON şi 35 µg/kg
OTA); cât şi artificial, cu 1000 ppm DON cât şi artificial, cu 1000 ppm DON OTA);
- Mycofix®Plus: absent. şi 500 ppm OTA; şi 500 ppm OTA; - Mycofix®Plus: doză de 3‰.
- Mycofix® Plus: doză de 2‰. - Mycofix® Plus: doză de 3‰.
a) Parametri de creştere ai puilor studiaţi: e) Indicatori privind apărarea nespecifică a organismului puilor (examenul imunologic):
- dinamica creşterii în greutate; - properdina din serul sanguin.
- conversia hranei (I.C. = kg n.c./kg spor); - lizozimul seric
- mortalitatea.
b) Inicatori micotoxicologici: - limbă, ingluviu;
- concentraţia DON şi OTA din nutreţurile combinate administrate; - duoden, ileon, cecum;
- concentraţia DON şi OTA din conţinutul digestiv. - ficat, rinichi.

- hemograma (hematocrit, hemoglobină, eritrocite, volumul eritrocitar - participarea porţiunilor tranşate în alcătuirea carcaselor.
mediu, conţinutul mediu în hemoglobină a eritrocitelor);
- formula leucocitară. h) Eficienţa economică a administrării produsului Mycofix® Plus la puii broiler de găină,
d) Indicatori biochimici ai sângelui: hrăniţi cu nutreţuri combinate contaminate natural şi artificial cu DON şi OTA
- concentraţia serică a acidului uric.

Pentru furajarea păsărilor s-au administrat reţete de nutreţuri
combinate specifice fiecărei faze de creştere, astfel: starter, între 1-14 zile;
creştere, între 15-28 zile şi finisare, între 29-42 zile. Condiţiile de calitate ale
acestor reţete de hrană au fost identice cu cele asigurate în experienţele nr.
1 şi nr. 2.
La loturile L1exp. şi L2exp., furajele date puilor spre consum au
comportat o contaminare mixtă, naturală (în limitele de detecţie) – 500
µg/kg DON şi 35 µg/kg OTA şi artificială – 1000 ppm DON şi 500 ppm
OTA.
Lotul L1exp. a fost protejat împotriva micotoxinelor menţionate cu
2‰ Mycofix® Plus în hrană, iar lotul L2exp., cu o doză mărită, de 3‰
Mycofix® Plus în hrană, pentru a surprinde mai bine efectul
imunostimulator al produsului testat.
La lotul L3exp., nutreţurile combinate asigurate puilor nu au fost
contaminate artificial cu DON şi OTA, ci numai una natural, în limitele de
detecţie (500 µg/kg DON şi 35 µg/kg OTA). Puii acestui lot au beneficiat
de un aport de 3‰ Mycofix® Plus în hrană.
Lotul de control-Lc, deşi a fost contaminat natural, în limitele de
detecţie, cu micotoxinele studiate (500 µg/kg DON şi 35 µg/kg OTA), nu a
beneficiat de aportul aditivului Mycofix® Plus.
Indicatorii urmăriţi sunt cei înscrişi în planul experimental (fig.
6.33).
Metodele de analize utilizate sunt cele cu care s-a lucrat şi în
experienţele nr. 1 şi nr. 2.
6.6.3.1 Parametrii de creştere ai puilor studiaţi
Dinamica masei corporale a puilor din loturile de experienţă pe

săptămâni de creştere este prezentată în tab. 6.24 şi fig. 6.34.
Din datele înscrise în tab. 6.24 şi fig. 5.28 rezultă că, în primele
săptămâni de viaţă ale puilor (săptămânile 1, 2 şi 3) și în special, în
săptămâna 1, când aceştia manifestă o mai mare sensibilitate la nocivitatea
micotoxinelor s-au înregistrat valori de creştere în greutate foarte puţin
diferenţiate între loturile L1exp. şi L2exp., contaminate artificial cu DON
(1000 ppm) şi OTA (500 ppm) vs. loturile Lc şi L3exp., fără contaminare
artificială. Astfel, în prima săptămână de viaţă a puilor, greutatea
corporală medie a acestora a fost de 107,78±7,29 g la lotul L1exp. şi de
190
102,22±8,72 g la lotul L2exp., faţă de 108.44±6,85g la lotul Lc şi de
106,29±8,09 g la lotul L3exp.
Tabelul 6.24
Evoluţia masei corporale medii săptămânale (g) la puii broiler de găină
din loturile de experienţă (Experienţa nr. 3)
Vârsta Lc L1exp. L2exp. L3exp.
puilor x  sx (g) x  sx (g) x  sx (g) x  sx (g)
(zile)
1 38,44±1,42 38,36±1,51 38,00±1,74 38,24±1,33
7 108,44±6,85 107,78±7,29 102,22±8,72 106,29±8,09
14 192,52±17,46 191,86±20,83 169,54±22,61 182,79±20,19
21 447,44±38,07 423,82±33,71 362,95±36,40 404,70±31,41
28 943,08±41,95 862,13±45,18 793,90±47,75 838,14±44,06
35 1531,65±52,06 1287,04±52,94 1379,40±54,19 1437,72±51,15
42 2115,21±53,61 1940,57±55,16 1946,56±58,63 2204,21±56,29
% din Lc 100 91,74 92,02 104,21
Lc L1exp. L2exp. L3exp.
2204.21
2115.21
2500
1946.56
1940.57
1531.65
2000
1437.72
masa corporală medie (g)
1379.4
1287.04
1500
943.08
862.13
838.14
793.9
1000
447.44
423.82
362.95
404.7
192.52
191.86
182.79
169.54
108.44
107.78
106.29
102.22
500
38.44
38.36
38.24
38
0
1 zi 7 zile 14 zile 21 zile 28 zile 35 zile 42 zile
vârsta puilor
Fig. 6.34 – Evoluţia masei corporale medii săptămânle la puii broiler de

găină din loturile de experienţă (Experienţa nr. 3)
Diferenţieri mai importante între loturi au început să apară către
sfârşitul perioadei de creştere a puilor, încât la vârsta lor de 6 săptămâni
191
(42 zile), masa corporală medie a atins nivelul cel mai înalt la lotul L3exp.
(2204,21±56,29 g), contaminat natural, în limite de detecţie, cu DON (500
µg/kg) şi OTA (35µg/kg) şi protejat antimicotoxicologic cu 3‰ Mycofix®
Plus în hrană.
Lotul L3exp. a fost urmat de lotul de control-Lc (2115,21±53,61g),
având aceleaşi niveluri de contaminare naturală cu DON şi OTA, cu lotul
de referinţă (L3exp.), dar care nu a beneficiat de o protecţie
antimicotoxicologică.
Cele mai mici greutăţi corporale le-au înregistrat loturile L1exp.
(1940,57±55,16 g) şi L2exp. (1946,56±58,63 g), contaminate natural, în limite
de detecţie şi artificial, conform celor arătate. Plusul de greutate corporală
realizat de lotul L2exp. comparativ cu lotul L1exp. este pus pe seama
creşterii dozei de Mycofix® Plus administrată, mai mare la acest lot (3‰),
faţă de lotul L1exp (2‰).
În contextul masivei contaminări micotice a hranei puilor din
loturile L1exp. şi L2exp., considerăm că greutăţile corporale finale
realizate de pui sunt bune, fapt care atestă protecţia faţă de micotoxinele
DON şi OTA asigurată de aditivul Mycofix® Plus experimentat.
Sporul mediu zilnic săptămânal şi pe întreaga perioadă
experimentală, prezentat în tab. 6.25 relevă comparativ cu lotul Lc,
reducerea acestuia la loturile L1exp. şi L2exp., cu 7,97-8,25%.
La lotul L3exp., sporul mediu zilnic de creştere în greutate a fost
cel mai mare, cu 4,20% superior lotului Lc; aceasta denotă eficienţa
administrării produsului Mycofix® Plus, în doză de 3 ‰.
Tabelul 6.25
Dinamica sporului mediu zilnic de creştere în greutate (g) la puii broiler
de găină, contaminaţi artificial cu DON şi OTA şi suplimentaţi în hrană
cu Mycofix® Plus (Experienţa nr. 3)
Săptămâna Lc (g) L1exp. (g) L2exp. (g) L3exp. (g)
1 10,00 9,92 9,17 9,72
2 12,01 12,01 9,62 10,93
3 36,42 33,14 27,63 31,70
4 70,80 62,61 61,56 61,91
5 84,08 60,70 83,64 90,83
6 83,33 93,36 81,02 104,35
1 zi-42 zile 49,45 45,29 45,44 51,57
192
Pentru conversia hranei (IC=kg n.c./kg spor), cele mai mici valori
s-au înregistrat la loturile Lc (IC=1,79) şi în special, la L3exp. (IC=1,66), iar
cele mai ridicate valori la loturile L1exp. (IC=1,84) şi L2exp. (IC=1,83).
Analizele chimice de dozare a micotoxinelor DON şi OTA din

nutreţurile combinate administrate puilor din loturile L1exp. şi L2exp. au
indicat un nivel al acestora de 967-1150 ppm DON şi de 437-457 ppm
OTA. În paralel, s-a efectuat şi examenul micotoxicologic al digestei, la
nivel de ingluviu, jejun şi cecum, scoţându-se în evidenţă efectul
imunostimulator al produsului Mycofix® Plus, experimentat în dozele
specificate (tab. 6.26)
Tabelul 6.26
Concentraţia în ppm a DON, în substanţa uscată a digestei din ingluviu,
jejun şi cecum, la puii hrăniţi cu nutreţuri combinate
contaminate artificial cu DON şi OTA (Experienţa nr. 3)
Specificare L1exp. (ppm) L2exp. (ppm)
Ingluviu 798 1025
Jejun 702 654
Cecum <250 <100
La lotul L1exp., de la un nivel de 798 ppm DON în ingluviu, s-a

ajuns la 702 ppm (-12,03%) în jejun şi respectiv, la < 250 ppm (-68,67%) în
substanţa uscată a cecumului iar la lotul L2exp., de la un nivel de 1025
ppm DON în substanţa uscată a ingluviului, la 654 ppm (-36,19%), în jejun
şi respectiv, la o valoare de sub 100 ppm (-90,24%), în cecum.
Întrucît, DON este o micotoxină puţin absorbabilă, se apreciază că
reducerea concentraţiei DON în substanţa uscată a digestei din jejun şi
cecum este cu certitudine efectul produsului Mycofix® Plus. Mai mult
decât atât, creşterea dozei de Mycofix® Plus de la 2‰ la L1exp. la 3‰ la
L2exp. a determinat un nivel de toxifiere de sub 100 ppm în cecum (fig.
6.35).
193
um
L1exp L2exp
Fig. 6.35 – Efectul Mycofix® Plus asupra concentraţiei DON în substanţa

uscată a digestei din ingluviu, jejun şi cecum la puii contaminaţi artificiali
cu această micotoxină (Experienţa nr. 3)
Şi micotoxina OTA s-a absorbit prin mucoasa digestivă şi s-a redus

concentraţia ei de-a lungul tubului digestiv, tot ca efect al administrării
produsului Mycofix® Plus; astfel, în cecumul puilor broiler de găină
studiaţi din lotul L2exp. s-au regăsit 31,32% din OTA ingerată, iar la lotul
L1exp.-67,53% (tab. 6.27, fig. 6.36).
Tabelul 6.27
Concentraţia în ppm a OTA în substanţa uscată a digestei
segmentelor tubului digestiv, la puii broiler de găină studiaţi
(Experienţa nr. 3)
Specificare L1exp. (ppm) L2exp. (ppm)
Ingluviu 425 415
Jejun 376 359
Cecum 287 130
Diminuarea concentraţiei OTA (ppm) în segmentele finale ale

tubului digestiv în prezenţa Mycofix® Plus, administrat în doze diferite, se
reflectă asupra nivelului disponibilului de OTA pentru absorbţie. Astfel,
în bila puilor din lotul L1exp., concentraţia OTA (ppm) a fost de 0,93
mg/ml, iar la lotul L2exp., de 0,78 mg/ml, cu 16,13% mai redusă, ca
194
urmare a efectului de inactivare şi detoxifiere a produsului Mycofix® Plus,
introdus în hrană într-o doză mai mare la acest lot (3‰ în loc de 2‰ la
lotul L1exp.).
um
L1exp L2exp
Fig. 6.36 - Efectul Mycofix® Plus asupra concentraţiei OTA în substanţa

uscată a digestei din ingluviu, jejun şi cecum, la puii contaminaţi artificial
cu acestă micotoxină (Experienţa nr. 3)
Din analiza parametrilor hematologici ai puilor broiler de găină

studiaţi, în vârstă de 28 de zile s-a constatat că, toţi parametrii obţinuţi au
fost în limite fiziologice normale (tab. 6.28). La 42 de zile, de asemenea,
valorile s-au înscris în limitele fiziologice normale (tab. 6.29). Calculul
statistic efectuat, prin testul ANOVA ne-a arătat că, între loturi nu au
existat diferenţe semnificative.
Faptul că, la loturile cu cea mai mare contaminare cu DON şi OTA
(L1exp. şi L2exp.) nu au apărut abateri de la limitele fiziologice normale
pentru principalele constante sanguine, înseamnă că aditivul Mycofix®
Plus administrat puilor din aceste loturi în doză de 2‰, la lotul L1exp. şi
de 3‰, la lotul L2exp., a împiedicat manifestarea unui efect depresiv al
apărării nespecifice celulare.
195
Întocmai ca în experienţele anterioare (nr. 1 şi nr. 2), examenul
biochimic al sângelui s-a făcut pe baza nivelului uricemiei, determinat în 2
etape, prima la vârsta puilor de 28 zile şi cea de-a doua, la 42 zile.
Valorile obţinute de noi sunt mai reduse comparativ cu valorile
fiziologice normale, redate în literatura de specialitate consultată
(Ghergariu, 2000).
La vârsta puilor de 42 zile s-au găsit diferenţe statistice
semnificative între loturile Lc-L1exp. şi Lc-L3exp. (p<0,01). Cea mai mică
valoare a uricemiei a fost înregistrată la lotul L1exp. (3,76±0,43 µg/ml) şi
cea mai mare, la lotul Lc (5,84±0,51 µg/ml).
Tabelul 6.30
Valorile uricemiei (µg/ml) la puii broiler de găină studiaţi, contaminaţi
artificial cu DON şi OTA şi suplimentaţi în hrană cu Mycofix® Plus
(Experienţa nr. 3)
Vârsta puilor Lc L1exp. L2exp. L3exp.
28 zile
x ± s x (µg/ml) 5,0±0,20 4,85±0,25 5,05±0,35 4,45±0,25
% din Lc 100 97,00 101,00 89,00
42 zile
x ± s x (µg/ml) 5,84±0,51 3,76±0,43 4,50±1,08 4,38±0,26
% din Lc 100 64,38 77,05 75,00
Fig. 6.37 - Valorile uricemiei, în funcţie de vârsta puilor şi de gradul de

contaminare cu micotoxine (Experienţa nr. 3)
196
Tabelul 6.28
Constantele sanguine la puii broiler de găină studiaţi, în vârstă de 28 de zile, contaminaţi artificial cu DON şi OTA şi
suplimentaţi în hrană cu Mycofix® Plus (Experienţa nr. 3)
Hematocrit Hemoglobină Eritrocite VEM CHEM Leucocite Formula leucocitară
Specific. (g Hb/100/ Limfocite Neutrofile Monocite Eozinofile Bazofile
(%) (g/100 ml) (106/mm3) (µm3) (103/mm3)
hematocrit) % % % % %
Lotul
Lc
x ± sx 27,32±0,32 8,45±f0,35 2,34±0,08 116,85±2,60 30,09±0,09 30.000±2.000 55,5±7,5 39,5±4,5 1,0±0,1 3,5±2,5 0,5±0,05
Lotul
L1exp.
x ± sx 25,38±2,38 7,9±0,70 2,27±0,11 111,58±5,10 31,13±0,17 31.000±3.000 53,5±1,5 42,5±0,5 1,5±0,5 2,5±1,5 1,0±0,00
Lotul
L2exp.
x ± sx
7
19
26,30±0,18 8,75±0,15 2,48±0,07 106,33±0,08 33,26±0,35 31.000±4.000 56,0±6,0 37,0±9,0 2,0±0,0 4,0±2,0 1,0±0,1
Lotul
L3exp.
x ± sx 24,85±1,51 7,7±0,6 2,23±0,27 112,31±6,72 30,95±0,52 32.000±2.000 52,0±0,0 40,0±0,0 5,0±1,0 3,0±1,0 2,3±0,40
L1exp.
(% din Lc) 92,90 93,49 97,01 95,49 103,46 103,33 96,4 107,59 150 71,43 -
L2exp.
(% din Lc) 96,27 103,55 105,98 91,00 110,53 103,33 100,9 93,67 200 114,28 -
L3exp.
(% din Lc) 90,96 91,12 95,30 96,11 102,86 106,66 93,69 101,26 500 85,71 -
Valori de
referinţă
Ghergariu,
2000: 25,85±1,78 8,28±0,61 2,31±0,12 112,04±4,80 31,99±1,09 20.000-30.000 31-72 13-49 1-4 2-14 1-17
Chelaru,
2000: 37 11,2 3,5 120 35 20000 5-28 13-49 1-4 2-14 2
Tabelul 6.29
Constantele sanguine la puii broiler de găină studiaţi, în vârstă de 42 de zile, contaminaţi artificial cu DON şi OTA şi
suplimentaţi în hrană cu Mycofix® Plus (Experienţa nr. 3)
Hematocrit Hemoglobină Eritrocite VEM CHEM Leucocite Formula leucocitară
Specific. (g Hb/100/ Limfocite Neutrofile Monocite Eozinofile Bazofile
(%) (g/100 ml) (106/mm3) (µm3) (103/mm3)
hematocrit) % % % % %
Lotul
Lc
x ± sx 29,2±1,50 9,10±0,64 2,25±0,36 132,72±16,38 31,15±1,08 30480±4784 31,40±4,32 59,00±10,00 3,80±1,96 3,00±1,36 0,50
Lotul
L1exp.
x ± sx 28,2±1,52 8,64±0,52 2,50±0,31 114,36±9,35 30,67±1,24 28000±1600 30,75±8,12 63,00±8,50 25,00±0,50 3,25±0,75 0,25
Lotul
L2exp.
x ± sx 29,6±1,52 9,06±0,40 2,54±0,14 116,97±9,10 30,62±0,62 29600±8480 42,25±10,25 51,25±10,75 2,50±1,50 3,75±2,23 0,20
Lotul
8
19
L3exp.
x ± sx 28,54±1,63 8,76±0,66 2,46±0,23 117,03±7,54 30,64±1,28 25100±4480 29,60±8,32 61,60±6,32 4,00±1,60 2,20±0,60 0,40
L1exp.
(% din
Lc) 96,57 94,94 111,11 86,17 98,46 92,10 97,93 106,78 65,79 90,28 50,0
L2exp.
(% din
Lc) 101,37 99,56 112,89 88,13 98,30 97,11 134,55 86,86 65,79 104,17 40,0
L3exp.
(% din
Lc) 97,74 96,26 109,33 88,18 98,36 82,34 94,27 104,41 105,26 61,11 80,0
Valori de
referinţă
Ghergari
u, 2000: 25,85±1,78 8,28±0,61 2,31±0,12 112,04±4,80 31,99±1,09 20.000-30.000 31-72 13-49 1-4 2-14 1-17
Chelaru,
2000: 37 11,2 3,5 120 35 20000 5-28 13-49 1-4 2-14 2

imunologic)
Dacă analiza numărului de leucocite şi a formulei leucocitare au

arătat că între loturi nu au existat diferenţe semnificative statistic, ceea ce
înseamnă că DON şi OTA, asociate cu Mycofix® Plus, nu au avut un efect
depresiv asupra apărării nespecifice celulare, în schimb, nivelul
properdinei serice a fost semnificativ mai mare (p < 0.05) la lotul L3exp.,
suplimentat cu 3‰ Mycofix® Plus, faţă de lotul L2exp. De altfel, nivelul de
properdină serică, un real parametru al apărării umorale nespecifice, a fost
mai mare cu 38,92% şi faţă de cel de la lotul de control (Lc), la vârsta
puilor de 42 zile.
Referitor la lizozimul seric, semnalăm că s-au înregistrat, de
asemenea, diferenţe semnificative statistic (p < 0.05) la lotul L3exp., faţă de
loturile Lc şi L2exp. Aceste rezultate ne indică faptul că aditivul Mycofix®
Plus a avut efect stimulator, la doza de 3‰ asupra apărării nespecifice
umorale a sângelui.
Prin dozarea properdinei serice şi a lizozimului seric s-a putut ,
deci, cuantifica funcţia de apărare nespecifică a oganismului puilor
studiaţi (tab. 6.31 şi 6.38) (tab 6.32 şi fig. 6.39).
Tabelul 6.31
Valorile properdinei serice (μg/ml) la puii broiler de găină studiaţi,
contaminaţi artificial cu DON şi OTA şi suplimentaţi în hrană cu
Mycofix® Plus (Experienţa nr. 3)
Specificare Lc L1exp. L2exp. L3exp.
28 zile
49,61 31,01 40,35 51,69
x ± s x (µg/ml)
% din Lc 100,00 62,51 81,33 104,19
42 zile
46,14 51,19 31,48 64,10
x ± s x (µg/ml)
% din Lc 100,00 110,94 68,23 138,92
199
Fig. 6.38 - Valorile properdinei serice, în funcţie de vârsta puilor

şi de gradul de contaminare cu micotoxine (Experienţa nr. 3)
Fig. 6.39 - Valorile lizozimului seric, în funcţie de vârsta puilor şi de

gradul de contaminare cu micotoxine (Experienţa nr. 3)
200
Tabelul 6.32
Valorile lizozimului seric (μg/ml) la puii broileri de găină studiaţi,
contaminaţi artificial cu DON şi OTA şi suplimentaţi în hrană cu
28 zile
19,75 22,00 15,25 22,25
x ± s x (µg/ml)
% din Lc 100,00 111,39 77,21 112,66
42 zile
18,40 22,90 20,10 37,50
x ± s x (µg/ml)
% din Lc 100,00 120,60 109,24 203,80

Din compararea histologică a diferitelor ţesuturi analizate, s-au
constatat diferenţe discrete între loturile de experienţă. Leziuni mai
accentuate au apărut la vârsta puilor de 6 săptămâni (Fig. 6.40-6.49).
Astfel, în limbă, la lotul L1exp. s-a pus în evidenţă puţin infiltrat
inflamator, care a lipsit la loturile Lc, L2exp. şi L3exp. şi respectiv,
acantoză de diferite grade. Aceste leziuni au fost întâlnite alături de
sialadenita cronică, îngroşarea epiteliului limbii şi infiltrat inflamator
polimorf, atât la vârsta puilor de 4 săptămâni, cât şi la cea de6 săptămâni.
Epiteliul ingluviului la vârsta de 4 săptămâni a puilor a prezentat
leziuni marcate de acantoză la lotul Lc. În cazul lotului L1exp. s-a
evidenţiat un epiteliu orto-parakeratozic, iar în cel al loturilor L2exp. şi
L3exp., un uşor edem interstiţial în ţesutul muscular neted. S-au mai
constatat: discretă stază şi fibroză redusă în lamina propria.
În peretele duodenului puilor de 4 săptămâni s-a observat un uşor
edem subepitelial şi glandular, la toate loturile; la L1exp., infiltratul
inflamator a fost redus, iar la loturile L2exp. şi L3exp. s-a constatat
absenţa acestui infiltrat inflamator, dar a fost prezentă o discretă fibroză
interstiţială.
La vârsta de 6 săptămâni, la puii din lotul Lc a apărut o uşoară
hiperplazie a celulelor mucosecretoare şi creşterea infiltratului polimorf cu
201
lărgirea axului vilozităţilor, însă cu păstrarea structurii acestora. La
loturile L1exp.; L2exp. şi L3exp. s-au pus în evidenţă necroza epiteliului la
nivelul apexului vilozităţilor şi ulceraţii ale mucoasei, infiltratul inflamator
polimorf fiind prezent ca şi la Lc în lamina propria.
Efectul iritativ al digestei a fost dovedit histologic la toate loturile,
dar mai grav la L1exp. şi L2exp., unde au apărut necroza şi ulceraţiile la
polul apical al vililor. Şi în ileon s-au identificat astfel de leziuni,
guvernate de decapajul apical al vilozităţilor şi de exulceraţii ale mucoasei
atât la 4 săptămâni, cât şi mai ales, la vârsta puilor de 6 săptămân.
În cecum, la vârsta de 4 săptămâni, aspectul histologic a fost
dominat de prezenţa edemului subepitelial şi de ectazii vasculare limfatice
ale mucoasei la toate loturile, dar cu uşoare diferenţe între ele, leziuni care
nu au mai fost semnalate şi la vârsta puilor de 6 săptămâni.
Deşi, gravitatea leziunilor a scăzut de la duoden la ileon, paralel cu
reducerea conţinutului în DON al digestei, efectul iritativ, inflamator şi
necrotic manifestat nu poate fi atribuit exclusiv DON, ci şi altor
componenţi iritativi din hrană, care nu au fost, încă, evaluaţi.
Dacă leziunile descrise de-a lungul peretelui tubului digestiv
incriminează mai ales, DON-ul, prin contact direct cu mucoasa digestivă,
leziunile hepatice şi renale se atribuie OTA.
În ficatul puilor de 4 săptămâni nu au fost decelate decât leziuni
discrete de portită cronică nespecifică şi intumescenţă tulbure a
hepatocitelor, la toate loturile; la vârsta de 6 săptămâni, numai lotul L2exp.
s-a diferenţiat de celelalte loturi prin stază portală şi centrolobulară şi o
discretă fibroză portală, fără necroză hepatocitară.
Renal, la vârsta de 4 săptămâni a puilor, la toate loturile s-au
observat leziuni discrete de glomerulită proliferativă şi un uşor edem în
stroma corticală şi medulară a rinichilor. La vârsta de 6 săptămâni au fost
prezente aceleaşi leziuni.
Date fiind, aceste leziuni, întâlnite atât în ficat cât şi în rinichi la
toate loturile, nu putem atribui modificările histopatologice semnalate
exclusiv OTA şi DON. Diferenţele minore între dozele de 2‰ şi 3‰
Mycofix® Plus sugerează că, efectul contaminării hranei cu 1000 ppm
DON şi 500 ppm OTA poate fi înlăturat şi cu 2‰ , Mycofix® Plus, dar mai
sigur cu 3‰ Mycofix® Plus.
202
Fig. 6.40 - Lotul Lc - Fragment de ficat, incluzând 6-8 spaţii porte lărgite, prin
discrete leziuni de portită cronică nespecifică, intumescenţă tulbure a
hepatocitelor din toate cele trei zone acinare. (col. HE).
Fig. 6.41 - Lotul Lc - Fragment de intestin subţire (duoden), cu păstrarea

structurii vilozitare; nuclee prezentând hialinizarea axului conjunctiv şi edem
subepitelial şi periglandular ; discretă hiperplazie de celule mucosecretante şi
bogat infiltrat polimorf cu lărgirea axului unor vilozităţi. (col. HE).
203
Fig. 6.42 – Lotul Lc - Fragment de cecum, cu îngroşarea inegală a mucoasei prin

edem subepitelial şi periglandular; bogată activitate fibroblastică şi discretă
fibroză a laminei propria; se observă zone extinse de ulceraţii ale mucoasei. (col.
HE).
Fig. 6.43 – Lotul Lc - Fragment de intestin subţire (ileon), cu păstrarea desenului

vilozitar; pe alocuri mucoasă exulcerată, cu decapaj apical al vilozităţilor; în axul
conjunctiv sunt prezente limfocite, plasmocite şi rare granulocite; zone extinse de
ulceraţii ale mucoasei; infiltrat polimorf mai bogat. (col. HE).
204
Fig. 6.44 – Lotul L1exp. - 2‰ Mycofix® Plus – Fragment de ficat, cu intumescenţă

tulbure a hepatocitelor; discrete aspecte de stază portală şi centrolobulară;
limfocite şi celule Kupffer în spaţiile sinusoidale şi perisinusoidale, între
cordoanele de hepatoepitelii; discretă fibroză portală; absentă necroza
hepatocitară; nu se observă steatoză. (col. HE).
Fig. 6.45 - Lotul L1exp. - 2‰ Mycofix® Plus – Fragment de intestin subţire

(ileon), cu păstrarea desenului vilozitar; pe alocuri, mucoasa este exulcerată, cu
decapaj apical al vilozităţilor; în axul conjunctiv sunt prezente limfocite,
plasmocite şi rare granulocite; necroză ischemică redusă a vilozităţilor
205
Fig. 6.46 - Lotul L1exp. - 2‰ Mycofix® Plus – Fragment de cecum, cu mucoasă

exulcerată; infiltrat abundent limfoplasmocitar, cu rare granulocite
periglandulare în lamina propria şi submucoasă; frecvente aspecte de exocitoză.
Fig. 6.47 – Lotul L2exp. - 3‰ Mycofix® Plus – Fragment de ficat, cu intumescenţă

tulbure; aspecte de portită infiltrată limfoplasmocitar în unele spaţii porte
(portită cronică).
Fig. 6.48 - Lotul L2exp. - 3‰ Mycofix® Plus - Fragment de limbă, fără infiltrat cu
discretă fibroză în ax (interstiţial). (col. HE).
206
Fig. 6.49 – L3exp. group - 3‰ Mycofix® Plus Fragment de ficat, cu intumescenţă

tulbure şi aspecte de portită infiltrată limfoplasmocitar, în unele spaţii porte
(portită cronică). (col. HE).
6.6.3.7. Producţia de carne rezultată

Cotele de participare a porţiunilor tranşate din carcasă (piept,
pulpe, aripi şi tacâm) nu au indicat diferenţe semnificative între loturile de
experienţă (tab. 6.33).
Tabelul 6.33
Proporţia porţiunilor tranşate din carcasele de pui broiler de
găină studiaţi, contaminaţi cu DON şi OTA şi suplimentaţi în hrană cu
Piept (%) 37,21 36,89 37,18 38,18
Pulpe (%) 30,14 29,32 29,67 29,91
Aripi (%) 10,91 10,48 10,67 10,83
Tacâm (%) 21,74 23,31 22,48 21,08
207
Plus la puii broiler de găină studiaţi, hrăniţi cu nutreţuri
combinate contaminate artificial cu DON şi OTA”
Dată fiind dimensionarea foarte redusă a efectivului de păsări din

această experienţă, eficienţa producţiei a fost apreciată, doar, prin
intermediul a 2 (doi) indici sintetici europeni, respectiv: European Broiler
Index (EBI) şi European Production Efficiency Factor (EPEF) (fig. 6.50).
Indexul European de Broiler (EBI) Factorul European de Eficienţă a

Producţiei (EPEF)
350,00 307,18
272,06
300,00 244,31 3,13
241,51 3,50
2,77
250,00 3,00 2,46 2,49
200,00 2,50
150,00 2,00
1,50
100,00
1,00
50,00 0,50
0,00 0,00
Lc1 L1exp L2exp. L3exp. Lc1 L1exp L2exp. L3exp.
a b
Fig. 6.50 – Valorile Indicelui European de Broiler (a) şi ale Factorului
European de Eficienţă a Producţiei (b) la puii broiler de găină studiaţi,
contaminaţi artificial cu DON şi OTA şi suplimentaţi în hrană cu Mycofix®
Plus (Experienţa nr. 3)
La lotul de control (Lc), contaminat natural (în limitele de detecţie)

cu DON şi OTA s-au stabilit valori de 272,06 pentru EBI şi de 2,77 pentru
EPEF, cu mult peste cele de la loturile experimentale - L2exp. şi, în special,
L1exp. (EBI= 241,51 la lotul L1exp. şi 244,31 la lotul L2exp., iar EPEF = 2,46
la lotul L1exp. şi 2,49 la lotul L2exp).
Nivelul de includere de 3‰ aditiv detoxifiant Mycofix® Plus la
lotul L3exp., contaminat natural, sub limitele de detecţie, a exercitat un
efect potenţator asupra acestuia, obţinându-se cele mai bune rezultate
economice între cele 4 (patru) loturi de experienţă alcătuite, după cum
urmează: EBI = 307,18, iar EPEF = 3,13.
1. Administrarea produsului Mycofix® Plus la loturile experimentale

(L1exp.; L2exp. şi L3exp.) a determinat realizarea unei mase corporale
la puii studiaţi, în vârstă de 42 zile, destul de diferită faţă de cea de la
208
lotul de control (Lc), care nu a primit acest aditiv; astfel, greutatea
corporală a fost mai redusă cu 8,25%, la lotul L1exp. şi cu 7,97%, la
lotul L2exp.; în schimb, la lotul L3exp., greutatea corporală medie la
vârsta de sacrificare a puilor (42 zile) a fost mai mare cu 4,20%.
2. Indicele de conversie a hranei (IC=kg n.c./kg spor) a fost mai mic la
lotul L3exp. (necontaminat artificial cu DON şi OTA şi cu adaos de
3‰ Mycofix® Plus), şi mai mare, în ordine crescătoare, la loturile Lc,
L2exp. şi L1exp. Comparativ cu lotul de control-Lc, indicele de
conversie a hranei a fost mai redus cu 7,27% la lotul L3exp. şi cu 2,20-
2,79% mai mare, la loturile L1exp. şi L2exp.
3. Cantitatea de micotoxine (DON şi OTA) din substanţa uscată a
digestei a scăzut de-a lungul tubului digestiv, de la ingluviu spre
cecum, relevând efectul de inactivare şi detoxifiere a digestei,
proporţional cu doza de Mycofix® Plus, introdusă în hrana puilor.
4. Asocierea produsului Mycofix® Plus, în dozele specificate, la
nutreţurile combinate, care au fost administrate puilor din experienţă
şi contaminate artificial cu 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA a prevenit
modificarea în sens negativ a constantelor sanguine. Nu s-au
înregistrat diferenţe semnificative statistic între lotul Lc şi loturile
experimentale (L1exp., L2exp. şi L3exp.).
5. Produsul Mycofix® Plus, în doză de 3‰, a condus la creşterea
semnificativă statistic (p<0.05) a concentraţiilor de properdină serică şi
a lizozim seric, scoţând în evidenţă un efect de stimulare a apărării
umorale nespecifice la puii broiler de găină studiaţi, din loturile
L2exp. şi L3exp.
6. În substanţa uscată a digestei din jejun, produsul Mycofix® Plus
utilizat în doză de 3‰ a redus concentraţia DON la 63,81%, iar în
cecum, la 9,76% din cantităţile ingerate.
7. Concentraţia OTA în substanţa uscată a cecumurilor a fost diminuată
la 46,38% din cea iniţială, prin creşterea dozei de Mycofix® Plus de la
2‰ la 3‰ la puii broiler de găină intoxicaţi cronic cu 500 ppm OTA.
8. În bilă, creşterea dozei de Mycofix® Plus de la 2‰ la 3‰ a redus
concentraţia OTA cu 16,13% (de la 0,93 mg/ml, la lotul L1exp., la 0,78
mg/ml, la lotul L2exp).
9. Histopatologic, leziunile mucoasei tubului digestiv au fost prezente la
toate loturile de experiență, cu uşoare diferenţieri la L1exp. şi L2exp.,
la care necroza apicală şi ulceraţiile epiteliului vilozităţilor au fost mai
evidente; amploarea leziunilor a scăzut de la duoden spre cecumuri la
209
toate loturile, efectul DON fiind considerat minor şi asociat cu alţi
factori nocivi din digestă.
10. Leziunile histopatologice din ficat şi rinichi, care pot fi atribuite OTA
din hrană au fost prezente şi la loturile neintoxicate cronic cu DON şi
OTA.
Folosirea aditivului furajer Mycofix® Plus, de inactivare și
detoxifiere a micotoxinelor prezente în hrana puilor broiler de găină
studiați nu a indus modificări marcante legate de proporția principalelor
porțiuni tranșate din carcasă, însă a influențat parametrii de eficiență ai
producției, efectul protectiv al acestui aditiv fiind evidenţiat mai ales, în
cazul utilizării dozei de 3‰, în reţetele de nutreţuri combinate
administrate.

destinate hrănirii puilor broiler de găină contaminate
natural, cu DON şi OTA, în limite de detecţie, folosind
produsul Mycofix® MTV Select, în doze de 1‰ şi 3‰”

nr. 4
Produsul Mycofix® MTV Select este un aditiv furajer nou, creat cu
scopul creşterii performanţei de inactivare şi detoxifiere a materiilor prime
furajere şi a nutreţurilor combinate destinate păsărilor, contaminate cu
deoxinivalenol (DON), ocratoxină (OTA) şi zearalenonă („ZON”). Spre
deosebire de alte produse din gama Mycofix®”, varianta MTV Select
conţine o drojdie (T. mycotoxinivorans), care consumă şi digeră
micotoxinele (detoxifică furajele).
Prezenta cercetare a avut drept scop, testarea efectului de inactivare
şi detoxifiere a micotoxinelor DON şi OTA din hrana puilor broiler de
găină, cu ajutorul produsului Mycofix® MTV Select.
În fig. 6.51 se prezintă planul experimental al acestei experienţe, din
care rezultă că au fost formate 3 (trei) loturi de pui ROSS-308, respectiv: un
lot de control-Lc şi 2 (două) loturi experimentale, L1exp. şi L2exp.
La lotul de control-Lc nu s-a administrat produsul destinat testării
(Mycofix® MTV Select), în timp ce, la loturile experimentale, produsul
respectiv a fost introdus în hrana puilor în doze de 1‰, la lotul L1exp. şi
de 3 ‰, la lotul L2exp.
210
Experimenul a fost efectuat şa S.C. AviTop S.A. Iaşi, pe un număr
de 111678 pui broiler de găină de o zi, aceştia ai fost împărţiţi, în mod egal
pe 3 (trei) hale de creştere, corespunzătoare celor 3 (trei) loturi de
experienţă (hala nr. 1 = lotul de control-Lc; hala nr. 2 = lotul L1exp. şi hala
nr. 3 = lotul L2exp.). Pe fiecare lot au revenit câte 37226 pui de o zi.
Materiile prime utilizate pentru producerea nutreţurilo combinate
administrate puilor de experienţă au fost contaminate natural, în limitele
de detecţie, după cum urmează:
- porumb: 377-450 μg/kg DON;
- grâu: 150 μg/kg DON;
- şroturi de soia: 369-525 μg/kg DON;
- şroturi de floarea soarelui: 0,4 μg/kg OTA.
În nutreţurile combinate fabricate pentru puii din această
experienţă, încărcătura de DON a fost de 399µg/kg iar cea de OTA, de
0,35µg/kg.
Structura şi condiţiile de calitate pentru nutreţurile combinate
administrate au fost conforme cu cerinţele hibridului pe care s-a lucrat.
Creşterea puilor s-a făcut în sistem intensiv, pe aşternut permanent.
Indcatorii urmăriţi au fost identici cu cei din experienţele anterioare
(nr. 1, nr. 2, nr. 3). La fel, nu au diferit metodele de lucru utilizate.
Analizele incluse în planul experimental s-au efectuat în Centrul de
Cercetări al companiei BIOMIN din Herzogenburg – Austria, Facultatea
de Zootehnie din Iaşi şi Facultatea de Medicină Veterinară din Timişoara.
Evoluţia masei corporale a puilor broiler de găină studiaţi,
intoxicaţi cronic cu DON şi OTA, a căror hrană a fost suplimentată cu
produsul Mycofix® MTV Select, în doză de 3‰, a relevat faptul că,
factorul experimental menţionat a influenţat pozitiv această evoluţie;
astfel, la sfârşitul perioadei de creştere a puilor (37 zile), masa lor
corporală a fost cu 9,48 % mai mare faţă de cea de la lotul de referinţă (Lc).
Doza de 1‰ Mycofix® MTV Select în hrană a determinat, de
asemenea, o foarte bună creştere a masei corporale a puilor (+4,45% faţă
de lotul Lc), dar cu mult mai mică comparativ cu cea de la lotul L2exp.
(tab. 6.33).
Efectul administrării produsului Mycofix® MTV Select s-a resimţit,
îndeosebi, la vârstele puilor de 7 zile şi 14 zile, mai ales la lotul cu 3‰
Mycofix® MTV Select în hrană.
211
Experienţa nr. 4: „Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea micotoxinelor din nutreţurile combinate destinate hrănirii puilor broiler de găină
Micotoxinele - Quo Vadis?

contaminate natural, cu DON şi OTA, în limite de detecţie, folosind produsul Mycofix® MTV Select, în doze de 1‰ şi 3‰”
Lotul Lc Lotul L1exp. Lotul L2exp.
a) Hibrid: „ROSS-308” a) Hibrid: „ROSS-308” a) Hibrid: „ROSS-308”

b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi
la populare: 37226 la populare: 37226 la populare: 37226
c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor
la sacrificare: 37 zile la sacrificare: 37 zile la sacrificare: 37 zile
d) Factori experimentali: d) Factori experimentali: d) Factori experimentali:
- nutreţuri combinate - nutreţuri combinate - nutreţuri combinate
contaminate natural, cu contaminate natural, cu DON contaminate natural, cu DON
DON şi OTA, în limite de şi OTA, în limite de detecţie; şi OTA, în limite de detecţie;
detecţie; - Mycofix® MTV Select, în - Mycofix® MTV Select, în
- Mycofix® MTV Select: doză doză
absent de 1 ‰. de 3 ‰.
a) Parametri de creştere ai puilor studiaţi: e) Indicatori privind apărarea nespecifică a organismului puilor (examenul imunologic):
- dinamica creşterii în greutate; - properdina din serul sanguin;
- conversia hranei (I.C. = kg n.c./kg spor); - lizozimul seric.
- mortalitatea.
b) Inicatori micotoxicologici: - ingluviu;
- concentraţia DON şi OTA din nutreţurile combinate administrate; - ileon, cecum;
- concentraţia DON şi OTA din conţinutul digestiv şi fecale. - ficat, splină, rinichi.

- formula leucocitară. - participarea porţiunilor tranşate în alcătuirea carcaselor.
d) Indicatori biochimici ai sângelui: h) Eficienţa economică a administrării produsului Mycofix® MTV Select la puii broiler
Capitolul VI
- concentraţia serică a acidului uric. hrăniţi cu nutreţuri combinate, contaminate natural cu DON şi OTA

Tabelul 6.33
Evoluţia masei corporale medii (g) la puii broiler de găină din loturile
de experienţă (Experienţa nr. 4)
Vârsta puilor LC L1exp. L2exp.
(zile) x  s x (g) x  s x (g) x  s x (g)
1 41,80±1,38 39,88±1,69 40,39±1,85
7 169,76±7,02 171,99±8,67 192,12±9,09
14 437,34±19,37 469,71±22,21 510,31±23,37
21 880,20±30,26 896,02±37,55 911,57±39,02
28 1406,74±42,95 1434,00±49,79 1528,17±51,44
35 1933,80±48,28 1989,00±56,41 2083,00±57,05
37 2000,00±52,65 2089,00±61,25 2188,00±62,31
% din Lc 100 104,45 109,48
Sporul mediu zilnic de creştere în greutate a puilor s-a corelat, în

mod firesc, cu evoluţia masei corporale, fiind determinat în bună măsură
de doza de Mycofix® MTV Select experimentată. La doza de 1‰ Mycofix®
MTV Select, sporul mediu zilnic de creştere în greutate a fost cu 7,62% mai
mare decât la lotul Lc, iar la doza de 3‰ Mycofix® MTV Select, cu 13,45%
mai ridicat (tab. 6.34); această situaţie a influenţat semnificativ şi conversia
hranei. De exemplu, la 3‰ Mycofix® MTV Select, indicele de conversie a
hranei a fost cu 8,27% mai redus decât cel de la lotul Lc, iar la 1‰
Mycofix® MTV Select, cu 2,49% mai mic (tab. 6.35).
Tabelul 6.34
Dinamica sporului mediu zilnic de creştere în greutate (g) realizat de
puii broiler de găină, intoxicaţi natural cu DON şi OTA şi suplimentaţi
în hrană cu Mycofix® MTV Select (Experienţa nr. 4)
Vârsta puilor (zile) Lc L1exp. L2exp.
7 18,28 18,87 21,60
14 38,20 42,53 45,45
21 63,20 60,90 57,32
28 75,22 76,92 88,00
35 75,30 76,10 79,28
37 33,10 50,00 52,50
1-37 50,55 54,22 57,35
% din Lc 100 107,26 113,45
213
Tabelul 6.35
Indicele de conversie a hranei la puii broiler de găină intoxicaţi cronic
cu DON şi OTA şi suplimentaţi în hrană cu Mycofix® MTV Select
(Experienţa nr. 4)
Conversia hranei 1,973 1,924 1,810
(IC=kg n.c./kg spor)
% din Lc 100 97,51 91,73
Efectul Mycofix® MTV Select s-a reflectat şi asupra sănătăţii puilor,

în raport cu doza administrată: la doza de 1‰ în hrană, mortalitatea s-a
redus cu 30,11 %, iar la doza de 3 ‰, cu 40,15 % (tab. 6.36, fig. 6.51a).
Remarcăm efectul net protector contra DON şi OTA a componentelor
produsului Mycofix® MTV Select.
Tabelul 6.36
Mortalitatea (%) înregistrată la puii broiler de găină intoxicaţi cronic cu
DON şi OTA şi suplimentaţi în hrană cu Mycofix® MTV Select
(Experienţa nr. 4)
Săptămâna de Mortalitatea(%)
viaţă Lc L1exp. L2exp.
1 0,76 0,51 0,44
2 1,18 0,75 0,69
3 0,61 0,30 0,23
4 0,63 0,35 0,34
5 0,27 0,46 0,35
Cumulat 2,69 1,88 1,61
% din Lc 100 69,89 59,85
Între 35-37 zile de viaţă a puilor nu s-au înregistrat pierderi din

efectiv, la niciun lot de experienţă.
214
Fig. 6.51a - Diagrama pierderilor săptămânale prin mortalitate (%),

înregistrată la puii broiler de găină intoxicaţi cronic cu DON şi OTA şi
suplimentaţi în hrană cu Mycofix® MTV Select (Experienţa nr. 4)
Prin efectuarea examenului micotoxicologic al digestei la puii din

loturile de experienţă s-a putut evidenţia efectul de inactivare şi
detoxifiere al produsului Mycofix® MTV Select experimentat (tab. 6.37).
Tabelul 6.37
Concentraţia DON (µg/g) în digesta din ingluviu, jejun şi cecum la puii
hrăniţi cu nutreţuri combinate contaminate cu DON şi suplimentaţi în
hrană cu Mycofix® MTV Select
(Experienţa nr. 4)
Specificare Lc (µg/g) L1exp. (µg/g) L2exp. (µg/g)
Ingluviu 562 250 200
Jejun 205 200 140
Cecum 180 160 125
Din datele prezentate mai sus, rezultă o reducere a nivelului DON

în digestă, la loturile experimentale (L1exp. şi L2exp.) faţă de lotul de
control (Lc), cu:
- 55,52 % la lotul L1exp. şi 64,40% la lotul L2 exp., în ingluviu;
215
- 2,44 % la lotul L1exp. şi 31,71% la lotul L2 exp., în jejun;
- 11,12 % la lotul L1exp. şi 30,56% la lotul L2 exp., în cecum.
Deci, gradul de inactivare şi detoxifiere a fost direct proporţional cu
doza de Mycofix® MTV Select administrată.
Concentraţia OTA în bilă susţine efectul de inactivare şi detoxifiant
al produsului Mycofix® MTV Select, după cum se poate observa din datele
tab. 6.38.
Tabelul 6.38
Concentraţia OTA (µg/g) în bilă la puii broiler de găină din loturile de
experienţă (Experienţa nr. 4)
OTA (µg/ml), în
1,13 0,95 0,89
bilă
% 100 84,07 78,76
În mod concret, produsul Mycofix® MTV Select a redus excreţia

OTA prin bilă cu 15,93% la doza de 1‰ şi cu 21,24% la cea de 3‰.
6.7.3.3. Examenele hematologic şi imunologic (apărarea

nespecifică a organismului puilor)
Analiza formule leucocitare la puii din loturile experimentale

(L1exp. şi L2exp.) ne-a indicat o creştere a proporţiei de
polimorfonucleare neutrofile, faţă de lotul de control-Lc, cu 25,45% la
lotul L1exp. şi cu 7,25% la lotul L2exp.; valorile obţinute de noi pentru
acest indicator depăşesc pe cele de referinţă, la loturile L1exp. şi L2exp.,
dar şi la lotul Lc. (tab. 6.39).
Proporţia eozinofilelor a sporit cu 20% la ambele loturi
experimentale (L1exp. şi L2exp.), însă nivelul acestora s-a înscris în limite
fiziologice normale. Sub valorile de referinţă au fost bazofilele, la toate
loturile de experienţă. Între loturi s-a constatat că, faţă de lotul de control
Lc, proporţia acestor constante sanguine a fost mai mare cu 16,28% la lotul
L1exp. şi cu 39,53%, la lotul L2exp.
Monocitele s-au situat în limite fiziologice normale, fiind de
asemenea într-o proporţie mai mare la loturile experimentale (L1exp. şi
L2exp.), comparativ cu lotul Lc, cu 8,88% la lotul L1exp. şi cu 12,15%, la
lotul L2exp. (tab. 6.39).
O situaţie aparte s-a înregistrat pentru limfocite, care au atins un
nivel foarte ridicat comparativ cu valorile de referinţă, în special la loturile
216
Lc şi L2exp. Faţă de lotul Lc, proporţia limfocitelor a fost mai mică cu
30,15% la lotul L1exp. şi cu 10,31% la lotul L2exp. (tab. 6.39).
Tabelul 6.39
Formula leucocitară la puii broiler de găină intoxicaţi cronic cu DON şi
OTA şi suplimentaţi în hrană cu Mycofix® MTV Select
(Experienţa nr. 4)
Specificare Neutrofile Eozinofile Bazofile Monocite Limfocite
x  sx x  sx x  sx x  sx x  sx
(%) (%) (%) (%) (%)
Lc 51.28±7,96 2,00±0,57 0,43±0,57 2,14±0,77 44,15±8,73
L1exp. 64,33±5,66 2,00±0,33 0,50±0,50 2,33±0,66 30,84±6,55
L2exp. 55,00±9,20 2,40±0,48 0,60±0,40 2,40±0,48 39,60±9,92
% L1exp. 125,45 100 116,28 108,88 69,85
din
L2exp. 107,25 120 139,53 112,15 89,69
Lc
Valori de 13-49 2-14 1-17 1-4 5-28
referinţă (30) (7) (9) (2) (15)
Apreciate în ansamblul lor, valorile determinate de noi pentru

proporţia granulocitelor (neutrofile; eozinofile şi bazofile) şi
agranulocitelor (monocite şi limfocite) din sângele puilor studiaţi denotă
că organismul acestora a luptat din greu cu agresiunea micotoxinelor
DON şi OTA şi mai ales, împotriva micotoxinei DON, întâlnită în hrana
administrată puilor, într-o cantitate de 399 µg/kg, fapt ce indică un grad
de contaminare medie cu toxina respectivă.
Micotoxina OTA, prin cantitatea redusă în care s-a aflat în hrana
dată puilor, a generat un grad de contaminare nesemnificativ, dar
suficient de mare pentru a determina modificări majore în metabolismul
puilor din cele 3 (trei) loturi de experienţă.
Între valorile obţinute pentru formula leucocitară se detaşează
limfocitele, prin proporţia mare cu care au participat în această formulă:
44,15±8,73% la lotul Lc; 30,84±6,55% la acestea lotul L1exp. şi 39,60±9,92%
la lotul L2exp., faţă de valorile de referinţă, cuprinse între 5-28%. Din
examinarea acestor valori rezultă efortul fiziologic deosebit depus de puii
din experienţă pentru asigurarea imunităţii umorale (producerea de
anticorpi), în condiţiile efectului nedorit exercitat de prezenţa celor două
micotoxine (DON şi OTA). Nu poate trece neobservată nici proporţia
217
ridicată a neutrofilelor din sângele analizat, comparativ cu valorile
normale din punct de vedere fiziologic, aspect corelat cu o stare
patologică.
Faptul că, la finalul experienţei, s-a constatat o mai bună creştere a
masei corporale la loturile experimentale L1exp. şi L2exp., cu deosebire la
lotul L2exp. faţă de lotul de control-Lc., aceasta este consecinţa
administrării în hrana puilor a aditivului antimicotoxicologic Mycofix®
MTV Select, în doze diferite (1‰ la lotul L1exp. şi 3‰ la lotul L2exp.).
Prin comparaţie cu lotul de control-Lc, doza de 1‰ Mycofix® MTV
Select, asigurată lotului L1exp. a exercitat un efect stimulator asupra
lizozimului seric, valoarea acestuia fiind mai mare cu 67,33%, în timp ce
doza de 3‰ Mycofix® MTV Select, experimentată la lotul L2exp., a redus
nivelul lizozimului seric cu 14,21% (tab. 6.40).
Cât priveşte properdina serică, aceasta s-a diminuat faţă de lotul de
control (Lc), cu 3,99% la lotul L1exp. şi cu 16,00% la lotul L2exp. (tab. 6.40).
Tabelul 6.40
Valorile medii ale properdinei serice (μg/ml) şi lizozimului seric (μg/ml)
la puii broiler de găină intoxicaţi cronic cu DON şi OTA şi suplimentaţi
în hrană cu Mycofix® MTV Select (Experienţa nr. 4)
Properdina serică 49,84±3,20 47,85±5,78 41,82±2,93
(μg/ml)
% din Lc 100 96,01 83,91
Lizozimul seric 21,46±12,43 35,91±23,27 18,41±10,55
(μg/ml)
% din Lc 100 167,33 85,79
Din punct de vedere metabolic, s-a observat reducerea concentraţiei

acidului uric (seric) cu 22,33 % la doza de 1‰ Mycofix® MTV Select (lotul
L1exp.) şi cu 21,37%, la doza de 3‰ Mycofix® MTV Select (lotul L2exp.),
comparativ cu lotul de control (Lc) (tab. 6.41 şi fig. 6.52). Creşterea dozei
de Mycofix® MTV Select la 3 ‰, a rămas fără efect suplimentar asupra
utilizării azotului proteic din hrană.
218
Tabelul 6.41
Concentraţia serică (mg %) a acidului uric la puii broiler de găină,
intoxicaţi cronic cu DON şi OTA şi suplimentaţi în hrană cu Mycofix®
MTV Select (Experienţa nr. 4)
Puii din grupa de Lc L1exp. L2exp.
control
1 5,1 5,0 4,6
2 4,7 5,9 1,8
3 9,2 4,8 2,7
4 9,8 4,3 3,9
5 8,9 9,5 2,0
6 6,3 1,3 10,0
7 6,8 5,2 2,6
8 3,0 4,6 8,4
9 3,1 3,0 5,0
10 5,7 5,1 8,3
x ± s x (mg%) 6,27±1,94 4,87±1,27 4,93±2,39
% din Lc 100 77,67 78,63
Valori de referinţă 7,05±1,24
% din Lc
Fig. 6.52 - Diagrama uricemiei, properdinei şi lizozimului seric la puii

broiler de găină intoxicaţi cronic cu DON şi OTA şi suplimentaţi în hrană
cu Mycofix® MTV Select (Experienţa nr. 4)
219
La lotul Lc, în ingluviu, s-au observat: îngroşarea inegală a

epiteliului mucoasei, prin ortoparakeratoză şi distrofie balonizantă a
keratinocitelor, precum şi hialinizarea laminei propria. Degenerescenţa
vacuolară (balonizantă) a keratinocitelor a fost remarcată şi la L1exp., dar
nu şi la L2exp..
În ileon au fost prezente aceleaşi leziuni la toate cele trei loturi de
experienţă, exprimate prin fibrozări ale mucoasei, ulcere, infiltrare
inflamatorie cronică, necroze şi ştergerea reliefului vilozitar.
În cecum, de asemenea, la toate loturile s-au constatat necroze şi
ulcerul mucoasei, leziuni asemănătoare cu cele din ileon.
Este posibil ca produsul Mycofix® MTV Select să fi avut un efect
mai redus asupra DON, deşi la examenul micotoxicologic, nivelul de
inactivare al Mycofix® MTV Select a fost mai mare decât al produsului
Mycofix® Plus, studiat anterior. În consecinţă, se impune continuarea
cercetărilor pentru completarea şi elucidarea acestui aspect.
La nivel hepatic, la lotul Lc s-au constatat fibroză şi hialinizare în
spaţiile porte şi intumescenţă tulbure a hepatocitelor. La L1exp. şi L2exp.,
leziunile au fost de intumescenţă tulbure a hepatocitelor, aspectul
inflamator portal fiind mai discret.
În rinichi, leziunile de la lotul Lc au fost de necroză şi necrobioză
ischemică globală corticomedulară; nefrocitele în tubii renali au prezentat,
atât proximal cât şi distal, intumescenţă tulbure. La loturile L1exp. şi
L2exp., desenul corticomedular s-a păstrat, cu leziuni de uşoară stază
glomerulară. Pe alocuri, au dispărut spaţiile de filtrare glomerulară.
În splină, la lotul Lc s-a constatat atrofia unor foliculi limfoizi, cu
distrugerea de traberculi conjunctivo-musculari. La L1exp. şi L2exp.
dimpotrivă, s-a constatat hiperplazia tecilor limfoide periosteriolare şi a
foliculilor limfoizi splenici.
Pe ansamblu, s-a evidenţiat efectul mai eficient al produsului
Mycofix® MTV Select asupra OTA, decât asupra DON, prin reducerea
leziunilor hepatice şi renale şi posibil, o stimulare a foliculilor splenici.
Leziunile se corelează cu reducerea excreţiei hepatice prin bilă a OTA (fig.
6.53-6.62).
220
Fig. 6.53 – Lotul Lc - Perete ileon care prezintă îngroşare prin fibroză la nivelul
mucoasei, şi hialinizare a axului conjunctiv vilozitar; exulcerări ale epiteliului de înveliş.
(col. HE).
Fig. 6.54 – Lotul Lc - Perete cecum, cu arii extinse de necroză a mucoasei, ulcerări şi
exulcerări; lărgirea spaţiilor periglandulare (edem periglandular);, tendinţă de atrofie
glandulară. (col. HE).
Fig. 6.55 – Lotul Lc - Fragment de ficat, cu intumescenţa tulbure a hepatocitelor; aspect

de fibroză şi hialinizare în spaţiile porte (col. HE).
221
Fig. 6.56 – Lotul L1exp. - 1‰ Mycofix® MTV Select- Perete ingluviu, cu degenerare
balonizantă (macrovacuole) a celulelor epiteliului mucoasei (col. HE).
Fig. 6.57 - Lotul L1exp. - 1‰ Mycofix® MTV Select- Fragment de ileon, cu arii de
necroză a mucoasei şi ulceraţii extinse; ştergerea pliurilor şi vilozităţilor interstiţiale;
hialinizarea laminei propria şi infiltrat limfo-plasmocitar moderat; stază în axul vilozitar
şi periglandular (col. HE).
Fig. 6.58 - Lotul L1exp. - 1‰ Mycofix® MTV Select- Perete cecum, cu extinse
ulceraţii şi necroza vilozităţilor mucoasei; fibroza şi hialinizarea tunicilor submucoasă şi
musculară. (col. HE).
222
Fig. 6.59 – Lotul L1exp. - 1‰ Mycofix® MTV Select- Fragment de rinichi, cu

desen corticomedular păstrat; hialinizări extinse glomerulare şi a unor pereţi
vasculari din interstiţiu; discretă stază; intumescenţa tulbure a nefrocitelor
tubilor proximali şi distali; simfize parieto-glomerulare, cu dispariţia pe alocuri a
spaţiilor de filtrare glomerulară. (col. HE).
Fig. 6.60 – Lotul L2exp.- 3‰ Mycofix® MTV Select- Perete ingluviu,tapetat de

epiteliu stratificat scuamos orto-parakeratozic,cu extinsă hialinizare a laminei propria.
(col. HE).
223
Fig. 6.61 – Lotul L2exp. - 3‰ Mycofix® MTV Select - Fragment de ileon, cu aspecte
inflamatorii necrobiotice ale mucoasei şi dispariţia reliefului vilozitar ; morfologia
vilozitară este înlocuită cu ţesut conjunctiv fibros şi infiltrate limfoplasmocitoide şi
macrocite/macrofage; pe mucoasa examinată se remarcă restante funduri glandulare, cu
exudat inflamator; fibroza submucoasei şi a tunicii musculare (col. HE).
Fig. 6.62 – Lotul L2exp. - 3‰ Mycofix® MTV Select - Perete cecum, cu arii
extinse de necroză şi ulceraţii ale mucoasei. Ştergerea desenului vilozitar pe arii
extinse, cu denudări ale axului conjunctiv; dilataţii ale chiliferului central ;
fibroze şi hialinizarea submucoasei (col. HE).
224
6.7.3.6. Producţia cantitativă de carne rezultată
Din compararea porţiunilor tranşate din carcasă (piept, pulpe, aripi

şi tacâm), a reieşit că nu sunt diferenţe semnificative între loturile de
experienţă (tab. 6.42). Astfel, participarea pieptului în alcătuirea carcaseu a
fost de 37,24% la lotul Lc; 36,96% la lotul L1exp. şi de 37,46% la lotul
L2exp., iar participarea pulpelor a variat în limite foarte mici, cuprinse
între 29,40-29,53%.
Tabelul 6.42
Proporţia porţiunilor tranşate din carcasele de pui broiler, intoxicaţi
cronic cu DON şi OTA şi suplimentaţi în hrană cu Mycofix® MTV Select
(Experienţa nr. 4)
Piept (%) 37,24 36,96 37,46
Pulpe (%) 29,53 29,48 29,40
Aripi (%) 10,68 10,70 10,42
Tacâm (%) 22,55 22,86 22,72

MTV Select, la puii broiler de găină studiaţi, hrăniţi cu nutreţuri
combinate contaminate natural cu DON şi OTA”
Calculul eficienţei economice s-a făcut pentru a se constata dacă
utilizarea aditivului antimicotoxicologic Mycofix® MTV Select generează
şi rezultate financiare favorabile, pe lângă cele care ţin de latura sanitară şi
productivă a creşterii puilor broiler de găină studiaţi.
Utilizând metoda clasică de calcul, care ia în considerare raportul
dintre profitul net realizat şi cheltuielile totale de producţie a reieşit că,
toate cele 3 (trei) loturi de experiență (lotul Lc-fără adaos de Mycofix®
MTV Select în hrană; lotul L1exp., cu o rată de includere de 1‰ Mycofix®
MTV Select şi lotul L2exp. – cu adaos de 3‰ al aditivului studiat) au fost
profitabile din punct de vedere economic. Astfel, în cazul lotului L1exp.,
rata profitului a fost apropiată de cea a lotului de control-Lc (27,64%, faţă
de 27,46%), în timp ce marja de profit realizată de lotul L2exp. a fost cu
33,75% mai mare faţă de a lotului de referinţă-Lc, situându-se la o valoare
absolută de 34,86% (tab. 6.43). Această situaţie denotă faptul că, o rată de
includere mai mare a aditivului furajer Mycofix® MTV Select (de ex. 3‰)
justifică cheltuielile, prin reducerea pierderilor din efectiv şi sporirea
performanţelor productive ale puilor, graţie proprietăţilor de inactivare şi
detoxifiere a micotoxinelor din hrană, de către produsul testat.
225
Tabelul 6.43
Eficienţa economică în creşterea şi valorificarea puilor broiler de găină studiaţi, în condiţiile utilizării produsului Mycofix® MTV
Select ca aditiv furajer pentru inactivarea micotoxinelor din hrană şi detoxifierea acesteia
(Experienţa nr. 4)
Lotul L1exp. (+1‰ Mycofix® Lotul L2exp. (+3‰ Mycofix®
Lotul de control (Lc)
SPECIFICARE U.M. MTV Select) MTV Select)
Efectiv pui de o zi la
populare cap. 37226 37226 37226
Spor în greutate obţinut kg 70354 71194 78658
Mortalitate cap. 1002 700 600
Greutate totală pui livraţi
la abator 71868 72650 80138
Hrană consumată kg 138598 139539 145518
Preţ/ Valoare Preţ/ Valoare Preţ/ Valoare
6
22
CHELTUIELI DIRECTE U.M.. Cantitatea U.M. (RON) Cantitatea U.M. (RON) Cantitatea U.M. (RON)
Pui de o zi cap. 37226 2,3 85619,80 37226 2,3 85619,80 37226 2,3 85619,80
Furaj starter kg 18156 1,55 28142,30 19396,0 1,55 30063,76 17608 1,55 27291,90
Furaj creştere kg 71932 1,45 104301,83 78979,3 1,45 114519,96 74796 1,45 108454,55
Furaj finisare kg 48509 1,4 67912,96 41164 1,4 57629,76 53114 1,4 74359,68
Energie electrică kw 6000 0,35 2100,00 6000 0,35 2100,00 6000 0,35 2100,00
Apă mc 750 2,21 1657,50 750 2,21 1657,50 750 2,21 1657,50
Gaz metan mc 2771 1,5 4156,50 2771 1,5 4156,50 2771 1,5 4156,50
Oxitetraciclină kg 6 100 600,00 6 100 600,00 6 100 600,00
Vitamina A, D3, E l 7,5 62 465,00 7,5 62 465,00 7,5 62 465,00
Vacin anti PPA doze 75000 0,05 3750,00 75000 0,05 3750,00 75000 0,05 3750,00
Vaccin anti Bursită doze 37500 0,08 3000,00 37500 0,08 3000,00 37500 0,08 3000,00
Vircon "S" kg 6,375 65 414,38 6,375 65 414,38 6,375 65 414,38
Dezinsecţie mp 458,00 458,00 458,00
Salarii ron 1158,00 1158,00 1158,00
Rumeguş kg 37500 0,048 1800,00 37500 0,048 1800,00 37500 0,048 1800,00
TOTAL CHELTUIELI
DIRECTE ron 305536,27 307392,66 315285,30
Preţ/ Valoare Preţ/ Valoare Preţ/ Valoare
CHELTUIELI INDIRECTE U.M.. Cantitatea U.M. (RON) Cantitatea U.M. (RON) Cantitatea U.M. (RON)
Amortisment mp 2100 0,593 1245,30 2100 0,593 1245,30 2100 0,593 1245,30
Transport km 360 0,9 324,00 360 0,9 324,00 360 0,9 324,00
Alte cheltuieli 260 260 260
TOTAL CHELTUIELI
INDIRECTE 1829,30 1829,30 1829,30
TOTAL GENERAL
CHELTUIELI 307365,57 309221,96 317114,60
Greutate totală pui livraţi
la abator kg 71868,4 72650,2 80137,7
Cheltuieli pe Kg carne pui
în viu RON/Kg 4,28 4,26 3,96
Cheltuieli abatorizare/Kg
carne pui în viu RON/Kg 1,5 1,5 1,5
7
22
Total cheltuieli abatorizare RON 107802,62 108975,32 120206,53

Total costuri de producţie RON 415168,19 418197,28 437321,13
Cost/Kg carne tăiată RON 5,78 5,76 5,46
VENITURI POST- Preţ/ Valoare Preţ/ Valoare Preţ/ Valoare
ABATORIZARE U.M. Cantitatea U.M. (RON) Cantitatea U.M. (RON) Cantitatea U.M. (RON)
Ficat KG 416,84 10 4168,37 443,17 10 4431,66 488,84 10 4888,40
Pipote si inimi KG 1437,37 3 4312,10 1453,00 3 4359,01 1602,75 3 4808,26
Piept cu os KG 26763,80 9 240874,18 26851,52 9 241663,67 30019,58 9 270176,20
Aripi KG 21222,74 8 169781,95 21417,28 8 171338,26 23560,48 8 188483,84
Pulpe cu os KG 7675,55 8 61404,37 7773,57 8 62188,58 8350,35 8 66802,78
Tacâm KG 16206,33 3 48618,98 16607,84 3 49823,52 18207,28 3 54621,85
Total venituri după tranşare 529159,96 533804,71 589781,33
Venit/kg carne tăiată RON 7,36 7,35 7,36
PROFIT 113991,77 115607,44 152460,20
Profit/kg carne tăiată 1,59 1,59 1,90
Rata profitului % 27,46 27,64 34,86
diferenţa faţă de lotul de control (%) - +1,42 +33,75
Valorile obţinute pentru indicii EBI (European Broiler Index) şi
EPEF (European Production Efficiency Factor) au reliefat eficienţa sporită
a producţiei realizate în cazul lotului L2exp. (+3‰ Mycofix® MTV Select),
existând diferenţe marcante faţă de celelalte două loturi analizate (Lc şi
L1exp.) (fig. 6.63).
Indexul European de Broiler (EBI) Factorul European de Eficienţă a

Producţiei (EPEF)
350,00 311,75
276,51
300,00 249,32 3,21
3,50 2,88
2,67
250,00 3,00
200,00 2,50
150,00 2,00
1,50
100,00
1,00
50,00 0,50
0,00 0,00
Lc1 L1exp L2exp. Lc1 L1exp L2exp.
a b
Fig. 6.63 – Valorile Indicelui European de Broiler (a) şi ale Factorului
European de Eficienţă a Producţiei (b) la puii broiler de găină contaminaţi
cronic cu DON şi OTA şi suplimentaţi în hrană cu Mycofix® MTV Select
Aşa de exemplu, valorile EBI au variat între 249,32 (Lc) – 311,75

(L2exp.), în timp ce indicatorul EPEF ne-a indicat o repartiţie a valorilor
calculate asemănătoare cu cea obţinută în cazul metodei clasice de
apreciere a eficienţei economice (marja profitului) (EPEF = 2,67, la Lc; 2,88,
la L1exp. şi 3,21, la L2exp.).
1. Masa corporală a marcat diferenţe semnificative între loturi; astfel, la

vârsta de sacrificare a puilor, de 37 zile, la lotul de control (Lc),
greutatea corporală medie a fost de 2000,00 g, inferioară fiind celei de
la loturile experimentale (2089 g la lotul L1exp., cu 1‰ Mycofix® MTV
Select şi 2188 g la lotul L2exp., cu 3‰ Mycofix® MTV Select). În
corelaţie cu dinamica greutăţii corporale a fost indicele de conversie a
hranei (I.C.=kg n.c./kg spor), care a atins valorile de: 1,97 la lotul de
control-Lc; 1,92 la lotul L1exp.; şi de 1,81 la lotul L2exp.
2. Examenul micotoxicologic a relevat reducerea rapidă prin inactivare şi
detoxifiere a DON, încă din ingluviu, cu: 55,52% la 1‰ Mycofix® MTV
Select şi cu 64,41% la 3‰ Mycofix® MTV Select (% faţă de lotul de
228
control-Lc). În cecum, comparativ cu lotul de control – Lc, reducerea
DON a fost, cu: 11,12% la 1‰ Mycofix® MTV Select şi cu 30,56% la3‰
Mycofix® MTV Select.
3. Controversate sunt aspectele histopatologice, mai puţin în ingluviu, la
lotul cu 3‰ Mycofix® MTV Select, unde leziunile mucoasei au fost mai
reduse; însă, în ileon şi cecum, necrozele, ulcerele şi ştergerea
desenului vilozitar nu au susţinut efectul protector faţă de DON al
Mycofix® MTV Select, indiferent de doză.
4. Produsul Mycofix® MTV Select a diminuat excreţia hepatică a OTA
prin bilă, cu: 15,93% la 1‰ Mycofix® MTV Select şi cu 21,24% la 3‰
Mycofix® MTV Select, ca urmare a inactivării şi detoxifierii OTA în
tubul digestiv; acest aspect este susţinut şi de examenul histopatologic
al ficatului, care a prezentat leziuni mai discrete la loturile
suplimentate cu Mycofix® MTV Select.
5. În rinichi, examenul histopatologic ne-a arătat efectul protector al
produsului Mycofix® MTV Select asupra arhitecturii renale, prin
reducerea cantităţii de OTA absorbită intestinal.
6. La nivel splenic, OTA a produs atrofia foliculilor limfoizi la lotul Lc, în
timp ce la loturile suplimentate cu Mycofix® MTV Select (L1exp. şi
L2exp.) s-a constatat hiperplazia foliculilor limfoizi şi a tecilor limfoide
periarteriolare.
7. Asupra participării porţiunilor tranşate în alcăturiea carcaselor (piept,
pulpe, aripi, tacâm), utilizarea produsului Mycofix® MTV Select nu a
avut un efect semnificativ.
8. Deşi, includerea aditivului furajer Mycofix® MTV Select în hrana puilor
broiler de găină a presupus efectuarea unor cheltuieli suplimentare, s-
au realizat, totuşi, profituri mai mari cu 1,42-33,75% la loturile
experimentale L1exp. şi L2exp., faţă de lotul de control (Lc).
229

destinate hrănirii puilor broiler de găină, contaminate
natural, cu 5,63 ppm OTA şi 574 ppm DON şi artificial,
cu 20,35 ppm OTA, folosind produsul Mycofix® MTV
Select, în doze de 2‰ şi 3‰”
6.8.1 Scopul cercetărilor şi planul experimental pentru experienţa

nr. 5
Cercetările întreprinse au vizat cunoaşterea efectelor

antimicotixicologice ale aditivului furajer Mycofix® MTV Select, utilizat în
doze de 2‰ şi respectiv 3‰, la puii broiler de găină.
Din datele experimentale obţinute în experienţa anterioară (nr. 4),
când s-a folosit acelaşi produs, în doze de 1‰ şi 3‰, a reieşit că cele mai
bune rezultate s-au obţinut la doza de 3‰. Pentru confirmarea/infirmarea
acestor rezultate, s-a organizat o nouă experienţă (nr. 5), în care la un lot
de pui doza de utilizare a aditivului furajer Mycofix® MTV Select a fost de
2‰ (L1exp.), iar la alte două loturi de 3‰ (L2exp. şi L3exp.); în plus, faţă
de experienţa nr. 4, s-a lucrat cu 2 (două) loturi de control, respectiv lotul
Lc1 (negativ), la care nutreţurile combinate administrate puilor au fost
contaminate natural cu DON şi OTA, sub limitele de detecţie şi lotul Lc2
(pozitiv), unde hrana asigurată puilor a comportat tot o contaminare
naturală, dar în limite de detecţie ( cu 5,63 ppm OTA şi 574 ppm DON); la
ambele loturi de control nu s-a folosit aditivul furajer experimentat
(Mycofix® MTV Select).
O altă deosebire între cele 2 (două) experienţe (nr. 4 şi 5) a constat în
aceea că, în timp ce în experienţa nr. 4, nutreţurile combinate administrate
puilor au fost contaminate natural cu DON şi OTA, sub limitele de
detecţie, în experienţa nr. 5, la loturile experimentale L1exp. şi L2exp., puii
au consumat o hrană cu dublă contaminare: naturală, în limite de detecţie
cu 5,63 ppm OTA şi 574 ppm DON şi artificială, cu OTA (20,35 ppm).
La lotul L3exp., contaminarea hranei cu DON şi OTA a fost naturală,
în limitele de detecţie (5,63 ppm OTA şi 574 ppm DON) (fig. 6.64).
230
Experienţa nr. 5: „Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea micotoxinelor din nutreţurile combinate destinate hrănirii puilor broiler de găină, contaminate
natural cu 5,63 ppm OTA şi 574 ppm DON şi artificial, cu 20,35 ppm OTA, folosind produsul Mycofix® MTV Select, în doze de 2‰ şi 3‰”
Lotul Lc1 (negativ) Lotul Lc2 (pozitiv) Lotul L1exp. Lotul L2exp. Lotul L3exp.
a) Hibrid: „ROSS-308” a) Hibrid: „ROSS-308” a) Hibrid: „ROSS-308” a) Hibrid: „ROSS-308” a) Hibrid: „ROSS-308”
b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi b) Nr. pui de o zi
la populare: 50 la populare: 50 la populare: 50 la populare: 50 la populare: 50
c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor c) Vârsta puilor
la sacrificare: 42 zile la sacrificare: 42 zile la sacrificare: 42 zile la sacrificare: 42 zile la sacrificare: 42 zile
d) Factori experimentali: d) Factori experimentali: d) Factori experimentali: d) Factori experimentali: d) Factori experimentali:
- nutreţuri combinate - nutreţuri combinate - nutreţuri combinate - nutreţuri combinate - nutreţuri combinate
contaminate natural, cu DON contaminate natural, cu DON contaminate natural, cu DON şi contaminate natural, cu DON şi contaminate natural, cu DON
şi OTA, sub limite de detecţie; şi OTA, în limite de detecţie OTA, în limite de detecţie (5,63 OTA, în limite de detecţie (5,63 şi OTA, în limite de detecţie
- Mycofix® MTV Select: (5,63 ppm OTA şi 574 ppm ppm OTA şi 574 ppm DON) şi ppm OTA şi 574 ppm DON) şi (5,63 ppm OTA şi 574 ppm
absent. DON); artificial, cu OTA (20,35 ppm); artificial, cu OTA (20,35 ppm); DON);
- Mycofix® MTV Select: - Mycofix® MTV Select: doză - Mycofix® MTV Select: doză - Mycofix®MTV Select: doză
absent. de 2‰ de 3‰ de 3‰
a) Parametri de creştere ai puilor studiaţi: d) Indicatori privind apărarea nespecifică a organismului puilor
- dinamica creşterii în greutate; (examenul imunologic):
- conversia hranei (I.C. = kg n.c./kg spor); - properdina din serul sanguin.
- mortalitatea.
e) Indicatori histopatologici la nivel de:
b) Parametri toxicologici: - limbă;
- concentraţia DON şi OTA din nutreţurile combinate administrate; - ingluviu;
- concentraţia DON şi OTA din conţinutul digestei şi fecale. - duoden;
- ileon;
c) Indicatori hematologici: - cecum;
- hemograma (hematocrit, hemoglobină, eritrocite, volumul eritrocitar - ficat;
mediu, conţinutul mediu în hemoglobină a eritrocitelor); - rinichi.
- formula leucocitară.

6.8.2 Organizarea experienţei nr. 5
Experienţa s-a efectuat pe un număr de 250 pui broiler de găină,

aparţinând hibridului comercial ROSS-308, în perioada de vârstă 1 zi-42
zile; aceştia au fost împărţiţi în 5 (cinci) loturi, a câte 50 de pui de o zi
fiecare, după cum urmează: Lc1 (negativ); Lc2 (pozitiv); L1exp., L2exp. şi
L3exp.
Structura şi condiţiile de calitate pentru hrana administrată puilor
sunt prezentate în tab. 6.1.
Creşterea puilor s-a făcut în sistem gospodăresc, pe aşternut
permanent, într-un spaţiu din perimetrul Biobazei Facultăţii de Zootehnie
şi din Timişoara.
Indicatorii urmăriţi nu au diferit de cei stabiliţi pentru experienţele
anterioare (nr. 1, 2, 3 şi 4), de asemenea, nu au diferit metodele de lucru
pentru determinarea acestor indicatori.
În vederea efectuării analizelor de laborator s-au utilizat dotările cu
materiale, reactivi şi aparaturi din Centrul de Cercetări al Companiei
BIOMIN din Herzogenburg-Austria, Facultatea de Zootehnie din Iaşi şi
Facultatea de Medicină veterinară din Timişoara.

Masa corporală medie iniţială şi săptămânală, la puii broiler din
loturile de experienţă este prezentată în tab. 6.44.
Din analiza datelor obţinute s-a constatat că lotul L3exp. s-a situat
peste celelalte loturi, realizând cea mai bună performanţă.
Astfel, la 42 zile, lotul L3exp. a avut o greutate corporală medie de
2403,07±42,73g, mai mare decât la celelalte loturi de experienţă, cu: 14,43%
la lotul Lc2 (pozitiv); 8,84% la lotul Lc1 (negativ); 7,59% la lotul L1exp. şi
cu 4,75% la lotul L2exp.
Între loturile Lc2-L3exp. au existat diferenţe semnificative din punct
de vedere statistic, în săptămânile a 4-a (p<0,05), a 5-a (p<0,05) şi a 6-a
(p<0,05) de viaţă a puilor.
În mod firesc, sporul mediu zilnic de creştere în greutate (g), redat
în tab. 6.45, s-a corelat cu dinamica creşterii în greutate a puilor, exprimată
în valori absolute (tab. 6.44). aşa de exemplu, sporul mediu zilnic de
creştere în greutate al puilor pe întreaga perioadă experimentală, de 42
232
zile, a fost de: 56,31 g la lotul L3exp.; 53,59 g la lotul L2exp.; 51,95 g la lotul
L1exp.; 51,24 g la lotul Lc1 (negativ) şi de 48,05 g la lotul Lc2 (pozitiv).
Tabelul 6.44
Masa corporală (g) la puii broiler de găină contaminaţi
cronic, natural şi artificial cu OTA şi DON şi protejaţi prin hrana
administrată cu Mycofix® MTV Select (Experienţa nr. 5)
Vârsta Lc1 Lc2 L1exp. L2exp. L3exp.
puilor (negativ) (pozitiv)
1 zi 38,44 38,33 38,88 38,36 38,12
±0,36 g ±0,49 g ±0,45 g ±0,35 g ±0,30 g
1 180,28 171,36 180,19 182,04 182,33
săptămână ±2,13 g ±2,24 g ±2,36 g ±1,19 g ±4,33 g
2 425,52 401,00 423,28 429,95 427,87
săptămâni ±2,72 g ±3,74 g ±3,74 g ±2,21 g ±2,71 g
3 807,44 799,47 800,08 815,27 821,00
săptămâni ±11,12 g ±13,13 g ±10,15 g ±10,41 g ±10,39 g
4 1225,08 1185,62 1241,83 1280,94 1340,01
săptămâni ±15,70 g ±28,20 g ±19,80 g ±16,40 g ±16,27 g
5 1717,01 1602,94 1756,62 1810,26 1894,87
săptămâni ±25,17 g ±36,51 g ±30,76 g ±29,27 g ±30,90 g
6 2190,52 2056,36 2220,60 2289,00 2403,07
săptămâni ±27,16 g ±40,17 g ±41,12 g ±43,30 g ±42,73 g
Tabelul 6.45
Dinamica sporului mediu zilnic de creştere în greutate (g), realizat de
puii broiler de găină, contaminaţi natural şi artificial cu DON şi OTA şi
protejaţi prin hrana administrată cu Mycofix® MTV Select (Experienţa
nr. 5)
Vârsta Lc1 Lc2 L1exp. L2exp. L3exp.
puilor
1 20,26 19,00 20,19 20,53 20,60
2 35,03 32,81 34,73 35,42 35,08
3 54,56 56,92 53,83 55,05 56,16
4 59,66 55,21 63,11 66,52 71,28
5 70,28 59,57 73,54 75,62 82,12
6 67,64 64,77 66,28 68,39 72,60
1 zi-42 zile 51,24 48,05 51,95 53,59 56,31
233
Indicele de conversie a hranei (IC=kg n.c./kg spor) a fost de 1,79 la
lotul L3exp.; 1,85 la lotul L2exp.; 1,94 la lotul L1exp.; 1,96 la lotul Lc1
(negativ) şi de 2,04 la lotul Lc2 (pozitiv).
Atât din analiza evoluţiei masei corporale, cât şi din cea a indicelui
de conversie a hranei reiese cu claritate efectul benefic, protector al
produsului Mycofix® MTV Select administrat, mai ales în doza de 3‰,
confirmându-se rezultatele din experienşa anterioară.
Sub aspectul mortalităţii, este de semnalat că pierderi din efectiv au
fost numai în prima săptămână de viaţă a puilor: 11 pui, la lotul Lc2
(pozitiv), 9 pui la L1exp.; 3 pui la L2exp.; 1 pui la L3exp. şi niciun pui la
Lc1 (negativ). În aceste condiţii, viabilitatea loturilor de pui a înregistrat
valori de: 78% la lotul Lc2 (pozitiv); 82% la lotul L1exp.; 94% la lotul
L2exp.; 98% la lotul L3exp. şi de 100% la lotul Lc1 (negativ).
În paralel cu dozările de DON şi OTA din nutreţurile combinate

administrate puilor, micotoxinele s-au dozat şi din conţinutul digestiv şi
fecale al acestora. Ingesta de micotoxine s-a raportat la cantitatea de hrană
ingerată de pui, până la vârsta de 42 zile (tab. 6.46).
Tabelul 6.46
Valorile procentuale ale conţinutului de DON şi OTA din ingestă,
digestă şi fecale, la puii broiler de găină, din loturile de experienţă
(Experienţa nr. 5)
Specificare Lc2 L1exp. L2exp. L3exp.
(pozitiv)
DON OTA DON OTA DON OTA DON OTA
Ingesta-% 100 100 100 100 100 100 100 100
Tubul digestiv
20,12 18,83 29,23 22,12 20,01 16,90 18,63 14,28
proximal-%
Tubul digestiv
0,64 5,38 0,86 5,92 0,78 4,15 0,65 3,91
distal-%
Fecale-% 0,56 10,27 0,74 13,08 0,70 13,79 0,41 17,44
Analiza datelor obţinute ne-a arătat că, aproximativ 80% din DON a
fost reţinut în tubul digestiv proximal, fie prin absorbţie, fie prin
degradare. În tubul digestiv distal, în medie, s-a regăsit 0,65 % din DON
ingerat, la loturile Lc2 (pozitiv) şi L3exp. şi respectiv, 0.80 % la L1exp. şi
234
L2exp.; în fecale, recuperarea DON din cantitatea ingerată a scăzut puţin
faţă de conţinutul tubului digestiv distal.
În ce priveşte OTA, cantităţile regăsite în tubul digestiv proximal au
fost diferite: la un nivel de 2,72/2,84 ppm în n.c., cantitatea regăsită a fost
mai mică la lotul L3exp. (cu 3 ‰ Mycofix® MTV Select) comparativ cu
lotul Lc2 (pozitiv) (14,28 % la L3exp. faţă de 18,83 % la Lc2-pozitiv),
diferenţă care s-a menţinut în conţinutul tubului digestiv distal (3,91 % la
L3exp. faţă de 5,38 % la Lc2-pozitiv). În fecale, proporţia de OTA la lotul
L3exp. a fost cu 7,17 % mai mare decât la Lc2-pozitiv, fapt care sugerează
că Mycofix® MTV Select a absorbit şi a evacuat din tubul digestiv o parte
din OTA, făcând-o indisponibilă absorbţiei. La loturile L1exp. şi L2exp., în
digesta tubului digestiv proximal s-au regăsit diferenţe privind conţinutul
în OTA, de 16,90 % la L2exp. şi de 22,12 % la L1exp.-negativ; aceste
diferenţe s-au redus în tubul digestiv distal, ajungând la 5,92 % la L1exp.
şi la 4,15 % la L2exp. Creşterea conţinutului fecalelor în OTA la 13,08 % şi,
respectiv, la 13,79 % din ingestă relevă, de asemenea, adsorbţia OTA pe
Mycofix® MTV Select şi evacuarea OTA din tubul digestiv.
Diferenţele de OTA regăsite în segmentele tubului digestiv au fost
mici faţă de OTA ingerată, arătând că peste 80 % din OTA ingerată, fie că
s-a absorbit prin mucoasa tubului digestiv, fie că s-a metabolizat.
În tab. 6.47 sunt prezentate valorile medii obţinute pentru

parametrii hematologici determinaţi la vârsta puilor de 42 zile, pe fiecare
lot de experienţă. Analiza acestor valori ne-a arătat că, la toate loturile,
nivelurile atinse au fost sub cele de referinţă, cu mici excepţii.
Atât pentru hematocrit (Ht), cât şi pentru hemoglobină (Hb),
eritrocite, volum eritrocitar mediu şi conţinut mediu în hemoglobină nu s-
au găsit diferenţe statistice semnificative între loturi.
În privinţa numărului de leucocite determinate (tab. 6.48), s-a
semnalat o leucopenie, mai gravă la loturile Lc2 (pozitiv) şi L1exp.
Comparativ cu lotul Lc1 (negativ), numărul de leucocite a fost cu
46,00% mai redus la lotul Lc2(pozitiv) şi cu 47,80%, la lotul L1exp.
La loturile L2exp. şi L3exp., valorile obţinute pentru acest indicator
au fost mai mari decât la loturile Lc2 (pozitiv) şi L1exp., dar mai mici
comparativ cu lotul Lc1 (negativ), cu 24,34%, la lotul L2exp. şi cu 29,00%,
la lotul L3exp.; aceste rezultate reflectă efectul pozitiv exercitat de către
produsul Mycofix® MTV Select la doza de 3‰.
235
Tabelul 6.47
Hemograma la puii broiler de găină studiaţi, contaminaţi cu OTA şi
DON (Experienţa nr. 5)
CHEM
Eritrocite VEM
Specificare Ht (%) Hb (g/dl) (g/100 ml
(x106/µl) (µm3)
eritrocite)
Lc1
27,32±0,32 8,45±0,35 2,34±0,08 116,85±2,60 30,09±0,09
(negativ)
Lc2 (pozitiv) 28,80±3,63 8,82±1,03 2,65±0,51 110,35±3,24 31,22±1,91
L1exp. 28,00±6,44 8,66±1,64 2,50±0,65 112,38±9,42 30,86±2,01
L2exp. 27,20±1,64 8,42±0,55 2,37±0,24 115,24±7,54 30,90±0,56
L3exp. 30,20±1,30 9,46±0,54 2,36±0,19 128,41±10,19 31,26±3,50
Valori de
referinţă
37,00 11,20 3,50 120,00 35,00
(Chelaru,
2000)
Tabelul 6.48
Formula leucocitară la puii broiler de găină studiaţi, contaminaţi cu
OTA şi DON (Experienţa nr. 5)
Specificare Leucocite Neutrofile Eozinofile Monocite Limfocite
(celule/µl) (%) (%) (%) (%)
Lc1 30,00±2,00 51,28±7,96 2,00±0,57 2,14±0,77 44,15±16,73
(negativ)
Lc2 16,20±4,70 69,40±4,52 4,40±0,88 4,00±1,20 58,78±11,32
(pozitiv)
L1exp. 15,66±1,67 63,60±3,12 4,20±0,28 5,00±1,60 56,17±15,01
L2exp. 22,70±8,63 71,60±4,68 3,20±0,96 3,80±1,44 53,20±9,61
L3exp. 21,30±3,05 65,00±4,4 4,00±1,6 3,60±1,52 47,68±7,93
Referitor la prezenţa neutrofilelor, eozinofilelor, bazofilelor,

monocitelor şi limfocitelor în sânge, folosind drept referinţă lotul de
control Lc1 (negativ), s-a constatat un fenomen de neutrofilie, cuprins între
124,02%, la lotul L1exp. ţi 139,62%, al lotul L2exp.; de asemenea, s-a desus
şi un fenomen de eozinofilie la loturile Lc2 (poziotiv), L1exp., L2exp. şi
L3exp.
Proporţia eozinofilelor a marcat un nivel mai scăzut la lotul L2exp.
faţă de lotul Lc1 (negativ) şi foarte mare, la lotul Lc2 (pozitiv), urmat de
loturile L1exp. şi L3exp.
În acelaşi context, s-au semnalat fenomenul de monocitofilie, la
loturile L1exp.; Lc2 (pozitiv); L2exp. şi L3exp., precum şi cel de
limfocitopenie, la loturile Lc2 (pozitiv); L1exp. şi L2exp. cele mai apropiate
236
valori de lotul de referinţă (Lc1-negativ) pentru limfocite s-au înregistrat la
lotul L3exp., iar cele mai îndepărtate, la loturile Lc2 (pozitiv) şi L1exp.

imunologic)
Determinarea valorilor properdinei din serul sanguin la puii din

loturile de experienţă (tab. 6.49), a furnizat date importante cu privire la
nivelul de apărare nespecifică a corpului acestora.
Tabelul6.49
Valorile properdinei din serul sanguin la puii broiler de găină studiaţi
(Experienţa nr. 5)
Lotul Properdina (mg %) Media
(mg %)
48,81
53,21
Lc1 57,96 46,14±4,78
(negativ) 39,27
31,47
64,02
34,97
Lc2 25,82 39,38±6,52
(pozitiv) 32,81
39,27
43,58
22,05
L1exp. 35,50 32,60±4,21
37,66
46,27
39,81
26,90
L2exp. 30,66 34,86±3,12
32,82
44,12
58,10
46,81
L3exp. 66,71 48,10±6,43
36,58
32,28
Comparativ cu lotul Lc1 (negativ), s-a relevat depresia apărării
nespecifice, cu: 14,65 % la Lc2 (pozitiv); 29,34 % la L1exp. şi 24,45 % la
L2exp. La lotul L3exp. s-a înregistrat cea mai mare valoare a properdinei
237
serice (48,10 mg %), superioară cu 4,25 % faţă de cea de la lotul Lc1
(negativ), iar comparativ cu Lc2 (pozitiv), care a înregistrat acelaşi nivel de
DON şi OTA ca şi lotul L3exp., valoarea properdinei serice a fost cu 22,14
% mai mare.
Întrucât, la loturile L1exp. şi L2exp., nivelurile de micotoxine au
fost aceleaşi, creşterea suplimentului de Mycofix® MTV Select de la 2 ‰ la
3 ‰ a determinat sporirea nivelului de properdină serică cu 6,93 %. Se
remarcă protecţia sistemului nespecific de apărare (exprimat prin valoarea
properdinei serice) cu Mycofix® MTV Select, dependent atât de nivelul
micotoxinelor, cât şi de nivelul de suplimentare cu Mycofix® MTV Select
în hrana puilor broiler de găină studiaţi.
Calculul statistic nu a relevat, diferenţe semnificative între loturi,
probabil datorită variabilităţii mari a properdinei în cadrul loturilor.
În această experienţă (nr. 5), examenul histopatologic s-a făcut pe

cupluri de loturi, având acelaşi tip de contaminare cu DON şi OTA
(contaminare naturală şi respectiv, contaminarea mixtă: naturală şi
artificială), după cum urmează:
a) Lc1 (negativ) – Lc2 (pozitiv);
b) Lc 2 (pozitiv) – L3exp;
c) L1exp.-L2exp.
Fig. 6.65 – 6.78 ilustrează aspectele normale şi patologice ale
ţesuturilor ţintă.
Puii din lotul Lc1 (negativ) au prezentat unele leziuni în ficat,
rinichi şi mucoasa segmentelor tubului digestiv, relevând faptul că, nu
numai micotoxinele din nutreţurile combinate administrate puilor din
acest lot pot genera leziuni cu etiologie toxică; eliminarea făinii de peşte
din structurile nutreţurilor combinate alcătuite pentru puii din experienţă,
materie primă furajeră care determină leziuni vasculare, cel mai probabil
prin prezenţa histaminei, cu consecinţe nedorite asupra structurilor
tisulare, nu a fost suficientă pentru îndepărtarea factorilor nosogeni.
Desigur, această situaţie a afectat într-o oarecare măsură taboloul
histopatologic al diferitelor ţesuturi şi organe analizate, denaturând
interpretarea histopatologică generată de intervenţia micotoxinelor DON
şi OTA.
238
Astfel, în ficatul puilor în vârstă de 6 săptămâni din lotul Lc1
(negativ) s-au găsit leziuni discrete de portită cronică şi intumescenţa
tulbure a hepatocitelor; comparativ, la puii din lotul Lc2 (pozitiv), toţi
acinii hepatici au fost afectaţi de intumescenţa tulbure a hepatocitelor,
fiind prezente hiperplazia celulelor Kupffer şi infiltrate limfoplasmocitare
moderate. Aceste leziuni hepatice s-au semnalat la lotul Lc2 (pozitiv),
chiar şi la vârsta puilor de 2 săptămâni.
În rinichii puilor din lotul Lc1 (negativ), în vârstă de 6 săptămâni, s-
au observat unele leziuni anatomohistologice, precum intumescenţa
tulbure a nefrocitelor, atât în tubii contorţi proximali, cât şi în cei distali şi
de asemenea, hialinizarea celulelor mezangiului (ţesutului intertubular).
Aceleaşi leziuni s-au pus în evidenţă şi la lotul Lc2 (pozitiv), la ambele
vârste ale puilor, când s-au făcut determinările noastre, de 2 săptămâni şi
resepctiv, de 6 săptămâni, probabil consecinţă a prezenţei OTA în hrană.
În segmentele tubului digestiv s-au constatat următoarele:
- la lotul Lc1 (negativ) nu au fost prezente leziuni ale mucoasei
linguale, iar la lotul Lc2 (pozitiv) s-au pus în evidenţă fibroză şi
hialinizarea laminei propria, cât şi hiperplazia structurilor glandulare
tubulare acinoase ale mucoasei linguale, leziuni generate de acţiunea
DON;
- în ingluviu (guşă), la puii lotului Lc1 (negativ) s-au observat
leziuni marcate de acantoză (ruperea desmozomilor celulelor epiteliale cu
aspect dezordonat al epiteliului) şi de hiper- para- şi ortokeratoză, leziuni
găsite şi la puii lotului Lc2 (pozitiv), la care, în plus, s-au observat şi
leziuni de fibroză în lamina propria şi edem interstiţial în tunica
musculară, consecinţe ale acţiunii directe de contact al mucoasei cu DON;
- în duoden, la puii din lotul Lc1 (negativ), leziunile au fost
atenuate; s-a păstrat structura vilozitară, fiind prezente zone de hialinizare
în axul conjunctiv, edem subepitelial şi periglandular şi hiperplazia
discretă a celulelor Goblet; în axul vilozităţilor a apărut infiltrat
polimorfonuclear.
La lotul Lc2 (pozitiv) s-au constatat ulceraţii ale mucoasei,
amputarea vârfului vililor şi hiperplazia ţesutului limfoid, toate consecinţe
ale acţiunii DON. Acelaşi tip de leziuni au apărut în jejun şi ileon, la puii
din acest lot şi, în mai mică măsură, la cei din lotul Lc1 (negativ).
239
În cecumuri, leziunile au fost prezente la ambele loturi (Lc1-negativ
şi Lc2-pozitiv), dar mai grave la Lc2 (pozitiv), reprezentate fiind de ulcere
ale mucoasei, fibroză, atrofie glandulară şi hiperplazia ţesutului limfoid.
Din comparaţia loturilor Lc2 (pozitiv) şi L3exp. cu acelaşi nivel de
DON şi OTA în hrană (5,63 ppm OTA şi 574 ppm DON) a rezultat că, au
existat aceleaşi leziuni în mucoasa tubului digestiv, în ficat şi rinichi, dar
mai atenuate la lotul L3exp., urmare a administrării produsului Mycofix®
MTV Select, în doză de 3‰.
Dacă se compară între ele, leziunile histopatologice de la loturile
L1exp. şi L2exp. având, de asemenea, acelaşi grad de contaminare cu
DON şi OTA (contaminare naturală cu 574 ppm DON şi 5,63 ppm OTA şi
contaminare artificială cu 20,35 ppm OTA), este de menţionat că, nu s-au
observat diferenţe privind mucoasa linguală şi ingluvială. În schimb, în
duoden, jejun, ileon, cecumuri şi rinichi, leziunile apărute au fost de mai
mică anvergură la lotul L2exp., sugerând efectul mai însemnat al
produsului Mycofix® MTV Select, administrat în doză mai mare ( 3‰ la
lotul L2exp. şi 2‰ la lotul L1exp.).
La ambele loturi însă, pentru a se contura mai bine efectul benefic al
produsului Mycofix® MTV Select, administrat în hrana puilor studiaţi, în
doze de 2‰ şi respectiv, de 3‰, este nevoie de noi cercetări, la fel de
minuţioase.
Fig. 6.65 – Lotul Lc2 (pozitiv) - Ficat cu moderată stază şi intumescenţă tulbure a
hepatocitelor în toate zonele acinare, col. HE 10X
240
Fig. 6.66 – Lotul Lc2 (pozitiv) - Rinichi de stază, cu leziuni tubulare difuze; intumescenţă
tulbure a nefrocitelor tubilor proximali şi distali, infiltrat limfocitar interstiţial,
hialinizarea unor structuri glomerulare, col. HE, 10X
Fig. 6.67 – Lotul Lc2 (pozitiv) - Perete jejunal, cu eroziuni de suprafaţă ale epiteliului
mucoasei, decuparea extremităţilor luminale ale vilozităţilor intestinale, edem, abundentă
reacţie inflamatorie nespecifică în lamina propria, celule inflamatorii dominant limfocite,
plasmocite, monocite, unele glande intestinale conţin detritus leucocitar, iar epiteliul
prezintă aspecte de exocitoză, col. HE, 40X.
241
Fig. 6.68 – Lotul Lc2 (pozitiv) - Perete jejunal cu eroziuni de suprafaţă ale epiteliului
mucoasei, decuparea extremităţilor luminale ale vilozităţilor intestinale, edem, abundentă
reacţie inflamatorie nespecifică în lamina propria, celule inflamatorii, dominant limfocite,
plasmocite, monocite, unele glande intestinale conţin detritus leucocitar, iar epiteliul
prezintă aspecte de exocitoză, col. HE, 10X.
Fig. 6.69 – Lotul L1exp. - 2‰Mycofix® MTV Select - Ficat cu spaţii porte lărgite prin
infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, spoturi de limfocite penentrante la nivelul zonei I
acinare, cu aspecte neregulate a limitelor porto-lobulare, intumescenţa granulară a
hepatocitelor, hiperplazia celulelor Kupffer, col. HE, 20X
242
infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, spoturi de limfocite penentrante la nivelul zonei I
şi 3 acinare, cu aspecte neregulate a limitelor porto-lobulare, intumescenţa granulară a
hepatocitelor, hiperplazia celulelor Kupffer, col. HE, 10X
Fig. 6.71 – Lotul L1exp. - 2‰Mycofix® MTV Select - Mucoasă linguală, cu hialinizarea
laminei propria, interfaţa epitelio-conjunctivă cu membrană bazală liniară, infiltrate
limfo-plasmocitare subepiteliale, col. HE, 20X
243
Fig. 6.72 – Lotul L1exp. - 2‰Mycofix® MTV Select - Perete duodenal, cu vilozităţi
efilate, unele simfizate; la vârful unor vilozităţi sunt prezente aspecte de necrobioză, cu
fragmentarea tisulară locoregională; edem subepitelial, retracţie fibrohialină a unor axe
vilozitare; aspecte de exocitoză intraepitelial; infiltrat inflamator polimorf în axul
vilozităţilor şi în lamina propria, parţial hialinizarea tunicii medii, col. HE, 20X
Fig. 6.73 – Lotul L2exp. - 3‰Mycofix® MTV Select - Perete duodenal, cu efilarea unor
vilozităţi; necroza şi necrobioza celor două treimi ale vilozităţilor şi microtromboze
vasculare la baza vilozităţilor; constituirea de mici foliculi limfoizi în porţiunea
superficială a laminei propria, col. HE, 20X
244
Fig. 6.74 – Lotul L2exp. - 3‰Mycofix® MTV Select - Spaţiu port lărgit prin infiltrat
inflamator limfo-plasmocitar, hialinizarea şi fibroza pereţilor vasculari şi ai ductelor
biliare, hiperemie vasculară portală şi a sinusoidelor, spoturi de limfocite penentrante la
nivelul zonei I acinare, cu aspecte neregulate a limitelor porto-lobulare, intumescenţa
granulară a hepatocitelor, hiperplazia celulelor Kupffer, col. HE, 20X
abundant infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, cu penetrarea în zona I acinară şi
ştergerea limitantei lobulare, aspecte de portită reactivă, hialinizări vasculare şi
intumescenţa granulară a hepatocitelor din toate zonele acinare, col. HE, 20X
245
Fig. 6.76 – Lotul L3exp. - 3‰Mycofix® MTV Select - Rinichi de stază, arteriolă
interlobulară dilatată, leziuni tubulare difuze, cu intumescenţă tulbure a nefrocitelor
tubilor proximali şi distali, pe alocuri necroze tubulare, infiltrat limfocitar interstiţial,
fibroză peritubulară, col. HE, 20X
Fig. 6.77 – Lotul L3exp. - 3‰Mycofix® MTV Select - Perete cecal, cu eroziuni de
suprafaţă ale epiteliului mucoasei, edem, abundentă reacţie inflamatorie nespecifică în
lamina propria, celule inflamatorii, dominant limfocite, plasmocite, monocite, hiperplazia
ţesutului limfoid asociat mucoasei, unele glande intestinale conţin detritus leucocitar, iar
epiteliul prezintă aspecte de exocitoză, col. HE, 10X
246
Fig. 6.78 – Lotul L3exp. - 3‰Mycofix® MTV Select - Marcată hiperemie a axului
vilozitar (duoden), exulceraţia mucoasei pe arii extinse, edem şi hiperemie în lamina
propria a mucoasei, infiltrate inflamatorii limfo-plasmocitare moderate, periglandulare şi
perivasculare, col. HE, 10X
1. Suplimentarea hranei puilor broiler de găină ROSS-308

studiaţi, cu produsul antimicotoxicologic Mycofix® MTV Select, în doze de
2‰ şi 3‰ a diminuat semnificativ efectele intoxicaţiei cu OTA, direct
proporţional cu doza experimentată.
2. În privinţa intoxicaţiei cu DON, efectele acesteia au fost, de
asemenea, atenuate dar nu în aceeaşi măsură ca cele generate de OTA. La
doza de 3‰ Mycofix® MTV Select în hrană s-au obţinut cele mai bune
rezultate.
3. Administrarea la lotul L3exp. a produsului Mycofix® MTV
Select, în doză de 3‰ a determinat cea mai bună creştere în greutate a
puilor; astfel, la vârsta de 42 zile, aceasta a fost cu 14,43% mai mare decât
la lotul de control Lc2-pozitiv.
4. La un nivel DON de 574ppm şi OTA de 5,63 ppm în hrană,
întâlnit la lotul Lc2-pozitiv, neprotejat cu Mycofix® MTV Select, sporul
mediu zilnic de creştere în greutate a puilor a scăzut cu 6,23% faţă de a
celor din lotul Lc1-negativ , la fel, neprotejat cu Mycofix® MTV Select, dar
având un grad de contaminare cu DON şi OTA mai redus.
247
5. Conversia hranei a marcat diferenţe semnificative între
loturi, corelându-se cu sporurile de creştere în greutate realizate; astfel, IC-
indicele de conversie a hranei (kg n.c./kg spor) a fost de 1,79 la lotul
L3exp., care a înregistrat cel mai mare spor mediu zilnic de creştere în
greutate, pe întreaga perioadă experimentală, de 56,31 g, în timp ce lotul
Lc2 (pozitiv), cu cel mai redus spor de greutate (48,05g/zi) a realizat o
valoare a IC=2,04.
6. Din datele experimentale obţinute a reieşit că, aproximativ
80% din micotoxina DON a fost reţinută în tubul digestiv proximal,
scoţând în evidenţă absorbţia masivă a ei în ingluviu şi stomac; doar,
19,5% din această micotoxină a fost reţinută în tubul digestiv distal
(intestin subţire şi cecumuri).
7. Administrarea la lotul L3exp. de Mycofix® MTV Select 3‰ a
determinat creşterea cantităţii de OTA din fecale; astfel, la un nivel de 5,63
ppm OTA în hrană, în fecale, s-au regăsit 17,44 % din micotoxina OTA
ingerată, iar la un nivel majorat (contaminare naturală cu 5,63 ppm OTA şi
contaminare artificială, cu 20,35 ppm OTA), asigurat la loturile L1exp. şi
L2exp, în fecale s-au regăsit 13,08 % din OTA ingerată la lotul L1exp. şi
13,79 % la lotul L2exp. Subliniem că, lotul L1exp. a fost suplimentat în
hrană cu Mycofix® MTV Select 2‰, iar lotul L2exp., cu acelaşi produs, în
doza crescută, de 3‰.
8. Examenul hematologic nu a relevat diferenţe semnificative
faţă de valorile normale, înscriindu-se în limitele date în literatura de
specialitate pentru fiecare constantă sanguină analizată. La loturile Lc2
(pozitiv) şi L1exp. s-a constatat un fenomen de leucopenie. De exemplu, la
aceste loturi, s-au găsit cu 46,00-47,80% mai puţine leucocite decât la lotul
Lc1-negativ. La loturile L2exp. şi L3exp., leucocitele au reprezentat 75,66%
şi respectiv, 71,00% din cele de la lotul de referinţă. În plus, în cadrul
aceleiaşi comparaţii, la loturile L1exp. şi L2exp. s-a evidenţiat neutrofilie
iar la loturile Lc2-pozitiv, L1exp., L2exp. şi L3exp., eozinofilie; la fel, s-au
semnalat monocitofilie, cu deosebire la loturile L1exp. şi Lc2-pozitiv şi
limfocitopenie, la loturile Lc2-pozitiv, L1exp. şi L2exp.
9. Apărarea nespecifică, exprimată prin valoarea properdinei
serice, nu a indicat, de asemenea, diferenţe semnificative între loturi;
totuşi, comparând între ele loturile cu un nivel redus de OTA (Lc1-
negativ; Lc2-pozitiv şi L3exp.) s-au constatat unele diferenţe ca nivel al
properdinei serice; aşa de exemplu, la lotul L3exp., cantitatea de
properdină serică determinată a fost cu 22,14 % mai mare decât la lotul
Lc2-pozitiv, urmare a suplimentării hranei puilor studiaţi din acest lot cu
248
3‰ Mycofix® MTV Select. În cazul loturilor L1exp. şi L2exp., cu un grad
mai mare de contaminare OTA (contaminare naturală – 5,63 ppm şi
contaminare artificială – 20,35 ppm), creşterea dozei de Mycofix® MTV
Select de la 2‰ (lotul L1exp.) la 3‰ (lotul L2exp.) a condus la creşterea
valorii properdinei serice, cu 6,93%; remarcându-se efectul favorabil al
produsului Mycofix® MTV Select în protecţia nespecifică a organismului
puilor studiaţi.
10. Examenul histopatologic comparativ al mucoasei
segmentelor tubului digestiv, precum şi al ficatului şi rinichilor puilor din
loturile de experienţă (Lc1-negativ; Lc2-pozitiv; L1exp.; L2exp. şi L3exp.),
contaminate prin hrana administrată într-o măsură mai mare sau mai mică
cu DON şi OTA a reliefat că, produsul Mycofix® MTV Select nu a oferit o
protecţie deplină faţă de aceste micotoxine, leziunile mucoasei
segmentelor tubului digestiv fiind relativ uniforme la toate loturile. Aceste
leziuni au fost ceva mai atenuate la lotul L3exp., comparativ cu cele
întâlnite la loturile Lc1-negativ; Lc2-pozitiv; L1exp. şi L2exp. Produsul
antimicotoxicologic Mycofix® MTV Select, administrat în hrana puilor din
lotul L3exp., în doză de 3‰, a exercitat un rol mai activ în dezactivarea şi
detoxifierea micotoxinelor studiate şi în special, a OTA decât în doză de
2‰ (lotul L1exp.). Cercetările continuă.
6.9. Concluzii generale
În cercetările noastre s-a urmărit cunoaşterea influenţei exercitate

de către unii aditivi furajeri antimicotoxinici asupra sănătăţii puilor broiler
de găină şi a producţiei de carne realizată de la aceştia.
Problematica abordată s-a impus în contextul în care, schimbările
climatice din ultimii ani, precum şi alţi factori au favorizat o poluare
micotică considerabilă a materiilor prime furajere pentru fabricarea
nutreţurilor combinate.
Conform planului experimental general întocmit au fost studiaţi 2
(doi) aditivi furajeri de inactivare şi detoxifiere a micotoxinelor din hrana
administrată puilor broiler de găină, respectiv: Mycofix® Plus şi Mycofix®
MTV Select, produşi de compania BIOMIN din Austria. În acest sens, s-
au organizat 5 (cinci) experienţe, enumerate mai jos.
Experienţa nr. 1: Contribuţii la inactivarea şi detoxifierea micotoxinelor
din nutreţurile combinate destinate hrănirii puilor broiler de găină, contaminate
249
natural, în limite de detecţie, cu DON şi OTA, folosind produsul Mycofix® Plus,
în doze de 0,5‰ şi 2,0‰.
artificial cu 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA, folosind produsul Mycofix® Plus ,
în doze de 0,5‰ şi 2,0 ‰.
artificial cu 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA, folosind produsul Mycofix® Plus,
în doze de 2‰ şi 3‰.
natural, în limite de detecţie, cu DON şi OTA, folosind produsul Mycofix® MTV
Select, în doze de 1‰ şi 3‰.
natural cu 5,63 ppm OTA şi 574 ppm DON şi artificial, cu 20,35 ppm OTA,
folosind produsul Mycofix® MTV Select, în doze de 2‰ şi 3‰.
În urma experimentelor făcute s-au desprins numeroase concluzii
pertinente, între care menţionăm:
a) pentru experienţa nr. 1
 efectul protector al produsului Mycofix® Plus faţă de acţiunea
micotoxinică a deoxinivalenolului (DON) şi ocratoxinei (OTA) a
fost proporţional cu doza de administrare în hrană,
determinând la puii broiler de găină studiaţi creşterea masei
corporale cu 3,5 % la 0,5 ‰ Mycofix® Plus şi cu 8,15 %, la 2 ‰
Mycofix® Plus. Efectul maxim a fost obţinut în prima săptămână
de viaţă a puilor, în special la doza de 2 ‰ Mycofix® Plus; la
această vârstă, puii au fost mai sensibili la DON şi OTA;
 indicele de conversie a hranei (IC=kg n.c./Kg spor) a fost de 1,95
la lotul de control-Lc faţă de 1,92 la lotul L1exp. (-1,54%) şi de
1,83 la lotul L2exp. (-6,16%);
 pe întreaga perioadă experimentală, mortalitatea în cadrul
loturilor L1exp. şi L2exp. s-a redus faţă de cea de la lotul de
control-Lc, cu 70,28 %, la doza de 0,5 ‰ Mycofix® Plus (L1exp.)
şi cu 64,68 %, la cea de 2 ‰ Mycofix® Plus (L2exp.);
 produsul Mycofix® Plus a diminuat uricemia cu 12,88 %, la doza
de 0,5 ‰ şi cu 18,00 %, la doza de 2 ‰;
250
 de asemenea, produsul experimentat (Mycofix® Plus) a avut un
efect imunomodulator, prin stimularea producţiei de lizozim
seric, de 2,48 ori faţă de lotul de control-Lc, la doza de 0,5 ‰ şi
respectiv, de 3,64 ori, la doza de 2‰;
 concentraţia properdinei serice a crescut cu 38,88%, la doza de 2
‰ Mycofix® Plus, valoarea acestui factor imunitar umoral fiind
un parametru important al reactivităţii imunologice naturale a
puilor;
 examenul histopatologic al organelor puilor din loturile
experimentale, L1exp. şi L2exp., suplimentate în hrană cu
Mycofix® Plus, ne-a indicat leziuni discrete, dar acestea nu au
fost caracteristice intoxicaţiei cu DON decât în ingluviu; la lotul
de cotrol-Lc, la acest nivel, leziunile semnalate s-au manifestat
amplificat;
 utilizarea produsului Mycofix® Plus, în dozele specificate, a
generat şi obţinerea unei foarte bune rate a profitului (17,29% la
lotul L1exp. şi 18,55%, la lotul L2exp. vs. 12,65% la lotul de
control-Lc).
b) pentru experienţa nr. 2
 includerea produsului Mycofix® Plus, în doză de 2‰, în hrana
puilor broiler de găină din lotul L4exp., contaminată natural cu
cu DON şi OTA (sub limitele de detecţie) a determinat creşterea
semnificativă a sporului de greutate (p<0,05);
 micotoxinele OTA şi DON, adăugate în nutreţurile combinate
administrate puilor din loturile L1exp., L2exp. şi L3exp. au
generat reducerea sporului mediu zilnic şi creşterea indicelui de
conversie a hranei (IC=kg n.c./kg spor în greutate), comparativ
cu lotul de control, efecte diminuate semnificativ prin includerea
în hrană a produsului Mycofix® Plus, în special în doză de 2 ‰;
 creşterea proporţiei de Mycofix® Plus de la 0,5‰ la 2‰, în
furajele contaminate artificial cu 500 ppm OTA şi 1000 ppm
DON a determinat scăderea semnificativă (p<0,05) a indicelui de
conversie a hranei (IC=kg n.c./kg spor în greutate) la puii
broiler de găină studiaţi, în prima săptămână de viaţă a lor;
 în urma introducerii în hrană a 500 ppm OTA şi 1000 ppm
DON, nu au fost găsite micotoxine în probele de ţesut hepatic şi
renal, la puii în vârstă de 42 de zile, care au primit în hrană
produsul Mycofix® Plus;
251
 ocratoxina a fost detectată în bila puilor neprotejaţi cu Mycofix®
Plus în hrană, precum şi în bila acelora care au primit o doză de
numai 0,5 ‰;
 la puii protejaţi prin administrarea a 2‰ Mycofix® Plus în furaj,
OTA nu a fost detectabilă în bilă, astfel demonstrându-se
capacitatea de adsorbţie de către produsul Mycofix® Plus a
ocratoxinei;
 pentru protecţia completă a puilor de carne cu Mycofix® Plus
împotriva OTA şi DON, rata de utilizare a acestui aditiv trebuie
să fie proporţională cu gradul de contaminare cu micotoxine a
furajelor;
 OTA şi DON au redus semnificativ apărarea celulară a
organismului (P<0,05), iar suplimentarea furajului cu 2‰
Mycofix® Plus a evitat orice efect negativ asupra funcţiei
fagocitare celulare;
 intoxicarea cronică a puilor din experienţă cu 1000 ppm DON şi
500 ppm OTA a afectat grav imunitatea naturală umorală a
organismului. Producţia de lizozim seric a fost influenţată mai
mult decât secreţia de properdină serică. Includerea produsului
Mycofix® Plus, în proporţie de 2‰, în furajele contaminate cu
DON şi OTA, administrate puilor studiaţi, timp de 42 de zile, a
adus properdina serică la valori normale şi a redus semnificativ
(p<0,05) efectul micotoxinelor asupra lizozimului seric.
c) pentru experienţa nr. 3
 administrarea produsului Mycofix® Plus la loturile
experimentale (L1exp.; L2exp. şi L3exp.) a determinat realizarea
unei mase corporale la puii studiaţi, în vârstă de 42 zile destul
de diferită faţă de cea de la lotul de control (Lc), care nu a primit
acest aditiv; astfel, greutatea corporală a fost mai redusă cu
8,25%, la lotul L1exp. şi cu 7,97%, la lotul L2exp.; în schimb, la
lotul L3exp., greutatea corporală medie la vârsta de sacrificare a
puilor (42 zile) a fost mai mare cu 4,20%;
 diferenţele cele mai mari de masă corporală faţă de lotul de
control (Lc) s-au semnalat la loturile contaminate natural şi
artificial cu DON şi OTA (L1exp. şi L2exp.), în primele
săptămâni de viaţă a puilor, când aceştia au fost foarte sensibili
la agresiunea micotoxinelor;
252
 indicele de conversie a hranei (IC=kg n.c./kg spor) a fost mai
mic la lotul L3exp. (necontaminat artificial cu DON şi OTA şi cu
adaos de 3‰ Mycofix® Plus), şi mai mare, în ordine crescătoare,
la loturile Lc, L2exp. şi L1exp. Comparativ cu lotul de control-
Lc, indicele de conversie a hranei a fost mai redus cu 7,27% la
lotul L3exp. şi cu 2,20-2,79% mai mare, la loturile L1exp. şi
L2exp;
 cantitatea de micotoxine (DON şi OTA) din substanţa uscată a
digestei a scăzut de-a lungul tubului digestiv, de la ingluviu
spre cecum, relevând efectul de inactivare şi detoxifiere a
digestei, proporţional cu doza de Mycofix® Plus, introdusă în
hrana puilor;
 produsul Mycofix® Plus, în doză de 3‰, a condus la creşterea
semnificativă statistic (p<0.05) a concentraţiilor de properdină
serică şi de lizozim seric, scoţând în evidenţă un efect de
stimulare a apărării umorale nespecifice la puii broiler de găină
studiaţi din loturile L2exp. şi L3exp;
 în substanţa uscată a digestei din jejun, produsul Mycofix® Plus
3‰ a redus concentraţia DON la 63,81%, iar în cecum, la 9,76%
din cantităţile ingerate;
 concentraţia OTA în substanţa uscată a cecumurilor a fost
diminuată la 46,38% din cea iniţială prin creşterea dozei de
Mycofix® Plus de la 2‰ la 3‰ la puii broiler de găină intoxicaţi
cronic cu 500 ppm OTA;
 în bilă, creşterea dozei de Mycofix® Plus de la 2‰ la 3‰ a redus
concentraţia OTA cu 16,13% (de la 0,93 mg/ml, la lotul L1exp.,
la 0,78 mg/ml, la lotul L2exp);
 histopatologic, leziunile mucoasei tubului digestiv au fost
prezente la toate loturile de experiență, cu uşoare diferenţieri la
L1exp. şi L2exp., la care necroza apicală şi ulceraţiile epiteliului
vilozităţilor au fost mai evidente; amploarea leziunilor a scăzut
de la duoden spre cecumuri la toate loturile, efectul DON fiind
considerat minor şi asociat cu alţi factori nocivi din digestă.
d) pentru experienţa nr. 4:
 masa corporală a marcat diferenţe semnificative între loturi;
astfel, la vârsta de sacrificare a puilor de 37 zile, la lotul de
control (Lc), greutatea corporală medie a fost de 2000g,
inferioară fiind celei de la loturile experimentale (2089 g la lotul
253
L1exp., cu 1‰ Mycofix® MTV Select şi 2188 g la lotul L2exp., cu
3‰ Mycofix® MTV Select). În corelaţie cu dinamica greutăţii
corporale a fost indicele de conversie a hranei (IC=kg n.c./kg
spor), care a atins valorile de: 1,97 la lotul de control-Lc; 1,92 la
lotul L1exp. şi de 1,81 la lotul L2exp.);
 examenul micotoxicologic a relevat reducerea rapidă, prin
inactivare şi detoxifiere a DON, încă, din ingluviu, cu: 55,52%, la
1‰ Mycofix® MTV Select şi cu 64,41%, la 3‰ Mycofix® MTV
Select (% faţă de lotul de control-Lc). În cecum, comparativ cu
lotul de control – Lc, reducerea DON a fost, cu 11,12% la 1‰
Mycofix® MTV Select şi cu 30,56% la 3‰ Mycofix® MTV Select;
 controversate sunt aspectele histopatologice, mai puţin în
ingluviu, la lotul cu 3‰ Mycofix® MTV Select, unde leziunile
mucoasei au fost mai reduse; însă, în ileon şi cecum, necrozele,
ulcerele şi ştergerea desenului vilozitar nu au susţinut efectul
protector faţă de DON al Mycofix® MTV Select, indiferent de
doză;
 produsul Mycofix® MTV Select a diminuat excreţia hepatică a
OTA prin bilă, cu 15,93%, la 1‰ Mycofix® MTV Select şi cu
21,24% la 3‰ Mycofix® MTV Select, ca urmare a inactivării şi
detoxifierii OTA în tubul digestiv; acest aspect este susţinut şi de
examenul histopatologic al ficatului, care a prezentat leziuni mai
discrete la loturile suplimentate cu Mycofix® MTV Select;
 în rinichi, examenul histopatologic ne-a arătat efectul protector
al produsului Mycofix® MTV Select asupra arhitecturii renale,
prin reducerea cantităţii de OTA absorbită intestinal;
 la nivel splenic, OTA a produs atrofia foliculilor limfoizi la lotul
Lc, în timp ce la loturile suplimentate cu Mycofix® MTV Select
(L1exp. şi L2exp.) s-a constatat hiperplazia foliculilor limfoizi şi
a tecilor limfoide periarteriolare.
e) pentru experienţa nr. 5:
 prezenţa micotoxinelor „OTA şi DON în nutreţurile combinate
destinate hrănirii puilor broiler de găină studiaţi a redus
performanţele de creştere ale acestora. Prin suplimentarea
hranei puilor cu produsul Mycofix® MTV Select, în doze de 2‰
şi respectiv de 3‰ au fost diminuate semnificativ efectele OTA,
direct proporţional cu doza folosită, în timp ce efectele DON s-
au făcut resimţite, dar la o intensitate mai redusă;
254
 administrarea la lotul L3exp. a produsului Mycofix® MTV
Select, în doză mărită, de 3 ‰ a determinat obţinerea unei
greutăţi corporale medii a puilor la vârsta de sacrificare (42 de
zile), cu 31,46 % mai mare decât a celor din lotul de pui de
referinţă (Lc2), la aceeaşi vârstă;
 la un nivel DON de 574 ppm şi OTA de 5,63 ppm în hrană,
sporul mediu zilnic de creştere în greutate a puilor din lotul Lc2
a scăzut cu 35,79 % faţă de a celor din lotul Lc1;
 cel mai bun indice de conversie a hranei (I.C. = kg n.c./kg spor)
a fost realizat de puii din lotul L3exp., cu 3 ‰ Mycofix® MTV
Select (I.C. = 1,85);
 din datele experimentale obţinute a reieşit şi faptul că,
aproximativ 80 % din micotoxina DON ingerată a fost reţinută
în tubul digestiv proximal, relevând absorbţia masivă a a
acesteia în ingluviu şi stomac, iar aproximativ 19,5 %, în tubul
digestiv distal (intestin şi cecumuri). Produsul Mycofix® MTV
Select nu a protejat, însă, în totalitate, puii broiler de găină
studiaţi faţă de agresivitatea micotoxinei DON;
 examenul hematologic nu a relevat diferenţe semnificative faţă
de valorile normale, înscriindu-se în limitele date în literatura de
specialitate pentru fiecare constantă sanguină analizată;
 apărarea nespecifică, exprimată prin valoarea properdinei, nu a
relevat, de asemenea, diferenţe statistice semnificative între
loturi (p>0,05); totuşi, comparând între ele loturile cu un nivel
redus de OTA (Lc1; Lc2 şi L3exp.) au fost evidenţiate unele
diferenţe ca nivel a properdinei; de exemplu, la lotul L3exp.,
cantitatea de properdină determinată a fost cu 22,14 % mai mare
decât la lotul Lc2, urmare a suplimentării hranei puilor studiaţi
din acest lot cu 3‰ Mycofix® MTV Select. În cazul loturilor
L1exp. şi L2exp., cu un grad mai mare de contaminare OTA
(contaminare naturală – 5,63 ppm şi contaminare artificială, cu
20,35 ppm), creşterea dozei de Mycofix® MTV Select de la 2‰
(lotul L1exp.) la 3‰ (lotul L2exp.) a condus la creşterea valorii
properdinei cu 6,93%; astfel, se remarcă efectul benefic al
produsului Mycofix® MTV Select în protecţia nespecifică a
organismului puilor studiaţi;
 examenul histopatologic comparativ al mucoasei segmentelor
tubului digestiv, precum şi al ficatului şi rinichilor puilor din
255
loturile de experienţă (Lc1; Lc2; L1exp.; L2exp. şi L3exp.),
contaminate prin hrana administrată într-o măsură mai mare
sau mai mică cu DON şi OTA, a reliefat că produsul Mycofix®
MTV Select nu a oferit protecţie suficientă faţă de DON; în
schimb, faţă de OTA, protecţia a fost foarte bună.
Concluziile formulate pe marginea celor 5 (cinci) experienţe
efectuate ne-au permis să facem o serie de recomandări pentru practica
nutriţiei puilor broiler de găină, crescuţi în ferme organizate, după cum
urmează:
a) să se folosească aditivii furajeri Mycofix® Plus şi Mycofix® MTV
Select, produşi de firma BIOMIN din Austria, pentru inactivarea şi
detoxifierea micotoxinelor OTA –ocratoxina şi DON-deoxinivalenol, care
au o incidenţă foarte mare în materiile prime furajere utilizate pentru
fabricarea nutreţurilor combinate destinate hrănirii puilor broiler de
găină.
Dozele de introducere a acestor aditivi în hrana păsărilor trebuie să
varieze în funcţie de nivelul de contaminare cu DON şi OTA existent.
Astfel, doza de 2‰ Mycofix® Plus, integrată în nutreţurile combinate
pentru puii broiler de găină, contaminate natural cu DON şi OTA, în
limitele de detecţie (350µg/kg DON şi 0,5µg/kg OTA) a determinat
creşterea masei corporale cu 8,15% şi reducerea indicelui de conversie a
hranei (IC=kg n.c./kg spor) cu 6,16%, faţă de lotul de control
Leziunile semnalate la examenul histopatologic al organelor puilor
care au beneficiat de doza de 2‰ Mycofix® Plus au fost cu mult atenuate
comparativ cu cele de la lotul de referinţă.
Doza de 2‰ Mycofix® Plus, introdusă în nutreţurile combinate
contaminate mixt: natural (sub limitele de detecţie) cu DON şi OTA şi
artificial, cu 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA a fost, de asemenea,
eficientă, întrucât a asigurat creşterea semnificativă (p<0,05) a sporului de
greutate şi scăderea indicelui de conversie a hranei vs. lotul de control.
Această doză a evitat orice efect negativ a OTA şi DON asupra funcţiei
fagocitare celulare.
Când nivelul de contaminare cu DON şi OTA a hranei puilor a
crescut şi mai mult (contaminare naturală, cu 500µg/kg DON şi 35µg/kg
OTA + contaminare artificială, cu 1000 ppm DON şi 500 ppm OTA) s-a
impus mărirea dozei de Mycofix® Plus la 3‰. În cercetările noastre,
această doză a determinat creşterea masei corporale cu 4,20% vs. lotul de
control şi, în acelaşi timp, reducerea semnificativă a indicelui de conversie
a hranei (IC=kg n.c./kg spor).
256
Produsul Mycofix® Plus, utilizat în doza de 3‰ a generat creşterea
semnificativă statistic (p<0,05) a concentraţiilor de properdină serică şi de
lizozim seric, evidenţiindu-se efectul de stimulare a apărării umorale
nespecifice a puilor beneficiari ai acestei doze.
Leziunile apărute la nivelul mucoasei tubului digestiv au fost
considerabil diminuate comparativ cu cele întâlnite în alte situaţii
cercetate. Apariţia acestor leziuni este pusă, în principal, pe seama altor
factori nocivi din digestă, decât ca un efect al intoxicaţiei cu DON şi OTA.
b) faţă de cele relatate, produsul Mycofix® Plus se recomandă a fi
introdus în hrana puilor broiler de găină, în doze de 2‰ şi 3‰, variabile
în funcţie de gradul de contaminare a hranei cu DON şi OTA;
c) Produsul Mycofix® MTV Select exercită un efect pozitiv asupra
creşterii puilor broiler de găină, dacă este introdus în hrana acestora în
doză de 3‰.
La o contaminare naturală a hranei puilor studiaţi cu DON şi OTA
(sub limitele de detecţie), masa corporală a acestora, la vârsta de
sacrificare (37 zile), a fost cu 9,40% mai mare, iar indicele de conversie a
hranei (IC=kg n.c./kg spor) mai redus cu 8,27% decât la lotul de referinţă.
Controversate au fost aspectele histopatologice, mai puţin în
ingluviu, unde leziunile mucoasei nu au cunoscut un nivel atât de ridicat
ca la lotul de control.
Efectul benefic al utilizării dozei de 3‰ Mycofix® MTV Select
pentru inactivarea şi detoxifierea micotoxinelor OTA şi DON din hrana
puilor broiler de găină s-a manifestat chiar şi atunci când contaminarea a
fost mixtă: naturală, în limitele de detecţie (5,63 ppm OTA şi 574 ppm
DON) şi artificială (20,35 ppm OTA). În această situaţie, masa corporală a
crescut cu 4,50% iar indicele de conversie a hranei (IC=kg n.c./kg spor) s-a
diminuat cu 5,61% vs. lotul de control.
Examenul histopatologic comparativ al mucoasei segmentelor
tubului digestiv, precum şi al ficatului şi rinichilor puilor studiaţi a reliefat
că, produsul Mycofix® MTV Select nu a oferit oprotecţie deplină faţă de
micotoxinele DON şi OTA; totuşi, s-a constatat o atenuare a leziunilor
apărute la lotul de pui protejat cu 3‰ Mycofix® MTV Select, a cărui hrană
a fost contaminată natural, în limitele de detecţie, cu 5,36 ppm OTA şi 574
ppm DON.
d) utilizarea produselor antimicotoxice a devenit o necesitate în
conjunctura actuală, când contaminarea cu toxine micotice a hranei
animalelor cunoaşte o extindere atât de mare. În mod practic, în creşterea
puilor broiler de găină nu pot fi obţinute performanţeke dorite decât în
257
condiţiile introducerii unor produse antimicotice în hrana acestora, aşa
cum sunt produsele Mycofix® Plus şi Mycofix® MTV Select, fabricate de
firma BIOMIN din Austria.
*
* *
Iată-ne ajunşi la punctul terminus al unei interesante şi oarecum

dificile călătorii prin universal fascinant al micotoxinelor, micotoxicozelor şi
al agenţilor detoxifianţi. În acest context, au fost trecuţi în revistă şi alţi
aditivi furajeri, precum:
- aditivi nutriţionali: vitamine, microelemente, aminoacizi de sinteză;
- aditivi pronutriţionali (alţii decât agenţii detoxifianţi): enzime,
agenţi antimicrobieni, probiotice, prebiotice, antioxidanţi, emulsifianţi etc.;
- aditivi tehnologici şi ne-nutriţionali: conservaţi, agenţi de chelare,
potenţiatori de palatabilitate, agenţi de conservare a mediului;
- aditivi medicinali, utilizaţi profilactic: coccidiostatice şi
histomonostatice.
Subiectul micotoxinelor (definiţie, mod de acţiune, surse şi
simptome ale micotoxicozelor) şi al agenţilor detoxifianţi este în centrul
atenţiei oamenilor de ştiinţă care-şi desfăşoară activitatea în domeniul
biologiei animale, deoarece, până în zilele noastre, nu s-a mai întâlnit un
asemenea grad de contaminare a nutreţurilor cu micotoxine, mai ales în
sistemele intensive şi superintensive de creştere a animalelor unde se
utilizează cu precădere nutreţuri combinate. Acestea sunt alcătuite din 3-8
sau chiar 15 materii prime şi auxiliare care pot fi potenţial purtătoare de
micotoxine, deci putând genera micotoxicoze periculoase la animalele care
le consumă.
Provenienţa materiilor prime necesare fabricării nutreţurilor
combinate este din ce în ce mai diversă. Pentru anul în curs, varietatea
surselor geografice este ridicată, datorită fenomenelor de secetă intensă
din Europa şi America de Nord, care au condus la scăderea producţiei
cerealiere şi au obligat producătorii de nutreţuri combinate să importe
materiile prime din ţări cu climat normal.
Astăzi, deplasarea transcontinentală a materiilor prime furajere nu
mai are piedici, datorită vehiculelor de transport rapide, sigure şi
moderne.
Cu toate acestea, pe parcursul transportului, apare pericolul
contaminării cu micotoxine, mai ales în situaţiile în care depozitarea este
258
efectuată necoresunzător sau când canalul logistic este prea lung, spaţial
şi/sau temporal.
De asemenea, dezvoltarea fungilor producătoare de micotoxine este
frecventă în culturile de cereale şi, câteodată, ia o amplitudine greu de
temperat.
Prin urmare, posibilitatea de a controla dezvoltarea mucegaiurilor a
devenit extreme de utilă conservării caracteristicilor fizice şi nutritive a
cerealelor sau a altor materii prime furajere.
Practica zootehnică a demonstrat că din moment ce în nutreţuri
sunt semnalate mucegaiurile, cu siguranţă hrana animalelor este
impregnată cu micotoxine şi poate conduce la micotoxicoze severe la
animal şi la omul care consumă produsele provenite de la animale
intoxicate.
Lupta împotriva micotoxinelor nu este una uşoară, mai ales când
acestea se află în concentraţii mari în materia primă interesată. Câteva căi
de combatere includ: blocarea absorbţiei şi/sau utilizarea unor
microorganisme care digeră micotoxinele. S-ar părea că e mai uşor de
prevenit contaminarea cerealelor ce prezintă un grad mare de umiditate,
prin uscare pe durata depozitării. Totuşi, dacă cerealele sunt deja
contaminate din câmp, pe parcursul perioadei de vegetaţie, trebuie
utilizaţi unii agenţi speciali pentru inactivarea şi detoxifierea
micotoxinelor.
Aliniindu-se acestor tendinţe, Compania BIOMIN – Austria a
obţinut rezultate remarcabile, creând o serie de agenţi detoxifianţi, deja
descrişi şi investigaţi în acesată lucrare. Rezultatele încurajatoare ale
experimentelor i-au determinat pe autori să iniţieze noi cercetări privind
eficienţa utilizării unor detoxifianţi în nutreţul combinat proiectat pentru
alimentaţia puilor broiler.
Au fost studiate două produse, anume Mycofix® Plus şi Mycofix®
MTV Select, la diferite doze de includere în nutreţuri (minimă, medie,
maximă), pentru a le observa cât mai fidel efectele. Doza medie de
includere în nutreţul combinat a produsului studiat în nutreţul combinat a
reprezentat de fapt recomandarea producătorului, BIOMIN – Austria.
Protocolul experimental a cuprins 5 experimente, diferenţiate prin
diverşi factori, ca de exemplu:
- absenţa sau prezenţa micotoxinelor DON şi OTA în nutreţul
combinat (contaminare naturală, în/sub intervalul de detecţie analitică);
- contaminare artificială şi contaminare mixtă (naturală şi
artificială) a hranei puilor;
259
- utilizarea unor aditivi furajeri pentru inactivarea şi detoxifierea
micotoxinelor din nutreţurile combinate ((Mycofix® Plus: 0.5‰; 2‰ şi
3‰; Mycofix® MTV Select: 1‰; 2‰ şi 3‰).
Fiecare experiment a cuprins mai multe grupuri (control şi
experimentale), suficiente ca număr pentru a garanta încrederea
rezultatelor culese. Numărul parametrilor studiaţi a fost destul de
generos, incluzând: sporul de creştere în greutate a puilor, consumul şi
conversia hranei, statusul sanitar al efectivelor, examenul micotoxicologic
al materiilor prime furajere şi a nutreţurilor combinate complete, dozarea
concentraţiilor de DON şi OTA în aparatul digestiv al puilor, studiul
imunităţii nespecifice a păsărilor, precum şi al modificărilor
histopatologice din tubul digestiv, ficat, splină, rinichi, pentru a încheia cu
un calcul de eficienţă economică a utilizării produsului detoxifiant. Unele
experimente s-au desfăşurat în condiţii de fermă avicolă, pe efective mari
de păsări, de ordinul sutelor de mii de capete.
Experimentele derulate au dovedit că produsele Mycofix® Plus şi
Mycofix® MTV Select, incluse în hrana puilor studiaţi, au jucat un rol cheie
şi eficient în inactivarea şi detoxifierea DON – deoxinivalenol şi OTA –
ocratoxina A, generând îmbunătăţiri ale sporului de greutate, ale
conversiei hranei şi ale producţiei de carne, atât cantitativ, cât şi calitativ,
în condiţii de profitabilitate. Aceste rezultate pot constitui o provocare
pentru cercetătorii companiei BIOMIN–Austria, în scopul de a aprofunda
studiile, pentru a proiecta, în final, noi aditivi furajeridetoxifianţi, extrem
de utili în zootehnie.
În acelaşi timp, cercetărilor pot constitui un stimul pentru
identificarea micotoxinelor din nutreţuri, chiar şi a acelora care sunt la
momentul actual sub limitele de detecţie analitică. Se estimează că, prin
utilizarea unor tehnici avansate de lichid-cromatografie, combinate cu
spectrometrie de masă, va fi posibilă idetificarea a peste 300 de micotoxine
şi metaboliţi ai acestora, fie în materii prime, fie în nutreţurile combinate
finite. Aceste rezultate viitoare vor contribui, de asemenea la efortul de
creare a celor mai buni dezactivatori şi detoxifianţi de micotoxine.
Din cercetările dezvoltate pe plan mondial, se pare că micotoxinele
produse de Fusarium, ca de exemplu deoxinivalenolul, zaralenona şi
fumonisinele au cea mai ridicată incidenţă în natură. Prin urmare, o
concentrare specială trebuie acordată problematicii acestor poluanţi,
pentru a-i identifica şi combate, indiferent de nivelul concentraţiei lor în
materiile prime furajere. Ştiind faptul că micotoxinele coexistă în nutreţuri,
chiar în concentraţii prea reduse pentru a fi detectabile uzual, este posibil
260
ca cele ascunse să aibă unele efecte chiar mai nocive decât cele aflate în
concentraţii detectabile. Prezenţa simultană a micotoxinelor în materiile
prime se poate exterioriza prin reacţii de sinergism, aditivitate sau chiar
antagonism în organismul animalelor care consumă hrana contaminată.
Prin urmare, este destul de dificil de a proiecta un instrument eficient şi
universal de management al riscului de contaminare a hranei animalelor
cu micotoxine sau metaboliţi ai acestora.
Acestea sunt numai câteva motive de a întreprinde şi reuşi studii
legate de subiectul micotoxinelor, micotoxicozelor sau al agenţilor
detoxifianţi.
La final, autorii doresc să-şi exprime sincera mulţumire către cei ce
au sprijinit publicarea acestei lucrări, inclusiv revizorilor ştiinţifici ai cărţii.
261
BIBLIOGRAFIE
1. Acamovic, T., 2001 – Commercial application of enzyme technology for

poultry production. Word´s Poultry Science Journal 57, pag. 225-242.
2. Adams C.A., 1999 – Nutricines. Food components in health and nutrition,
Notinghamm University Press.
3. Ainsworth, G. C., 1959 – Fungal diseases in infectious diseases of animals.
Butterworths Scientific Publications, London.
4. Albu G.S., Marţi R., Popa D.M., 2008 – The effect of germination on seed
minerals absorption in animal organism – Acta Universitatis Cibinensis,
Series E: Food Technology, XII (1), pag. 37-46.
5. Arnouts S., Lippens M., 2003 - The effect of globin, a water-soluble
emulsifier, on broiler performance, INVE, Advanced Solutions for Animal
Rearing.
6. Aubert C., 1996 – Influence de l’addition des phytases dans l'aliment sur les
rejets phosphores issus d'un élevage de poules poules pondeuses. Journées
Nationales des GTV, Angers, pag. 68-72
7. Bains, B., 1979 – A manual of poultry disease. Co. Basel Switzerland.
8. Beard J.A., 2006 – The role of probiotics in animal production, BIOMIN
World Nutrition Forum – The future of animal nutrition, Nottingham
University Press, United Kingdom.
9. Beasley V., 1999 - Veterinary Toxicology, Trichothecenes. Editura
International Veterinary Information Service, Ithaca NY
(www.ivis.org)
10. Bedford M.R., Morgan A.J., 1996. The use of enzymes in poultry diets.
World. Poult. Sci. J., 52, pag. 61-68.
11. Bejan C, 2006 – Utilizarea zeoliţilor naturali în hrana animalelor, Rev.
NutriCom, nr. 1, pag. 13.
12. Bologa U. L., Pack M., Mack S., Fickler J., Hohler D. Rademacher M.,
Fontaine J., 2001 – Aminoacizi de sinteză în nutriţia animalelor, Degussa,
Editura Coral-Sanivet, Bucureşti.
13. Boonchuvit B., Hamilton P.B., 1975 – Interaction of Aflatoxin and
paratyphoid infections in broiler chickens. Poult. Sci. 54:567.
14. Boonchuvit B. et al, 1975 – Interaction of T-2 toxin with Salmonella
infections of chickens. Poult. Sci. 54:1693.
15. Borutova R., 2010 – Mycotoxins as undesirable substances in feed: sub-
clinical effects in animals. BIOMIN Newsletter, Vol. 8, No. 83.
262
Micotoxinele - Quo Vadis? Bibliografie
16. Boysen S. R., Rozanski E. A., Chan D. L., Grobe T. L., Fallon M. J.,
Rush, J. E. 2002 - Termogenic mycotoxicosis in four dogs from a single
household. J. Am. Vet. Med. Assoc., 221, 1441- 1444.
17. Breitholtz – Emanuelsson A., Osen M., Oskarsson A., Palminger J.,
Hult K., 1993 - Ocratoxin A in cow’s milk and human milk with
corresponding human blood samples. J-AOAC-Int.; 76 (4), pag. 842-846.
18. Breitholtz – Emanuellson A., Palminger – Hallen J., Wohlin P. O.,
Oskarsson A., Hult K., Osen M., 1993 - Transfer of Ochratoxin A from
lactating rats to their offspring: a short term study. Nat- Toxins.; 1 (6), pag.
347-352.
19. Bryden W.L., 2012 – Strategii de management (gestionare) al micotoxinelor.
The university of Queensland, Australia.
20. Bruneton J., 1996 – Plantes toxiques. Vegetaux dangereux pour l’homme et
les aniamaux. Lavoisier Tec. Doc., Paris.
21. Carvalho N. et al – 2005 – Poultry without AGPs: prospects for probiotics
in broilers, Feed International, Nov./Dec. 2005, Vol. 26, no. 10, pag. 9.
22. Chang C.F., Hamilton P.B., 1980 – Impairment of phagocytosis by
heterophils from chickens during ocratoxicosis. Appl. Environ. Microbiol.
39:572.
23. Cheng U.-H., Weng C.-F., Chen B.-J., Chang M.-H., 2006 – Toxicity of
different Fusarium mycotoxins on growth performance, immune responses
and efficacy of a mycotoxin degrading enzyme in pigs. Anim. Res. 55.
24. Ciudin E., 1987 – Contribuţii la studiul morfopatologic al unor
fusariotoxicoze la animale. Teza de doctorat, Institutul Agronomic Iaşi.
25. Colegate S., 1994 – Plant Associated Toxins. CAB International,
Wallingford.
26. Coman I., Popescu O., 1985 – Micotoxine şi micotoxicoze, Editura Ceres,
Bucureşti.
27. Coman I., Mareş M., 2000 – Micologie medicală aplicată, Editura Junimea,
Iaşi.
28. Costa F, Goulart C.C., Figueiredo D.F., Oliveira C.F.S., Silva J.H.V.,
2008 - Economic and Environmental Impact of Using Exogenous Enzymes on
Poultry Feeding, International Journal of Poultry Science 7 (4), pag. 311-
314.
29. Damron B.L., 2003 – Feed Flavoring for Poultry, Institute of Food and
Agricultural Sciences, University of Florida: http://edis.ifas.ufl.edu
30. Diaz G., 2003 – Evaluation of the efficacy of four feed additives against the
adverse effects of T-2 toxin in growing broilers, BIOMIN Trials,
www.biomin.net
263
31. Diaz G., 2001 – Mycofix® Plus 3.0 trial with broilers – growth promotion,
Universidad Nacional de Colombia, Bogota, BIOMIN trials,
www.biomin.net.
32. Diaz G., 2001 – Mycofix® Plus 3.0 trial with broilers feed with DAS –
contaminated feed, Universidad Nacional de Colombia, Bogota, BIOMIN
trials, www.biomin.net.
33. Didă C. I. – 1996 – Eimerioze la rumegătoare, Editura Ceres, Bucureşti.
34. Dubey D.D., Duney Meenu, 2006 – Effect of Mycofix® Select
supplementation on the performance of broilers, College of Veterinary Sci.
and Animal Husbandry, India, BIOMIN trials, www.biomin.net.
35. Duffus C., D’Mello D., 1991 – Toxic factors in crop plants. The Scotish
Agricultural College, Edinburg.
36. Dvorska J.E., Surai P.F., 2004 - Protective effect of modified glucomannans
against changes in antioxidant systems of quail egg and embryo due to
aurofusarin consumption, Asian Australian Journal of Animal Sciences,
17 (3), pag. 434-440.
37. Eaton, D. L., Groopman, J. D., 1994 – The Toxicology of aflatoxins.
Academic Press Inc. San Diego, New York.
38. Elaroussi M.A., Mohamed F.R., Barkouky E.M., Alta A.M., Abdou
A.M., Hatab M.H., 2006 – Experimental Ocratoxin in Broiler Chickens,
Avian Pathology, 35 (4), pag. 263-269.
39. Encarnação P., 2007 - Mycotoxins in Aquaculture feeds: facts and
implications. International Aquafeed 26-30.
40. Euzeby, J., 1994 – Mycologie medicale comparee. Fondation Merieux,
Lyon.
41. Eyal A., Lev. A., 1999 – Mycofix® Plus trial with broilers, Moshava
Amazya, Israel, BIOMIN trials, www.biomin.net.
42. Fellenberg M.A., Speisky P., Speisky H., 2002 - Effect of dietary
supplementation of vitamin E on the antioxidant status of broilers and the
oxidative stability of its cooled meat, Animal Science Database,
Proceedings of the WPSA Verona Conference,
http://www.animalscience.com.
43. Fink-Gremmels J. (1999). Mycotoxins: their implications for human and
animal health. Vet. Q. 115-120.
44. Fink-Gremmels J. (2008). The role of mycotoxins in the health and
performance of dairy cows. Vet. J. 84-92.
45. Fissin L.V., Egorrov E.A., 2006 -Latest Trends in Poultry Production
Development in Russia. High Productive Poultry Cross and Feeding
Peculiarities, BIOMIN World Nutrition Forum.
46. Florea L., 2006 – Evaluarea efectului Mycofix® New (BIOMIN) în dietele
comerciale la puii broiler. Contaminarea cu DON şi OTA. Examenul
264
micotoxicologic şi parametrii hematologici. Lucrare de diplomă,
USAMVBT.
47. Fornell et al, 2005 – Effect of prebiotic on gut development and ascites
incidence of broilers reared in a hzpoxic environment, Poultry Science, Vol.
84, nr. 7, pag. 1092-1100.
48. Friedeman A., Sklan, D. 1997. Effects of retinoids on immune responses in
birds. World’s Poultry Science Journal 53, pag. 186-195.
49. Fuchs R., Radic B., Ceovic S., Sostaric B., Hult K., 1991 - Human exposure
to Ochratoxin A. IARC-Sci- Publ. (115), pag. 131-134.
50. Fuchs R., Radic B., Ceovic S., Sostaric B., Hult K., Peraica M., 1988 -
Enterohepatic circulation of Ochratoxin A in rats. Periodicum biologicum;
90 (1), pag. 39-42.
51. Gekle M., Wunsch S., Kuramochi G., Freudinger R., Mildenberger S.,
Silbernagl S., 1997 - The renal collecting duct as a target of acute Ochratoxin
A exposure: Effects of acid - base homeostasis. Proceedings- 19 Mykotoxin-
Workshop, Munchen, 2-4 iunie, 90, pag. 22.
52. Griessler K., 2006 - European experts see an increase in mycotoxin
contamination globally. A mycotoxin risk management system can help
BIOMIN Austria.
53. Halga P., Pop. I.M., Avarvarei Teona, Popa Viorica, 2005 – Nutriţie şi
alimentaţie animală, Editura Alfa, Iaşi.
54. Hatch R. C., 1991 – Veterinary toxicology 6thed .,Ames, Iowa.
55. Hermann T, 2002 – Mycotoxins in feed grains and ingredients, Kansas State
University Agricultural Experiment Station and Cooperative Extension
Service. www.oznet.ksu.edu.
56. Hofstatter U., 2007 – Efectele negative ale variatelor micotoxine asupra
sistemului imunitar la păsări. BIOMIN Pagina de Nutriţie, Vol. 1, Nr. 1.
57. Hooge M.D., 2003 – Dietary MannanOligoSaccharides improve broiler
performance, World Poultry, vol. 9, nr. 14.
58. Huff W., Kubena L. F., Harvey R. B., 2005 - Progression of ocratoxicosis in
broiler chickens. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/ PubMed -
Abstract.
59. Huff W. E., Doerr J. A., 1981 - Synergism between aflatoxin and Ochratoxin
A in broiler chickens. Poult. Sci. 550-555.
60. Huff W. E., Harvey R. B., Kubena L. F. and Rottinghaus G. E., 1988 -
Toxic synergism between aflatoxin and T-2 toxin in broiler chickens. Poult.
Sci. 1418-1423.
61. Huff W. E., Kubena L. F., Harvey R. B. and Doerr J. A., 1988a -
Mycotoxin interactions in poultry and swine. J. Anim Sci. 2351-2355.
62. Huff W. E., Kubena L. F., Harvey R. B., Hagler W.M. Jr., Swanson S. P.,
Phillips T. D., Creger C. R., 1986 - Individual and combined effects of
265
aflatoxin and deoxynivalenol (DON, vomitoxin) in broiler chickens. Poult.
Sci. 1291-1298.
63. Hulea A., Iliescu P., 1986 - Determinator pentru identificarea mucegaiurilor
potenţial patogene. Editura Ceres, Bucureşti.
64. Hussein H.S. and Brasel J.M., 2001 – Toxicity, metabolism and impact of
mycotoxins on humans and animals. Toxicology 103-134.
65. Jack D., Trasher S., 2009 - Ocratoxins and Ocratoxicosis.
http://www.drthrasher.org/.html
66. James L.S., 2009 - Clinical Research of mycotoxicosis on
animals.www.personalconsult.com.
67. Jacques K.A., Bastien R.W., 1989 – Waste management and odor control:
comprehensive planning needs for intensive agriculture, in. T.P. Lyons,
editor: Biotechnology in the feed industry, Alltech technical publications,
pag. 13-33, Kentuky, USA.
68. John C. Peckham, Ben Doupnik Jr. and Oscar H. Jones Jr., 2005 - Acute
Toxicity of Ocratoxins A and B in Chicks
http://www.medscape.com/medline/abstract/
69. Kim S.H., Park S.Y., Yu D.J., Lee S.J., Ryu K.S., Lee D.G., 2003 - Effects of
feeding Aspergillus Oryzae ferments on performance, intestinal microflora,
blood serum components and environmental factors in broiler. Kor. J. Poult.
Sci., 30, pag. 151-159.
70. Klasing K.C.,1998. Nutritional modulation of resistance o infectious diseases.
Poultry Science, 64, pag. 370-379.
71. Krogh P., 1992 - Role of ochratoxin in disease causation. Food-Chem-
Toxicol. Mar; 30 (3), pag. 213-224.
72. Kroismayr A., Sehm J., Mayer H., Schreiner M., Foissy H., Wetscherek
W., Windisch W., 2005 – Effects of essential oils or Avilamycin on microbial,
histologica land molecular-biological parameters of gut health in weaned
piglets. . In: 4. BOKU-Symposium Tierernährung: Tierernährung ohne
Antibiotische Leistungsförderer. Vienna, Austria, pp. 140-146.
73. Kroismayr A., 2007 – Experimental studies of the gastrointestinal effects of
essential oils in comparison to Avilamycin in weaned piglets. PhD thesis,
University of Natural resources and Applied Life Sciences, Vienna,
Austria.
74. Kroismayr A., Sehm J., Pfaffl M.W., Schedle K., Plitzner C., Windisch
W., 2008a – Effects of Avilamycin and essential oils on mRNA expression of
apoptotic and inflammatory markers and gut morphology on piglets. Czech J.
Anim. Sci. 53, 377-387.
75. Kroismayr A., Schedle K., Sehm J., Pfaffl M.W., Plitzner C., Foissy H.,
Ettle T., Mayer H., Schreiner M., Windisch W., 2008b – Effects of
266
antimicrobial feed additives on gur microbiology and blood parametrs of
weaned piglets. Die Bodenkultur.
76. Kuramochi G., Gekle M., Silbernagl S., 1997 - Derangement of pH
homeostasis in the renal papilla: ocratoxin A increases pH in vasa recta blood.
Nephron.; 76 (4), pag. 472-476.
77. Leeson S., Diaz G., Summers J. D., 1995 - Poultry Metabolic Disorders and
Mycotoxins, University Books, Guelph, Ontario, Canada.
78. Larbier M., Leclerq B., 1994 – Nutriţia şi alimentaţia păsărilor, Editura
Alutus-D, Bucureşti.
79. Leeson S., Summers J.D., 1997 – Commercial poultry nutrition, 2nd
edition, University books, Canada.
80. Lemme A., 2003 – The "Ideal Protein Concept" in broiler nutrition, 1.
Methodological aspects - opportunities and limitations. AminoNewsTM
Degussa AG, Hanau, Germany, 4, 1, pag. 7-14.
81. Lillard-Robert S., 2004 – Mycotoxins list,
http://www.micotoxinas.com.br/
82. Mallmann C.A., 2010 – Effect of Mycofix® Plus in diets contaminated with
zearalenone on female growing piglets. BIOMIN trials 2010.
83. Mallmann C.A., Dilkin P., Tyska D., Mallmann O.A., Marchioro A.,
2012 – Micotoxinele – strategii de contracarare. Laboratory of
Mycotoxicological Analysis – Federal University of Santa Maria, Brasil.
84. Marquardt R.R., Brufau J., 1996 - Future of feed enzymes: Orientation and
perspective, Ciheam, Options Mediteraneenes, v. 26,
http://ressources.ciheam.org/.
85. Marquardt R, Frohlich, A., -A review of recent advances in understanding
ocratoxicosis, 2009 - Journal of Animal Science, Vol 70, Issue 12 3968-
3988 http://jas.fass.org/cgi/content/abstract/70/12/3968.
86. Marţi R., 2004 – World Nutrition Forum 2004 – Viitorul în nutriţia animală
– 3-6 Noiembrie 2004, Salzburg, Austria. Revista Avicultorul, nr. 4, Dec.
2004, pag. 19.
87. Marţi R., 2008 – Micotoxinele şi efectul acestora, Revista Avicultorul, Nr.
3, Sept. 2008, pag. 39-42.
88. Marţi R., Sărăndan H., 2009 – Efectul Mycofix® Select asupra găinilor
ouătoare furajate cu diete contaminate cu micotoxine, Revista de Zootehnie,
6 (2) , pag. 36-37.
89. Marţi R., Vacaru-Opriş I., Radu-Rusu R.M., Popovici L.E., Sărăndan
H., 2009 – Contribuţii la inactivarea micotoxinelor din nutreţurile combinate
destinate hrănirii puilor broiler de găină, folosind produsul Mycofix® Plus.
Revista de Zootehnie, 6 (3) , pag. 50-55.
267
90. Marţi R., 2010 – Efectul unor acidifianţi asupra statusului de sănătate şi a
performanţelor productive la puii broiler de găină, Pagina de Nutriţie
BIOMIN, Nr. 8, Dec. 2010.
91. Marţi R., Vacaru-Opriş I., Sărăndan H., Popovici L.E., Radu-Rusu
R.M., 2010 – Efectul suplimentării hranei administrate puilor broiler de
găină (contaminată natural cu DON şi OTA) cu produsul Mycofix® MTV
Select, în dozele de 1‰ şi 3‰. Revista de Zootehnie, 7 (3): , pag. 27-42.
92. Marţi R., Vacaru-Opriş I., Radu-Rusu C.G., Sărăndan H. 2011 – Effects
of using a detoxifying agent in mixed feed, on the haematological,
immunological parameters and histopatological alterations in chicken broilers.
Lucrări Ştiinţifice U.S.A.M.V. Iaşi, Seria Zootehnie, vol. 55 (16), pag.
352-356.
93. Marţi R., Vacaru-Opriş I., Radu-Rusu R.M., 2011 – Productive
performances and ecomomic efficiency of chicken broilers receiving mycotoxin
contaminated feed and dietary detoxificant additive. Lucrări Ştiinţifice
U.S.A.M.V. Iaşi, Seria Zootehnie, vol. 55 (16), pag. 357-361.
94. Mc Reynols J.L., Byrd J.A., Beltran R., Nisbet D.J., 2008 – Evaluation of
probiotic and phytogenetic products on the development of necrotic enteritis in
poultry. 2008 International Poultry Scientific Forum, January 21-22,
Atlanta, Georgia, p. 28.
95. Micheluzzi L., 2004 – Effect of Mycofix® Plus in diets contaminated with
aflatoxin, T-2 toxin and ochratoxin on broiler, BIOMIN trials, www.
biomin.net.
96. Milică C., 1999 – Biotehnologiile viitorului, Editura “Ion Ionescu de la
Brad”, Iaşi
97. Mohammed Al-Kassie G. A., Mohammed M. F., Hamood M. F., Jameel
Y. J., 2008 - The Effect of Anise and Rosemary on the Microbial Balance in
Gastro Intestinal Tract for Broiler Chicks, International Journal of Poultry
Science 7 (6), pag. 610-612.
98. Morantes G., Le Doux D., 2006 - Managing risk for grains and feed
preservation, in the supply chain, Feed Management Magazine
Symposium.
99. Moura M.A., Machado C.H., Porfirio L.C., Freire R.B., 2004 – Effects of
Ochratoxin A on Broiler Leukocytes, Brasilian Journal of Poultrz Science, 6
(3), pag. 187-190.
100. Mowat D.N. - 1994 - Organic chromium: a new nutrient for stressed
animals – Biotechnology in the feed industry, 10th Alltech’s annual
symposium.
101. Nährer K., 2012 - Mycotoxins survey program. BIOMIN Newsletter,
10 (110).
268
102. Neal G. E., 2009 - Genetic implications in the metabolism and toxicity of
mycotoxins. Toxicol-Lett 5 Dec; 82-83, pag. 861-867.
103. Oswald I.P., 2012 – Imunotoxicitatea – unul din multiplele efecte ale
micotoxinelor. INRA, laboratoire de Pharmacologie-Toxicologie,
Toulouse, France.
104. Oznipar H., Bilal T., Kutay C., Duymaz O, 2006 – Mycofix® Plus trial
with broiler chickens, University of Istanbul, Turkey, BIOMIN trials,
www.biomin.net.
105. Pasha T.N., Farooq M.U., Khattak F.M., Jabbar M.A., Khan A.D.,
2007 - Effectiveness of sodium bentonite and two commercial products as
aflatoxin absorbents in diets for broiler chickens, Animal Feed Science and
Technology 132 (2007), pag. 103–110.
106. Paul I., 1996- Etiomorfopatologie veterinară. Vol 2, Editura All.,
Bucureşti.
107. Pardo E., Marín S., Ramos A.J., Sanchis V., 2006 - Food Technology
Department, Lleida University, CeRTA-UTPV, Lleida, Spain. Food
Addit Contam.; Ecophysiology of ocratoxigenic Aspergillus Ochraceus and
Penicillium Verrucosum isolates. Predictive models for fungal spoilage
prevention - a review. (4), pag. 398-410
108. Petrovici S., 2006 – Evaluarea efectului Mycofix® New (BIOMIN)
asupra parametrilor de creştere a puilor broiler în ditele comerciale
contaminate cu DON şi OTA. Lucrare de diplomă, USAMVBT.
109. Pestka J. J., Moorman M. A., Warner R. L., 1990 - Altered serum
immunoglobulin response to model intestinal antigens during dietary
exposure to vomitoxin (deoxinivalenol). Toxicol-Lett; 50 (1), pag. 75-84.
110. Platel K., Srinivasan K., 1996 – Influence of dietary spices or their active
principles on digestive enzymes of small intestinal mucosa in rats.
International Journal of Food Science and Nutrition 47:55-59.
111. Plumstead P.W., Leytem A.B., Maguire R.O., 2008 - Interaction of
calcium and phytate in broiler diets. 1. Effects on apparent prececal
digestibility and retention of phosphorus. Poult. Sci., 87, pag. 449-458.
112. Pop I.M., 2006 – Aditivi furajeri, Editura Tipo Moldova, Iaşi.
113. Quentin M. et al, 2004  Quels besoins du poulet de chair en acids
amines essentiels? Une analyse critique de leur determination et de quelques
outils pratiques de modelisation, INRA Production Animales, vol. 17, No.
1 – Februarie.
114. Quinterno B, 2001 – Mycofix® Select 3.0 trial with broilers, BIOMIN
115. Ribeiro A., Penz Jr. A. M., 2005 - Impulse — Maximizing
Development of the Intestinal Tract and Immune System at Chicken Broilers,
269
Changing Paradigms in Poultry Nutrition and Management, Schering-
Plough Symposium, Madeira, Portugalia.
116. Ridell C., 1987 - Avian histopathology. American Association of
Avian Pathologists, Pennsylvania.
117. Rodrigues I. and Griessler K., 2010 – BIOMIN’s Mycotoxin Survey –
Occurrence of mycotoxins in maize samples from Brasil and Argentina.
Mycotoxin Report, www.biomin.net.
118. Rodrigues I. and Griessler K., 2010 – BIOMIN’s Mycotoxin Survey –
Mycotoxins in barley and wheat samples from Europe. Mycotoxin Report,
www.biomin.net.
119. Roland, D.A., 2006. Comparison of Nathuphos and Phyzyme as Phytase
Sources for Commercial Layers Fed Corn-Soy Diet. In: Poult. Sci. Assoc.
Inc.
120. Rotter B. A., Prelusky D. B., Pestka J. J., 1996 - Toxicology of
deoxinivalenol (vomitoxin).J- Toxicol-Environ-Health, 48 (1), pag. 1-34.
121. Ruhland M., Engelhardt G., Schafer W., Wallnofer R., 1996 -
Transformation of the mycotoxin Ochratoxin A in plants: 1. Isolation and
identification of metabolites formed in cell suspension cultures of wheat and
maize. Nat-Toxins 1996;4 (6), pag. 254-260.
122. Ruprich J., Kosutzky J., Ostry V., Kosutzka E., 1991 - Dloubodoby
prijem mycotoxinu ocratoxin A u kuratz hlediska rezidu v potravinarskych a
krmnych surovinach. Veterinari Medicina. 1991; 36 (11), pag. 685-693.
123. Santacroce M. P., Conversano M. C., Casalino E., Lai O., Zizzadoro
O., Centoducati G., Crescenzo G., 2007 - Aflatoxins in aquatic species:
metabolism, toxicity and perspectives. Rev Fish Biol Fisheries 99-130.
124. Santin E., 2007 – Dezvoltarea fungilor şi producerea de micotoxine,
Turneul european de conferinţe Alltech pe probleme de micotoxine,
Bucureşti.
125. Sărăndan H., 2005 – Evaluation of the effect of Mycofix® Selectin
practical diets contaminated with deoxynivalenol and ocratoxin A, BIOMIN
126. Schmidt M., 1999 – Mycofix® Plus trial with broiler, Meadow Feeds,
South Africa, BIOMIN trials, www.biomin.net.
127. Schuh M., 2012 – Micotoxinele – strategii de contracarare.
Universitatea de Medicină Veterinară, Vienna, Austria.
128. Sharma R. P., 1991 - Immunotoxic effects of mycotoxins. In: Mycotoxins
and Phytoalexins (Sharma R. P. and Salunkhe D. K., eds.), pp. 81-99.
CRC Press. Boca Raton, Florida.
129. Shlash K.H., Khamas J.E.2002 – The positive effect of Mycofix® Select
3.0 against immune-suppresion in broilers, caused by consumed mycotoxins,
270
College of Veterinary Medicine, University of Baghdad, Iraq, BIOMIN
130. Simeanu D., Barbu L., Ţurlea S., 2001 – Corectori de gust în
alimentaţia diferitelor specii de animale, Lucrări ştiinţifice U.S.A.M.V. Iaşi,
Seria Zootehnie, vol. 43,44.
131. Smith J. M. B., Austwick P. K. C., 1967 – Fungal diseases of rats and
mice. Blackwell Scientific Publications, Oxford.
132. Starkl V., 2010 – Occurence of Mycotoxins Worldwide. BIOMIN
Newsletter, Vol. 2, No. 12.
133. Starkl V., 2010 – Mycofix® Plus – an efficient tool to counteract the
impact of zearalenone and deoxynivalenol on weaning piglets’ immune
system. BIOMIN Newsletter, Vol. 5, No. 50.
134. Steiner T., 2008 – BIOMIN newsletter, vol. 6, no. 62,
www.biomin.net.
135. Stoica I., Stoica L., Pană C., 1999 – Aditivi furajeri, Editura Coral-
Sanivet, Bucureşti.
136. Stoica I., Stoica L., 2000 – Bazele nutriţiei şi alimentaţiei animalelor,
Editura Coral-Sanivet, Bucureşti.
137. Stoni A, Ziterri-Eglseer K., Kroismayr A., Wetsherek W., Windisch
W., 2005 - Änterische Öle in der ferkelfutterung: Effekt auf die
Nährstoffverdaulichkeit und die Wiederfindung im Gewebe. In: 4. BOKU-
Symposium Tierernährung: Tierernährung ohne Antibiotische
Leistungsförderer. Vienna, Austria, pp. 147-153.
138. Strada E.S.O., Abreu R.D., Oliveira G.J.C., 2005 - Usode enzimas na
alimentacao de frangos de corte, Revista Brasileira de Zootecnia, 6 , pag.
2369-2375.
139. Sulabo R.C., Yacela J.Y., deRouchey J.M., Tokach M.D., Goodband
R.D., Dritz S.S., nelssen J.L., 2007 – Effects of phytobiotics on nursery pig
performance. J. Anim. Sci. Vol. 85, Suppl. 1/J Dairy Sci. Vol. 90, Suppl.
1/Poult Sci. Vol. 86, Suppl. 1, 664.
140. Surai P., Dvorska J. – 2001 – Este seleniul organic mai bun pentru
animale decât sursele anorganice? – Catalog prezentare Alltech Romania.
141. Surai P., Dvorska Julia – 2005 – Micotoxinele, sistemul imun şi sistemul
antioxidant. Interacţiuni. Turneul european de conferinţe Alltech pe
probleme de micotoxine, 7 feb. – 5 mar. 2005.
142. Swamy H.V.L.N., Smith T.K., Cotter P.F., Boermans H.J., Sefton A.E.,
2002 - Effects of feeding blends of grains naturally contaminated with
Fusarium mycotoxins on production and metabolism in broilers. Poult. Sci.
81, pag. 966-975.
143. Swamy H.V.L.N., Smith T.K., MacDonald E.J., Boermans H.J.,
Squires E.J., 2002 - Effects of feeding a blend of grains naturally contaminated
271
with Fusarium mycotoxins on swine performance, brain regional neurochemistry,
and serum chemistry and the efficacy of a polymeric glucomannan mycotoxin
adsorbent. J. Anim. Sci. 80, pag. 3257-3267.
144. Swamy H.V.L.N., Smith T.K., Karrow N.A., Boermans H.J., 2004 -
Effects of feeding blends of grains naturally contaminated with Fsuarium
mycotoxins on growth and immunological parameters of broiler chickens. Poult.
Sci. 83, pag. 533-543.
145. Swamy H.V.L.N., Smith T.K., MacDonald E.J., 2004 - Effects of feeding
blends of grains naturally-contaminated with Fusarium mycotoxins on brain
regional neurochemistry of starter pigs and broiler chickens. J. Anim. Sci. 82,
pag. 2131-2139.
146. Şuţeanu E., Gherdan S., Popescu O., 1977 – Toxicologie şi toxicoze.
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
147. Tucker L. – 2002 – Botanical additive for use in broilers – Feed
International, July 2002, vol. 23, no. 7, pag.29.
148. Urbaityte R., 2008 - Efficiency of Biotronic Product Line in Poultry,
BIOMIN Trials, www.engormix.com.
149. Umakantha B., Basvaraju N., Kvafsu S., 2003 – Effects of Mycofix®
Select on performance and immune response of broilers fed aflatoxin and
ocratoxin contamined diets, Veterinary College, Hebbal, Bangalore, India,
BIOMIN trials, www.biomin.net.
150. Usturoi M. G., Păduraru G., 2005 – Tehnologii de creştere a păsărilor,
Editura „Alfa”, Iaşi, România.
151. Usturoi M. G., 2008 – Creşterea păsărilor, Editura „Ion Ionescu de la
Brad”, Iaşi, România.
152. Vacaru-Opriş I., 1993 – Tehnologia creşterii păsărilor-Vol. I. Centrul
de multiplicări al Universităţii Agronomice, Iaşi, România.
153. Vacaru-Opriş I., 1993 – Tehnologia creşterii păsărilor-Vol. II. Centrul
de multiplicări al Universităţii Agronomice, Iaşi, România.
154. Vacaru-Opriş I. şi col., 2000, 2007-ediţie revizuită – Tratat de
Avicultură, vol. I, Editura Ceres, Bucureşti, România.
155. Vacaru-Opriş I. şi col., 2002 – Tratat de Avicultură, vol. II, Editura
Ceres, Bucureşti.
156. Vacaru-Opriş I. şi col., 2004 – Tratat de Avicultură, vol. III, Editura
Ceres, Bucureşti.
157. Vacaru-Opriş I. şi col., 2005 – Sisteme şi tehnologii de creştere a puilor
de găină pentru carne, Editura Ceres, Bucureşti.
158. Vacaru-Opriş I., Radu-Rusu R.M., Apostol L., Popovici L.E., Marţi
R., 2008 – Influence of acidifiers on broilers health status and performance.
Vol. „World Nutrition Forum”, Mayrhofen, Austria.
272
159. Van Egmond H.P., Speijrs G.J.A., 1994 – Survey of data on the
incidence and levels of Ochratoxin A in food and animal feed worldwide.
Journal of Natural Toxins, Vol. 3, No. 2.
160. Van der Sluis W., 2007 – Selenium yeast benefits poultry production,
World Poultry, vol. 23, nr. 8, pag. 14-15.
161. Vesonder R., Haliburton J., Stubblefield R., Gilmore W., Peterson S.,
1991 - Aspergillus Flavus and aflatoxins B1, B2, and M1 in corn associated
with equine death. Arch. Environ. Contam Toxicol. 151-153.
162. Voss K.A., Smith G.W., Haschek W. M., 2007 - Fumonisins:
Toxicokinetics, mechanism of action and toxicity. Animal Feed Science and
Technology 299-325.
163. Wallace J., Chesson A., 1995 – Biotechnology in animal feeds and
animal feeding, Editura V.C.H., Weinhein, Germany.
164. Weidenbörner M., 2001 – Enciclopedia of Food Mycotoxins.Springer
Verlag, Berlin.
165. Windisch W.M., Kroismar A., 2006 – The effect of phytobiotics on
performance and gut function in monogastrics, World Nutrition Forum:
The Future of Animal Nutrition, September 7-8, 2006, Vienna, pp. 85-
90.
166. Windisch W.M., Schedle K., Plitzner C., Kroismar A., 2008 – use of
phytogenic products as feed additives for swine and poultry. J. Anim. Sci. 86
(E. suppl.), E140-E148 the effect of phytobiotics on performance and gut
function in monogastrics, BIOMIN World Nutrition Forum, Nothingam
University Press.
167. Wu F., 2010 – Mycotoxins, animal health and economic impacts in the
present and future. World Nutrition Forum – the future of animal
nutrition, oct. 13th-16th, Salzburg, Austria, pg. 43-50.
168. Xiao H., Marquardt R. R., Frohlich A. A., Phillips G.D., 1991 - Effect
of a hay and a grain diet on the bioavailability of Ochratoxin A in the rumen
of sheep. J- Anim-Sci.; 69 (9), pag. 3715-3723.
169. Yuyun M., 2007 – Poultry and pigs benefit from fat emulsifier, FeedMix
15, vol. 4.
170. Zaviezo D., 2009 – Brasilian experiences with mycotoxins. Intl. Poultry
Production, 17 (3), pag. 11-13.
171. Zdanczyk et al, 2005 – Metabolic response of the gastrointestinal tract of
turkeys to diets with different levels of MOS, Poultry Science, vol. 84, nr.6,
pag. 903-909.
172. *** BIOMIN România – Catalog de produse, 2010.
173. *** Enciclopedy of Mycotoxins, BIOMIN Austria, 2008.
174. *** Mycotoxins index - http://www.mold-
help.org/content/view/457/.
273
175. *** Mycotoxins, 2009 -
http://www.fao.org/agrippa/publications/4DMellonew-05.htm.
176. *** Merck Veterinary Manual, Merck&Co., Toxicoses, Myxotoxicoses,
Inc.Willey Publishing, Ediţia a IX-a, 2005.
177. *** Nutrient Requirements of Poultry, Ninth Revised Edition, 1994,
http://www.nap.edu/openbook/0309048923/html (accesat la
10.02.2009).
178. *** Ridascreen, Ocratoxina A, 2009 - (CodR1301).
http://www.diamedix.ro/product_info.
179. *** Trial: Ochratoxin A and Mycofix® Select MTV in broiler chicken,
Agricultural University of Athens, Greece, 2004.
180. *** Trial: Effect of Biomin® C-EX and Biomin® IMBO on Escherichia Coli
Infection in Broiler Chicken, University of Cairo, Egypt, 2007.
181. *** Trial: Evaluation of the effects of Biomin® C-EX and Biomin® IMBO
on cecal colonization and organ invasion of Salmonella enteritidis (SE) in
broiler chicken, UNAM University, Mexico City, Mexic, 2009.
182. *** World Poultry, 2008 – Plant extracts in poultry. World Poultry 24
(3), 9.
183. *** http://faostat.fao.org – Faostat - Food and Agriculture
Organization of the UN, Statistic Database (2000-2012).
184. *** http://www.fda.gov - USA Food and Drugs Administration
(2009).
185. *** http://www.insse.ro – Anuarul Statistic al României (1995-2010).
274

Micotoxine Quo Vadis Radu Marti

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Micotoxine Quo Vadis Radu Marti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dr. Ing. Asist. Univ. Dr.

Radu MARŢI Răzvan Mihail RADU-RUSU

Această amplă carte pe care o ții acum în mâinile tale,

Creşterea păsărilor domestice reprezintă o sursă importantă de

În lucrarea de faţă este făcută o trecere în revistă a principalelor

Dintre ţările mari producătoare, China deţine supremaţia (4,702

În România, conform statisticilor F.A.O., în ultimii ani, efectivele de

România este o ţară în care modul de repartiţie al radiaţiei solare,

Agricultura globală se îndreaptă spre performanţe uluitoare,

Citotoxine (inhibă sinteza proteică

Flagel (motilitate) antigen Vi

Fig. 2.1 – Enterotoxine şi endotoxine produse de E. coli

Exemple de enterotoxine produse de E. coli:

Pătrundere Pachet microfilamente actină

Pătrundere toxină Shyga

Fig. 2.2 – Exemple de enterotoxine produse de E. coli

Există şi alte exotoxine periculoase, ca de exemplu neurotoxinele

Fig 2.3 Ecosistemul intestinal

Într-o situaţie normală, microflora intestinală este alcătuită din

Proprietăţi aromatice Activitate biologică

Fig 2.4 Caracteristicile fitogenicelor în nutriţia animală

Produsele fitogenice reprezintă negreşit o grupă de promotori de

Fig. 2.5 – Modul de funcţionare al produsului Biomin® P.E.P. la găină

Multe cercetări efectuate de-a lungul anilor au demonstrat că

Fig. 2.6 – Multivalenţa conceptului „S.A.P. – Specific Application

În literatura de specialitate există o serie de enunţuri care definesc

Literatura din domeniul nutriţiei şi alimentaţiei animalelor oferă o

Vitamine Simptome de carenţă

Pustule pe mucoasa esofagului şi traheei, exudate

Alţi autori au subliniat importanţa utilizării vitaminei E în

Deşi, cel mai adesea adaosul de microelemente în hrana animalelor

După Rosen, 1996, prin pronutrient se înţelege „o substanţă sau un

Un aspect important al folosirii enzimelor în alimentaţia animalelor

3.2.2. Agenţi antimicrobieni

Fosfolipidele sunt extrem de răspândite în produsele animale si

3.3. Aditivi nenutriţionali (tehnologici)

3.3.3. Agenţi de creştere a palatabilităţii

3.3.3.1 Arome de uz furajer

3.3.5. Agenţi de prezervare a mediului

3.4. Coccidiostatice şi histomonostatice

Micotoxinele AFLA, FUM şi OTA au fost găsite, îndeosebi, în India,

Probe negative Probe pozitive

Adsorbţia. S-a dovedit că un amestec sinergic de minerale permite

Fig. 4.2 - Contaminarea cu micotoxine la nivel mondial

Bioprotecţia. Constituenţii ficofitici modulează răspunsul imun şi

Fungii producători de micotoxine se dezvoltă pe materiile prime

După părerea unor specialişti, un număr de 5 (cinci) micotoxine

AFB1, T-2, OTA

Fig. 4.4. - Efectele negative induse de micotoxine la porcine (BIOMIN, 2011)

Tricotecene (DON, T-2…): ZON: ZON: Hipertrofie

Fig. 4.5. – Patogenie generată de micotoxine la porcine

La păsări, se manifestă agresiv: toxina T-2 (T-2), deoxinivalenolul

Fig. 4.6. - Efectele negative induse de micotoxine la păsări (BIOMIN, 2011)

Leziuni ale crestei Efective neuniforme

Ovare afectate Leziuni cutanate Probleme podale Probleme de calitate a

Fig. 4.7. – Patogenie generată de micotoxine la păsări

Ocratoxinele determină apariţia la peşti a unor leziuni

După Li şi Wu, 2010, aflatoxinele cauzează, anual, la nivel mondial,

Fig. 4.8 – Aflatoxina AFB1

În mod special, la păsări provoacă îmbolnăvirea gravă a ficatului,

Fig. 4.9 – Fumonizina FB1

Fumonizinele inhibă sinteza ceramidei, o enzimă utilă în

Fig. 4.10 – Deoxinivalenolul

Műller, 1995, cit. de Wu, 2010, a arătat că această micotoxină