Laptele de vacă este caracterizat prin anumiţi indici senzoriali: aspect, gust, culoare,
miros şi consistenţă.
Aspect şi culoare.
Gustul laptelui proaspăt trebuie să fie dulceag şi cu aromă plăcută specifică, dar foarte
puţin pronunţată.
Laptele împrumută uşor mirosuri străine din mediul înconjurător (de grajd, bălegar,
etc), dacă mulsul nu s-a făcut în condiţii igienice.
q gust metalic care se datorează contaminării cu Cu2+, Fe2+, metale provenite din
recipiente sub acţiunea diverşilor factori corozivi.
De asemenea, în lapte mai pot apărea unele mirosuri şi gusturi străine ca urmare a
activităţii biochimice a diferitelor microorganisme de infecţii, provenite de la animalul bolnav
sau din mediul înconjurător; în acest caz laptele este impropriu consumului.
Consistenţă.
Laptele normal proaspăt, este un lichid omogen, însă cu timpul grăsimea se separă din
lapte. Consistenţa anormală a laptelui se poate întâlni în:
- laptele mamitic care poate fi grunjos la ieşire din mamele sau să prezinte o floculare
a proteinelor după mulgere;
- laptele colostral prezintă vâscozitate mai mare;
- laptele infectat cu unele microorganisme care pot conferi acestuia consistenţă filantă,
vâscoasă.
- laptele apos care apare în cazul consumului excesiv de nutreţ.
Laptele de oaie
Proprietăţi organoleptice
Corespund în cea mai mare măsură cu cele ale laptelui de vacă.
Culoarea este albă ce se menţine în general constantă, nefind influenţată de modul de hrănire
a oilor, doar spre sfârşitul perioadei de lactaţie se accentuează într-o mică măsură datorită creşterii
conţinutului de grăsime.
Gustul este plăcut, dulceag specific laptelui crud, care poate să fie influenţat într-o anumită
măsură de condiţiile de hrănire a oilor.
Mirosul laptelui de oaie, obţinut în condiţii normale, este plăcut, specific laptelui crud, fără
miros străin. Dacă oile nu sunt adăpostite, hrănite şi îngrijite în mod corespunzător şi nu se respectă
măsurile da igienă la recoltarea laptelui, atunci poate să aibă un miros neplăcut de "stână" ce este mai
accentuat în situaţia în care condiţiile sunt întru totul necorespunzătoare.
La examinarea aspectului se admite un sediment foarte redus de culoare cenuşie ce se
datorează impurităţilor ce pătrund în mod inevitabil în lapte.
Compoziţia şi proprietăţile fizico-chimice
Compoziţia laptelui de oaie se deosebeşte de cea a celorlalte specii de animale de la care se
preia laptele pentru prelucrare (vacă, bivoliţă şi capră) prin faptul că toţi compo nenţii se găsesc înţr-o
proporţie mult mai mare. De asemenea caracteristic pentru laptele de oaie este că îşi modifică foarte
mult compoziţia pe durata perioadei de lactaţie, aşa după cum rezultă din datele din tabel.
Ca şi la laptele de vacă, factorii cei mai importanţi ce infuenţează compoziţia şi pro prietăţile
fizico-chimice ale laptelui de oaie sunt: rasa, individualitatea, starea de sănătate si condiţiile de hrănire
a oilor.
Variaţia compoziţiei laptelui de oaie dintr-o zonă de munte, în timpul unei perioade de lactaţie
este următoarea:
Apă Substanţă din care:
% uscată, % Proteine Lactoză Săruri
Luna
Grăsime
VI 81,34 18,66 7,78 4,81 5,14 0,82
VII 81,18 18,82 8,00 4,87 4,96 0,83
VIII 80,26 19,74 8,71 5,26 4,82 0,87
IX 75,02 24,98 11,66 8,90 3,42 1,00
Substanţa uscată totală minim admisă conform STAS 2418-61 este de 17,5% dar aceasta poate
să crească şi să ajungă la sfârşitul perioadei de lactaţie la 23...24% (chiar şi mai mult în unele cazuri)
situaţie deosebit de avantajoasă, întrucât randamentele obţinute la fabricarea brânzeturilor din lapte de
oaie în a doua parte-a perioadei de lactaţie sunt mult mai ridicate.
Grăsimea laptelui de oaie prezintă de asemenea variaţii destul de mari, fiind în medie
cuprinsă între 7.. .8% dar poate ajunge până la 12% spre sfârşitul perioadei de lactaţie. Se prezintă sub
formă de globule cu diametrul de 5...6 microni, are punctul de topire la 27...28°C şi se va solidifica la
12...13°C cu unele variaţii datorită hranei. Conţine în compoziţia sa mai mult acid caprilic şi caprinic
decât laptele altor specii, care conferă gustul şi mirosul specific.
Substanţele proteice. Laptele de oaie are cel mai ridicat conţinut de substanţe proteice
comparativ cu laptele celorlalte specii de animale şi care în perioada de lactaţie creşte de la 4,5 până la
9...9,5%. Din întreaga cantitate de proteine, cazeina are ponderea cea mai mare, conţinutul acesteia
variind între 3,5.. .8,5% în timp ce lactalbumina se menţine mai constant, în medie 1% iar
lactoglobulina 0,1%.
Lactoza este componentul ce se menţine cel mai constant în timpul unei perioade de lactaţie,
conţinutul acesteia încadrându-se între 3,5...5,0%. Caracteristic pentru laptele de oaie este că odată cu
înaintarea perioadei de lactaţie, cantitatea de lactoză se micşorează, în timp ce restul componenţilor
cresc.
Sărurile minerale sunt apropiate din punct de vedere cantitativ de cele ale laptelui de vacă,
conţinutul acestora variind între 0,8... 1,1% pe toată durata perioadei de lactaţie şi se compun din
săruri de calciu, fosfor, sodiu, potasiu, magneziu, sulf etc. Dintre acestea, ponderea cea mai mare o au
sărurile de calciu ce reprezintă cca. 50% din conţinutul total şi care au un rol important în procesul de
fabricare a brânzeturilor, la închegarea laptelui şi prelucrarea coagulului.
Compoziţia chimică medie a laptelui de oaie este următoarea:
Apă ... 82,2%
Substanţă uscată ... 17,8%
din care:
- grăsime ... 6,8%
-substanţe proteice ... 5,7%
- lactoza ... 4,5%
- săruri minerale ... 0.8%