Pacientul cu coxartroză sau gonartroză trebuie să ţină cont de progresivitatea leziunilor,

pentru care va trebui să respecte următoarele „reguli de igienă” (în mare parte comune
pentru coxartroză şi gonartroza):

 reducerea sau menţinerea greutăţii corporale sub greutatea ideala;

 evitarea poziţiilor monotone prelungite atât în ortostatism cât şi pe scaun sau „în
genunchi”(este favorizat flexumul de şold şi genunchi);

 evitarea mersului prelungit („mersul este cel mai prost exerciţiu pentru un coxopat”) şi a
mersului pe teren accidentat;

 mersul cu sprijin în baston (care se va tine in mana opusa in stadiul initial si in cel evolutiv
si in aceeasi mana in stadiul final);

 evitarea şchiopătării printr-un control voliţional al mersului;

 respectarea perioadelor de repaus, asociind posturarea membrelor inferioare antidecliv;

 se vor prefera deplasările pe bicicletă;

 se vor purta pantofi cu tocul mic, comozi, cu talpă elastică (pentru amortizarea şocurilor);

 corectarea inegalităţii membrelor inferioare (peste 2 cm) şi a piciorului plat (talonete);

 se va executa zilnic un program de kinetoprofilaxie;

 pentru genunchi - evitarea traumatismelor directe.

Terapia ocupaţională în coxartroză va utiliza doar acele forme care se execută din şezând
şi eventual decubit, bazate pe pedalaj, giroplane, alunecări pe planşeta cu rotile .
Sporturi permise : nataţie, ciclism, schif, călărie.

Terapia ocupaţională în gonartroză va ţine seama de evitarea ortostatismului.

Ca sporturi indicate menţionăm : înotul, ciclismul, canotajul.