Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică

Specializarea: Contabilitate şi Informatică de Gestiune

Lucrare de licenţă

Suceava 2014

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Specializarea: Contabilitate şi Informatică de Gestiune

Fluxul informațional
creanțele privind
și datoriile comerciale
 Suceava 2014
Cuprins

Abrevieri...............................................................................................................................................4
Lista tabelelor și graficelor....................................................................................................................5
Introducere............................................................................................................................................6
Cap I. Delimitări și structuri privind creanțele și datoriile comerciale.................................................7
1.1 Aspecte generale privind clienții și furnizorii.............................................................................8
1.2Sistemul informațional specific decontărilor comerciale...........................................................11
1.3 Relațiile comerciale în Uniunea Europeană..............................................................................14
Cap II. Contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale...................................................................17
2.1 Contabilitatea decontărilor cu clienți.........................................................................................18
2.2. Contabilitatea decontărilor cu furnizori....................................................................................20
3.3 Utilizarea efectelor comerciale în decontările cu furnizorii și clienții......................................24
Cap III. Studiu de caz: Contabilitatea decontărilor cu furnizorii şi clienţii societăţii comerciale
SC ALL TRANS SRL.........................................................................................................................29
3.1 Prezentarea generală a societaţii comerciale ALL TRANS SRL..............................................29
3.2 Structura organizatorică a societății..........................................................................................29
3.3.Analiza principalilor indicatori economic financiari referitori la datoriile și creanțele
comerciale ale societății comerciale ALL TRANS SRL.................................................................31
3.4 Organizarea decontărilor cu furnizorii şi clienţii.......................................................................35
Concluzii.............................................................................................................................................41
Bibliografie.........................................................................................................................................42

Abrevieri

• SC= Societate Comercială;

• SRL= Societate cu Răspundere Limitată;
• MFP= Ministerul Finanțelor Publice
• TVA= taxa pe valoarea adăugată;
 • UE= Uniunea Europeană;
• art.= articol;
• alin.= aliniat;
• CEE= Comunitatea Economică Europeană;
• JOCE= Jurnalul Oficial al Comunităților Europene;
• Sc= scont comercial;
• Vn= valoarea nominală a efectului scontat;
• T= scadența efectului commercial;
• CAEN= Clasificarea activităților din economia națională;
•

Lista tabelelor și graficelor

Tabelul nr. 1.1 Trăsături comune ale conturilor de clienți și conturi asimilate....................................9
Tabelul nr. 1.2 Trăsături comune ale conturilor de furnizori şi conturi asimilate..............................11
Tabelul nr. 1.3 Datoriile comerciale și documentele în care sunt consemnate...................................12
Tabelul nr. 1.4 Creanțele comerciale si documentele în care sunt înregistrate..................................13
Tabelul nr .3.5 Principalii furnizori ai societății ALL TRANS SRL....................................................35
Tabelul nr. 3.6 Principalii clienți ai societății ALL TRANS SRL........................................................39

Figura nr. 2.1 Relațiile de decontare...................................................................................................17

Figura nr. 3.2 Evoluția cifrei de afaceri..............................................................................................31
Figura nr. 3.3 Evoluția rezultatului net în perioada 2011-2013..........................................................32
Figura nr. 3. 4 Evoluția datoriilor pe termen scurt și creanțelor........................................................32
Figura nr. 3.5 Viteza de rotație a debitelor și creditelor în perioada 2011-2013................................33
Figura nr. 3.6 Evoluția ratei de îndatorare globală............................................................................34
Figura nr. 3.7 Ponderea fiecărui furnizor principal în datoriile curente realizate.............................37
Figura nr. 3.8 Structura creanțelor comerciale în funcție de clienții principali.................................40

Introducere

Tema principală a acestei lucrări este strâns legată de modul în care sunt înregistrate în
contabilitate operațiunile privind creanțele și datoriile comerciale care au loc în cadrul unui
exercițiu financiar și importanța acestora în activitatea unei societăți comerciale.
Privind mai atent activitatea unei societăți constatăm că atât furnizorii cât și clienții săi
ocupă un rol primordial în viața sa. De aceea este necesar să se cunoască și să se gestioneze cât
mai bine și eficient relațiile cu aceștia. Un furnizor și un client fidel pot produce efecte benefice
pentru activitatea și rezultatele unei societăți.
Prin urmare, deducem că oricare societate își dorește să aibă clienți cât mai fideli și cât
mai mulți iar furnizorii săi să fie cât mai de încredere. Pentru a putea realiza aceasta este nevoie
de studierea comportamentului clienților, nevoilor acestora precum și cerințelor acestora așa în
cât societatea să se adapteze în funcție de aceștia. Asta va duce în final la o relație de lungă
durată, care va avea drept rezultat atât profit cât și satisfacție că obiectivele societății sunt
îndeplinite.
În ceea ce privește furnizorii, aceștia sunt foarte importanți deoarece ei sunt pionii care
furnizează orice materiale sau servicii necesare pentru începerea și continuitatea activității unei
societăți. Existența acestei interdependențe între furnizori și societate duce la obținerea de
avantaje reciproce, sporind astfel abilitatea amândorura de-și crește valoarea.
Toate aceste relații furnizori-societate-clienți se pot reflecta în contabilitate prin prisma
creațelor și datoriilor comerciale înregistrate în documentele justificative aferente și în final în
situațiile financiare anuale. De aceea, trebuie acordată o atenție sporită gestiunii acestor
creanțe și datorii în așa fel încât, prin calculele, analiza, chiar și controlul ce se efectuează să
rezulte informații contabile cât mai clare și corecte, ce duc în final la optimizarea deciziilor ce
se vor lua în legătură cu acestea.
În Capitolul 1 al acestei lucrări- “Delimitări și structuri privind creanțele și datoriile
comerciale”, am abordat noțiunile generale privind creanțele, datoriile, clienții și furnizorii,
sistemul informațional privind decontările comerciale, precum și relațiile comerciale ce pot
apărea în interiorul Uniunii Europene.
Capitolul 2-“ Contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale” este acel care face
trecerea spre capitolul 4, aici prezentând modul în care sunt reflectate în contabilitate
operațiunile comerciale realizate între societate, furnizorii și clienții săi, axându-mă în finalul
capitolului pe utilizarea efectelor comerciale în cadrul acestor decontări.
Conținutul Capitolului 3-este rezervat studiului de caz realizat la societatea comercială
ALL TRANS SRL. Aici este descrisă societatea, domeniul de activitate, urmând apoi prezentarea
în mod expres a înregistrărilor ce aceasta le face în ceea ce privește creanțele și datoriile
comerciale, analizând mai apoi comportamentului său față de furnizorii și clienții săi precum și
a elementelor ce influențează obiectivele și activitatea avută în vedere în cadrul societății.
Finalul acestei lucrări este destinat concluziilor generale constatate în urma realizării
sale, urmate apoi de referințele bibliografice studiate.

Cap I. Delimitări și structuri privind creanțele și datoriile comerciale

Pentru realizarea obiectului lor de activitate, entitățile intră în relații cu diferite persoane
fizice și juridice, care în contabilitate se numesc terți. Aceste relații se reflectă în contabilitate
sub forma datoriilor și creanțelor, a căror durată nu depășește de regulă, un an.
Datoriile reprezintă surse externe (străine) de finanțare, puse la dispoziția entității de
către creditori. Creditorul este persoana care a avansat o valoare economică și urmează șă
primească un echivalent valoric sau o contraprestație. Datoriile sunt reflectate în contabilitate din
momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii (plății) lor.
Creanțele sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de
bani, bunuri sau servicii. Acestea, au calitatea unui activ, de aceea, oricare alt activ ce face parte
din patrimoniul societății este o sursă controlată, iar drepturile cuvenite creditorilor sunt rezultate
în urma unor evenimente din trecut care urmează să producă beneficii economice viitoare
societății. Debitorul este persoana care a primit o valoare economic și urmează să dea un
echivalent valoric sau o contraprestație. Creanțele se reflect în contabilitate din momentul creării
dreptului față de terți până în momentul stingerii (încasării) lor.
“Datoriile și creanțele se pot grupa astfel:
• datorii și creanțe comerciale față de furnizori și clienți;
• datorii și creanțe față de salariați;
 • datorii și creanțe față de bugetul statului;
• datorii și creanțe față de asociați;
• datorii și creanțe față de diverși creditori, respective debitori.”
„Stingerea datoriilor se poate face prin mai multe metode:
• plata în numerar şi / sau virament;
• prestare de servicii;
• transferul unor active;
• înlocuirea unor datorii cu o alta obligatie;
• conversia obligaţiilor în elemente de capital propriu, etc. „
O altă metodă este cea prin care un creditor renunță la drepturile sale.
“Contabilitatea terților esste cea care asigură evidența datoriilor și creanțelor unei entități
în relațiile sale cu: furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățiile
afiliate și cele legate prin interese de participare, asociații/acționarii, debitorii și credtorii
diverși.”
Dintre toate acestea, datoriile și creanțele comerciale, rezultate în urma relațiilor cu
furnizorii și clienții sunt cele prezentate și analizate în cele ce urmează.
„În contabilitatea furnizorilor și clienților operațiunile care se înregistrează sunt acelea cu
privire la cumpărările, respectiv livrările de mărfuri și produse, serviciile prestate, precum și alte
operațiuni similare efectuate. Toate aceste datorii și creanțe comerciale, precum și celelalte sunt
organizate și ținute pe categorii ale acestora și pe fiecare persoană juridică sau fizică în parte.”
Conform reglementărilor în vigoare, contabilitatea de angajamente, face posibilă
reflectarea în contabilitate tuturor veniturilor și cheltuielilor unei societăți, respectiv a creanțelor
și datoriilor rezultate ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale. Astfel în conturile de
furnizori și clienți sunt înregistrate separat datoriile respectiv creanțele din penalități determinate
conform clauzelor contractuale, despăgubirile datorate pentru contracte încheiate înainte de
scadență stabilită, precum și alte elemente de natură similară.
“Datoriile către furnizorii de bunuri, precum și prestatorii de servicii, de la care, până la
sfârșitul lunii, nu s-au primit facturile se evidențiază distinct în contabilitate (contul 408
“Furnizori-facturi nesosite”), pe baza documentelor care confirm primirea bunurilor, respectiv
serviciilor.
Creanțele față de clienții pentru care, până la finalul lunii, nu au fost întocmite facturile se
evidențiază distinct în contabilitate (contul 418 “Clienți-facturi de întocmit”), pe baza
documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
Avansurile acordate furnizorilor, precum și cele primite de la clienți se înregistrează în
contabilitate în conturi distinct.
Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate
altor furnizori.”
Dacă plata sau înscasarea se face în momentul realizării operațiunilor, acestea se vor
înregistra cu ajutorul contului 401-“Furnizori” și a contului 411-“Clienți”.

1.1 Aspecte generale privind clienții și furnizorii

Cumpărătorul sau beneficiarul bunurilor și serviciilor achiziționate contra cost de la

furnizor sau prestator poartă denumirea de client. Aceștia, pentru a asigura o cât mai bună
evidență a creanțelor rezultate în urma relațiilor lor cu furnizorii/prestatorii săi, le înregistrează în
contabilitatea lor. De menționat este faptul că în contabilitate se înregistrează doar creanțele certe
asupra clienților. Iar pentru ca această să fie declarată certă, creanța trebuie să reflecte un transfer
de proprietate în cazul vânzărilor de bunuri sau efectuarea unor lucrări sau servicii chiar în
momentul realizării acestora, nu mai devreme de aceasta.
Creanțele se înregistrază la valoarea lor nominală (valoarea negociată+TVA(această cotă
se aplică numai la operațiunile supuse impozitării)), conform facturii fiscale ce atestă
 operațiunea/transferul la care se referă. Valoare nominală a unei creanțe reprezintă acea sumă
înscrisă pe documentul ce atestă operațiunea ce a dus apariția sa, desemnată în urma negocierilor
dintre vânzător și cumpărător la aceasta adăugându-se și TVA-ul aferentă creanței.
În cazul în care se acordă reduceri comerciale, înregistrarea drepturilor de creanță se face
la valoarea netă comercială la care se adaugă și TVA-ul. Creanțele în valută se înregistrează în
contabilitate în lei, la cursul valutar aferent datei la care s-au efectuat operațiunile.
Lichidarea (stingerea) creanțelor asupra clienților se realizează în momentul încasării
contravalorii acestora în numerar sau prin alte operațiuni de decontare fără numerar sau prin
efecte comerciale.
În contabilitatea vânzătorului, majoritatea înregistrărilor reflectă creanțele acestuia față de
clienții săi, nefiind exclus totuși ca să existe uneori și obligații față de aceștia, obligații ce revin
în urma încasării unor avansuri de la clienți, urmând ca la o dată scadentă viitoare vânzătorul să
livreze bunurile sau serviciile care fac obiectul înțelegerii dintre cele două părți.
O componentă importantă a politicii financiare a întreprinderii pe termen scurt o
reprezintă înregistrarea în contabilitate a unor sume în contul “41- Clienți neîncasați”. Atunci
când termenele de încasare a crențelor pe care le înregistrază o entitate față de clienții săi se
amână iar volumul acestora crește, apare problema privind riscul lipsei de lichidități curente, ce
asigură circuitul fluxului de numerar realizat de societate, a structurii vânzărilor precum și
evoluția cifrei de afaceri.
Pentru prevenirea diferitor dezechilibre financiare și evitarea intrării societății în
incapacitate de plată conducerea societății trebuie să implementeze diferite măsuri și să găsească
soluții care să asigure buna desfășurare a activității întreprinderii.
Toate înregistrările contabile referitoare la operațiunile ce au loc în relație cu clienții se
reflectă în contabilitate prin intermediul Conturilor din grupa 41 „Clienţi şi conturi asimilate”.
“Conform Planului General de Conturi 2014, acestea sunt:
• 411 „Clienţi”
• 4111 „Clienţi”
• 4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu”
• 413 „Efecte de primit de la clienţi”
• 418 „Clienţi – facturi de întocmit”
• 419 „Clienţi – creditori”
•

Tabelul nr. 1.1 Trăsături comune ale conturilor de clienți și conturi asimilate

Fiecare din aceste conturi sunt folosite în funcție de operațiunea ce se dorește a reflecta,
fiecare situație putând fi abordată diferit, de la caz la caz.
Vânzătorul sau prestatorul este persoana fizică sau juridică ce pune la dispoziția terților
bunuri și servicii contra cost, de cele mai multe ori pe baza unei înțelegeri făcute în prealabil,
numită furnizor.
Termenul de “furnizori” desemnează datoriile întreprinderii față de terți, de la care s-au
cumpărat pe credit bunuri și servicii. Cele ce stau la baza înregistrării în contabilitate a datoriilor
sunt facturile. Toate achizițiile ce sunt realizate cu plata imediat sunt excluse din categoria
aceasta.
În ceea ce privește contabilitatea furnizorilor, aceasta urmărește evidențierea tuturor
operațiunilor ce au loc cu ocazia achizițiilor de bunuri, lucrări și servicii necesare pentru buna
desfășurare a activitățiilor curente întreprinse de societate.
La fel ca și în cazul creanțelor, doar datoriile certe față de furnizor se înregistrează în
contabilitate. Acestea devin certe doar în momentul realizării transferului de proprietate pentru
bunuri, sau în momentul realizării lucrărilor sau serviciilor.
Datoriile (obligațiile) societății comerciale față de furnizorii săi se ridică la nivelul valorii
bunurilor, lucrărilor și serviciilor primite, la acestea fiind adaugată și cota de TVA aferentă.
Achitarea contravalorii datoriilor prin diferite moduri de plată (numerar, operațiuni de
decontare fără numerar, efecte comerciale) duce la stingerea acestora.
În contabilitatea clientului, conturile care reflectă obligațiile acestuia față de furnizorii săi
sunt majoritare. Aceasta fără a trece cu vederea și existența unor creanțe față de aceștia rezultate
în urma unor relații de achiziție cum sunt: avansurile acordate de client furnizorului pentru livrări
viitoare de bunuri, lucrări şi servicii, şi ambalajele primite o dată cu marfa, care circulă pe
principiul restituirii.
“Conturile prin care se evidențiază relațiile cu furnizorii se găsesc în „Planul General de
Conturi, în categoria conturilor din clasa 4, în grupa 40 „Furnizori şi conturi asimilate”:
• 401 „Furnizori”
• 404 „Furnizori de imobilizări”
• 403 „Efecte de plătit”
• 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”
• 408 „Furnizori - facturi nesosite”
• 409 „Furnizori - debitori”
• 4091 „Furnizori debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor”
• 4092 „Furnizori debitori pentru prestări de servicii şi executări de lucrări”.”

Aceste conturi au ca scop reflectarea fiecărei operațiuni contabile ce ține de furnizorii

unei societăți, fiind folosite fiecare în funcție de tipul și situației la care se referă înregistrarea
efectuată.

Tabelul nr. 1.2 Trăsături comune ale conturilor de furnizori şi conturi asimilate.

După cum am precizat și în tabelul de mai sus, una din trăsăturile comune ale conturilor
de furnizori este aceea că în contabilitate, evidența analitică se ține pe categorii de obligații și pe
fiecare persoană fizică/juridică. Astfel, menționăm aici că furnizorii vor fi grupați în: interni și
externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată ce pot fi: pe termen scurt (datorii < 1 an), pe
termen mediu (datorii între 1 an și 5 ani) și pe termen lung (datorii > 5 ani).

1.2Sistemul informațional specific decontărilor comerciale

“Un sistem informațional reprezintă un ansamblu de procedee și mijloace de colectare,

preluare și transmitere a informației necesare procesului de conducere a întreprinderilor,
instituțiilor, ministerelor ș.a.”
Tot astfel și în cadrul decontărilor comerciale există un sistem informațional bine pus la
punct, prin care toate datele obținute în urma operațiunilor ce au loc și înregistrate în
documentele justificative aferente. Aceste date sunt selectate, prelucrate și folosite pentru a
evidenția anumite aspecte în legătură cu decontările, pentru a furniza diferite informații
utilizatorilor de au nevoie de acestea precum și alte scopuri.
Acest cadru este susținut și de către cadrul legislativ și reglementar referitor la
obligativitatea organizării contabilității terților prevăzut în Ordinul Ministerului Finanțelor
Publice nr 3055/2009, care se referă la asigurarea evidenței datoriilor și creanțelor ce apar din
relațiile societățiilor cu furnizorii, clienții precum și alte categorii de terți. Toate aceste
reglementări referitoare la modul în care se pot face înregistrările contabile sunt într-o strânsă
legătură cu documenele ce confirmă realizarea acestora deoarece cea mai mare parte a datelor și
informațiilor obținute sunt preluate din documentele justificative aferente activității pe care
societatea comercială o desfășoară.
“Conform legislației în vigoare, orice operațiune economico-financiară se consemnează
în momentul efectuării sale într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate,
dobândind astfel calitatea de document justificativ.”
Din sistemul de documente fac parte toate documentele primare care au fost întocmite în
momentul și la locul în care s-au produs operațiunile economico-finanicare la care se referă,
constituind astfel o dovadă certă a producerii acelor operațiuni.
La nivelul fiecărei societăti, informațiile contabile făcute publice sunt reflectate în
documente de sinteză contabilă (bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, rapoartele
explicative), aestea având menirea de a informa utilizatorii din afara acesteia, respectiv asociații
și acționarii, clienții și furnizorii, organele financiare și de credit, administrația de stat precum și
alții interesați de situația în care se află societatea.
“Furnizarea acestor informații constituie un imperativ al transparenței activității entității
patrimoniale, al lizibilității acestora de către utilizatorii externi ai informației contabile, care
doresc să se intereseze asupra bonității economico-financiare a acestuia în deciziile lor cu privire
la diverse tranzacții în afaceri. Aceasta pare ca o necesitate în condițiile economiei concurențiale
și, deci, organizarea și conducerea unei contabilități financiare relativ unitare, care să asigure
oferta acestor informații, este impusă de reglementări normative emanate de la organisme
naționale cu atribuții în domeniul normării contabilității.”
Toate operațiunile economice care iau naștere în urma decontărilor comerciale sunt
consemnate în contabilitate pe baza documentelor primare care dovedesc efectuarea lor.
Datorită faptului că există o varietate foarte mare de relații economice din care pot lua
naștere diverse datorii, și documentele primare folosite sunt foarte diversificate.
Tabelul următor structurează și evidențiază cele mai frecvente datorii comerciale ce pot
lua naștere, precum și documentele în care se înregistrează acestea:
Tabelul nr. 1.3 Datoriile comerciale și documentele în care sunt consemnate
Documente privind
Categoria de terţi Natura datoriilor Angajarea datoriilor Plata datoriilor
Datorii din operaţiuni factură fiscală, aviz ordin de plată,
de aprovizionare cu de însoţire a mărfii cec, bilet la ordin,
Furnizori bunuri, lucrări şi cambie, chitanţă
servicii
Clienţi Avansuri primite ordin de plată, cec, bilet la ordin,
chitanţă, factură fiscală.
Sursa: I.P.Pântea,Gh. Bodea,Contabilitate financiară armonizată cu directivele europene,
Editura Intelcredo, Deva, 2005, p. 214 (Adaptat)
Sistemul de documente utilizat în relaţiile de decontare cu clienţii cuprinde documente
privind apariţia crenţelor, respectiv naşterea acestora din operaţiuni de vânzări de bunuri,
executări de lucrări şi prestări de servicii.
Documentele justificative ce pot fi utilizate de furnizori:
“Factura fiscală este documentul pe baza căruia se realizează decontarea produselor şi
mărfurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Este folosit ca document de însoţire
a bunurilor pe timpul transportului precum şi ca document de înregistrare în contabilitatea
furnizorului şi a cumpărătorului.”
„Factură externă ( INVOICE) este un formular cu regim special, tipărit în 3 exemplare
de aceiaşi culoare, serveşte ca document pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de decontare
a serviciilor prestate partenerilor externi, precum şi ca document justificativ de înregistrare în
contabilitate. În cazul furnizorului, toate exemplarele circulă la persoana împuternicită să
efectueze controlul financiar preventiv, viza acordându-se pe exemplarul numărul 3, care circulă
 şi la compartimentul contabilitate, pentru întocmirea notei contabile şi pentru înregistrarea în
contabilitate.
Dispoziţia de livrare reprezintă documentul pe baza căruia se realizează eliberarea din
magazie sau depozit a bunurilor materiale, scăderea din gestiunea furnizorului şi întocmirea
avizului de însoţire a mărfii sau a facturii.
Avizul de însoţire a mărfii conţine aceleaşi informaţii în cuprinsul lui ca şi dispoziţia de
livrare şi se întocmeşte de către furnizor. El este un document cu regim special distribuit de
unitatea fiscală. Se întocmeşte în 3 exemplare, în cadrul compartimentului de aprovizionare-
desfacere: primul exemplar însoţeşte marfa până la beneficiar, cel de-al doilea exemplar rămâne
în cadrul compartimentului de aprovizionare-desfacere pentru înregistrarea produselor vândute şi
exemplarul numărul trei este trimis compartimentului financiar contabil pentru înregistrarea în
contabilitate a operaţiunilor.
Chitanţa este documentul prin care justifică încasarea unei sume de bani. Constituie un
act justificativ de înregistrare a sumelor încasate în registrul de casă şi în contabilitate. Se
întocmește în 2 exemplare, unul fiind dat clientului iar celălalt rămânând la societate.
Creanțele pe care societatea le are față de clienții săi sunt înscrise în documente ce au un
caracter juridic, acestea fiind în special contractele economice, care conțin clauze ce trebuie
respectate atât de client cât si de furnizor, ce se referă: la cantitatea și calitatea bunurilor,
prețurile care sunt practicate, termenele scadente de încasare și plată, precum și cele referitoare la
alte aspecte ale operațiunilor la care se referă.
Documentele specifice care constituie suportul de consemnare şi înregistrare în
contabilitatea firmei a creanţelor sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 1.4 Creanțele comerciale si documentele în care sunt înregistrate
Documente privind
Categoria de terţi Natura creanțelor Crearea drepturilor Încasarea drepturilor
Furnizori Avansuri acordate ordin de plată, cec, bilet la ordin, chitanţă, factură fiscală

Clienţi Creanţe din factură fiscală, aviz de însoţire a ordin de plată, cec,
operaţiuni de livrare mărfii bilet la ordin,
de bunuri, lucrări şi chitanţă
servicii
Sursa: I.P.Pântea,Gh. Bodea, 2005, Contabilitate financiară armonizată cu directivele
europene, Editura Intelcredo, Deva, p.214 (Adaptat)
„Documentele justificative specifice clienţilor sunt:
Factura este un document contabil emis de o companie (furnizorul), către o altă
companie sau persoană (clientul), acesta conținând lista cu produsele vândute/serviciile prestate
clientului de către furnizor. Alte informații furnizate de factura sunt: datele de identificare fiscală
a clientului (emitentul), datele furnizorului (persoana fizică sau juridică), cota de TVA, precum şi
preţul, cantitatea şi valoarea fiecărui produs vândut.
Avizul de însoţire a mărfii serveşte ca document pentru eliberarea din magazie a
bunurilor materiale destinate vânzării, trimise spre prelucrare la terţi, în custodie sau păstrare,
pentru scăderea din gestiunea furnizorului, pentru întocmirea facturii, ca document de însoţire pe
timpul transportului, ca document de recepţie la cumpărător (când nu s-a întocmit factura şi nota
de recepţie).
Cambia este înscrisul prin care o persoană – numit trăgător dă ordin altei persoane –
traseul - să plătească la scadenţă unei a treia persoană – beneficiarul - o sumă determinată de
bani.
Biletul la ordin este înscrisul prin care o persoană se angajează să achite beneficiarului
suma înscrisă pe acesta la scadenţă, sumă ce reprezintă valoarea mărfurilor primite pe credit.”
„Ordinul de plată este un instrument de plată concretizat în dispoziția dată de titularul
unui cont bancar băncii la care este deschis acel cont ca acesta să achite din disponibilul contului
respectiv o anumită sumă unui beneficiar. Părțile care intervin în ordinul de plată sunt debitorul-
ordonator, banca la care acesta își are contul, beneficiarul și banca acestuia care face plata.
Ordinul de plată poate fi:
• simplu (necondiționat)
• documentar (condiționat)
• telegrafic, prin telex și telefonic.”
„Cecul reprezintă un înscris sub forma unui ordin dat unei bănci de regulă pe un formular
special, de a plăti o sumă de bani unei terţe persoane. Părţile care intervin sunt: trăgătorul -
persoana care dispune plata, traseul – cel care efectuează plata din dispoziţie şi beneficiarul – cal
în favoarea căruia trebuie făcută plata.
Chitanţa poate fi definită ca un document având valoare contabilă, emis cu ocazia
vânzărilor produselor sau prestării serviciilor cu plata în numerar.
Deși sunt destul de variate documentele justificative în care sunt consemnate operațiunile
de decontări comerciale, unele dintre acestea nu mai sunt așa de des întâlnite în practică.
Documentele cele mai utilizate în aceste situații sunt: ordinul de plată, avizul de însoțire a
mărfurilor, factura, chitanța, precum și cecul.”

1.3 Relațiile comerciale în Uniunea Europeană

“UE este cel mai mare “actor comercial” al economiei mondiale, adică este cea mai mare
putere comercială a lumii, un promotor al liberalismului comercial, acoperind aproximativ 20%
din exporturile și importurile mondiale. În cadrul UE, piața a devenit motorul ajustării
structurilor economice comunitare, ca urmare a diminuării continue a protecției comerciale, lucru
demonstrat de faptul că în ultimul deceniu preferințele comerciale și-au pierdut importanța, din
cauza generalizării lor și a diminuării drastice a taxelor vamale, ca principal instrument al
protecției tarifare.
Politica comercială a UE, conform Articolului 3a din Tratatul UE, ne relevă că principiul
de bază este o “economie de piață deschisă, în care concurența este liberă”. Este deci evident că
politica comercială a comunității Europene are ca obiective principale:
• promovarea comertului cu alte state și a liberului schimb;
• creșterea forței competitive (concurențiale) a societăților comunitare.”
„Prin urmare, orice tară, îndeosebi cele în tranziție la economia de piață, are ca scop
strategic să dezvolte și/sau să mențină un stat bazat pe lege, piața liberului schimb, pe o
economie social orientată și pe o proprietate, în majoritatea sa, privată.
Conform teoriei liberului schimb și a balanței de plăți externe, cu cât o țară exportă mai
mult, cu atât mai repede se realizează creșterea economică, respectiv, nivelul social-economic de
trai al populației. Exportul aduce astfel de rezultate în cazul mărfurilor cu un grad înalt de
prelucrare, iar cooperarea facilitează acest proces.
Prin conținutul și formele pe care le ia, cooperarea economică internațională constituie
una dintre cele mai avantajoase forme de colaborare. Ea implică conlucrarea agenților economici
și/sau a statelor nu numai în sfera producției, ci și în cea a cercetărilor științifice, proiectării,
finanțelor, distribuției și comercializării produselor și serviciilor, astfel antrenând nu numai
schimbul de produse finite, ci și schimbul de factori de producție, forță de muncă, brevetele de
invenție, resursele financiare etc.”
„Astfel, pentru ca piața unică și uniunea vamală să funcționeze, este necesar ca în
Uniunea Europeană să existe un set unificat de reguli de import și export, și ca ea să aibă o
singură voce în relațiile cu statele nemembre. Din acest motiv, Statele Membre au acordat
instituțiilor europene mandatul de a negocia în numele lor în domeniul relațiilor externe.
Această delegare din partea Statelor Membre nu are semnificația renunțării la drepturile
și obligațiile pe care Statele Membre le au în formularea politicii comerciale a UE și în urmărirea
modului în care Comisia europeană respectă mandatele de negociere acordate de Statele
Membre.”
 „Un lucru foarte important trebuie menționat cu privire la relațiile comerciale din cadru
Uniunii Europene, și anume faptul că odată cu desființarea barierelor vamale, și noțiunile de
“export” și “import” dispar, fiind înlocuite de noțiuni noi precum “achiziție intracomunitară” (în
locul importului) și “livrare intracomunitară” (în locul exportului).”
„Legislația în vigoare prezintă reglementări pentru toate situațiile ce pot apărea în cadrul
acestor relații. Astfel, conform Legii nr 343/2006 sunt scutite de taxă în cadrul operațiunilor
intracomunitare următoarele:
• importul și achiziția intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este în orice
situație scutită de taxă în interiorul țării;
• achiziția intracomunitară de bunuri al căror import în România este în orice situație scutit
de taxă;
• achiziția intracomunitară de bunuri pentru care, persoana care cumpără bunurile în orice
situație ar avea dreptul la rambursarea integrală a taxei care s-ar datora, dacă respectiva
achiziție nu ar fi scutită;
• livrările de bunuri către organismele recunoscute care transportă sau expediază aceste
bunuri în afara Comunității, ca parte a activităților umanitare, caritabile sau de instruire;
scutirea se acordă prin restituirea taxei potrivit unei proceduri stabilite prin ordin al
ministrului finanțelor publice;
• livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod
valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat
membru, cu excepția:
• livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprinere mică, altele decât livrările
intracomunitare de mijloace de transport noi;
• livrărilor întracomunitare care au fost supuse regimului special pentru bunurile
second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități;
• livrările intracomunitare de produse accizabile către o persoană impozabilă sau către o
persoană juridică neimpozabilă care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de
înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat
conform art.7 alin (4) și (5) sau art. 16 din Directiva 92/12/CEE a Consiliului, din 25
februarie 1992, privind regimul general, depozitarea, circulația și controlul produselor
supuse accizelor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr L 76
din 23 martie 1992, cu modificările și completările ulterioare, cu exceptia:
• livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică;
• livrărilor intracomunitare supuse regimului special privind bunurile second-hand,
opere de artă, obiecte de colecție și antichități;
• livrările de bunuri care urmează:
• sa fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerarea totală de la
plata drepturilor de import;
• să fie prezentate autorităților vamale în vederea vămuirii și, după caz, plasate în
depozit necesar cu caracter temporar;
• să fie introduse într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;
• să fie plasate în regim de antrepozit vamal;
• să fie plasate în regim de tranzit vamal extern, precum si alte operațiuni.”
 Așa cum s-a precizat anterior, relațiile comerciale ce iau naștere în cadrul Uniunii
Europene sunt încurajate de legislația în vigoare, deoarece acestea duc la dezvoltarea economică
atât a societăților între care se realizează precum și a statelor din care acestea fac parte. Lipsa
taxelor vamale deasemenea avantajează aceste schimburi pe piață.
În ceea ce privește înregistrarea în contabilitate a operațiunilor economico-financiare ce
au loc în urma relațiilor comerciale ce se stabilesc între agenții economici de pe teritoriul
intracomunitar, se încearcă alinierea tuturor sistemelor contabile naționale existente în statele
membre într-o singură direcție. Faptul acesta ajută la asigurarea comparabilității informațiilor
economice și financiare existente precum și consemnarea înregistrărilor după aceleași procedee
contabile și nu numai.
Acest fenomen contabil de normalizare are ca scop armonizarea modului de întocmire și
prezentare a situațiilor financiare, tratamentelor contabile precum și a terminologiei caracteristice
acesteia. Spre deosebire de normalizare, procesul de armonizare are ca scop dezvoltarea
standardelor contabile astfel încât acestea să conducă spre același scop, evidențiindu-se astfel
asemănările de la nivel național-regional-internațional. Deși sunt mulți factori ce influențează
obiectivele vizate, aceștia sunt abordați de către organismele internaționale contabile competente
care încearcă să creeze un cadru contabil de referință pentru societățile comerciale, în special
cele care își desfășoară activitatea pe plan internațional.

Cap II. Contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale

Operațiunile comerciale presupun legătura dintre două entități economice:
• furnizorul- care, în calitate de vânzător, pune la dispoziția terților bunuri sau servicii
contra cost, pe baza unei înțelegeri prealabile;
• clientul- care, în calitate de cumpărător, achiziționează contra cost bunuri sau servicii.
Clientul înregistrează în contabilitate datoriile față de furnizori pentru bunurile sau serviciile
achiziționate, dar și creanțele pentru avansurile acordate furnizorilor.
Furnizorul înregistrează în contabilitate creanțele față de client pentru bunurile și serviciile
licrate, dar și datoriile pentru avansurile primate de la clienți.
Contabilitatea analitică a furnizorilor și clienților se ține pe categorii (interni și externi),
pe termene de decontare. Principalul document de evidență opreativă și analitică a clinților și
furnizorilor este “Situația încasării-achitării facturilor”.
În funcție de momentul decontării, vânzările-cumpărările de bunuri și servicii se pot clasifica
astfel:
• vânzări-cumpărări cu decontarea imediată în numerar;
• vânzări-cumpărări pe credit comercial (clasic sau cambial), când decontarea se va
face ulterior.
În funcție de destinația bunurilor și serviciilor comercializate, respectiv prestate, de
disting creanțe, respectiv datorii, care provin din vânzări-cumpărări de stocuri și servicii sau
imobilizări.
Crențele incerte se înregistrează distinct în contabilitate. De asemenea, se înregistrează
distinct în contabilitate datoriile și creanțele aferente livrărilor de bunuri și servicii pentru care nu
s-au întocmit facturi până la sfârșitul lunii.
În virtutea principiului prudenței, datoriile se înregistrează în bilanț la valoarea lor
nominală, în funcție de baza de evaliare utilizată (cost istoric), iar creanțele la valoarea nominală,
mai puțin orice ajustări pentru deprecieri de valoare cumulate.
Pentru a putea evidenția mai clar relațiile ce decontare ce pot apărea între un furnizor și
client, voi prezenta următoarea schemă generală referitoare la acestea împreună cu circuitul
plăților și încasărilor.
 Figura nr. 2.1 Relațiile de decontare

2.1. Contabilitatea decontărilor cu furnizorii

La fel ca în cazurile prezentate mai sus pentru clienții societății, voi exemplifica în cele
ce urmează și înregistrările contabile ce trebuie facute pentru a evidenția relațiile societății cu
furnizorii săi aferente diferitelor situații întâlnite în practică:
• Asemeni situațiilor prezentate mai sus, în cazul vânzărilor/achiziților de bunuri pe credit
comercial clasic, reflectarea acestora în contabiliate se realizează prin intermediul contului 4111-
“Clienți”.
Acest cont este unul de creanțe comerciale, fiind un cont de activ prin care se ține
evidența creanțelor față de clienți pentru vânzări de bunuri, lucrări sau servicii. Soldul debitor al
contului existent la sfârșitul exercițiului financiar reprezintă creanțele față de clienți. Pentru
evidențierea înregistrărilor ce au loc în cadrul acestei situații se dă următorul exemplu:
La data de 12.05.2014 o societate comercială livrează către altă societate comercială,
produse finite (pentru furnizor), respectiv materiale piese de schimb (pentru client) la preţul de
752 lei, TVA 24%, plata făcându-se ulterior cu ordin de plată la data de 17.05.2014. Prețul de
înregistrare la furnizor al produselor finite este de 640 lei.
În contabilitatea vânzătorului ( atunci când societatea avută în vedere are calitatea
furnizorului):
• Se înregistrează livrarea produselor finite achiziționate:
4111 Clienți = % 932,48
701 Venituri din vanzarea 752
produselor finite
4427 TVA colectată 180,48

• Se înregistrează descărcarea din gestiune a produselor finite vândute:

711 Venituri aferente costurilor = 345 Produse finite 640
stocurilor de produse

• Se înregistrează încasarea creanței prin bancă, conform extrasului de cont:

5121 Conturi la bănci în lei = 4111 Clienți 932,48

• În cazul vânzărilor /cumpărări de bunuri având la bază practica avansurilor incerte,

contul
folosit este 419- “Clienți creditori”. Acest cont este unul de datorii comerciale, având funcția
contabilă de pasiv, cu ajutorul căruia se ține evidența avansurilor încasate de la clienți pentru care
încă nu s-au întocmit facturi. Un exemplu de stiuație în care este folosit acest cont îl constituie
următoarea problemă:
La data de 14.05.2014 o entitate economică acordă unei altei entităţi un avans comercial
de 1.340 lei, TVA 24%, în vederea achiziţionării de produse finite (pentru furnizor), respectiv
materiale auxiliare (pentru client) la data de 18.05.2014. Preţul de facturare a produselor finite
livrate ulterior este de 4.500 lei, TVA 24% iar prețul lor de înregistrare în contabilitate este de
3.500 lei. La data de 20.05.2014 se decontează avansul comercial precum şi restul de plată, prin
virament bancar la data de 25.05.2014.
În contabilitatea vânzătorului (furnizorului):
• Se înregistrează încasarea avansului comercial prin bancă:
5121 Cont la bănci în lei = % 1.340
419 Clienți creditori 1.080,65
4427 TVA colectată 259,35
• Se înregistrează livrarea produselor finite către client:
4111 Clienți = % 5.580
345 Produse finite 4.500
4427 TVA colectată 1.080

• Se înregistrează scoaterea din gestiune a mărfurilor vândute:

607 Cheltuieli privind = 371 Mărfuri 3500
mărfurile

• Se înregistrează decontarea avansului comercial primit:

419 Clienți creditori = % 1080,65
4111 Clienți 1340
4427 TVA colectată -259,35

• Se înregistrează încasarea creanței rămase:

5121 Cont la bănci în lei = 4111 Clienți 4.240

• Vânzări/cumpărări de bunuri pentru care nu s-au întocmit facturi sunt înregistrate în

contabilitate prin intermediul contului 418 Clienți-facturi de întocmit. Acest cont este de creanțe
comerciale, cu funcția de activ, folosit pentru e ține evidența decontărilor cu clienții pentru care
încă nu s-au întocmit facturi.
Soldul debitor al acestui cont reprezintă sumele ce urmează a fi încasate de la cilenți
pentru care nu s-au întocmit încă facturile. Un model de înregistrare în acest caz îl constituie
următoarele operațiuni:
O societate comercială livrează în baza avizului de însoțire a mărfii, la data de
20.05.2014 către o altă societate produse finite pe care clientul urmează să le comercializeze ca
mărfuri la preţul de 3.700 lei, TVA 24%. În data de 23.05.2014 se întocmeşte factura care se
decontează prin virament bancar, la data de 29.05.2014. Costul de producţiei al produselor finite
este de 2.800 lei.
În contabilitatea vânzătorului (furnizorului):
• Se înregistrează livrarea produselor finite pe baza avizului de însoțire:
418 Clienți-facturi de întocmit % 4588
701 Venituri din vânzarea 3.700
produselor finite
4428 TVA neexigibilă 888
 • Se înregistrează descărcarea din gestiune a produselor finite:
711 Venituri aferente costurilor = 345 Produse finite 2800
stocurilor de produse

• Se înregistrează emiterii facturii pentru produsele finite vândute:

4111 Clienți = 418 Clienți-facturi de 4.588
întocmit

• Se înregistrează transformarea TVA-ului neexigibil în TVA colectat:

4428 TVA neexigibil = 4427 TVA colectat 888

• Se înregistrează încasarea facturii aferentă operațiunii:

5121 Cont la bănci în lei = 4111 Clienți 4.588

• În cazul vânzărilor/cumpărărilor de bunuri care au determinat ulterior apariţia de

creanţe incerte sunt înregistrate în contabilitate cu ajutorul contului 4118 “Clienți incerți
sau în litigiu”.Acest cont este unul de activ, ce reflectă creanțele comerciale prin
intermediul căruia se înregistrează în contabilitate creanțele incerte existente. Soldul
debitor al contului reprezintă creanțele înregistrare față de clienții sau în litigiu ai
societății.
Pentru a evidenția modul în care se înregistrează în contabilitate operațiunile aferente acetui
caz, se prezintă următorul exemplu:
O entitate economică vinde la data de 1.05.2014 către clientul său combustibil la preţul de
facturare de 5.500 lei, TVA 24%, care au fost înregistrate în contabilitate la costul de producţie
de 3.200 lei. Ulterior, la data de 5.06.2014 se declară starea de insolvabilitate a clientului,
existând în acest sens o hotărâre judecătorească şi apare astfel incertitudinea încasării creanţei.
• Se înregistrează livrarea combustibilului, conform facturii:
4111 Clienți = % 5.580
702 Venituri din vanzarea 4.500
semifabricatelor
4428 TVA neexigibil 1.080

• Se înregistrează descărcarea din gestiune a combustibilului vândut:

711 Venituri aferente = 3022 Combustibil 3.200
costurilor stocurilor de
produse

• Se înregistrează evidențierea creanței incerte:

 4118 Clienți incerți sau în = 4111 Clienți 6.820
litigiu

• Se înregistrează constituirea ajustărilor pentru deprecierea creanțelor:

6814 Cheltuieli de exploatare = 491 Ajustări pentru 5.500
privind ajustările pentru deprecierea creanțelor
deprecierea activelor clienți
circulante

• Se înregistrează scoaterea din activ a creanței incerte:

654 Pierderi din creanțe și = % 6.820
debitori diverși
4118 Clienți incerți sau în 8140
litigiu
4427 TVA colectată -1.320

• Se înregistrează anularea ajustări pentru deprecierea creanțelor:

491 Ajustări pentru 7814 Venituri din ajustări pt 5.500
deprecierea creanțelor clienți deprecierea activelor
circulante

2.2 Contabilitatea decontărilor cu clienții

“Creditul comercial clasic reprezintă un credit acordat de regulă cumpărătorului

(clientului) de către furnizor, sub forma unor vânzări de mărfuri, executări de lucrări sau prestări
de servicii, urmând ca plata acestora să se facă la o dată ulterioară stabilită de comun acord, sau
avansarea anticipată de către cumpărător a unei sume furnizorului său, urmând ca acesta să-i
livreze ulterior, la o anumită dată, marfa solicitată. În primul caz avem de-a face cu un credit
furnizor, iar în cel de-al doilea caz cu un credit cumpărător.
Creditul comercial se acordă, de regulă, pe termen scurt.”
Relațiile de decontare privind datoriile față de furnizori și achitarea acestora, precum și
creanțele față de furnizori se înregistrează cu ajutorul conturilor din grupa 40 Furnizori și conturi
asimilate cum am precizat în capitolul anterior.
Pentru a evidenția mai clar înregistrarile contabile ce pot apărea ca rezultat al relațiilor
unei societăți comerciale și clienții săi, voi prezenta următoarele situații și operațiunile ce
trebuiesc făcute precum și conturile de furnizori utilizate.
• O primă situație întâlnită în contabilitatea ținută de clienți este cea generată de vânzarea
/cumpărărea de bunuri pe credit comercial clasic. Pentru realizarea acestei înregistrări în
contabilitatea clienților se utilizează contul “401 - Furnizori” și contul “404 – Furnizori de
imobilizări”.
Conturile 401 și 404 sunt conturi ce au funcția contabilă de pasiv, după conținutul lor
fiind conturi de datorii pe termen scurt, prin care se pot înregistra datoriile avute față de furnizori
în urma achiziționării de bunuri și servicii (contul 401) sau imobilizări necorporale și corporale.
Soldul creditor al acestor conturi evidențiază sumele datorate furnizorilor/furnizorilor de
imobilizări. Un exemplu de operațiune contabilă ce se înregistrează cu ajutorul contului 401 prin
care se poate prezenta mai clar funcțiunea contului este următoarea:
La data de 12.05.2014 o societate comercială livrează către altă societate comercială,
produse finite (pentru furnizor), respectiv materiale piese de schimb (pentru client) la preţul de
752 lei, TVA 24%, plata făcându-se ulterior cu ordin de plată la data de 17.05.2014.
În contabilitatea cumpărătorului (clientului):
• Se înregistrează recepția pieselor de schimb conform facturii:
% = 401 Furnizori 932,48
3024 Piese de schimb 752
4426 TVA deductibilă 180,48

• Se înregistrează achitarea datoriei prin bancă, pe baza ordinului de plată emis:

401 Furnizori 5121 Conturi la 932,48
bănci în lei

• O altă situație întâlnită în contabilitate este cea de vânzare/achiziție de bunuri

având la bazăpractica avansurilor comerciale. În acest caz sunt folosite conturile 4091-
“Furnizori –debitori pentru cumpărături de bunuri de natura stocurilor” și contul 4092-
“Furnizori –debitori pentru prestări de servicii”.
Acestea sunt conturi de creanțe comerciale (după conținutul economic), având funcția
contabilă de conturi de activ. Prin intermediul acestor conturi se poate ține evidența tuturor
avansurilor acordate furnizorilor de stocuri, lucrări și servicii. Soldul debitor al acestor conturi
reflectă avansurile acordate furnizorilor pentru care încă nu s-a făcut livrarea sau prestarea de
servicii aferentă avansului. Pentru evidențierea acestei situații se are în vedere următorul
exemplu de operațiune contabilă:
La data de 14.05.2014 o entitate economică acordă unei altei entităţi un avans comercial
de 1.340 lei, TVA 24%, în vederea achiziţionării de produse finite (pentru furnizor), respectiv
materiale auxiliare (pentru client) la data de 18.05.2014. Preţul de facturare a produselor finite
livrate ulterior este de 4.500 lei, TVA 24% iar prețul lor de înregistrare în contabilitate este de
3.500 lei. La data de 20.05.2014 se decontează avansul comercial precum şi restul de plată, prin
virament bancar la data de 25.05.2014.
În contabilitatea cumpărătorului (clientului):
• Se înregistrează acordarea unui avans prin bancă, pe baza extrasului de cont:
% = 5121 Conturi la bănci în lei 1.661,6
409 1.340
4426 TVA deductibilă 321,6

• Se înregistrează achiziția materialelor auxiliare, conform facturii:

% = 401 Furnizori 5580
3021 Materiale auxiliare 4.500
4426 TVA deductibilă 1.080

• Se înregistrează decontarea avansului acordat:

% = 409 Furnizori debitori 1340
 401 Furnizori 1.661,6
4426 TVA deductibilă -321,6

• Se înregistrează achitarea datoriei rămase, pe baza extrasului de cont:

401 Furnizori = 5121 Conturi la bănci în lei 3918,4

• Vânzărea/cumpărărea de bunuri pentru care nu s-au întocmit facturi constituie o altă

situație întâlnită frecvent în practică. Înregistrările contabile efectuate în acest caz se realizează
cu ajutorul contului 408- “Furnizori-facturi nesosite”. Acesta este un cont de pasiv, ce reflectă
datoriile pe termen scurt, evidențiind datoriile privind aprovizionările de bunuri, lucrări și
servicii realizate și pentru care încă nu s-au primit facturi.
Soldul creditor la sfârșitul exercițiului financiar arată sumele datorate furnizorilor pentru
care încă nu s-au primit facturile. Următorul exemplu are menirea să evidențieze modul în care
se fac înregistrările contabile aferente acestei situații:
O societate comercială livrează în baza avizului de însoțire a mărfii, la data de
20.05.2014 către o altă societate produse finite pe care clientul urmează să le comercializeze ca
mărfuri la preţul de 3.700 lei, TVA 24%. În data de 23.05.2014 se întocmeşte factura care se
decontează prin virament bancar, la data de 29.05.2014. Costul de producţiei al produselor finite
este de 2.800 lei.
În contabilitatea cumpărătorului (clientului):
• Se înregistrează recepția mărfurilor achiziționate, conform avizului de însoțire a
mărfurilor:
% = 408 Furnizori-facturi 4588
nesosite
371 Mărfuri 3.700
4428 TVA neexigibilă 888

• Se înregistrează primirea facturii de la furnizori:

408 Furnizori- facturi nesosite = 401 Furnizori 4588

• Se înregistrează transformarea TVA-ului neexigibil în TVA deductibil:

4426 TVA deductibil = 4428 TVA neexigibil 888

• Se înregistrează achitarea facturii:

401 Furnizori = 5121 Conturi la bănci în lei 4588

Operațiunile contabile prezentate anterior sunt cele specifice decontărilor comerciale în

care sunt implicați clienții și furnizorii societății. Aceste operațiuni se înregistrează în
contabilitate în funcție de specificul domeniului de activitate al fiecarei societăți comerciale în
parte, existând astfel unele cazuri în care o societate nu întâlnește una sau mai multe din situațiile
prezentate. Totuși, aceste situații sunt des întâlnite la societățile mai mari, care desfășoară o
activitate mai complexă necesitându-se astfel consemnarea acestora.
3.3 Utilizarea efectelor comerciale în decontările cu furnizorii și clienții
„Între unitățile economice se stabilesc relații de afaceri. În cadrul acestor relații se
creează obligații, acestea fiind satisfăcute prin intermediul băncilor, de cele mai multe ori. Însă,
din dorința de a crea noi modalități de plată, se apelează la efectele comerciale. Numele de
“efect comercial” este o denumire generalizată dată cambiilor, biletelor la ordin, cecurilor etc.,
folosite în operațiuni de vânzare-cumpărare, credite etc.”
“În cadrul acestor operațiuni, produsele sunt vândute clienților, având ca urmare
generarea de drepturi față de aceștia, fie sub forma “creanțelor asupra clienților”, dacă
decontarea se realizează într-un interval mai mare de timp, fie imediat, sub forma “efectelor de
primit”, numite în practica financiară și “efecte de comerț”.
Disocierea creanțelor față de beneficiarii producției vândute se face în două elemente
patrimoniale distincte:
-clienți;
-efecte de primit.
Astfel, dacă unitatea a vândut produse unui beneficiar pe baza unei facturi, precizând data
la care urmează a se face plata, mărimea creanței va figura la elementul patrimonial “clienți”.
Dacă unitatea dorește confirmarea în scris a bunelor intenții de plată ale clientului său, va solicita
semnarea de către acesta a unui efect de comerț (cambia) sau va primi sub semnătura clientului
un efect de comerț (bilet la ordin). Acest efect de comerț apare la elemental patrimonial “efecte
de primit”.
Operaţiunile privind vânzările de bunuri, executările de lucrări şi prestările de servicii
efectuate folosind efectele comerciale, se înregistrează în contabilitate în conturile
corespunzatoare de efecte de primit. Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se
înregistrează într-un cont înafara bilanţului şi se mentionează în notele explicative.
Acestea trebuie să indeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de legislaţia în
vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată”.
“Deci, reglarea obligațiilor față de furnizori se poate face prin conturile de trezorerie sau
prin utilizarea efectelor de comerț, al căror sistem de creare și folosire poate fi esențializat astfel:
• Cambia-este obligația scrisă de a plăti sau de face să se plătească, la scadență, o sumă de
bani determinată. Aceasta este un titlu de credit, sub semnătură privată, care în legătură în
procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în
calitate de creditor (este vorba de furnizor) care dă ordin debitorului său numit tras (este vorba de
client) să plătească o sumă fixă la o dată determinată în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinal
acestuia din urmă.
Acceptarea acestui angajament luat de către tras, față de orice posesor legitim de a plăti
cambia la scadență. Trasul nu este obligat prin lege să accepte dar, dacă accept, el devine debitor
(obligatul) principal.
• Biletul la ordin- este un instrument prin care emitentul (clientul, subscriitorul) își ia
angaja-
-mentul de a plăti la o anumită dată o sumă determinată beneficiarului (furnizorului) sau celui
care este posesorul legitim al instrumentului. Acesta este un titlu de credit, care pune în legătură,
în procesul creării sale, două personae: emitentul și beneficiarul. Titlul este creat de emitent în
calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen sau le
prezentarea unui beneficiar alfat în calitate de creditor.
Biletul la ordin este o promisiune de a plăti și nu un mandat de plată.
Creanțele sub forma efectelor de primit prezintă un dublu avantaj: este imediat
transformabilă în disponibilități- fără a se aștepta plata efectivă a clientului prin simpla vânzare a
efectelor de comerț la bancă, caz în care banca devine la rândul ei, proprietară a efectelor și va
încasa la scadență de la client contravalaorea creanței; poate fi valorificată în bancă, sub forma
hârtiilor de valoare.
• Cecul este înscrisul unei bănci de a plăti unei terţe persoane, suma menţionată în acel
înscris.
Acest înscris este emis de un trăgător, care în baza disponibilului constituit la o bancă (aflată în
poziţie de tras), dă ordin acesteia să plătească la prezentare o sumă determinată unei terţe
persoane sau chiar trăgătorului aflat în poziţie de beneficiar” .
Din sistemul de decontare relevant anterior sunt deductibile, prin comparație cu practica
din țara noastră, trei aspecte:
• operativitatea încasărilor și, respectiv, a plăților, în varianta utilizării ca instrument de
decontare a efectelor de comerț;
• posibilitatea, în funcție de stringențele activității unității, de a valorifica aceeași creanță la
prețuri mari, prin așteptarea momentelor cele mai favorabile în operațiile de bursă;
• catalogarea elementelor patrimoniale “clienți” ca o creanță de durață mai mare.

Pentru nevoi urgente de lichidități, unitatea care deține efectele comerciale poate să le
vândă înainte de termenul de scadență. Vânzarea efectelor comerciale poartă denumirea de
negociere, iar cumpărarea lor se numește scontare.
Scontul este operațiunea prin care banca plătește înainte de scadență valoarea unei
cambia posesorului ei. Banca reține din valoare cambiei dobânda ce i-ar fi revenit până la
scadență și un commission denumit taxa scontului. Scontarea cambiilor creează posibilitatea de a
accelera transformarea în numerar a obligațiilor cambiale, mărind deci viteza de rotație a
capitalului.
Scontul comercial (Sc) reprezintă costul operațiunii de scontare, adică suma dobânzii la
creditele de scont, suportată de prezentatorul efectului commercial. Practic, scontul commercial
reprezintă o dobândă simplă antecalculată.
Formula de calcul este, deci, identică cu cea a dobânzii simple:

S c=
Sc- scontul commercial
Vn- valoarea nominală a efectului scontat
T- scadența efectului comercial

„În calitatea lor de instrumente de mobilizare, efectele comerciale reprezintă o modalitate

de transformare a datoriilor-creanțelor în valori negociabile, sub forma titlurilor de valoare
disponibile pentru activitatea de trezorerie. Analizate ca instrumente de decontare, efectele
comerciale sunt folosite pentru plata datoriilor față de terți sau încasarea creanțelor.”
Pentru a evidenția modul în care sunt înregistrate în contabilitate operațiunile ce folosesc
efectele comerciale ca instrumente de decontare, se vor da câteva exemple de
operațiuni/probleme:
Se înregistrează emiterea unui efect comercial, având o valoare de 1500 lei:
• În contabilitatea beneficiarului:
413 Efecte de primit de la = 4111 Clienți 1500
clienți
 • În contabilitatea plătitorului:
401 Furnizori = 403 Efecte de plătit 1500

Efectele comerciale, ca instrumente de decontare, se contabilizează astfel:

• Atunci când au fost încasate sau plătite în mod direct, în numerar, înregistrările contabile
aferente sunt:

• În contabilitatea beneficiarului:
5311 Casa în lei = 413 Efecte de primit de la 1500
clienți

• În contabilitatea plătitorului:
403 Efecte de plătit = 5311 Casa în lei 1500

• Atunci când decontarea se face prin intermediul băncilor sau a altor instituții financiare,
întreprinderea plătește un comision pentru serviciul bancar efectuat, în valoare de 75 lei:

• În contabilitatea beneficiarului:
% = 413 Efecte de primit de la 1500
clienți
5121 Cont la bancă în lei 1425
627 Cheltuieli cu serviciile 75

• În contabilitatea plătitorului:
% = 5121 Cont la bănci în lei 1575
403 Efecte de plătit 1500
627 Cheltuieli cu serviciile 75

Efectele comerciale circulă prin gir (andosare). Andosarea reprezintă operațiunea prin
care se realizează trecerea unor creanțe de la un beneficiar la altul, pe versoul instrumentului de
plată fiind trecut numele persoanei care urmează să încaseze contravaloarea sumei ce trebuie
încasată.
Pentru trăgătorul sau beneficiarul inițial, andosările determină următoarele înregistrări:

• Andosări la ordinul terților:

Pentru a evidenția mai clar cum se realizează acest transfer, presupunem că societatea
comercială “A” are o datorie față de societatea “B” în valoare de 2500 lei, dar și o creanță
comercială sub forma unui bilet de ordin asupra societății “C”. Societatea A poate să se
folosească de creanța pe care o deține asupra societății “C” pentru a-și deconta datoria. Pentru
aceasta, se fac următoarele înregistrări contabile:
• în contabiliatea societății “A”(andosantului):
 401 Furnizori (S.C. “A”) = 413 Efecte de primit de la 2500
clienți

• în contabilitatea societății „B” (andositului):

413 Efecte de primit de la = 4111 Clienți (S.C. “A”) 2500
clienți

Iar în cazul în care sunt diferențe între datoria față de furnizor și valoarea efectului
andosat, societățile implicate pot conveni asupra unei rate a dobânzii.

• Efectele sunt remise spre scontare

În această situație, societatea care deține efectele comerciale, le remite (renunță la
acestea) către o unitate bancară, care le scontează, plătind remitentului sumele care îî revin în
urma acestei operațiuni. Pentru a explica mai clar, presupunem existența unei situații în care o
societate deține un efect comercial la o valoare nominală de 3000 lei. Aceasta decide să-l remită
unei bănci spre scontare. Taxa scontului percepută de către unitatea bancară este de 20%, iar
numărul de zile până când efectul comercial ajunge la scadență este de 20. Comisionul de
andosare perceput este de 10 lei.
Valoarea scontului se calculează cu ajutorul formulei:

Scont= 3.000 x 20 x 20
100 x 360
Scont =33,33
Valoarea încasată de la bancă= 3000-33,33-10= 2956,67
Încasarea efectului comercial scontat conform următoarelor înregistrări:
% = 413 Efecte de primit de la 3000
5121 Cont la bănci în lei clienți 2956,67
666 Cheltuieli privind
dobânzile 33,33
627 Cheltuieli cu serviciile
bancare și asimilate 10

• Efectele trase asupra terților în beneficiul altor terți

Pentru a evidenția această situație, presupunem că o societate are o datorie față de o altă
societate, iar simultan deține o creanță asupra altei societăți cu o valoare egală cu cea a datoriei,
având și aceeași dată scadentă. În acest scop, prima societate trage o cambie asupra celei de-a
treia societăți, din ordinul celei de-a doua societății comerciale, pe care o transmite acesteia din
urmă.
Circuitul unei cambii se înregistrează în contabilitate astfel:
• La prima societate:
401 Furnizori (a 2-a societate ) = 4111 Clienți (a 3-a societate)

• La cea de a doua societate:

413 Efecte de primit de la clienți = 4111 Clienți (prima societate)
 Deși se întâlnesc o varietate destul de mare de intrumente de plată/încasare în cadrul
decontărilor comerciale, cele mai utilizare în practica din România sunt cecul, biletul la ordin și
cambia. Aceste sunt utilizate de majoritatea agenților economice ca modalități de plată deoarece
prezintă diverse avantaje precum faptul că în cadrul unei relații comerciale, beneficiarul
mărfurilor sau serviciilor poate intra în posesia lor, înainte de termenele de scadență înscris pe
titluri, obținând astfel un credit care îi permite desfășurarea activității curente deși în acel
moment nu dispune de numerarul necesar pentru plata bunurilor sau serciviilor achiziționate. Un
alt avantaj este acela că biletul la ordin și cambia sunt transmisibile, putându-se astfel transmite
către un alt beneficiar în funcție de situația în care se află beneficiarul sau plătitor.
În ceea ce privește dezavantajele folosirii instrumentelor de plată în cadrul decontărilor
comerciale, acestea apar în special în cazul cambiei și biletului la ordin, ele fiind supuse riscului
de a fi furate, pierdute sau falsificate. Alte dezavantaje ale folosirii efectelor de comerț sunt
acelea că în cadrul acestor operațiuni intervin mai multe bănci, iar procesul de încasare a
creanțelor se face lent și existența unui număr mic de bănci dispuse să realizeze operațiuni
bancare folosind cambiile sau biletele la ordin din cauza problemelor ce pot apărea între părțile
ce sunt implicate în efectuarea plăților/încasărilor.

Cap III. Studiu de caz: Contabilitatea decontărilor cu furnizorii şi

clienţii societăţii comerciale SC ALL TRANS SRL
3.1 Prezentarea generală a societaţii comerciale ALL TRANS SRL

Denumirea societății: S.C. ALL TRANS S.R.L.

Sediul social: Sat Bosanci, Comuna Bosanci, str. Principală, nr. 1807 A, camera 2, Suceava, cod
727045, Tel: 0748882850, 0230527494
Data înfiinţării: S.C. ALL TRANS S.R.L. s-a înfiinţat în data de 01.03.2007, înregistrat la
Registrul Comerţului sub J33/368/2007, avand Codul Unic de Înregistrare 21248212, atribuit în
data de 02.03.2007.
În ceea ce privește durata societății, aceasta își va desfășura activitatea pe o perioadă
nedeterminată în Actul constitutiv.
Forma de proprietate: Societate cu răspundere limitată, fiind constituită de către un unic
asociat-Gavrilovici Liviu-Doru.
Societatea este administrată și reprezentată de către Gavrilovici Liviu-Doru, acesta având
puteri depline în cadrul societății, având o cotă de participare la beneficii și pierderi de 100%.
Descrierea activității desfășurate: Activitatea pe care o desfășoară societatea ALL TRANS
S.R.L. se referă la oferirea de servicii de transport de marfă intern și internațional.
Obiectele de activitate. Conform Actului constitutiv, principalul obiect de activitate al societății
din codul CAEN, îl constituie 4941-Transporturi rutiere de mărfuri-intern și internațional.
Societatea va mai putea desfășura și alte activități, în acest caz fiind necesară doar obținerea unei
autorizații, pentru ca aceasta să fie în conformitate cu legislația în vigoare.
Capitalul social al firmei: Societatea are un capital social, subscris și vărsat în întregime de
asociatul unic, în valoare de 200 lei, care se divide în 20 de părți sociale a câte 10 lei/buc.(anexa
1)

3.2 Structura organizatorică a societății

Organizarea și funcționarea întregii societăți sunt orientate spre realizarea obiectivelor

propuse de către conducerea societății. Pentru aceasta, fiecare angajat al societății își cunoaște
responsabilitățile și cum anume poate contribui fiecare la îndeplinirea obiectivelor precum și
buna desfășurare a activității societății. Societetatea SC ALL TRANS SRL organizată pe
compartimente. Coordonarea activității acestora este realizată de către administratorul societății,
care are în subordine trei departamente:
- departamentul transporturi;
- departamentul administrativ;
- departamentul economic.
Departamentul de transport are în subordinea sa o persoană desemnat să conducă
activitatea de transport rutier de mărfuri și 9 conducători auto pentru cele 9 autotractoare deținute
de către societate. Societatea având ca obiect de activitate principal transportul rutier de mărfuri,
activitatea de transport a început o dată cu înființarea societății. În vederea acestui scop,
societatea a obținut licența pentru transportul rutier public de mărfuri în traficul internațional.
Datorită acestei licențe, se pot efectua transporturi și pe teritoriul Uniunii Europene în condițiile
stabilite în data de 26.03.2002, prin Regulamentul Consiliului (CEE) nr 881/92.
Datorită faptului că cererea pentru transportul de marfă în cadrul țărilor din Uniunea
Europeană, societatea și-a concentrat activitatea în mare parte pe acest segment. Prețurile
practicate de societate variind în funcție de anumiți factori ce țin de marfa pe care o transportă
(volum, greutate, fel, modul în care aceasta este ambalată, etc.), distanța dintre locul de unde este
încărcată și locul unde trebuie livrată, durata transportului, precum și alți factori. Pentru a stabili
prețul transportului clientul trebuie să furnizeze anumite informații pe baza cărora se calculează
cotația de preț.
Departamentul administrativ are în subordine un administrator, persoană răspunzătoare
de îndeplinrea tuturor operațiunilor ce duc la împlinirea obiectului de activititate al societății, cu
restricțiile arătate în Actul constitutiv. În cazul de față, administratorul societății este Gavrilovici
Liviu-Doru, acesta fiind persoana responsabilă de toate deciziile manageriale ce sunt luate în
cadrul societății comerciale ALL TRANS S.R.L.
În ceea ce privește departamentul economic, activitatea desfășurată aici se referă la
modul în care este organizată activitatea contabilă în cadrul societății, informațiile contabile
furnizate de către contabilul responsabil pe baza documentelor justificative deținute precum și
modul cum sunt folosite aceste informații în luarea deciziilor privitoare la activitatea societății.
S.C. ALL TRANS S.R:L. își organizează contabilitatea potrivit Legii contabilității nr
82/1991. Aceasta este ținută de către Gabor Carmen, contabil angajat cu contract de muncă, fiind
răspunzătoare de respectarea legislației în vigoare. Principalele atribuții ale acestui
departamentului sunt:
- organizarea activității financiar-contabile și a gestiunii în conformitate cu legile în
vigoare (ţinerea contabilităţii pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă, ţinerea contabilităţii
valorilor materiale cantitativ-valoric sau numai valoric);
- ținerea evidenței registrelor de contabilitate obligatorii, respectiv: Registrul – jurnal,
Registrul – inventar şi Cartea mare, în conformitate cu prevederile legale;
- întocmirea situaţiilor trimestriale şi anuale pentru în conformitate cu prevederile Legii
contabilității nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare şi în conformitate cu normele
metodologice de închidere a conturilor contabile, întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare
ale instituţiilor publice pe care le depune la ordonatorul de credite;
- organizarea și conducerea contabilității operaţiunilor de încasări şi plăţi derulate prin
conturile deschise pe seama societății;
- organizarea şi conducerea evidenţei angajamentelor bugetare şi legale în conformitate
cu normele metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor Publice;
- organizarea controlului intern asupra activităţii financiar-contabile, în conformitate cu
legislaţia în vigoare;
- efectueaza operaţiuni de încasări şi plăţi (prin casierie sau prin virament);
Pentru efectuarea înregistrărilor contabile, societatea dispune de un program informatic
specializat în prelucrarea și organizarea datelor extrase din documentele justificativqe și
introduse în sistem. Datorită acestui program, se poate realiza mai eficient vizualizarea și
totodată generarea balanței de verificare necesare pentru a revizui corectitudinea înregistrărilor
contabile efectuate, prevenind astfel erorile ce pot apărea.
SC ALL TRANS S.R.L. are la data de 31.12.2014 un număr de 12 angajați:
• un administrator;
• 9 conducători auto;
• un dispecer de transport
• un contabil.

3.3.Analiza principalilor indicatori economic financiari referitori la datoriile și

creanțele comerciale ale societății comerciale ALL TRANS SRL

Pe baza bilanțului și al contului de profit și pierdere s-a putut realiza calculul principalilor
indicatori economico-financiari prin care se poate afla situația reală a societății, se poate
identifica starea de echilibru la nivelul societății respectiv evoluția acesteia în perioada 2011-
2013. (anexa
Rezultatele acestor calcule au arătăt următoarele:
• Cifra de afaceri și mărimea activului aflat în patrimonial societăți au crescut
considerabil în ultimii 3 ani. în anul 2012 înregistrându-se o creștere de 942.502 lei față de
2011, iar în anul 2013 s-a realizat o creștere de 398.214 lei la nivelul cifrei de afaceri, fapt ce
arată că activitatea și serviciile oferite de societate sunt în plină dezvoltare. Această evoluție
favorabilă se datorează în cea mai mare parte faptului că societatea a reușit să onoreze un număr
destul de mare de cereri din partea clientilor, astfel producându-se o creștere favorabilă a cifrei
de afacere aferente veniturilor obținute. Iar în ceea ce privește mărimea activului, acesta
deasemenea a crescut, atât în anul 2012 față de 2011 cu 285.250 lei, cât și în anul 2013 cu
398.214 lei, această creștere datorându-se în mod special achiziției a 2 cap tractoare
(autocamione), precum și a creanțelor ce trebuie încasate de la clienți pentru serviciile prestate.

Figura nr. 3.2 Evoluția cifrei de afaceri

• Rezultatul net obținut de societate în decursul perioadei 2011-2013 s-a concretizat în
profit, în
anul 2011 înregistrându-se un profit în valoare de 15.278 lei, în 2012 acesta a scăzut până la
valoarea de 554 lei urmând ca în 2013 acesta să fie în sumă de 5.516 lei. Scăderea bruscă a
rezultatului s-a datorat în măsura cea mai mare cheltuielilor financiare efectuate, în special celor
cu dobânda aferentă creditelor bancare contractate.
2013
2012
2011

Figura nr. 3.3 Evoluția rezultatului net în perioada 2011-2013

• În ceea ce privește datoriile pe termen scurt și creanțele înregistrate de ALL TRANS

 SRL
și acestea au cunoscut o creștere în perioada analizată. Totul un lucru benefic este faptul că
ritmul de creștere a datoriilor este mai scăzut decât al creanțelor, astfel datoriile înregistrând
o creștere de 109.308 lei (2012) și una de 14.678 lei în 2013. Cât despre creanțe, acestea au
cunoscut o creștere de 309.189 lei în anul 2012 față de anul precedent, iar in anul 2013
acestea au scăzut cu 56.819 lei.

Figura nr. 3. 4 Evoluția datoriilor pe termen scurt și creanțelor

• Alți indicatori reprezentativi pentru furnizarea de informații referitoare la datoriile și
creanțele înregistrare sunt “Viteza de rotație a debitelor-clienți” și “Viteza de rotație a
creditelor-furnizori ”. Prin intermediul acestora se poate vedea în câte zile sunt încasate
creanțele față de clienți și achitate datoriile. În cazul societății analizate viteza de rotație a
debitelor este mult mai mare decât cea a creditelor.
Acest fenomen este unul nefavorabil deoarece datorită perioadei de timp relative lungi în
care societatea își recuperează creanțele, aceasta se confruntă cu riscul de a nu avea
disponibilități bănești necesare pentru a-și achita datoriile curente față de furnizori.
Cât despre viteza de rotație a creditelor, aceasta a fost mai mică decât cea a debitelor,
societatea având la dispoziție un număr mai mic de zile în ceea ce privește achitarea datoriilor
față de aceștia.

Figura nr. 3.5 Viteza de rotație a debitelor și creditelor în perioada 2011-2013

• În ceea ce privește rata de îndatorare globală, care măsoară ponderea datoriilor totale în
patrimoniul societății, arătând în ce măsură acestea participă la finanțarea activității, aceasta
depășește în toți acești 3 ani valoarea maximă admisă (60%). Această creștere se datorează
atât creșterii datoriilor pe termen scurt, mai ales a celor comerciale, cât și a celor pe termen
lung într-un mod mai pronunțat, datorită creditelor bancare, acestea constituind resursele
străine contractate pentru finanțarea activității. Rata aceata arată faptul că societatea este
supusă unui grad mare de risc în ceea ce privește intrarea în incapacitate de plată a datoriilor
la scadență (insolvență), situație ce în cazul în care este neglijată poate duce în viitor la
falimentul societății.

Figura nr. 3.6 Evoluția ratei de îndatorare globală

Pe baza rezultatelor obținute în urma calculului indicatorilor economic-financiari
prezentați precum și a altor informații deținute, se constată că în anul 2011 a fost unul în care
societatea a înregistrat o scădere a profitului obținut, totuși nu s-au înregistrat pierderi, aceasta
reușind să se organizeze și să ia decizi potrivite în cazul problemelor întâmpinate.
 Urmărind structura financiară a societății, constatăm că:
• cifra de afaceri si mărimea activului sunt în creștere ceea ce arată că activitatea societății
este în plin proces de dezvoltare și din punct de vedere al activității de exploatare și
conform vânzărilor aceasta nu are probleme;
• rezultatul net obținut în cei 3 ani analizați cunosc o fluctuație accentuată cauzată de
rezultatul financiar, deși este vorba de profit, în anul 2012 acesta ajungând sa fie de
aproximativ 27 ori mai mic față de anul precedent, urmând ca în 2013 să cunoască o
ușoară creștere;
• creanțele cresc în mod continuu, iar acest lucru duce la situația în care societatea nu are
suficiente disponibilități pentru a-și onora eventualele plăți la scadență;
• viteza de rotație a debitelor și creditelor analizate comparativ arată faptul că societatea
reușește să plătească la timp daoriile față de furnizori deși înasările de la clienții săi se
realizează cu întârzieri;
• rata de îndatorare global este influențată deasemenea de întârzierea încasării creanțelor de
la clienți deoarece societatea devine incapabilă sa-și ramburseze creditele și dobânzile
precum și să-și plătească taxele și impozitele față de stat.
Luând în considerare toate aceste aspecte putem spune că societatea, adoptând anumite
reguli și cautând diverse soluții optime pe care să le implementeze va reuși să-și dezvolte
activitatea, diversificându-și serviciile pe care le oferă și creând relații strâns legate atât cu
furnizorii cât și cu clienții săi. Totuși, trecând peste toate acestea, ALL TRANS trebuie să aibă în
vedere luarea de măsuri preventive în ceea ce privește termenele de încasare a creanțelor
deoarece această problemă poate produce efecte negative ce în timp pot afecta accentuat situația
societății.

3.4 Organizarea furnizorilor şi clienţilor

Mai întâi de toate, pentru a stabili cum anume este organizată decontarea cu furnizorii și
clienții societății trebuie să începem prin a vedea cu modul cum sunt selectați aceștia, cum se
stabilesc relațiile între ei, cum se mențin aceste relații, factorii care influențează furnizorii și
clienții și alte elemente ce definesc aceste relații ce se nasc și care vizează obținerea de beneficii
reciproce.

În ceea ce privește selecția furnizorilor, societatea are în vedere mai multe criterii:
• seriozitatea și respectarea condițiilor contractual de către aceștia;
• prețul pe care îl practică;
• localizarea lor geografică (distanța dintre frunizori și societate), pentru a vedea dacă nu
cumva cheltuielile de transport-aprovizionare vor face ca și prețul bunurilor/ serviciile
prestate să fie ridicat;
• puterea economică pe care aceștia o deține;
• imaginea lor de pe piață precum și poziția lor;
• dimensiunile și calitatea ofertei pe care o fac; și nu în ultimul rând
• termene și condițiile de livrare, în cazul bunurilor.
Trei elemente de care societatea ține cont în procesul de aprovizionare sunt:
• resursele economice (materiale, umane și financiare) de care dispune societatea.
• furnizorii (numărul acestora, mărimea, profilul de activitate, amplasarea, etc.)
• cheltuielile survenite cu ocazia aprovizionării.
În cadrul societății, furnizarea de bunuri sau servicii se realizează pe baza de contracte
economice în care sunt cuprinse toate detaliile, clauzele referitoare la prețul stabilit și condițiile
în care se va face livrarea.
Fiind o societate care se ocupă cu transporturile rutiere de mărfuri-intern și internațional
aceasta intră în contact cu furnizori și clienți externi (din afara României). Iar din cei 9 furnizori
principali prezentați în cele ce urmează, 5 dintre aceștia sunt externi iar 4 sunt interni. Cât despre
bunurile/serviciile care le furnizează societății, doar doi dintre aceștia asigură bunuri
(combustibili și piese de schimb), restul prestând servicii.
Conform următor principalii furnizori ai societății sunt:

Tabelul nr .3.5 Principalii furnizori ai societății ALL TRANS SRL

Nr Denumire furnizor Tip Bunurile/serviciile Avantaje
Crt furnizor furnizate
.
1. Shell Oil Company extern -furnizează - o rețea vastă de stații de
combustibil; alimentare, astfel aceasta nu se
realizează doar dintr-un anumit
punct ci din cel mai apropiat
față de autocamionul care are
nevoie;
- plata combustibilului se face
pe baza unui card special
“Shell Fuel Card”
2. FDE Group extern -servicii de - rapiditatea recuperării;
recuperare a TVA- -comision servicii 15% din
ului de la Shell Oil TVA-ul recuperat.
Company;
3. Hocke SA extern -furnizează piese de -compania dispune de o
schimb pentru persoană care cunoaște limba
autocamioane română, astfel se poate explica
mai clar detalii despre piesele
de care este nevoie;
- se oferă discount-uri pentru
clienții fideli;
4. TimoCom Soft- und extern -servicii- bursa de - are acoperire în 24 de state
Hardware GmbH transport din Europa.
5. Raiffeisen Leasing intern servicii bancare- -comision mai mic;
luarea unui -diferite avantaje client;
autoturism în leasing;
6. Abi Automotion SRL intern -servicii legate de - timpul de realizare scurt;
achitarea rovinietelor -comisionul redus.
(România)
7. Lochner Group intern -servicii de -monitorizarea permanentă a
Romania monitorizare GPS; fiecărui autocamion aflat în
cursă pentru a preveni diferite
evenimente ce pot apărea în
timpul acesteia;
8. Orange intern -servicii de telefonie - oferte avantajoase;
mobilă - pachete de servicii la prețuri
convenabile;
- aria de acoperire foarte mare
mare.
9. Transport Service intern servicii legate de: -asigură furnizarea eficientă a
 Group SRL - eliberare carduri serviciilor, punctualitate și
Shell; securitate;
- negocierea graniței
la Shell;
- blocare carduri în
caz de furt;
- gestionarea
conturilor;
- achitarea taxelor de
drum;

Pe baza acestor informații, precum și a celorlalte furnizate de societate, am constatat că

ponderea cheltuielilor cu furnizorii din totalul cheltuielilor realizate de S.C. ALL TRANS S:R:L
în anul 2013 este de 31,5 %.
Cât despre ponderea acestor furnizori în totalul datoriilor comerciale, aceștia dețin o
majoritate de 81,72 % , cealaltă parte de 18,28% aparținând altor furnizori.

Pe baza datelor obținute, se constată faptul că fiecare din acești furnizori dețin o cotă
parte din datoriile comerciale ale societății după cum urmează în următoarea figură:

Figura nr. 3.7 Ponderea fiecărui furnizor principal în datoriile curente realizate
Din acestea rezultă faptul că majoritatea cheltuielilor efectuate de ALL TRANS SRL sunt
legate de achiziția combustibilului necesar transportului. Compania Shell Oil deține procentajul
cel mai mare din totalul datoriilor comerciale obținute în anul 2013 (75,72%), urmată mai apoi
de Hocke SA (2,35%).
Aceste datorii comerciale față de Shell se datorează, după cum am specificat în tabelul nr.
3.5 faptului că aceasta furnizează combustibilul necesar transportului. Consum de combustibil
este ridicat și acest lucru se datorează în cea mai mare parte distanțelor foarte mari dintre locația
de unde este preluată marfa și destinația acesteia, condițiile de drum, gabaritul autocamionului,
creșterii prețurilor pentru acesta precum și consumul realizat de autocamioane la 100 km
parcurși.
Cât despre datoriile față de compania Hocke SA, aceastea rezultă în urma achiziționări de
piese de schimb pentru autocamioanele și autoturismele deținute de aceasta.
Următoarea companie în clasamentul ponderelor deținute este FDE Group, prin
intermediul căreia societatea își poate recupera TVA-ul plătit pentru achiziția de combustibil de
la Shell. Acesta deține o pondere de 1,5% în anul 2013 (14.208,92 lei) din totalul datoriilor față
de furnizori. Această procent reprezintă totalul comisioanelor percepute pentru recuperarea TVA-
ului, adică 15% din TVA-ul recuperat de aceștia. Procedeul prin care TVA-ul se recuprează este
compus din următorii pași:
• După ce compania Shell Oil trimite facturile către SC ALL TRANS SRL, aceasta le
trimite la rândul ei către FDE Group.
• Odată ajunse la FDE, aceștia începe procedura propriu-zisă de recuperare a TVA-ului
luând legătura cu cei de la Shell.
• După recuperarea TVA-ului aceștia își rețin comisionul perceput pentru serviciul
prestat, trimițând restul sumei recuperate către societatea ALL TRANS.
 Compania Transport Service Group ocupă locul 4 în clasamentul principalilor furnizori ai
societății, cu o pondere de 1,05% din totalul datoriilor față de furnizori. Serviciile pe care le
furnizează această societate sunt de asemenea legate de achiziționarea combustibilului,
referindu-se în mod special la eliberarea de carduri-client Shell, nu înainte de a negocia granița
impusă de Shell (stabilierea sumei limite necesare pentru ca Shell să fie de acord să furnizeze
unei societăți o cantitate relative mare de combustibil și pentru o perioadă mai îndelungată).
Această graniță reprezintă o garanție percepută de Shell pentru noii săi clienți, astfel asigurându-
se împotriva diverselor probleme ce pot apărea. Un alt servicii oferit de TSG este

În ceea ce privește relațiile societății cu diverși clienți cu care interacționează, acestea se

fac pe baza contractelor comerciale în care sunt stipulate toate detaliile precum și clauzele
aferente serviciilor de transport solicitate astfel încât acestea să fie cât mai clar și corect
prezentate pentru a evita apariția unor conflicte ulterioare.
Aceste contracte oferă și siguranța respectării drepturilor și obligațiilor ce-i revin fiecărei
părți, în caz contrar se vor apela la sancțiunile menționate în contract deoarece atât cheltuielile și
riscurile ce apar în cazul transporturilor de marfă sunt destul de ridicate.
Societatea comercială ALL TRANS SRL oferă clienților servicii de:
• transport rutier intracomunitar (export/import),
• transport rutier intern- preluări/livrări de marfă în/din toată țara,
• logistică și distribuție-începând cu procesarea comenzilor și gestiunea stocurilor, până la
livrarea propriu-zisă a mărfurilor către utilizatorii finali, realizate la standarde
occidentale.
• livrări și recepții, inclusiv emitere și recepție documente comerciale;
• consultanță cu privire la modul de realizare a transportului, și alte detalii referitoare la
acesta precum și cu privire la actele necesare realizării importului/exportului sau alte
problem ce pot apărea.
•

Tabelul nr. 3.6 Principalii clienți ai societății ALL TRANS SRL

Nr Denumire client Tip Bunurile/serviciile Avantaje
Crt client oferite
.
1 CLdN LIGNES Extern servicii de transport -varietatea cererilor oferite;
REGULIERES S.A.
2 GRT-Wittwer Extern servicii de transport -fidelitate, experiența de peste
Transport GmbH 50 de ani face din această
companie un client veritabil;
3 Wim Bosman România Intern servicii de transport -furnizând servicii logistice
complete, această companie,
pe baza de contracte specific
colaborează cu societatea
prezentând o gamă largă de
oferte din care ALL TRANS
SRL poate selecta cele care se
pliază cu serviciile pe care le
poate oferi;
4 Sidem SRL Intern servicii de transport -această societate se ocupă cu

5 Realizare Trans SRL
producția de piese auto și
accesorii pentru autovehicule
destinate exportului, iar în
acest scop ALL TRANS îi
asigură servicii de transport
internațional, astfel punându-
se bazele unei relații din care
rezultă beneficii economice
reciproce;
- faptul că Sidem SRL se
găsește în județul Suceava
constituie un avantaj pentru
această colaborare;
Intern servicii de transport -conform contractelor de
colaborare încheiate cu această
firmă, societatea ALL TRANS
beneficiază de diverse
oportunități în ceea ce privește
ofertele legate de transportarea
mărfurilor în exteriorul
statului.

Acești clienți

Pentru a evidenția mai clar ponderea acestor principali clienți ai societății în totalul creanțelor
comerciale obținute în urma activității desfășurate în anul 2013,

Figura nr. 3.8 Structura creanțelor comerciale în funcție de clienții principali

Concluzii

În urma studiului efectuat referitor la tema acestei lucrări, am înțeles faptul că atât clienții
cât și furnizorii sunt acei ce pun în mișcare întreaga activitate a unei societăți. Se spune că scopul
fiecărei entități economice este cel de a se dezvolta și în cele din urmă de a obține profit. Pentru
aceasta, un bun manager știe că atât timp cât relațiile sale cu furnizorii și clienții săi sunt bazate
pe încredere, servicii și bunuri sunt conform cerințelor impuse sau peste așteptări și fidelitate
beneficiile obținute vor fi reciproce iar scopul urmărit va putea fi atins.
Fără furnizori, societatea nu ar putea dispune de resursele necesare pentru a-și desfășura
activitatea în condițiile optime iar în absența clienților tot efortul depus nu va avea nici un efect,
astfel neexistând nici o continuitate a activității.
Ca și în orice alt domeniu al contabilității, înregistrările contabile referitoare la
decontările datoriilor și creanțelor comerciale se realizează după anumite reguli bine stabilite de
legislația în vigoare fapt ce eficientizează și facilitează munca depusă de un contabil. Aceste
norme și reglementări contabile stabilesc obiectivele ce trebuie urmărite pentru ca înregistrarea
operațiunilor să se realizeze corect, stabilindu-se procedee de urmat pentru fiecare situație ce
poate apărea, totodată acestea oferă posibilatea comparării informațiilor obținute cu ale altor
societăți din același domeniu.
Referitor la societatea supusă studiului de caz, SC ALL TRANS SRL, deși este relativ
tânără, având o vechime de doar 7 ani pe piața transporturilor de mărfuri pe plan intern și
internațional a demostrat prin contractele încheiate și rezultatele obținute de-a lungul timpului
faptul că a știut cum să se adapteze situațiilor apărute și cum să-și gestioneze problemele apărute
până în acest moment deși cum reiese din analiza indicatorilor calculați au fost și perioade mai
dificile.
Cât despre operațiunile referitoare la decontările comerciale, în prezent societatea
încearcă să-și onoreze contractele încheiate atât cu furnizorii săi achitându-și la timp datoriile,
cât și a celor încheiate cu diverși săi clienți printr-o organizare cât mai eficientă a
activității.Totuși, după cum s-au văzut în rezultatele analizei, o problemă întâmpinată de SC ALL
TRANS SRL este cea referitoare la durata de timp în care aceasta își colectează debitele de la
clienți.
În vederea soluționării acestei probleme societatea va introduce diferite beneficii pentru
clienții ce-și vor plăti datoriile înainte de data scadentă, oferindu-le diferite reduceri sau servicii
extra gratuite stimulându-i pe aceștia.
Un obiectiv foarte important pentru firmă este acela de a-și menține relațiile actuale cu
furnizorii și clienții săi atât interni cât și externi, încercând să-și dezvolte activitatea
diversificându-și activitatea și încercând să ofere clienților săi un pachet de servicii cât mai
complet, astfel colaboarea dintre aceștia să fie pentru un timp cât mai lung.
Încercarea continuă de a dezvolta societății reiese și din faptul că aceasta a contractat
diverse credite bancare pentru achiziționarea de autocamioane precum și îmbunătățirea celor
existente astfel încât serviciile de transport oferite să fie de în conformitate cu cerințele clienților.

În concluzie

Bibliografie

• Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea, 2007, Contabilitatea financiară românească

conform cu Directivele europene, Editia a II-a, revizuită și actualizată, Editura
INTELCREDO Deva,
• Elena Hlaciuc, Camelia Mihalciuc, 2008, Organizarea contabilităţii financiare a entităţii
economice – Abordări teoretice şi aplicative în conformitate cu prevederile Ordinului
MFP 2374/2007 şi Standardele Internaţionale de Contabilitate, editura Didactică şi
pedagogică – RA, Bucureşti,
• Ioan Moroșan, 2010, Contabilitatea financiară și de gestiune-Studii de caz și sinteze de
reglementări, Editura CECCAR București,
• Dr. Georgeta Petre, Dr. Alexandra Lazăr, Dr. Elena Iancu, Drd. Monica Marilena Avram,
Drd. Elisabeta Maria Duinea, Daniel Petre, 2011, Politici Contabile, Monitorul Oficial
București, Ediția a 2-a revizuită și adăugită,
• Diaconu Gh.ș.a., 2006, Contabilitatea financiară armonizată a unităților economice,
 Editura Bibliotheca, Târgoviște,
• Legea contabilității nr 82/1991, art. 6, alin. (1)
• I.P.Pântea, Gh. Bodea, 2005, Contabilitate financiară armonizată cu directivele
europene, Editura Intelcredo
• Mihai Ristea (coordonator), 2005, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura
Universitară București
• Paliu-Popa Lucia, Tratamente fiscale specifice tranzacțiilor comerciale intracomunitare-
achiziții și livrări intraco-munitare de bunuri, Analele Universității “Constantin Brâncuși”
din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr.2/2009,
• Ministerul Finanţelor Publice, Catalogul formularelor cu regim special privind activitatea
financiară şi contabilă. Modele şi norme de întocmire şi utilizare, editura Economică,
Bucureşti, 2001
• Marius Băcescu, Angelica Băcescu-Cărbunaru, Florea Dumitrescu, Monica Condruz-
Băcescu, 2008, Politici macroeconomice de integrare a României în Uniunea Europeană,
Editura Economică, București,
• Conf. univ. dr. Ion Galaju, Drd. Elena Boguș, Cooperarea economică internațională și
consecințele ei asupra economiilor naționale, Economica. Revistă științifico-didactică,
Nr. 3 (47)/2004,
• Standarde romanești de contabilitate și raportare financiară, 2010, editura Universul
Juridic, ediția 2010,
• Legea nr 343 din 17 iulie 2006, publicată în nr.662 din 1 august 2006.
• http://dex.infoportal.rtv.net/~cuvant-sistem.html, [accesat la data 16.06.2014]
• http://legeaz.net/dictionar-juridic/ordin-de-plata [accesat la data 16.06.2014]
• http://www.efin.ro/credite/glosar_economic_C/credit_comercial.html [accesat la data
18.06.2014]
• CADRUL GENERAL al politicii comerciale comune a Uniunii Europene,
http://www.dce.gov.ro/poli_com/Cadrul_general.htm [accesat al data 18.06.2014]
• http://contabilul.manager.ro/a/11227/planul-de-conturi-2014-plan-de-conturi-general-
actualizat-cu-cele-mai-noi-modificari.html [accesat la data 23.06.2014]
• http://codfiscal.net/ordinul-3055/functiunea-conturilor/#clasa4 [accesat la data
25.06.2014]