FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

MANAGEMENT ȘI AUDIT IN ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

PROIECT LA DISCIPLINA:
„MANAGEMENT COMPARAT”

Masterand : DELEANU Ionut

Anul 1, grupa 1
2
 Cuprins

I. Generalităţi ………………………......................……………....….......................................…pag 4
II. Dimensiuni culturale prezentate de Geert Hofstede...................................................................pag 5
III. Tema nr.1: ,,Principalele asemănări și diferențe dintre România -țară colectivistă - și
Egipt”....................................................................................................................................pag 6
III.1. Individualism-Colectivism.....…...................................................................................pag 6
III.2. Prezentarea ţărilor.....…….............................................................................................pag 7
III.3. Asemănări și diferențe între România și Egipt - Țări colectiviste …….....................pag 12
IV. Tema nr.2: ,,Principalele asemănări și diferențe dintre România -țară cu evitare intensă a
incertitudinii - și Mexic”....................................................................................................pag 16
IV.1. Dimensiunea privind evitarea incertitudinii ...............................................................pag 16
IV.2. Prezentarea ţărilor.....……..........................................................................................pag 16
IV.3. Asemănări și diferențe între România și Mexic - Țări cu evitare intensă a
incertitudinii ...................................................................................................................................
...........pag 20
V. Bibliografie ...............................................................................................................................pag 24

3
I. GENERALITĂȚI

Ca pentru orice stiinta tanara, si pentru managementul comparat exista mai multe acceptiuni
asupra continutului si functiilor sale. Se constata chiar mai multe variante de definire, cu o larga
circulatie in literatura de specialitate. Astfel, William Newman, unul dintre bine cunoscutii specialisti
in domeniu, afirma ca "managementul comparat se ocupa de studiul similaritatilor si diferentelor din
practica manageriala locala din diferite tari" . Un pas inainte face Raghu Nath, care considera ca "in
mod larg, managementul comparat se concentreaza asupra similaritatilor si deosebirilor dintre
sistemele de management si economice din diferite contexte" . Cu toate ca, fata de Newman, Nath
extinde sfera managementului comparat in afara practicii conducerii, constatam ca, in ceea ce priveste
natura si localizarea sistemului care constituie obiectul comparatiei, este destul de imprecis si chiar
prea cuprinzator. Astfel, nu precizeaza cerinta obligatorie ca sa aiba in vedere contextele culturale
nationale diferite si, in plus, pe langa sistemele de management, include si sistemele economice. Ori,
sistemul de management care formeaza obiectul managementului comparat este normal sa se refere -
cel putin teoretic - la toate tipurile de organizatii, incepand, fireste, cu cele economice, dar continuand,
desigur, si cu cele stiintifice, tehnice, educationale etc.
O trasatura definitorie a perioadei de dupa 1960 o reprezinta, pe întregul frontul cercetarii
stiintifice, extinderea abordarilor comparatiste. Aceasta larga proliferare se explica prin specificitatea
si nivelul stiintific ridicat al managementului comparat, utilitatea sa pragmatica, ampla diversitate
nationala, culturala si manageriala, ce trebuie cunoscuta, înteleasa si luata în considerare în conditiile
internationalizarii activitatilor economice, sociale, culturale si stiintifice. În plus, se observa tranzitia
de la capital, ca resursa de baza a dezvoltarii economice, la stiinta si cunostinte stiintifice. Scopul
managementului comparat este stabilit de R. N. Farmer si reprezinta studiul si analiza managementului
în diferite medii si a ratiunilor pentru care organizatiile obtin rezultate diferite în tari diferite.
Managementul comparat este strâns legat de managementul international cu care uneori este
confundat. Însa managementul international se ocupa de managementul si activitatile corporatiilor
internationale si, în mod specific, de asigurarea si controlul de fonduri, oameni si informatii ce
traverseaza frontiere nationale si politice. Sfera de cuprindere a managementului comparat este sensibil
mai mare, întrucât spre deosebire de managementul international - care raspunde în mod expres
cerintelor companiilor multinationale.
Necesitatea abordarii managementului comparat rezida tocmai în a identifica cauzele care
determina ca nivelul de performanta economica al unei organizatii sau natiuni sa fie mai redus decât al
altora. Managementul comparat raspunde unei game largi de necesitati, atat individuale cat si de grup,
cu tendinta de intensificare, pe masura adancirii diviziunii sociale a muncii, a devoltarii relatiilor

4
internationale si a cresterii informatiilor, lucru reflectat si in cresterea semnificativa a rolului
managementului comparat axat pe valorificarea informatiilor manageriale abordate contextual. Astfel,
managementul are un rol tot mai important, adesea chiar decisiv, managementul comparat
reprezentand una dintre cele mai pretioase cuceriri ale ultimelor decenii pe planul intensificarii si
eficientizarii activitatilor economice, stiintifice, tehnice cu caracter international.

II. Dimensiuni culturale prezentate de Geert Hofstede

In anii 60-70, Profesorul Geert Hofstede de la Universitatea din Maastricht a realizat o

cercetare asupra diferentelor de valori intre angajatii firmei IBM din peste 40 de tari si a ajuns la
concluzia ca fiecare natiune poate fi descrisa din perpectiva locului pe care il ocupa pe o scala de la 0
la 100 fata de:
• Modul de perceptie al inegalitatii sociale, al puterii si al autoritatii, si modul de relationare cu
autoritatea
• Modul de relationare intre indivizi si grupuri
• Implicatiile sociale si emotionale a faptului de a fi nascut de sex masculin sau feminin
• Modalitati de a face fata incertitudinilor si situatiilor ambigue, controlul agresiuni si exprimarea
emotiilor
• Orientarea catre viitor spre deosebire de orientarea catre trecut si prezent.
Cercetarea s-a bazat pe raspunsurile la chestionare colectate de la esantioane de angajati IBM
care corespondeau din toate punctele de vedere, cu exceptia nationalitatii. Intentia initiala a lui
Hofstede a fost de a intelege de ce unele organizatii IBM din tari diferite erau mai productive decat
altele, desi aveau o cultura organizationala similara si foloseau aceleasi tehnici de recrutare, prin
urmare angajatii ar fi putut avea un comportament similar.
Cele cinci dimensiuni culturale au fost denumite ulterior:
• PDI (Indexul Distantei fata de Putere)
• IDV (Individualism)
• MAS (Masculinitate)
• UAI (Indexul de Evitare a Incertitudinii), si
• LTO (Orientare pe Termen Lung).
Ultima dimensiune a fost adaugata in anii 80 si reprezinta in principal modalitatea de
diferentiere intre culturile de nationalitate chineza si alte culturi. Ne vom referi la cele cinci dimensiuni
prin acronimele acestora pe parcursul studiului.
Concluzia lui Hofstede a fost ca angajatii din organizatii isi vor insusi .practicile. pe care le
indica organizatia, locale sau straine, dar isi vor pastra .valorile., adica valorile culturii din care provin

5
si care ii caracterizeaza. Valorile se exprima prin comportamentul adoptat de la modul in care
interactioneaza cu superiorul direct pana la dorinta sau lipsa dorintei de a face acum actiuni care
asigura un rezultat pe termen lung.

Implicatii ale Dimensiunilor Culturale

Pozitia relativa a unei tari pe scala de la 0 (scazut) la 100 (inalt) din cele cinci puncte de vedere
este un bun predictor al comportamentului si normelor sociale, de familie si educatie,
comportamentului la locul de munca, organizarea statala, culoarea politica si ideile. In cadrul acestui
studiu ne intereseaza in principal implicatiile acestor dimensiuni asupra comportamentului de la locul
de munca si, in consecinta, cele mai aplicabile teorii de management si management al resurselor
umane in diferite culturi.
Indexul distantei fata de putere poate functiona ca un barometru privitor la nivelul de coruptie
pe care il favorizeaza o anumita cultura. Indexul de individualism poate fi o indicatie a PIB-ului pe cap
de locuitor, in ordine inversa: cu cat PIB-ul creste, cu atat creste nivelul de individualism. Indexul de
evitare a incertitudinii semnalizeaza gradul de toleranta fata de minoritati, deschiderea spre adaptarea
de noi tehnologii, si cantitatea de timp petrecuta pentru planificare strategica in organizatii. Orientarea
petermen lung si opusul sau, orientarea pe termen scurt, pot indica nivelul de economii al oamenilor
din cultura respectiva si nivelul de investitii in valori imobiliare.
Incepand explorarea acestui subiect, am realizat ca multe din problemele organizationale, de la
strategii de marketing si comportamentul de cumparare, tipurile de mesaje persuasive, practicile
manageriale si tipurile de ierarhii organizationale care functioneaza cu succes, si planificarea strategica
aplicabila in organizatii pot fi intelese, anticipate si evaluate pe baza rezultatelor studierii valorilor
culturale ale unei natiuni.

III. Tema nr.1: ,,Principalele asemănări și diferențe dintre România -țară colectivistă - și Egipt”

III.1. Individualism-Colectivism

Dimensiunea individualism colectivism este cea mai reprezentativa dimensiune psiho-sociologica,

cu resurse transculturale, capabila sa furnizeze evaluari pe culturi nationale ale variatiilor
interculturale. Aceasta descrie pozitia pe care se plaseaza o persoana in raport cu ceilalti din mediul
sau. Dimensiunea Individualism/colectivism se refera la raporturile individului cu celelalte fiinte
umane. Anumite societati apreciaza individualismul ca pozitiv, altele ca retineri si chiar dezaprobare.

6
 Premisa dimensiunii culturale individualism/colectivism este reprezentată de intensitatea
relaţiilor dintre membrii unei societăţi, colectivităţi, organizaţii sau ai unui grup. Prin prisma acestei
dimensiuni culturale, societăţile sunt de tip individualist, respectiv de tip collectivist sau comunitar.
Individualismul caracterizeaza culturile care incurajaza individul sa fie motivat in primul rand de
scopurile si preferintele personale, fiind asociat cu relatiile de egalitate si rolurile flexibile, precum si
cu proprietatea privata. Intr-o societate unde predomina individualismul, legaturile dintre membrii sai
sunt reduse. Se considera normal ca fiecare sa-si urmareasca in special propriile interese, indivizilor
acordandu-li-se o mare libertate de alegere a directiilor de actiune. In tarile in care predomina
inividualismul, salariatii abordeaza relatiile cu organizatia lor dintr-o perspectiva individualista, bazata
pe calcul.Atasamentul fata de organizatie este redus, depinzand de masura in care individul simte ca
este in interesul propriu.Prin prisma acestor elemente se poate afirma ca in tarile in care predomina
individualismul realizarea unui management eficace este mai greoi.In aceste tari trebuie alocate resurse
suplimentare pentru motivarea si coordonarea personalului.
La polul opus colectivismul caracterizeaza culturile care incurajeaza tendinta individului de a se
vedea parte a unui grup social, reprezentand expresia nevoii de afiliere sau relationare. Colectivismul
promoveaza aderarea la norme, respectul fata de autoritati, fata de cei in varsta, conformismul, fiind
asociat cu rolurile stabile, ierarhizate dar si cu incurajarea proprietatii colective. In societatile unde
primeaza valorile colectiviste, de grup, indivizii conlucreaza intre ei, luand in considerare, deseori,
deciziile, actiunile si interesele celorlalti sau ale grupului din care fac parte.. In tarile unde
colectivismul predomina, se dezvolta o pronuntata relatie de responsabilitate intre componentii
organizatiei si patronul sau.Salariatii tind sa considere organizatia ca a lor, succesele sale devin ale lor,
iar esecurile acesteia sunt resimtite ca esecuri personale.In tarile in care predomina colectivismul este
mai usor de realizat la nivel de organizatiei un management functional, de tip participativ datorita
atasamentului, loialitatii si responsabilitatii salariatilor fata de organizatiei.

III.2.Prezentarea tarilor
România
România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord
de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată aproape
toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. Se învecinează cu
Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova
la est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est.
București este cel mai mare oraș și totodată capitala României. La recensământul din 2002,
populația orașului depășea 1,9 milioane de locuitori, în timp ce zona metropolitană București

7
concentrează o populație de aproximativ 2,2 milioane de locuitori. Pe viitor, sunt prevăzute planuri de
extindere a granițelor ariei metropolitane București.
De-a lungul istoriei, diferite porțiuni ale teritoriului de astăzi al României au fost în
componența sau sub administrația Daciei, Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Rus și a
celui Austro-Ungar.
România a apărut ca stat, condus de Alexandru Ioan Cuza, în 1859, prin unirea dintre Moldova
și Țara Românească, păstrând autonomia și statutul de stat tributar față de Imperiul Otoman, pe care-l
aveau cele două principate. A fost recunoscută ca țară independentă 19 ani mai târziu. În 1918,
Transilvania, Bucovina și Basarabia s-au unit cu România formând România Mare sau România
interbelică, care a avut cea mai mare extindere teritorială din istoria României (295.641 km2).
După înlăturarea regimului comunist instalat în România (1989) și după destrămarea Uniunii
Sovietice (1991), statul a inițiat o serie de reforme economice și politice. După un deceniu de probleme
economice, România a introdus noi reforme economice de ordin general (precum cota unică de
impozitare, în 2005) și a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.
România este o republică semi-prezidențială. Este al nouălea stat după suprafața teritoriului
(238 397 km²) și a șaptea după numărul populației (peste 20 milioane locuitori) dintre statele membre
ale Uniunii Europene. Capitala țării, București, este și cel mai mare oraș al ei și al șaselea oraș din UE
după populație (1,9 milioane locuitori). A fost rândul României să desemneze un oraș drept Capitală
Europeană a Culturii, pentru 2007, fiind ales Sibiul, și pentru 2021, fiind aleasă Timișoara. România
este membră a unor organizații internaționale, printre care: ONU din 1955, CoE din 1993, Uniunea
Europeană de la 1 ianuarie 2007, NATO din 29 martie 2004, OSCE, OIF din 2003, Uniunea Latină din
1980, și unor instituții economice: Grupul Băncii Mondiale, FMI din 1972, BERD din 1991; și este
candidată la aderarea la OCDE.
Numele de „România” provine de la „român”, cuvânt derivat din latinescul romanus care
semnifică cetățean al Romei.
Teritoriul actual al României cuprinde o zonă aproximativă denumită „spațiul carpato-
danubiano-pontic”, deoarece România se suprapune unui sistem teritorial european, conturat după
forma cercului Carpaților Românești și a regiunilor limitrofe impuse și subordonate complementar
Carpaților, fiind mărginită în partea de sud de fluviul Dunărea, iar în partea de est de Marea Neagră.
Relieful României este caracterizat prin patru elemente: varietate, proporționalitate,
complementaritate și dispunere simetrică, dat fiind numărul mare de forme de relief, repartiția
aproximativ egală a principalelor unități de relief (35% munți, 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii)
și gruparea reliefului.

8
 Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob, precum și de poziția sa
geografică pe continentul european. Aceste particularități conferă climei un caracter temperat
continental cu nuanțe de tranziție.
Extinderea teritoriului țării pe aproape 5° de latitudine impune diferențieri mai mari între sudul
și nordul țării în ceea ce privește temperatura decât extinderea pe circa 10 °C de longitudine, astfel
dacă temperatura medie anuală în sudul țării se ridică la circa 11 °C, în nordul țării, la altitudini
comparabile, valorile acestui parametru sunt mai coborâte cu circa 3 °C. Între extremitatea vestică și
cea estică a teritoriului național, diferența termică se reduce la 1 °C (10 °C în vest, 9 °C în est).
Conform recensământului din 2011, România are o populație de 20 121 641 de locuitori, iar
sporul natural este negativ. Populația scade astfel, și din cauza acestuia, dar și din cauza migrației
negative. Astfel, raportul Eurostat din 2014 arăta că România era țara din Uniunea Europeană cu cea
mai abruptă scădere demografică între 1994 și 2014, deși vârsta mediană, de 40,8 ani, era încă sub
media europeană de 42,2. Același raport arată că România se află pe ultimul loc în UE la suprafața
medie a locuințelor în mediul urban (circa 40 m²), dar și pe primul loc la procentajul locuințelor
folosite de proprietarii lor în totalul locuințelor (94,7%).
Limba oficială a României este limba română ce aparține grupei limbilor romanice de est și
este înrudită cu italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana și, mai departe, cu majoritatea
limbilor europene. Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din
totalul populației României, fiind urmată de limbile vorbite de cele două minorități etnice principale,
maghiarii și romii.
Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase,
principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României, alături de libertatea gândirii și a opiniilor.
Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nicio religie națională, respectând
principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele
religioase. Biserica Ortodoxă Română este instituția religioasă din România cu cel mai mare număr de
credincioși. Biserica Ortodoxă, cu tradiții de aproape două milenii, are rădăcini adânci în domeniul
cultural și social din România.
Învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației, ale
diversității culturale, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în
contextul valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și
armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe
cunoaștere.
România are o cultură unică datorită așezării sale geografice și a evoluției istorice distincte.
Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est

9
și Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele. Identitatea românească
a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice și romane, cu multe alte influențe.

Egipt
Egipt este o țară arabă din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, limitată la nord de Marea
Mediterană, la est de Fâșia Gaza, de Israel, de Golful Aqaba (prin intermediul căruia are contact cu
Iordania și cu Arabia Saudită) și de Marea Roșie, la sud de Sudan iar la vest de Libia. Capitala sa este
Cairo. Are o întindere de aproximativ 1.000.000 km², fiind pe poziția a 30-a ca întindere și o populație
de circa 86.000.000 de locuitori (estimată în 2014), rezultând o densitate de circa 86 locuitori /km²
(poziția a 126-a).
Miṣr, numele arab oficial al Egiptului, este de origine semitică, însemnând probabil "o țară" sau
"un stat". Numele Egipt își are originea în latinul Aegyptus derivat din cuvântul grecesc antic Αἴγύπτος
"aiguptos", care la rându-i este derivat din antica frază egipteană ḥwt-k3-ptḥ ("Hut ka Ptah"), numele
unui templu al zeului Ptah la Memphis.[necesită citare]
Regularitatea și bogăția revărsărilor Nilului, precum și o oarecare izolare determinată de
deșerturile din est și vest, au condus la dezvoltarea uneia dintre cele mai importante civilizații ale
antichității. Pe Valea Nilului, strânsă între maluri înalte și stâncoase, s-a făurit, cu multe milenii
înaintea erei noastre, o veche civilizație a lumii mediteraneene, aceea a Egiptului Antic. Ea ne
înfățișează cel mai vechi stat din lume, anterior tuturor celorlalte, înzestrat cu o administrație, o
fiscalitate, o justiție și o armată comparabile cu cele ce-au luat naștere mai apoi în țările de pe toate
continentele, înainte și după era noastră. Dar lumea Egiptului antic a zămislit o cultură spirituală
scânteietoare pe care o admirau grecii vechi și romanii care se minunau, precum fac azi mulțimile de
turiști, să contemple templele, piramidele sau obeliscurile înălțate de faraoni și supușii lor.
Egiptul este republică din 18 iunie 1953. Hosni Mubarak a devenit președintele republicii în 14
octombrie 1981, urmându-i în funcție lui Anwar Sadat. Mubarak a îndeplinit cinci mandate în fruntea
țării, ca lider al Partidului Național Democrat, îndepărtat de la putere în 2011.
Sub conducerea lui Mubarak, Egiptul a fost administrat după reformele din 2005 sub un sistem
prezidențial multipartit, unde puterea executivă era împărțită între președinte și prim-ministru. Alegeri
prezidențiale și parlamentare erau organizate în mod frecvent, ultimele fiind ținute în 2005, dar, ca în
toate regimurile autoritare, ele erau formale, regimul politic fiind o dictatură a unui singur partid.
Formațiunile politice aveau dreptul să propună candidați în alegeri doar în măsura în care erau
recunoscuți de puterea politică, fapt care excludea atât reformatorii modernizatori și seculariști, cât și
partidele islamiste.

10
 Sediul Ligii Statelor Arabe se află la Cairo. Egiptul a fost primul stat arab care a încheiat un
acord de pace cu Israelul prin semnarea tratatului de pace israeliano-egiptean la Camp David în 1978,
fapt ce i-a atras ura celorlalte state arabe, care l-au și sancționat de altfel, muncitorii egipteni fiind
trimiși acasă din statele petroliere ale Golfului. Același lucru s-a repetat și când regimul egiptean s-a
aliniat politicii americane în timpul primului război din Golf contra Irakului. Un alt drept încălcat de
către autorități este libertatea presei: ca în România de altă dată, în Egiptul contemporan există un
oficiu al cenzurii sub privirile căruia trec toate publicațiile, ca și toate formele de expresie artistică.
Anumite subiecte rămân tabu, fie că acestea sunt de natură critică la adresa regimului, fie că abordează
subiecte sensibile pentru societatea patriarhală musulmană, cum este critica religiei sau oamenilor
religiei.
Pe lângă capitala Cairo, alte orașe importante ale Egiptului sunt Alexandria, Al-Mansurah,
Aswan, Asyut, El-Mahalla El-Kubra, Giza, Hurghada, Luxor, Kom Ombo, Port Safaga, Port Said,
Sharm el-Sheikh, Shubra-El-Kheima, Suez și Zagazig.
Pe teritoriul Egiptului se întind și părți din Deșertul Sahara și Deșertul Libian. Aici se găsesc
oaze, printre care se află Bahariya, Dakhleh, Farafra, Kharga sau Siwa.
Egiptul se învecinează cu Libia la vest, cu Sudanul la sud și cu Israelul la nord-est. Țara
controlează canalul Suez, care leagă Marea Mediterană de Marea Roșie.
Rolul important pe care îl are Egiptul în geopolitică vine de la poziția sa strategică, ca punte
terestră între Africa și Asia și ca punct de trecere între Marea Mediterană și Oceanul Indian.
Clima este subtropicală pe litoralul Mării Mediterana și în Delta Nilului, cu valori medii ale
temperaturii de 16 °C iarna și 24 °C vara. Precipitațiile sunt scăzute și cad îndeosebi în timpul iernii:
322 mm la Alexandria și numai 160 mm la Cairo. La sud de capitală clima este tropical-deșertică cu
precipitații aproape inexistente și valori ridicate ale temperaturilor.
Egiptul are o populație de aproximativ 78,5 milioane de persoane. Majoritatea populației este
concentrată de-a lungul Nilului, fiind în proporție de 80% de religie islamică, restul fiind creștini (în
principal copți)- 17%.
Mai mult de jumătate din studenții universităților egiptene sunt femei.Deoarece pe bărbați nu ii
preocupa educația .
Fauna Egiptului este concentrată aproape în exclusivitate în valea și delta Nilului și în oaze.
Cuprinde puține specii de mamifere – gazele, hiene, șacali, manguste egiptene, șopârle, șerpi veninoși,
numeroase păsări.
S-a spus foarte des despre arta egipteană că este o artă hieratică, care prezintă reprezentarea
personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele
religioase. În realitate este mai degrabă o artă funerară, a artă ale cărei monumente erau destinate

11
cultului morților sub diferite forme. Ar fi inexact să considerăm operele de artă egiptene ca o expresie
a vieții religioase intense.
Arta egipteană nu este o adeziunea la divinitate și nici o credință fierbinte în transfigurarea
vieții după poruncile lui Maat ce reprezentau adevărul și dreptatea. Această artă exprimă năzuința ca
fericirea din lumea aceasta, a celor nobili, bogați și puternici, să continue și pe lumea cealaltă.
Putem admira valoarea estetică a multor opere de artă egiptene, dar nu putem ignora faptul că
ele au fost create cu prețul unor mari suferințe omenești. Herodot relatează, admirând piramidele,
suferințele și munca istovitoare ale egiptenilor ca să le înalțe: “Au fost necesari două zeci de ani ca să
se zidească piramida însăși…” Despre faraonul care a construit-o scrie: “După ce Keops a domnit,
poporul a îndurat tot felul de suferințe … el sili pe egipteni să lucreze pentru el. Unora le-a dat sarcina
să tragă până la Nil pietre extrase din malul libian (malul libian = malul Nilului). Ei lucrează fără
odihnă în număr de o sută de mii, schimbați la fiecare trei luni. Poporul copleșit a construit drumul pe
care erau aduse pietrele în zece ani, și el era o lucrare, cu puțin mai mică decât piramida însăși, după
cât mi se pare.”
Sigur este însă că arta egipteană există de peste trei zeci și trei de secole, adică, după cum
afirma E. Drioton și P. du Bourguet [necesită citare] în studiul lor Arta faraonilor, mai mult decât
oricare alta din lume. Lucrul remarcabil este că de la ea ne-a rămas cel mai mare număr de mărturii ale
apogeului ei, chiar mai mult decât de la arta grecească, romană sau asiro-babiloniană.

III.3. Asemănări și diferențe între România și Egipt - țări colectiviste

Individualism vs. Colectivism

România cu scorul de 30 si Egipt cu scorul de 25 sunt considerate societati colectiviste.
Aceasta se manifestă într-un angajament pe termen lung strâns la "grupul" membru, fie că o familie,
familia extinsă, sau relații extinse. Loialitate într-o cultură colectivistă este primordială, și peste-
plimbari cele mai multe alte reguli și regulamente sociale. Societatea favorizează relațiile puternice în
care fiecare își asumă responsabilitatea pentru colegii membri ai grupului lor. În societățile colectiviste
infracțiunea duce la rușine și pierderea de fata, relatii angajator / angajat sunt percepute în termeni
morali, angajarea și deciziile de promovare să țină seama de angajat în grup, managementul este
managementul grupurilor.
Majoritatea populatiei de pe glob traieste in societati colectiviste; numai un numar restrans de
tari au valori ridicate la individualism, intre care Statele Unite au cele mai ridicate valori (91). Vestea
proasta este ca valorile colectiviste ale unei natiuni sunt de asemenea un barometru pentru bogatia unei
tari, deoarece individualismul indica nevoia de auto-afirmare si de independenta financiara a
membrilor societatii.

12
 In tarile colectiviste, indivizii se supun regulilor grupului social de care apartin si societatea
este fragmentata in mai multe astfel de grupuri, unite prin interese comune. Grupurile au scopul
promovarii intereselor membrilor acestora in detrimentul celorlalte grupuri, noi contra voastra.
Mentalitatea colectivista considera ca resursele sunt limitate si ca aceste putine resurse mostenite
trebuie distribuite in asa fel incat sa obtina cat mai multe, in detrimentul celorlalti, si exclude
posibilitatea multiplicarea resurselor de catre fiecare individ.
Colectivismul reproduce o gandire agrara, in care resursa principala , pamantul, este limitat ca
suprafata si, prin urmare, cine vrea mai mult nu poate sa o faca decat deposedandu-l pe vecin.
Problema fundamentală abordată de această dimensiune este gradul de interdependență pe care
o întreține societatea în rândul membrilor săi. Ea are legătură cu faptul că imaginea de sine a oamenilor
este definită în termeni de „eu” sau „noi”. În societățile individualiste, oamenii trebuie să aibă grijă de
ei înșiși și de familia lor directă. În societățile colectiviste oamenii aparțin „grupurilor” care au grijă de
ei în schimbul loialității. Cu un scor de 20, Thailanda este o țară extrem de colectivă. Acest lucru se
manifestă printr-un angajament de lungă durată cu „grupul” membru (o familie, o familie extinsă sau o
relație extinsă). Loialitatea față de grupul într-o cultură colectivă este primordială și trece peste
majoritatea celorlalte reguli și reglementări ale societății. Societatea încurajează relații puternice în
care fiecare își asumă responsabilitatea față de semenii grupului său. Pentru a păstra grupul în interior,
tailandezii nu sunt confruntați și în comunicarea de acolo un „Da” nu poate însemna o acceptare sau un
acord. O infracțiune duce la pierderea feței, iar thailandezii sunt foarte sensibili pentru a nu se simți
rușinați în fața grupului lor. Relația personală este esențială pentru desfășurarea afacerilor și este
nevoie de timp pentru a construi astfel de relații, astfel încât răbdarea este necesară, precum și pentru a
nu discuta deschis despre afaceri cu primele ocazii.

Evitarea incertitudinii
Dimensiunea ,,evitarea incertitudinii” are legătură cu modul în care o societate se ocupă de
faptul că viitorul nu poate fi niciodată cunoscut: ar trebui să încercăm să controlăm viitorul sau să îl
lăsăm să se întâmple? Această ambiguitate aduce cu ea anxietate și diferite culturi au învățat să facă
față acestei anxietăți în moduri diferite. Măsura în care membrii unei culturi se simt amenințați de
situații ambigue sau necunoscute și au creat credințe și instituții care încearcă să le evite este reflectată
în scorul de la evitarea incertitudinii.
În dimensiunea culturală a evitării incertitudinii, România este pe locul 90, iar Egipt pe locul
80 pe această dimensiune și, prin urmare au o preferință foarte mare pentru evitarea incertitudinii.
Țarile care prezintă grad ridicat de incertitudine, evitarea menține codurile rigide de credință și
comportamentul și nu tolereaza comportamentul neortodox și idei. În aceste culturi există o nevoie
emotionala reguli (chiar dacă regulile nu pare să funcționeze) timpul înseamnă bani, oamenii au un

13
îndemn interior de a fi ocupat și de a lucra din greu, de precizie și punctualitate sunt norma, de inovare
pot fi rezistat, de securitate este un element important în motivația individuală.

Distanța față de putere

Această dimensiune tratează faptul că toți indivizii din societăți nu sunt egali - exprimă
atitudinea culturii față de aceste inegalități între noi. Distanța de putere este definită ca măsura în care
membrii mai puțin puternici ai instituțiilor și organizațiilor dintr-o țară se așteaptă și acceptă că puterea
este distribuită inegal.
Scorurile în România sunt tot mai mari pe această dimensiune ( scor de 90 ), ceea ce înseamnă
că oamenii acceptă o ordine ierarhică în care fiecare are un loc și care necesită nici o justificare
suplimentară. Ierarhia într-o organizație este considerată ca reflectând inegalitățile inerente,
centralizarea este facută populară, subordonații așteaptă să li se spună ce să facă și șeful ideal este un
autocrat binevoitor.
Egipt are un scor destul de mare de 70 pe această dimensiune.

Masculinitatea vs. feminitate

Înscris de Egipt pe locul 45, iar România cu scorul de 42 pe această dimensiune și sunt, așadar,
considerate societati relativ feminine. În țările feminine se pune accent pe "de lucru, în scopul de a
trăi", managerii să depună eforturi pentru consens , egalitate valoare înytre oameni , solidaritate și de
calitate în viața lor de lucru. Conflictele sunt rezolvate prin compromis și negociere . Stimulente, cum
ar fi timpul liber și flexibilitate sunt favorizate . Focus este pe bunăstarea , statusul nu este afișată. Un
manager eficient este un sprijin , și de luare a deciziilor se realizează prin implicarea.
Un scor scăzut (feminin) pe dimensiune înseamnă că valorile dominante din societate au grijă
de ceilalți și calitatea vieții. O societate feminină este una în care calitatea vieții este semnul succesului
și ieșirea în evidență a mulțimii nu este admirabilă. Problema fundamentală aici este ceea ce îi
motivează pe oameni, care doresc să fie cei mai buni (masculin) sau să-i placă ceea ce faci (feminin).

Orientare pe termen lung

Această dimensiune descrie cum fiecare societate trebuie să mențină legături cu unele propriul
trecut în timp ce se ocupă cu provocările din prezent și viitor, precum și societățile prioritate acestor
două obiective existențiale diferit. Societățile normative . care scor scazut pe această dimensiune , de
exemplu , preferă să mențină tradițiile și normele de timp onorat în timp ce vizualizați o schimbare în
societate cu suspiciune. Cei cu o cultura care scoruri mari, pe de altă parte, să ia o abordare mai

14
pragmatică: încurajează cumpătare și eforturile în educație modernă ca o modalitate de a se pregăti
pentru viitor.
Scorul foarte scăzut al Egiptului de 7 a indicat că cultura sa este foarte normativă. Oamenii din
astfel de societăți au o puternică preocupare cu instituirea Adevărului absolut; ele sunt normative în
gândirea lor. Acestea manifestă un mare respect pentru tradiții, o tendință relativ mică de a economisi
pentru viitor și un accent pe obținerea de rezultate rapide.
România are un scor intermediar de 52 pe această dimensiune.

100

80

60
România
40 Egipt
20

0
PDI IDU MAS UAI LTO

Graficul nr. 1: Dimensiuni culturale România-Egipt prezentate de Geert Hofstede.

 Din punctul de vedere al distanței față de putere cele doua țări au trasaturi asemanatoare.
 În ceea ce priveste idividualismul/colectivismul, în cele doua țări predomina colectivismul
relațiile puernice interumane unde fiecare iși asuma responsabilitatea.
 Din punctul de vedere al femintați/maculinitații în cele doua țări predomina feminitatea aceasta
caracterizandu-se prin solidaritate, "lupta pentru a trai".
 Și din privința de evitare a incertitudinii cele doua tari au puncte comune.
 În ceea ce privește abordarea pe termen lung cele doua tari au perspectve diferite România
avand un scor îmjumatațit fata de Egipt care se clasează printre primele locuri.

15
 IV. Tema nr.2: ,,Principalele asemănări și diferențe dintre România -țară cu evitare
intensă a incertitudinii - și Mexic”

IV.1. Dimensiunea privind evitarea incertitudinii

Dimensiunea privind evitarea incertitudinii se refera la atitudinea indiviziilor vis-a-vis de faptul ca

timpul curge intr-o singura directie, in ceea ce priveste incertitudinea legata de viitor.
In anumite societati,indivizii sunt educati sa lupte impotriva incertitudinii viitorului; aceasta se
caracterizeaza printr-un grad ridicat de evitare a incertitudinii. Armele cu care se lupta impotriva
incertitudinii sunt in principal:tehnologia, legislatia si religia.
In societatile cu grad redus de evitare a incertitudinii, indivizii accepta fiecare zi asa cum se deruleaza,
nefiind tematori in privinta riscurilor. In aceste societati se inregistreaza cele mai inalte cote ale
spiritului antreprenorial.
In proiectarea sistemului de management al organizatiei aceasta dimensiune influenteaza in special
in ceea ce priveste sistemele de planificare si organizare a activitatii.
Evitarea incertudinii mǎsoarǎ nivelul sau gradul ȋn care oamenii dintr-o societate se simt
amenințați de situatiile ambigue și de nivelul la care ei ȋncercǎ sǎ evite aceste situatii prin prevederea
unei mai mari stabilitǎți a carierei, stabilirea unor reguli mult mai formale, respingerea ideilor și
comportamentelor care se abat de la standarde și acceptarea posibilitatilor adevǎrurilor absolute și
obținerea perfecțiunii.

IV.2. Prezentarea ţărilor

România
România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord
de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată aproape
toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. Se învecinează cu
Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova
la est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est.
București este cel mai mare oraș și totodată capitala României. La recensământul din 2002,
populația orașului depășea 1,9 milioane de locuitori, în timp ce zona metropolitană București

16
concentrează o populație de aproximativ 2,2 milioane de locuitori. Pe viitor, sunt prevăzute planuri de
extindere a granițelor ariei metropolitane București.
De-a lungul istoriei, diferite porțiuni ale teritoriului de astăzi al României au fost în
componența sau sub administrația Daciei, Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Rus și a
celui Austro-Ungar.
România a apărut ca stat, condus de Alexandru Ioan Cuza, în 1859, prin unirea dintre Moldova
și Țara Românească, păstrând autonomia și statutul de stat tributar față de Imperiul Otoman, pe care-l
aveau cele două principate. A fost recunoscută ca țară independentă 19 ani mai târziu. În 1918,
Transilvania, Bucovina și Basarabia s-au unit cu România formând România Mare sau România
interbelică, care a avut cea mai mare extindere teritorială din istoria României (295.641 km2).
După înlăturarea regimului comunist instalat în România (1989) și după destrămarea Uniunii
Sovietice (1991), statul a inițiat o serie de reforme economice și politice. După un deceniu de probleme
economice, România a introdus noi reforme economice de ordin general (precum cota unică de
impozitare, în 2005) și a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.
România este o republică semi-prezidențială. Este al nouălea stat după suprafața teritoriului
(238 397 km²) și a șaptea după numărul populației (peste 20 milioane locuitori) dintre statele membre
ale Uniunii Europene. Capitala țării, București, este și cel mai mare oraș al ei și al șaselea oraș din UE
după populație (1,9 milioane locuitori). A fost rândul României să desemneze un oraș drept Capitală
Europeană a Culturii, pentru 2007, fiind ales Sibiul, și pentru 2021, fiind aleasă Timișoara. România
este membră a unor organizații internaționale, printre care: ONU din 1955, CoE din 1993, Uniunea
Europeană de la 1 ianuarie 2007, NATO din 29 martie 2004, OSCE, OIF din 2003, Uniunea Latină din
1980, și unor instituții economice: Grupul Băncii Mondiale, FMI din 1972, BERD din 1991; și este
candidată la aderarea la OCDE.
Numele de „România” provine de la „român”, cuvânt derivat din latinescul romanus care
semnifică cetățean al Romei.
Teritoriul actual al României cuprinde o zonă aproximativă denumită „spațiul carpato-
danubiano-pontic”, deoarece România se suprapune unui sistem teritorial european, conturat după
forma cercului Carpaților Românești și a regiunilor limitrofe impuse și subordonate complementar
Carpaților, fiind mărginită în partea de sud de fluviul Dunărea, iar în partea de est de Marea Neagră.
Relieful României este caracterizat prin patru elemente: varietate, proporționalitate,
complementaritate și dispunere simetrică, dat fiind numărul mare de forme de relief, repartiția
aproximativ egală a principalelor unități de relief (35% munți, 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii)
și gruparea reliefului.

17
 Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob, precum și de poziția sa
geografică pe continentul european. Aceste particularități conferă climei un caracter temperat
continental cu nuanțe de tranziție.
Extinderea teritoriului țării pe aproape 5° de latitudine impune diferențieri mai mari între sudul
și nordul țării în ceea ce privește temperatura decât extinderea pe circa 10 °C de longitudine, astfel
dacă temperatura medie anuală în sudul țării se ridică la circa 11 °C, în nordul țării, la altitudini
comparabile, valorile acestui parametru sunt mai coborâte cu circa 3 °C. Între extremitatea vestică și
cea estică a teritoriului național, diferența termică se reduce la 1 °C (10 °C în vest, 9 °C în est).
Conform recensământului din 2011, România are o populație de 20 121 641 de locuitori, iar
sporul natural este negativ. Populația scade astfel, și din cauza acestuia, dar și din cauza migrației
negative. Astfel, raportul Eurostat din 2014 arăta că România era țara din Uniunea Europeană cu cea
mai abruptă scădere demografică între 1994 și 2014, deși vârsta mediană, de 40,8 ani, era încă sub
media europeană de 42,2. Același raport arată că România se află pe ultimul loc în UE la suprafața
medie a locuințelor în mediul urban (circa 40 m²), dar și pe primul loc la procentajul locuințelor
folosite de proprietarii lor în totalul locuințelor (94,7%).
Limba oficială a României este limba română ce aparține grupei limbilor romanice de est și
este înrudită cu italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana și, mai departe, cu majoritatea
limbilor europene. Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din
totalul populației României, fiind urmată de limbile vorbite de cele două minorități etnice principale,
maghiarii și romii.
Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase,
principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României, alături de libertatea gândirii și a opiniilor.
Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nicio religie națională, respectând
principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele
religioase. Biserica Ortodoxă Română este instituția religioasă din România cu cel mai mare număr de
credincioși. Biserica Ortodoxă, cu tradiții de aproape două milenii, are rădăcini adânci în domeniul
cultural și social din România.
Învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației, ale
diversității culturale, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în
contextul valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și
armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe
cunoaștere.
România are o cultură unică datorită așezării sale geografice și a evoluției istorice distincte.
Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est

18
și Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele. Identitatea românească
a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice și romane, cu multe alte influențe.

Mexic
Mexic (México în spaniolă) este o țară situată în America de Nord, mărginită de Statele Unite ale
Americii la nord și Belize și Guatemala la sud. Este cea mai nordică țară hispanică din America Latină
și cea mai populată țară vorbitoare de limbă spaniolă din lume. Întrucât Mexic este de fapt o republică
federală, numele oficial complet este Statele Unite Mexicane (Estados Unidos Mexicanos). Țara este
frecvent numită Republica Mexicană (República Mexicana), dar și simplu Mexic, deși nu acestea sunt
titlurile recunoscute oficial.
Etnonimul mexican a fost folosit în limba spaniolă de la contactul dintre europeni și americani în
moduri diferite. Pentru Spania secolului al XVI-lea, mexicanii au fost locuitorii din Mexic-
Tenochtitlan, vorbitori ai limbii náhuatl. În perioada colonială unii creoli și spanioli rezidenți în Noua
Spanie au folosit etnonimul pentru a se referi la ei înșiși. Liderii Războiului de Independență ezitau ca
numele țării să fie ca și numele locuitorilor săi. Conform Planului de la Iguala, țara va adopta în cele
din urmă numele de Mexic și a locuitorilor săi mexicani.
Pe teritoriul actual al Mexicului s-a descoperit că în urmă cu 30 000 de ani locuiau grupuri de
oameni care se ocupau cu vânatul și cultivarea plantelor.
După expedițiile lui Francisco Hernandez de Córdoba (1517) și Juan de Grijalva (1518), Hernan
Cortes și oamenii lui au ajuns în Cozumel și au atins coasta Tabasco, unde în Centla a fost bătălia cu
maiașii. În această regiune s-a fondat Santa Maria de la Victoria și a fost primită drept cadou
Malinche, care a jucat un rol important pentru străini în cucerirea Mexicului.
Spaniolii au mers până la coasta Veracruz, unde au intrat în Mezoamerica. Acolo au fost stabilite
parteneriate cu unele popoare indigene și s-au mutat în Mexic-Tenochtitlan. Pe drum, aliații au învins
aztecii, ca și în Cholula. Montezuma al II-lea (Moctezuma Xocoyotzin) i-a primit pașnic pe spanioli,
dar uciderea Toxcatl i-a pus pe azteci pe picior de război.
Din punct de vedere geografic, Mexic face parte din America centrală. Forma teritoriului este
aproximativ triunghiulară, având peste 3000 km de la extremitatea nord-vestică la cea sud-estică. Țara
are granițe cu Statele Unite ale Americii la nord și cu Belize și Guatemala la sud. Peninsula Baja
California, cu o lungime de 1250 km, este situată în vestul țării și formează Golful Californiei. În estul
țării este situat Golful Mexicului, format de cealaltă peninsulă mexicană, Yucatán.

19
 Cel mai mare oraș este capitala, Ciudad de Mexico, care are peste 19 milioane de locuitori și este
printre cele mai mari aglomerații urbane din lume. Alte orașe cu peste un milion de locuitori sunt
Guadalajara, Monterrey, Toluca, Puebla, Tijuana, Chihuahua, Ciudad Juárez, León și Torreón.
Deși Mexicul este frecvent asociat cu teren deșertos, părțile de sud ale țării au o climă tropicală,
fiind situate sub Tropicul Racului. Râurile principale sunt Rio Grande, în extremitatea nordică și
Usumacinta în sud, plus Grijalva, Balsas, Pánuco și Yaqui în interior. Se mai poate aminti aici
vulcanul activ Popocatepetl.
De la Constituția din 1917, Mexicul este o republică federală prezidențială, unde președintele, ales
prin vot public, este și șeful statului și șeful guvernului. Executivul este format din președintele și
miniștrii săi. Legislativul, care este ales democratic, este cunoscut ca și Congresul Uniunii, și este
bicameral, compus din Camera Deputaților și Senatul. Sistemul judiciar este independent de ramura
executivă și legislativă.
Mexicul are a XIV-a cea mai mare economie din lume, cu un PIB de peste un trilion(1000 de
miliarde) de dolari SUA. Este clasificată ca și economie cu venit mediu-ridicat, având al patrulea cel
mai mare PIB pe cap de locuitor din America Latină. De la criza economică din 1994-1995, țara a
trecut printr-o revenire economică seminificativă, cu o rată de creștere economică de 3-5% care a dus
la scăderi în rata de sărăcie, de la 24,2% în 2000 la 17,6% în 2004. Rata sărăciei în mediul rural a fost
de 42% in 2000 , redusă de la nivelul de 27,9% in 2004.
În ultimii ani, Mexicul a devenit o economie din ce în ce mai "privatizată", cu companiile de stat
având un rol mai restrâns în activitatea economică. Economia mixtă este bazată pe industrie și servicii,
deși există un sector agricol puternic. De asemenea, republica este al patrulea cel mai mare producător
de țiței din lume.
Datorită înțelegerii NAFTA, comerțul cu Canada și SUA s-a triplat din 1994. Din anii 1990,
Mexicul s-a angajat în comerț din ce în ce mai liber, introducând agremente de comerț liber cu peste
40 de țări, inclusiv țările Uniunii Europene și Japonia. Guvernul este în discuții cu blocul Mercosur
pentru aranjamente de comerț liber.
Deși economia mexicană s-a modernizat semnificativ în ultimul deceniu, încă mai există diverse
probleme structurale. Problemele țării includ salarii mici, o distribuție neuniformă a veniturilor (20%
din populație câștigă 55% din venitul național) și oportunități reduse pentru statele din sud, care au o
populație amerindiană numeroasă. Inegalitățile geografice sunt de asemenea o problemă principală:
părți ale districtului federal au un nivel de trai similar cu cel al Italiei. Corupția și evaziunea rămân
probleme cronice.

IV.3. Asemănări și diferențe între România și Mexic - Țări cu evitare intensă a incertitudinii

20
Evitarea incertitudinii
Dimensiunea Evitarea incertitudinii are legătură cu modul în care o societate se ocupă de faptul
că viitorul nu poate fi niciodată cunoscut: ar trebui să încercăm să controlăm viitorul sau să lăsăm să se
întâmple? Această ambiguitate aduce cu ea anxietate și diferite culturi au învățat să facă față acestei
anxietăți în moduri diferite. Măsura în care membrii unei culturi se simt amenințați de situații ambigue
sau necunoscute și au creat credințe și instituții care încearcă să le evite este reflectată în scorul de la
evitarea incertitudinii.
România notează 90, iar Mexicul cu un punctaj de 82 pe această dimensiune și au, așadar, o
preferință foarte mare pentru evitarea incertitudinii. Țările care prezintă o evitare de incertitudine
ridicată mențin coduri rigide de credință și comportament și sunt intolerante la comportament și idei
neortodoxe. În aceste culturi există o nevoie emoțională de reguli (chiar dacă regulile par să nu
funcționeze) timpul este bani, oamenii au o nevoie interioară de a fi ocupați și de a munci din greu,
precizia și punctualitatea sunt norma, inovația poate fi rezistată, securitatea este un element important
în motivația individuală.

Individualism vs. Colectivism

Problema fundamentală abordată de această dimensiune este gradul de interdependență pe care
o întreține societatea în rândul membrilor săi . Ea are legătură cu faptul că imaginea de sine a
oamenilor este definită în termeni de „Eu” sau „Noi”. În societățile individualiste, oamenii trebuie să
aibă grijă de ei înșiși și de familia lor directă. În societățile colectiviste oamenii aparțin „în grupuri”
care au grijă de ei în schimbul loialității.
Mexic și Romania au la acest capitol acelasi scor de 30 fiind considerate societati colectiviste.
Acest lucru se manifestă într-un angajament de lungă durată cu grupul membru, fie că este vorba de o
familie, o familie extinsă sau relații extinse. Loialitatea într-o cultură colectivistă este primordială și
suprapune majoritatea celorlalte reguli și reglementări sociale. Societatea încurajează relații puternice
în care fiecare își asumă responsabilitatea față de semenii grupului său. În societățile colectiviste
infracțiunea duce la rușine și la pierderea feței, relațiile angajator / angajat sunt percepute în termeni
morale (precum o legătură de familie), deciziile de angajare și promovare țin cont de grupul
angajatului, managementul este conducerea grupurilor.

Distanța față de putere

Această dimensiune tratează faptul că toți indivizii din societăți nu sunt egali - exprimă
atitudinea culturii față de aceste inegalități între noi. Distanța de putere este definită ca măsura în care
membrii mai puțin puternici ai instituțiilor și organizațiilor dintr-o țară se așteaptă și acceptă că puterea
este distribuită inegal.

21
 România are un punctaj ridicat pe această dimensiune (scor de 90), iar Mexicul este
aproximativ la fel cu un punctaj de 81, ceea ce înseamnă că oamenii acceptă o ordine ierarhică în care
fiecare are un loc și care nu are nevoie de nicio justificare suplimentară. Ierarhia într-o organizație este
văzută ca reflectând inegalitățile inerente, centralizarea este populară, subordonații se așteaptă să li se
spună ce să facă, iar șeful ideal este un autocrat binevoitor.

Masculinitatea vs. feminitate

Un scor mare (Masculin) pe această dimensiune indică faptul că societatea va fi condusă de
concurență, realizare și succes, succesul fiind definit de câștigător / cel mai bun în domeniu - un sistem
de valori care începe în școală și continuă de-a lungul vieții organizaționale.
Un scor scăzut (Feminin) pe dimensiune înseamnă că valorile dominante din societate au grijă
de ceilalți și calitatea vieții. O societate feminină este una în care calitatea vieții este semnul succesului
și ieșirea în evidență a mulțimii nu este admirabilă. Problema fundamentală aici este ceea ce îi
motivează pe oameni, care doresc să fie cei mai buni (masculin) sau să-i placă ceea ce faci (feminin).
Mexic punctează 69 pe această dimensiune și este astfel o societate masculină. În țările
masculine oamenii „trăiesc pentru a lucra”, managerii sunt așteptați să fie decisivi și afirmali, accentul
este pus pe echitate, concurență și performanță, iar conflictele sunt rezolvate prin combaterea lor.
România notează 42 pe această dimensiune și este considerată astfel o societate relativ
feminină. În țările feminine, accentul este pus pe „a lucra pentru a trăi”, managerii depun eforturi
pentru consens, oamenii valorizează egalitatea, solidaritatea și calitatea în viața lor de muncă.
Conflictele sunt rezolvate prin compromis și negociere. Sunt favorizate stimulente precum timpul liber
și flexibilitatea. Concentrarea este pe bunăstare, starea nu este afișată.

Orientare pe termen lung

Această dimensiune descrie modul în care fiecare societate trebuie să mențină anumite legături
cu propriul trecut, în timp ce se confruntă cu provocările prezentului și viitorului , iar societățile
prioritizează diferit aceste două obiective existențiale. Societăți normative. care au un punctaj scăzut
pe această dimensiune, de exemplu, preferă să mențină tradițiile și normele respectate de timp, în timp
ce privim schimbarea societății cu suspiciune. Cei care au o cultură care are un nivel ridicat, pe de altă
parte, adoptă o abordare mai pragmatică: încurajează prosperitatea și eforturile în educația modernă, ca
modalitate de pregătire pentru viitor.
România are un scor intermediar de 52 pe această dimensiune.
Scorul relativ redus de 24 înseamnă că cultura mexicană este normativă. Oamenii din astfel de
societăți au o puternică preocupare cu instituirea Adevărului absolut; ele sunt normative în gândirea

22
lor. Acestea manifestă un mare respect pentru tradiții, o tendință relativ mică de a economisi pentru
viitor și un accent pe obținerea de rezultate rapide.

100

80

60
România
40 Mexic
20

0
PDI IDU MAS UAI LTO

Graficul nr. 2: Dimensiuni culturale România-Mexic prezentate de Geert Hofstede.

 Din punctul de vedere al distanței față de putere cele doua țări au trasaturi asemanatoare.
 În ceea ce priveste idividualismul/colectivismul, în cele doua țări predomina colectivismul
relațiile puernice interumane unde fiecare iși asuma responsabilitatea.
 Din punctul de vedere al femintați/maculinitații în Romania predomina feminitatea aceasta
caracterizandu-se prin solidaritate, "lupta pentru a trai", pe cand in Mexic predomina
masculinitatea iar oamenii „trăiesc pentru a lucra”, managerii sunt așteptați să fie decisivi și
afirmali, accentul este pus pe echitate, concurență și performanță, iar conflictele sunt rezolvate
prin combaterea lor.
 Și din privința de evitare a incertitudinii cele doua tari au puncte comune.
 În ceea ce privește abordarea pe termen lung cele doua tari au perspectve diferite România
avand un scor înjumatațit fata de Egipt care se clasează printre primele locuri.

23
 BIBLIOGRAFIE

1. Hatos, A., Colectivism după colectivism, Editura Lumen, Iași, 2006;

2. Zait, D.,  Management intercultural. Valorizarea diferenţelor culturale, Editura Economică,
Bucureşti, 2002;
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Egipt
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Mexic
6. https://www.everyculture.com/Cr-Ga/Egypt.html
7. https://www.everyculture.com/Ma-Ni/Mexico.html
8. https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/romania/
9. https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/egypt/
10. https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/mexico/

24